Izvorul vindecării e iubirea
câtorva ore, devenisem ucenicul şi prietenul ei,
INTRODUCERE
îmi amintesc că mă gândeam încă de când eram
copil, şezând la masa mea^de lucru sau stând treaz în
pat: „Trebuie sa fie ceva mai mult". In primele clase de
liceu, scriam eseuri serioase şi îmi petreceam după-
amiezile colindând aleile pe bicicletă, uitându-mă în
grădini. Totul părea atât de limitat şi disperat - şi nu era
nicăieri unde să te duci. Visele mele, viitorul - nimic din
ceea ce avea de oferit această lume nu era de ajuns.
Din când în când, se ridica în mine un simţământ
puternic, gata să explodeze înăuntru. în aceste
momente, aveam imagini fugare a ceva ce era cu
adevărat special. Dar când am atins vârsta maturităţii, n-
am ştiut niciodată dacă aceste momente de incredibil
sentiment al existenţei unui scop anume provenea din
aroganţă, sau nu erau altceva decât Dumnezeul din
mine. Modul în care o astfel de parte din mine s-ar
realiza vreodată în această lume, era întotdeauna o
enigmă dezamăgitoare.
Indiferent cât de mult am încercat, nu m-am putut
niciodată convinge pe mine însumi că, a-mi atinge
scopul prin luptă, ar duce în final la ceva mai bun, că
schimbări în politică, o nouă relaţie romantică, sau un
nou mod de a-mi înţelege sentimentele ar conduce viaţa
mea către împlinire. Nu eram niciodată satisfăcut.
Alegerile din faţa mea nu-mi potoleau niciodată setea
care 1 1 I M împingea mai departe. Eram, pur şi simplu,
angajat pe calea minimului compromis posibil.
Apoi, într-o zi, un seminar de deschidere a secţiei
postuniversitare a fost cadrul în care o singură
experienţă a schimbat tot ceea ce avea să urmeze în
viaţa mea. O femeie remarcabilă care era şaman, un
vraci pentru indienii eschimoşi, se afla la seminar şi mă
aştepta cumva, într-un mod misterios. în decursul a
1
începând o relaţie care avea să dureze patru ani,
conducându-mă la întâlnirea cu Genny, partenerul meu
spiritual. împreună, Genny şi cu mine, am călătorit,
învăţând vindecarea spirituală în Filipine şi practicând
lecţii zilnice dintr-un incredibil set de cărţi denumite Un
Curs în Miracole, până când vieţile noastre s-au
abandonat propriilor lor destine, pline de sens şi de
miracole.
V u m . şapte ani după evenimentele descrise în
această . noi înşine admitem că ele par să fie dintr-o
altă lume. Ne
........i M I M i i i m putem comunica celorlalţi că fiecare
experienţă
i i i M i . i n . i le stă şi lor la dispoziţie, în interiorul lor. Cum
să i i HI i i i i k - m pc deplin că întotdeauna există şi o altă
realitate în m i j i m n i nostru - indiferent de împrejurările în
care se pot des-inviii. i \ n'ţile noastre?
\ 1 1 1 avut nevoie de un şaman eschimos şi de
vindecători i i i i i ' i i i t v i , pentru a ne elibera ego-urile de
credinţele lor împie-i i i i . \proapc în fiecare zi întâlnim pe
cineva care nu necesită i i u n u r a învăţători şi experienţe
neobişnuite, cineva care ajun-ţ" L i l i nul şi la scopul său,
în mod firesc. Pe aceştia, smerenia li i l i u i uşor şi repede,
la adevăr.
Această carte este scrisă pentru aceia dintre noi
care cre-i i i suntem mai grozavi decât florile şi
păsările şi decât ace-
■ . 1 1 r cunosc, în mod firesc, ce înseamnă
noţiunea de egalitate.
■ i i a carte este pentru toţi aceia dintre noi care
încercăm să
trolăm destinul şi să ne conducem viaţa, în loc de a
lăsa
i 1 1 rva special, adevăratul nostru scop, să înflorească
şi să se ^1/volte.
Astăzi, noi ştim că acelaşi spirit pe care l-am expenmen-
r deschide în mii şi mii de inimi omeneşti din toată
7
 lumea, adevăr, are loc o revoluţie spirituală. Apogeul demonstraţiilor şi cuvântă-i i i i ci prin fiecare dintre noi,
II

acestei peri-BSte, credem noi, cu mult mai măreţ decât
apariţia unei sin-!• linte Divine măreţe. Noi ne imaginăm
o lume care vede Fiinţă Divină în fiecare, ştiind că noi
toţi suntem înrudiţi, apropiaţi chiar decât membrii unei
familii. Această conşti-I lumii este deja în plină
manifestare.
Mulţi, mulţi oameni jşjjiau^ seama.că fiec e dintre noi
întreg, numai în măsura în care fiecare îşi recunoaşte
între-a . Cuvintele nu pot descrie unitatea şi pacea care
reprezin-I N itcnţialul şi destinul nostru. Noi ştim că
această revoluţie are c nu prin mijloacele normale ale
atunci când riscăm să pătrundem, u iubire şi iertare, în
cea mai întunecată parte a vieţilor noastre descoperind,
pe parcursul acestui proces, propria noastră fru-useţe.
în măsura în care întunericul nu mai este privit ca fiind
i i . i nanul nostru, ci ca cel ce ne slujeşte într-un mod
unic, cu
i i mantă că lumea se va recunoaşte de asemenea pe ea
însăşi,
. i fiind în întregime de nepreţuit.

CAPITOLUL UNU

într-o primăvară, după ce zăpada se topise de tot, am în-Ut să

stau în fiecare zi, timp de câteva ore, sub copacul meu. i i licoare
zi, copacul mă aştepta. Deşi uneori parcul putea fi feirtc
aglomerat, nu am găsit niciodată pe alţii ocupând locul 1 1 1 . 1 1 ,
PAKTCA ÎNTÂIA aflat în apropierea acestui stejar special în parcul din Den- i .
( olorado.
Cu ceva timp în urmă, înţelesesem că fericirea esie o hcstiune
interioară. Nici un feTde succes sau iubire din partea lorlalţi nu
INIŢIEREA
mă satisfăcea, dacă inima mea nu se simţea sufici-|t de demnă
pentru a accepta binele pe care îl găseam în lume. I iccare zi, aici,
în parc, era locul unde puteam cel mai bine să .ilucz încrederea în
viaţă, sau teama mea de ea. Cu copacul la . 1 1 c I c meu, aveam
ocazia perfectă de a practica plantarea rădă-llilor mele, lăsându-
2
mi ramurile şi frunzele să se
întindă către i în timp ce eu
mă abandonam anotimpurilor
emoţiilor şi citirilor mele
contradictorii. Aici era locul
unde puteam primi Sele
soarelui, ca raze ale iubirii lui
Dumnezeu. Şi tot aici era Cui
unde mă puteam adăposti de
stresul din viaţa mea. Lângă
est copac dintr-un parc, în
mijlocul unui oraş aglomerat,
se sca tocmai locul potrivit pentru mine ca să încerc să-mi amin-C
cine sunt cu adevărat.
Dimineţile mi le petreceam lucrând ca terapeut. La un oment
dat, am considerat terapia personală ca o mişcare şerifi. Dacă
oamenii aveau greutăţi, adevărata problemă era că ei »şi
exprimau mânia cu privire la poziţiile lor politice/sociale, imţeam
că, atunci când îşi dădeau voie să-şi simtă furia fireas-din ei, acea
eliberare le revitaliza respectul de sine şi relaţi-c. Apoi, după ce
am atins eu însumi acest punct, mi-am dat ama că existau prea
multe scuze pentru a rămâne, pur şi sim-lu, mânios. în spatele
întregii mele furii cu privire la alegerile

limitate pe care simţeam că eu şi ceilalţi le-am avut la
dispoziţie, se afla multă durere şi o zonă largă ale cărei
limite îmi erau necunoscute.
Astfel, am intrat într-un proces de terapie similar
terapiei primare, pentru a explora durerea refulată şi
zona nedefinită care ştiam că se află în mine. Aproape
un an de zile am plâns şi mi-am urlat sentimentele, pe
măsură ce amintirile au început să umple golurile din
interior. îmi simţeam emoţiile ca şi cum erau desprinse
şi aduse înapoi în timp, strat cu strat, precum o ceapă.
Către sfârşitul procesului, îmi strângeam genunchii la
piept, gemeam, aveam frisoane şi mă simţeam stors
de parcă aş fi încercat să mă nasc sau să renasc. Am
continuat să permit ca sentimentele mele din ce în ce
mai profunde să fie aduse la suprafaţă - aşteptând, în
acelaşi timp, vindecarea promisă în cartea cunoscută la
acea vreme, care se ocupa de terapia primară.
Acest lucru a continuat, până când mi-a trecut
prin minte că mă limitam pe mine însumi şi pacienţii
care lucrau cu mine Eu controlam şedinţele, conform
aşteptărilor mele cu privire la ce drum să urmez. De
fapt, alegeam în mod constant calea de a simţi
durerea copilului din interior - poate într-un fel de
speranţă ireală de a simţi totul, o dată pentru
totdeauna şi astfel, să devin liber. Copilul jucăuş,
cunoscătorul intuitiv, agentul creator, col care
cunoştea toate celelalte părţi ale fiinţei refulate
aveau, de asemenea, nevoie să fie experimentaţi.
Viaţa şi munca mea s-a schimbat. Centrul din
conducerea căruia lăceam parte a început să invite
adulţi, cu toate problemele lor, care să vină şi să-şi
redescopere copilăria. în conformitate cu vârsta pe
care simţeau că o au, erau trimişi în diverse camere,
să se joace cu animale de pluş, să plângă sau să
deseneze - orice doreau. Esenţa procesului consta în a

