Sei sulla pagina 1di 60

CONSTANTIN NOICA

COPERTA DE DUMITRU IONESCu


DouAzeci ,i ,apte trepte ale realului

EDITURA ŞTIINŢIFICA
BUCUREŞTI 19~9
CUViNT iNAINTE

111 istoria filozofiei se înregistrează, printre pu-


ţinele cîştiguri mai sigure, "categoriile lui Aristotel
44

şi cele ale lui Kant, desprinse de aceştia 'drept ideile


cele mai generale ale cugetului omenesc. Intre cele
două tablouri de categorii nu este o legătură directă,
iar dacă li se adaugă cel al lui Platon, din dialogul
"Sofistul" - un tablou de obicei nerelevat, deşi de-
osebit de însemnat - atunci ·ne aflăm în faţa a trei
grupe de categorii distincte, cu ·pretenţia totuşi de a
reprezenta, de fiecare dată, "ideile cele mai gener.ale"
ale cugetului.
Grupele acestea sînt următoarele:
La Platon:
fiinţă;
stare, mişcare;
identitate, alteritate.
La Aristotel:
fiinţă individuală;
cantitate, calitate, relaţie;
spaţiu, timp, modalitate;
acţiune, pasivitate, posesiune.

La Kant:
unitate, pluralitate, totalitate;
existenţă,* inexistentă, * .limitaţie;
substanţă, cauzalitate, comunitate;
posibilitate, realitate," necesitate.
* Traducerea categoriilor kantiene respective cu "exis~
tenţă", "ţnexistenţă" realitate", este dintru început inter-
pretativă,

5
In faţa acestor trei grupe te întrebi: dacă ele re-
prezintă ideile cele mai generale, cum se face că nu universal şi atîta toti; iar orice lucru, într-adevăr,
sint aceleaşi? Iar dacă spui: sînt perspective subiec- are parte de fiinţă, de mişcare, de unitate ori" de cau-'
tive, atîta tot, atunci cum se explică obiectivitatea zalitate. Dar, deşi universale ca folosinţă, categoriile
cu care s-au impus ele în istoria gîndirii? Au ele tradiţionale s-au dovedit caracteristice ca semnifi-
cumva un sens mai adînc, poate chiar o solidaritate caţie, pentru cîte un plan de cunoaştere şi cîte un
ascunsă? nivel de realitate. Platon nu era fizician, nici măcar
Cultura europeană a venit să arate, în chip neaş­ în sensul antic; dar categoriile sale din "Sofistul"
teptat, că există cu adevărat o solidaritate ascunsă sînt caracteristice realului anorganic. Aristotel nu e
a categoriilor tradiţionale. Ele sfîrşesc prin a se aco- doar naturalist; dar categoriile sale vorbesc cel mai
peri cu sistemul ştiinţelor, desfăşurat limpede abia în, bine prin natura organică. La rîndul său Kant nu e
sec. XIX-lea. In ordinea, chiar, în care apar ele, ta- doar antropolog; dar categoriile sale sînt ale naturii
blourile vin să caracterizeze modalitatea fizică, cea] reflectate de om şi ale omului. Iar din categoriile
chimică, cea elementar organică, cea superior orga- acestea, apărute liber unele faţă de altele sau alteori
nică şi omul. chiar ostil, in jungla speculaţiei, cultura ştiinţifică a
Rămîi o clipă surprins să vezi, în aceste ciudăţenii venit să facă ordine. E ca şi cum aceste "spuse uni-
speculative ale gîndirii, prefigurarea binecunoscute-l versale", oare sînt categoriile, ar istorisi povestea
lor noastre ştiinţe: fizică, chimie, botanică, zoologie, lumii, pe care a reluat-o apoi, în termenii ei siguri,
biologie, ştiinţele despre om. Dar aşa trebuia să; ştiinţa.

fie, îţi spui, dacă filozofia tradiţională n-a fost o ab-i Dar atunci, dacă ştiinţele istorisesc lucrurile mai
surditate şi cultura ştiinţifică de astăzi nu e un exces bine şi mai întemeiat, de ce mai este nevoie de fi-
lozofie? Dacă ştiinţele de astăzi răspund presimţiri­
intelectualist. Gîndirea omului nu putea să nu fie so- lor speculative de ieri, ce-i mai rămîne filozofiei?
Iidară, în adînc, cu ea însăşi; nu se putea ca ea să;
Ii rămîne tot. Filozofia, e drept, nu mai are nimic
conceapă 2000 de ani ceva şi să găsească dintr-o propriu în conţinut: născute din ea, ştiinţele s-au în-
dată altceva. Este bine să-ţi reaminteşti lucrul tors, ca tot ce e viu, împotriva ei şi au jefuit-o de
acesta, spre a nu nesocoti prea mult trecutul uneori, concepte şi probleme. I-au luat pînă şi ce avea mai
-spre a nu-l glorifica prea mult alteori, deplîngînd propriu, categoriile: despre cauzalitate, unitate, plu-
prezentul ca o rătăcire. Cultura noastră este o lentă ralitate, posibilitate şi necesitate, despre relaţie,
şi sigură desfăşurare cu sens, de la fiinţa "fizicieni- timp şi spaţiu vorbesc 'astăzi mai adîncit şi riguros
lor" presocratici pînă la necesitatea legică a ştiinţei ştiinţele. Chiar despre om şi conştiinţă au s-o facă
de astăzi. într-o zi. Nimic nu le poate fi străin. - Dar nici
- Fireşte, categoriile JlU - s-au înscris de la '~siniPe filozofiei.
această linie. ·Ow.caţ~orie. este, filozofic, un predicat 1 Folosinţa curentă a termenului de categorie e prea
liberă.


7
Căci nu se poate spune, despre ele două, că ar Sub semnul acesta al unei naivităti secunde, sor-
avea domenii distincte iaşa cum cunoaşterea ştiinţi­ tite să scoată pe cîte cineva din somnul secund al
fică resimte orice lucru din. cer şi depe pămînt, omului, au fost scrise paginile de faţă. Nu numai că
dinăuntru şi din afară, drept o provocare, filozofia nu e vorba, în ele, de ştiinţă dar nu e în joc nici fi-
resimte o stranie răspundere în idee faţă de tot, faţă lozofia, sau cine ştie ce viziune sistematică, de vreme
de abaterile şi împlinirile omului, faţă de buruienile ce acestea ar cere o răspundere strictă în idee.
fără rost ale firii, sau faţă de fiinţele raţionale din E vorba, în paginile de faţă, de simpla materie
cosmos încă nedescoperite. brută a filozofării. Ele sînt născute din mirarea că
Că una vrea legile, alta sensurile; că una caută toate ţin în cultura noastră - şi se încheie cu mi-
exactitatea, cealaltă adevărul; una, omul în Iume.l rarea că, ajunsă de la fiinţă la necesitate, după 27
alta, lumea în om; una, părţile ce dau totul, alta;: trepte, conştiinţa vede că toate se destramă din nou,
totul ce dă părţile; una, stabilitatea legilor, cealaltă, cufundîndu-se într-o admirabilă lume a începuturi-
desfăşurarea înlănţuirilor; una cu prioritate logicul, lor.
alta cu prioritate dialecticul: că una are drept ideal {
o matematică universală, alta o mathesis universalisi
- sînt lucruri care s-au spus şi se mai pot oricînd
spune.
Dar aci vom spune ceva mai simplu, pe măsura
simplităţii acestei mici cărţi: că una dă maturitatea
spiritului, pe cînd cealaltă, filozofia, dă naivitatea
lui secundă. Astăzi spiritul are nevoie de o aseme-
nea naivitate. Tocmai pentru că ştiinţa a reuşit atît
de bine, ea a devenit seriozitatea însăşi. Ingenuita-
teanaturii,mirările, naivitatea de primă instanţă,
s-au pierdut - şi de altfel nu mai pot şi nu mai
trebuie să fie regăsite. Dar naivitatea secundă pe
care o aduce filozofia, una în faţa imediatului şi a
obişnuitului, nu în faţa neobişnuitului, cum a fost
cîndva a ştiinţei înainte de a dovedi că nimic nu e
neobişnuit, o asemenea mirare este poate mai nece-
sară veghii noastre, 'astăzi, decît a fost mirarea ce
a scos pe om din somnul animalitătii, ieri. Căci as-
tăzi riscăm intrarea într-un somn secund.

8.
NATURA ANOR&ANICI
(Tabloul platonician)
1. FIINTA

Spre a ajunge pînă la om, care .îl gîndeşte, realul


a trebuit să afirme nespus de multe lucruri. Spre
a ajunge îndărăt, pînă la fiinţa realului, din care
pleacă toate, omul trebuie deci să nege o mulţime
de lucruri. Reflexiunea începe cu negaţia, de vreme
ce face întotdeauna calea întoarsă. Fiinţa lumii nu
e asta, nici asta. Dar ce este?
Primul răspuns a fost: fiinţa lumii e altceva. Ceea
ce se arată nu e decît aparenţă. Dincolo de lucruri şi
procese, este ceva anumit: apă, foc, număr, atom,
fiinţă pur şi simplu; neant chiar, a îndrăznit să
SPU11ă gîndirea indiană.
Un al doilea răspuns a fost: fiinţa lumii nu e asta,
nici asta; dar nu e nici altceva determinat, ci e toc-
mai nedeterminarea materiei, oarba indistincţie din
care se trag şi la catre vor reveni toate.
Un al treilea răspuns a fost: fiinţa lumii nu e nici
ceva determinat, dar nici nedeterminare oarbă, ci
posibilitatea nesfîrşită, sortită să se împlinească prin-
tr-un intelect a toate rînduitar, sau prin forme şi
legi gata date din afară.
Iair ultimul gînd, cel al omului de azi, pare a fi
cum că, într-adevăr, fiinţa lumii e nesfîrşita posi-
bilitate a materiei, dar nu la celei care este in-formată
din afară, ci a celei care-şi face singură forma; că
deci fiinţa lumii este o devenire cu istorie.
Această istorie a realului care afirmă, o descrie,
treaptă cu treaptă, de-a lungul propriei sale istorii,
gîndirea care neagă.
13
Fără un rmmmum de consistenţă,nici prefacerile
2. STARE
nu par de înţeles. Fireşte, st~ri~e :va~tev ş.i.
greoaie.;
din primul moment, starea solidă, Iichidă ŞI gaz?asa
--ţ- pămîntul, apa şi aerul, cum spuneau ~ei vechi -
Nu e adevărat că totul este o oarbă devenire, __ vor trebui să lase loc altora, m'ai subtile. Dar tot
îşi începe gîndirea cariera, negînd.. Un minimum de
st~ri sînt, forme de închegare ale materiei, st:at~fi­
consistenţă, anumite stări de agregare trebuie să fie
cări ale ei, ce ţin şi se păstrează ca atare. EXIsta o
pretutindeni şi oricînd, chiar la începuturi. Există, stare de cristalinitate, cu forme bine definite, cu po-
de pildă, o stare solidă, una lichidă şi una gazoasă sibilităţi de simetrie perfect identificabile, pe care
a materiei, (pămînt, apă, aer, ca elemente ale lumii, cineva spunea chiar că le-a numărat, fiind vreo 230
spun anticii), ce par a fi de totdeauna şi pentru tot- toate; există o "stare~\ cu felul ei de consistenţă, a
deauna. Cîndva gîndirea cercetătoare va numi fizică căldurii" o alta a luminii. S-ar putea vorbi şi de o
ştiinţa care începe de la asemenea stări şi va găsi că
stare a tuturolr oscilaţiilor ce dau undele, căci există
există o a patra stare de agregare, plasma, nespus
o formă de permanenţă şi aci; în orice caz există o
mai răspîndită în cosmos decît celelalte. A reflecta stare de care începuse şi Thales să afle ceva, a
materia lumii înseamnă, atunci, a vorbi, cu fizica, electrlcităţii. Ba, gîndindu-te la forma de consistenţă
de starea şi stările ei, de formele ei de consistenţă. a materiei care s-a numit electricitate şi despre care,
Totul de altfel are o stare pentru gîndire, chiar şi veacuri de-a rîndul, nu s-a ştiut aproape nimic, te-ai
în ceasurile mai tîrzii, nu numai lucrurile moarte, putea întreba, cîte alte "stări" nu există, eventu~l,
dar şi cele vii, cu speciile lor; pînă şi rînduielile de care să nu ne dăm seama, reprezentînd planurile
omului, cu "stările" societăţii şi "statele" ei, dar de realitate şi de materialitate ale lumii, pe care va
mai ales hipostazele gîndului, cu aşezările lor in avea să le cerceteze cîndva fizica.
concepte. Ii e teamă la început gîndirii de mişcare. Inerţia, ridicată pînă la sen~ul de persistenyă" a
Spre a putea înţelege şi cunoaşte ceva, ea are nevoie oricărei stări în natura ei proprie, pare suverana In-
de stătător, de aşezare. Atunci perrnanentul îl va tr-o astfel de lume a începuturilor. Iar cugetul se
căuta ea, nu instabilul, ce nu poate fi prins cu min-
adînceşte în aceste calme stratificări ale materiei,
tea. Şi, reflectînd stările lumii, sedimentările ei, gîn- căci găseşte ceva pe măsura sa: filoane de ordine.
direa are tendinţa tde a crede că şi lumii îi e teamă Dar gîndul stării îşi vede singur limitele. El n-a
de mişcare. "Nici un lucru nu iese din starea în care putut vorbi de o stare, a trebuit să spună "stări", la
se găseşte, dacă nu vine o putere din afară să-I plural. Nu a putut nici face dintr-una din ele starea
scoată", pare a fi un principiu al lumii. Gîndirea
fundamentală, cum ar fi voit anticul acela cu apa,
îl botează principiul inerţiei şi îl aşază la începutul sau un altul cu aerul. Cînd te gîndeşti mai bine la
lucrurilor. Prin ea însăşi, de la ea însăşi, lumea nu ce poţi denumi stare, îţi spui: în nici un caz ceva
s-ar preface. Satisfăcută întru sine, echilibrată şi străin mişcării. Sau atunci, termenul de stare spune
inertă, ea ar persevera întru ce este.
15
14
atît de rnult încît învăluie totul şi sfîrşeşte prin I~ părţile lumii ,una către alta, după legile asemănării,
nu mai însemna nimic: nu se spune la fel de bine sau alteori ale împotrivirii, erosul cosmogonic. Alt-
că un lucru se află în "stare de mişcare"? Trebuie minteri ei. fugeau de 1tlişcare , căci era pentru ei
deci să te contrazici. r neînţelesul.
Treapta stărilor este doar una de început, trec~­ Dar tocmai mişcarea va da înţeles lumii, în primul
toare pentru materie ca şi pentru gînd. Inerţia 4e- rînd mişcarea ce se închide.
numea numai aparenta timiditate a materiei de a In chip obişnuit, mişcarea e închipuită ca deschisă
da la iveală, dintr-o dată, totul. Materia arată gîn- si ivindu-se din afară, ca efect al 'unei' forţe. Aşa o
dirii, o clipă, cîteva forme provizorii de echilibru, ~a cerceta fizica începătoare de mai tîrziu, drept
drept tot atîtea sedimentări definitive ale ei, iar gîn- mişcare ce deplasează şi accelerează, adică scoate
direa se grăbeşte să le înregistreze, găsind în fine din inerţie lucrurile. Căci e vorba încă de lumea în-
pămînt sigur. Dar ea trebuie să se deprindă cu ves- ceputurilor, în care n . . au apărut procesele lăuntrice.
nica surpare a lucrurilor şi aşezărilor. Dacă vrea ~ă Sînt totuşi legi aei, legi ale mişcării, peste care e
poarte cu adevărat asupra lucrurilor, atunci gîndirea stăpînă atracţia universală. Să fie ele singuraex-
trebuie să nege iarăşi, adică să afirme mişcarea. presie a mişcării, la treapta aceasta chiar?
Pentru cei vechi, mişcarea, chiar a celor neînsu-
fleţite, se ivca 'nu din afară, ci din tendinţa fiecărui
lucru către "locul propriu". Unele tind în jos,căci
3. MIŞCARE
acolo e locul lor adevărat, în schimb aerul şi focul
tind către locul lor de sus. Lucrurile nu ar fi, aşa­
dar, în locul lor natural şi caută să-I regăsească, de
Pînă şi ceea ce părea stare se dovedea a fi miş­
parcă ar .tinde să refacă u'n echilibru din care, nu
care: stările ca atare nu rezistă. Starea solidă, cea
lichidă şi cea gazoasă trec cu uşurinţă una într-alta,
se ştie cum, au fost desprinse. In acest caz, însă,
ţinta mişcării ar fiodihna finală - aşa cum şi cre-
focul este agentul principal al mişcării, poate, iar
dacă vrei să-I denumeşti state, el se dovedeşte a fi dea gîndirea antică - iar vasta însufleţire a lumii
tocmai starea care le desfiinţează pe celelalte, anti- s-ar reduce la intrarea necesară în ordinea nemiş­
starea prin excelenţă. Căldura era şi ea mişcare, cării.
lumina şi electricitatea mişcare încă. Vaste tipuri de Dar gîndul mai adînc despre mişcare va spune
mişcare universală vin să dea ritm şi viaţă cosmosu- dimpotrivă. Dacă trebuie recunoscut anticilor meri-
lui, agregarea şi dezagregarea, concentratia şi ex- tul că nu lasă mişcării un simplu sens exterior, ci o
pansiunea, sau mai ales, atracţia şi repulsia. În faţa leagă mai intim de lucruri, trebuie totdeodată adăugat
lor, cei vechi au fost atît de copleşiţi încît nu au că ea nu poate însemna regăsirea unei ordini" vechi,
putut vorbi decît de o divinitate, un Eros, care mînă ci mai degrabă crearea uneia noi. O neodihnă de
16 2 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului 17
ordin superior, şi nu repausul pare a fi rezultatul
mişcării din natură. In opoziţie cu mişcarea ce vine Intr-un sens, mişcarea se contrazicea: regăsea ast-
din afară să deplaseze lucrurile, cugetul crede a fel o modalitate de ordinul stării, dar la un nivel
oglindi în ele o mişcare ce, dimpotrivă, le plasează mai înalt decît al stărilor de început. Cugetul vede
în ordine abia ea. Faţă de o lege a inerţiei, potrivit că nu s-a înşelat căutînd starea în lucruri, ci doar
căreia fiecare lucru ar persista în starea în care se nereflectînd-o cu contradictoriul ei laolaltă, cu miş­
găseşte, atîta vreme cît nu-l scoate altceva din ea, carea. Dar mişcarea îşi creează acum singură starea
cugetul vine acum să constate, dimpotrivă, faptul si se depăşeşte, la rîndul ei. Căci în felul acesta, re-
că e în firea lucrurilor să nu persiste în statea lor,
aducînd mişcarea la stare, materia se ridică la o
nouă treaptă a dezvoltării ei, dînd identitatea ele-
să se schimbe şi să devină. O altă imagine a lumii
mentelor lumii.
celei mişcătoare apare, astfel, gindirii ce o descrie, Sau, în termenii de azi, materia trece de la stadiul
Nu mai e în joc mişcarea dezordinii, ci mişcarea unei fizicii la cel al chimiei, punînd în joc elementele cu
materii ce intră în ordine, se organizează şi înfiin- Identitate sigură, în anonimatul de pînă atunci al
ţează astfel lucrurile. lumii.
Cum e cu putinţă aşa ceva? Experienţa singură
avea s-o indice: printr-o nouă formă de mişcare, faţă
de cea deschisă şi haotică, mişcarea închisă, Într-o
vibraţie la început, apoi pe orbita unui cerc sau a 4. IDENTITATE
unei elipse; mişcarea împachetată în ea însăşi. Ma-
teriei cuprinse de mişcarea ce o îngrămădeşte ori o
In anonimatul lumii ceva capătă identitate, prin
împrăştie în toate colţurile lumii, gîndul mai adînc
împachetarea mişcării pe o orbită. Materia ajunge
îi opune materia împlinită într-o mişcare concen- la un stadiu nou: îşi face elementele. Ceva stabil
trată, stăpînă pe sine. şi capabilă să definească ele- apare dintr-o dată ~în instabilitatea universală, o per-
mente şi lucruri. manentă în prefacere. Aceasta şi este identitatea:
Cei vechi încă ştiau despre o asemenea mişcare: faptul de a rămîne acelaşi în schimbare.
vedeau bine pe bolta cerului rotirea astrelor şi so- Starea fugea de mişcare, în timp ce aceasta tăgă­
coteau desăvîrşită mişcarea în cerc, ca fiind în ace- duia pretutindeni starea; dar acum ele se lîmpletesc,
laşi timp mişcare şi repaus. Dar ei nu bănuiau cît iar sinteza lor naşte realităţi cu identitate stabilă.
adevăr stă în vorbele lor. Căci nu mai ştiau să vadă închegată acum după asemenea tipuri de înfăşurare
în restul lumii mişcarea închisă, deşi materia o pune a mişcării ei, materia îşi dă elementele. Ştiinţa de
în joc pretutindeni, nu numai în. cosmosul cel mare azi a chimiei a putut da nume elementelor - hidro-
dar şi în cosmosul cel mic, al atomului, gen, carbon, oxigen sau fier - şi le-a putut chiar
număra şi rîndui, în tabloul lui Mendeleev. De
18
19
veacuri gîndirea încercase să identifice astfel de ele- care abia a instituit-o, - în timp ce gîndirea şovăie
mente, dar .nureuşea. încă.
In nevoia ei de a .vedea permanenţele, se oprise la Intr-adevăr, ce este lumea - stăruie gîndirea -
stări; dar cît de săracă şi superficială e starea faţă decît miracolul identităţii, al cîtorva identităţi, în
de plinătatea identităţii, o arată faptul că elementele sînul oarbelor in:distincţii?Legile, cunoaşterea, re-
chimiei îşi păstrează identitatea chiar în stări dife- cunoaşterea lucrurilor, procesele lor şi reflectarea
rite, .solidă, lichidă ori de incandescenţă. In flăcările lor însăşi, n-ar fi cu putinţă, dacă lumea nu ar în-
soarelui omul a putut citi prezenţa elementelor de gădui ca "acelaşi" să se afirme în sînul ei. Simplul
pe pămîntul său, ceea ce' înseamnă că starea de nume, din clipa în care va apărea omul ca fiinţă cu
identitate e mai adînc durabilă decît "stările~~ obiş­ grai, implică şi oglindeşte identitatea. La fel, tot ce
e viaţă trebuie să adopte ritmul unor forme de "ace-
nuite. Către asemenea "întruchipări durabile năzuie laşi" . Respiraţia, nutriţia, reproducerea, pulsaţiile
gîndirea peste tot, dara trebuit să înveţe de la ma- firii, zilele şi nopţile cosmice, toate ce sînt ele, decît
terie a înţelege forma de echilibru a instabilului. unul şi acelaşi - acelaşi? A fost şi este atît de mult
Acesta şi este gîndul "identităţii", peste tot mai acelaşi pe lume, încît s-a putut spune că toate se
sus unde îl poartă acum cugetul instruit de lucruri. vor stinge într-o identitate finală, în ceasul cînd,
Căci de unde ideea că principiul identităţii s-a năs­ întocmai oscilaţiilor unor pendule diferite, identită­
cut în cuget? Lumea largă i l-a trecut, şi tocmai de ţile diferite ale lumii se vor fi sincronizat, devenind
aceea identitatea nu e stinsă, moartă, (de tipul A=A); o mare şi ultimă identitate a lumii cu sine.
nu e o nouă formă de inerţie, pe care şi firea şi Şi cu toate acestea, materia desfăşoară lucrurile
gîndul au trebuit s-o 'respingă. Un lucru îşi păstrează altfel. Ea afirmă pe altceva, poartă în sine virtutea
identitatea, nu o are. Identitatea se naşte din împle- neîncetatei înnoiri. In loc să se oprească la treapta
tirea stării cu mişcarea. de consistenţă pe care a atins-o, ea scoate lucrurile
Materia trece astfel gîndirii lecţia identităţii, de din identitatea în care singură le aşezase o clipă. Nu
îngăduie niciunuia să spună "sînt~~, căci ea singură
care prima are nevoie nu numai pentru lumea
este şi devine, iar dacă şi-a făcut cîteva elemente
începuturilor, ci pentru oricare dintre lumile tîrzii. stabile şi bine definite, rezultatul este că va spori
Dar acum mateniatrece mai departe, în timp ce gin- cu ele, nu va îm~uţina sau bloca substanţa realităţii.
direa are tendinţa să rămînă pe loc. Căci identitatea Abia acum ea poate obţine în chip organizat alte
e iarăşi .numai o treaptă a materiei, una la care gîn- lucruri, alte întruchipări, cu alte proprietăţi, - aşa
direa trebuie să revină neîncetat pentru afirmările cum avea să-i arate omului multiplicarea feerică a
ei, dar pe care lumea largă o poate lăsa uitării, în substanţelor, în cîmpul chimiei. Identitatea s-a ivit
calea ei către altceva. De pe acum ea pune în joc pe în slujba opusului ei, parcă: în slujba proteicei alte-
"altul~~ şi zvonul alterităţii, în lumea lui acelaşi, pe rităţi,