3
învăţa să recunoască vârsta copilului din ei şi ce dorea
cu adevărat acel copil. Simţeam cu toţii că suntem pe
punctul de a ne deschide unei noi experienţe, eliberată
de trecuturile noastre nevrotice.
M-am înscris la un seminar la Institutul de
Psihologie Umanistă, o şcoală postuniversitară, care
avea să se numească mai târziu Saybrook Institute, din
California de Nord. Am simţit
.....atorul pas în dezvoltarea activităţii mele era
scrierea unei
i l l / c i l a ţ i i . I'rima seară a seminarului cu durata de o
săptămână a I m rpul cu un film despre chirurgia
mediumică din Insulele Fili-i' i n . Pacientul din film era şi
el acolo ca să relateze cum a fost. \ n i . cput prin a ne
spune că avea o tumoare pe creier, pe care ift lorii tic
la UCLA nu o puteau nici vindeca, nici controla. Ca n
ultima incercare, luase avionul către Filipine, pentru a
consul-1 , 1 1 i u \ mdccător indigen. Vindecătorul a intrat
într-o altă stare de I i ' i ' i miţă şi, lucrând cu
repeziciune, folosindu-se doar de mâini, n deschis
pielea şi craniul şi a înlăturat tumorile de pe creier. \ i
>■ M a închis deschizătura - fără să lase nici o
cicatrice, sau orice n l i senin al unei operaţii. Şi iată-1 pe
pacientul care vorbea şi glum i , i despre ţesutul care îi
fusese îndepărtat în timpul operaţiei l l l i n a t c . Oamenii
doreau să ştie dacă era ţesut uman sau - după • u i u se
relata deseori cu privire la aceste operaţii - doar
mărun-I . I I . i I r pui. El a râs. „Cum ar putea să-mi intre
Si)
vraciul câtorva sate de eschimoşi din Alaska. In afară
de utilizarea ierburilor, cea mai mare parte din
capacităţile ei de vindecare proveneau din abilităţile ei
în creier mărun-I H I C de pui? Eu ştiu că ceva a fost scos
din capul meu."
I ram într-o stare de traumă psihică. O parte din
mine cretini c u adevărat şi chiar înţelegea întreaga
prezentare. Pur şi u n i ' I u , simţeam că e adevărat.
Mintea mea era însă sfâşiată. Nu | i a n . 1 să conteze ce
era cu adevărat acel ţesut. El era sănătos! 'luiuoaica
de pe creier, care fusese diagnosticată în mod ştiinţific,
nu mai exista. Am acceptat acest lucru ca pe un fapt
real.
( (învingerile mele la a c e a vreme au găsit
încurajare în ■ O N i h i l i l a t c a ca oameni simpli să poată
întrece ştiinţa modernă m r e z o l v a r e a unor lucruri de
bază din viaţă. Dar, curând, am jţjuns s â îmi dau
seama că adevărul despre forţele ce acţionau în nul
film era ceva cc-mi depăşea înţelegerea intelectuală.
Era C e v a mai presus de convingerile şi chiar de
sentimentele mele, d u l i l c r c n l cât dc corecte păreau a fi
ele la acel moment.
Seminarul era ţinut la o fermă frumoasă, cu
grădini în-l i i i '.c, cabane din material uşor şi două
piscine. Printre partici-| i . i u | i sc numărau un director al
companiei Xerox care se retră-■ i din lumea afacerilor,
terapeuţi de tot felul, un mare om de nil. ni, un frate
catolic şi o femeie, Doris. Ea mi-a atras imedi-ni
ulcnţia, atunci când mi-a fost prezentată ca şaman.
Doris era
11
psihice paranormale, pe care le deprinsese încă de
copil, în Samoa. Ea ne-a spus că totul are un spirit:
oamenii, pietrele, plantele - totul. Munca ei de
4
vindecare includea comunicarea cu spiritele din jurul
pacientului. „De obicei", spunea ea, „cauza şi leacul
oricărei afecţiuni se află foarte aproape unul de
celălalt."
Cum toţi se prezentau şi ne spuneau de ce
participă la seminar, am ascultat în mod deosebit
povestea ei. Aveam un sentiment incredibil dar
tulburător că întâlnirea noastră avea un scop anume,
mult mai mare decât părea la prima vedere. De abia ne
întâlniserăm şi deja ne purtam unul faţă de celălalt nu
ca străini, ci ca nişte colegi care se reunesc după ani
buni de despărţire.
Extremele experienţei umane care erau
exprimate acolo mă copleşeau. îmi simţeam capul de
parcă ar fi încercat cu disperare să se agate de orice ar
fi putut, ca să-mi controleze stomacul. M-am retras, aşa
cum procedam de obicei când eram printre mulţi
oameni şi simţeam acest lucru. M-am refugiat în mica
mea cabană, m-am întins pe pat cu genunchii strânşi la
piept, plângând şi simţindu-mă pierdut într-o hăţiş de
experienţe stranii. în timp ce stăteam culcat, strângând
perna în braţe, am simţit deodată intrând în cameră
ceea ce se poate descrie doar ca o prezenţă. S-a aşezat
lângă mine şi m-a strâns în braţe. I-am simţit
îmbrăţişarea, aşa cum aş fi simţit-o pe cea a unui trup
viu. M-a cuprins un sentiment dulce, de pace. M-am
oprit din plâns şi m-am relaxat în ... ce? Nu ştiam ce
era.
Dar, în acel moment, nu era necesară nici o
explicaţie. în acea stare de calm, ştiam că cineva era
acolo, cu mine.
In drumul de întoarcere spre clădirea principală, am
decis că experienţa trebuie să fi provenit dintr-o
necesitate psihologică de moment, de a avea o mamă.
Când am intrat în încăpere, Doris m-a întâmpinat la
uşă, cu îngrijorarea înscrisă pe chip. Privindu-mă
adânc în ochi, a spus: „Te simţi bine?" Am dat din
cap că da.
„AŞ fi venit în corp fizic", a spus ea, „dar n-am
vrut să te
H i " • IV ."
Instantaneu, am acceptat imposibilul. Am
ştiut că < n | i clin cameră fusese Doris. Era Doris,
îmbrăţişându-mă, Nloi'Andu-mă.
\ zâmbit şi m-a condus spre un scaun din încăpere. I ;
timpul să facem cunoştinţă. Te-am aşteptat", a
început \m planificat această întâlnire cu mult timp
în urmă, înalt (Ic a veni în această viaţă."
Km dat afirmativ din cap - ştiind şi totuşi neştiind
exact
i...... Ea a început să-mi vorbească de parcă ne-am fi
cunos-
i l i mult timp - sau, mai exact, de multe ori. Când
tocmai i" punctul de a pune o mie de întrebări, ea
mi-a spus: „Aş-V o i veni la tine diseară."
Km aşteptat-o după cină, dar, din cauza întâlnirilor
de i i altor discuţii, nu am avut timp să ne aşezăm şi
să vor-M am dus la culcare dezamăgit. în noaptea
aceea am visat uneam în patul meu de acasă. în vis,
m-am văzut clar pe însumi în propriul meu pat,
visând despre ziua de mâine I n > l mică. Totul părea
atât de familiar, atât de real şi de viu.
\poi, în timp ce dormeam, am văzut-o pe Doris
apărând Iun «Io mine. M-am retras făcându-i loc să
se aşeze. Ea a „Voi veni la tine deseori în acest fel
şi, în visele tale, vom ~ despre diverse lucruri." în
acel moment mi-am dat sea-visez şi, realizând acest
fapt, m-am trezit, străduindu-mă unde sunt. Eram
singur.
5
 A doua zi am sosit la întâlnirea de grup, la timp
pentru a "inunte ale poveştii lui Doris. Ea şi-a
povestit activitatea le îndepărtate din Alaska. A
spus că acolo nu există tele->«tfel încât, atunci
când este nevoie de ea, este adesea tată telepatic.
I se „spune" care este necesitatea şi cât de este ca
ea să vină. îşi transmite telepatic propriile mesaje,
du-le când şi unde va sosi. Ea călătoreşte în propriul
ei , pe care îl pilotează în Alaska pe orice fel de
vreme. I >« iris ne-a spus:
l i am acasă când am primit mesajul că o fetiţă căzuse
|hcaţă în apă. Bătrânii satului făceau tot ceea ce
puteau i . 1 o încălzi - dar, dacă nu primea ajutor în
următoarele
două ore, fetiţa urma să moară îngheţată. Ştiam că-mi
va lua cel puţin două ore de zbor până la o mică pistă
de aterizare din apropierea satului. Aşa că am trimis
vorbă, spunându-le ora la care puteam fi acolo. între
timp, pe când zburam spre sat, am început să lucrez
asupra ei."
Cineva a întrebat-o ce înţelegea prin să lucrez
asupra ei? „Vrei să spui că o vindecai de la distanţă?"
Doris a răspuns: „îmi lăsasem trupul în avion şi
m-am dus la ea şi m-am aşezat deasupra ei ca să o
încălzesc. Când am sosit pe pista de aterizare, părinţii
au alergat spre mine şi mi-au spus că fetiţa era mult
mai caldă. Eu ştiam însă că numai jumătatea din faţă a
trupului ei era caldă, pentru că nu comunicasem
nimănui să o întoarcă. Am alergat imediat în sat, am
întors-o şi m-am aşezat deasupra ei. Curând, corpul
fetiţei era cald pe ambele părţi şi ea şi-a revenit în
simţiri. Când am plecat, era deja pe picioarele ei şi se
juca cu ceilalţi copii."
Când Doris şi-a terminat povestea, directorul
de la compania Xerox i-a pus întrebări cu privire la
câteva cuvinte necunoscute lui şi care îi tot treceau
prin minte. A repetat cuvintele. Ştia ea ce înseamnă
ele? Doris s-a ridicat în picioare, s-a dus la el şi 1-a
strâns în braţe. Cuvintele erau într-un dialect special
al eschimoşilor şi erau parte dintr-un mesaj către
Doris de la propriul ei şaman, care se afla într-un sat
foarte îndepărtat. Doris a explicat că avea o
semnificaţie specială faptul că el era cel care a
primit mesajul.
Acea săptămână la şcoala postuniversitară
părea să nu aibă nimic de-a face cu cerinţele
academice, ci era, în schimb, un fel de curs
predestinat, ţinut special pentru mine, ca să-mi pot
continua viaţa. Fundamentul a tot ceea ce eu
crezusem a fi adevărat fusese zdruncinat atât de
rapid, pus sub semnul întrebării cu atâta măiestrie,
încât fiinţa mea normală nu mai avea nici o şansă de
supravieţuire. Era ca şi cum mintea mea ar fi fost o
clădire cu un număr cunoscut de camere în ea.
Acum mi se dăduse sarcina de a găsi de două ori
mai multe încăperi. în câte alte camere mai trebuia
să intru, oare?
Conferinţa a luat sfârşit. înainte de apleca,
Doris m-a asi-
PUI u efl toi ee se întâmplase trebuia să se
întâmple. A spus:
„Răspunsurile la toate întrebările tale se află în
tine însuţi,
iu ii «dus iotul în lume cu tine. Stai liniştit şi rămâi
deschis pen-
ltti ii primi ceea ce este cu adevărat."
_
6
 \niplecat, simţindu-mă încurajat şi încrezător în mine
Mi i.. Am simţit că fusesem remarcat şi aprobat, ca
niciodată
Inamic in viaţă. Mă gândeam: Există într-adevăr ceva
mai mult. im .mii <> din totdeauna, dar nu a existat
niciodată altcineva i/t , / spună: „Da, da, întinde doar
mâna şi găseşti."
11 uors din nou acasă, pacienţii mi-au captat cu
multă uşu-i m| i iiicnţia, întrucât voiau să obţină de la
mine răspunsuri care g| |i« dea forţa de a risca să simtă
mai mult. Se întrebau când se VI I I S I I I I | I bine.
Viaţa mea şi-a reluat cursul familiar. Părinţii mei
locuiau i u apropiere şi deseori luam cina împreună.
După cină, obişnuim i i n i a i stau puţin, după care o
duceam acasă pe Josie, bucă-lAn I . . I l o r . îmi plăceau
întotdeauna conversaţiile noastre, aşaîn-Htl .i losl uşor
pentru mine să-i spun lui Josie ce se petrecuse în ■
i l i l o i m a . Am întrebat-o dacă auzise de spirite şi de
vindecarea *l>n i i u . i l a . A râs: „Bineînţeles! Ar trebui să
vii la biserica noastră. I hi. 1 . ilinire surorile noastre de
la biserică vorbesc în limbi şi tot i i i i i l 'iil a u loc vindecări,
prin marele nostru Domn Iisus."
In nmp ce îi povesteam amănunte din ce se
petrecuse în i n h l i H n i . i , ca repeta întruna: „Iisuse. îţi
mulţumesc, Iisuse."
Nedumerit, am întrebat-o: „De c<3^puTăstâ?*,r"
Mi-a spus apoi că, în fiecare lună, comunitatea
biserica ■,. i pune nume într-un coş. La începutul lunii
sunt extrase di i i I , I du ine acele nume, pentru care
fiecare trebuie să se roage ^■ft luna. Ea pusese
numele meu în acel coş şi el fusese unul i l l u i i r rele
extrase luna aceasta. Aşa că, toţi se rugaseră pentru
mine Prin urmare, ea nu era surprinsă că „fusesem
atins". „De lapi". a spus ea, „într-o bună zîTiu veijjjn
vindecător şi vei avea p r o p r i a ta biserică."
I In vindecător? CjijDrc^riajneaJMserică? Eu?
_hrprimul raiul, eu sunt "evreu. Şi în al doilea rând,
nici măcar nu ştiu ce i « i i i . „ i u ee face, un vindecător.
Am pus capăt imediat conversaţiei. Amintiri ale
săptămânii petrecute la fermă se aşezaseră într-un
spaţiu din mintea mea, care era rareori folosit.
Problemele urgente care îmi stăteau în faţă
erau să dezvolt programul meu de la cursul
postuniversitar; să-mi găsesc liniştea într-o relaţie
cu o femeie care încă mai căuta şi alte relaţii şi să
văd dacă erau suficienţi pacienţi şi suficient interes
pentru a continua cu programul de terapie. Aveam
toate luptele, temerile, îndoielile şi bucuriile de care
aveam nevoie în fiecare zi - dar ştiam că există ceva
mai mult. Ştiusem din totdeauna că există ceva mai
mult. Şi acum, femeia asta ciudată, Doris, apăruse în
viaţa mea şi trezise ceva ce nu putea fi negat de nici
o aglomerare zilnică de gânduri.
Am corespondat cu Doris. Aceasta însemna, de
obicei, că eu scriam scrisori la care Doris răspundea,
vizitându-mă în vis. Din când în când, scria şi ea
scrisori dactilografiate ordonat, ca şi când ar fi dorit
să-mi spună: „în regulă. Am s-o fac în felul ăsta,
dacă altfel nu vrei să asculţi." Scrisorile îmi spuneau:
„Sunt cu tine. Adu-ţi aminte că eu nu pot veni în
visele tale, decât dacă tu îmi dai voie." Nu ştiam ce
însemna acest lucru, îmi era foarte greu să accept
existenţa unei ordini spirituale în toate. Gândurile
raţionale şi ştirile internaţionale de fiecare zi păreau
să nege idea unei ordini divine. Şi totuşi, iată un
aspect neobişnuit al vieţii, în care o femeie, care se
afla la mii de mile depărtare, apărea în visele mele
7
şi îmi scria scrisori, explicând şi cunoscând ce făcusem
în ziua aceea - lucruri pe care nimeni î n afară de n u n e n u
l e putea cunoaşte. în ciuda haosului din lum e a e x i e i io.ua,
senzaţia mea intimă că sunt o parte dintr-o armonie şi
ordine, creştea. în fiecare zi, apărea tot mai multă
sincronie: găseam cărţi, întâlneam oameni, primeam
scrisori exact cu răspunsurile pe care întrebările mele
păreau să le caute.
Doris spunea: „Meditează! E timpul să devii
conştient de prezenţa mea, de ceva mai mult decât de
tine însuţi - atât când eşti treaz, cât şi atunci când
visezi. Noapte sau zi, totul este un vis. Meditează.
Caută ceva mai măreţ! Viaţa ta nu va decurge aşa, pur
şi simplu. Trebuie să o trăieşti!"
După cum stăteau lucrurile cu relaţiile mele curente,
şti-
M i n i . 1 mă săturasem să încerc să mă încadrez imaginii
altora, . M i aşa cum voiau ei. Nu vedeam nici un motiv
să aştept, sau | intru într-o competiţie pentru iubire.
Eram îndrăgostit, dar nu m i .im , c m încă femeia aceea
specială cu care urma să împăr-n I I . această dragoste.
Totul în mine îmi spunea că, dacă medit a ţ i a m e a ar fi
suficient de clară - dacă aş crede îndeajuns de 1 . 1 i u şi
a ş cere de la acea parte din mine care ştie despre ce
este \ . . 1 1 ia, femeia perfectă cu care să împărtăşesc
această iubire - ea H apărea. Ştiam, de asemenea, că
nu trebuie să-mi bat capul să p . a u t prin baruri, sau la
petreceri.
Aşadar, ajutat de puterea stejarului din spatele
meu, am .lai i n fiecare zi, săptămâni întregi, apoi luni de
zile, simţind
.....iubirea creşte. Eram convins că femeia cu care
urma să-mi
|. această viaţă va veni direct spre mine, în orice zi,
în orice i m a n e n t . Această dragoste nu se va limita
doar la ceva împăr-1 1 u intre doi oameni. Am devenit
conştient că iubirea pe care o | ^lerimentam afecta
totul în jurul meu. Mierlele din parc ţipau a parcau să
simtă ceva special, exact în momentele în care noi
iliniensiuni ale iubirii se trezeau şi tresăltau în mine.
însuşi vântul şi veveriţele păreau să o ştie. Totul în
parc părea să o ştie -exceptând, poate, acei oameni
care-şi plimbau trupurile prin ■arc, î n timp ce minţile
lor colindau aiurea.
într-o după-amiază, am adormit sub stejarul meu şi
am că stăteam culcat în parc. O femeie cu păr
negru, cu ochi ■Iprui strălucitori, radiind o blândeţe
dulce, a venit la mine. (Cflnd m-a ridicat din iarbă,
punându-mi capul în poala ei, feţele noastre s-au
întâlnit şi ne-am privit în ochi. Apoi, ea a spus: „Vom
fi împreună, în curând."
M-am trezit imediat. Era atât de reală, atât de
prezentă. N u puteam crede că am visat, dar nu conta
că era doar un vis.
Ştiam! Ea era aici! O întâlnisem! Era în viaţa
mea!
Nu va mai dura mult, până ce vom fi, fizic,
împreună.
CAPITOLUL DOI
în ziua aceea, am rămas până târziu în parc,
presimţind, aşteptând şi retrăind visul. Doris mă
8
învăţase că există diferite tipuri de vise. Există visele
pline de nelinişte, care sunt create de energia în exces
a fiecărei zile - energia pentru care nu-mi asum
responsabilitatea şi nu o rezolv în cursul orelor când
sunt treaz. Visele de emoţie intensă, a spus ea, sunt un
mod natural al vocilor prinse în profurizimile fiinţei, de
a se ridica la suprafaţă şi a fi auzite. Visele repetitive
sunt ca un disc cu acul prins într-un şanţ. Psihicul este
blocat în ceva neînţeles. Visele lucide, în care simţurile
creează o lume la fel de vie şi de intactă ca aceea pe
care o experimentăm când suntem întru totul treji, sunt
visele în care spiritul comunică şi se integrează mai
mult în această viaţă şi în acest trup. Visele în care
zburăm, visele care par să contrazică legile fizice,
aveau pentru Doris cea mai importantă semnificaţie. Ea
a spus că aceste vise dezvăluie faptul că sun-l e m
nemuritori, cât şi şinele nostru mai înalt. Femeia blândă
şi dulie, cu parul negru şi ochi căprui zburase în visul
meu, mă ridicase, m a îmbrăţişase şi îmi şoptise: „Vom fi
împreună, în curând", fusese mai mult decât un vis.
Totul era atât de real şi de distinct. Atât de verosimil!
Ştiam că o voi recunoaşte cu uşurinţă, chiar în clipa în
care ne vom întâlni efectiv. O cunoşteam deja şi ştiam
că ne vom întâlni. în ziua aceea, am căutat-o prin tot
parcul. Mierlele erau deosebit de zgomotoase şi
nerăbdătoare. Când a apus soarele, fiecare culoare a
apusului reprezenta o parte din mine însumi.
Fiecare mişcare, fiecare moment avea o
semnificaţie personală. Aceasta era cu adevărat o stare
de iubire. Când, în sfârşit, m-am întors acasă în
noaptea aceea, ştiam că EA este deja în viaţa mea.
A u trecut zile. S-au scurs săptămâni. O căutam mereu
şi, laşi timp, ştiam că timpul nu există. Uneori, către
sfârşitul m a simţeam nesăbuit - ba nu, nebun! - pentru
că-mi fai n . i m v isele mele centrul vieţii. Faptul că mă
uitam la televi-i . u i a noaptea, că dormeam cea mai
mare parte din a doua zi I i mâneam doar ca să am
ceva în gură, nu putea reduce la tă-| t t u esl
sentiment. în decursul unor asemenea momente,
ştiam împotrivirea mea era cea mai puternică, dar
nimic nu putea I I .1 . ..linierea tăcută care creştea în
mine. Mă simţeam straniu i . . 1 . 1 1 ştiind că este
ceva real, dar nu eram capabil să defi-. . . ( iţisem
că arta materializării necesită o convingere tă-. l . i i
fermă. Trebuie să acţionez ca şi cum ar fi deja
adevă-l III d a r că aveam toate manifestările iubirii:
lipsă de spe-■ . i perioade în care iubirea era de
neînvins.
Intre timp, munca mea la clinică se apropia de
sfârşit, iar t u l . l u a u şi ele sfârşit. Nu mai vedeam nici
un motiv să răi i - n o l o unde trăiam. Oare viaţa mea
reflecta sufletul meu -m I I . - i prins într-un soi de non-
realitate? Sau mi se spunea, î m p i n s să merg mai
departe sau în altă parte? ( n u l simţeam prezenţa lui
Doris lângă mine o întrebam, i i . i m , atunci când nu
puteam sau nu doream să-i aud răspun-l , i n u mi-a
oferit nici o uşurare, nici un răspuns definitiv, oierii
doar sprijinul de a merge mai adânc în interior, în-
Vvoi şti de ce. Nu puteam suferi să mi se spună că
voi şti. n ( i u n furios în cea mai mare parte a timpului.
Nu-mi plă-i . i N u -mi plăcea să fiu atât de critic cu
ceilalţi, să-i judec top, s a a m nevoie de alţii, atât de
incomplet. După toată tera-i. . . m a l a prin care
trecusem, după ce ceapa fusese decojită
i i . i i , n u exista nici o emoţie sau schimbare în
convingere, |A poată rezolva problema.
In mod raţional, credeam că aceasta însemna că
diverse
9
 II .i upra lumii se bat pentru supremaţie. M-aş simţi
oare
i n l u m e a primitivă, sau ar trebui să fac un compromis şi
să
i relativa siguranţă a lumii modeme? Doris a şpus^jjNu
kcal u n singur adevăr. Poţi să-ţi petreci toată viaţa
împo-. . . . i u i . l a ceea ce ştii deja, sau poţisă mergi maifa
profunzime şi să afli mai mult." Deschisesem uşa iubirii
din mine, fără să am o relaţie anume. Nu-mi mai
rămânea altceva de făcut, decât să merg dincolo de
aparenţe. Era timpul să merg mai departe. Mă temeam
că dacă nu aş părăsi zona şi nu aş căuta semne, nu aş
întâlni-o. De asemenea, mă temeam şi că dacă aş
părăsi brusc zona, n-aş întâlni-o. Cu lucrurile
împachetate în micul meu Fiat decapotabil, m-am
îndreptat spre California. Ştiam acum că dacă eu
alesesem cu adevărat această relaţie - aşa cum spunea
Doris că alesesem fiecare alt eveniment major din viaţa
mea, chiar înainte de a mă naşte - atunci întâlnirea
noastră era inevitabilă. într-un fel, şcoala
postuniversitară şi un nou început păreau acum
potrivite pentru afacerea mea de suflet, în plină
dezvoltare. A-mi investi timpul gândindu-mă la când şi
cum se va desfăşura relaţia fizică, devenea din ce în ce
mai puţin o problemă. Pentru mine părea mai
important să continuu să parcurg acest curent interior
de conştiinţă.
A conduce o maşină deschisă prin munţi, de-a
lungul marelui Lac Sărat şi singur prin deşert, constituia
o incredibilă călătorie potrivită pentru meditaţie. Mă
simţeam ca fiind o parte din peisajul schimbător -
deschis şi vulnerabil - şi totuşi, la fel de puternic şi de
solid ca pământul. Urma să mă întâlnesc cu Michael,
directorul companiei Xerox, pe care îl cunoscusem la
seminar şi cu soţia lui, Marsha. Din ziua în care
Michael auzise cuvintele eschimose, el şi soţia lui
deveniseră şi ei discipolii lui Doris. în prezent,
vindeau bijuterii indiene dintr-o rulotă, având drept
reşedinţă o mică cabană situată sus, în munţii
Sierra. Ne-am întâlnit în Nevada şi ne-am urmat unii
pe alţii de-a lungul deşertului, până când am ajuns
în munţi, la cabana lor. Doris aruncase un văl
spiritual de protecţie asupra noastră. Toţi trei îl
simţeam. Am comparat note, am râs şi ne-am
înghesuit laolaltă în faţa necunoscutului care părea
să dea târcoale vieţilor noastre. Totul se schimba cu
repeziciune în jurul nostru, pregătin-du-ne pentru
evenimente viitoare. Puterea personală creşteaJn
intensitate, pe măsură ce duceam o viaţă simplă.
Ironia consta în faptul că Doris voia ca drumul nostru
către-cilnoaşterea finală să fie_mai degrabă
abandonarea, renunţarea şi necunoaşterea.
A m l o s t invitat să mă simt ca acasă cu Marsha şi
cu l i < 1.1 < I i n munţii Sierra. Curând, am adoptat un
stil de viaţă i i n l i i i u i i a n u a câteva zile pe săptămână
trăiam în munţi, iar
..........I i i m p u i ui î l petreceam la şcoala postuniversitară
din San
i i ..... 1 1 1 . t i m p î n care locuiam cu alţi prieteni. între
timp, Doris
i n M I I I | i c Michael, pe Martha şi pe mine, în visele
noastre. în i l i i i M a I I a /.burat la Reno să ne vadă
pentru puţin timp, oferin-
i l ..............I i a /a pentru a ne încrede în ceea ce ni se
revela.
l > < a i s , I )oris, Doris. Pe măsură ce ne călăuzea
şi ne instru-
i a n i i a i A t a din ce în ce mai mult din viaţa ei. Se
10
născuse în Sâ- tre-■ . 1 1 1 1 1 1 n i e a sc ă o educaţie. Fata urma să fíe
n i ........I m n u n t a t ă german şi o mamă samoană. Toţi adulţii trimisă la o şcoală i M l i i l i i a p .uiiculară din nord-vestul
satu- Statelor Unite. Acolo, călu-i ' i i i m < l i considerau că toţi
lui . iau p.u in;n ei. Avea şase ani, când adevăraţii ei copiii trebuie să stea liniştiţi în bancă, i i n picioare
părinţi s-au aliniaţi, să fíe cuminţi şi ordonaţi şi să nu vor-l i m H a
u i .......i n a i p e n t r u prima dată. Până atunci, orice moaşă din d o i a i dacă li se dădea cuvântul. Doris a făcut criză de
sat era M f i v i i u u i m a şocului provocat de o astfel de atitudine
.......1 1 i a orice bărbat, tatăl ei; întreg satul era familia rece, cai i * l i n > n a s a i controleze însăşi fiinţa.
ei. S n revoltat şi a răcnit de vuiau pereţii. Doris avea
i n . a d e mică obişnuia să se alăture celorlalţi copii în capadl e a vorbi cu o anumită vibraţie şi vocea ei era
jo-■ u n p a i a p ahologice. Se amuzau în timpul meselor, auzită în ■ a s a Noaptea se strecura în visele
încercând ■ A n i l n i capacele oalelor de gătit fără să le profesorilor şi îşi lua re-. 1 1 1 a p e n i i I I pedepsele pe
atingă. îşi vindecau u i u i a l i n i a / r a i ioturile şi vânătăile cu care i le aplicaseră. într-o zi, în chip ' l < p e d e a p s a , a fost
blândeţea propriilor lor u u | i atingând rana, ca şi cum închisă într-o debara. Doris a luat capul de i M i i i u i a a
tot ceea ce avea ea nevoie era « * i n a t i n s a şi s ă i se aducă l a c u t o păpuşă de cârpă care să o reprezinte pe
aminte că totul este în regulă. Maica N u p i i n . a i a ş i apoi i-a rupt piciorul. Coincidenţa
< a n d părinţii ei au ieşit din anonimat, au făcut-o pentru face ca Maica
n i i n u ' a d o r a t că, în această lume schimbătoare, Doris ar

11
 I
Bruce Davis & Genny Wright Davis

avionul ca să fie cu mine. Era în drum către o convenţie in

San Diego. în scurtul ei popas, ea mi-a explicat cum îşi
In compania lui Doris, eram în stare să cred că ea agăseşte cineva un ghid. Fiecare are trei ghizi la dispoziţie, în
murii de multe ori. Asta trebuie să fie sursa credinţei ei.fiecare viaţă", a începui ea. Primul este un ghid invizibil,
Pentru ea, credinţa şi cunoaşterea erau acelaşi lucru. Erapentru dezvoltarea psihică şi spirituală. Un astfel de ghid
ceva atât de diferit de cum îmi imaginasem eu că esteeste alături de fiecare. Un al doilea ghid, în formă fizică,
credinţa - ceva acceptat, pur şi simplu. Ea ştie. Ea esteeste dat pentru evoluţie psihică şi spiritu
atât regele Solomon, cât şi un păstor singuratic. Ea este cu 24

adevărat înzestrată şi, în acelaşi timp, la fel de obişnuită ca 1 1 1 .....l a i a . A1 treilea este un alt ghid în planul fizic, care
cea mai obişnuită persoană. Doris a insistat ţ să fie tratată ca apare
toţi ceilalţi. Atunci când oamenii o puneau pe un \ piedestal,i n > iaţa acelora ce sunt gata să înveţe practicarea
ea se simţea insultată. experienţelor ( 1 1 . 1 1 a 1 1 1 ipului şi alte moduri de a fi." După
II

m „Nu sunt cu nimic diferită de ei. Ei au tot ceea ce am şi // ore întregi de con-* • i i | i e , am făcut o plimbare Parcă apărut
eu. De ce m-ar trata altfel?", obişnuia ea să spună. de nicăieri, un grup i i i copii s-a îndreptat dansând spre noi.
„Ce zici de guru", am întrebat, „oameni care îi pun pe alţiiNe-au încercuit şi au > i i r H ni, la fel de repede cum au
să-i idolatrizeze? Şi ei trebuie să ştie că sunt obişnuiţi şi căapărut. Doris a spus: „Acesta i i i i un semn excelent. Faci
oamenii care se înclină în faţa lor sunt, şi ei, tot guru." „Ţi-ai progrese frumoase."
dat răspunsul singur", a spus ea. „întotdeauna am simţit că A urmat o perioadă în care am fost zăpăcit şi
adevăraţii profesori se pleacă în faţa elevilor lor", am nerăbdător, i perioadă în care nu percepeam nimic şi nu

explicat eu „pentru că ei văd aceleaşi ca-lităţi'în toţi." simţeam decât Ulii i i ompătimire. Doris mi-a scris:
Mergeam de la un eveniment la altul, sau de la o
Nu se vor ofili, florile mele.
întâlnire la alta. Scrisul, vizitele scurte, meditaţia şi visele
Nu vor înceta, cântecele mele.
ne umpleau relaţia. Doris scria: „îţi dai seama că urmezi
Eu, cântăreţul, le înalt.
cursuri noaptea? Ai fost la câteva dintre cursurile din vis la
Ele sunt împrăştiate, se răspândesc peste tot.
care am fost şi eu."
Chiar dacă, pe Pământ, florile mele
Am scris ca să-i povestesc lui Doris despre o serie de
Se pot usca şi îngălbeni,
vise de vindecare. în care doctori şi asistente în spirit ajutau
Ele vor fi purtate într-acolo
mulţi oameni. Doris a întrebat: „Spiritele au greutate? Dacă
In cuibul cel mai intim
da, atunci ele nu sunt un vis." AI păsării cu penele de aur.
>dt> Cu altă ocazie, Doris a venit din nou în visul meu, spu-
nându-mi să nu mai fiu atât de serios. „Bucură-te! Distrează- < and am primit darul ei, am dorit ca, într-o zi, să fiu
te! \\ Tot o să creşti şi o să evoluezi. Amuză-te!" capătul . i dărui altora aceeaşi iubire.
în timpul unei şederi mai lungi în San Francisco, Câţiva prieteni de-ai mei i-au scris lui Doris, cerându-i
departe /"tie Michael, de Martha şi de cabană, Doris a luatl)uio i uI. ()dată a răspuns în scris, spunând că, atunci când a
 I

Bruce Davis & Genny Wright Davis

ridi-i . i i u isoarea, aceasta a vibrat. „în plus faţă de leacul perezervă, aflat la biblioteca Colegiului de Stat din Sonoma.
care ţi-1 n ii m i încearcă 500 mg de vitamina E pe zi şi treiAcest cadru didactic mi-a arătat cum aş putea consulta
linguri de lenlma." cărţile, chiar şi pentru câteva ore de fiecare dată. Cursul
I )oris vede aurele din jurul fiecărui organ, ca şi pe ceaincludea un îndrumar cu exerciţii spirituale de practicat în
din fiecare zi. Puteam copia câteva dintre exerciţii şi apoi
i. . .I uilrcgii persoane. Datorită unor astfel de diagnostice şi re- puteam reveni, atunci când doream să am următoarea
( i ir ea fusese deseori acuzată de către autorităţile medicale şi lecţie. în plus, exista un text care descria sursa şi filozofia
R t l n ...sirative din Alaska. miracolelor şi o carte numită Manualpentruprofesor.
Dar consultanţa ei spiritualjhiuj>utea_ fi suprimată. Cursul spunea:
„Astă nonplc am vizitat înregistrările pentru tine", scria ea.
„De la ego-ul tău nu poţi face nimic ca să te
„Inregis-HAnIe sunt sursa spirituală¥vieţ^
mântuieşti pe tine sau pe alţii, însă din spiritul tău poţi face
\ r ale cuiva. Acolo sunt păstrate şi planuri şi necesitătijientru
totul pentru mântuirea ta şi a lor.1,1
iUcaslă viaţă. Aceste înregistrări devin disponibile, atunci când
„E nevoie de multă învăţătură pentru a înţelege
că toate lucrurile, evenimentele, întâlnirile şi
împrejurările sunt utile. Numai în măsura în care sunt
utile ar trebui să li se acorde vreun grad de realitate în
această lume a iluziei. Cuvântul valoare nu se poate
aplica la nimic altceva. 2
La interval de câteva zile şi, uneori în fiecare zi,
reveneam pentru mai mult:
-------------------:—"------25------:----------------------"
^kr^A,, Realitatea ţine de spirit... Mintea care slujeşte
spiritul este invulnerabilă. "3
* vezi prezentarea făcută la sfârşitul cărţii.
"acest lucru este esenţial pentru evoluţie în această viaţă. Ele
26
pot fi găsite într-un loc foarte profund şi accesibil prin
meditaţie. Data viitoare când te voi vedea, o să-ţi spun ce am
găsit." Ca de obicei, mi se punea la dispoziţie informaţie
suplimentară, dar încă trebuia să mă descurc singur.
într-o zi, pe când îi povesteam unui cadru didactic de la ( uvintele păreau să satisfacă o foame adâncă în mine.
şcoala postuniversitară despre Doris şi despre faptul că eram loodată, scoteam pe furiş cartea din bibliotecă şi mă întin-<
u n i p e gazonul colegiului. Apoi, aşezam cartea pe piept, lă-
învăţăcelul ei, ea mi-a vorbit de un set de trei cărţi numite Un
curs în miracole, * Aceste cărţi îi fuseseră transmise uneiAml soarele şi cuvintele să se cufunde în mine. Mesajul
cercetătoare, psiholog la spitalul presbiterian Columbia dincărţii i IM i i a t de simplu:
New York, în timpul orelor târzii din noapte. în final, după ce ..Stărui, tu, în pace, acolo unde Dumnezeu vrea ca tu
ani de-a rândul a fost intrigată de conţinutul lor, ea le-a datsă in 1 * \ nul iţi vei fi acceptat misiunea de a extinde pacea,
cuiva care tocmai a început să le publice de curând. Nu prea vei i m ; pacea, căci, făcând-o manifestă, o vei vedea. "5
existau exemplare disponibile, dar puteam citi un exemplar de
 I
Bruce Davis & Genny Wright Davis
('urând mi-am dat seama că lecţiile fuseseră încorporate „ Ceea ce vezi îţi reflectă gândirea. Iar gândirea ta
i n istenţa mea de zi cu zi. Doris era plecată acum în îndepăr- reflec-I tă doar alegerea ta privitor la ceea ce vrei să vezi.
n
i H t i i \ laska. Fusese nevoită să părăsească Anchorage, pentru "
că M i i l o i i l ă ţ i le voiau din nou să o bage la închisoare pentru „Infinitatea liniştită a păcii fără de sfârşit te înconjoară
practi-■ i u i medicinii fără diplomă. Ea mi-a comunicat că are ocu blândeţe în îmbrăţişarea ei suavă, atât de puternică şi de
aven-l u i î i e u u n căpitan de poliţie şi că se distrează de minunese-\ nină, liniştită în atotputernicia Creatorului ei, încât nimic
în nordul înzăpezit. nu îl Xooate tulbura pe sacrul Fiul al lui Dumnezeu de
n
N u doream să cunosc această parte omenească a lui Do-dinăuntru. "
l i . A v e a m nevoie să fie perfectă. Era prea înfricoşător pentru
Respectul pentru propria-mi persoană trebuia să fie
U I M I I \ . i cunosc pe cineva, pe cât de înzestrat, pe atât de
intransigent, ca să accept atât de multă frumuseţe. Doris,
uman.
doar cu zâmbetul ei cald şi răbdarea ei fără limite - şi
( ursul nu avea nici o astfel de contradicţie. Cărţile dă- acum, Cursul -îmi aminteau că merit ceva mai măreţ.
i l r n u v i e ţ i i mele de zi cu zi un nou context, o ordine de care se
Intr-o dimineaţă răcoroasă, Doris a venit din nou în
^Hu c ă am atât de multă nevoie:
California. Şedeam liniştiţi împreună pe veranda casei lui
„( liiar crezi că poţi planifica pentru siguranţa şi bucuria Ui H I ,,, Michael şi a Marthei, ascultând natura vorbindu-şi sieşi şi
bine decât poate El? "6 „Nu poţi să nu fii în locul potri-\'U l,i nouă. Doris s-a întors către mine şi a spus:
iimpui potrivit. Nu poţi să nu fii în locul potrivit, la tim- „O să fie cutremur." Nici nu am apucat bine să
7
Hppotrivit. " Nu există timp, nu există loc, nu există stare unde accept ce a spus, că veranda şi casa au început să se
mif.wn este absent. Nu există nimic de temut."8 Vei găsi t n ui scuture. Citisem despre felul în care animalele pot simţi
Toate lucrurile pe care le cauţi - în afară de acesta - se vni că pământul e pe cale să se mişte. Datorită lui Doris, am
disipa. Dar nu pentru că ţi-au fost luate. Se vor duce fiind-1)111 devenit brusc conştient că omul putea trăi într-o armonie
/c mai vrei. "9 similară.
In ziua aceea am făcut o lungă plimbare în pădure. în
< V v a în mine dorea cu ardoare acele cuvinte aşa cumtimp ce Doris îmi indica diferite ierburi şi boabe, am
alţii îliin i i n ardoare altă satisfacţie. Cursul spunea: remarcat că mintea mea era undeva, în altă parte. Pe
,. //; tine este tot Cerul. Fiecărei frunze ce cade la măsură ce culegea graţios diferite rădăcini şi frunze, ea le
pământ, ui un, i sc dă viaţă. Fiecare pasăre care a cântat mirosea şi îmi spunea cum putea fi folosită fiecare, pentru
diferite afecţiuni. Mă simţeam copleşit de extraordinara
vreodată va
bogăţie a cunoştinţelor ei. Pentru mine, educaţia fusese
întotdeauna ceva pentru care trebuie să munceşti ca să o
realizezi şi niciodată nu o considerasem cu adevărat
cânta din nou în tine. Şi fiecare floare ce vreodată a înflorit prietenul sau ghidul meu. Când era vorba de plimbări, Doris
şi-a păstrat mireasma şi încântătoarea-i frumuseţe pentru era în elementul ei, în timp ce eu îmi făceam griji să nu
tine. "10 obosesc prea mult şi să vreau să mă întorc acasă.
De ce nu am fost învăţaţi niciodată că poezia perfectă 28
sălăşluieşte în noi? De ce nu am fost învăţaţi, aşa cum I n ii m p ce ne continuam plimbarea, Doris a cules unele pli no
spune Cursul, că: si plante şi mi-a povestit despre „putere". M-apus să ţin . . .
n u m .liferite lucruri şi a întrebat: „Pe care dintre toate astea
 I

Bruce Davis & Genny Wright Davis

ll dori , . i le ai cu tine, dacă ai fi într-o situaţie periculoasă?" i . 1miracole şi lecţiile lui Doris m-au ajutat să mă centrez. Iun u n
. i continuat să-mi spună o poveste despre felul în care iar-i" eafel, ele deveneau un soi de părinţi, părinţii mei spirituali. ( .
re o ţinea în mână ajutase la salvarea vieţii cuiva, odată, < . I IipilAi i a era atât de dificilă - mai ales pentru că încercam să
id era într-un loc sălbatic.menţin aparenţa lumii mele normale de adult. Dacă nu eram
I toris îmi dădea adesea diverse pietre sau obiecte din llltoriilecu noii m e i părinţi, mă trezeam umplându-mi zilele alături de
ei în Alaska. Am învăţat să le port mereu cu mine. »i , i i i u i a m săalţi eopii din punct de vedere spiritual. Precum copiii, ne
ţin în mână diferite obiecte, în anumite clipe - în f i i i i i i i r deagăţăm
sentimentele de moment. Uneori, mă aşezam şi medi-i...1 1 ini . . .de alţii, pentru a face ca totul să fie în regulă.
inicriorul cercului format din aceste obiecte şi repetam un rit ( u un prieten special, Alberto, studiam, visam cu ochii
nul pe care Doris mi-1 sugerase.d c N c h i ş i şi mă jucam. Alberto trăise cu şamanii din Mexic şi
A c e s t e clipe în care simţeam darurile lui Doris protejân-, l i i mă, America de Sud. El mi-a spus o poveste despre o ceremonie
i n a u ajutat să-mi petrec mai puţin timp luptându-mă şi 1 1 . 1 . n u lde Iniţiere, în care un şaman a folosit un cuţit ca să taie o
clementele din jurul meu. Eram mai puţin preocupat să ,bucată de p i e l e dintre ochii lui. „Cu cât sângerează mai
mereu, să caut ceva mai mult. Mai demult, dacă nu aş fi i.. i mult", i s-a spus. . . I I .iiat ar trebui să te rogi mai mult să
preocupat să mă străduiesc să găsesc femeia care a apărut |H vezi". Şamanul a conti-iiuai s a taie. Alberto nu putea să vadă
visul m e u , m-aş fi simţit singur şi pustiu. Dacă n-aş fi experi-I II .decât sânge, care acum i |e coagula în jurul ochilor. S-a
mit s a u integrat aproape în mod constant unele fenomene . griîntrebat: „Să mă prefac că văd
confirmau trezirea mea spirituală, m-aş fi simţit gol. Un , u, \ ui
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
A doua zi m-am întâlnit cu doctorul. Ca director
de clinică, el era încântat de experienţa mea în
terapia sentimentelor şi de entuziasmul meu în
general. Am negociat necesităţile fiecăruia.
Amintindu-mi de sfatul lui Doris, am cerut tot ceea ce
doream. Aceasta includea cererea ca Michael şi Marsha să
lucreze şi ei cu noi. Am căzut de acord. Vom avea locuinţă,
o maşină, săptămâna de lucru de patru zile şi salarii mari.
Cu două săptămâni înainte de a pleca în Germania,
ceva? Cât de adânc va tăia? Simt o energie intensă întrem-am dus în munţii Sierra ca să-i văd pe Michael şi pe
ochi -la cel de-al ,treilea ochi'. Cum să ştiu dacă să am sau Marsha. Am intrat în casă - şi ea era acolo, femeia cu păr
nu încredere? Cum să ştiu cât de mult să mă încred înnegru şi ochi căprui
iniţierea prin care trecem toţi?"
în cele din urmă a încetat să-şi mai pună întrebări.
Tăierea, sângerarea şi energia au fost acceptate. Timpul s-
Izvorul vindecării e iubirea
a oprit în loc. Alberto a văzut apropiindu-se o lumină care,
> i blânzi. Nu îmi venea să cred! Era într-adevăr ea! Era
în aceeaşi clipă, 1-a şi înălţat. A ştiut, atunci, că ea putea
să-1 ajute să depăşească orice situaţie. Alberto şi cu mine exact (1 mcia care venise la mine în ziua aceea, în parc.
am discutat despre procesul de abandonare de sine. NoiCând am pri-m i o, tot ce se mai afla în cameră a dispărut.
vedeam echilibrul şi necesitatea de a cere ceea ce doreamEra atât de frumoa-* ' 1 1 1 lasem graţia prezenţei ei. Şi iată
cu adevărat. Dacă doar ne abandonam, nu exista nici uncă ea era aici, la fel de re-llA ilc umană pe cât aş fi putut
risc, nici o afirmaţie că Dumnezeu este de asemenea în noi.dori să fie.
Dacă ceream ceea ce doream şi nu ne abandonam, puteam Am rămas pe loc, nemişcat. Nu ştiam dacă să-mi scot i"
să nu primim binele cel mai înalt, ci numai satisfacerea'I i i ho-ul, să o îmbrăţişez, să spun ,bună' sau altceva. Apoi,
necesităţilor iluzorii ale momentului. ce-■ m a străfulgerat şi am început să mă simt foarte
Alberto şi cu mine am decis să petrecem iama înnormal. M i i m scos poncho-ul, tocmai când ea îşi punea
Europa şi să mergem în Israel la primăvară. în glumă,haina. Am f a u n « unoştinţă şi ea a explicat că este aşteptată
Alberto a sugerat să ne facem publicitate în Wall Streetîn San Francisco Iu' > întâlnire. „Mâine", a spus ea „trebuie
Journal, ca şamani pentru o corporaţie internaţională. Ne-să mă întorc la lucru."
am hotărât însă să medităm, cerând să se întâmple tot < onversaţia noastră a devenit imediat foarte naturală, "
ceea ce era mai bine pentru noi. niufl Instantaneu, eram ca prietenii care se reîntâlnesc şi
Două zile mai târziu, prin intermediul unui membru al se d e s p a r t . S-a urcat în maşină, a introdus cheia în contact şi
corpului profesoral, am auzit despre un medic german ce a răi i ' i i i Incă mai vorbeam. Motorul nu voia să pornească.
căuta în oraş doi terapeuţi care să lucreze în clinica sa din A
sudul Germaniei. Munca includea ajutarea dependenţilor şi.......i cal din nou cheia, în timp ce ne uitam unul la celălalt
a schizofrenicilor. Coincidenţa era copleşitoare. Doris mi-aprin
apărut în vis în noaptea aceea, amintindu-mi să cer toti " i i . i i ■ Michael şi Marsha stăteau în jurul maşinii,
ceea ce doream. împreună cu I U 11 i c I n l i mp ce glumeam şi loveam cu

3
16
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
piciorul în capacele ro-| i l i u . n u rămas privind fix în vieţilelucrează ca însoţitor de zbor pentru o linie aeriană. Nu ne-
noastre, conştienţi că avea l"> i cva incredibil. Vedeam căam gândit niciodată ..."
lumea fizică nu ne lăsa să ne des-| i f i i | i i n . până când nu se „Nu contează", am intervenit eu. „Se pare că acum
petrecea ceva anume. Maşina ei nu se l i n i i 1 1 importaseeste momentul potrivit. Nu contează povestea cu prietenul,
niciodată în acest fel. Am dat un ocol, în timp t f c i n u creasau munca ei. Ştiu că totul este exact aşa cum ar trebui să
cheia privindu-ne unul pe celălalt. fie."
Ne-am îmbrăţişat cu toţii şi am plâns. O puteam simţi
Situaţia era atât de stânjenitoare, se petrecea atât depe Doris în încăpere cu noi, ca şi cum râdea şi spunea: „De
reP E D E Ş i l o t u ş i , totul părea c ă face parte dintr-un scenariuce sunteţi toţi trei atât de surprinşi de ceea ce vă aşterne
scris i I I u m i l timp în urmă. în sfârşit, maşina a pornit. Ea s-aîn cale spiritul?" Genny venise să-şi ia rămas bun de la
dat jot illu m a ş i n a c u motorul mergând şi ne-a spus din noubunii ei prieteni.
„la reve-t f e i r " , inilirăţişându-ne pe fiecare. Când ne-am Ajunsesem să finalizez planurile noastre pentru
îmbrăţişat, am t i m H o mdescriptibilă pace. Nu mai eracălătoria în Europa. De câte ori, şi în câte locuri o căutasem
nimic altceva de spus. l u a m c a t din nou în maşină şi aneobosit?
plecat. M-am dus în pădure. In pădurea tăcută, nu puteam Şi ne-am întâlnit la momentul şi în felul cel mai puţin
face nimic altceva decât să plâng, I m i . I I nI n m ă în lacrimileaş teptat. Totul era atât de perfect!
revărsate pe obraji. îmi simţeam toate NO I I Iile, toată Mă învârteam în jurul casei, neştiind ce să fac. Eram
i exact acum, cu două săptămâni înainte de a pleca atâl de incredibil de emoţionat şi mă simţeam timid;
- o e i n O găsisem! Nu, ne găsiserăm unul pe vorbeam însufleţit, dar simţeam o pace pe care nu o mai
celălalt. cunoscusem nicio dată. Cine ştie când sau unde avea să fie
greutatea judecăţilor mele. De câte ori mă învi-I H > \ ă p s c i nurmătoarea noastră întâlnire? Şi, adânc în mine, ştiam că
pentru că tot mai credeam? După toate lunile astea şi totul este în regulă, pur şi simplu în ordine. în seara aceea
Am stat împreună nu mai mult de zece minute. Ştiuam citit în Un curs în miracole
însă că amândoi eram conştienţi că se petrecea ceva
special. Am căzut în genunchi pe pământ. Durerea
,JSxistă doar o singură întrebare pe ar trebui să ţi-o
pui vreodată: „ Vreau eu să cunosc Voia Tatălui meu
speranţelor mele refulate s-a revărsat. Cu fiecare val de
pentru mine? "¡i
lacrimi, mă simţeam din ce în ce mai liber. Bineînţeles, ea
32
era în viaţa mea. De ce mi-am permis să cred că visul inimii
mele era doar o fantezie? Bineînţeles, ea era aici cu
adevărat!
M-am întors la cabană. Michael şi Marsha se
întrebaseră unde fusesem. Uitându-se la mine, puteau CAPITOLUL TREI
vedea în ochii mei o mare emoţie. Nu puteau spune dacă
eram trist, sau fusesem trezit cu adevărat. Apoi, au ghicit.
„E Genny", au spus amândoi Ea e femeia din visele tale." M-am reîntâlnit cu Genny în treacăt, pe aeroportul din
Au râs unul către celălalt. Nun I i aneisco, în ziua în care plecam în Germania. Ea
„De ce nu ne-am gândit la asta?" venise la Hli' i i i Mi-a venit în minte o imagine - că aceasta ar
Nu-şi imaginaseră niciodată că noi doi am putea fi fi singura idila i a i u l a ş vedea-o în uniforma ei de însoţitor de
împre ună, deşi ea era prietena lor cea mai bună. „Genny", zbor. Am M i n u s doar câteva minute împreună.
au explicai ei „are o relaţie permanentă şi, de opt ani,