20 21
opoziţia dintre sus şi jos,. curb şi dr~pt, dreapta şi
5. ALTERITATE stînga spre a sugera - dincolo de- ştiinţa umbrelor,
care ~. cum s-a spus, geometria, - ceva di~tr-o
ştiinţă a structurilor, ce ar putea î?cepe cu sl~e­
Cum se putea opri "materia la cele vreo 100 de triile. Au presimţit în toate acestea VIaţa structurilor
elemente pe care le-a rînduit în sînul lumii? Ele- formale le-au ignorat desigur conţinutul, dar au
mentele acestea, aşa cum le-a numărat chimia de înţeles ~ă există, în intimitatea prefacerilor, legi d~
mai tîrziu, nici nu sînt lucruri definite, ci feluri ge- trecere către altceva şi altul. Iar cînd nu au mal
nerale de a fi - ca speciile de mai tîrziu ale naturii -, ştiut ce să spună, au dat chip de zeu prefacerilor,
simple filoane de identitate, care ar arăta mai cu Proteus.
degrabă sărăcia materiei, dacă nu ar veni alteritatea Ce este altul? Există un altul ca repetiţie a unui
să arate varietatea ei. Cu elementele ei, materia va lucru, unul ca produs al lucrului, un al trei~ea. ca
compune, descompune, recompune substanţele lumii. termen de integrare a lui, există altul pur ŞI SIm-
Numărul redus al elementelor de bază va fi tocmai plu altceva decît primul, aşa cum există un altul
dovada creativităţii şi inventivităţii materiei, care an~mit celălalt, sau un altul contrariu şi un altul
nu avea nevoie de mai mult spre a obţine, din cîte contr1adictoriu. Intre lucrurile care sînt "altele", în-
o sinteză originară, infinitatea celor ce se ştiu şi nu tr-o formă de alteritate ori alta, se ivesc de fiecare
se ştiu încă. dată legături noi, de înrudire, d~ î~străina~e, de
Intotdeauna cugetul, trezit la viaţă în faţa spec- opoziţie, cu stranii forme de atr~cţle ~l repuls~e ..Iar
tacolului lumii, a reflectat, în felul său, cele ce se cel mai straniu va fi că, prin CIne ştie ce chimism
prefăceau în vastul laborator de chimie al naturii lăuntric, atracţia de maximă intensitate va fi înt~e
înconjurătoare, ca şi în devenirea umană.. A oglindit contradictorii sau mai degrabă, că tot acest uni-
substanţe, chiar dacă nu le-a înţeles natura: a înre- vers de substanţe pare, dintru început, a se împ~r~i
gistrat treceri, combinări, alterări, disolutii şi trans- în două lumi contradictorii (împărţirea în electrici-
mutaţii, fără să le stăpînească procesul. Dar cugetul tăti diferite sau acizi si baze, păstrează ceva din
a ştiut că acest din urmă aspect, procesualitatea, e gîndul celor' vechi), ce s~ atrag ca într-un în~c~put de
hotărîtor pentru fire ca şi pentru om, şi, înţelegînd I
sexuare a materiei. O presimţire de spărtura ireduc-
că trecerea în "altul" îi e legea, a dat măcar numele tibilă, ca vasta opoziţie a naturii vii ~e m.ai tîrzi~,
şi gîndul: alteritate. E numele anticilor pentru ceea
între masculin şi feminin, se reflecta naiv --=- In
ce mai tîrziu va cuprinde, dacă te restrîngi la na- cugetul care istoriseşte, parcă mai repede decit ar
tură, ştiinţa prefacerilor, care este chimia.
trebui, înfăptuirile materiei. . . .;
Cei vechi au vorbit despre rar şi des, umed şi us- Alteritatea vastă a sexelor nu s-a IVIt cu adevarat
cat sau de cald şi rece, spre a descrie, cu antagonis- încă. Dar tot. ce poate însemna altul faţă de un ~15~~
mul ca şi cu dozajul acestora, ceva din bogăţia a şi apărut, o dată cu triumful acesta al alterităţii
substanţială a lumii. Pe de altă parte au invocat
23
22
asupra identităţii. Nimic nu rezistă trecerii în altul. de existenţă şi de afirmare a materiei stă astfel gata
E o atît de mare înclinare către altul, în universul să iasă la iveală. De la stadiul fizical, materia tre-
compuşilor, încît o simplă legătură schimbată (sau cea la cel chimic, subjugînd mişcarea şi silind-o să.
alteori un simplu hidroxil, va arăta ştiinţa de azi) se împace cu contradictoriul ei, starea. Acum, de
va pune pe lume alt compus, cu alte proprietăţi. De la treapta chimiei la cea a organicului, materia urcă
altfel, în asaltul acesta al tuturor împotriva tuturor, supunînd alteritatea şi silind-o să compună cu con-
pe care-l reprezintă universul material, compuşii de tradictoriul ei, identitatea.
un fel ori altul sînt precipitaţi să se schimbe. Alte- Iar în istoria filozofiei se întîmplă ca în natură:
ritatea e atît de activă în lume, încît pînă şi elemen- aşa cum anorganicul trece în organic, categorii~e ca-
tele de bază nu-şi păstrează singure identitatea, în racteristice anorganicului, care sînt cele ale lUI Pla-
cele din urmă. Chiar şi ele, prototipuri ale identităţii ton, trec în categoriile organicului, care sînt cele ale
şi stabilităţii, sfîrşesc prin a se dezintegra, în timp. lui Aristotel.
Astăzi, de la radium încoace, ştim bine că elemen-
tele cele grele, şi nu numai ele, se descompun sin-
gure, surpînd, o dată cu natura lor specifică, orice
identitate a întruchipărilor materiei.
Cînd însă alteritatea pare a fi rămas singură pe
scena lumii, ceva de ordinul unui paradox al mate-
riei vine să schimbe tot tabloul. Fireşte, identitatea
substantelor şi chiar a elementelor chimice nu re-
zistă alterităţii, e contrazisă' şi anulată de ea. Dar
există o identitate care nu numai că nu e anulată de
alteritate, ci chiar o reclamă pentru ea: e identitatea
organică. Aşa cum mişcarea triumfa asupra stării,
dar sfîrşea prin a se împleti cu ea, dînd identitatea,
acum alteritatea, triumfătoare asupra Î,dentităţii, este
totuşi readusă la contradictoriul ei, pe treapta cea
nouă a materiei organice. Un produs chimic îşi
pierde identitatea dacă devine altul; unul organic,
în schimb, şi-o pierde dacă nu devine neîncetat al-
tul, dacă nu se preface statornic.
"Organismul trăieşte numai în măsuraîn care se
distruge" s-a spus. El trebuie să devină în fiecare
clipă altul, spre a putea rămîne acelaşi. Un nou plan
II
NATURA ORGANICI
(Tabloul aristotelic)
6. FIINTA INDIVIDUALA

Cînd se ridică de la natura anorganică la cea or-


ganică, materia obţine ceva de necrezut: finitudinea.
De acum înainte ea poate rosti în puţine cuvinte
tot ce are de afirmat, şi nespus mai mult decît afir-
mase pînă acum.
In sînul naturii anorganice, totul trebuia 'să fie in-
finit; materia nu se putea rezuma. Stările erau infi-
nite, mişcările nelimitate. Noutatea - lumea chimiei
- apărea doar cînd mişcarea se închidea; dar ele-
mentele care se obţineau aveau numai părţi limitate,
atomi Iimitaţi, în ele însele fiind nelimitate. Oxi-
genul lumii, hidrogenul sau carbonul ei, sînt sau pot
fi pretutindeni şi fără determinare. La rîndul lor,
substantele pe care le dădeau aceste elemente erau
... doar în aparenţă întruchipări limitate. Ce contur
determinat, ce individualitate are un strop de apă
ori un val, un acid sau o sare a lumii?
Ca şi mişcarea, alteritatea se închide acum, se îm-
pachetează şi dă, astfel împăcată cu identitatea, o
modalitate nouă a materiei. Dar obţine mai mult de-
cît obţinea simpla mişcare. Cu varietatea ei infinită
de forme, alteritatea ce se închide într-o identitate
realizează infinitatea în finit, individualul, fiinţa in-
dividuală, organismul. E ca şi un tot înăuntrul to-
tului lumii; e o parte ieşită din condiţia de parte.
Abiia ou fiinţa individuală începe lumea realităţilor,
în locul celei a stărilor, proceselor, elementelor sau
substanţelor generale. E o extraordinară cucerire
(atît de' rară în cosmos) a materiei, care acum nu
mar are nevoie de infinitate .spre ' a exprima alteri-
29
tatea ei fără de capăt, ci o poate face cu expresivi-
tatea şi viaţa lucrurilor finite. şi relaţie cu părţile sale sau cu lumea; este şi în
Iată un bob de grîu. Ce are el în plus - s-a spus - spaţiu şi în timp,avînd prin acestea o modalitate
faţă de un alt bob, mort, care ar fi făcut aidoma specifică; are şi acţiune faţă de rest, dar e şi in
lui? Are tot felul de trimiteri către altceva, dincolo pasivitate, după cum, fir specific cum este, cu ceva
de ce este. El nu e numai ce este, cum era anorga- propriu lui, afirmă şi posesiunea. Dar toate aceste
nicul. Are în el incolţirea şi creşterea şi împlinirea, categorii exprimă în acelaşi timp şi limitarea pe care
are rodul sporit şi infinit a reluare de sine, pe care a obţinut-o materia; căci firul de iarbă se limitează
n-o posedau întruchipările anorganice ale materiei. prin mărimea şi prin calitatea lui, la fel ca prin
Are contact intim cu restul lumii, poate intra în dia- toate celelalte categorii. Ce a făcut însă cugetul, prin
log cu lumina, căldura, apa şi substanţele hrănitoare instituirea acestor categorii, decît să reflecte, o dată
ale pămîntului, desfăşurînd cu ajutorul lor un uni- cu "ce se spune" în general de către oameni, ceea
vers de forme ce stăteau împachetate în el. E perma- ce manifestă în general - sau mai degrabă în par-
nent dincolo de el, şi totuşi nu e decît un bob de ticular - materia ajunsă la treapta organicului?
grîu. Cu un bob de grîu şi un fir de iarbă, înţelegi mai
Dar e o "substanţă primă", avea să spună Aristo- bine tot ce a voit gînditorul antic să spună, decît
tel. E o existenţă individuală cu o realitate proprie, cu multe din comentariile vaste care s-au scris,
pe cînd celelalte - genul (aci sămînţa) specia (ce- de-a lungul veacurilor, asupră-i.
reală), starea (solid), elementele (carbon, hidrogen Materia a atins treapta individualului organic, aşa­
sau azot) - nu au decît realitate de ordin general, dar. E o noutate de aşa natură, încît gîndirea filo-
sînt substanţe secunde. De aceea şi e atît de bogat, zofică tradiţională n-a ştiut mai bine să--şi exprime
ca fiind subiect de existenţă. Celelalte sînt atribute, uimirea decît spunînd că orice organism e o "idee în
numai, căci le atribuim primelor. Iar acum pot apă­ act". Inchis asupra sa, fiecare organism trage totul
rea în cuget, ca fireşti, categoriile acelea ale lui la sine: asta îmi trebuie, asta nu. Asimilează şi trans-
Aristotel, pe care el le desprindea drept "ce se formă întru sine pe altceva. Reflectînd lumea în chip
spune" mai general despre lucruri; căci în fond ele activ iar nu pasiv ca formele de pînă acum ale ma-
sînt categorii ale realului individual, 'prin urmare ca- teriei, organismul se preface întruna, fără a-şi pierde
tegorii ale finitudinii, aşa cum nu erau cele cinci identitatea, aşa cum o idee ia nenumărate concreti-
platonice, nici fiinţa în genere, nici starea, nici miş­ zări, rămînînd ceea ce este.
carea şi nici identitatea ori alteritatea, categoriile Şi nu numai cugetul întîrzie cu uimire în faţa or-
anorganicului. ganismului. Materia însăşi îşi suspendă, parcă, in-
Un simplu fir de iarbă, un organism oricît de fi- ventivitatea ei în anorganic, concentrîndu-şi-o asupra
rav, trece, ca organism individual, prin toate aceste organicului, Din clipa cînd a. apărut pe lume natura
categorii aristotellce. El are şi cantitate şi calitate organică, ai impresia că natura cealaltă, anorganică,
a rămas staţionară. Materia nu a mai creat elemente
30
31
chimice şi substanţe noi - de parcă totul ar fi fost bob de grîu sau un arbore, au o măsură a lor. Gin-
de-ajuns, sau planul anorganicn-ar mai fi intere- direacelor vechi a fost, iarăşi, atît' .de. surprinsă şi
sat, - în timp ce organisme noi au apărut întruna. de' acest aspect încît a încercat' să vadă 'un număr,
Virtuţile materiei s-au adunat toate aci, şi de unde la un moment dat, în orice realitate. Pentru pitago-
la început anorganicul copleşea, cu masivitatea sa, reici, plantele, vietăţile şi astrele, pe care ei le so--
firavele apariţii organice, raportul începe tot mai coteau însufleţite, aveau fiecare un "număr consti-
mult să se schimbe. Organismul invadează anorga- tutiv". Fireşte, ideea lor de număr era elaborată, ca
nicul, îl roade, pătrunde în el, lăsîndu-şi şi zăcămin­ exprimînd o lege interioară ce ar guverna realităţile
tele sale de cărbune, petrol şi atîtea alte 'urme, pentru organice, o dată cu celelalte, nu simpla lor măsură
ca să sfîrşească prin a-l primejdui de-a binelea, cu exterioară. Dar pînă şi ei trebuie să fi pornit de aci,
exponentul său cel mai autorizat, omul, care, creaţie de la realităţile determinate exterior, înţelegînd că
fiind a naturii, transformă el natura, acum. Un lucru măsura exterioară, în făpturile organice, e expresia
e sigur, oricum: că din clipa cînd apare fiinţa indivi- unei măsuri lăuntrice.
duală, sau chiar întîia concentrare organică, un colţ Ceea ce izbeşte, acum, emărimea în concret, cu o
de univers, ce-şi spune singur Terra, a intrat într-un altă aritmetică şi geometrie decît cele formale. De
organizat delir. aceea Aristotel, reflectînd aci stadiul organic din
Şi totuşi, cît de firavă este fiinţa individuală odată dezvoltarea neîntreruptă şi urcătoare a materiei, va
ivită, cît de greu răzbate ea prin limitările ei, care numi categoria sa, nu "cantitate", ci "cît de mult",
sînt şi contradictorii pe deasupra - cantitate şi cali- cîtime, la fel cum va spune: ce fel? faţă, de ce? unde?
tate, timp şi spaţiu, acţiune ~ipasivitate, modalitate cînd? pentru celelalte categorii. Atunci, gîndirea tre-
proprie şi relaţie cu lumea - o vede cugetul abia buie să se lepede o clipă de formulele ei savante
acum, cînd prinde în oglinda sa întîiul fir de iarbă şi să încerce a se cufunda în sensurile originare ale
crescut în sînul firii. marelui şi micului.
Căci mărimea există dinainte de număr, ca un mod
hotărîtor în faptul de a fi sau de a nu fi al organis-
7. CANtiTATE (CIT') mului. Dacă e prea mare, organismul nu rezistă,
dacă e prea mic e copleşit. Dacă are parte de prea
multă lumină, prea puţină căldură, de un exces de
Inainte-de toate, fiinta individuală e limitată ca un fel ori altul, făptura piere. Fiinţa organică pune
avînd: mărime. în joc, prin urmare, o cantitate mai intimă, una a
Abia acum, la această treaptă a materiei, apare existentului, unde apar determinări concrete, ca:
mărimea. Azotul şi silicatii din univers nu spuneau prea mult, prea puţin, în creştere, în scădere, varia-
nimic despre mărime, pe cînd un fir de iarbă, un bil, constant, disparent, nimic.

32 3 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului 33


acu.m vi? operaţiile. Ai crede, întocmai ca în ştiinţa
~~ greu i-~ f~s! gîndirii celei învăţate să conceapă m,sl ~îrzle a cantităţii, că întîia operaţie a organis-
marimea variabilă, sau pe cea disparentă, sau' numă-: muluie ceva de ordinul- adunării: .flrele de iarbă 9.... ar
rui zero; pe aces~a Europenii au trebuit să-I împru- strînge laolaltă şi s-ar susţine reciproc, acoperind un
mute de la arabi, care-l aveau la rîndul lor de la cîmp; iar arborii şi-ar da puteri sporite, strîngîn-
indieni. Făptura organică, însă, operează de, la înce- du-se în păduri. Ar apărea astfel colectivul cu tot
put cu numărul zero. In putinătatea ei se deschide c~ înseamnă el ca prefigurare a adunării. D~r orga-
către spaţiul înconjurător, unde va î~tîlni ori nu nismul pune în joc mai degrabă ceva de ordinul
aceea ce caută. Ea însăşi măsurată cu mărime mă­ r~dicării la putere. Diviziunea celulară, creşterea,
so~~ă c~ întî}.neş!e împrejur, întinde polipii ~anti­ SImpla înmulţire sugerează, toate, altceva decît adu-
tătii, pnnde In el numai cît îi trebuie, şi fiinţează.
narea, sau chiar decît operaţia înmulţirh. E ridicarea
Aprecierea mărimii se face de la început, ca o reac- la putere, cu creşterea ei impetuoasă. Chiar colec-
ţie elementar cîntăritoare a organismului.
tivul e mai mult decît o adunare: un cîmp de iarbă
Iar cîntarul organismului nou ivit nu ştie încă ni- nu e suma firelor de iarbă; ci firul la o putere su-
mic de egalitate. Din nou grecii erau mai aproape perioară. Fiinţa organică are nevoie de asemenea
de sensurile originare, cînd vorbeau despre funcţia potenţări, căci a apărut singuratică, în imensitatea
b~l~nţei de a cîntări ce e inegal, iar nu ce e egal.
agresivă a anorganicului. Ea are de purtat un război
CaCI balanţa poate arăta şi care din două lucruri
atîrnă mai greu, în loc să arate, ca la moderni, cît
împotriva întregii lumi, anorganice şi chiar organice,
anume atîrnă un singur lucru. Iar primul fel de a astfel că matematica ei intimă trebuie să-i calculeze
cîntări interesează viul.
cu un apreciabil coeficient de siguranţă, supravieţui­
De aceea, "mai mare" şi "mai mic" vin aci îna- rea în lume.
intea lui mare şi mic, sau prea mult şi prea puţin Pe toate acestea le reflectă' gîndirea, atunci cînd
înaintea lui mult şi puţin. Şi tot de aceea - ca fiind consideră materia ajunsă la treapta organicului. O
prea des ştiinţe ale egalului - matematicile noastre surprinde, acum, să vadă că nu anorganicul ci or-
nu captează lumea permanentei inegalităţi. Egali- ganicul i-a deschis cartea matematiciior; că dacă
tatea e doar un caz al inegalităţii, unul la care fiinţa primul i-a pus în faţă legile fizicii şi ale chimiei
individuală nu se opreşte, deoarece nu atît cumpăna, a?ia. treapta organicului i-a adus cantitatea şi pre~
echilibrul, fixarea îi sînt totul, cît creşterea. Mişca­ simţirea unei ştiinţe a cantităţii. In definitiv, mate-
rea ţine, în fond, de inegalitate, iar făptura organică maticile nu fac decît să se aplice la lumea fizicii şi.
este mişcarea însăşi. a chimiei, pe care le simplifică încă, dincolo de sim-
Lasă oare mişcarea în vigoare matematica aceasta
plitatea lor iniţială, în timp ce, în lumea organicu-
originară a organismului? Nu numai că o lasă, dar
lui, matematicile sînt incorporate de-a dreptul şi în
o duce mai departe, trecînd-o, din stadiul cîntăririi act.
mărimilor inegale, în cel al operării cu ele. Căci
35
34
Gîndirea ar putea fi ispitită, atunci, să se mire că Iar majoritatea calităţilor se opun aşa între ele,
geometrii şi calculatorii nu· s-au aplecat mai atent ca stînd pe o scară numerică. Şi e ceva izbitor pentru
asupra lumii organicului, de vreme ce ei găsesc acolo gîndire să vadă, acum, ce multe dintre calităţi poartă
sugestii pentru o matematică nouă, una a inegalului în ele cenuşa cantităţii. Chiar sau tocmai calităţile
şi a ridicării la putere. Dar, cînd ea se întoarce efec- mai intim legate de existenţa subiectului organic
tiv asupra acestei lumi a organicului, tot ce era can- sînt aşa: ce-i e bun şi ce-i e 'rău, prielnicul şi ne-
titate a dispărut. Mărimea proprie, mărimea celor- prielnicul, înseamnă pur şi simplu ceea ce sporeşte
lalte făpturi şi realităţi dimprejur, multul, puţinul, sau ceea ce micşorează capacitatea existenţială a su-
plinul, golul şi toate celelalte, - nu sînt ele calităţi? biectului; cu atît mai mult vor fi transfigurări ale
cantitativului calităţile exterioare de cald şi rece,
uscat şi umed, des şi rar, uşor şi greu, o dată cu
atîtea altele. Chiar în afara calităţilor prin opoziţie
8. CALITATE (CE FEL') pe o scară numerică, simplele calităţi înregistrate
de sensibilitate: sunetele, culorile, mirosurile, gustu-
rile, toate sînt posibile şi ele numai în anumite li-
Cantitatea s-a metamorfozat în calitate. Prin pro- mite cantitative.
pria ei acumulare, cantitatea se transfigurează şi Şi totuşi, cantitatea nu mai este. O modalitate nouă
lasă loc calităţii. Este una din cele mai subtile ma- şi-a făcut apariţia, calitatea. Fiinţa individuală o in-
nevre ale materiei, în neîncetata transformare. Ma- corporează acum distinct, încă dinainte de apariţia
tematicienii pot rămîne de o parte, dacă nu au ştiut sensibilităţii, pe treapta cea mai de jos a lumii vege-
la timp să dea socoteală de cantitatea din concret, tale. Căci orice făptură organică este calitate şi nu
căci organismele începutului s-au dezvoltat, au prins e decît un pachet de calităţi. Ea reprezintă un fel
să se. diferenţieze tot mai mult şi, ingropind în adîn- specific de a fi, diferentiindu-se şi imbogăţindu-se
cul lor originarele determinări cantitative, scot la statornic, pe linia acestei structuri calitative proprii.
iveală altceva, noutatea şi specificul calităţii lor. Dacă vreo "plantă originară"a putut da toată varie-
Chiar şi cîtimile de la început apar acum drept tatea lumii vegetale, e pentru că s-a diversificat, dez-
calităţi. A spune că un lucru e mare ori mic în-o voltînd şi transmiţînd alte şi alte însuşiri, care aveau
seamnă efectiv a-i indica o calitate. Multul şi puţi­ pînă la urmă să spargă tiparele genului de început.
nul sînt mai degrabă belşug şi sărăcie decît cantităţi Tocmai aci stă limitarea cea nouă a fiinţei orga-
propriu-zise. Pe de altă parte, simplul fapt că se nice, în faptul că ea e calitativ distinctă de altele.
naşte o opoziţie sau o polaritate, de la un moment Fiinţa organică era la început limitată prin cantita-
dat, pe o scară numerică (sus şi jos) arată că s-a tea ei, acum se dovedeşte limitată prin calitate. Ele-
alunecat de la cantitate la o tablă de valori cali- mentele ca şi substantele chimice aveau de asemenea
tative. "calităţi", dar era vorba de proprietăţi generale, în-