17
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
md mă întorceam acasă de la Michael şi Marsha", a rost de ea? Obişnuiam să o port cu mine tot timpul.
h | i u < i e i i n y „am simţit ca şi cum viaţa mea se desprindea de N-ai idee cum m-am simţit în ziua în care ai plecat,
m i m < a n d traversam Bay Bridge, nici măcar nu am observat i după ce mi-ai dat piatra, într-o cursă, am întâlnit un
l l H c u l indicator arăta că rezervorul este gol. M-am oprit. indian extraordinar. Eram pe punctul de a-i da lui
Dar, I n u i n i r de a mă nelinişti, doi bărbaţi amabili erau deja în piatra. Apoi, ceva mi-a spus: „Nu, trebuie să o
spatele l l i u ş i n i i , impingându-mă până la o benzinărie. Aşa păstrezi pentru tine." O port cu mine tot timpul. Simt
că, indiferent ilr 1 1 , i întâmplă, simt că este un semn bun." că rutina muncii mele, călătoriile şi relaţiile se
Am vorbit despre călătoria noastră şi eu am sugerat că, I m i schimbă, dar nu ştiu cum. Trebuie să admit că
u . i i e a putea călători ieftin, ar trebui să vină la noi în timpul francheţea scrisorii tale m-a surprins puţin. Dar
■fnii pentru o scurtă vacanţă la ski. Nu ştiam cât de mult presupun că lucrurile vor merge din ce în ce mai
să-i fnip. i i i i esc din povestea cu visul. Pentru mine era bine. îţi voi scrie din nou. Datorită facilităţilor liniei de
foarte impor-I m i i , i siau cu ea acele câteva minute. Visul şi zbor, pot lua avionul către Europa împreună cu o
apoi întâlnirea Mim I M îmi redaseră încrederea. Ştiam că, prietenă, ca să facem schi în martie. Vă convine data
atunci când va sosi " i i , vom li din nou împreună. Tot ceea - ţie, lui Michael şi Marsha? La revedere acum..."
ce conta acum era ca l i c conştientă că eu ştiam că în ea Era deja mijlocul lui ianuarie. Mi-am început noua
exista ceva special, ceva Ibil. Ne-am spus cel mai mult, înmuncă cu inima plină de avânt. Am simţit că starea
momentele în care am l împreună, tăcând. Când ne-ambolnavilor cu diverse dependenţe era marcată de
despărţit, am băgat mâna în hii/ u n . i i şi am simţit o pietricicăsentimente de neputinţă. Cei aflaţi în această condiţie
netedă, cu o scrijelitură pe ea. N u . i i . i m cum a ajuns acolo,păreau să simtă că nu merită să aibă o viaţă lipsită de
dar părea important să i-o dau. I u n i .pus să o păstreze pânădurere. Există în seriozitatea şi încrederea limitată a
când ne vom reîntâlni. Genny s-a U l i u l la piatră,germanilor tot atâta ostilitate, bucurie şi scepticism, ca şi
neîncrezătoare. M-a îmbrăţişat spunându-mi la Ifvcilere ş i . înîn căldura şi libertatea interioară a americanilor. Fuseserăm
timp ce mă îndreptam spre avion, am simţit că «vru i n e aangajaţi, în parte, pentru că nu vorbeam germana, astfel
foarte multă pace. încât relaţia noastră cu pacienţii trebuia să fie în cea mai
( a n d avionul a aterizat la New York aveam deja o mare măsură non-verbală. în multe privinţe, acest lucru ne-
lungă scrisoare gata de pus la poştă. Acum, că a făcut să fim mai autentici unii cu alţii. Nu prea aveam ce
oceanul urma să ne despartă, am simţit că e bine să-i să ascundem, iar limil> i iinoşiinţelor noastre de limbă ne
împărtăşesc visul. Acesta era atât de real în mintea făceau să fim mai oneşti direcţi unii cu alţii.
mea, încât faptul că relaţia noastră dura de foarte In fiecare dimineaţă, pacienţii se duceau în camere
puţin timp nu mai era relevant pentru mine. Câteva izola-
săptămâni mai târziu, am primit scrisoarea lui Genny. i.... si plângeau, urlau, sau îşi exprimau în orice mod le era
în ea, Genny scria: „Nu mi-am amintit sau nu te-am i >l> n u . golul interior şi durerea iniţială, ascunse sub
cunoscut în mod conştient înainte de întâlnirea diversele i i li1 lendenţe. Munca noastră de după-amiază
noastră. Dar trebuie să recunosc că ceva în mine a consta în a con-p| sentimente de comunitate, solidaritate
început să se schimbe, din ziua în care te-am întâlnit. de grup şi să le m n i n u că în fiinţa lor există şi altceva decât
Plângeam, atunci când am rămas fără benzină pe Bay durere.
Bridge Nu ştiam de ce. Simţeam doar că totul se Nu a durat decât câteva zile, până când am descoperit l"
schimbă. Apoi, când mi-ai dat piatra aceea! Cum ai una prezenţei noastre. Cum directorul încuraja pacienţii să
obţinut-o? N-ai să crezi asta, dar. când eram copil am IJIVNIVC cât mai adânc posibil în amintiri şi sentimente, noi ne
avut exact aceeaşi pietricică, cu semne identice pe fim acolo nu pentru a le înălţa efectiv vieţile prezente, ci
ea. Cumva, se pierduse sau dispăruse. Cum ai făcut pen-l| acţiona ca persoane care să-i aline, astfel încât ei să
3
18
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
regre-I ,i mai adânc a doua zi. Conflictul punctelor deIn are' pe care eu şi membrii centrului nostru le primisem
vedere era > | puternic, pentru a participa cu detaşare lailţiva ani înainte. Ne-am dat seama că însănătoşirea nu în-
acest proces. Pani n uni păreau a fi fără protecţie şi lipsiţiII, pur şi simplu, să ne exteriorizăm toată durerea. Există
de ei conştiinţa de I ca şi cum ar coborî o scară în spiralăun ic, un sine mai înalt, care are nevoie să fie sprijinit şi
într-un întuneric pro-iiiI l Vscoperisem, cu mult timp îndez-in mod activ.
urmă, că scara ce duce în K ne se sfârşeşte niciodată. Terapia de deschidere a inimii nu ţine pur şi simplu de
întunericul este mereu prezent, i i i in np cât îl căutăm. într-^ Inli'i. Nu poţi să plângi, să ţipi, sau să-ţi exprimi oricare
adevăr, provocarea consta în a te lunii o înapoi şi a urcaaltă u i ii din şinele tău, şi să obţii rezultate garantate. Nici
scara. în opinia mea, era un risc mai .i urci în sus cătremăcar H 'ilii.ipa şi alte discipline nu prezintă o promisiune
îngeri şi să vezi acea parte din fiecare ii sa rămâi într-onecondiţi- / «ia Nevoile inimii sunt mai subtile. Trupul,
luptă continuă, în acel adânc întunecat al Jiloi primare. şinele, au nevoie^
I rebuia să existe un echilibru. Aceşti pacienţi urmau in-
Icţiunile directorului, care le oferea aceleaşi promisiuni de

de jubire - până când putem respira liber din ncjuJuMrea
în-. seamnă să-ţi pese de tine însuţi şi de ceilalţi. Apoi,
începi să |"sfinţi iubirea universului ţinându-te în braţe,
iertând şi îngrijin-idu-se de tine - aşa cum o facem noi
unul cu celălalt. » înainte de a pleca din San
Francisco, am avut norocul de
a cumpăra una din primele exemplare broşate ale cărţii
Un curs
în miracole.
Ca de obicei, mă sfătuia exact cum trebuie să
continuu:
,Fără gânduri de atac nu aş putea vedea o lume a
atacului. Pe măsură ce iertarea permite iubirii să se
întoarcă în conştienta mea, voi vedea o lume a păcii şi a
siguranţei şi a bucuriei. "14
„... nimic din afara ta nu te poate mântui; nimic din
afara ta nu îţi poate da pacea. Dar mai înseamnă şi că
nimic din afara ta nu poate să te rănească, sau să-ţi
tulbure pacea, sau să te indispună în vreun fel. "15
Pe măsură ce-mi reaminteam din ce în ce mai mult
de această stare de conştient?, îmi devenea tot mai uşor
să o văd în pacienţii de la clinică. Indiferent cât de
suspectă sau de bizară ne părea fiecăruia scara
noastră în spirală, trebuia să existe o punte care să
ne unească. în timpul şedinţelor, am început să
exprimăm non-verbal ceea ce simţeam unii faţă de
alţii. Atingerea, împingerea, îmbrâncirea şi
îmbrăţişarea au început să ne apropie din ce în ce
mai mult. în avansarea lor înspre în jos, am început
să văd o puritate în goliciunea lor, o frumuseţe pe
care o respectam, în timp ce am început să văd
acest lucru, s-a întâmpla! că unii dintre pacienţi au
început să se apropie de mine. Mă invitau în
camerele lor şi erau entuziasmaţi să audă despre
propria mea terapie şi poveşti despre Doris. Cel
puţin câţiva membri din fiecare grup vorbeau puţină
engleză şi ei au devenit mesagerii secretelor şi
gândurilor noastre intime.
în fiecare zi ceream îndrumare, pentru a găsi
noi căi de a mă apropia de oamenii din grup.
Câteodată, ne exprimam prin desene sau jocuri.
Alteori, cream un sentiment de încredere,
3