36 37
mănunchiate diferit între ele. Fiinţa organică însă
individualizează totul. Un fir de iarbă are o formă a sau în specia lor, reuşind să populeze lumea cu fiinţe
sa, care nu mai corespunde nici unei forme de ordin singuratice.
general; aşa cum îşi face o culoare a sa,inedită în Intr-o asemenea lume, în care nimeni nu pare să
lume ca şi existenţa sa. In planul organicului, cali- aibă relaţie cu nimeni, stă gata să apară tocmai
tatea tinde să nu mai aibă nume, devenind tocmai relaţia.
ceva de nenumit. Acest lucru îşi are "calitatea lui";
şi, spunînd aci calitate, vrei să indici tocmai unici-
tatea. Cantitatea avea tot timpul un nume: era nu-
mărul, sau, în lipsa unei numărători distincte, nu- 9. RELATIE (FATA DE CE')
mele acestei numărători indistincte, de a fi un lucru
mare, mic, crescător, descrescător. Calitatea însă prin
care "califici" lucrurile este, la limită, incalificabilul: Dacă gîndul alterităţii nu era satisfăcut cu cele
ceea ce face ca un lucru să fie ce este. nici 100 elemente din tabloul lui Mendeleev acum
Cu fiinţa organică apare deci calitatea în ireduc- a:e motive de satisfacţie, cu varietatea făpturilor
tibilul ei. Lucrurile sînt ceea ce sînt, în singurătatea din tabloul naturii organice. Peste tot alte creaturi
lor cosmică. Materia a trecut de la universal la par- şi probabil îndărătul lor multe alte încercări de a se
ticular, ar spune Hegel (dar e departe încă de "in- impune în existenţă. Calitatea, devenită un aspect
dividualul" adevărat, aci de om, prin care universa- de autonomie a lucrurilor, face ca fiecare din ele să
lul va fi regăsit). Separticularizează în tot felul de fie ce este şi să fie aşa în felul său. Făpturile nu
întruchipări organice închise, oarbe, în toate buru- mai amintesc, acum, de nici o origine comună. Mate-
ienile şi toţi arborii, fiecare cu natura, sau măcar ria a reuşit atît de bine să se rezume sau să se con-
destinul lui specific. Intr-un sens, fiecare a rupt rela- centreze, încît reuşita riscă să se prefacă într-o în-
ţiile cu restul lumii. Nu se mai poate combina cu fundătură, tocmai prin excesul formelor de existenţă
alte făpturi, ca substanţele chimice între ele (pînă ivite. Pînă la apariţia omului, întreg universulacesta,
ce va veni omul să aducă altoiul), ci, prin confrun- de plante şi apoi de animale, apare ca un nou haos.
tare cu altele, organismele se distrug. Iar acum, ca Şi totuşi de pe acum, fără nici un zvon încă de ivire
o culme a ănsingurării, fiecare făptură organică ,îşi a omului, relaţiile fiinţează şi operează în univers.
are sistemul ei de reproducere, pentru lumea în- E adevărat, natura s-a dezbinat în feluri de a fi
chisă a speciei ei. Trestia ştie numai de trestie şi ca şi ireductibile, dar n-a îngheţat în ele. Fiecare,
stejarul numai de stejar. Cu sexuarea, unde se pierde firul de iarbă ca şi arborele, au o dezvoltare, iar de
orice urmă de acumulare cantitativă, calitatea va aci va veni noul. In cadrul dezvoltării lor, fiinţele
închide definitiv -făpturile individuale în ele însele, organice se aşază în anumite raporturi faţă de ele
însele, iar făcînd aşa, vor intra în "relaţii" cu lumea.
38
39
Să lăsăm un moment să apară matematicianul. Ce
Restul reapare deci; cantitatea va reapărea; mate- i~pre?ionantă e ideea aceasta de raport: jumătate
maticienii înşişi pot să reapară. din ştiinţele exacte se sprijină pe raport şi proportie,
Intr-adevăr, între o treaptă a fiinţei în dezvoltare
~apo:tul e I?o~ul suyeran al gîndirii de a exprima
şi alta e un raport. Între stadiul de ghindă al steja-
In chIP. cant!tatIv calitatea, În primul rînd, raportul
rului şi cel de arbore împlinit, e un raport, unul de lu~ruluI faţa de el ori de altul dă măsura. In al
creştere. Creşterea stejarului este a lui, dar raportul
doilea rînd, proporţionalitatea (cu cît a crescut o
nu mai e al lui. Creşterea ţine de calitatea stejaru- parte, cu atît a crescut şi alta) exprimă identitatea
lui şi deci de ceea ce are el mai propriu; raportul de mişcă~toare a unui lucru. În sfîrşit, tot proporţia dă
creştere, însă, e acelaşi cu cel al altui arbore. În asemanarea între lucruri diferite. Dar: măsura iden-
măsura în care e privit doar drept ceva abstract,
raportul ar exista pentru un ochi străin. Dar este
t~tat~a, asemăn~'rea, reprezintă din plin aspectul ca-
litativ al lucrurilor, exprimat acum cantitativ. Canti-
raportul numai ceva abstract? Nu are el şi o viaţă tatea, izgonită din lume de calitate, se reface la ni-
reală, din care tocmai că a fost desprins sensul său
velul acesteia, ridicîndu-se la o treaptă superioară,
abstract? Acest lucru îţi poate apărea acum: un sens ca raport.
concret al raportului, precum şi apropierea pe care " Iar raport,!1 dă acum posibilitatea unor relaţii noi
o poate face el între lucruri dife'rite, ce totuşi încor- Intre lucruri. Intocmai eum mumere total diferite
porează aceleaşi raporturi.
ca 6 şi 10',3 şi 5, pot fi puse î~ relaţii prin mpoartel~
Intre firul de iarbă şi arbore se creează relaţii, pe lor, la fel In planul concretului, realităţi total diferite
baza aceloraşi aşteptări şi nevoi. Atît în unul cît şi intră în r.elaY!i neaşteptate, vădindu-şi corespo ndenta,
în celălalt "raportul" dintre un moment si altul al pe baza IdeII de raport şi proporţie. Pe unele din
dezvoltării exprimă o aşteptare, o nevoie' organică, a.c~ste rel,~ţii l.e instituie din afară gîndirea ştiinţi­
un dezechilibru. Aşa cum 3 se .raportează la 6 ca f:,c,:, b~ ehIar~ ŞI cea de rî?,d (cîte "analogii" nu facem,
jumătatea lui, se raportează şi fiinţa în creştere la f?ra sa n~ dam seama ca folosim raportul şi propor-
cea crescută. Are nevoie să crească. Atît firul de ţla~, a?ucIn.d astfel un .început de rigoare în planul
iarbă cît şi arborele au nevoie de ploaie: şi unul şi calitativului: dar alte relaţii se creează ele singure,
altul, laolaltă cu flora înconjurătoare, vor sfîrşi prin aşa oum o arată .arborii şi. buruienile, dobitoacele şi
a atrage ploaia. Fireşte, există zone de verdeaţă pen- popoarele. Nevoile materiale tale tuturor acestora
tru că plouă; şi totuşi, pînă la urmă va fi şi invers, exis~enţa lor I2eaIă, .a,?versirt:ăţi1e ce întîmpină, ca şi
plouă pentru că există zone de verdeaţă, pentru că t~nsIunea lor lăuntrică, - toate expresie a raportului
Vl,U în. ear.e trebuie să se aşeze pentru a vieţui şi
subiectele organice, prin 'raportul şi nevoia lor lăun­
supravieţui, - le vor crea relaţii, la fel de defini-
trică, s-au aşezat în anumite relaţii şi exercită la-
olaltă o anumită atracţie. Raportul cu sine creează
tarii 'pentru ele ea şi felul lor de a fi, ca natura lor
într-un fel, relaţia cu altul.
calitativă, ba vor sfîrşi prin ia face ca tocmai relaţiile
'
.,
lor să reprezinte adevărul lor mai adinc, în locul
simplei şi înslnguratei lor aftrmărt calitative. 10. SPATIU (UNO~t)
Ceva de natura aceasta are loc în matematici, care
încă o dată se vădesc a reflecta realulv chiar şi în
subtilităţile lor. Atunci cind oantitatea apare pe o . ~nde sînt? E primul ~dev~r ..,pentru natura orga...
treaptă superioară, ca raport, a cărui expresie este mea, de la cea mal de JOS pina la cea mai de sus
un 'număr fracţionar, matemeticianul va descoperi t:eapt~ a ei. S~ţiul ?i ti~pul, ca suport real pentru
că, în fond, nu şirul natural al 'numerelor (1, 2, 3 ... ~ap~u:lle ?rganlc~, VIn sa le scoată pe acestea din
n) este cel oare trebuie gîndit întîi; ci numărul frac- Ind:vldu.al~zarea In c~re păreau că se pierd, o dată
tionar este, sub raport logic, mai originar decit cel cu împlinirea lor calitativă, şi să le dea un adevăr
din şlrul netural, oare e 'un simplu caz particular al ~a.i. adînc, (~ăci :înainte. de ~ fi. abstracţiuni ale gîn-
lui. Numărul cel nou, al raportului, la venit să creeze dIrII cunoscatoare, spaţiui ŞI timpul sînt ceva con-
între numere relaţii mai' adevărate decît cele "na- cr~t,,", loc ,an~it .şi timp anumit,prin care se deter-
turale". . mina, cu aci-ul ŞI acum-ul lor, făpturile.
La întrebarea: pe ce lume mă aflu? materia ajunsă
Dar e ceea ce se petrece în natură, ou firele de la tre~pt~ organicului dă, la început, un răspuns în
iarbă şi cu arborii. Relaţiile lor de existenţă importă.
acelaşI tImp. vast şi îngust: pe pămînt, pe globul
Relatia spaţială, de pildă, e mai adevărată decît făp­ acesta anumit al cosmosului. Hegel avea să-I nu-
turile acestea organice: ea devine adevărul lor mai ?'le~sc~ M~rele .Indiv~d, gîndindu-se că pămîntul nu
adînc. Locul e cel ce are adevăr, relaţia e cea care îngăduie sa se Iveasca, în sînul lui, decît o anumită
există, pe cînd termenii ei pot fi schimbaţi. floră şi o anumită faună, Cu natura anorganică,însă
Materia îşi exprimă realitatea ei prin spa- nu se întîmplă la fel. Realităţile şi procesele pe care
ţiu, înainte dea şi-o exprima prin anumite lucruri le puneau în joc fizica şi chimia nu erau legate ne-
în spaţiu. La fel, timpul materiei e cel adevărat, în apărat de un spaţiu, nici de un timp anumit, ele
aşteptarea ea lucrurile în timp să fie adevărate; tim- putînd~-se ivi o~i~nde şi ?ri~înd. La natura organică,
pul concret al firii, vremea. Inainte ca bobul de grîu In schimb, specificul calitativ - p e care lucrurile
să-şi caute vremea bună, vremea e vreme şi în sînul
l-au depăşit, sau care a devenit ca şi disparent odată
ei pot fi sau nu făpturi care să se lase împlinite e~e . int!at; în relaţie - a trecut asupra relaţiei în-
saşi: pămîntul e ceva anumit.
prin ea. In mare sau în mic, spaţiul existenţei e întot-
Dacă e adevărat că oamenii sînt expresia relaţiilor
deauna unul anumit, Fireşte, e vorba de o primă
de pro-ducţie ale societăţii lor, este cu atît mai adevă­ expresie a spaţiului, ,de cel concret, concrescut lumii
rat că întruchipările organicului sînt expresia rela- organice; el se va lărgi, omogeniza şi rarefia. Dar
ţiilor lor de existenţă.
acest spaţiu concret e cel care apare (chiar la nivelul
globului), la treapta de dezvoltare atinsă prin orga-
42
43
nic, iar de vreme ce abia organi cul pune în joc spa- getalul ui, cu compătimire. Oamen ii au Încerca t, une-
ţialitatea, aşa cum abia el aducea ordine a cantită
ţii ori, să regăsească fericir ea spaţială a plantei , persua -
şi calităţii, aseme nea imagin i spaţial e se vor- reflect a dîndu- se că locul pe care-I aleg ei pentru a constr ui
acum în gîndir e şi de la ele va trebui să înceap ă capita la lor, Babilo nul de 'pildă, este centru l univer -
elabor area ideii de spaţiu. sului. Dar minciu na oamen ilor este adevărul plantei .
De altfel vastita tea, specifică încă, a Marelu i In- T.ot. ce-i este dat acestei a se concentrează în jurul
divid, pămîntul, reprezintă o imagin e spaţială doar el ŞI se petrec e în vedere a ei, relaţiile cu restul lumii
exteri oară pentru făptur a organi că. Din perspe
ctiva fiind astfel riguro s central izate. Dacă există o reali-
acestei a, spaţiul este mai degrab ă locul propri u pe tate spaţială efectivă, atunci nu poate fi decît a
globul pămînt esc, un loc sortit de fiecare dată să fie fiinţei individ uale, ce are tăria să tragă înspre ea
restul lumii.
centru al lumii. Orice făptură trăieşte spaţiul drept
centru . Cînd se spune că spaţiul este "ordin ea de Numai că, restul acesta se determină. Centru l
coexistenţă a lucruri lor", aşa cum timpul
este or- spaţial nu rămîne în punctu alitate a lui, ci implică el
dinea lor de succes iune, se vorbeş te peIftru matem a- singur un cîmp spaţial, ale cărui linii de forţă des-
ticieni şi fizicieni. Pentru făptur ile organi ce, spaţiul făşoară aria de existenţă a plante i, Acum "unde" nu
este loc anumi t, centra t de ele. Mai degrabă are sens va mai sta singur ; de unde? pînă unde? pe unde? îl
aci definiţia spaţiului ca o sferă,al cărei centru e vor însoţi şi întregi , aducin d diferen tieri spaţiale,
pretut indeni şi ciroumferinţa nicăieri; căci aşa se caracte ristice cîmpul ui. Spaţiul concre t nu e omo-
reflectă spaţiul în organi c, drept centri spaţial
i. Dacă gen, e eterog eneitat e, din plin.
spaţiul e mai adevăr at decît fiinţa organi că indivi- Înăuntrul acestu i cimp, sînt alte concreţiuni ale
duală, e tocmai pentru că o adevereşte pe
ea drept materi ei, ale căror titluri de realita te reprezintă,
centru , nu pentru că ar înglob a-o în neutra litatea din perspe ctiva plante i centra le, tot atîtea atribu te
şi indife renţa sa. Calitat ea a suprim at cantita
tea, dar ale ei, slujito rii mai apropiaţi sau mai depărtaţi ai
aceast a a reapărut ea relaţie; la rindul ei, acum, re- cauzei ei: unul o adăposteşte de vînt, altul de surpa-
laţia a suprim at calitat ea, dar o lasă, ba chiar
o face
propri u, rea pămîntului din jur. - Numai că, din clipa cînd
loc
îţiaserv,eşti lumea , ea te aserveşte. Centru l spaţial
să reapar ă pe o treaptă superio ară, ca
centru . se multiplică,devenind centri spaţiali, cîmpu l sfîr-
Orice plantă este un centru spaţial al lumii şi stă şeşte prin a fi prins în alte cîmpu ri, iar în locul
ce-
bine înfiptă, cu rădăcinile ei, ca să nu piardă, parcă, lor două modalităţi ale spaţiul ui concre t, centru şi
poziţia ei centrală. De ce s-ar deplas a?
Ea nu e
cîmp, gîndir ea ce reflect ă existen ţa organi cului se
descentrată, cum va fi vieţuitorul şi, mai tîrziu, aleasa
a din urmă, cum se vede autorizată să desprindă o a treia modali tate,
fiinţă umană . Te uiţi la aceast
împleticeşte umblîn d încoac e şi încolo, cum nu-şi orizon tul, care să înglob eze în cîmpu l ei cîmpur ile.
găseşt e "locul" , şi o consid eri, din perspe ctiva
ve- In măsura în care, orizon tul, oricît de vast, are un
45
44
11. TIMP (CIND Il
centru inca, in speţă tocmai fiinţa de ia Început, ei
e :0 ultimă" formă, de spaţiu concret, . ,
Centru spaţial" cîmp spaţial, orizont spaţial, apoi Grecii vechi îşi închipuiau zei cărora le plăcea să
spaţiu - o adevărată lecţie de abstractizare logică, de se degradeze, trăind întocmai oamenilor. Poate că
la individual la general. Lumea realului organic in- reflectau, în felul acesta, jocul materiei veşnice, de
corporează direct procesele logice, pe care gîndirea a pune pe lume realităţi cu un timp al lor, străin de
crede a le fi desfăşurat singură. Acum, ajunsă la orice veşnicie.
orizont spaţial, gîndirea mai păstrează o clipă, îna- Pînă acum, prefacerile nu aduceau timpul şi nici
inte de a se cufunda în oceanul abstracţiunilor, un măcar nu obligau gîndirea să le închipuie în timp,
sens viu, cu orizontul acesta centratăncă, Un singur căci păreau să se poată reface oricînd, aşadar aveau
demers însă, părăsirea locului central, devenit tot un "totdeau,na" în ele. Cu făpturile organice însă
mai disparent, - şi tabloul se schimbă. Spaţiul pierde apare un fel de a fi ca timp, prin timp şi în timp.
dintr-odată orice eterogeneitate şi devine uniform, in- Orice făptură îşi are "ceasul" ei, ca un prilej fa-
diferent şi inert, cu adevărat loc al relaţiilor de vorabil ivirii ei pe. lume. Timpul favorabil este unul
coexistenţă pură şi simplă, cimitir bine ordonat al anumit, 'de la făptură la făptură - kairoticul i s-a
realului. Totul e în spaţiu şi se pulverizează in mai spus uneori, după limba greacă, - iar gîndirea
spaţiu. omului va căuta cu atîta stăruinţă să identifice un
Impotriva acestui spaţiu inert seva ridica acum asemenea timp de apariţie, în ce priveşte, omul în-
timpul. Cum poate pretinde tin asemenea spaţiu să suşi, încît va rătăci cu privirea printre constelatii şi
fie adevărul mai adînc al fiinţei individuale? Dar .el zodiacuri, făcînd, în lipsă de ceva mai bun, astro-
nu exprimă decît relaţiile exterioare, nesemnificative, logie. C-ind apare pe lume? e ceva hotărîtor pentru
dintre lucruri. Timpul singur e cel care dă socoteală o fiinţă.
de intimitatea lucrurilor, în timp şi prin timp se Dar timpul favorabil apariţiei, kairoticul, nu e
împlinesc toate. Dacă e ceva care deosebeşte făptura decît o faţă a timpului propriu. Un timp mai cuprin-
organică de materia anorganică, atunci nu o fac can- zător şi mai adînc, implicat de fiinţa individuală, unul
titatea sau calitatea, nici spaţiul, oricît ar apărea ele care în fapt lărgeşte şi învăluie pe cel dintîi, va fi
doar o dată cu ivirea organicului, ci timpul, ca lege timpul organic, al creşterii şi împlinirii. Din nou,
lăuntrică a existenţei lui. Iar aşa cum mişcarea s-a fiecare făptură îşi are timpul ei, ca o măsură lăun­
ridicat împotriva stării, alteritatea împotriva iden- trică, de la care nu se poate abate. Sămînţa poartă
tităţii, calitatea împotriva cantităţii, tot astfel şi cu în ea timpul de rodire, iar colţul abia ieşit, timpul
atît mai mult trebuie s-o facă timpul, împotriva unui lui de ,creştere., Cu fiecare clipă procesul de creştere
spaţiu inert ca starea, omogen ca identitatea şi ne- se desfăşoară sigur, creînd în sînul făpturii rapor-
semnificativ, ca o numărătoare ce nu se mai curmă."
:47
40
tul de aşteptare şi deschidere activă, dezechilibrul ei Ele nu sînt însă totul şi necesitatea nu se încheie
fecund. cu ele; alte două forme de timp apar, cu necesitatea
Timpul se structurează acum, la fel cum făcea şi lor, ca să întregească tabloul. Există, ca o ultimă
spaţiul concret, dînd un prezent, un trecut şi un formă de timp anumit, în pragul celui ce va fi timp
viitor, sau concret, un cînd, de cînd, pînă cînd. Pre- _ universal, un vast cadru temporal, "vremea", inte-
zentul preia asupra sa centralitatea spatiului concret: grînd primele trei timpuri. Timpul kairoticului, tim-
în el se trag şi din el pleacă toate firele existentului. pul creşterii şi împlinirii, ca şi timpul existenţei
Există un prezent al trecutului, a ceea ce s-a păs­ limitate, sînt toate prinse în plasa vremii. "Nu i-a
trat de-a lungul dezvoltării, ca şi un prezent al vii- venit vremea", spune vorbirea; "e vremea lui"; "i-a
torului, deschiderea către ceea ce sta să vină. Dar trecut vremea". Astfel vremea poate fi numele for-
cînd prezentul încearcă astfel să afirme ",acum"-ul mei temporale în care se leagă laolaltă şi se desfă­
său drept singura dimensiune a timpului, trecutul şoară realităţile organice. La oameni, timpul acesta
vine să arate că, în realitate, prezentul nu e decît va fi al destinului, care îşi dezvăluie din plin nece-
marginea atinsă de el, de trecut; iar viitorul vine să sitatea. La fire, e necesitate încă.
le tragă înspre sine şi să le preia pe amîndouă, tre- Dincolo de toate, ea un al cincilea timp, ce mă­
cut şi prezent, în adevărul 'său, ce pare a fi însuşi soară cu o indiferenţă de pendul totul, curge timpul
adevărul fiinţei organice, permanent dincolo de ea, cosmic, timp al rotaţiilor şi ritmicei succesiunii de
cum este, şi neîncetat definită prin capătul ei de zile şi nopţi, sau al oricăror forme de periodicitate.
drum. S-ar spune că timpul s-a desprins acum de organic;
Căci învăluind, la rîndul său, timpul creşterii şi dar chiar şi aşa, ca timp cosmic, el /Încă rămîne
împlinirii, un nou timp, cel de existenţă limitată, solidar şi cu fiinţa organică, fiind ritm fundamental
vine să se desfăşoare la fel de sigur şi el. O fiinţă de existenţă.'
organică se stinge în chip necesar, iar extinctiunea Lumea anorganică ea însăşi stă sub timpul cosmic.
îşi are timpul ei, prescris ca şi cel al creşterii. Intr-un sens, ea pare a avea şi un fel de timp al
Abia cu timpul morţii apare vădit ceea ce, în fapt, naşterii şi morţii, aşa cum ştim astăzi că se for-
era caracteristic oricărui timp: necesitatea. Nimic mează, subsistă şi apoi se dezintegrează elementele,
n-o implicase lacum, nici starea sau mişcarea, nici fiecare în "timpul" lor. Numai că, spre deosebire
cantitatea, calitatea sau spaţiul. Timpul singur aduce de anorganic, organicul incorporează intim toate tim-
zvonul necesităţii, la început ca necesitate a morţii purile şi păstrează, în orice caz, pentru el timpul creş­
inexorabile, apoi ca necesitate a desfăşurării irever- terii şi împlinirii, miez al ternporalitătii concrete, pe
sibile 'pentru orice altă formă temporală, 'în primul care-I pune în slujba născocirii sale cu totul speci-
rînd a creşterii şi împlinirii. Cele trei timpuri dau fice: procreaţia. Uranium-ul nu naşte alt uranium.
astfel, cu . necesitatea lor, încă un sens propriu OF- Fiinţa individuală, însă, reacţionează în faţa finitu-
ganicului. dinii. De la început sub semnul finitudinii, ea totuşi

48 4 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului 49


ara.tă,. îI?- fel şi chip, c.ă nu înţeleg să ;iardă dreptul
la infinitate. Procreatia este răspunsul ei .Ia finitu- 12. M6DÂLITÂt~ (CUM,)
din.ea timpului sub care trăieşte şi se stinge ea. Toc-
mai pentru că e în timp ea procreează,definindu-se
astfel nu numai prin timp, ci şi împotriva timpului. In vorbirea omului se rosteşte adesea, sub un chip
Dacă o părăseşti, t~ găseşti poate in primejdia de cît se, poate de nevinovat, o fărîmă din adevărul
a. nu mal Inţelege timpul, sau de a cădea peste un adînc al lumii materiale, după care timpul se leagă
timp cadru gol, aşa cum, în clipa' cînd părăseai orice de spaţiu şi se schimbă potrivit cu spaţiul. Omul îşi
urmă de centru spaţial, spaţiul devenea omogen şi spune uneori: dacă aş fi în altă parte (în alt loc),
vid absolut. timpul s-ar scurge într-altfel. Sau: în alt loc aş fi
Şi totuşi, deşi timpul se lărgeşte tot mai mult ca avut alte condiţii de viaţă (respectiv relaţii de viaţă,
şi spaţiul, învăluind întreaga făptură vie şi mat~rie timp). Omul religios a spus în toate felurile acelaşi
moartă, el însuşi nu devine niciodată inert. Ceea ce lucru - hipostazîndu-l însă - atunci cînd a vorbit
îl face să nu îngheţe, e mai 'puţin solidaritatea lui de ceruri, adică de alte locuri, pentru zeităţile lui;
cu organ~cul, oricit de expresiv ar fi acesta pentru după cum a năzuit statornic către un alt loc, unul
temporalitate. Il menţine, în natura lui eterogenă, paradisiac, tocmai pentru că "altundeva" i se păreau
tocmai solidaritatea lui cu spaţiul. Timpul gîndit pînă de închipuit un alt timp şi o viaţă veşnică. In ziua
la capăt se împacă într-adevăr cu spaţiul diversi- cînd omul va şti, riguros experimental, că în altă
ficîndu-se după acesta. La orice nivel, chiar atunci parte a cosmosului, ,pe un astru artificial ori natural,
se poate trăi sub un. alt timp, cu alte dimensiuni tem-
cînd se exprimă prin orologiul cosmic, timpul poartă porale, atunci el se va clătina în adîncul temporali-
în el şi trece făpturilor din el culoarea locului. tăţii proprii, în adevărul intim fiinţei sale - şi va
Există - ne spune ştiinţa - un alt ritm temporal, încerca poate, întocmai plantei, dar cu mai mult
un alt tempo de existenţă, dacă se poate vorbi astfel, succes, să-şi părăsească timpul şi să caute, cu o altă
pe lună sau pe planete, decît pe pămînt, aşa cum modalitate de viaţă, 'alt timp.
omul o va înregistra mai bine in curînd. E un alt Intr-adevăr, temele acestea vaste, ale spaţiului şi
timp aci decît acolo, curge altfel timpul fiecărui loc. timpului, sînt nu numai obiect al fizicii şi matemati-
La fel currr'se spune, în teoria relativităţii, că spaţiul cii, dar şi experienţe ale omului de rînd, ba chiar
este în funcţie de timp (respectiv de viteza deplasă­ sensuri de viaţă pentru umila plantă. Fiinţa orga-
rii), timpul este, la rîndul lui, în funcţie de spaţiu. nică elementară s-a definit ca o limitare ce, rînd pe
Dar ce nu o arată? In chip modest, planta va do- rînd, ţinea de cantitate, calitate, relaţie, spaţiu, timp.
vedi acelaşi lucru: 'că timpul şi spaţiul sint. înfrătite Toate aceste limitări sînt active în fiinţa organică --
şi că abia amîndouă la· .un 'loc ii dau aşezarea în timpul şi spaţiul în primul rînd; într-atît de intim
lume, poziţia, modalitatea, active,' încît sfîrşesc prin a-i da chipul.' S-a
spus despre oameni că-şi fac, în ,timp,propriul lor
50
51·
chip, propria lor mască, prin felul de viaţă pe care-l poziţia dată, cît cea dobîndită. Astfel, în. ~i:citatea
aleg, adică prin felul cum înţeleg să fie şi să nu fie. ei planta îşi face, în timp, o aşezare specifică, des-
Nici un om după 40 de ani nu are voie să fie urît. făşurînd dintru început o admirabilă simetrie în spa-
Tot astfel, acum, cele cinci feluri de a fi în timp ale ţiu, ca o modalitate privilegiată a or~anismulu~. 'J

organicului îi dau aşezarea, poziţia şi deci compor- Simetria e prima formă de regularItate spaţială a
tarea în sînul lumii. Asupra acestei aşezări nu se viului, un echilibru în dezechilibrul creşterii capri-
mai poate reveni: timpul care a hotărît de ea este cioase: simetria firului a frunzei. Modalitatea aceasta
ireversibil. Ceea ee rămîne din timp e traiectoria şi a simetriei o va reţi~e materia, 'şi o va folosi din
aşezarea în spaţiu a lucrului. Ce poziţie are? din plin pe treptele ce urmează. Dar, dacă si~etria re:
ce unghi a înfruntat lumea? Cum s-a aşezat faţă de prezintă un principiu de ordine, ea este In acelaşi
ea? Sînt întrebări ce definesc o nouă categorie a timp un izvor de nouă şi superioară iraţionalitate;
gîndirii, modalitatea, ce e totdeodată o categorie a căci prin simetrie îşi face loc în lume - dinainte .de
realului. a veni oglindirea în luciul apelor - marea deosebire
Aristotel nu spune "modalitate", cînd aminteşte dintre drept şi stîng. Există oare în spaţiu un sens
de această categorie: el spune "cum"-ul lucrului. absolut sau numai unul relativ pentru o astfel de
Cum oare stă ceva: culcat? în picioare? Dacă nu te împărţire în drept şi stîng? s-au întrebat azi fizi-
gîndeşti la natură şi 1a treptele urcătoare ale mate- cienii, cum se întreba Kant despre Incongruenta mîi-
riei, ci iei lucrurile din cărţi numai, îţi spui că o nilor.
asemenea idee generală nu e dintre cele mai adînci: Planta nu se întreabă, ci instituie lucrurile. Şi nu
poziţia, aşezarea unui lucru nici n-ar' fi o perspectivă le instituie întotdeauna obiectiv, cu imparţialitatea
(o categorie) originară; ar părea să ţină de spaţiu. Dar formelor simetrice, ci - după faza aceasta de înce-
cît de adînc merge acest "cum" al lucrurilor, cu as- put a simetriei - ea trece la afirmările unilaterale şi
pectele lui, inferioare în aparenţă, de culcat sau în la opţiunile vieţii. In speţă, planta alege pentru ea
picioare, o vezi dacă te întorci, pentru o ultimă dată, un drum în care stîngul sau dreptul primează, atunci
către buruienile si ierburile firii. cînd, de pildă, creşte în spirală sau se incolăceşte,
Cum e aşezată lumea vegetală? Evul mediu, cu desfăsurîndu-se· căci torsiunea poate fi sau spre
naivitatea sa ştiinţifică, spunea - după Aristotel - dreapta sau spre stînga. Ceva ireductibil apare astfel
un lucru straniu: că, deşi planta are o poziţie verti-
cală ca' şi omul, ea e în realitate răsturnată, ca stînd
în aşezarea şi comportările ei, ceva oare nu mai în-
cu capul, cu gura, cu rădăcinile prin care îşi soarbe seamnă doar· spatiu, ci ca şi o urmă a timpului ire-
hrana, în pămînt. Animalul îi va corecta aşezarea, versibil în spaţiu.
pe orizontală, iar omul abia o va desăvîrşi, pe ver- Dar tot acum şi tot lpe căile acestea, tntortochiate
ticală. Dar încă mai mult decît felul cum este aşe­ la propriu, începe ceva oare anticipează mobilitatea:
zată planta, interesează ce devine aşezarea ei;_nu atît înaintarea pură şi simplă. Din inevoia de a ocupa