19
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
conducându-ne unul pe celălalt, în timp ce eram legaţi la
ochi.
i ' l a i n i n iimpui meditaţie şi, împreună, ne imaginam o lume
•«mllict. Pentru ei, aceasta însemna doar propria lor
imagi-I I Iar pentru mine, însenina să dăm sufletelor
noastre un
> , i u n loc pentru a se exprima pe ele însele.
I 'ursul spune:
./ 'rofesează numai iubire, pentru că tu eşti iubire. " 16 ,.
far recunoştinţa faţă de Dumnezeu devine modalitatea
>di\ iţi aduci aminte de El, căci iubirea nu poate fi foarte
f i e de o inimă recunoscătoare şi o minte plină de gratitu-
I htmnezeu intră uşor, căci acestea sunt adevăratele
con-
l>t titru venirea ta acasă. "17 u furnizată de pacienţi, în încercarea de a vedea dacă
I )ilîcultatea de a nu cunoaşte limba, sentimentul de izo-
p i m o c a l de trăirea într-un mediu străin şi solicitările clini-
l a menţineau în momentul prezent. în fiecare zi trebuia să
< li m ă sau trei ore de exerciţii de amuzament şi iubire,
pen-
i i ......ia întunericul care era descoperit şi exprimat în
cursul
11 1 Iarna ridicase câţiva metri de zăpadă afară - aşa
încât, n a i soarele sau plimbările în natură nu mă mai
ajutau. De n i i i l i e ori pe zi, mulţumeam pentru orice îmi
trecea prin l ' . i n M să meargă. Actul de a mulţumi îmi
dădea energie, i . miram în camera unde se afla grupul,
fără să am nici o Hpre ceea ce aveam să facem în cursul
şedinţei. încep i i n a oferi mulţumiri îh tăcere. în decursul a
câtorva mo-. ilevenea evident ceea ce putea face fiecare
dintre noi -Compromite orientarea lor în decursul terapiei
sau cre-ea că putem accesa şinele nostru mai înalt şi
atinge eli-mclusiv eliberarea de durere. Crearea încrederii
în noi
i mire noi înşine era, de obicei, esenţială pentru fiecare
făceam acest lucru prin rezolvarea conflictelor cu
I I grupului şi a conflictelor cu privire la acceptarea nive-
duierii din noi.
I > i rectorul era sigur că el creează o nouă terapie.
Terape-■ i pacientul nu se mai pierdeau în nesfârşite
dialoguri de i I >urerea din sufletul oamenilor nu mai era
20
ignorată, sau ' Miaeu medicamente. Trecutul nu mai
trebuia să domine
în permanenţă asupra prezentului. Dar, în adâncul
meu, simţeam că ceva nu era în regulă. Ca în multe
dintre noile terapii, confruntarea şi necesitatea de a
pătrunde în sentimentele tale ceea ce însemna
nevoia de a fi furios, sau de a simţi durere - mi se
părea ceva incomplet. Directorul era impresionat că
unii din tre pacienţii care stătuseră la clinică cea mai
lungă perioadă de timp - aproape doi ani - îşi
aminteau acum de momentul naşterii. Câţiva aveau
chiar amintiri despre unele incidente dure roase
dinainte de naştere, dintr-o viaţă anterioară.
Directorul pusese oameni să cerceteze informaţia
aceste vieţi se petrecuseră efectiv. Eu eram sigur că
e posibil ca ele să fi avut loc. Dar la ce folosea
această informaţie? Unde sau când va înceta totul?
Cât de mulţii durere mai trebuiau ei să simtă, înainte
de a simţi iubire? De ce să nu începem chiar acum,
iertând pe aceia pe care suntem mânioşi - fie pe cei
dintr-o presupusă viaţă trecută, sau în trecutul
acestei vieţi? Oare nu hotărârea de a ierta este cea
care vindecă, în cele din urmă? Aceste argumente se
agitau în mintea mea pe măsură ce clinica devenea
pentru mine o şcoală, în care să-mi lămuresc
propriile mele lecţii în terapie şi învăţăturile către
care mă conducea Doris.
Cu cât acceptam mai mult să simt intensitatea
speranţelor fiecărui pacient că se va lecui, cu atât
mai mult, adânc în mine, o voce dorea să se revolte
împotriva a ceea ce se întâmpla. Parte din mine
spunea că ar trebui să spun: „NU! N-o să meargă!" O
altă voce în mine spunea că ar trebui să-mi exersez
capacitatea de a nu judeca ceea ce văd şi aud. Altă
parte din mine spunea cit trebuie să onorez adevărul
aşa cum îl cunosc eu, clipă de clipă, fără să mă
preocupe dacă sunt sau nu auzit. Adânc în mine,
simţeam că terapia devenise o altă dependenţă.
Pacienţii trecuserfl de la durerea de a fi dependenţi,
la un alt iad personal. De acord, acest iad avea un
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
oarecare sens şi promitea că totul merge spre bine. Dar,
în timp ce terapia căuta toate ruinele îngropate ale tre
curului, nimeni nu observa că în fiecare pacient exista o
grădinii minunată. Era o floare care dorea să înflorească,
care dorea s| ajungă la ceva nou. Şi nimeni, în afara
terapeuţilor americani,
N U i «Ura \ edea o astfel de grădină. Nimeni, cu excepţia
noastră, H l i i u ea i'rijă să nu calce peste minusculele
seminţe care voiau I ■ ii i e r Ştiam că oricât de multe ar
fi ruinele recuperate, utli ai a confruntare cu sine sau
oricâtă durere, indiferent cât era d > iilevărală, nimic nu ar
putea forţa o floare să se deschidă. Numai iubirea,
răbdarea şi iertarea ar asigura florii din interior n i | t u i a n | . i
necesară pentru a se deschide. Clinica părea să rupă le
i ncercând să ajungă la adevăr. Cum le puteam eu spune
■ 1 i" lalele insele - fiecare sentiment, fiecare amintire -
făceau li din adevăr. Fiecare este ceva preţios, demn de a
fi ţinut cu n lele, demn de respect şi iubire. Am început să-
mi dau sea-m\ indecătorul are o mare responsabilitate
în a percepe atât li n i a cât şi leacul. I a şedinţele cu
personalul, directorul era adesea furios din ■ mi a că nu-i
sprijineam programul. El insista pe idea că-mi tenmft.
11 ebuie că te temi de propria ta durere", spunea el. „Alţii
nu a i descuraja pacienţii să meargă mai adânc şi să simtă
e de simţit."
In mijlocul tunetului greu al germanei sale, am
încercat să ..Uneori, este mai riscant să te simţi plin
de pace, decât ! IN EL şi să fii furios"
Pace? Pfui!", a tunat el în semn de răspuns. „Lasă-i să se I
plini de pace, după ce au terminat de simţit durerea!" .,
( um ştiţi dacă vor termina vreodată?", l-am întrerupt eu.
şi i | i dacă există pace la limita de jos - dacă nu există o
ast-limită?" După ore de încercări de a găsi un teren
comun iinoscut.
I I I ştiu că, adeseori, nu putem simţi în totalitate
prezen-, |nnii I I că se interpune în cale durerea din trecut.
Nu înţeleşii ' I >r ce să nu încercăm să simţim prezentul
oricum? Să re-Uluouşirm orice durere, de îndată ce apare.
De ce să evităm să M inutilii bine acum - în schimb, să fim
absolut hotărâţi să veni, mştri în noi? Dacă suntem mereu
în căutare de monştri, mva o să dăm mereu de ei?"
21
Bineînţeles că mi-a dat replica: „Dacă mereu
cauţi lumina asta despre care vorbeşti, nu s-ar
putea să devii orb faţă dc pământul şi de
întunericul din jurul tău?"
Nu am ajuns nicăieri. Am căutat un refugiu
în a o aştepta pe Genny şi în a citi Cursul:
„Pacea minţii este, e limpede, o chestiune
internă. Ea trebuie să înceapă cu propriile tale
gânduri şi, apoi, să se extindă în afară. Pacea
minţii tale este cea din care răsare o percepţie
paşnică a lumii. "18
Pe când mă luptam cu concepţiile despre
lume, Doris continua să vină în visele mele. într-o
noapte, am visat că eram înapoi în State,
simţindu-mă foarte recunoscător că eram din nou
acasă. Luam cina cu familia mea. Doris a intrat în
cameră şi s-a aşezat la masă cu noi, de parcă era
absolut normal ca ea să mănânce cu noi. Toţi
mâneam şi vorbeam când, pe neaşteptate, am
căzut de pe scaun. M-am trezit pe podea, treaz,
dar cu ultimul gând din vis încă în minte: „Ei,
Doris? De ce m-ai împins jos de pe scaun?"
Faptul că m-am trezit în Germania, pe
podeaua altei casc, a zdruncinat conceptele mele
despre ceea ce este real. Nu puteam să-mi dau
seama unde mă aflu efectiv - care era vis şi care
era realitate. Ca de obicei, Doris îmi zdruncinase
cu succes realitatea, îmi spunea ea oare să nu mă
agăţ de ceea ce cred că este real? Sau, pur şi
simplu, se juca din nou cu mine, amintindu-mi să
nu fiu prea serios?
Câteva nopţi mai târziu, am visat din nou. De
data asta in-, tram într-o peşteră să vizitez un yoghin
înţelept, plin de pace. ) Era atât de detaşat de lume
şi totuşi, atât de mulţumit de viaţă, atât de
independent şi de liber. M-am trezit din vis, simţind
cil yoghinul era, într-un fel, o parte din mine.
Sentimentul m-a în-\^ soţit pe tot parcursul zilei.
în ziua aceea lucram cu un grup nou. Pentru
a aduce ceva nou şi ca mijloc de a-i ajuta pe
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
pacienţi să se rupă de modul lor obişnuit de viaţă,
care includea droguri şi alcool, urma să urcăm în sănii
până la un refugiu din vârful unui munte din Austria
Sus, pe vârful muntelui, m-am simţit de parcă aş fi
intrat din nou
iei a yoghinului meu. Refugiul s-a dovedit a fi o schimbare
penii u terapeuţi, o rupere de rutina clinicii. Eu eram prea
ocu-l' . i i i icnlru a mă gândi la sosirea lui Genny, care
urma să aibă loc peste câteva zile. I >upă prima zi
petrecută pe vârful muntelui, l-am visat d i n I M H I pe
yoghin. O clipă înainte de a mă trezi, yoghinul s-a l i M n . l t I I
mat într-o licornă ce mă ameninţa cu cornul ei. Eram N I I I
| H i n s şi înspăimântat. Mai târziu, în cursul dimineţii, am
avut . 1 timp liber şi m-am hotărât să închiriez nişte
schiuri. Mă i u | i M i n prea vulnerabil pentru a sta cu pacienţii
şi doream să du 'ungur. Fără să-mi bat capul să verific
dacă legăturile sunt bun s i i anse, m-am dus pe munte şi
am început să cobor pe schi-i i i 1 1 M I C schi-lift. Stratul de
zăpadă era foarte gros, dar era întărit Iu suprafaţă. în
clipa în care mi-am dat seama că nu aveam I l i i u i h > şi eă
trebuia să termin cursa, vârful schiului meu s-a p i l n . u i
ceva şi, dintr-o dată, m-am pomenit rostogolindu-mă. \ I H
1 1 1 1 1 1 1 eă ceva pocneşte în genunchiul drept. în timp ce
>i\i < n u i n zăpadă, mi-am dat seama că nu era de glumă.
Ştiam i n li e l n n a să mă bazez pe propriile mele resurse,
pentru a ajunge l i i .il I I n L i cabană. Când m-am ridicat în
picioare, eram hotărât să fi I u . - a accept că mă rătăcisem
şi că eram incapabil să mă î n - l t i i > \m privit înspre cabana
de pe munte, m-am proptit bine pe R C şi am pornit la
drum. Nu ştiu ce m-a adus înapoi, la cei- l i « e i care-mi
puteau da ajutor - dar am reuşit. A 1 1 1 acceptat să fiu
ajutat pentru ca să ajung în camera 1 I I n culcat pe pat,
simţindu-mă ca un copilaş rănit. Am t p u i s a plâng şi s-a
petrecut ceva straniu. Pe măsură ce am • l u i J u n i m i
lacrimilor, ara dat drumul şi durerii. Am ştiut că ac-f l i l i u l u i
m i era decât un alt semn că cele două lumi cu care mă
lupiiis e n i se uniseră într-o singură confruntare. M-am
întrebat: I I I < I c i c a l ă este această rană? Cine deţine
supremaţia - lumea Irlluulă, s a u cea materială?"
I n a m i c de a părăsi cabana, în dimineaţa aceea,
citisem în
22
/I firacolele sunt, pur şi simplu, translatarea
negării în t f > , "
/,;
Aproape de la sine, cuvintele se repetau
singure în mintea mea. într-un târziu, am adormit.
Dar, în momentul în care am părăsit starea de trezie,
părea că nu spre somn mă îndreptam.
Am simţit cum îmi părăseam trupul cu durerea
lui şi zbu ram înapoi către peştera yoghinului. Acum
însă, peştera era şi ea ceva ca un nor şi o grădină.
Ştiam că mă aflam în peşteră/nor grădină, dar în
acelaşi timp, eram conştient şi de trupul meu întins
pe patul din cabană. Auzeam oameni vorbind în junii
meu. Dar „eu" nu eram acolo. Eu eram în peşteră cu
un omuleţ asemănător cu yoghinul meu. El mi-a
examinat genunchiul. Apoi m-a dus în interiorul
genunchiului şi mi-a arătat unde era rănit. Am văzut
un muşchi răsucit şi sfâşiat şi ceva sub muşchi, care
era crestat. El a început să trimită o lumină galbenă,
intensă, în genunchi. Vedeam cum ţesutul muscular
începe să se schimbe. Apoi, omuleţul m-a purtat de-
a lungul unei corzi de durere, în stomac.
„Aici", a arătat el „se află adevărata cauză a
accidentului tău. El nu vorbise de fapt, dar eu am
înţeles cuvintele lui ca fi ind: „Nu te îngrijora cu
privire la genunchi. Se va face bine, atunci când îţi
vei pune în ordine sentimentele." După aceea,
omuleţul a dispărut şi, în clipa următoare, vedeam
interiorul camerei, în acelaşi timp, i-am auzit pe
Michael şi pe Marsha vor-bindu-mi.
Am deschis ochii ca să mă orientez, înainte de
a mă cufunda într-un vis, în care mă aflam pe patul
unui spital. Bunica mea, părinţii şi fraţii mei erau
lângă mine. Eram inconştient, dai le ceream să se
roage pentru mine. Mă simţeam cumplit de sin gur,
separat de toţi, în timp ce mă luptam cu starea de
inconştienţă. Ştiam că eram pe moarte. M-am luptat
să mă trezesc. Ceva mă trăgea din ce în ce mai
departe de toată lumea, iar eu mă zbăteam din ce în
ce mai mult. Am continuat să mă lupt ca să mă
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
trezesc. în final, am reuşit. Ţipam isteric: „Nu vreau să
mor! Nu vreau să mor!" şi plângeam în hohote.
Michael era cu mine, îmbrăţişându-mă şi îndemnân-
du-mă să mă întorc înapoi în vis. Tremuram din tot
trupul. Deo dată, am devenit conştient de o prezenţă. Am
văzut deasupra
IM .1 nu spirit strălucind într-o lumină albastră,
întâmpinân-ln m u i n bucurie. Treptat, am dat drumul fricii
şi am intrat în i i i n i i i i albastră. Mă simţeam în siguranţă.
Ştiam. Pentru prima l i t i n i i . u n c a moartea ca sfârşit
absolut, nu există.
M am trezit din nou - dar, de data asta, lumea fizică
era
Iii. ni I l. i pierduse marea putere asupra mea, care mă
strângea
ii i .........■ m e n g h i n ă . Genunchiul îmi pulsa uşor.
Iu seara aceea, am citit în Curs:
l kieâ nu există nimic altceva decât adevărul, vederea )
I,I mentalitatea corectă nu poate vedea altceva
/><
decât/
urnea."20 1
l > m a c e a clipă am exersat să-mi văd piciorul ca fiind
per-M i i i . i m n u l totodată mulţumiri pentru vise şi pentru
viziune -N H i i n i i a ştiam că asta era, o viziune. Mă
simţeam protejat şi M l i i i m a n i a t . De multe ori, înainte,
treceau săptămâni întregi Mu. i n i i i măcar nu-mi puteam
aduce aminte visele, iar cele pe
M I ....le aminteam erau total lipsite de sens. Astăzi, când
sim-
■ i ■ I M lac lărâmiţe, ceva în interiorul meu crease un
echili-Mii d i n a n d u -mă într-o altă realitate.
IM următoarele două zile, când eram încă izolaţi pe vârful
llliileI m , a m încercat să păstrez acel echilibru, în timp ce
auto-I M I I K 'IH I m e u balansa de la genunchiul care mă durea,
la blănii i . I I . care se petrecea în mine. Rana persista.
Părea să cape-| A . l e l a propriul său scop în a mă ajuta să
devin mai puter-u l e n i i t a t e a mea spirituală.
Pei ioada de izolare a luat sfârşit, iar noi am coborât de pe I
ce | > a i e a a fi vârful lumii. Săniilor le-a trebuit neobişnuit
de Nrt coboare pe munte, datorită noilor căderi de zăpadă.
23
Ne u n lung weekend şi eram în vacanţă. Italia se afla
la nu-o i d e mers cu maşina. Puteam fi la Veneţia
înainte de călin a n i i | ) i n
l a m a . Veneţia este o plăcere. Turiştii plecaseră,
iar noi \ . u i n aproape toate străzile şi canalele la
dispoziţia noastră. Ne H l i i n u n chiar şi de ploaie şi de
porumbei, în timp ce ne sor-I I ' M M I ciocolata într-o
cafenea deschisă dimineaţa. Mi-am dat seama cât de
obosit eram după intensitatea ultimelor zile. Dar,
alături de oboseală, mai era şi o ciudată bună
dispoziţie, o deschidere. Simţeam ca şi cum între
mine şi univers nu se mai afla nimic. Tremuram din
cauza frigului şi a stării de slăbiciune a corpului. Dar
spiritul meu se avânta într-o nouă imensitate, de
unde priveam în jos la mine însumi şi la lume şi
vedeam că totul are propria sa ordine perfectă.
Aveam sentimentul că poate în acea ordine aş
putea găsi sensul accidentului meu. Eram sigur că
avea, într-un fel, legătură cu Genny şi cu sosirea ei
iminentă. Michael a fost de acord să meargă cu mine
la Catedrala Sfântului Marcu ca să medităm - să
vedem dacă nu putem obţine nişte răspunsuri, o
îndrumare.
M-am aşezat pe bancă în catedrală, simţindu-
mă singur în imensitatea bisericii. Prezenţa lui
Dumnezeu era foarte puternică. Am deschis din nou
Cursul, ca să-mi citesc lecţia de dimineaţă:
,flu poţi înţelege cât de mult Tatăl tău te
iubeşte, căci nu există vreo paralelă în experienţa ta
de lume care să te ajute sâ înţelegi asta. Nu există
nimic pe pământ cu care asta se poate compara, şi
nimic din ceea ce ai simţit vreodată separat de El nu
i se aseamănă cât de cât. "21
în ciuda, sau poate, tocmai datorită
accidentului meu, a viselor şi a conştientizării
ulterioare, simţeam că mi se purta extrem de mult
de grijă. Ştiam că scopul accidentului era de a-mi
pune frână, de a-mi da ocazia să mă reconectez la
adevărata sursă a vieţii mele.
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Am ştiut atunci că vizita lui Genny nu era pentru a-
mi aduce iubirea, sau pentru a o crea împreună cu mine,
ci numai pentru a mă aduce mai aproape de iubirea care
se afla deja în mine. Am permis adevărului să se mişte
prin mine şi, în timp ce am făcut acest lucru, „am văzut"
dintr-o dată în faţa mea, ca pe un ecran de cinema,
sosirea lui Genny şi timpul petrecut împreună. Ne-am
văzut îmbrăcaţi de nuntă. I-am văzut pe Doris şi pe Greg
- un prieten care învăţase arta vindecării în Filipine)
oficiind slujba.
< eremonia avea loc în aer liber. Copacii erau splendizi în
l , i . u n m c i . Am văzut-o pe bunica şi întreaga mea familie l .
» i 1 1 1 era scăldat de Iubire.
M i , hael m-a întâmpinat la intrarea în catedrală. înainte
putea rosti un cuvânt, el s-a repezit să-mi spună: „N-o să
te mi s-a întâmplat. Tu şi Genny o să vă căsătoriţi. I-am
pe I >oris şi pe Greg oficiind nunta. Eram cu toţii în aer i
ied c a o să aibă loc la toamnă." Bineînţeles că am râs. în
timp ce comparam detalii ale ex-IMI| < l i II noastre, am fost
surprins şi totuşi, nu prea, de faptul îndoi vazuserăm
detalii atât de similare. Mi-am spus din i m e a mea: „E
normal să fie aşa". « . c a l o r i a . Pentru mine, ea fusese
întotdeauna o instituţie formal şi ireal. Astăzi nu mai
părea ireală. Astăzi mi se Deva i lormal. Timpul efectiv
petrecut cu Genny se reducea
i i a i c v a minute. Dar am pus la îndoială viziunea pe care
l i d i mine o împărtăşiserăm. Cum puteam accepta cu
I I i n mta idea căsătoriei, bazându-mă doar pe asta?
Totuşi,
"leptat-o.
A M a m de făcut un drum lung înapoi în Germania, prin l i
a m bucuros că Michael şi Marsha erau cu mine. Şi i c .
unoscător pentru darul prieteniei lor - o prietenie care u d a
să avem încredere că fiecare se va ruga şi va medi-, i
celalalt.
Micbacl văzuse viziunea mea. Văzuse aceleaşi scene,
m . I c a ş i detalii pe care le văzusem şi eu. Datorită acestui
p u t e a m trece mai liniştit prin fricile mele şi îi puteam per lin
I I u l u i meu alături de Genny să se dezvăluie, i n nmp ce
stăteam acolo, în spatele şoferului, am simţii h o i ,
împreună cu noi va fi şi un copil.
24
CAPITOLUL PATRU
Zilele s-au scurs cu repeziciunea clipelor,
înainte ca eu să mă aflu în drum către aeroportul din
Zurich, ca să o iau pc Genny. Lecţia mea din Curs
pentru acea zi spunea:
,JFrica de Voia lui Dumnezeu este una dintre
cele mai stranii credinţe pe care mintea umană le-a
produs vreodată. "2J
Aveam temeri, cel puţin până în clipa în care
am văzut-o intrând în vamă. Uitasem detaliile legate
de înfăţişarea ei.
Văzându-i ochii căprui, părul scurt şi negru, în
contraşi cu pielea albă, dintr-o dată devenise reală -
nu mai era doar ima ginea mistică din viziunile mele.
Era aici, divin de umană. Ani privit-o cum stătea
acolo şi, pentru o clipă, aproape că am plâns fără să
înţeleg de ce. Era prea înaltă! Şi dacă nu cumva era
mai înaltă ca mine? Din momentul acela, am început
să resping totul, să îndepărtez totul de mine. N-o să
mă placă. N-o să mear gă. Eu sunt prea scund. Ea
este prea înaltă. Era ridicol! Fricilc mele scăpaseră
complet de sub control.
Apărut o eternitate până când a trecut, în
sfârşit, de vamă. Apoi i-am văzut cizmele cu tocuri
înalte. Câţiva centimetri dc piele tăbăcită aproape că
mă dăduseră gata. In timp ce ne îndreptam cu
maşina către sudul Germaniei, Genny stătea cât
putea de departe de mine. Mai târziu, mi-a spus:
„Stăteam acolo, ţinându-mă de uşa maşinii şi
încercând să înţeleg ce era cu tipul ăsta care îmi
scrisese asemenea scrisori jenant de sincere."
Eu mă străduiam din greu să mă simt la largul
meu; doream să cred că timpul petrecut împreună îşi
va urma cursul firesc. Ştiind - sau, cel puţin, crezând