52 53
timp. Organicului însă îi trebuie alte prilejuri, alte
condiţii, alt timp. Ceva prinde atunci trup tn mările
atit ~~ţ mult spaţiu, înaintînd cit mai puţin, sau din
COn?Iţ~Il"e ~egetH~i~jtăţii ei poate, 'planta se tîrăşte, calde tale început.ului.
u!ca ~I înaintează inşurubîndu-se în spaţiu. S-a spus
c~ mişcarea aceasta răsucită, elicoidală e cea ori-
ginară în. sînul.vieţii, iar nu mişcarea in linia dreaptă, 13. ACTIUNE (CE FACE')
care ar fI ur: simplu caz particular al ei (torsiunea şi
curbura nulă); ŞI S-tau adus dovezi. Dar, Ia treapta
aceasta, n-ar mai fi poate nevoie de dovezi. E lim- Poate cel mai potrivit fel de a sugera noutatea
pede că natura vegetală nu s-a născut sub semnul oare s-a ivit acum, o dată cu vieţuitorul, dovedind
simplităţii (linia dreaptă) şi că e încolăcită infăsu­
că materia urcă pe o altă treaptă, este cel în spiritul
rată şi răsucită, ca şi cum ar vroi să spună ~Iai mtilt naivitătii ,de cunoaştere 'a gîndirii proştiinţifice. Ce
în cele cîteva cuvinte ce-i sînt date. Fără să vrei' s-a întîmplat? Pur şi simplu oapul a ieşit din pă­
te întrebi cu medievalii: e bună aşezarea ei? poat~ mînt, a incetat să fie doar o gură oare să soarbă seva
materia să rămînă la ea? hrănitoare a pămîntului, ca la plante: la devenit un
Trebuie o altă poziţie, îţi spui tot ca medievalii - adevărat cap, (adică un centru de comandă, şi a dat
o altă aşezare a organicului în lume, şi tocmai făpturii putinţa de a pleca în lume. Fiinţa organică
regnul vegetal maturizat o reclamă. Modalitatea tîrzie şi...;a corectat 'pazi-ţila, ieşind din răsturnarea fatală
a~ ~~estuia vine să arate că fericirea spaţială a fixi- în care se afla ca plantă; dar ce 'avea ea mai bun,
tăţii e o metaforă a omului; că planta însăsi îsi centralitetea, s~a păstrat, depăşind,u-şi numai fixita-
deztnintepoz~ţ~. ei. pe. lume,. zvircolindu-se, î~ aş­ tea şi devenind o centralitete mobilă. Iar vieţuitorul,
t:~tar~a '~'p?-rlţlei vieţuito rului, care să schimbe po- pe de o parte continuă să fie 'un centru organic, unul
zitia ŞI sa irutre în altă modalitate cea a mobilită­ acum mişcător, iar lpe de laltă parte îşi face, din pro-
ţii. Materia trebui« 'Să libereze miscarea in sînul pria sa materie, un nou centru, în oare se string
organioului. ' cele citeva firicele nervoase, sortite să-i transmită
.0 lume oum ,e cea a organicului vegetal - pe oare ceva şi să transmită de la el ceva, către lume. Ve-
mintea omului, în sminteala ignoranţei fireşte a tuitorul este un centru şi totodată are un centru.
putut-o descrie, cu oarecare tîlc t,otUşi,d;ept o l~me Sau este ou adevărat un 'Centru al mediului încon-
jurător, pentrucă Iare el însuşi un centr.u,
răstu:nată, prinsă cu creştetul în pămînt, - nu poate
Dar se întîmplă un lucru ciudat cu acest centru;
da masura ultimă a organioului. Din sînul acestuia
vin să se desprindă alte întruchipări, oare să incor- la început, centrul e cu adevărat "în" centru; pe
urmă se deplasează din centru către periferia ma-
poreze o altă modalitate şi să caute, prin ea, alt loc,
teriei organice, ca într-o ţară unde capitala s-ar
c~a ce î-nsealmx:ă prilejul altui timp. Limitatia plan-
tei lTU e de la fi numai într-un loc, ci într-un singur 55
54
muta din centru spre una din graniţe. Iţi place să-ţi Bumerangul, născocit de om nu e de~ît o pal!dă
închipui vietuitorul începător ca un fel de plasmă ilustrare a naturii ei paradoxale de-a fi buna cînd
sau de meduză, mai întîi cu substanţa nervoasă di- se închide. Iar toată lumea omului va fi, cindva,
fuză, apoi concentrată, apoi deplasîndu-se şi ea în una de mişcări ce se închid, cea mai aleasă dintre
direcţia deplasării, undeva spre prova vasului. Cu ele fiind, fără îndoială, mişcarea gîndului, care, pr?-
această aşezare şi funcţie, concentraţia nervoasă se iectindu-se cel mai departe, .pînădincolo de galaxii,
rafinează din ce în ce :în faţa solicitărilor. Şi astfel, se închide şi cel mai deplin. .",
pentru că se mişcă - îţi spui - făpturile organice Mobilitatea fiinţei vii e deci închisă: acţIune. D~~a
îşi fac cu adevărat un cap, dar pentru că au un cap, a obţinut pentru sine mobilitatea, fiin~a ~~e n-o .~ISI­
de acum înainte ele vor şti să se mişte. peşte în van, ci o pune în slujba actiunii. Peştii ca
Dacă duci pînă la capăt naivitatea unui asemenea şi tîrîtoarele, patrupedele şi păsările, au ceva ~e
fel de a reflecta în gîndire treapta cea nouă a ma- întreprins. De aceea, reflectînd un asemenea ~tadlu
teriei, nu poţi să nu înregistrezi o bucurie nestăpî­ în evoluţia naturii, Aristotel nu vorbeşte de simpla
nită a firii, parcă, în clipa cînd obţine pentru ea mobilitate ca de ideea generală din acest ceas, CI .de
mişcarea aceasta controlată, "legată", cu totul alta acţiune; sau, în cuvintele sale, de ,,~e face"..,un vie-
decît mişcarea fără de control din sînul anorganicu- ţuitor. Categoria lui "c.e face" e r~brlea v~sta pe~tru
lui. E o exuberanţă fără seamăn, în lumea fiinţelor subiectele organice nOI. La planta nu te Intrebal c~
acvatice, în clipa cind descoperă mişcarea. Mobili- face; la mineral, încă mai puţin. Felul lor de a f~
tatea peştilor şi peştişorilor n-o vor regăsi decît, de era fiinţa, temporală sau atemp?ra~ă. F~lu~. de a fi
departe, păsările, cînd mai tîrziu se vor lăsa purtate al vieţuitorului e acţiunea. Acţl0I!Ind, :nt~I asupr",a
de elementul lor cel bun, aerul, ca fiinţele acvatice organelor proprii, vieţuitorul acţloneaza.In afara.
în elementul lor şi mai bun, apa. Ce face el? ce urmăreşte el? Un timp mal bun? un
Iar în contemplarea acestei exuberante a firii, îţi prilej mai bun? să asimileze mai mult? să se inte-
apare ceva din natura, atît de contradictorie, a miş­ greze mai bine? .." 1\' • 1\

cării însăşi. E parcă în firea mişcării să se închidă Trei lucruri s-au oglindit In gindire, atunci CInd ea
tot mai mult şi să fie mai bună pe măsură ce se a privit către demersur.il: fiinţei vii; trei .stăr.i sau
închide. Cînd, în materia moartă, mişcarea se împa- procese ale acesteia: frică, foame, eros. Vietuitorul
s-a eliberat de fixitatea plantei, şi-a organizat sub-
cheta pe .o orbită, sau oricum altfel, ea izbutea să
stanţa nervoasă şi a pornit ~ăt.re lume; ~a:.~ pornit
dea ceva nou. Acum mişcarea controlată a organi- sub semnul fricii, al foamei ŞI al necesităţi! de re-
eului, una fără reluare la nesfîrşit, şi a cărei liber- producere.
tate e dinainte fixată, apare drept ceva încă mai Pînă acum, materia nu ştia de frică şi nu avea s-o
bun. După felul curn se închide ea ai putea clasifica trezească în făpturile ei. Acum materia învaţă să
ti purile mişcării. tremure. La rîndul lor, foamea vegetalului precum şi
56 57
feri" ,acel pathos pe care-l invocă aci Aristotel, cînd
reproducerea lui se împlineau de la sine, sau nu se stabileşte, drept una din cele zece categorii ale gîn-
împlineau. Acum, vieţuitorul trebuie să preia asupra dirii, pe cea care răspunde la întrebarea "ce suferă",
sa totul. "Ce face" vieţuitorul este deci: să încerce trezită cugetului de încercările felurite la care 'e su-
să se apere, să încerce a se hrăni şi să încerce a se pusă materia vie.
reproduce. Nu numai ce face un vietuitor, dar mai ales ce
Totul, din ceasul eliberării făpturii organice de suferă va fi caracteristic pentru el. Activitatea spune
sub vicisitudinile condiţiunei vegetale, devine ac- prea 'puţin despre un subiect făptuitor; ea e încă
ţiune, demers instinctual. Dar e un demers nesigur o formă de limitare şi, pînă la urmă, de izolare.
în rezultate, sigur numai în necesitatea afirmării In general, este un paradox al acţiunii că pare
lui. In chip necesar vieţuitorul "face" de fiecare dată a vroi aceea ce inactiunea are de la început:
ceva şi face aceea ce trebuie. Dar poate să nu reu- întregul lumii. Prin acţiune te deschizi către
şească. Acţiunea poate fi şi una ratată. Cine să-I lume, pătrunzi ăn ea, o în frunţi şi trans-
înveţe? formi, dar nu laşi decît o diră slabă în imen-
Pasivitatea intră în scenă spre a dovedi că nu ac- sitatea ei. Acţiunea te pune .în contact doar
ţiunea,ci ea, contradictoriul acţiunii, reprezintă ade- cu cîteva lucruri sau aspecte, desprinzîndu-te, prin
vărata şcoală a vieţii. intensitatea ei, de contactul cu restul. Te izolează
pentru că te defineşte, aşa dar mărgineşte; îţi des-
chide - ca luminita în noapte, s-a spus - orizontul
14. PASIVITATE (CE SUFERAţ) imediat, dar te face să pierzi toată adîncimea nopţii.
Suferinţa, în schimb, lăsînd ca lucrurile să vină ele
la tine, te pune în contact cu toate, într-un fel. Ceea
Categoria aceasta a pasivităţii pare una dintre cele ce faci şi poţi face e nespus de puţin pe lîngă ceea
mai umile ale gîndirii. Dacă însă o adînceşti mai ce păţeşti, Omul ştie bine acest lucru, în ce priveşte
bine, ea reflectă, dimpotrivă, gloria vleţuitorului, vir- lumea sa, iar una din curiozităţile creaţiei umane,
tutea lui adevărată. faptul că operele de artă sînt mai cuceritoare şi mai
De altfel, termenul de pasivitate, stins cum este, semnificative atunci cînd descriu suferinţele, dezor-
nu face .decît să ţină locul altuia, de negăsit. Ar tre- dinea, înfrîngerile eroilor, decît atunci cînd vorbesc
bui spus "pătimire", dar termenul a fost confiscat de despre împlinirile lor, ţine de acelaşi caracter al su-
vorbirea religioasă; ar trebui spus "păţanie", dar spi... ferinţei, de a reflecta întregul lumii, faţă de mutila-
ritul limbii a degradat cuvîntul. Lipseşte un cuvînt rea adusă de acţiune, chiar una reuşită. Suferinţa
care să exprime toate "peripeţiile" prin care trece uneşte, împlinirea separă.
făptura organică, ajunsă la stadiul de vieţuitor. Dar Vieţuitorul, de .pildă,nu ajunge prin acţiune pînă
pătimire, pătanie, dacă nu şi peripeţie, conţin î11 la soare, der soarele ajunge pînă la el. Prin acţiune,
rădăcina lor tocmai acel cuvînt grecesc de "a su-
59
58
el nu este decît în ceea ce face, în timp ce prin hotărîtoare. Ce face animalul e o chestiune de prin-
încercările pasivităţii el intră în contact cu totul şi cipiu; ce suferă el, în schimb, înseamnă toată prac-
toţi meteoriţii lumii cad peste el. Acţiunea însăşi, tica vieţii, venită să ducă şi mai departe plus-ul ob-
acum, apare drept un simplu expedient, folosit de ţinut de vieţuitor faţă de natura vegetală.
pasivitate pentru ca ea să se vivifice şi să se relie- De la un centru de comandă, pe care vieţuitorul
feze mai bine. Căci fiecare faptă e un prilej de noi l-a obţinut cu concentrarea substanţei nervoase şi
încercări, de parcă ai făptui numai spre a te expune rafinarea ei, pleacă dispoziţia de acţiune către orga-
şi mai bine pătimirilor şi pătaniilor pe care ţi le re- nele de execuţie, care informează prompt centrul cu
zervă peripeţiile vieţii. privire la toate greutăţile ce întîmpină ele. Organul
Iar acesta este, dintru început, lotul vieţuitorului. central se corectează, organele de execuţie dau ascul-
El acţionează - sub îndemnul fricii, al foamei, al tare, iar fiinţa vie merge din pătanie în păţanie şi
nevoii de reproducere. Toate trei stările sau impul- organul de comandă din adaptare la situaţie în adap-
surile fiinţei sale exprimă un nou sistem de relaţii cu tare.
lucrurile, unul pe bază de atractiune, dincolo de Cînd gîndirea omului, pe la mijlocul veacului XX,
relaţiile în spaţiu şi timp, pe care le avea şi natura va crea un fel de ştiinţă nouă, cibernetica, şi va con-
vegetală. Erosul, încă mai mult foamea, dar poate strui mecanisme de comandă care să înveţe, ăntocma!
cel mai mult frica, îl leagă sau dezleagă de lucruri creierului viu, de la încercările la care sînt supuse;
şi fiinţe. Totuşi aceea ce face el, pe linia acestor de- cînd fiinţa vie din om se va vedea astfel concurată
mersuri, nru înseamnă aproape nimic 'pe lîngă ce i de făptura moartă, automatizată, atunci gîndirea nu
se întîmplă, făcînd aşa. Vieţuitorul a intrat, prin re- va face - cum o recunosc şi ciberneticienii - decît
laţiile în care se prinde o dată capabil de acţiune, in să reflecte şi valorifice, cu tehnica rafinată a veacu-
şcoala cea mare a dncercărllor la care trebuie să fie lui, o treaptă de mult atinsă de fiinţa vie şi clasată
supus. sub categoria aristotelică a pasivităţii modelatoare.
Căci virtutea fiinţei vii e adaptarea. Pasivitatea Aşa fiind, ai putea spune, din perspectiva speculaţiei,
înseamnă, nu ceea ce sugerează în primul moment că există limite peste care maşinile acestea electro-
termenul, ci aceea ce poartă el în adînc: modelarea nice, construite azi de om, nu vor putea trece, limite
subiectului făptuitor. Dacă se va putea vorbi de ţinînd de faptul 'că sîntem, cu realul şi modelarea lui
instinct abia acum, cu animalul, dacă aşadar refle- cibernetică, abia la treapta a 14-a a materiei, din
xele fiinţei vii se încheagă în instincte şi capătă ast- cele 27 ale ei. Dar este şi cibernetica o peripeţie a
fel 'contururi şi funcţii determinate, lucrul e cu pu- veacului. Nu se poate şti ce va ieşi din ea.
tinţă tocmai pentru că se poate vorbi de pasivitate 1 .C.e se întîmplă dnsă acum cu vieţuitorul? Acţiu­
abia acum, In măsura deci în care apariţia instinc- nea s-a dovedit a fi în slujba pasivităţii, ca un simplu
tului e definitorie pentru treapta fiinţei vii, pasivi- mijloc al acesteia de a-şi crea prilejuri noi, pentru
tatea, mai mult decît acţiunea, reprezintă categoria manifestarea puterii ei modelatoare, adaptarea, Dar
60 61
acum pasivitatea va ~~rşi prin a fi pusă ea în slujba
acţiunii. Căci, în măsura în care. adaptarea înzes-
ceputul acesta de disponibilitate nu poate face decît
să sporească diversitatea lumii animale. Trebuie să
trează organismul cu aptitudini noi, acesta devine
capabil tocmai să acţioneze mai bine decît înainte. existe ~ şi lucrul e spus tot elin perspectiva unei
Pasivitatea a contrazis acţiunea, în pretenţia acesteia gîndiri naive, preştiintifice - mai multe specii de
de a defini vietuitorul, şi a preluat totul asupra ei; animale decît de plante; şi, în orice caz, evoluţia spe-
acum acţiunea contrazice pasivitatea şi integrează, ciilor de animale să se petreacă mai rapid decît a
plantelor. Dacă lucrul n-ar fi adevărat , cu atît mai
la rîndul ei, totul. Amîndouă pretind deci a lua în- ...,

tîietate în sînul viului, - pînă ce viul le împacă şi rau pentru natura vie că nu-şi foloseşte din plin po-
sibilităţile; dar gîndirea goală încă s-ar încăpăţîna
rezolvă, în faptul posesiunii.
să spună: aceasta e tendinţa, aşa vor sta lucrurile
cîndva,
Şi mai este ceva de spus, pe linia şi în spiritul
15. POSESIUNE (CE ARE') acesta al diversităţii aduse de animal. Nu există, în
lumea animală, ceva care să corespundă plantei ge-
nerale, iarba din sînul vegetalului. Fireşte, iarba nu
Posezi aceea ce ai fost făcut, prin acţiune şi pasi- e peste tot simplă iarbă şi e probabil că denumim
vitate modelatoare, să posezi. Unul are ghiare, altul aşa lucruri foarte diferite. Totuşi, ceva de ordin ge-
are coarne. Frica, foamea, nevoia de reproducere, vin neral ai impresia că este cuprins sub numele ei, ba
toate să înzestreze vieţuitorul, de-a lungul încercă­ nu e doar o impresie ci chiar un spectacol al realu-
rilor existenţei lui, cu atributele ce îi vor reveni in lui (cîtă iarbă peste tot!); ,pe cînd la animal nu există
propriu. îngrădită în timp, îngrădită în mijloace din- aşa ceva. Departe "îndărătul lui, cum a lăsat el pre-
tru început, fiinţa animalului îşi dezvoltă o îngră­ supusul anim-al originar, vieţuitorul pare străin de
dire în plus, care 'va fi caracterul ei specific, habi- vreo formă de animalitate generală, fiind întotdea-
tus-ul ei, posesiunea ei. Echivocul cuvîntului de una ceva specific. Iar în sînul acestei specificităti
.Jucru propriu", proprietate, care va însemna şi ca- apare, acum, atributul propriu - ceea ce posedă în
racter (habitus) şi posesiune, începe de la această propriu vieţuitorul, - un atribut ce indică trăsătura
treaptă a naturii vii. Avea şi natura vegetală pro- cea nouă, prefigurînd unealta omului, de mijloc de
prietăţi, dar ea nu "dispunea" de ele, ci făcea una acţiune.
cu ele. Un animal, în schimb, dispune de proprietă­ Chiar dacă, în cazul reproducerii, caracterul parti-
ţile sale, ca şi cum s-ar fi creat, în el, o distanţă cular al vieţii animale nu-şi face atît de stăruitor
apariţia, el se iveşte evident în felul de a se hrăni
între ce este şi ce are el.
In locul lui ce face sau ce suferă un vieţuitor; p~ al vieţuitorului. In timp ce planta se hrăneşte în
general, din elementele sau substanţele vaste ale na-
prim plan apare '"ce are" el, de' ce dispune el... In..
turii, vieţuitorul se hrăneşte specific şi se înzestrează
62
63
în consecinţă. Dar cel mai. deplin va fi înzestrat el în lume şi încorporate distinct, în animale diferite
în chip specific de .frică. Aci va. găsi animalul,ca modalităţi de viaţă pe care îi va fi fost dat numai
într-o modalitate de existenţă iscată numai odată eu sie, om, să le întrunească, de parcă firea ar fi făcut
apariţia 'Sa, resorturile înnoirii şi adîncirii în nou- exercitii simple, înain~e de a-l compune pe el. Dar
tatea proprie. El sfîrşeşte prin a avea în propriu mai era de scos o lectie, şi ea este poate mai adevă­
r~t: aceea. că, de îndată ce începe posesiunea, începe
aceea ce viaţa sa, primejduită tot timpul, i-a pus
ŞI pervertirea,
la dispoziţie; şi el chiar dispune efectiv ca de o
Există, fireşte, un sens plin în posesiune tocmai
armă, de atributul său caracteristic. Se sp~cializează
în aşa măsură în cîte un sistem de luptă şi de afir- cel de atribut distinct, lucru de care poţi dispune,
mare, încît devine o existenţă unilaterală. Inzestra- sensu! de unealtă. Animalul însă nu putea să împli-
rea sa duce la mutilarea sa ca fiinţă vie. Unul n-are neasc~ u~ asem:nea sens pînă la capăt, pentru că
decît forţă, leul, altul doar masivitate, elefantul, un nu ştia sa treaca de la "la avea" la "a face". Dar şi
a~ treilea numai iuţeală - fie el struţ ori iepure -- acest .lucru merită să fie citit în Cartea fiarelor dacă
ŞI un al patrulea, ca vulpea, nu e decît viclenie. Dar
vrei să-i. prelung eşti gîndurile: după cum pla~ta se
răsuceşte şi se încolăceşte în toate felurile, ca în-
nu sînt şi zeii antici aşa, glorioase existente unilate-
rale? spre mobilitate şi animalitate, tot aşa animalul ac-
ţionează în fel şi chip, ca şi cum ar tinde către faptă.
De la această treaptă, unde posesiunea e încă
st~îns lipită de fiinţă, apare ceva din mizeria faptu-
El face o mulţime de lucruri, dar nu "face" nimic, la
lUI de a poseda. Posesiunea mutilează si înstrăinează urma ~rmelor, ca şi zeii, sărmanii. Unealta -lor, dacă
oarecum o fiinţă de ea însăşi sau de fiinţă. Eşti aceea unealta este, nu produce. CÎl1d atributul, adică aceea
ce ai. Planta este, animalul are: doar omul va intra ce posedă în propriu un vieţuitor, de pildă mîna,
în ordinea lui a face, - cînd va intra efectiv şi nu se va transforma efectiv în unealtă totul se va
va rămîne şi el la fixitatea vegetală sau posesiunea schimba. Atunci va putea {apărea si u~ealta unelte-
animalică. Omul însă poate vedea la animal ce în-
lor, care e gîndirea. '
seamnă a avea: cîte o trăsătură, devenită unealtă şi
. D~r cu ace~sta se deschide altă poveste, în speţă
armă, înrobeşte vietuitorul, dîndu-i o singură dimen-
IstorIa. omului. In preajma ivirii lui, gîndirea, ca şi
siune şi făcîndu-l astfel o fiinţă incompletă. Devii materia parcă, trebuie să facă un popas.
robul a ceea ce ai. Omului i-a plăcut de obicei să
citească altă lecţie, în unilateralitatea existenţei ani- •
male: i s-a părut că vede acolo trăsăturile vieţii sale
morale - trăsături care, pe: plan de existenţă, re- Ce anume reflectez eu din lumea aceasta vastă
prezintă tot atîtea tipuri de acţiune - în curajul, începea gîndirea, - fiinţa sau devenirea oarbă?
blîndeţea, viclenia, energia sau laşitatea animalelor
Reflecta fiinţa, dar îmbogăţită de contradicţiile de-
unidimensionate; i s-a părut aşadar că vede risipite venirii. Starea -sau mişcarea? se întreabă 111ai de-
5 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului 65
parte gîndirea, La început răspundea starea, apoi
mişcarea, apoi mişcarea ce regăseşte starea şi duce III
la identitate. Trecînd, cu ea, de la lumea fizicii la
cea a chimiei, gîndirea vedea că identitatea e destră­
mată de alteritate. Dar natura organică venea să NATURA REFLECTATĂ II OMUL
împace identitatea cu alteritatea. (Tabloul kantian)
Cu fiinţa individuală, împletire de identitate şi
alteritate, materia organică, refăcea, pe o treaptă
superioară, dezbaterea. Cantitate sau calitate, pen-
tru fiinţa individuală? Nici una nici alta, şi una şi
alta, relaţia. Orizontul de relaţii al spaţiului sau al
timpului? Al amîndurora, in măsura în care ele dau
modalitatea, adică aşezarea în lume a fiinţei. Dar
lumea vegetală e încă prea mult subjugată, cu mo-
dalitatea ei, de anorganic. Materia eliberează atunci,
în sînul ei, acţiunea şi o dată cu ea regnul animal.
Acţiune sau pasivitate? se întreba in sfîrşit 'gîndi-
rea, reflectînd dezbaterea materiei vii. Amîndouă,
sub chipul posesiunii, era 'răspunsul, în aşteptarea
unui subiect de viaţă, omul, care să nu se lase în-
totdeauna înrobit de posesiune.
Dacă acestea n-au fost spuse lîntocmai de Platon
şi Aristotel, aşa cum cele ce urmează nu vor fi fost
spuse întocmai de Kant, este pentru că lor le era
dat să reflecte pentru întîia dată aceea ce stă astăzi,
odată cu ştiinţele şi istoria omului, sub toate pri-
virile.
16. UNitATE