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
că ştiam - ce avea să urmeze, datorită viziunilor mele, îmi
venea mai uşor să las ca relaţia noastră să decurgă în
voia ei.
A doua zi trebuia să mă duc la lucru. Genny şi-a petrecui
46
mcand saşi revină de pe urma efectelor lungului zbor şi
.....(ci de fus orar. Michael, Marsha, Genny şi cu mine
H dus la I leidelberg, ca să ne petrecem acolo sfârşitul de
Imuna Nici un loc din lume nu era mai bun ca acesta
penii huli agosiit. M-am trezit notându-mi mental unele
lucruri, Hp 1 1 o ol i s e r v a m pe Genny. Eram surprins că îmi
plăceau • l i multe dintre lucrurile mărunte, gândurile ei,
stările de |, telul in care se îmbrăca. Eram de asemenea
surprins de Îs I I . 1 I I nc-am acomodat şi ne simţeam bine
unul cu celălalt. 1 1 I «l. , i li dc zi cu zi era chiar mai
minunat decât în visele M i m l c m e l e . Eaaspus că simţea la fel,
cu o singură deose-Nii puica să înţeleagă cum de puteam
să fiu atât de aerian. In i ea mai mare parte, ne
petreceam zilele mâncând, dis-i i . i şi. pur şi simplu,
uitându-ne unul la celălalt. Orice altce-i . i iloai un fundal.
într-o dimineaţă, am pornit devreme ca u n i n n ocol
castelului din vârful muntelui. Secole întregi de gj
Impregnau zidurile sale. La un moment dat, Genny a a-
mţia asupra unor uşi vechi, lângă o movilă acoperită de
, M , i întreb ce-o fi dincolo de ele", a spus ea. ,< ied că
probabil e locul în care ţin maşina de tuns iar-i lăspuns.
l i i icnit în râs. Nu înţelegeam ce era atât de nostim, i
' n i c . i i i i să jur că ai să-mi dai un răspuns criptic, mistic",
t i u . t i e a . „Mă bucur mult să aud că eşti cu adevărat uman.
ţ i i s i i n „ i am îndoieli, cu toate poveştile tale despre mierle
H o m e şi magie."
A m I . I S amândoi şi am alergat înapoi către casa cea
veche m . i . i i c i m , căzând şi râzând în timp ce coboram,
rostogo-i i u îmbrăţişaţi şi îndrăgostiţi.
i i u n amândoi departe de lumile noastre obişnuite. Di
fitil- mele de la clinică şi gândul lui Genny că vacanţa ei
nu I di sfârşit erau departe de momentul prezent. în
fiecare i m noi culmi, bucurându-ne de dragostea pe care
o sim-evuisandu-sc asupra noastră.
i i . I< petrecute împreună erau magice, marcate de
vână-tli îngeri. Ne duceam pe străzi lăturalnice şi în
25
anticariate, în căutare de picturi de îngeri care
păreau să exprime sentimentele noastre cereşti.
Vieţile noastre se îngemănau într-un vis comun de
contopire cu infinitul, de înălţare în braţele dragostei,
în care eram ţinuţi pentru eternitate. Lumea nu era
pentru noi decât un teren de joacă de care să ne
îndepărtăm în zbor.
Mici detalii, ca, de exemplu, faptul că trebuia
să mă întorc la lucru lunea următoare, nu prea aveau
importanţă pentru noi. Fuseserăm departe unul de
celălalt atât de mult timp, dar ştiam că restul vieţilor
noastre aveam să-1 petrecem împreună Genny şi-a
petrecut două zile la schi cu prietena ei, în timp ce
eu m-am întors la clinică. Fiecare oră liberă pe care o
aveam, o petreceam ieşind la picnicuri pe câmp, în
Germania, sau luând masa în sătucurile cuibărite în
văi de vis. In scurt timp, aveam deja favoritele
noastre, dar tot mai continuam să căutăm şi altele.
Nu era o întâmplare faptul că soarele strălucea pe
cer, iar zăpada se topea peste tot.
Clinica se afla într-un mic orăşel, cu numai
patru sau cinci clădiri, numit Winterstetten. La câţiva
kilometri depărtare, eu împreună cu un alt terapeut
american, găsiserăm o casă ţărănească cu un
apartament de închiriat. înconjuraţi de vaci, cu acri
întregi de păpădie crescând în jurul nostru, Genny a
început să se simtă în largul ei. Făceam excursii pe
munte, ne jucam şi ne scăldam în dragoste. Nu eram
siguri dacă eram îndrăgostiţi de dragoste, sau cu
adevărat unul de celălalt. Timpul fusese atât de scurt
pentru a ne cunoaşte. Dar asta nu avea importanţă.
încă de la început, ştiusem că relaţia noastră nu se
referea numai la noi doi. Eram aduşi la un loc. Dintr-
o dată, micile detalii ale vieţii deveniseră frumoase.
Era ca şi cum Cineva invizibil ne ţinea pe amândoi de
mână, făcându-ne cunoştinţă cu adevărul că dragos
tea şi viaţa erau unul şi acelaşi lucru.
îi povestisem lui Genny despre ucenicia mea cu
Doris într-o dimineaţă, la micul dejun, ea a declarat:
„Am văzut-o pe Doris astă-noapte. Adormisem, când
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
am văzut pe cineva la marginea patului. Apoi, am simţit
că îmi ia piciorul şi mi-1 împinge. Am deschis ochii şi am
văzut-o pe Doris."
Femeia pe care a descris-o se potrivea perfect cu Doris.
I I , i o l u printre lucruri, ca să găsesc o fotografie de-a lui ■
i n i n i v a exclamat: „Ea este! Ea a venit astă-noapte!"
Era i I . n u l d e hun venit la care mă aşteptam de la Doris.
(Icnny era fascinată, dar prezenţa lui Doris nu era ceva cu
Iviţi u e n o u pentru ea. în dimineaţa aceea, în timp ce ne i u •
i d e a şi mâneam chifle, Genny a început să-mi împărtă-p a i l e
profundă şi delicată din trecutul ei. I a n d eram mică", a
început ea „auzeam voci. Credeam
1 1 1 ....e a l e aude. Câteodată, când le auzeam, o întrebam
pe
i l. i « a l e auzea şi ea. Când îmi spunea că ea nu le auzea,
mă i n uneori înspăimântată şi singură. Alteori însă,
simţeam I i n n a m i M I u îmi vorbeau, şi acest lucru mă
făcea să mă simt
r ........i | ă Mama îmi povesteşte că, atunci când eram foarte
i . u n p u s într-o zi: ,Ştii, tu nu eşti prima persoană care este
• m e a A m mai fost aici înainte.'în mod evident, vocea mea i n
i m i asemenea grad de certitudine, încât mama a spus:
h a l u l < a e adevărat.' Era atât de generoasă cu mine
încât, <n i i . i . p u p i l u l u i ei, sentimentele mele nu au fost
negate. 1 1 p e i soană foarte specială în copilăria mea a
fost bunica, ttn M i l l e i blând şi iubitor. Vorbeam ore în şir,
în timp ce ea p M i i braţele şi spatele. Locuia într-un
apartament pe care ta-i l construise pentru ea deasupra
garajului. Era minunat n u n a a ş a cum era ea. Aveam
întotdeauna un loc unde să l a mă iubea exact aşa cum
eram şi era mereu acolo, la a m e a . Ea m-a învăţat ce
înseamnă spiritualitatea, fără e l a icligie. Dragostea ei de
viaţă strălucea cu atâta pute-i n e a i ceva foarte adânc în
mine se simţea îmbrăţişat, u n a se îngrijea întotdeauna de
treburile casei, de fami-t t | i i l a p e tata în afaceri. Am crescut
undeva la periferia des ului. Fratele meu, Tom, avea
multe animale - in-pi, ş o i m i , un linx şi un lup. n multe
privinţe, copilăria mea era, probabil, normală, p e plajă, ori
de câte ori aveam ocazia. Ne jucam şi ne l a ş i o a l ă . Cu
toate astea, atunci când mă simţeam sin-i petreceam
26
timpul cu animalele fratelui meu. Deoarece I m i u n ce
nu erau spuse şi vedeam lucruri pe care alţii
nu le vedeau, aveam uneori impresia că numai
animalele mă puteau înţelege. Adânc în sufletul
meu, simţeam că viaţa mea avea un scop divin.
Faptul că nu aveam pe nimeni căruia să îi explic
acest lucru, m-a adus mai aproape de Dumnezeu.
Mi-am iubit tatăl foarte mult, chiar dacă nu l-
am cunoscut niciodată cu adevărat. Era sudor şi
lucra tot timpul - sau a ş a aveam eu impresia. Dar
clipele de care îmi amintesc îmi suni foarte dragi. Mă
minunam întotdeauna de felul în care putea construi
şi crea lucruri din metal, inclusiv propriul său avion.
Pe plajă, era grozav să-1 văd mergând în mâini pe o
distanţă de mai mult de treizeci de metri, de pe plajă
în ocean, până când îi zăream numai picioarele
dispărând sub valuri.
într-o zi, când aveam unsprezece ani, tatăl meu
a venit in camera mea să-şi ia la revedere. Pleca iar
într-una din călători ile lui. Era ziua lui de naştere şi
îşi pilota avionul către Illinois, ca să-şi vadă mama.
Dar, pentru un anume motiv, aceasta nu avea să fíe
doar o simplă călătorie. Eu doream să-i cer ceva. în
acelaşi timp, înainte ca el să plece, m-am trezit
certându-nia pentru banii de buzunar. Nu avea nici
un mărunţiş la el. Eu nu voiam să-1 las să plece.
Eram furioasă şi am refuzat să-mi iau la revedere.
Ceva în mine ştia că nu avea să se mai întoarcă. Dar
cum putea un copil de unsprezece ani să ştie lucrul
ăsta? Nu cumva eram neînţelegătoare? Eram teribil
de supărată! Am aş teptat să se întoarcă. După o zi
de întârziere, am sunat-o pe mama lui. Ea a
confirmat că plecase. S-au scurs zile şi săptămâni,
chiar luni întregi şi, nimic, nici chiar o urmă nu a fost
găsita, Oficialităţile au făcut cercetări, la fel ca şi
multe avioane particulare, într-o zi, o cursă
comercială aeriană a zărit un avion iu deşertul
Mojave, a dat ocolul şi apoi a raportat că a văzut
rămăşiţele unui avion mic. Era tatăl meu.
Incidentul disputei cu el, înainte de plecarea
sa, m-a însoţit ani de-a rândul. Acum ştiu că, de fapt,
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
nu eram gata să-1 las să plece. La un anumit nivel,
trebuie să fi ştiut că nu-1 voi mai vedea din nou.
El era prea important, iar eu eram prea tânără ca să
mă lipsesc de el. Mă simţeam abandonată. Aveam nevoie
de iubirea m i i nu era prezent. Mama a devenit mai
ocupată ca ori-H . I i î n m i i i - s e de toate. Eram singură. I 1 1 i n .
isprezece ani, l-am întâlnit pe Bill. M-am deschis l. ş l , mai
mult decât faţă de oricine altcineva de la moartea j j turn
M -am întâlnit şi cu alţi băieţi din liceu, dar cea mai pniti i
timpului mi-am petrecut-o cu el. Mama a ajuns să r i a . . 1
cască cu un bărbat care fusese, cu mulţi ani în urmă, p i i t i l
• 1 1 1 I I i liceu. Căsătoria lor a avut loc cu puţin înainte ca i
• 1 1 1 1 1 n hceul. Curând după aceea, ne-am mutat în
Ohio. A i 1 1 1 1 1 I >cşi eram împreună, eu doream foarte
mult să mă | tu < alilornia. în toamna aceea m-am mutat
înapoi. La timp .lupa aceea, Bill a fost înrolat în armată şi
apoi trimis itniim M am înscris la facultate, ca să-mi iau
diploma în I ID C I . Apoi, într-o zi, am primit vestea. Bill
fusese ucis. i m i u a i /bit în adâncul sufletului! M-am
întrebat: „Să în-I I = " a r asta că fiecare persoană pe care o
iubesc cu adevărat a n luată? Să îndrăznesc să iubesc din
nou? i 'ni i , i c e am trecut prin această durere, am început
să simt
I .......loara. Viaţa mergea mai departe, iar iubirea venea
i n i n atât de multe feluri. Eram recunoscătoare! . u n
angajat la o companie de zbor şi am făcut curse inii o zi,
pilotul de pe cursa noastră, cunoscându-mi d e l,1 1 1 I I I i e , m-
a întrebat dacă nu cumva avionul găsit în | l | M o i .ivc era
cel al tatălui meu. Apoi a continuat, spu-1 1 i i 1 1 1 mai
multe lucruri decât cele pe care le cunoşteam şi . u n p i mi
uluită. ,Cum de ştii toate astea?', am întrebat. I i i . u n fost
cei care 1-a găsit', a replicat el. u iniili după acel incident,
bunica a murit. Tot ceea ce i d . pe vremea când eram
copil, mi-a fost confirmat la c i l a înmormântare, îmi
amintesc cum îi priveam tru-pi înecam. Când, deodată,
ea a apărut în picioare în faţa | | | H de reală cum eşti tu
acum. A spus: ,Nu fi tristă din ca-i i u sunt exact acolo
unde doresc să fiu. Sunt fericită.' i a m şocată că nimeni
altcineva nu o putea vedea. Faptul i a l H a îmi părea
27
ciudat de natural, de parcă aş fi ştiut tot a n a intr-
adevăr vorba de ceva mai mult decât părea să
fie - şi anume, că moartea nu exista. Dintr-o dată,
am simţit altfel pierderea tatălui meu, a prietenului
şi a bunicii mele. Nu-i pierdusem cu adevărat. îmi
vine greu să spun, dar am simţit că nu mai eram
singură. Vocile şi îngerii pe care îi simţisem când
eram mică nu erau în imaginaţia mea. îngerii mă
îmbrăţişaseră cu adevărat, în noaptea aceea.
Forţa tatălui meu, dragostea lui Bill, bunica - ei
încă erau cu mine. Iubirea, calităţile pe care ei le
deschiseseră în mine, erau ale mele şi mă însoţesc
mereu. Dar încă lipsea ceva. Am ştiut din totdeauna
că mai era ceva în ceea ce mă privea, faptul că eu
aveam de făcut ceva important."
Cele două săptămâni petrecute împreună
începuseră să confirme ce anume mai lipsea în ceea
ce o privea pe Genny Acum testul consta în a ne
aranja vieţile, în aşa fel încât să avem o şansă de a fi
într-adevăr împreună. Genny a luat decizia să
renunţe la viaţa ei în California şi să vină să
locuiască cu mine în Germania. A luat avionul către
State, având o listă impresionantă de lucruri de făcut
pentru următoarele două săptămâni. Ar fi fost foarte
greu, dar şi miraculos dacă reuşea să le facă pe
toate fără probleme. Trebuia să-i spună prietenului ei
despre noua ei relaţie. Trebuia să-şi ia concediu, să-
şi închirieze apartamentul şi să depoziteze maşina şi
toate lucrurile. îmi dădeam seama că era dificil
pentru ea, că simţea că trebuia să renunţe la tot -
inclusiv la siguranţa ei şi la posesiunile materiale. în
acelaşi timp, din ea emanau o emoţie şi o strălucire
care, eram sigur, ne dădeau amândurora puterea de
a trece prin ceea ce aveam de făcut.
Cum a ajuns acasă, şi-a sunat prietenul, care
de pe acum se aştepta la ce era mai rău. Ei nu-i
surâdea câtuşi de puţin poziţia în care se afla.
Cumva, trebuia ca totul să fie spre bine. Pe amândoi
îi durea despărţirea. Dar, în sufletul ei, ea ştia că
totul se terminase. Pentru a evita tentativele lui de a
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
o determina să se răzgândească, ea s-a hotărât să-şi ia
câteva zile de vacanţă şi să plece în Mexic cu nişte
prieteni. Acolo putea să se odihnească şi să se gândească
la o strategie pentru a-şi pune în ordine treburile şi a se
putea întoarce în Europa.
într-o zi însorită, s-a dus cu prietenii pe o plajă pustie şi
a i a Primul gând al lui Genny a fost să nu intre în ocean,
dar v a clipe mai târziu, s-a trezit alergând şi plonjând în
el. Cuci apă aceea, a simţit un curent puternic frăgând-o
la fund. (acea semne disperate către prietenii ei, care i-
au luat gestu-I ' .lupi o invitaţie de a intra şi ei să se
bucure de apă. în acest 111 1 1 P ea era trasă din ce în ce
mai adânc în ocean. Nemaiputând i i n i a piept curentului,
Genny ştia că, în acea clipă, trebuia să l i n g i adânc aer în
piept. Astfel, s-a abandonat întru totul, pe ea f i întreaga
ei viaţă, oceanului. A respirat. în aceeaşi clipă, fără ■u\ . 1
dea seama cum, s-a trezit la suprafaţa apei şi trasă către
l . i i n i < onform propriilor ei cuvinte: „Nu am avut altceva
de ||CN decât să mă predau oceanului. Acesta era testul
final. Eram . > , i i « dispusă să renunţ la tot, chiar şi la
propria mea viaţă? Ză-i luni pe nisip plângând şi ştiind
acum, mai mult ca oricând, că Vlnţa mea tocmai
începuse."
I a întoarcerea acasă, Genny s-a oprit în Dallas,
unde lo-i Uni m a m a ei la acea vreme, pentru a-i spune
despre decizia pe i a n o luase. Cum ar putea ea să-i
explice că-şi părăsea slujba, n p . i i i a n icntul şi prietenii,
pentru a fi împreună cu un bărbat pe i u n il cunoscuse cu
doar două săptămâni în urmă?" Genny s-a i m .ii pentru
putere, pentru a-şi găsi cuvintele potrivite. în timp n vi > i
bea cu mama ei, s-a trezit spunând lucruri pe care nu le
au-i Isc niciodată înainte. Cuvintele exprimau un adevăr
atât de pro-■nd, încât ea ştia că toate acestea trebuie să
fi venit de la o voin-|A mai înaltă şi că, într-un fel, mama
ei avea să-şi depăşească temerile, în noaptea aceea,
mama ei a avut un vis foarte neobişnuit I a a visat că tatăl
lui Genny era în cameră cu ea. El a spus i I I simplitate:
„Nu-ţi face griji pentru Genny. Ea face exact ceea i r
trebuie să facă" A doua zi dimineaţa, după ce a povestit
visul, i ' i . i i a lumea a simţit că, într-adevăr, se întâmpla
ceva deosebit.
28
Intre timp, în Germania, eu mă simţeam în suspans,
în 1 1 1 1 1 P ee aşteptam întoarcerea lui Genny. Nu era
timp pentru scris u l i, dar eu trebuia totuşi să-i
comunic că ceea ce simţeam noi « i n adevărat. Cel
mai mult mă temeam că, atunci când se va în-i " I M c
la obligaţiile vieţii ei, ar putea decide să amâne sau
să res-povestea noastră de dragoste. Desigur că nu
s-a întâmplat aşa. Deşi ne despărţea un ocean
întreg, noi eram foarte aproape unul de celălalt.
într-o zi, înainte de a o suna la telefon, m-am
aşezat pe pat să meditez. Voiam să o vizitez în
apartamentul ei şi să o anunţ că o voi suna. Ca şi
cum aş fi apăsat pe un buton în interiorul meu, am
văzut-o culcată în pat, în apartamentul ei. Purta o
cămaşă de noapte roz. I-am spus că o voi suna.
Câteva minute mai târziu, îi dădeam telefon. După
ce telefonul a sunat o dată, ea a ridicat receptorul şi
a spus: „Bună, Bruce!" Ne-am amuzat pe seama
legăturii noastre intuitive. Nu planificasem acel
telefon. I-am povestit despre neglijeul roz, iar ea a
recunoscut că m-a auzit spunând că urma să o sun la
telefon.
Incidentul ne-a dat amândurora o nouă
energie. Genny putea acum să-şi termine de rezolvat
problemele, iar eu puteam avea încredere că ne
aşteptau numai lucruri bune.
întâlnirea noastră pe aeroportul din Zurich,
două săptămâni mai târziu, a fost total diferită. Am
luat-o pe sus şi am tras imediat la cel mai apropiat
hotel, unde ne-am contopit încă o dată într-o singură
fiinţă.
Primăvara schimbase totul, inclusiv starea de
spirit de la clinică. Genny s-a împrietenit imediat cu
mulţi dintre pacienţii ei. Un bărbat special, pe nume
Andy, care îşi petrecea cea mai mare parte a
timpului cu omuleţi verzi, ne însoţea deseori în
plimbările noastre la râu. Acolo, toţi trei jucam un joc
în care ne aruncam nebunia în apă şi apoi o priveam
cum e luată de curent. După acest ritual, ne
simţeam cu toţii mult mai bine.
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Aşteptam cu nerăbdare weekend-urile, când
porneam în goană cu maşina să vizităm diverse lacuri în
Elveţia, ne scăldam în soare la poalele Alpilor acoperiţi de
zăpadă şi ne furişam în bisericuţe dosnice, numai ca să
ne aşezăm, să medităm şi să ne bucurăm de Curs.
Pe Michael, Marsha şi pe mine ne aştepta o vacanţă
de două săptămâni. Toţi ştiam că aceasta era o ocazie
pentru noi de a merge în Israel. Cu câteva săptămâni
înainte, vizitaserăm lagărul de concentrare de la Dachau.
Potenţialul omului de a face rău ne aducea aminte că,
într-adevăr, Raiul şi Iadul se găseau pe
Pământ. Oare până unde mai putea să coboare conştiinţa
noas-H a V Ştiind că toată violenţa îndreptată împotriva
altora este, de liemenea, violenţă îndreptată împotriva
propriului nostru sine, [■păşirea pentru omor era ceva
dincolo de închipuirea noastră.
Ceea ce m-a şocat cel mai mult era faptul că
aşezarea din imul lagărului Dachau, ca multe alte lagăre,
nu era ascunsă un-i k v a departe şi condusă de câţiva
monştri, ci se afla chiar în mijlocul societăţii germane.
Zidurile lagărului erau efectiv înconju-i a i c de grădinile
gospodăriilor învecinate. Imaginea aceea m-a obsedat
zile întregi. Cum puteau oare familiile să ducă o viaţă i li
irmală la numai câţiva paşi de măcel? Apoi, într-o seară,
urmă-inid ştirile de la TV, m-am pomenit uitându-mă la
un grup de 1 1 >pii care mureau de foame, în timp ce eu
serveam o cină deli-> li >asă. Ce uşor era pentru mine să
găsesc scuze şi să ignor durerea altora. Dachau era un
sat care nu se deosebea chiar atât de nmit de satul
obişnuit din zilele noastre. Oare cât de adânc implantată
în noi este insensibilitatea noastră? Cine oare este real-
mente suficient de angajat şi suficient de generos pentru
a şti cit certitudine că aşa ceva nu se va mai întâmpla
niciodată din nou?
In acele zile, citeam şi reciteam în Curs că noi îl
cunoaştem pe Dumnezeu numai prin capacitatea de a
ierta.
Ciudat, dar în Israel am avut aceleaşi sentimente că
Raiul |i Iadul se află pe pământ. Peste tot erau arme.
Fiecare grup de copii beneficia de gărzi înarmate pentru
29
a-i proteja. Aceste scene păreau în mod deosebit a fi
simbolice. Lupta religioasă a is-rncliţilor părea să
aibă atât de mult de-a face cu pământ şi drep- I I I M si
atât de puţin cu Dumnezeu şi iubire. Locurile sfinte,
pe i urc ambele părţi le râvneau cu atâta disperare,
păreau în mod l iudat lipsite de sfinţenie. Era o tristă
ironie. Aici, unde odini-"iia trăiseră cei mai mari
învăţători ai frumuseţii şi credinţei dumnezeieşti, noi
vedeam o situaţie în care toate părţile implica le îşi
găseau unica lor putere şi siguranţă în armate şi în
ura reciprocă. Toate contradictiile lumii păreau să
ajungă la un punct de criză pe Pământul Sfânt.
Israeliţii şi duşmanii lor erau pentru noi o
demonstraţie a conflictului dintre temerile sinelui
inferior şi învăţăturile sinelui superior. Simţeam toate
faţetele dilemei. Nicăieri acolo unde am întâlnit un
evreu sau un arab nu am simţit inima unui
Dumnezeu iubitdOjSm^Dujmnejzeu al iertării şi al
iubirii, a unui Dumnezeu a cărui răsuflare se afla în
noi toţi. Cele mai mari religii ale lumii luaseră fiinţă
dintr-o unică sămânţă chiar aici. Secole mai târziu,
adepţii lor însă se mai luptau pentru parcele ale
grădinii, uitând de sămânţa din care ieşiseră toţi.
Aşteptările mele fuseseră prea mari. Mă
aşteptasem să am o întâlnire impresionantă cu
prezenţa lui Dumnezeu, aici la locul de naştere al
marilor credinţe. în fiecare zi, lecţia mea din Curs
avea cuvinte pentru tot ceea ce experimentam:
„Dacă te încrezi în propria ta tărie, ai toate
motivele să fii îngrijorat, neliniştit şi înfricoşat. "22
A doua zi, după ore întregi de mers pe jos, am
scos Cursul, şi el mi se adresa din nou în mod
deosebit mie:
„ Când te simţi obosit, se datorează faptului că
te-ai judecat capabil de oboseală. Când râzi de
cineva, o faci pentru că l-ai judecat a fi nevrednic.
Când râzi de tine însuţi, trebuie să râzi şi de alţii, fie
şi numai pentru că nu poţi tolera idea de a fi mai
nevrednic decât ei. Toate astea te fac să te simţi
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
obosit, pentru că, în fond, este descurajator. Nu eşti cu
adevărat capabil de a fi obosit, dar eşti foarte capabil să
te oboseşti pe tine însuţi. Solicitarea produsă de
permanenta judecare este de-a dreptul insuportabilă.
Este curios căp aptitudine atât de debilitantă să se
bucure de atâta preţuire. 23
Era adevărat. Judecăţile mele mă menţineau
separat de şinele meu superior şi de Israel.
A fost o adevărată uşurare când ne-am urcat în
avionul către casă. Când ne-am întors la casa noastră din
Germania, am lăsat deoparte orice urmă de tristeţe.
Lacurile din Elveţia şi văile lăturalnice ne-au captat din
nou atenţia. Eram îndrăgostiţi şi părea că toată lumea se
bucura pentru noi.
Aşa cum eu o susţinusem pe Genny în idea de a
renunţa la slujba ei, tot aşa mă ajuta şi ea acum să
înţeleg ceea ce era
ident - era timpul ca şi eu sa mă gândesc să fac la fel.
Nici u n u l dintre noi nu ştia ce avea să urmeze. în timp ce
aşteptam 1 \ alem ce se va întâmpla, ne-am pus la un loc
economiile şi n u cumpărat o maşină de la un fermier din
apropiere. Ne-am împachetat toate lucrurile şi le-am pus
în geamantan, în idea că \ « u n călători cel puţin două luni.
Mai întâi vom merge în piaţa i n Marco, unde avusesem
viziunea căsătoriei noastre. După < c ; i , vom merge oriunde
ne va purta imaginaţia.
In fiecare seară opream la un alt hotel şi începeam
să-i ■ c i i u recepţionerului fantezia mea din acea zi. De
exemplu, îi puneam: „Am auzit că există un mic han chiar
lângă lac, la preţ H i n a b i l şi nu prea departe de oraş, dar
nu îmi mai aduc aminte u n i se numeşte. M ă puteţi ajuta
cumva?" Eram uluiţi de felul u r i c în care fantezia devenea
realitate.
Am vizitat Veneţia., Florenţa, o mică vilă din afara Sie-< ■ i
( ălătoria se desfăşura de parcă totul ar fi fost pregătit
peni i n o i cu precizie şi iubire. Fanteziile noastre erau
răsplătite de (Care dată cu ceva încă şi mai măreţ. Părea
că ne aflam pe şo-|Ufl divină a viitorului nostru.
Apoi, într-o după-amiază, undeva în nordul Italiei, maşi-
n o a s t r ă , fără nici un avertisment, s-a oprit pur şi simplu în
yiocul şoselei. Am aşteptat pe marginea drumului un
30
înger cu de om ca să ne ducă mai departe. Am
aşteptat câteva ore, Când, în sfârşit, a trecut un
camion şi ne-a remorcat la un l (Yezând că eram
nemţi, datorită numărului de înmatricu-i i i c .
mecanicul ne-a anunţat că maşina era în mod
irevocabil i p u t " . Nu ne venea să credem!
Toate economiile noastre să se fi dus pur şi simplu
pe apa Ulei? Ne-am descărcat toate bagajele şi am
luat un tren p o i către Germania. Am încercat să fim
mândri de noi înşine n i i u a ne fi păstrat credinţa că
ne aflam încă pe şoseaua lui I » n n m c /eu, deşi poate
doar puţin deturnaţi.
Acasă ne aştepta Doris. Dacă pierderea maşinii
fusese ne-i v . i . plată, sosirea lui Doris era încă şi mai
ieşită din context. Cu t o a t e acestea însă ea părea, în
acelaşi timp, cel mai natural lucru • u i c s c putea
întâmpla. Doris m-a întâmpinat cu un aer aproape
nonşalant şi apoi s-a întors să o îmbrăţişeze pe
Genny. Au rămas amândouă îmbrăţişate de parcă ar
fi fost două prietene foarte bune care se reîntâlnesc.
Doris nici măcar nu aşteptase să o prezint. Primele ei
cuvinte către Genny au fost:
„îţi aduci aminte de noaptea în care te-am
vizitat?"
Ne-am amuzat şi am petrecut toată noaptea şi,
pentru o vreme, am uitat că ne lăsasem maşina,
care însemna toate economiile noastre, pe marginea
drumului în Italia.
A doua zi, Doris ne-a povestit ce i s-a întâmplat
ei în San Prancisco. pe vremea când îşi revenea de
pe urma războiului.
Bărbatul mai în vârstă pe care îl întâlnise în
lagărul de concentrare rămăsese cu ea în San
Francisco. El a ajutat-o să se însănătoşească şi,
curând după aceea s-a căsătorit cu ea. Nici unul din
ei nu se simţea bine în Statele Unite, dar unde ar fi
putut să se ducă? Siguranţa, pentru ei, însemna să
găsească un loc în care spiritele lor să se simtă
acasă. Necesitau cu disperare un mediu care să fie
receptiv la sensibilitatea lor. Numai într-un astfel de
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
loc ar fi putut Doris să-şi redobândească sănătatea şi
voinţa de a trăi.
în timpul meditaţiilor, ea a început să aibă viziuni
ale junglei ecuadoriene. Pe măsură ce urmărea
informaţia pe care o primea, ea a aflat că urma să se
ducă în jungla pe care o văzuse în viziunea ei, pentru a
trăi împreună cu indienii Jivaro. Amândoi ştiau că indienii
Jivaro erau vânători de capete. Mai ştiau, de asemenea,
că acest lucru făcea parte din viitorul lor. Auziseră că un
grup de oameni de la o companie petrolieră contactase
recent satul şi apoi dispăruse. Dar soţul lui Doris avusese
o viziune în care ei păşeau prin junglă, cărându-şi
propriile capete. Au interpretat acest semn drept o
invitaţie de a da curs viziunii.
Călătoria lor a început cu un zbor la Quito, după
care au luat mai departe autobuzul. Apoi au călătorit zile
întregi într-o barcă, de-a lungul râurilor ce străbăteau
sălbăticia. în sfârşit, se aflau pe o plută în inima
Ecuadorului. Simţeau în mod constant că erau urmăriţi de
o mie de perechi de ochi. De aceea, şi-au dat jos
îmbrăcămintea şi şi-au aruncat lucrurile în apă. Prin
aceasta, ei voiau ca indienii să ştie că ei îşi lăsau trecutul
în urmă. Şi-au petrecut câteva zile împingând pluta cu
prăjinile în această Condiţie de totală expunere, precauţi,
dar continuând să avanseze în inima junglei. într-o zi, au
ajuns într-un loc pe râu, de Blde mai multe căi bine
marcate duceau în pădure. Au părăsit pluta şi au urcat la
malul râului. Peste tot erau fragi pe care ei | i u adunat şi
le-au strivit pe tot corpul. Au adus ofrande şi s-au njgat
copacilor care se aflau de jur împrejurul locului şi apoi au
Bulcs rădăcini şi verdeţuri ca să mănânce. în noaptea
aceea au | l i h 1 1 1 it îngropaţi în nisip pe malul râului,
având încă impresia că mu observaţi.
Când s-au trezit, au văzut că în jurul capetelor
aveau să-P a i c şanţuri cam de cincisprezece centimetri
adâncime. în somn u l lor, nu auziseră şi nu simţiseră nimic.
31
Pe fundul şanţurilor i u găsit ierburi şi fragi. Era oare
vorba de un avertisment? Au tfecis să accepte hrana
ca pe un dar. Acum ar trebui oare să aş-■pte sau să
pornească la drum prin junglă în căutarea satului?
Au ales o cărare şi au mers mile întregi prin
junglă. Din i nu I în când, găseau pe cărare în faţa lor
un animal mort. Erau Oare animalele un
avertisment? Uitându-se mai atent, au văzut lăgeţi,
otrăvite, presupuneau ei, lângă flecare animal mort.
Con-
i I n / a n d că animalele erau un indiciu pentru liberă
trecere, ei se a n i m a u la fiecare asemenea întâlnire şi
îşi continuau cu respect i i i u i n u l . în cele din urmă, au
ajuns la un sat părăsit.
Părea părăsit, dar şi aici, simţeau priviri venind
din tufi-liri, aţintite asupra lor. Doris şi soţul ei
stăteau goi, spate în spa-l e scoţând sunete guturale,
sunete tradiţionale de adoraţie ale I I I I O I triburi pe
care Doris le cunoscuse în sudul Pacificului. Ea a
început să imite sunete de animale. Curând câţiva
copii au ieşit din ascunzătoarea lor din junglă.
Rămânând liniştită, Doris a
II II eput să creeze imaginea psihică a unui
cort. în mintea ei, ea
I vizualizat fâlfâitul pânzei de cort în semn de salut.
Copiii au
MCţionat - ei o vedeau. Ea a vizualizat mai multe
animale, iar
i o p u i au început să spună numele lor. Apoi ea a scos
sunete de
aligator şi femeile, urmate de bărbaţi, au ieşit din
junglă. Doris
a c iţul ei au rămas în continuare nemişcaţi.
Bărbaţii s-au îndreptat către soţul lui Doris şi au
început
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
să îl atingă peste tot. Doris a fost dusă mai departe
pentru a fi inspectată de femei. Atunci au aflat, prin
limbajul semnelor şi cu ajutorul capacităţii aproape
instinctuale ale soţului lui Doris de a înţelege dialecte
străine, că vraciul satului murise recent, înainte de a
putea să pregătească un înlocuitor. Prezenţa lui Doris
era un răspuns la rugăciunile lor. Abilităţile ei au fost
acceptate pe loc şi, pentru următorii treisprezece ani,
Doris a fost vraciul satului.
Mintea mea alerga de colo-colo, dorind cu ardoare
mai multe detalii. Doris mi-a simţit frustrarea, a zâmbit
şi a spus:
„Pur şi simplu le-am acceptat obiceiurile, fără a le
judeca. Atunci când, ocazional, făceau tocană din
duşmanii lor, am acceptat şi asta."
Am râs cu toţii. înainte de a putea scoate un
cuvânt, Doris a continuat: „Mi-am născut cei trei copii în
junglă. Ei nu au aflat că erau diferiţi de ceilalţi copii
indieni decât mulţi ani mai târziu". De acum,
renunţasem la dorinţa mea de a conduce conversaţia şi
am lăsat-o pe Doris să-şi termine povestea.
în cursul ultimilor ani petrecuţi cu indienii Jivaros,
Doris a început să aibă frecvent vise în care se afla
împreună cu nişte indieni în sătucuri acoperite de
zăpadă. Visele au continuat, dezvăluind detalii specifice.
Doris nu văzuse niciodată zăpadă şi s-a rugat, în dorinţa
de a cunoaşte sensul a ceea ce avea să se întâmple.
Curând a aflat că ea, împreună cu familia, urma să se
ducă în Alaska. Au părăsit jungla şi au pornit în lunga
călătorie spre Alaska, sosind cu vaporul în portul pe care
Doris îl văzuse deseori în viziunile ei. în timpul
meditaţiei, ea îl alertase pe şamanul locului cu privire la
sosirea ei. Sute de băştinaşi o aşteptau, în momentul în
care vaporul a acostat la ţărm. De atunci încoace Alaska
a fost căminul ei.
Genny şi cu mine stăteam acolo, pur şi simplu
uluiţi de istoria ei. Mai erau încă atât de multe lucruri pe
care doream să le aflăm, dar eram deja copleşiţi de
ceea ce tocmai auzisem. Povestea lui Doris ne luase
aproape toată după-amiaza, aşa încât am lăsat ca
micuţa noastră casă să devină scena aventurilor ei.
32
Simţeam că eram efectiv acolo, în timp ce începeam să
aflăm partea în care Doris este un vraci indian. După ce
ascultasem povestirea ei, nivelele noastre de încredere
se aflau acum într-o I U lotul altă perspectivă. Ştiam că
răspunsurile pe care le cău-I . N II se aflau adânc în noi
înşine.
Pentru început, era necesar să iertăm fermierul
care ne-a \ Atulut ceea ce părea a fi o maşină cu
defecţiuni. Genny s-a ruRAL împreună cu mine pentru a
atinge acel nivel de iertare. După I . . CA , ne-am dus la el
şi i-am povestit despre maşină.
Am fost uluiţi când el ne-a returnat banii şi şi-a
trimis pe lltu11 din fii în Italia să aducă înapoi maşina.
Am mulţumit şi mai
....L I in ca-drul ritualului nostru zilnic de exprimare a
recunoş-
lln|ei, care forma acum o parte constantă a relaţiei
noastre.
Rugăciunea, meditaţia şi Cursul deveniseră acum
parte Integrantă a relaţiei noastre. în fiecare zi, fiecare
îşi căuta acum pacea interioară în propriul său mod şi
timp. în acelaşi timp, ne plăcea să ne împărtăşim unul
altuia experienţele prin care treceam. In ziua aceea, după
ce primisem înapoi ceea ce crezusem l I pierdusem,
Cursul ne reflecta felul nostru de a ne exprima
recunoştinţa:
„Tu eşti întru totul de neînlocuit în Mintea lui
Dumnezeu. Nimeni altcineva nu-ţi poate lua locul şi, cât
timp îl laşi gol, Iticul tău etern aşteaptă să te întorci.25
Există un loc în tine Unde este pace desăvârşită. Există
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
un loc în tine unde nimic nu p imposibil. Există un loc în
tine unde sălăşluieşte tăria lui I hminezeu. "26
CAPITOLUL CINCI
Timpul petrecut împreună în Europa a fost absolut
perfect. Uneori, Genny şi cu mine ne întrebam dacă nu
cumva îl planificasem înainte de a ne încarna. Numai
departe de casă, care era plină de preocupările noastre
zilnice, ne-am fi putut răsfăţa şi bucura de culmile
dragostei noastre. întrucât am avut la dispoziţie tot
acest timp petrecut împreună, acum eram gata să ne
întoarcem în California şi să ne începem viaţa.
înainte de plecare, am petrecut o după-amiază
specială cu Doris, într-un sat din Germania, în
apropierea pârâului nostru preferat. Ea ne-a luat mâinile
şi ne-a dat binecuvântarea. „Drumul nu va fi
întotdeauna uşor", a spus ea, „dar veţi deveni din ce în
ce mai mult conştienţi de o prezenţă care vă susţine în
cele mai dificile momente. Ar trebui să exersaţi
împreună identificarea spiritelor care vă vizitează.
Vedeţi dacă simţiţi amândoi aceeaşi energie. Voi veni să
vă vizitez în California şi atunci vom exersa mai mult
împreună."
Ţinând în mâinile ei, mâinile mici şi sensibile ale
lui Genny, ea a spus: „într-o zi vei fi capabilă să mişti un
copil în pântecele mamei sale. Mâinile tale au darul de a
fi bijuterii ale lui Dumnezeu. Lasă ca mâinile tale să-ţi fie
călăuză şi învăţător."
Ne-am îmbrăţişat în tăcere, ştiind că ceva de mare
însemnătate avea loc. Am rămas o bună bucată de
vreme ascultând râul şi sunetele pădurii. Era felul în
care ne luam rămas bun de la mai multe lucruri decât
doar de la experienţele noastre de aici.
Binecuvântarea şi îmbrăţişarea lui Doris ne-au
însoţit în timp ce am început să ne rearanjăm vieţile.
33
Am locuit câteva săptămâni în vechiul apartament al lui
Genny, până ce am găsit unul pentru amândoi. Eu
trebuia să termin lucrarea pentru absolvirea şcolii.
Dizertaţia mea era o carte la care lucrasem prac I N , în
timp ce mă aflam în Germania, şi pe care plănuisem să
o iniiiulez The Magical Child Within You* Era aproape
gata.
Lui Genny i se cerea insistent să se întoarcă la lucru.
Era « I c i ulată şi în conflict cu ea însăşi. Dacă priveam în
viitor, sing u r u l lucru de care eram siguri era că eram
îndrăgostiţi. Optim i s m u l pe care îl simţisem în Europa se
evaporase. Familiile şi i m c i e n i i noştri munceau şi îşi
trăiau vieţile lor normale. Era ■ eu s ă împărtăşim cu ei
sursa bucuriei pe care o simţeam. Toată l u m e a
presupunea că ne iubeam şi aştepta să ne întemeiem o
fam i l i e şi să revenim la o oarecare normalitate. Pentru ei,
acest lu-> i i i însemna ca noi să ne întoarcem la lucru şi
la şcoală şi să ne I milinuăm vieţile obişnuite. Dar noi ne
schimbaserăm. Cursul spunea:
,fereşte-te de tentaţia de a te simţi nedreptăţit. "27
Era un sfat bun, întrucât aveam să mă confrunt,
dintr-o ia, eu noi necesităţi, înainte de a putea termina
şcoala. Genny ntinua să primească scrisori de
ameninţare de la compania de <n, eare-i cerea să se
prezinte la lucru sau să renunţe definitiv, e întrebam
cum urma să ne întreţinem. Ne simţeam atât dc Jinguri -
atacaţi de lume din toate părţile. Cursul continua să ne
• M U I E , întrucât îl consultam în fiecare dimineaţă:
Sfinţenia ta răstoarnă toate legile lumii. Ea este
dincolo de orice restricţie a timpului, a spaţiului, a
distanţei şi a limitei, >r de orice fel. "28
Această atenţionare blândă ne era necesară, în
timp ce ne A ii Miram unul pe celălalt că eram în stare
să creăm o viaţă fără • i iinpromisuri. Dacă noi
renunţam şi ne întorceam la a lucra în S IL I I A Ţ I I care nu
ne erau de folos, cum mai puteam să-i învăţăm I » ' A L Ţ I I
că exista ceva mai bun? Cursul spunea:
„ Confuzia între impulsurile-miracol şi impulsurile
fizice Mte o distorsiune perceptuală majoră. Impulsurile
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
fizice sunt iiii/iitlsuri-miracol direefionate greşit. Toată
plăcerea reală vine Jiu a face Voia lui Dumnezeu. "29
Bruce Davis & Genny Wright Davis
Făceam plimbări lungi în Sausalito, pe malul apei şi
pe frumoasele dealuri din Marin County, cerând să
cunoaştem care era cea mai înaltă voinţă în ceea ce ne
privea.
La capătul câtorva săptămâni în care, în aparenţă,
nu fă-cuserăm nimic pentru a ne găsi de lucru, prietenii
noştri ne tachinau: „Ştiţi, voi doi sunteţi tare drăgălaşi,
aşa cum vă îmbrăţişaţi şi vă sărutaţi tot timpul, dar nu
puteţi să vă câştigaţi existenţa cu îmbrăţişări şi sărutări."
După ce am auzit de două ori la rând, în aceeaşi zi,
exact aceleaşi cuvinte, ne-am întrebat în sinea noastră:
cine spune că nu putem? La vremea aceea, îmbrăţişări şi
sărutări era ce aveam noi mai mult de dat lumii. In
weekend-ul acela, ne-am aşezat la masă şi am conceput
planul unei cărţi numită Hugs & Kisses* descriind multe
şi variate moduri de a îmbrăţişa şi de a săruta. Genny a
încercat să ilustreze textul, lăsându-şi mâinile în voia lor.
Desenele ei erau perfecte! Câţiva prieteni au citit
manuscrisul. Din nou am auzit comentarii precum:„E
drăguţ, dar..." Am auzit de asemenea şi: „Va fi aproape
imposibil să-1 publicaţi."
* îmbrăţişări şi sărutări. N. T.
Un prieten, redactor, ne-a menţionat un editor la
care am putea încerca. Am vizitat câteva librării şi am
observat că textele publicate de acea editură figurau
mereu la loc de frunte. Acolo ne imaginam şi noi că se
afla cartea noastră. Aşa că, am binecuvântat-o şi am
cerut ca Hugs & Kisses să fie acceptată.
Am cerut ca ea să fie o demonstraţie a credinţei şi
o sursă de venit. Voiam să-i ajutăm pe ceilalţi, fără să
depindem de ei în privinţa mijloacelor de trai. Nu doream
să fim ca alţi terapeuţi pe care îi întâlnisem, care,
inconştient, nu erau de acord să renunţe la pacienţii lor
34
* Copilul magic din tine. N. T.
şi să-i vadă vindecaţi, datorită propriilor lor nevoi
financiare.
în ziua în care am prezentat manuscrisul, am
organizat un picnic pe Mount Tamalpais, ce trona
deasupra golfului. Ne imaginam că îmbrăţişările şi
sărutările noastre vor fi, într-o zi, oferite cu miile.
Cursul spunea:
* Copilul magic din tine. N. T.
Izvorul vindecării e iubirea
„Nu există nici o problemă, în nici o situaţie, pe
care credinţa să n-o rezolve. Nu există vreo dislocare, a
indiferent ce aspect al problemei, care să nu facă soluţia
imposibilă. Deoa-ii c, dacă muţi o parte a problemei în
■<
altă parte, înţelesul problemei trebuie că se pierde, iar
soluţia problemei e inerentă în înţelesul ei. Nu e oare
posibil ca toate problemele tale să fi fost rezolvate,
numai că tu te-ai îndepărtat de soluţie? "30
După două săptămâni, am sunat editorul. El
răsfoise cari i -a, dar nu credea că e interesat. O pasase,
însă, unuia din redact o r i i săi. Am pus receptorul jos,
dezamăgiţi - şi totuşi, ceva în noi spunea: „Nu renunţaţi.
Totul e în regulă."
în fiecare zi făceam lungi plimbări şi ceream ca
uşile oportunităţii să ni se deschidă. Faptul că eram
împreună sus-|inca acea parte din fiecare, ce avea
dificultăţi în a se deschide şi a manifesta încredere. Nu
voiam să intrăm în panică şi să acţionăm din teamă.
însă, câteodată, şi eu simţeam că îngheţ. Nu voiam să
cheltuiesc nici măcar un dolar în plus la piaţă, de teamă
că nu ştiu de unde avea să vină următorul. Libertatea
spiritului meu şi necesităţile noastre de frai din lumea
asta păreau a li extrem de separate.
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Am găsit de închiriat o frumoasă căsuţă albă pe
dealurile lolinas, dincolo de munţi şi de-a lungul coastei
ce urca din San francisco. Visele noastre au prins din nou
avânt, în timp ce am cerut să se întâmple tot ceea ce e
mai bine. Când am întrebat de casă, am aflat că nu era
sigur când sau dacă va fi disponibilă. Termenul pentru
găsirea unei noi case se apropia de sfârşit. Am înţeles că