Totul s-a pregătit pentru o mare noutate. Dar,


spre a putea reflecta aparitia omului şi, o dată cu el,
propria ei apariţie, gîndirea trebuie să reia lumea
şi s-o oglindească mai adînc.
Cugetul celor vechi a oglindit de-a dreptul, cu o
nalvitate ul cărei farmec e pierdut pentru întotdea-
una, lenta ridicare a materiei, de la stările şi mişcă­
rile originare, pînă la formele individuale de viaţă.
Aşa făcînd, lumea prozaică a fizicii, a chimiei, a
botanicii, a zoologiei, se reflectau pe atunci în fru-
museţea presimţirii, fără să epuizeze, de altfel, spe-
culaţiile antice, care purtau asupra categoriilor în
genere, nu doar în aplicaţia lor la natură. Insă, in
măsura în care era vorba de natură - si ceea ce au
arătat, 'poate, paginile ce preced este~ă în primul
rînd natura i-a instruit pe gînditorii greci asupra
funcţiei categoriilor, - elia în joc o natură concretă.
Cîtimea era cîtime, adică mărime ori micşorime, nu
unitate, pluralitate sau totalitate; relaţia era legă­
tură în spaţiu şi timp, sau atracţie pe bază de foame
ori eros, nu relaţie substanţială sau oauzală. Natura
era vie.
Numai că, este natura aceasta 'vie totul? Spune ea
totul despre lucruri şi despre ivirea omului în mij-
locul lor? Nu este ea, cumva, o natură ce se înfundă
tot mai mult, cu viaţa ei, în "posesiune", respectiv
în vieţuitoare (ca şi în zeităţi) ce nu mai pot ieşi
dlinunilateralitate? Poate că niciodată n-ai să în-
ţelegi comunitatea umană, dacă o cauţi pe linia fur-
nicarului, a roiului de albine sau a zeităţilor supe-
69
rior mutilate. Iar categoriile antichităţii nu puteau ale materiei şi va pune în joc tema unităţii, chiar
duce mai departe decît atît. dinainte ca atomul ori celula să fi fost efectiv teme
Dar calea către om tot realitatea o dă: o realitate privilegiate ale cunoaşterii (aşa cum în antichitate
mai adîncă, abstrăgîndu-se singură din întruchipările gîndirea reflecta conţinutul unor ştiinţe ce nu exis-
ei imediat concrete. Celula e o abstragere, ca orice tau încă). Unitate, pluralitate, totalitate, vor apărea
parte izolată de tot; dar cîtă viaţă are. Atomul, ca atunci 'În naivitatea lor logică, laolaltă cu celelalte ca-
orice unitate, este o "abstracţiune" încă, adică o tegorii, drept expresie a gîndirii filozofice (la Kant,
desprindere din concret; totuşi ce realitate. Cauzalita- deci dinainte de triumful ştiinţelor noi), sortită în-
tea e o abstracţiune, luată fiind ca atare, dar tot ea totdeauna să povestească lucrurile prea devreme -
e principiul de înlănţuire a realităţii însăşi. Aseme- sau poate prea tîrziu. Să le urmărim deci pe toate,
nea realităţi mai adînci vede acum gîndirea, ca alte în această simplitate ·a logicului.
trepte ale materiei şi ca o nouă istorie naturală, în Unitatea nu e doar moment al cantităţii. La
care e prinsă şi învăluită istoria întruchipărilor des- început şi luată izolat, unitatea nici nu exprimă ceva
făşurate de categoriile antice. Intruchipările acestea cantitativ, ci doar închegările distincte ale realului,
-" anorganicul, organicul, planta, animalul - se re- pe un plan ori altul. Un arbore, un bob, o fiinţă in-
zolvă, potrivit modernilor, în procese, ce desfiinţează dividuală, sau ziua, noaptea, soarele şi luna, apar
natura ca atare, cea imediat concretă, pînă ce, cu ca un fel ~ de unităţi ce se abstrag singure din rea-
ultimele din categoriile cele noi, concretul reapare litate, . aşa încît gîndirea n-ar avea nevoie de alt
ca om, deci ca o întruchipare iarăşi bine definită proces de abstracţiune spre a obţine ideea unităţii;
a firii, dar una în care tăria abstragerii, capacitatea îi e de ajuns să oglindească aceea ce îi stă înainte.
de a desfiinţa natura în formele ei date şi de a o Cel mult gîndirea va trece ideea de unitate asupra
transforma potrivit gîndului abstras, vor deveni un unor domenii unde aceasta nu se manifestă atît de
triumf al naturii asupra ei însăşi. distinct, spunîndu-şi atunci că există şi unitate a
Pentru a înţelege omul, trebuie aşadar deopotrivă
unui simţămînt, foamea de pildă, ce se abstrage de
să invoci natura, cu anticii, şi s-o dizolvi cu mo-
dernii. rest şi domină trupul, sau şi unitate a unui proces,
ca mersul de la un punct la altul, ba chiar unitate
• a unui gînd.
Totuşi, încă de la acest nivel, unde aspectul can-
Natura abstractă de acum începe, nu cu întregul, titativ e şi mai departe în umbră, gîndul unităţii
nu cu fiinţa cea vastă, ca la antici, ci cu unitatea. trebuie să se corecteze. Unitatea nu poate însemna
Lumea naturii anorganice se rezolvă în unitatea unicitate. Soarele şi luna au unitate, dar nu sint
atomului, lumea naturii organice, în aceea a celulei. de gîndit ca simple "unităţi"". Dacă unitatea e des-
Gîndirea filozofică va reflecta astfel de maturizări prinsă din real, ea este şi legată de el, fiind unitate

70 71
pentru ceva din sînul lumii. Pe de altă parte, uni- Unitatea înseamnă dintru început unităţi, la plu-
tatea nu e de gîndit nici drept un Unu pretutindeni ral, deci e ca şi o contrazicere de sine. Cînd va nu-
prezent şi activ, Unu care, :întocmai apei l~i Th~le? măra, gîndirea va spune în chip la fel de paradoxal:
sau focului lui Heraclit, s-ar opune multiplului ŞI reduc totul la unitate (una singură), pe urmă număr
ar fi principiul tuturor lucrurilor. Unitatea spune unităţile simple (mai multe), apoi număr zecile ca
de la început mai puţin, căci e unitate pentru un şi cum ar fi unităţi (deci o unitate calitativ deosebită
anumit domeniu de realitate, nu pentru toate la- de primele), apoi sutele, miile, ca unităţi, ş.a.m.d.
olaltă. Lucrurile "se reduc" la unitate. Ele par a Este în joc o cascadă de unităţi, nu o singură unitate.
avea tot felul de aspecte ireductibile, dar pînă la La orice unitate te-ai gîndi deci, sau pe oricare ai
urmă se lasă definite printr-o unitate. reflecta-o din lucruri, cu nici un chip nu vei scăpa
Dacă lucrurile se reduc la unitate, înseamnă că se de contradicţia unităţii 'de a fi prin ea însăşi plura-
şi pot reface ipornind de la asemenea unităţi. (Că litate, nu numai izvor de pluralitate. Găsiţi peste tot
unităţile pot fi şi ele complexe, să rămînă de o parte unităţile potrivite, restul vine de la sine, ni se spune.
deocamdată.) Cum se 'compun unităţile? Gîndirea re- Dar unde sînt unităţile? La început păreau a fi
fuză, un moment, posibilitatea ca unităţile să se in- peste tot, acum ele devin tot mai disparente. Stropul
tegreze în structuri: încearcă întîi s~ ",v~dă dacă n~ de apă nu e o unitate pentru ploaie ori pentru
se poate efectiv reduce totul la unităţi, cum ar fi ocean; firul de nisip nu e o unitate pentru grămadă.
cazul la o diversitate suficient de omogenă - ca Şi stropul şi firul se repetă şi se însumează, dar ou
mătasea broaştei din botanică - pentru ca unitatea ca unităţi. Ca dovadă că nici gîndirea matematicia-
să poată opera prin repetiţie în sînul ei. nului nu crede într-altfel, este faptul că ea a născo­
Deci unitatea şi repetiţia ei, atîta tot s-ar propune cit calculul infinitezimal, care însumează, dar nu pe
gîndirii din prima perspectivă; de pildă în felul ~um bază de unităţi distincte, ci pe bază de cantităţi dis-
unitatea, în cazul unei grămezi de mere, e marul, parente, ca acelea din natură. Idealul ar fi deci să
sau a unui drum străbătut, pasul. In treacăt spus, pierzi unitatea, nu s-o găseşti. Atunci?
poate că unitatea aceasta a pasului e hotărîtoare Nu există decît pluralitate, îşi spune atunci gîn-
pentru felul de cunoaştere al ~mului. Dacă at? fi direa.
fost fiinţe zburătoare, nu am fi avut matem.~tIclle
acestea pe bază de unităţi distincte, ca paşn; am
fi refl~ctat într-alt fel, cu un calcul infinitezimal
mai subtil mărimile şi procesele lumii. Numai că, 17. PLURALITATE
întorcîndu~ne la pasul omului, ce sens dă pasul, sau
mărul din grămadă, pentru unitate? Pasul este o Pluralitatea e asp.e.ctu1 de maturitate a lucrurilor.
unitate, dar nu e şi drumul străbătut una? Mărul e La început, totul este indistinctie şi haos, nu numai
o unitate, dar nu e şi grămada una? în mintea celui ce încearcă a cunoaşte, dar şi în

72 73
lucruri. Abia cînd lucrurile trec de la nedeterminare timp se păstrează concentrată in [urul unui te.rmen,
la pluralitate şi cînd incep să se rînduiască şi gru- dînd astfel pluralităţii atît putinţa de a se afirma ca
peze, cu o subtilă aplicare anumeralului distribu~iv atare, cît şi, ca în cazul undei, pe cea de a nu se
- atîtea aici, atîtea acolo, - lumea capătă un chip. pierde şi risipi prin propria ei afirmare. Cînd vezi
Cu organismul pluricelular începe viaţa şi cu dis- în spectacolul lumii - cum o înregistrăm cu planta
tincţia părţilor se conturează şi se desprind unele şi acum cu întregul univers material - operaţiile
de altele lucrurile. Părţile se vor putea diferenţia, ce se intreprind peste tot precum şi însufleţirea or-
deschizîndu-se către diversitate; alteori părţile, dife- ganizată ce a reiesit de aici, te întrebi ce mai avea
renţiate, vor putea fi readuse la simplă pluralitate; de adăugat omul.
dar, diferenţiate ireductibil ori nu, părţile sînt, cu Omul e venit să adauge număratul şi să pună
prezenţa lor afirmată, termeni ai unei plu'ralităţi, astfel rigoare şi control în adunarea, înmulţirea şi
care e astfel prima formă de manifestare a maturi- ridicarea la putere pe care le găsea în fire. Numărul,
zării unei lumi ori a unui proces. La fel face cugetul arithmos-ul, devine cheia de aur pentru lumea plu-
omului, 'Care abia cînd deosebeşte începe să înţeleagă ralităţii. Prin el însuşi numărul arată că pluralitatea
şi abia cînd spune "noi" iese din minorat. e suverană în lume, iar nu unitatea, pe care prima
In maturizarea aceasta neîncetată, prin trecerea şi-o face singură doar ca un mijloc de a se număra
nedeterminării în pluralitate, însăşi pluralitatea ia şi contempla pe sine. Nu poţi număra cu o singură
forme tot mai mature. De unde la început ea se unitate; dintru început trebuie să ai decada, aşadar
reduce la o simplă stare de pluralitate, ca unarhi- 1, 2, ... , 9, nouă unităţi simple distincte, plus unita-
pelag în spaţiul. căruia nu s-ar întîmpla nimic, trep- tea' superioară a decadei. Şi ce faci în definitiv cînd
tat se precizează în sînul ei anumite mişcări. Sînt numeri? Numeri întîi primele 9 unităţi, adică le
operaţiile, de care nu numai lumea vegetală ştie numeşti în ordine; pe urmă numeri zecile privite
ceva, dar întreg universul real. ca unităţi, adică numeşti nouă "zeci", pe urmă nouă
Intîia este adunarea, pe care asocierea, adeziunea, "sute 4'- şi tot aşa cîte nouă.
agregarea, amalgamarea şi atîtea alte moduri ale ma- Dar ce este ace.asta? E numărul nostru, sînt "cla-
teriei moarte ori vii o sugerează direct în sînul plu- sele" noastre de numere, e cheia noastră de aur pen-
ralităţii. O a doua, fireşte, este înmulţirea, care nu tru pluralitate- şi nu e decît o biată numărătoare
numai că poartă, ca prima, asupra pluralităţii, dar pînă la 10! Omul nu ştie să numere mai mult decît
este ea singură izvor de pluralitate, ca în reprodu- cele 10 degete ale mîinilor. E un admirabil expedient
cere. O a treia operaţie, ridicarea la putere, vine să spre a se descurca în faţa grămezii de poame, res-
se dovedească operaţia matură în sînul pluralităţii, pectiv în faţa pluralităţii lumii, dar ce exprimă
în măsura în care le integrează pe primele două. aceasta din pluralitate? Aproape nimic. E un fel de
Căci ridicarea la putere este o sinteză, o înmulţire apreciere, la nivelul omului, a mulţimii cuprinse în-
adunată. Ea :reprezintă o expansiune ce în acelaşi tr-o pluralitate, un fel de a vedea din privire, pe

74 75
de o neîmp linire, plurali tatea intră în funcţiune. E
clase de mărimi, cam de ce ordin este mărimea (de î~ ea soluji~, sau lipsa de soluţie, a pufulu ide păpă­
ordinu l sutelor , al miilor, îţi spui). E o reduce re a die, ce rataceşte înmiit în lume către o nătîngă
adusă
cantităţii la ",calităţi" de mărime. E o ofensă împlin ire. '
pluralităţii. viabil însă a depăşit plurali tatea oarbă,
:ot ce e
Omul a crezut că număr ul reprez intă glorifi carea
în lume. p!l?zîn d tiparu l unităţii. Iar unitate a unei plurali -
pluralităţii şi recuno aştere a suvera nităti i ei ta-
tăţi este altceva şi decît unitate a şi decît plurali
In fapt, n-a făcut decît s-o triviali zeze (astăzi cibcr- tea: e totalita te.
netica o trivializează şi mai mult, reducî nd-o la doi)
prin tratam entul pe care i l-a aplicat : a redus- o la o
formă sau divers e forme de "mult" , ca în gîndir
ea
ţii
naivă. Abia în matem aticile tîrzii, cu ideea cantită 18. TOTALITATE
variab ile, apare ceva mai subtil. Numai că, tocmai
ideea unei astfel de cantităţi înseamnă lichida rea
totală a pluralităţii de elemen te distincte. " Numai tot~lit~tea e reală, unitate a şi plurali tatea
Poate că nici nu era cazul să se acorde mai mult sl.nt ~?stracţIunl,. aspect e parţiale sau mome nte pro-
pluralităţii, îşi spune acum gîndire a. In ea însăşi, vizorn ale lucru~llor. Atomu l şi celula sînt totalităţi;
privit ă ou exclus ivitate a pe care a reclam at-o,
plu-
un bob e o totalita te. Pasul e o totalit ate încă.
aducăt or de haos
ralitat ea afirmă un dezech ilibru, Ce lucru compl ex pasul, de pildă această uni-
mai degrabă-decît de maturi tate. Operaţia adunării t a t e "" ~ mersu1 ' să-I
" de greu i-a fost firii
UI;· cît " obţină.
se ivea, în fond, spre a reţine şi pune limite liche- El se Iveşte, ca o unitate , abia la fiinţa cu statură
fier-ii pluralităţii, strîngî nd laolaltă lucruri le. Opera - verticală ~Ti unele păsări, căci la celelal te vieţui­
ţia ridicării la putere , la rîndul ei, se dovede
a atît
toare~ plurip ode .cum sî?t, cînd nu miriap ode, nici
de adîncă tocmai pentru că arăta o limită (numărul ~?rba nu poate fi de unitate a pasulu i. A trebui t ca
fiinţa eu statură verticală să fie ca şi despicată în
iniţial) pînă şi în creşte rea nelimitată. Plural
itatea
să ducă la ceva; iar
trebui e stăpînită, spre a putea două, în jumăta tea ei inferioară; să iasă din echili-
at-o. Nu-
stăpîn ul ei va fi unitate a, pe care a repudi brul ei întîi, apoi să se dezbin e de ea însăşi întinzî nd
mai plurali tatea reţinută, numai unitate a în plura- un picior, în fine să-şi regăsească echilib rul şi uni-
litate dă aceste ia un sens. ta~ea trupească, realăt urînd celălalt picior, pentru
ca
De altfel, dacă priveşti mai bine, toată realita tea prin aceste trei mişcări (ca în dialect ica lui Hegel)
tă de
arată 'unitat ea în plurali tate. Dacă nue retinu să obţină pasul, un pas.
o formă de unitate , plural itatea devine un cancer al
firii, care trebui e La fel, ce lucru comple x e numărul 1 al matem ati-
gest ratat al
lucruri lor. Ca într-un cienilo r, unitate a însăşi. Ii poţi scoate rădăcina cu-
deci de mai multe ori reluat, ca într-o aproximaţie bică şi dai peste trei rădăcini ale lui, nu "una" sin-
sau ca într-o descom punere , ori de cîte ori e vorba
77
76
»

gură. n consideri în simplitatea lui, dar poţi să-I vezi şi un Multiplu ce se 'pierde în oarba devenire heracli-
şi drept 5 supra 5, 7 supra 7, drept orice număr ra- teiană, ,. Ca şi politeismul grec, sau ca pluralitatea
portat la el însuşi. Iar dacă te uiţi la conţinutul lui fără contur definit a cetăţilor greceşti, speculaţia
constaţi că nu este nici simplu, nici omogen; vezi că antică păstrează tot timpul o concesie faţă de gîndul
e ceva monstruos: modalitatea moartă a tuturor nu- pluralităţii, pe care ideea de totalitate n-a venit s-o
merelor cu putinţă. Căci ori de cîte ori un număr rezolve. In orice caz, cum au arătat-o treptele refle-
algebric nu există, el trebuie totuşi să figureze ca xiunii ei categoriale, gîndirea greacă n-a putut pre-
un 1 inert, altmlnteri a neînmultindu-se cu b dacă găti, prin desfăşurarea categoriilor ei, înţelegerea
acesta n-ar fi b h nici b cu a, dacă acesta n-ar fi al marii noutăţi a omului. Era nevoie de abstracţiune,
(în abc X ab, a se înmulţeşte cu 8, b cu b şi cdesi: pentru a face cu putinţă un concret de ordin supe-
gur cu 1, ca să dea a 2b2c). Departe aşadar de a ~l rior, cum e cel uman, o totalitate deschisă ca el.
o unitate, numărul 1 e cea mai vastă dintre totali- Există totalităti de simplă însumare şi totalităţi
tăţile matematice: e felul de-a fi al tuturor lucruri- mecanice; există apoi totalităţi de structură, altele
lor, atunci cînd nu sînt. Unitatea este o convenţie. organice' şi totalităţi de viaţă spirituală. Pe unele,
Pluralitatea? un simplu aspect de trecere, de la o primele două, le privim ca totalităti închise, în mă­
totalitate ce 'Se descompune (î,n elementele ei, la o alta sura în care doar din afară îşi pot ele lărgi unitatea
ce se constituie. Lumea e făcută din totalităţi. pluralităţii lor; altele, cele de structură, par a fi
Ca şi mişcarea ce se împacheta, pluralitatea tre- închise şi deschise, cum o arată chimia, pe cînd cele
buie să se închidă, spre a putea da lucrurile. Acum, organice şi cele de viaţă superioară sînt totalităţi
abia, ceea ce era abstracţiune devine realitate: plu- deschise, ce-şi lărgesc dinăuntru unitatea. La capătul
ralitatea e reală ca pluralitate abia într-un tot, uni- lor, totalitatea deschisă a omului vine să înfrunte şi
tatea ca una a totuluLSînt toturi pretutindeni. Gîn- să pună Tn discuţie pînă la temelie şi pînă la dez-
direa reflectă materia şi, la oricare stadiu al ei, o agregare totalităţile, închise sau deschise, de pînă
vede închegată în noduri. Aşa cum spaţiul cosmic, în la el.
vastitatea lui, prezintă ici şi colo puncte de concen- Totuşi, omul n-a apărut încă; şi-a făcut numai o
traţie, galaxii, astre, unificări ale cîte unei plurali- " primă înştiinţare, cu totalitatea deschisă. O a doua
tăţi, la fel totalităţile din jurul nostru sînt singura înştiinţare, încă mai clară, va apărea în curînd, cu
populaţie veritabilă a spaţiului imediat. Nu poţi limitaţia ce nu limitează, pentru ca abia apoi el să
oglindi nimic din lumea înconjurătoare fără să im- se ivească. De pe acum însă, cu totalitatea, se oglin-
plici categoria totalităţii, a cărei desfăşurare singură desc în gîndire realităţi noi, cum sînt cea de struc-
va putea pregăti ivirea omului. tură şi cea de organism. Totalitatea nu poate reţine
A lipsit cugetării antice reflexiune clară asupra pentru ea sensul cantitativ de a fi doar unitate a
acestei categorii, fără de care lumea apare ca pen- unei pluralităţi. Pluralitatea pură, cea de elemente
dulînd între un Unu ce tinde către imobilitatea eleată identice, nu e de întîlnit, în sînul realului, decît ·la
78 79
nivelu ri joase, ca la rnătasea broaştei, de care vor- unitate aiîntre gului şi se urcă, astfel definit , pe scena
besc la începu turile lor ştiinţele natura le. Nici măcar lumii.
gindir ea abstractă a matem aticilo r nu invocă plura-
In punctu l acesta, s-ar putea ca regizo rul acesto r
litatea simplă, căci, la nivelu l superi or al calculu lui catego rii, Kant, să nu fi ştiut bine ce pune in scenă.
După ce vorbis e de catego riile cantit ăţii- unitate
,
infinit ezimal de pildă, matem aticile reuşesc cu ideea totalit ate - trece acum la cele ale cali-
plurali tate,
de infinit ate, nu cu aceea de plurali tate simplă. el nu
tăţii: existenţa, inexistenţa, limitaţia. Dar
Totali tatea trece, deci, de la ideea de unitate a entă, ci: realita te şi nega-
unei pluralităţi, la aceea de unitate a unei divers i- spune existenţă şi inexist
cel care ţie. Cînd va ajunge la ultime le 'catego rii, cele ale
tăţi. Divers ul, ca plurali tate comple xă, va fi ca
tăria modalităţii, ar trebui să spună din nou "realit ate",
să dea conţin ut plin totalităţii şi să facă vădită acolo "exis-
te deoseb ite nu opusă posibilităţii. Atunc i el spune abia
unităţii, de a înmănunchia elemen de
numai prin poziţie dar şi prin natură . Iar într-un tenţă" (deşi existenţa nu e o modal itate, o stare
şi tulbur ă astfel, poate,
organi sm, unitate a totului va fi atît de puternică drept, ci o stare de fapt),
încît, spre deoseb ire de unitate a unui simplu meca- buna desfăşurare a lucruri lor.
nism, el se va reflect a în fiecare elemen t al ei: dacă Căci lucrur ile nu aşteap tă pînă la .moda litate''
rotita izolată a unui ceasor nic nu dezvăluie întreg ul spre a fi cu adevărat, ci de pe acum, trecînd de la
căruia i-a aparţinut, dintele sau oscioru l, în schimb
, cantita te la calitat e, trec de la inform la existenţă.
ul lor organi c. Aci s-a tocmai
trimit pe natura list la întreg Dacă există un salt calitat iv pe lume este
creat o nouă legătură înt.re unitate şi plurali tate, saltul în calitat iv al cantităţ ii. In indlsti nctia lumii,
unitate a exprim înd nu numai înlănţuirea tuturo r s-au obţinut acum lucrur i calitat iv distinc te. Iar
elemen telor Tntro ele, dar şi natura fiecăruia din- prima calitat e în lucrur i (res) este aceea de a fi "lu-
tre ele. cruri" (realur i), adică de a se realiza , intrînd în
Unitat e, plurali tate, totalit ate au trecut astfel din- existen ţă.
colo de sensul lor cantita tiv iniţial. Totali tatea ex- Se spune: existenţa nu poate fi o calitat e, adică
primă acum calitatea unui real de a fi real,
afirma -
rea lui propri e: existenţa. un fel de a fi, ea este faptul de a fi. Dar ce frumos
răspun de limba române ască la întîmp inarea aceasta ,
punînd în joc termen ul de "fire". Căci firea în-
.
seamn ă atît faptul de '8 fi cît şi felul de a fi, laolaltă
19. EXISTENTA Firea denumeşte toată lumea celor existen te; dar în
acelaşi timp fiecare lucru îşi are firea lui. Prima
ca-
litate a lucrul ui este de a se în-firip a; iar după ce
Cînd un lucru se totalizează şi desăvîrşeşte, el se s-,a înfirîp at, după ce a prins contur şi a intrat in
ţă.
naşte. S-a încheia t, s-a împlin it şi intră în existen calitat e uni-
existenţă, pe fondul acesta al firii -
Ceva iese din somnu l materialitătii brute, capătă
6 - Douizeci şi şapte trepte ale realului 81
80
versală - se înscriu firile, calităţi proprii. firi în sînul. unei fiinţe sau ordine mai vaste, - un
şi firi. Dar există o singură fire. exemplar, de pildă, apare în sinul' speciei. şi specia
Lumea, aşadar, a prins fire, s-a înfiripat. Toată în cadrul unei evoluţii - atunci prin fiecare exis-
desfăşurarea ce urmează "calităţii", cu fire, nefire, tentă se exprimă mai mult decît afirmă ea.
îngrădire (respectiv existenţă, inexistentă, limitaţie), Şi nu numai că exemplarul exprimă specia, dar el
o desfăşurare prin care se istoriseşte în fond facerea exprimă genul, fiinţa însăşi. E ca şi cum orice lucru
lumii, va sta sub tensiunea dintre fire şi firi. Ce oare ar ,tinde să fie mai muit decît este. Nu poate fi aci
exprimă firea unui lucru: exprimă firea lucrurilor vorba nici un moment de înţelegerea finalistă a exis-
în general, sau firea lui proprie, însingurarea lui tenţei, de pildă că planta ar "tinde" către animal,
printre lucruri? Termenul de calitate pendulează sta- sau animalul către om. E în joc numai faptul că,
tornic, şi el în definitiv, între sensul de a exprima o dată cu fiecare existent, te afli la o anumită
ce e specific şi ce e generic în lume. Un lucru are o treaptă de existenţă a materiei: că materia, infinită
calitate, adică se diferenţiază de celelalte, dar în ace- în substanţa şi mijloacele ei, totalitate deschisă cum
laşi timp calitatea lucrurilor (faptul că ele sînt este, nu a putut să nu treacă întruchipărilor ei pro-
"bune") este de a se armoniza cu celelalte, de '8 se pria ei mişcare spre altceva.
topi în fiinţa lor, aşa cum spunem despre un lucru Dar atunci, prin simplul fapt că există, un lucru
hrănitor, în vorbirea de rînd, că ţi se topeşte în gură. trimite şi către ceea ce nu reuşeşte el să fie. Exis-
Tot ce se diferenţiază se reintegrează la alt nivel. tenţa manifestă calitatea, iar aceasta e întotdeauna
Existenţa nu poate fi "nefirească", firile trebuie să anumită, deci o limitare. Un arbore e încărcat de
dezvăluie firea. Şi de aici, discursul acesta inter- limitări. Ce sens pozitiv au aceste limitări? Cît alt-
minabil pe care-I ţin lucrurile, odată ivite pe lume. ceva se exprimă în ele?
Cînd ceva intră în existenţă, începe să se "afirme", Cînd un indian sau un chinez stau minute întregi
ca un om ce intră în societatea celorlalţi. Lucrurile în faţa unei flori şi o contemplă, ei percep acest
îşi fac un limbaj difuz, vorbind prin toate părţile altceva. Cînd un om de ştiinţă se pierde în adîncirea
lor. Existenţa e cu adevărat expresivă, iar existenţa fenomenului de existenţă ce studiază, dincolo de
organismelor superioare va aduce un spor de expre- sarcina de a dezlega problemele ridicate (poate chiar
sivitate, pînă ce limbajul difuz nu va mai fi suficient, după ce toate problemele au fost soluţionate), atunci
la fiinţele superioare, ci va trebui să se precizeze
el stă sub fascinaţia aceluiaşi altceva. Dragostea
pe baza unor organe deosebite, într-un sistem de
semnale. pentru obiecte, cea pentru natură, dragostea pentru
Insă, ca orice limbaj, expresivitatea brută a exis- existenţe limitate, se justifică, Ia fel cu iubirea din-
tenţei afirmă şi ea ceva mai adînc; ea nu doar spune tre oameni, numai atunci cînd înseamnă o deschi-
ceva, ci prin ea se spune ceva. Dacă e adevărat că dere către alte lucruri sau fiinţe. Fascinaţia pe care
existenţa, .respectiv existenţele, cu "firea lor, apar o poate exercita existenţa finită nu este, în ea în-

82 83
săşi, o rătăcire. Totul ţine de ceea ce vezi, sau mai tate şi tace cu privire ia altele. Dacă albastru] sp~ne
degrabă străvezi în lucruri. ceva despre culoare în genere, nu nu~al despre sIn:,
Categoria existenţei, în care totalitatea se rezolvă, el tace totuşi asupra altor culori anumite. Chiar daca,
trecînd din lumea cantităţii în cea a calităţii, aduce aşadar, fiecare spune mai mult decît ~tr~ar:a pr~­
astfel afirmarea lumii întregi din perspectiva fiecă­ prie, cît poate spune? Tăcerea e. 1?al ad~nca ~eclt
rui colţişor al ei. Totul spune ceva prin simplul fapt vorbirea şi în jurul oricărei rostiri e o imensitate
că este, şi totul tinde să spună că lumea însăşi este. de tăcere. Fiecare lucru poartă cu sine şi, într-u~
Dar sensul negativ al limitării stă gata să apară, sens, trage după sine restul inert al lumii. !nalgebr~
la rîndul său. Lucrurile ne-au vorbit şi prin tăcerea - o aminteam - o cantitate oarecare, Insemnata
lor. Dacă existenţa se afirmă prin calitate şi aceasta cu a nu e numai a la drept vorbind, ci ar trebui
e întotdeauna limitată, ca fiind anumită, ba chiar scrisă a111 .... , unde fiecare 1 reprezintă o all1:~
fiind anumitul prin excelenţă, atunci negativul tre- cantitate absentă, virtuală. La fel, în jurul oricărei
buie să devină un aspect la fel de definitoriu ca şi existenţ~ e o imensitate de inexistenţă.
pozitivul. Dar gîndul acesta spune atît de mult, încît 'sfir:
E într-adevăr ceva curios de spus, dar lucrurile şeşte în neantul pe care-I invocă. Ine:cistenţa e m~1
sînt şi Prin ceea ce nu sînt ele; se afirmă şi prin vie şi mai adevărată decît atî~. ~r~bule sp~s, ~u: In
ceea ce nu rostesc. Calitatea lucrului o dau şi ab-
senţele sau umbrele lui. (Iar "calităţile" ele însele
jurul oricărei existente este o InfInltat: .?: lne.xlster:,-
tă, în jurul oricărei existente e..,o an'!1'm'tta lrexistenţa.
au putut cuprinde, în tabloul lor, nu numai prezen- Fiecare lucru aduce neantul sau ŞI tocmai de aceea
tele, ci şi privaţiunile - mut, orb, stins.) În defini- inexistenţa s-ar putea dovedi, pîn~ la urJ?ă, deopo-
tiv, gîndirea a trebuit să spună de atîtea ori "nu", trivă de definitorie pentru Iucruri ca ~~lstenţa. lor.
de la întîia ei treaptă şi pînă la aceasta a existentu- Există un neant generic şi unul specific..., SPUI ~n
lui, încît îşi dă seama că are dreptul să întoarcă cuvînt, afirmi ceva, şi dintr-odată se creeaz~ a~umlte
negaţia asupra existentului însuşi. A fi înseamnă goluri. Spui: aici e o mişcare. Dar ce se I?IŞ5 a, cum
a nu fi. se mişcă, de unde se n:i?~ă, înc.otro se ml~ca, d~ ce
se mişcă? In jurul rostirii acelel.a nu ~ o ~met;SI!ate
de tăcere, ci un ansamblu anumit de tăcert, Nimicul
poate fi şi el specific. Cind spunem: "Pe per~te~e
20. INEXISTENTA acesta nu se află nimic", nu e vorba de un nImIC
generic, ci de unul specific: lipseşte un tablou, sau
o fotografie. ...
jurul oricărei existente e o imensitate de in-
111 Gîndirea ştiinţifică operează din plin cu .I~eea
existenţă,spunea Platon. Tot ce există este ceva şi acestui nimic specific. In fizică, s~a'rea d: eC~lllbru
nu este infinitatea celorlalte lucruri; afirmă o cali- e negaţia mişcării, inexistenta el; dar inexistenţa
84 85
aceasta e specifică şi ea poate, ba chiar trebuie să uneia din formele lui de inexistentă posibilă, tan-
ţie descri~ă. Ce. tel de nemişcare e în joc, aceasta genţială.
I~ter~se~, nu simplul fapt că nu e nici o mişcare. Căci problema tangentelor din matematici, care a
ŞI există patru feluri de nimic, după fizicieni. Poate dus la analiza infinitezimală, nu e altceva; poate,
fi în joc un echilibru stabil, al bilei aşezate pe fun- decît a inexistenţelor. Ea autorizăvalorificarea tu-
?ul. gropii; unul nestabil al bilei de pe creastă; altul turor formelor de "inexistenţă specifică", pentru
Indiferent, pe planul drept; şi unul "metastabil", în existenţa unei curbe. Intr-adevăr, în nici un moment
groapa de pe creastă. In jurul mişcării sînt deci pa- al deplasării sale punctul, a cărui mişcare creează
tru feluri de inexistentă a ei. curba, nu se angajează pe vreo tangentă la ea; dar
Ce fel de inexistenţe sînt de fiecare dată? Ce fel deplasarea sa este. considerată, de fiecare dată, su-
în jurul unei existente anumite? iată întrebarea c~ ficient de redusă pentru a putea fi asimilată eu
a putut trezi în cuget categoria inexistenţei. aceea de-a lungul tangentei, iar din integrarea unei
Că această categorie nu izvorăşte dintr-o simplă infinităţi de mişcări inexistente specifice, se reface
nevoie de simetrie a gîndirii, ci reflectă cel puţin o existenţă reală specifică. Tangentele inexistente
în cazul fiinţei umane, o realitate, nu e ~ea greu de descriu astfel şi definesc, ba chiar măsoară cu per-
arătat. Oamenii sînt şi ei ceva anumit ceva propriu fectă exactitate, realităţi matematice şi fizicale. Nu
. lucru de pe lume, ba poate mai
ca orice " mult decît mai e nevoie să te gîndeşti la numărul imaginar, ori
un altul. Afirmă într-un fel anumit fiinţa din ei. la deducerea numerelor reale din cele complexe, spre
In ',cursul vieţii, însă, ei se trezesc prinşi în raporturi a vedea cît de adînc operează, o dată cu matemati-
care-i silesc să se afirme, nu cu adevărul lor nu cu cile, inexistentul din jurul cîte unei existente.
fiinţa lot- autentică, ci cu 'una scoasă din inautenti- Sînt simple procedee ale gindirii abstracte, se va
citatea lor. Se asociază sau se dezbină şi se luptă obiecta. Dar experienţa umană invocată mai sus? Nu
după sensuri de împrumut, ce nu-i definesc. Cu e decît dovada, se va spune poate, că omul e singura
neadevărul din el, unul loveşte în fiinţa altuia, care fiinţă ce se poate abate de la legea ei; omul singur
la fel, cu nefiinţa lui, venea să-I desfiinţeze pe el. - se va preciza -- poate fi neom, el e singura fiinţă
Inexistenţa unuia intră în contact' cu cea a altuia
1'\ "
absurdă, pe cînd arborele e întotdeauna întreg în
In cadrul atîtor confruntări .ale oamenilor, încît spec- existenţa lui, aşa cum e vieţuitorul. - Dar cînd o
tacolul vieţii lor este acela al unei coexistente de aceeaşi tehnică, una de preluare a existentului de
inexistenţe, mai degrabă decît de existenţa adevă­ către inexistent şi de definire a realului prin nimicul
rate. Şi totuşi, aceasta va fi fost viaţa lor. Ce s-a lui specific, se dovedeşte activă la cele două extreme
întîmplat în realitate? Din curba unei vieţi s-a ale realităţii, în abstractul matematic şi în concretul
desprins, la un punct al ei, tangenta, astfel că viaţa uman, atunci e greu de crezut că pe treptele inter-
insului, curba lui, s-a rezolvat pe linia dreaptă a mediare inexistenta va rămîne pasivă.
86 .7
In categoria inexistenţei, fără îndoială că gîndirea care să fie totodată o aflrmatie. Spui de pildă "ne-
a reflectat procese efective: tot ce este i s-a părut muritor"; e ceva negativ ca formă, dar pozitiv ca
atacat de ce nu este (planta, atinsă şi transformată înţeles. Sau spui "nemijlocit". Ce se afirmă mai
de faptul că nu mai e o structură de ordin general, categoric decît nemijlocirea? E adevărat că lucrurile
una chimică, dar şi de f.aptul că nu e nici una su- sună formal, ca o simplă construcţie a vorbirii ce
perioară, înzestrată cu mobilitate; animalul dezechi- ar suda în chip exterior negaţia cu afirmaţia. Dar,
librat de faptul că a pierdut fixitatea vegetală şi nu oricît s-ar spune că e vorba numai de scheme şi ori-
a găsit aşezarea raţională), Din aria inexistenţei spe- cît ar părea Kant însuşi să se restrîngă la o sinteză
cifice a cîte unui real se exercită tot timpul presiuni formală între afirmaţie şi negaţie, - el a căzut, cu
asupra afirmării lui de existenţă. Unei afirmări li- limitaţia ce nu limitează, peste o idee care, în versiu-
mitate, unui "da" modest, rostit de existent prin nea ei adîncă, aduce un adevăr neaşteptat pentru
calitatea ce a putut el reţine din bogăţia de calităţi gîndire.
a materiei, universul negaţiilor înconjurătoare vine Există Iimitatii ce limitează şi Iimitaţii ce nu limi-
să-i aducă lărgime şi deschidere. tează. Mai mult, aceleaşi lucruri, stări sau p'rocese
Numai că, venită din afară de la ce nu este lucrul, pot fi înţelese ca limitaţii ce limitează, alteori ca.
deschiderea poate fi şi o deformare a lui, cum o limitaţii ce nu limitează. A gîndi nu este oare toc-
arăta cazul omului însuşi. Singură deschidereadină­ mai a vedea, sau a încerca să vezi în lucruri limi-
untru în afară, de la orizontul propriu către un ori- taţiile ce 'nu limitează? a ridica lucrurile de la ce
zont lărgit, ar lăsa chipul lucrurilor intact. Dar e sînt la generalitatea legii de care ţin, adică a le
cu putinţă ca o negaţie să nu nege? E cu putinţă ca pune în nelimitatul ordinei? Atunci, limitatia ce nu
o Iimitaţie să nu limiteze? limitează reprezintă mai mult decît o idee între idei,
este viaţa adevărului însuşi, aşadar. ideea ideilor.
Dacă înlănţuirea organizat desfăşurată a lucrurilor,

21. LIMITATIE
ce avea să se numească dialectică, are undeva un
embrion, atunci logosul ei originar e limitaţia ce nu
limitează (,,.aufheben", suprimarea ce nu suprimă,
Printre ideile ce s-au trezit în mintea omului, din- spune Hegel). Ea nu e o simplă construcţie verbală,
tr-o nevoie ori alta de a da socoteală de lume, una cum nu e un paradox. Este sensul de folosinţă vie
dintre cele mai curioase este ideea de limitatie ce a oricărei idei, în cadrul actului deschis de cunoaş­
nu limitează. Cum i-a putut veni în minte bunului tere. Iar dacă devenirea materiei şi materia ajunsă
Kant? El şi-a spus, pare-se, în ceasul acesta, că dacă pînă la treapta vieţii şi-au reflectat în vreo idee vi-
existenţa înseamnă afirmaţie şi inexistenta negaţie, bratia şi puterea lor de expansiune, au făcut-o în
s-ar putea concepe o sinteză a lor,. un fel de negaţie, ideea de limitaţie ce nu limitează.

88 89
Căci întîia Iimitatie ce nu limitează este materia dată cu ea, cea a omului - care prin limitarea ei
însăşi. Gîndirea indiană, în cîteva rînduri, a conceput să nu fie şi o negaţie.
materia tocmai dimpotrivă, ca o limitaţie ce limi- Este omul aşa? Poate fi, nu este neapărat. Dimpo-
tează, ca izvorul limitării. Pentru ea, materia e trivă, sub necesitatea sa oarbă, omul este o limitaţie
principiu de "individuaţie", fiind cea care sparge ce limitează, întocmai ca treptele inferioare lui, ca
Marele Tot în cioburi şi aduce deosebirea în şi între vieţuitorul, planta, elementele. O faptă a omului, un
lucruri, încarcerarea sufletelor în trupuri, izolarea angajament de viaţă, prietenia, dragostea, pot fi li-
părţilor între ele şi de tot. Materia limitează. Dar mitaţii ce limitează; dar pot fi deopotrivă Iimitatii
gîndirea europeană nu s-a speriat de limitările aduse ce nu limitează, dacă ele regăsesc aceea ce abia
de materie, aşa cum nu s-a înverşunat împotriva presimţea afirmativul existenţei, anume infinitatea
trupului, ca tehnicile spirituale din Orient. Ea a umană în om. Familia, comunitatea, ceasul său isto-
cultivat materia, dînd civilizaţia prezentă; a favo- ric, clasele, sînt tot atîtea limitări ce limitează; dar
rizat persoana umană în condiţia ei trupească; şi a cînd o clasă, de pildă, îşi asumă sarcina de a des-
gîndit realitatea materială drept întregul în devenire fiinţa clasele, ea invocă deschis limitatia ce nu limi-
al lumii. O aceeaşi materie poate fi, deci, limitaţie tează. Ce numim oare nevoi ale omului, decît limi-
ce limitează şi una ce nu limitează. Cum s-ar putea tările ce limitează, şi libertăţi ale lui, decît unele
gîndi deosebirea aceasta fără categoria lui Kant? care nu limitează? Toate sensurile de viaţă spirituală
Dar o nouă lume a limitaţiei ce nu limitează stă pe care le-a slăvit omul, cele de adevăr, de bine sau
să se propună drept ilustrare: e lumea omului. Cu frumos, reprezintă limitări ce nu limitează. Frumo-
Iimitaţia, ultima categorie instituită de Kant în sul e .Jnftnitatea în finit", s-a spus; binele e mani-
grupa calităţii, apare în tabloul categoriilor o a festareanelimitatăa lui ,,'noi" iîn eu; adevărul e uni-
doua înştiinţare a ivirii omului, Prima o aducea versalul în particular. Cultura reprezintă, în întregul
categoria finală de la grupa cantităţii, cea de tota- ei, aria Iimitatiilor ce nu limitează practicate de
litate deschisă. De fapt, e vorba de aceeaşi idee, omul istoric.
maturizată, aşa 'cum o treaptă nouă a realităţii preia Dacă însă te întorci, de la modurile ultime ale
asupra ei treptele vechi: cum de pildă natura vege- existenţei umane, la treptele începătoare, încă poţi
tală include în ea pe cea minerală, şi la fel pînă la vedea că de la început, în imediatul ca şi în adîncul
om, care include toate naturile cu materialitatea lui existenţei lui, omului îi e dată o asemenea limitatie
superioară. Totalitatea deschisă era simplă structură bună, prin faptul că el e fiinţă purtătoare de ori-
organică, în primul ceas; a devenit calitate şi afir- zont. Orizontul e în chip concret o limitatie ce nu
mare de calitate, adică existenţă, apoi a dezvăluit şi limitează; are contur fără să aibe margini. Omul e
lăsat să fie activă zona de inexistentă din jurul exis- singura fiinţă purtătoare de orizont, aceasta însem-
tentului, pentru ca acum, adîncită, totalitatea să nînd tot una cu a spune că e singura fiinţă tnzes-
afirme o existenţă - cum e cea a materiei şi, o tr'ată eu o conştiinţă a nelimitărli, Dar orizontul e mai

90 .91
mult decît spaţial, de rîndul acesta; e orizontul re- crurilor şi am văzut cît de complexă era ea. O nouă
laţiilor deschise şi mişcătoare in care se aşază omul imagine a naturii se ivea în cuget. Cu unitatea, plu-
cu restul. ralitatea, totalitatea pentru lumea cantităţii, apoi cu
Cu orizontul ei - cu această intimă limitatie ce existenţa, inexistenţa, limitaţia pentru cea a calităţii,
nu limitează a ei - g1îndirea se întoarce acum asu- era vorba despre natură, dar întrucîtva fără natură.
pra lucrurilor. Nu sînt şi ele de înţeles dinăuntru, Cînd căutai mai bine să înţelegi ce se întîmplă pe
din intimitatea lor? Atunci îţi pot apărea drept cîte o treaptă, trebuia să te gîndeşti mai departe, la
orizonturi ale materiei. Rînd pe rînd, gîndirea va om, de parcă omul ar explica natura iar nu natura
pune în joc, cu categoriile ce urmează, orizontul pe om. Iar gîndul limitaţiei, în care se resorbeau
substanţei, al cauzalităţii şi al comunităţii, în cazul celelalte, aduce, cu limitatia ce nu limitează, un
ultim ea putînd, în sfîrşit, întrezări apariţia omului orizont mişcător, întocmai ca unul uman - îţi spui,
şi la ei însăşi. Nu categoriile naive de la început, ci - nicidecum ca vreunul al lucrurilor.
asemenea categorii elaborate dau măsura noutăţii şi Dar Lucrurile ele însele, sînt ele cu adevărat lu-
nefirescului uman în sînul firii. Ii trebuie orizont cruri? Poate sînt mai degrabă cimpuri, orizonturi de
omului ca să înţeleagă propria lui apariţie în sînul o clipă ale materiei, sau lanţuri şi reacţii în lanţ ale
lumii. Ii trebuie, în speţă, să descifreze, în orizontul ei. O asemenea înţelegere adîncită aduce perspectiva
substanţei, al cauzalităţii şi al comunităţii - eate- secundă, pe care lumea modernă a pus-o în joc.
goriile ce vin acum - tot ce desparte Iimltatia, prea Drept cîmpuri reflectă acum gîndirea lucrurile, cînd
îngustă, a substanţei .:de nelimitatia, prea vastă, a le priveşte ca "substanţe"; drept lanţuri şi reacţii în
cauzalităţii, şi pe amîndouă de limitaţia ce nu limi- lanţ, cînd descifrează cauzalitatea în ele.
tează, a comunităţii omului cu lucrurile şi cu se- Ideea de substanţă însă a început naiv, de la un
menii. înăuntru si un în afară în lucruri. Există în fiecare
Se încheie astfel lumea calităţii; se deschide lumea lucru ceva sub-stans, dedesubt aşezat, în adînc aşe­
relaţiilor. zat. Acestui principiu intim îi vor fi inerente atri-
bute anumite, ce creează cîmpul lui de afirmare şi
se califică tocmai prin inerenţa lor, în el. O culoare
nu există în chip liber, ea e întotdeauna inerentă
22. SUBSTANTA unei realităţi, mineral, plantă ori vieţuitor, Calită­
ţile, în general, nu sînt suspendate, 'ci împlîntate,
laolaltă ou accidentele şi procesele, într-un subiect
Am pornit de la unitate. De rîndul acesta, cu mo- de existenţă. Sîntem, cu substanţa, în lumea relaţiei,
dernii, era 'în joc o natură reflectată, nu una simplă iar ·;cea pe care o afirmă ea este relaţia de inerenţă
şi directă, ca în ceasul primei ei oglindiri. Am pornit din perspectiva atributelor, relaţia cu' sine din per-
de la unitate ca de 11a altă formă de simplitate aIu- spectiva substanţei' însăşi: Căci subiectul' de exis-
92 93
tentă se exprimă pe s.ine prin atributele sale, întin- rat~ .a "lucruril~r. A ?~ socoteală de această configu-
zîndu-şi aria de existenţă pe măsura manifestărri raţI:~ In~eamn~. a. găsiTegea care leagă. prefacerile
acestora. De aceea se şi numeşte "substanţă". deopo- l~mII. CInd ŞtII cum variază viteza în funcţie de
trivă ceea ce stă dedesubt, înăuntrul lucrurilor - timp, sau o structură organică în funcţie de ele-
aşadar subiectul fără de atribute, cînd se vorbeşte mente, sau. relaţiile.de producţie în funcţie de forţele
în abstract - şi ,ceea ce tocmai nu rămîne dedesubt, de producţie In societatea umană atunci cunoşti le-
ci se manifestă în atribute, cînd se vorbeşte în con- gile lucrurilor. '
cret. Lucrurile, atunci, nu sînt lucruri ci cîmpuri, I~r ceva din gîndul substanţei se păstrează astfel.
adică ansambluri de atribute coerent active ale sub- A ra~~ u~ ele"ment ~ub-stans (infrastructura), care
stanţei. e variaţia liberă. A ramas o manifestare în afară a
Aşa s-a ivit lumea prestigioasă a substanţialitătii, ace~t~i "î?ău~tru:',care este funcţia, dependentă de
pe care o invoca, încă din vechime, un Aristotel. variaţia liberă. ŞI a rămas legea de legătură între
Pentru el, substanţe prime erau tocmai realităţile a~st în. afară şi înăuntru, lege care dă configuraţia
imediate, calul acesta de pildă, faţă de care specia clmpu~uI de manifestare, curba. Singura deosebire
cal şi genul animal erau substante secunde şi terte, este ca substanţa nu mai înseamnă acum un fond
Atît de necesar părea pe atunci gîndul substanţei de permanenţă, ci dimpotrivă, unul de variaţie.
încît cu fiecare lucru el trebuia invooat. Dar, după l?ar tocmai acesta este cîştigul ideii de funcţie
2 000 de ani, Spinoza, relevînd şi el 'peste tot pre- faţa de cea de substanţă obişnuită cum că arată
zenţa activă a substanţei, avea să spună dimpotrivă, ori~on~ul m~şcă~t~r al unei substanţe: în permanentă
că nu există decît una, Natura, faţă -de care tot res- ;T.arlaţle ea msaşi, Urmarea va fi că interesul cade
tul lumii constă din atribute şi moduri. Ba există In ca:ul ~funcţiei, mai. puţir: asupra substanţei "as~
totuşi o infinitate de substanţe, va reveni după el cunse , CIt asupra celei manifeste, In timp ce gîndul
Leibniz, nu însă infinitatea lucrurilor imediat reale, substanţ~i, în sens obişnuit de permanentă îndărătul
ca la Aristotel, ci aceea a monadelor "închise şi fără pr:facerIIC:'r,du~e la venerarea ei, ca la Spinoza, sau
ferestre". Gîndul substanţei îşi dovedea astfel, de-a macar la înnobflarea ei, ca la Leibniz gîndul sub-
lungul istoriei, atît justificarea de principiu cît şi stanţi.alităţii funcţiona~e' pune accentul 'pe înstrăina­
nesiguranta lui de fapt. rea el. Infrastructura Interesează doar în măsura în
Atunci gîndirea l-a înlocuit cu cel de funcţie, care ~are determi~~.o suprastructură. Pe substanttallştt,
părea să-I contrazică. Dimpotrivă, însă, funcţia îl l~ y = f(x) 11 Intereseaza mai ales x, ei riscînd să
confirma, într-un fel. Intr-o lume în care totul e ~lt: de rest; pe funcţionalişti. îi interesează y, care
variabil - s-a spus, --- unele variaţii se petrec liber Insa nu poate fi gîndit fără rest. "Atributele" sub-
stanţei au devenit într-atît de variate şi cîmpul creat
sau ca şi liber, în timp ce altele sînt funcţie de ele.
Chipul pe care-.ţ iau acestea din urmă, prin variaţia de ele este atît de viu, înoit produsul se dovedeşte
liberă a celor dintîi, reprezintă configuraţia adevă- a fi cel care are greutate acum, nu creatorul, rămas

94 '5
simplu principiu motor. (De ac~ea,în lumea. mod~r­ transmisiune a ceva, de la unul la altul. Şi totuşi
nă divinul" a devenit tot mal mult energie, prm- legătură este. Ce fel de legătură?
cipi~' de combustiune, iar creatura ,îşi asimilează Nenumărate ginduri au venit în mintea omului
divinul, practică teofagia.) . . spre a da socoteala de înlănţuirea aceasta: legătura
Totuşi, ceea ce stădedesub: e eclipsat nu:nal, nu ar fi de 'la materia lucrului la lucru, de la formă la
părăsit cu totul. Cîmpul statIc~l.su~st~~jei a fos~ lucru, de la agent la el, de la intenţie -şi scop la el.
înlocuit cu cel mişcător al functiei, rămînînd totuşi Şi legătura cauzală poate fi în planul întîmplării,
cîmp închis, aşa cum o arată de~n·denţa. sa func- sau al necesarului, sau al posibilului, poate fi în lu-
ţională. Amîndouă, substanţa ca ŞI funcţI~, repre- mea sensibilă ori în lumea inteligibilă, în lumea vă­
zintă în definitiv doar relaţia cu sine, nu ŞI cu alt- zută şi în lumea nevăzută. Sau legătura ar fi dinăun­
ceva în afara atributelor. Gîndul Iimitatiei ce nu tru în afară, exprimind cauza internă; dinafară în
limitează ar vroi să vadă în lucruri:nai mu~tă .d:s- afară, exprimînd cauza externă. Sau s-a spus despre
chidere şi un plus de împietate faţa d~ prlnclpI~l cauzalitate că reprezintă pur şi simplu constatarea
motor. Substanţa e prea greoaie cu I.nerenţa el, unei legături (Hume); necesitatea constatării unei
funcţia prea îngrădită cu dependenţa el. Lumea e legături (Kant) - şi cîte altele. Pe toate le cuprinzi
altfel înlănţuită, mai liber. cu mintea o clipă, de la toate înveţi, şi pe urmă
te intorci cu simplitate către lucruri, să vezi ce ulai
ştiu să spună ele.
23. CAUZALITATE Iar lucrurile, dacă le priveşti aşa, cu liniştea in-
genuităţii, îţi arată ceva surprinzător: că în relaţia
cauză-efect nu sînt doi termeni in joc, ci e întot-
Lumea e o nesfîrşită relaţie eu altul, în timp ce deauna şi un al treilea. Nu poate fi vorba de legă­
substanţa ş~ funcţia 'nu 'dă·~lec:u 'decît.o !nesfi~ită tura lor decît pentru că e în joc un al treilea, ade-
relaţie cu SIne. Substanţa 'rămîne veşnic legata ?e văratul agent, adevărata cauză, parcă. O piatră cade
atributele ei, variaţia veşnic prinsă într-o..., funcţie. pentru că ai aruncat-o. Dar undeva în văzduhuri
Nici atributul nici funcţia nu sînt cu adevarat "al- piatra nu mai cade, deşi e aruncată. Atunci înseamnă
tul" faţă de fondul intim. Dar povestea lumii pun~ că mai e ceva în joc, cîmpul gravitaţional. Este
în joc neîncetat alţi eroi şi înlănţuie nespus mal "cauza depărtată", se spune. Dar de ce depărtată?
liber destinele lor. . Ar trebui să fie cauza, pur şi simplu.
C'e se întîmplă in largul l",umii ..,vine S-? ",arate..., abia Intr-un sens, întotdeauna cauza e depărtată; este
cauzalitatea. Ideea de cauza lasa deschisă legatur~ de ordin general, am zice. Altminteri nu am cu-
dintre un lucru şi altul, sau dintre ~r: feno~en.Ş~ noaşte prin cauze (căci cunoaşterea este a generalu-
altul- ea nu aduce Inerentă a efectului In cauza, mei lui), ci doar am înregistra conexiuni, cum vroia
depe~denţă funcţională a lor, ba nici măcar neapărat Hume. Şi de ce ar fi spus poetul antic "fericit cel

96 7 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului 91


ce cunoaşte cauzele", dacă ele ar fi imediate? Iar mai; sau poate fi, în sfîrşit; o cauză declanşatoare,
acest al treilea, cauza adevărată, este ca şi un cîmp simplă cauză ocazională, cum spuneau medievalii, iar
în care se petrece relaţia cauzală imediată. E ori- atunci cu atît mai mult e vorba de' inlăntuiri neaş-"
zontul înlănţuirii cauzale. teptate, care să ducă la' cele mai stranii reacţii în
, Dar nu numai cauza e "depărtată" - şi în acelaşi lanţ. Esenţialul este deci că de fiecare dată e în joc
timp apropiată şi solidară cu lucrul, cum e orizontul relaţia unui lucru cu altul. Şi tocmai pentru' că ea
lui,- spre a fi cauza adevărată şi nu simplă pri- reprezintă relaţia cu altul sfîrşeşte prin a fi relaţia
cină ce cade sub ochii oricui: chiar lucrurile sau prin excelenţă.
fenomenele legate sînt depărtate, într-un fel, între Acum, prin relaţia cu altul; lumea se poate oglindi
ele, ba la început îţi apar independente, deşi sînt atît întreagă în gîndire. Pentru întîia oară de la ideea
de intim, legate, în fond. Dependenţa lor cauzală este de fiinţă în genere, gîndirea are în faţă conţinutul
surprinzătoare, tocmai pentru că se petrece în inde- realităţii depline, în bogăţia lui concretă. Cuplul
pendenţa lor. Nu te aşteptai ca unul să fie cauza cauză-efect, spre deosebire de substanţă-atribut ori
altuia. In orizontul substanţei, nu aveai noutatea variaţie-funcţie, are în el nelimitarea, în măsura în
înlănţuirii; în orizontul cauzal, stelele şi inimile se care efectul sau efectele devin ele însele cauză, con-
Ieagăvdupă gîndul' astrologilor. ditionatul 'Condiţie, totul putîndu-se înlăntui-şi rami-
Iar aceasta reprezintă noutate.a cauzalităţii, în lu- fica. Universala condiţiona.re a lumii, care acum
mea relaţiei, unde sîntem. Sau, într-un sens, abia poartă asupra conţinutului nu doar a formei (ca în
cauzalitatea, după treapta cantităţii şi calităţii, ba categoria mişcării, ori a spaţiului şi timpului), nu
chiar după treapta substanţei, vine să dea spectaco- mai înfăţişează lumea ca un simplu spectacol pentru
lul noutăţii. Categoriile lumii antice, lipsite de per- gîndire, ci se impune acesteia ca o sarcină a ei. De
.spectiva cauzalităţii, nu făgăduiau la nici o treaptă. la cauzalitate încolo gîndirea nu mai are tihnă. Ea
noutatea: era parcă în joc natura veşnic nouă şi trebuie să înţeleagă lanţul sau arborele acesta al
veşnic veche "în fond, de .la piatră pînă la animal-şi
condiţionărilor, căutînd peste tot cauzele, ridicînd fe-
zeu.. ~!,-~~, ~îrr/ categoriile noi ale relaţiei, în particular
nomenele la lege şi 'urmărind să stabilească uriiver~­
în cea il cauzalităţii, e un zvon de noutate. Nu cumva
sala solidaritate. Şi, într-adevăr, din momentul în
se apropie întîlnirea cu .om ul?
Orice ar fi, aşadar, legătura cauzală, ea vine să care. a înţeles .răspunderile pe care le suscită terna
aducă lucrul acesta neaşteptat, înlănţuirea cu altul.
cauzalităţii, omul nu a mai avut răgaz - şi continuă
Poate fi vorba de cauză creatoare, dar e creatoare să nu aibe - pînă ce nu reuşeşte să cunoască': "ra-
de, altceva; poţi invoca o cauză. transformatoare, şi ţiunea suficientă" a fiecărui lucru. Gindirea a trecut,
e iarăşi dătătoare "de altceva; la fel de bine sensul astfel, ,de la filozofia speculativă propriu-zisă la cea
cauzei a, putut fi cel de. cauză transmitătoare, dar ştiinţifică şi de la .întregul gata -dat al Iumii, .la des-
atunci îşi împlînta microbul: ei în fiinţa- altuia, toc- făşurarea şi refacerea lui.

98.,
Gîndul Iimitaţiei ce nu limitează ar putea fi mul- prezintă relaţia cu alţii care să fie totodată o
ţumit: cauzalitatea a adus nelimitatul. Dar ~-a pier: relaţie cu sine. Şi doar omului îi e dată o asemenea
dut cumva limitaţia? Cu tema aceasta a universalei relaţie, căci doar în cazul său ceilalţi sînt - sau pot
înlănţuiri cauzale, eşti peste tot şi nu eşti nicăieri. deveni - una eu sinele lui. Aşa fiind, dintr-o dată
Substanţa avea ceva din îngrădirea unităţii şi a raportul se răstoarnă: nu oamenii fac, prin asocie-
existenţei; cauzalitatea, în schimb, cu înl.ănţui:ile ~i rea IOf, comunitatea, ci comunitatea pune pe lume
ramificatiile ei interminabile, are ceva din neîmpli- oamenii. Comunitatea e celula, ea e unitatea, una
nirea pluralităţii şi din vidul exi~tenţei. Nu-i trebu~e complexă ca orice unitate adevărată, din care va
cauzalităţii corectivul de adincime al. substanţ:l~ izvorî toată noutatea umană: muncă, unealtă, limbaj,
.Nu-i trebuie relaţiei cu altul ceva de ordinul relaţiei gîndire, societate.
tCU sine? Dar comunitatea omului cu omul creează dintru
Firea, bineînţeles, nu vrea ceva anumit; materia început şi comunitatea cu lucrurile. La fel cum omul
~n-are scopuri. Dar dacă oarba condiţionare în lanţ şi a intrat în intimitatea omului, el învaţă să intre şi
lanţuri a lucrurilor poate ieşi din întuneric, într-un în intimitatea lucrurilor. Dacă altul acţionează pen-
punct al ei; dacă un vietuitor, .supus ne.ce,",sit~ţii,.ea tru mine ca şi cum aş fi eu, lucrurile pot fi şi ele
tot restul, se poate totuşi desprinde o clipă din IO: mîna mea, puterea mea, destoinicia mea. Mi le pot
covoiere; dacă poate libera un memb:,!, poate ~OlOSl
A apropria, adică face proprii; mi le pot însuşi. Omul
mîna, poate articula glasul şi poate trăi ln relatia eu nu este numai în alt om, este şi în lemn, în arbo-
altul ca şi cum, ar fi în relaţia cu sine ~, ceea ce se rele din care îşi taie ca şi o mînă, în piatra din care
-si întîmplă în comunitate - atunci de ce şi-ar inter- îşi face tăria. Creează alte raporturi cu ele, în mă­
~ice firea ridicarea pe o nouă treaptă? " sura în care le transformă :în el .însuşl, în organe
.Nu e nici un motiv ca omul să nu apară pe lume. ale lui, în măsura adică în care se ridică de la sim-
pla acţiune la faptă. Prin faptă 'îţi însuşeşti lumea
dimprejur, dovedind că lucrurile sînt solidare cu tine.
21. COMUNITATEA Animalul se afirmă, prin acţiune şi posesiune, ca
un străin în lumea înconjurătoare. Omul, însă, prin
Fără solemnitate, în mijlocul firii şi. al ji,,:inelor, faptă şi aproprierea lucrurilor, îşi afirmă comunita-
ca încă o jivină cu putinţă pe .temeiul Ianţurilor de tea eu restul. In distanţa de la a poseda la a-şi în-
condiţionări trecute -.-;.. apare omul. Şi totuşi cu :1 suşi (a face "însuşi'" un lucru) stă deosebirea dintre
se întîmplă ceva fără precedent: este în altul. NI- organul unealtă al vietuitorului şi unealta organ pe
mic nu era în altul, pînă aici, toate erau reduse, la care o capătă acum omul. Mîna şi unealta exprimă
ele: dacă se \înIăn;ţuiau cauzal, o făceau tocmai ca astfel faptul că lumea nu e lume, ci lumea eşti tu;
fii~d iremediabil altele. Comunitatea însă, închisă în- sau la fel de bine, că tu nu eşti tu, ci tIU eşti lumea.
tocmai substanţei, deschisă întocmai cauzalităţii, re- Relaţia cu lumea este relaţia cu sine.

100 101
Dar comun itatea cu lucrur ile adînceşte, la rîndul fiinţei individ uale a apărut, o dată cu gîndire a şi
ei, comun itatea cu oamen ii. Că tu nu eşti tu, ci lumea, rostire a, nelimi tatul.
o vezi cel mai bine la semen ii tăi, car e..:.şi insuşesc 'Pe toate acestea ' le aduce catego ria kantiană a
·ce ţi-ai însuşit -tu , - aşa cum tu ai .invătat de la comunităţii. Dar Kant, nu le gîndeşte aşa, aci. El
ce au învăţat ei - si 'care-şi lărgesc, prin fapta ta, vede, în catego ria sa, numai sintem Pe care o repre-
comun itatea lor cu ,tine şi ClI lucruri le, deopotrivă. zintă ea între relaţia cu sine 'a substanţei şi relaţia
In comun itatea aceasta vastă, nimen i nu e exclus iv cu altceva a cauzalităţii şi leagă ideea de comun itate
activ sau -pasiv, totul se află în acţiune reciprocă. "deac tul logic al judecă-ţii disj'un ctive, de fi pune pe
Iar din comun itatea de începu t se despri nde şi se 'plan de egalita te părţile unui aceluiaşi tot. Dar filo-
încheagă, drept o comun itate specifică, aceea
a omu- zofii, ca şi poeţii,' nu ştiu întotde auna ce 'se spu-ne
.-
gînd şi cuvînt , de logos. prin ei. .
lui cu omul pe bază de
Faţă de frică, foame şi eros, ce stăpîneau
şi .însu- Nimic nu poate ascund e faptul că, în locul acesta
fleteau vieţuitorul, fapta, ca a patra dimen siune, a din' tabla catego riilor, .apare omul. Şi este .într-a tît
venit să afirme comun itatea mută a omulu i cu cei- de eviden t că omul a 'de\Tenit obiect ul reflectărîi
lalţi şi cu lucruri le, aşa cum nu-i era dat
vietuit o- omulu i, încît, de acum Inainte , tot ce va fi 'cate-
rului. Acum însă toate cele patru demer suri se gorie -posib ilitate , realita te, necesi tate ~ va de-
împlin esc prin logos, care devine demer sul uman scrie, nu eeea ce este lumea, ci aceea ce face' omul
l demer s se în- din ea. .
prin excele nţă. Nu numai că ultim':l
toarce asupra primel or, făcînd ca frica, fo~mea, er?-
sul şi fapta să se adîncească şi să se transfi gureze , In
n~şte~e 25. POSIBILITATE
fiinţa ratională a omulu ijdar însăşi cl~p~ de
a acestu ia ivirea lui sfioasă în sînul fIrII, ca vieţui­
tor care aduce Tn plus faculta tea de a fi în altul, Omul a reflectaţ deci acea treaptă a materi ei care
apare ca datorîn du-se unei prime licăriri de gînd, e omul. Cugetu l ce oglindeşte crede' că aici i se
sub frunte a teşită a antrop oidulu i. opreşte oglind irea. Căci totul devine acum proble -
Căci abia prin gînd este cu .adevă rat omul în
celă­
~ati~ şi subiec tiv: :pectac olul se tulbură 'prin parti-
altul şi altceva fiind, o dat~ cu gîr:-- cipaţia spectat dr'ulul . -
lalt, relaţia cu
dul, o neîncetată relaţie cu .sine. Iar numai comun i- Intr-adevăr, în faţa ultime lor catego rii din ta-
tăţii dintre oamen i prin gîndul ajuns la
cuvînt , îi bloul kantia n a domni t o oareca re perple xitate. 8-,a
revine chipul de comun itate desăvîr şită, în care spus că nu fac corp cu restul, ele exprim înd ceva
fiecare parte se poate ridica la putere a întregu lui, subi~ctiv. Catego riile cantităţii: unitate , plurali tate,
rămînî nd totuşi parte; aşa cum omul poate, rămînî nd to~all~ate; cele ale calităţii: existenţă, inexistentă, li-
fiinţă indivi duală, 'să înţelea gă, să exprim e
şi să va- mltaţle; cele ale relaţiei: substanţă, cauzal itate co-
lorific e ideea întregu lui de care ţine. In limitaţia munita te - reflect au, toate, lumea obiectivă. 'Cele

102 103
ale modalitătii însă: posibilitate, realitate şi necesi- dică o simplă atitudine a fiinţei gînditoare, atîta tot..
tate, ar indica numai atitudinea gîndirii în faţa lu- E o poziţie de principiu.
mii, felulcum o inţelege ea, nicidecum ceva obiectiv. Dar e un neadevăr. Inainte de a fi fost izvor de
Dar omul, ca apariţie în sînul firii, nu e şi el ceva contemplaţie pentru om, posibilitatea i-a dat pirghia
obiectiv? Comunitatea sa cu alţi oameni şi cu lucru-· cu ajutorul căreia să mute lumea din loc. E un mij-
rile, nu reprezintă ceva obiectiv? loc de acţiune practică. Aşa fiind, posibilitatea nu e
Primul lucru ce are a reflecta gîndirea, cu această numai în gînd, ci şi în lucruri, îngăduind dialogul
întruchipare nouă, anume comunitatea, este că ea omului cu ele. Ce e hotărîtor, ·în faptul posibilităţii,
nu e gata dată; că ea e o neîncetată posibilitate, atît este că trimite dincolo de ea, că lasă deschisă "dis-
în ce priveşte relaţiile oamenilor cît şi în ce pri- cuţia", sugerînd şi prefigurînd altceva decît gîndul
veşte relaţiile omului eu Iucruile. In lumea care este gol: acţiunea.
aşa cum este, omul a introdus ceva nou: posibilltatea. Este semnificativ că, atîta vreme cît cunoaşterea
O dată cu omul se înstăpîneşte peste lucruri feeria a vorbit sau a crezut că vorbeşte, ca anticii.: despre
posibilului. In toate părţile ţîşnesc acum posibili- "ce este" ea n-a mişcat lucrurile din loc, dar din
tăţile, transformările posibile şi legăturile posibile, veacul al XVII-lea, de cînd gindirea s-a cufundat
împresurînd fiecare lucru cu aspecte noi. N-ar fi tre- în "ce poate 'fi" cu maternaticile, omul a devenit ac-
-buit să se spună, ca anticul, că în jurul fiecărei exis- ţiunea însăşi, la nivelul agenţilor naturali. Dacă e
tente este o imensitate de inexistentă, ci :în jurul fie- ceva izbitor cu omul, este faptul că aduce primatul
cărei existente e o imensitate de posibil. Omul activ al posibilului asupra realului.
pătrunde in lume cu o unealtă, gîndul, la a cărei Riscul ca posibilitatea să rămînă o perspectivă ane-·
atingere totul se multiplică, mică şi contemplativă este depăşit cu mult. Lumea
Lumea astfel multiplicată e alta decit cea ime- modernă, prin tot ce a făcut şi pregătit, pare a spune
diată. Şi totuşi, lumea imediată subzistă. Tocmai
dimpotrivă. Riscul e acum de a desfigura lumea prin
acest lucru pare să-I exprime categoria posibilităţii, posibil. Intreaga civilizaţie a omului a devenit un
cum că lumea e ca si scoasă din încheieturile ei,
fără totuşi să se fi întîmplat ceva încă. Gîndul e un rezervor de posibilităţi, gata de a se proiecta peste
nesfîrşit izvor de posibilităţi, aşa cum banul va fi
lume. Invazia posibilului în real şi primatul lui
un nesfîrşit izvor de bunuri; în loc să schimbi bun asupra realului reprezintă, în definitiv, tocmai riscul
contra bun, creezi banul, în care să fie încorporat pe care şi l-a luat natura punînd pe lume o fiinţă
orice bun cu putinţă, deci nici unul anumit. Iar ba- atît de îndoielnică pe cît e omul. El poate aduce
nul stă lîngă .bunuri ca şi cum n-ar fi tăgada lor ca artificialul,exeesul sau îngustimea, poate fi izvor
atare, la fel cum gîndul stă acum în mijlocul lumii, de strîmbătate şi distrugere, iar aşa cum s-a spus
ca şi cum posibilitatea ce zace in el n-ar fi explo- despre om că e singurul animal care se poate sinu-
zivul lumii, Totuşi s-a şi spus: posibilitatea in- cide, el este. şi singurul care poate condamna la

104 105
.moarte globul pe care se află. Posibilitatea e înţe­ un lucru este .sau nu este. In schimb se poate şi
lepciunea omului, dar e şi furia lui. .chiar trebuie să se vorbească de grade ale realităţii.
In faţa acestei perspective, gîndirea înţelege că Posibilitatea - .ce n-are nici o existenţă - es.te
posibilitatea n-are, prin ea însăşi, aşezare sigură. totuşi de privit drept avînd un minimum de realitate.
Faptul că omul o institue pretutindeni e limpede. De la posibilitate în sus sînt trepte: virtualitate,
Dar el o institue spre a o dezminti, pînă la urmă. realitate în naştere, realitate în devenire, realitate
'Căci abia după ce ai trecut prin primejdiile posi- împlinită. Un material dat înseamnă doar o ncdeter-
bilului înţelegi ce este realitatea şi cît de bun este .minată .posibilitate de prelucrare; dar abia pentru
-echilibrul ei. Atunci revii la ea. Sau" mai bine, meşteşugar el are .o virtualitate anumită, este apoi
.ajungi, cu toată bogăţia rătăcirilor în posibil, la ea. transformat într-o .realitate în devenire şi sfîrşeşte
ca un produs cu ,o realitate deplină. Iar abia reali-
tatea împlinită e realitatea prin excelenţă. .
:26. REALITATE Care e, de pildă, chipul .adevărat alvomuluiL'Chi-
pul copilului din el are mai puţină realitate, căci
Toate trăiesc în sînul realităţii, dar nu ştiu 'despre trimite la cel matur; chipul bătrînului vdin el are
'ea. Omul, în schimb, o cunoaşte - cînd o cunoaşte - de asemenea mai puţină realitate, 'căci e degradarea
'pentru că se află statornic pe punctul de a o pierde. celui matur. Realitatea, propriu-zisă e întotdeauna
-Omul e fiinţa care se poate înstrăina, care se poate cea împlinită; ea înseamnă un maximum de dezvol-
.ascunde, poate minţi şi se poate minţi pînă la des- tare, faţă de ea existînd un sens pozitiv şi unul ne-
fiinţare, la fel cum poate falsifica şi desfiinţa lucru- gativ, adică realităţi ce se apropie şi altele ce se
.rilc. De aceea, el ştie pînă la urmă ce e realitatea. depărtează de ea. Vorbirea ştie de .realitate şi gra-
Ea e ceva de ordinul fiinţei, pe cînd el omul .aduce, dele ei: ceva "nu are realitate deplină", altceva are.
-cu posibilitatea, ceva de ordinul nefiinţei. Cînd însă o simplă posibilitate sare treptele şi se
Realitatea nu înseamnă totuşi simplă existenţă, substituie realităţii împlinite," sau cînd omul proiec-
-care era c.alitateade a fi. De la treapta de existenţă tează în realitatea matură, posibilităţile goale, atunci,
(eu categoria ei) pînă la cea. de realitate, lucrurile au cum o vedeam, posibilitatea devine un risc. Omul
intrat în "relaţii", au acţionat şi reactionat, au putut înţelege abia atunci ce e realitatea fiecărui lucru şi
avea mai multă sau mai puţină apropiere de reali- a lucrurilor. Este adevărul lor atins.
-tate. "Acest lucru e mai aproape de realitate", spu- Acum poţi reflecta realitatea. Exuberanta posibi-
.ncm. Realitatea nu e existenţă, ea înseamnă inca- lităţii acoperea prea des bogăţia realului. Acum vrei
-drarea existenţei simple într-un orizont. (De exis- să vezi realitatea aşa cum este, în echilibrul ei. In
tenţa electricitătii ştiau şi anticii, dar numai pentru realitatea împlinită, gîndirii îi place să contemple o
moderni electricitatea a devenit o realitate.) altă bogăţie decît cea zbuciumată, .a posibilităţilor
Existenţa, directă şi simplă eum este, n-are grade: fără de număr, Este de altfel nu numai o ·maturitate

106 107
a lucrurilor, dar şi una a cugetului să vadă cîtă rea- pus pe lume. Dacă e ceva de contemplat în realitate
litate se află în lucruri. lţiplac chipurile de copii este tocmai caracterul ei deschis; în fiecare colţ d~
pentru că te fac să visezi la imaginile posibile ale realitate vei putea surprinde, atunci, o Iimitaţie ce
omului viitor, dar îţi place mai ales portretul omu- nu limitează, care să însemne poate, în .ansamblu,
lui matur, pentru că are în el toată bogăţia chipului mai puţin o lipsă de maturitate, cît ceva dintr-o
.de om. Te deprinzi astfel să deosebeşti, printre lu- tinereţe veşnică. E tînără realitatea, aşa cum e tî-
cruri, pe cele încărcate de realitate - şi te întrebi năr globul pămîntesc, şi sîntem tineri, noi oamenii
o clipă, ca om, dacă merită să transformi lumea, în încărcaţi ca şi restul lumii de nesfîrşite posibilităţi:
loc să contempli împlinirile din ea. Căci în măsura în care realitatea e una în devc-
Dar sentimentul realităţii, tinde prea des să con- nire, posibilitatea, respinsă un moment, recapătă
sacre stările de fapt drept împliniri. (Aşa i s-a în- drept de cetăţenie pe lume. Realitatea însăşi e un
tîmplat lui Hegel, care a consacrat stările de fapt, ocean de posibilităţi, nu cele trecute care s-au ac-
"statul prusac"; la fel tuturor cugetelor capabile să tualizat în ea, nici cele libere din jurul ei, dar cele
vadă bogăţia lucrurilor.) Eşti ispitit să contempli
ce stau să se actualizeze din sînul ei. Pentru gîn-
drept realităţi pe cele ce n-au încă realitate deplină. dire, reflectarea realităţii înseamnă, atunci, tocmai
Căci nu tot ce ţi se propune în real este împlinit,
adîncirea 'Cea nouă în posibilităţile ei. Realitatea se
'Împacă acum cu posibilitatea care nu o mai primej-
nu totul are realitate ultimă. Globul acesta pămîn­
duieşte,de vreme ce nu mai e una din afara ei. Rea-
tesc, are el realitate deplină? Nici el, o ştim bine,
căci se află încă în anii lui foarte tineri, cînd chipul
litatea, singură, îndeamnă pe om să-i vadă transfer-
mările ,posibile şi cunosoîndu-le, să le înfăptuiască.
lui, al florei şi faunei lui, al omului reprezentînd
o culme a lui, sînt departe de a fi obţinut ultimele Numai ·că, o posibilitate care se realizează - spu-
lor contururi. La rîndul lor, realităţile puse de om nea Kant -- 'Înseamnă necesitate. Intreagă realitatea
pe lume, istoria lui, societatea pe care şi-a făurit-o aceasta tînără, deschisă către viitor, prospectivă cum
el, culturile în care s-a implinit el, sînt ele -vrednice este, afirmă fără umbră de fatalism necesitatea.
de contemplare ca şi cum ar fi realităţi depline'!
Mai puţin încă. Atunci căror realităţi să te supui?
:27. NECESITATEA
Nici o realitate, poate, nu merită, aşa cum este
ea, devoţiunea ultimă. Dar realităţile, la fel cu ma-
rea realitate a lumii, nici nu reclamă o astfel de de- La capătul lucrurilor ca şi al gîndurilor iese la
voţiune, căci ele nu se înfăţişează ca un ens realis- iveală necesitatea.iToate, în .fond, atît lue~urile cît
simum, o fiinţă cu desăvîrşită realitate. Realităţile 'Şigîndurile, s-au desfăşurat de la început cu nece-
sînt mişcătoare peste tot, realităţi în devenire, păr­ sitate, dar nu era nimeni-s-e vadă si-nici omul -COn·"
taşe la devenirea vastă a unei materii, care nici ea ~tient n-o vede dintr-odată, căci' lucrurile ca .şi
nu cere devoţiune, căci mai are cîteva lucruri de gîndurile îi par întîmplătoare. Există atîtea posibi-.

108 t09
lităti, în unele ca şi în altele. De unde necesitatea? tate";' nu numai că s-a acoperit, în mişcarea ei, cu.
Ce poate să însemne necesitatea? realitatea istorică a ştiinţelor de azi, dar se· acoperă..
Ea este posibilitatea care se realizează; nu ceea în conţinutul ei, cu realitatea în devenire a naturii.
ce este, dar ce nu putea să nu fie, spune vorbirea. Speculaţia a anticipat aceea ce ştiinţele aveau să.
In faţa unei stînci nu ţine. necesitatea. E o stare de' întreprindă efectiv, de la fizică pînă la om; şi a im-
fapt a realului de dinaintea ta; şi, în definitiv, putea plicat aceea ce .natura desfăşurase efectiv, de la haos:
fi şi' altceva acolo, în .locul stîncii. Dar, în clipa cînd pînă la om. Dacă s-.a realizat astfel, atunci tabloul
stînca se prăbuşeşte şi începe să se prăvale, venind celor douăzeci şi şapte de categorii a căpătat nece-.
spre tine, simţi inexorabila necesitate. sitate, Nu se putea ca el să nu fie 'acesta. Din mo-
În' faţa celor douăzeci şi şapte de categorii tradi- mentul cînd s-a desprins în cuget primul gind care
ţionale din istoria filozofiei, nu simţi' la' început ne- să reflecte lumea, anume gîndul fiinţei, el trebuia
cesitatea. Dacă înlănţuirea lor nu e un simplu joc să se prăvălească aşa, din contradicţie în contradic-
al gîndirii, ea nu-ţi pare mai mult decît o posibilitate ţie, pînă la necesitatea finală.
logică sau dialectică· a ei. Astfel, potrivit celor de De unde prin urmare, necesitatea? Din intervalul
mai sus: în sînul fiinţei, starea şi mişcarea s-au ce desparte o posibilitate de realizarea ei. In instan-.
contrazis, dar au dat împreună identitatea; alterita- tancitatea stîncii nu-ţi apărea necesitatea: o percepi.
tea şi' identitatea s-au contrazis, dar au dat fiinţa abia în intervalul dintre desprinderea ei - şi de~
individuală; în sînul acesteia, cantitatea şi calita- zastrul ce stă să vină. 111 tabloul categoriilor nuper-.
tea s~au contrazis, dar au dat relaţia, pentru ca cepi decît o palidă necesitate logică; adevărata ne-
relaţia de timp să contrazică pe cea de spaţiu şi să' cesitate îţi apare abia în intervalul dintre putinţa
dea împreună modalitatea, după cum în modalitatea lor de a explica lucrurile şi explicaţia efectivă, care,
nouă a vietuitorului, acţiunea şi pasivitatea s-au stătea .să vină. Necesitatea implică întotdeauna ceva.
contrazis, dar au dat posesiunea. A venit apoi na- care stă să vină, adică timpul, eu deschiderea lui
tura reflectată a modernilor, care o contrazicea pe către viitor. Chiar pentru a înţelege "necesitatea"
cea imediată anticilor. În sînul ei, unitatea şi plura- a ceva din prezent, trebuie să te întorci asupra po-
.Iitatea s-au contrazis, dar au dat totalitatea; exis- sibilului, trecut şi să .creezi astfel intervalul de timp .
tenţa şi .inexistenta s-au contrazis, dar 'au dat limi-' dintre ce era şi ceea ce· stătea să vină; să creezi vii-
taţia; substanţa şi cauzalitatea s-au contrazis dar au torul trecutului; Aceasta înseamnă Iimpedo că ne-
dau: comunitatea; posibilitatea şi realitatea se con- cesitatea implică o ·co:nştiinţă a timpului. Necesitatea:
trazic, dar dau necesitatea. Să. fie vreun sens altul creşte din timp,.şi de-aceea abia timpul era cel .care
decît cel de posibilitate goală, în baletul acesta, ca să aducă gîndirii. zvonul. necesităţii, moartea, .dup~
şi-mecanic, al categoriilor? cum o vedeam la treapta timpului. .
Dar posibilitatea goală a speculaţiei filozofice de . Dar -cele ce stau. să vină, lucrurile venitoare, vi-.
2000 şi ceva. de ani a devenit între timp o "reali- itoare, au două feţe, una întunecată şi alta lumi-

1.1.0 11\:
moasă, Timpul ce realizează posibilităţile le şi duce
pînă la capăt, şi este odată cel al mortii, adică al des-
tocmai în aceea ca
el poate converti pînă şi declinul
trămării inevitabile, iar doctrina necesităţii, izvorîtă
biologic al existenţei sale într-o ascensiune spiri-
tuală; că poate îmbătrîni sporind. Avem peste tot de
de aici, omul anumit-o fatalism; şi timpul poate fi, pe '
de altă parte, cel de împlinire a realului sau de înăl­ ales între înţelesul necesităţii care surpă şi cel al
necesităţii care edifică,
ţare a lui la un alt grad de realitate, şi l-am numi:
Aşa se şi nasc cele două înţelepciuni ale omului,
timpul devenirii întru fiinţă. Există o necesitate care
'surpă şi una care edifică. Necesitatea nu e neutră.
înţelepciunea contemplativă, amară, resemnată, care
Gîndirea modernă a crezut uneori că poate afir- e prea adesea înţelepciunea filozofiei trecute ca şi
ma, în locul celor două necesităţi, una singură, in- a marii poezii ori a marilor tristeţi, alături de înţe­
-diferentă: din ceva ar decurge necesar altceva, atîta lepciunea activă, a marilor înfăptuiri. Iar pentru că
tot. Dar, ceea ce numim astfel necesitate logică nu omul însuşi nu este neutru, ultima formă de înţe­
e decît schema necesităţii reale: este spectrul unui lepciune a sfîrşit prin a-i da chipul. Istoria omului
'proces şi relevarea treptelor lui de realizare. "Ces abia începe.
longues chaînes de raison", spunea Descartes. Este Dar în chip paradoxal omul afirmă, în primul
.însă un plus sau un minus de realitate în rezultat! ceas, sensul său de fiinţă activă împotriva necesită­
S-a împlinit ceva (fie numai şi în cunoaştere)? Sau, ţii, anume cu demersul său de libertate. In defini-
-dimpotrivă, s-a descompus ceva? Gîndirea îşi închi- tiv toate categoriile s-au contrazis în chip necesar.
puie că poate rămîne neutră, ca în logica matematică. De ce nu s-ar contrazice şi necesitatea, punînd pe
"Dar realitatea nu este aşa. Căci de ce se realizează o lume, tocmai drept o "necesitate" a naturii, fiinţa ce
posibilitate şi nu alta? Pentru că eşti pe linia unei îm- se vrea liberă?
pliniri, ori a unei destrămări, una din două. Sau, în Cu libertatea sade a face - care e suprema sa
termenii ştiinţei de azi: entropia lumii scade, sau creşte. libertate - omul devine atunci fiinţa ce nu se su-
Nu există neutralitate în lume. Natura moartă ea pune, fiinţa rebelă din univers. El nu lasă lumea
însăşi, cu prefacerile ei ca şi indiferente, se găseşte aşa cum este, "sporeşte natura ,în sînul naturii", cum
_prinsă cel puţin .în lipsa de neutralitate a globului s-a spus, punîndu-şi în joc creaţia liberă.
pămîntesc, ce merge către un plus de realitate, de Cînd cunoaşte necesitatea lucrurilor sub chipul le-
vreme ce e tînăr. Galaxiile sînt tinere sau bătrîne. gilor ce le stăpînesc, omul se liberează parcă de
Istoria face ori desface. Esenţialul este să vezi, în necesitate: schimbă lucrurile pînă şi în elementele'
"lucruri, necesitatea care urcă; aşa cum în viaţă totul lor, 'accelerează procesele, îmbrinceşte istoria şi' face
'este să ieşi de sub necesitatea care destramă (să aproape tot ce vrea. Lozinca sa a devenit în ceasul
'faci să scadă ·entropia). "Viaţa-e ansamblul funcţiilor acesta: "cunoaşte, şi fă ce vrei". Dacă ştii legea, poţi '
-ce rezistă morţii", a fost una din definiţii. Atunci multiplica efectele, după cum dacă ştii realul' 'Iî(
.sensul superior de viaţă, adus de om, se manifestă poţi spori zona de posibil. .
Fă deci. ce- ţi place, dacă ai prins cheia legilor. --:.-
'112
8 - Douăzeci şi şapte trepte ale realului
EPltOG LA DOUA ZECI ŞI ŞAPTE TREPTE: UNDA
Dar atunci cînd cunoşti legile, mai poţi face ceea
ce-ţi place? Voia şi gîndul tău nu mai sînt libere.
Nu numai că nu poţi să vrei orice, dar nu poţi să
nu vrei ceea ce trebuie. După cum anticul acela spu- Două mii şi ceva de ani speculaţia filozofică a
nea că omul care cunoaşte binele nu poate să nu-l prefigurat ştiinţele. Acum, într-un singur veac, ştiin­
înfăptuiască, omul care cunoaşte legile nu poate să ţa prefigurează filozofia. Totul provoacă astăzi gîn-
le dezmintă, chiar cînd le depăşeşte. Căci le depă­ direa să-şi dea noi categorii, să-şi regindească
şeşte cu ele cu tot.
"i.deea" , să se regîndească pur şi simplu drept gîn-
Iti vine în minte că omul de mîine, care se va dire,
desprinde de Marele Individ, cum a numit Hegel Materia moartă, vie, omul, sînt pachete de unde.
pămîntul, va pleca în alte părţi cu pămintescul lui ?îr:tem invăluiti de unde. Lucrurile emit unde şi noi
mşme o facem, eu trupul şi gîndul nostru. Simţu­
eu tot. Abia cînd se va elibera cu adevărat de pă­
mînt va înţelege cît "pămint" era în el, şi cum, rile - văz, auz, miros - nu înregistrează decît vi-
braţii, Dacă simţirea taie o bandă îngustă din spec-
fugind de lumea sa, a rămas cu ea cu tot în adîncul
tru~ ~ndelor şi deci nu simţim tot, probabil că
fiinţei sale.
Dar dacă omul nu se liberează de 'necesitate de- resimtim tot, într-un fel. Măsurăm spaţiul cu etalo-
cît întru ea, sub semnul ei, chipul necesităţii se libe- nul undă (din 1960), măsurăm de asemenea timpul
rează de măştile sale. A fost o necesitate să pleci,
eu oscilatiile electronice. Pregătim drept unealtă a
de la fiinţă şi stare a fiinţei, spre a ajunge, pe atî- viitorului unda, cu emisia stimulată de lumină' le-
tea trepte, la necesitate însăşi. Dar iată că fiinţa şi găm, transmitem, comandăm prin undă. La rî~dul
starea lumii sînt altele, acum cînd ajungem la capă­ nostru,. ~a oame~i c~iar, am putea fi în principiu
transmişi întregi altundeva, pe calea undelor cu
tul desfăşurării lor. Căci o altă realitate materială
ne apare astăzi ca fiind originară: vibraţia, unda. ~nformatiile necesare reincorporării noastre, - 'cum
Este ea fiinţă? este stare? este unitate? pluralitate? l-a plăcut creatorului ciberneticii să închipuie cîndva.
Toată realitatea pare o împachetare şi despachetare
Sau unda aceasta, distribuindu-se fără să se împartă,
ca şi aşa numitul spirit, este lumina începuturilor, de unde.
ce se dăruie tuturor, şi celor buni şi celor răi, lu- Cu unda se schimbă imaginea noastră despre ma-
mina despre care a vorbit pe neştiute toată înţelep-­ terie: aceasta devine o realitate de alt ordin rămî­
ciunea străveche a lumii? nînd perfect materie. Intr-adevăr, tot ee e~aterial
Ceea ce uneşte, transmite şi se transmite, apare as- se împarte, atunci cînd se distribuie: o pîine se îm-
tăzi conştiinţei cunoscătoare mai puternic decît ceea
parte, distribuindu-se mai multora, aşa cum oxigenul
ce este. Un fir de rază, fire, ţesături, cimpuri - altceva se împarte şi el distribuindu-se i'n spaţiu. Singură
aşadar este fondul ultim al lucrurilor. Ne recufun-
unda, în lumea materiei, se distribuie fără să se
împartă. Lumina o arătasevin aparenta ei rmateria-
dăm în .începuturi. Şi atunci, totul ede regindit.

.114 115
litate; de aceea ,2 şi fost divinizată, cîndva, Dar astăzi chipare reală ţinea implicit, e drept, de toate cate-
ştim că modul luminii nu e unul privilegiat: nu re- goriile laolaltă. Dar unda le desfăşoară explicit, şi
prezintă excepţia ci regula realului, o dată cu unda. trece dincolo de ele. E ceea ce se distribuie fără să
Noutatea materiei, de-a se distribui fără să se îm- se împartă; e concentraţia în expansiuni; este fiinţa
partă, ţine de faptul că ea s-a dovedit reflexivă. S-a în devenire; este Unu şi Multiplu laolaltă; este fel
întors, cîndva la începuturi, asupra ei, aşa cum nu- de-a fi şi de-a nu fi, geneză şi extincţiune, transmi-
mai spiritul părea să se întoarcă asuprăşi. Intr-ade- siunede altceva care nu e decît transmisiune de
văr, dacă primul atribut al materiei este mişcarea, sine; e vehicul cu drum 'cu tot.
atunci unda nu mai aduce simpla mişcare a ceva, ea Din tot tabloul categoriilor tradiţionale, numai
reprezintă o mişcare a mişcării. Ea e o vibraţie, o limitatia ce nu limitează mai poate spune ceva 'despre
oscilaţie, sau şi mai simplu o deformare locală, cum ea. Categorii noi se vor naşte, atunci, sub sugestia
ne spune fizica, iar ceea ce se întîmplă este că de- ei: o stranie categorie -:a spontaneităţii dirijate, care
formarea se transmite din aproape în aproape. Aşa­ de pe acum pare să comande lumea omului, în locul
dar ceea ce se mişcă este o formă de mişcare, nu cauzalităţii simple; o categorie a co.muniunii, comu-
un conţinut. Se deplasează o deplasare, aşa cum, nicativităţii sau comunicanţei, în locul simplei co-
cînd priveşti valurile, înţelegi că nu se rostogoleşte munităţi; cine ştie ce categorii ale complementarită­
nimic către mal, sau că tot ce se rostogoleşte este ţii, sau ale cîmpului, ale lui aci şi peste tot, ale lui
o rostogolire. Imaginea materiei e alta, şi totul acum şi oricînd.
seamănă nespus de mult cu ceva vechi: cu "spiritul". Acelaşi tot ale cărui legi le-a găsit şi le găseşte
Dar atunci nu trebuie oare să regîndim astăzi ideea ştiinţa este cel ale cărui sensuri trebuie să le afle
şi ,s-o rebotezăm, din perspectiva, mai cuprinzătoare acum filozofia. In această splendidă precipitare în
decît lumina..a undei? Numim ideea după greci, de care am intrat, ştiinţele şi neştiinţele noastre s-au
la "a vedea". Dar nu pentru faptul că e legată de mutat din realul naturii, cu zeii ei cu tot. Omul se
'unda luminoasă a purtat (un 'nume potrivit ideea, ci mută şi el din ea. Unde? Filozofia este aşadar cu
pentru că e vorba de ·undă. Lumina - această bandă putinţă.
îngustă din 'spectrul undelor electro-magnetice -
înseamnă prea puţin spre a putea califica ideea. As-
tăzi lumina a intrat \În minorat:ne-am înstăpînit
peste întreg spectrul undelor electro-magnetice. Sub-
stanţa şi manifestarea. lumii o dau unda.
Dar atunci înseşi' categoriile noastre de gîndire iau
alt chip. Unda străbate toate categoriile trecute: e şi
stare şi mişcare şi identitate şi alteritate, după cum
e laolaltă unitate, pluralitate, totalitate. Orice întru-

116
SUMAR

Cuvînt inainte o
I. NATURA ANORGANICA . 11
1. Fiinţă. . 13
2. Stare . 14
3. Mişcare . 16
4. Identitate 19
5. Alteritate 22

II. NATURA ORGANICA . 27


6. Fiinţă individuală 29
7. Cantitate (Cît?) . 32
8. Calitate (Ce fel?) 36
9. Relaţie (Faţă de ce?) 39
10 Spaţiu (Unde?) . 43
Il. Timp (Cînd?) 47
12. Modalitate (Cum?) . 51
13. Acţiune. (Ce facez) . 55
14. Pasivitate (Ce suferă?) . 58
15. Posesiune (Ce are?) . 62

III. NA,!'URA REFLECTATA ŞI OMUL 67

16. Unitate ,. 69
17. Pluralitate 73
18. Totalitate . 77
19. Existenţă. 80
20. Inexistentă 84
21. Lirnitaţie . 88
22. Substanţă 92

119
29. Cauzalitate 96
24. Comunitatea . 100
25. Posibilitate 103
26. Realitate . 106
27. Necesitatea 109

Epilog 115

Redactor: A. ZOLA
Tehnoredactor: GHEORGHE POPOVICr

Dat la cules 30. 09. 1968. Bun de tipar 30. 04. 1969.
Apărut: 1969. Tiraj 3100+ 140+30 ex. Hîrtie tipar înalt
tip A de 63 q/rn". Format 10X 100/32. Coli editoriale 4,74.
Coli de tipar 3,15. A. 15.500/968. Indici' de Clasificare
zecimală: pentru bibliotecile mari 16, pentru bibliote-
cile mici 1. .

Intreprinderea Poligrafică Cluj, str. Brassai nr. 5-7,


Republica Socialistă România, comanda nr. 185/1968.