Dumnezeu îşi împlinea cele mai măreţe lucrări ale sale,
în ceasul de pe urmă. Dar a gândi astfel şi a simţi pe
pielea ta nu cian încă unul şi acelaşi lucru. Fiecare
aspect al vieţilor noastre părea a sta foarte mult sub
semnul îndoielii. Ne ţineam de mâini şi trăiam în prezent
cu Cursul, cel mai bun prieten al nostru:
„ Cerul este aici. Nu există alt loc. Cerul este acum.
Nu există alt timp. "31
Vom cădea oare în capcana de a crede în ceea ce
era aparent în vieţile noastre şi a trăi cu frică, sau ne
vom da seama că
65
suntem deja întregi şi că nu va trece mult timp, până
când viol noastre îşi vor reveni şi vor reflecta ceea ce
ştiam în sullclll nostru? De câteva săptămâni, Genny
avea o durere în abdomen La nivel intelectual, amândoi
înţelegeam că totul era în ordin* că trupul se adapta la
emoţiile ei. Şinele noastre neîncrezăloa puneau totul sub
semnul întrebării. Din punct de vedere spirit al, trebuia
să nu ne mai agăţăm de ceva şi să întruchipăm id despre
care vorbeau toţi învăţătorii şi toate cărţile - să permitcl
credinţei noastre să ne ofere tot ce aveam nevoie.
Comisia mea de absolvire îmi găsea din ce în ce
mai m u l .j tă treabă de făcut şi îmi cerea din ce în ce mai
multe sacri I n ilJ înainte de a putea absolvi. Compania de
zbor nu avea nici încffl dere, nici înţelegere, în ceea ce o
privea pe Genny şi problcmcM ei fizice. Ne-am apropiat
şi mai mult unul de celălalt, forniaiia o echipă care
înfrunta obstacolele. Bătălia însăşi ne cerea un lr|j but
greu de suportat.
Cursul spunea:
35
„... nu excepta pe nimeni de la iubirea ta, căci
astfel rt* ţine ascuns un loc întunecos în mintea ta, unde
Duhul Sfânt i e binevenit. Şi astfel te vei excepta pe tine
însuţi de la puhn Lui vindecătoare, pentru că, neoferind
iubire totală, nu va complet vindecat. "32
în fiecare zi, în meditaţiile noastre trimiteam iubire
CEL » m care erau cel mai greu de iubit. L-am sunat din nou
pe edil»» Chiar dacă el nu voia cartea, poate că
redactorul care o citea, I voia. Ea mi-a spus: „Lasă-mă
puţin. Cred că o să meargă"! Atâtea binecuvântări
apăreau la orizont. Dar era oare credinţi noastră
suficient de puternică?
A doua zi, ne-am interesat din nou de casă şi, în
cele din urmă, am dat de proprietar. „E disponibilă
casa?", am întrebaţi
„Nu", a replicat el cu hotărâre. „Vreau să păstrez
casi pentru mama." Din nou ne-am descurajat. Nu mai
aveam ti ml decât până la sfârşitul săptămânii, pentru a
găsi o nouă locuinţa,' în seara aceea a sunat Doris. „Am
o întâlnire în Los Angeles îri acest weekend", a spus ea.
M-am gândit că aş putea veni mu| IM i n < 'alilbmia ca să
vă fac o vizită." Cum de a ştiut ea p i i l i i l a e r a
sincronizarea? Aveam nevoie de sfatul ei - şi I f l prezenţă
n e aducea atât de mult aminte de adevăr. I n i . . i n p a n i a lui
Doris, am devenit conştient de cât de l i n n a s e m să-mi
folosesc şinele spiritual, pentru a-mi fa-i t s i u i a i e i lală mai
confortabilă. Uitasem să îmbrăţişez spi-p i n i amplu, de
dragul lui. Doris ne-a cerut să-i spunem ne n i încăpere
puteam simţi prezenţa unei alte entităţi. ^■1 t f \ i I I n u n e
o simţeam într-un colţ. Era ca şi cum, cu o- I I I i | n simţeam
mai întâi ceva în cameră şi apoi, cândper-
i II» v i n i sentiment să-şi facă o imagine, puteam
„vedea" o . i n o i . Doris ne-a spus: „Lăsaţi-vă să vedeţi
mai multe « I n ' i n e c în cameră cu noi?"
u n i o mamă, o fiică şi un bătrân stând în picioare,
răspuns Genny.
i n a s t ă între mamă şi bătrân", am adăugat eu. „Şi
se i i r cunosc din Alaska."
n i s a încuviinţat. „V-aţi descurcat bine. Ei sunt pacienţi i
l a a continuat să explice: „Anumite părţi ale tutu-jţliloi
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
noastre rămân uneori cu noi, pentru a învăţa mai M u . p u r
ş i simplu, ca să stea în compania noastră. Spiri-1 m i n t
libere să călătorească, nu numai după moartea lor, ini, i
când ei dorm sau chiar când visează cu ochii des-lu ş i
această familie eram în toiul unei activităţi comune ţ i e i
a u decis să mă însoţească în călătoria mea. Puteţi b ( p u n ? "
Am încercat să ascultăm. Dar minţile noastre se iun a u
Situaţia era prea ciudată şi nouă, pentru a putea să ni şi
să ascultăm. \ „ I i n e vizitează", a explicat ea „în cursul
unei experienţe ' , i - n a . oiporalizare, în timp ce dorm
acasă, într-un oraş nu n , i, p a i l e i l e locul unde trăiesc eu.
Au vrut, pur şi simplu, să m u s c a ş i să fie alături de alţi
studenţi de-ai mei." Km bine să fii cu Doris. Ştiam că ea
nu ne putea rezolva i m i c dar, în compania ei, aveam
sentimentul special că
II i a de grijă. Aşa ne era mai uşor să acceptăm
că totul e
■ t f t ordine.
A doua zi dimineaţa, toţi trei pregăteam micul
dejun Brusc, în mijlocul bucătăriei, cam la un metru de
podea, a apărut o cutiuţă neagră. Pur şi simplu, plutea
acolo. Genny şi cu mi ne am rămas fără grai. Cutiuţa
neagră era la fel de reală ca noi înşine. Am rămas ţintuiţi
pe loc, holbându-ne hipnotizaţi. Doris a izbucnit în râs,
punând capăt momentului. „De ce nu vă uitaţi înăuntru",
a întrebat ea. între timp, cutia plutise câţiva centimetri
mai sus şi apoi dispăruse.
„Aţi cerut un dar, nu-i aşa?", a întrebat Doris.
Ştiam că simpla apariţie a cutiei - şi nu ceea ce s-
ar fi putut afla în interiorul ei - era darul pe care îl
căutasem.
în ziua aceea am început să căutăm, din nou, o
casă de închiriat. La gândul că vizita lui Doris şi cutia
puteau fi semnele noastre bune, aveam cu adevărat
sentimentul că în acea zi vom reuşi. Am găsit un anunţ
în ziar pentru o casă în Sausalito. Se afla pe o stradă de
care nu mai auzisem niciodată înainte. Am găsit-o pe o
hartă şi, câteva minute mai târziu, eram acolo. Casa,
singura construcţie de pe toată strada, se afla ascunsă
într-un colţ liniştit. Imediat ce am păşit înăuntru, Genny
şi cu mine au ştiut că aceea era casa noastră.
36
, Doris s-a plimbat prin sufragerie, în timp ce noi am
discutat cu proprietarul. Proprietăreasa întindea foi de
hârtii celorlalţi care erau în căutare de casă. Am fost
rugaţi să ne lăsăm numele, dacă eram interesaţi. „Ştiţi",
a spus ea „avem o listă întreagă de oameni care au spus
că doresc această casă. Eu le spun să-şi lase numele, să
se gândească şi să sune mâine."
„Nu e nevoie", am spus eu. „Noi ştim că este exact
ce căutăm." Am început să-i povestesc câte ceva despre
noi, dar ea m-a întrerupt. „N-am mai făcut niciodată
înainte aşa ceva. Nu obişnuiesc să fiu atât de spontană,
dar voi doi îmi păreţi în regulă. Casa e a voastră."
înainte de a o conduce pe Doris la avion, am avut
chiar timp să sărbătorim evenimentul. Doris a spus:
„Presimţeam eu că vizita asta o să fie distractivă!"
în ziua în care ne-am mutat, l-am rugat pe
prietenul nostru, Greg, să ni se alăture ca să
binecuvântăm noua noastră casă.
mai văzusem înainte cu Greg, de câteva ori pe
săptămână, ne-a povestit despre munca lui de
vindecător şi despre expe-enţele trăite în Filipine şi,
împreună, ne-am împărtăşit visele te în noaptea
precedentă.
Greg este un bărbat masiv. Numai o mână de-a lui
face t ambele mele mâini puse la un loc. Simţul umorului
e pe mă-~a dimensiunii fizice. Era întotdeauna
interesant să vorbim cu despre sursa abilităţilor lui de a
vindeca, deoarece educaţia mită şi mediul, clasa de
mijloc din care se ridicase, erau simi-cu ale noastre.
Suferea de migrene, încă de pe vremea când adolescent.
Ajunsese să accepte faptul că, pur şi simplu, via-lui
includea şi acea durere. Spunea că cea mai mare parte a
limpului era extrem de furios. Pe vremea când juca rugbi
la colegiu, aproape că a omorât pe cineva din cauza
furiei. Era greu să |i-l imaginezi pe Greg furios. Acum era
atât de modest şi de blând. După absolvire, a căutat să-
şi exprime creativitatea în cadrul Departamentului de
Artă din Darmouth, dar nu era sigur voia să facă.
In vara aceea, mama lui avea de gând să se ducă
în Fili-e, ca să-i întâlnească pe vindecători. El s-a
gândit că aceasta li o bună ocazie pentru a-şi exersa
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
măiestria de fotograf. Nu dea în vindecarea primitivă,
dar s-a gândit că ar trebui să-şi oţească mama, pentru
a-i fi de ajutor.
Nu era deloc pregătit pentru ceea ce s-a întâmplat
acolo, ndecătorii au lucrat, mai întâi, asupra mamei lui şi
apoi asupra i însuşi. Migrenele au dispărut şi n-au mai
revenit. Pentru pri-dată, ştia ce înseamnă să nu simţi
durere, mai mult decât câte-zile. Greg a aflat că
manifestări persistente ale unor boli sunt fesea
îndepărtate cu ajutorul altor forme de vindecare - acolo
unde medicina occidentală nu poate face decât foarte
puţin. Vindecătorul i-a cerut lui Greg să mai rămână
puţin în sat, ca să-1 poată instrui. împreună, ei au
călătorit în munţi, până în sate îndepărtate, în scurt
timp, Greg a început să aibă experienţe neobişnuite de a
simţi energia, în timp ce se afla la locul unde
vindecătorul tămăduia. După ce vindecătorii i-au vorbit
despre medita) ie, de câte ori îşi liniştea mintea şi îşi
simţea spiritul în interiorul său, Greg începea să se simtă
neobişnuit de calm şi recent tiv. Vindecătorul i-a explicat
că migrenele şi furia erau doar rd zistenţa pe care el o
opunea. Ceea ce Greg numea energie, C I . I u energie
vindecătoare, ce căuta să fie canalizată prin intermediul
său. Vindecătorul i-a spus: „Trebuie să înveţi să o
accepţi."
Am discutat despre felul în care anumite
simptoame cruj nice, ca de exemplu durerile de cap, pot
disimula abilităţi psiln sau spirituale mai profunde.
Acestea se pot manifesta, atunt când acea energie este
eliberată şi i se oferă un loc în care sa .o ducă. Greg,
Genny şi cu mine cunoşteam persoane care, dupa c s-au
confruntat cu boli cronice, au început să dezvolte daruri |
>s|J hice şi spirituale neobişnuite. Durerea persistentă
este ca un la de drapel care-atrage atenţia. Şi, o dată ce
este remarcată şi ascuH tată, acea energie poate fi
experimentată ca o sursă de inspiraţi în loc să o simţi ca
pe o durere.
Greg revenise de curând în Marin County, în nordul
(aii fomiei şi îşi amenajase la subsol o cameră pentru
şedinţe de virt decare. După doi ani de stat în Filipine, el
37
dobândise anunu capacităţi şi încrederea de a putea
aduce înapoi cu el, în Stale, mare parte din cunoaşterea
şi abilităţile de a vindeca.
într-o dimineaţă, când a venit la noi în vizită,
Genny avi dureri de stomac. Greg i-a spus să se întindă
pe pat şi şi-a p mâinile pe stomacul ei. Câteva clipe mai
târziu, Genny a rema; cat că simţea căldură. El i-a cerut
să închidă ochii şi să-i spui ce „vede" sub mâna lui. Ea a
spus: „E un monstru tare urât."
„încearcă să te duci la el şi să-1 atingi", a îndemnai
o|
Greg.
„E greu", a strigat Genny. „E atât de oribil". Greg s
aşezat lângă ea, spunându-i să nu se grăbească. Genny
a încep să simtă că prinde puteri. „îl ating", a spus ea „şi
se face din c în ce mai mic".
„Bine", a spus Greg.
Vindecarea era aproape gata. Genny a tras adânc
aer ţ piept. Monstrul devenise acum ceva extrem de
delicat şi de nuc, Ea s-a ridicat din pat, simţindu-se mult
mai bine.
într-o dimineaţă, câteva săptămâni mai târziu, Greg s-|
i un e (icnny şi a întrebat-o dacă nu vrea să vină să stea cu
llinp ce el lucra. Genny s-a dus, presupunând că o făcea a
a pmească. Când a intrat pacientul, Greg a chemat-o i n e
la masă şi a întrebat-o: „Ce vezi că se petrece cu el? •Mir
blocat?"
i . < 1 1 1 1 \ nu ştia. Greg a insistat. Ea avea sentimentul că
tre-iii şi ie Niciodată nu se mai aflase într-o astfel de
situaţie. | pi unul lucru care i-a trecut prin minte. „E blocat
la piept Tiriac."
„In regulă", a spus Greg. „aşează-ţi mâinile pe el." Apoi
lini cameră.
< ii a I I iv era jenată. Nu voia să pară că nu ştie ce face,
aşa | pus mâinile pe stomacul pacientului şi i-a cerut să
res-\ meditat, s-a relaxat şi I-a cerut lui Dumnezeu să o
ajute, k ci au devenit calde. Simţea căldura trecându-i prin
mâini IrMiiulu -se în trupul lui. Avea viziunea unui bărbat
înalt, I, cu parul negru şi barbă. Ce însemna asta? Să rişte
şi să-l
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
I omul de pe masă? Viziunea nu a dispărut. După ce i-a
pe
■ ce a văzut, omul a început să plângă şi a spus: „E tatăl
3r am de zile fug de el, de durerea de a-1 fi pierdut."
încă lud a spus: „îmi e atât de dor de el. Mă simt atât de
in-
II laia el.
Miinte-I acum cu tine", a spus Genny. I linii o dată,
stomacul bărbatului a bolborosit, iar el a în-se iclaxeze. în
gândurile lui Genny a apărut imaginea lumină a acestui
bărbat. S-a petrecut atât de repede, de li lost un vis.
ai lai ziu, când a rămas singur cu Genny, Greg i-a expli-|| o
ţinuse sub observaţie şi că ştia că ea era pregătită să .a
folosească mâinile. în ziua aceea a început uceni-; i-a
pus la dispoziţie spaţiul necesar şi pacienţii cu I lucreze.
Depindea însă de Genny ca ea să găsească, în tul ei,
capacitatea de a se angaja, cât şi forţa spiritului. ( ale va
zile pe săptămână lucra împreună cu Greg în cenţi de \
indecare de la subsol. Uneori, consultau şase sau "
isoane, una după alta. Pacienţii aveau tot felul de
probleme fizice şi emoţionale. Intr-o zi, erau cu o femeie
care n v cancer. Greg a întrebat-o pe Genny: „Ce culori
vezi?"
Mai târziu, în aceeaşi zi, Genny 1-a întrebat pe
Greg din şi el a văzut aceleaşi culori pe care le văzuse şi
ea. Greg ¡ 1 1 puns: „De obicei, eu nu văd culori. Dar
trebuie să recunoşti c e ce vezi."
Câteodată, Genny vedea diverse lucruri. Alteori,
au] cuvinte, ca şi cum ele apăreau în mintea ei. Adeseori
gusta, chiar mirosea un adevăr legat de oamenii cu care
lucra.
După o zi întreagă de lucru, adesea venea acasă
epm/.i şi furioasă. Simţea stresul asumării riscului
constant de a exfl ma ceea ce simţea şi afla, în timp ce
lucra cu oamenii. Nu ş; dacă era cu adevărat de ajutor.
La sfârşitul zilei, energia tutui părea atât de confuză. Ea
şi Greg munceau toată ziua şi ni măcar o dată nu-şi
comparau ideile sau concluziile. Nickulit| nu aveau timp
să se relaxeze şi să facă ordine în toată energia \' care o
experimentaseră. Genny se obişnuise cu uşurinţă să
folosească mâinile. Părea că ele abia aşteptaseră să fie
apreciat! Dar, în acelaşi timp, totul părea atât de nou.
38
încotro o conduce' toate astea? Ea îşi dăruise tot timpul
şi toată energia, activiiă pe care o făcea împreună cu
Greg. Ştia că trebuia să se preocuf însă şi de găsirea
unui mod de a se întreţine. Era, de asemen preocupată
de faptul că oamenii vor începe să o considere di! rită
sau ciudată.
în timp ce o urmăream pe Genny intrând în această
nou fază din viaţa ei, am văzut-o înmuindu-se,
deschizându-se cat ceva plin de pace şi blândeţe. îngerii
pe care îi simţise în copil rie, erau acum din nou cu ea.
Uneori, noaptea, dacă mă cuki aproape de ea, nu
puteam dormi. Trupul ei devenea foarte li binte. îmi
amintesc că prietenul meu, Alberto, îmi spusese c ;i o
onoare să dormi în acelaşi pat cu un vindecător. Am
începi să simt ce voia el să spună. în special noaptea,
simţeam encr^l în dormitor, hrănindu-ne. Amândoi
aveam vise incredibile.
Genny voia ca munca ei să fie precisă şi perfectă.
O v deam judecându-se pe ea însăşi, făcând astfel ca
procesul să şi mai dificil. Ori de câte ori analiza,
încercând să înţeleagă ce
energia se oprea, iar ea se simţea blocată. Arunca cu p u n
casă şi ţipa. Se deschidea către din ce în ce mai • M I C
Dar cum o să i se ceară oare să se relaxeze şi să 1. ine/e
şi mai mult? Greg aproape că nu-i dădea nici un D U
privire la munca ei. Obişnuia doar să spună: „Vei şti." < i i
i î n v işi epuiza rapid câştigurile obţinute de pe urma ■ 1 la
compania de zbor. După atâţia ani de salariu reguLI . . 1
Toarte greu să se gândească să păşească într-un vii-m i 1
oferea nici o garanţie. îi era uşor să îl vadă pe ■ i i lucrând
pentru şi prin alţii - dar, oare, va beneficia H i 1 laşi lucru?
n imip ce muncea, simţea din ce în ce mai mult o pre-» i \
mă. Eram uluit de cât de natural se putea întreţine cu un
loarte bolnavă - fără să-i vadă boala, ci o anume
I I ea care era foarte specială, o parte care era receptivă,
1 Divină. îşi punea mâinile ei mici pe ea, simţind cum
I I I iubea acea persoană prin intermediul ei. Genny a
1 a u i mod firesc, o astfel de capacitate de a iubi.
c jUţia noastră se schimba. Ne trezeam mai atraşi de parii
c mai înalte şi mai puţin unul de celălalt. Relaţia noas-
nea un parteneriat. Povestea noastră de dragoste era
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
din m a i mult între noi şi necunoscutul care se trezea la
viaţă
I nostru.
ceasta poveste de dragoste în plin avânt nu era însă lip-
Indoială şi nesiguranţă. Ca în orice nouă relaţie, Genny
duca putea avea întru totul încredere. Uneori se simţea
I I 1 1 1 1 iştită, pentru ca apoi, după doar câteva minute,
cea
n lulburare să o dea complet peste cap. Acum vedea în-
nea, şi tot felul de bariere din ea însăşi. Dacă îi era dat să
ajiiiJ oamenii să-şi ierte şi să-şi iubească cancerul, ea ştia
că şi ea tnJ buia să iubească acea parte din ea însăşi pe
care o simţea cam CJ roasă, sau scăpată de sub control.
Dacă îi era dat să ajute pa cineva să renunţe la
poverile pe care le ducea, pentru a puii respira mai
uşor, trebuia ca şi ea să renunţe la propriile ei poveri
Fiecare pacient devenea pentru ea un profesor. Ea
realiza că erl capabilă să vadă în ei numai atâta
vindecare pe cât putea ACCEPT ta în ea însăşi. Aşa cum îi
sprijinea pe alţii să se împrietenea s i cu monştri din
vieţile lor, tot aşa trebuia şi ea să-şi asume ac leaşi
angajamente.
Toate stereotipurile vindecătorului păreau acum
atât <i greşite. Atunci când ne gândeam la un
vindecător, imaginea ciH re ne trecea de obicei prin minte
era aceea a unor propovădui loi carismatici ai
evangheliei, apărând pe ecranul televizorului şj oameni
care-şi aruncau cârjele şi scaunele cu rotile, alergând şl
dansând pe lângă strane. Nu era de mirare că Genny se
simte* atât de nesigură asupra rezultatului final al muncii
ei.
Dar, la extrema opusă, vedeam ciudăţenia la modă
iu dreptată împotriva medicinii occidentale, manifestată
prinlr-mulţime de oameni care se numeau vindecători,
apăruţi de nu | ştie unde. Vindecarea era redusă la o
39
c minute mai târziu, când ceva anume o făcea să
Iteva
a .c ; i
dc abilităţile ei, îngerii să se transforme în demoni.
uşii 1 care o încolţeau. Era sigură că, în acele clipe, îşi
minţile. Ne îmbrăţişam cu putere. Ea înţelegea că acei
nu erau decât frica ei, dar acest lucru nu-i făcea să fie n
reali sau pregnanţi. I măsură ce Genny se deschidea
capacităţii ei de a iubi Ctre aveau tot felul de probleme,
deschidea, de aseme-
tehnică a vizualizării c problemele dispăreau.
Aproape nicăieri în acele vizualizări nu exista vreo
menţiune cu privire la o putere, sau o prezenţă niaj
înaltă. Mult prea adesea, în loc să-1 lase pe doctor
să elimin boala, oamenii îşi lăsau minţile să taie
boala în bucăţi şi să arunce la coş. Nimeni nu părea
să vorbească despre a iubi boa li - aşa cum se
simţea Genny obligată să o facă. în cadrul acestui
proces, oamenii puteau descoperi în primul rând
motivul pentru care decideau să se opună stării lor
naturale de a fi întregi. Peiw tru Genny, boala avea
un alt rost decât acela de a face ca minţile noastre
să încerce să o ignore.
Intr-o seară, ne-am dus să vizităm un grup de
spiritualitate. Oamenii erau împărţiţi în perechi,
fiecare dintre ei exersau-du-şi puterea mâinilor.
Conducătorul grupului a declarai: „Fiecare dintre voi
este un vindecător."
Ira ca şi cum ne aflam într-o cameră cu douăzeci
de Ieri, care cântau la pian în acelaşi timp. Ceea ce
ne decon-<< noi era faptul că nimeni nu părea să
simtă energia. în i l c a noastră, un pianist care dă
concerte are darul talentu-i . c i sat ani întregi, înainte
de a da un spectacol. Dar atât l(i dintre oamenii pe
care îi întâlneam noi erau gata să-şi I uşă o tăbliţă şi
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
să practice vindecarea, numai după ce îşi i a o singură
tehnică, ' . i n iţind că încă nu există un cadru legitim pe
care să-şi Bl nvitatea, Genny trebuia să şi-1 pregătească
singură, în cută. Amândoi doream să călătorim şi să trăim
într-o ci-c i n care acceptarea altor stări de conştiinţă
constituia un i de viaţă. Doream cu ardoare să lucrăm cu
şi să înde la profesori care nu predau, pur şi simplu,
tehnici - ci In. u seră prin iadul lor personal şi
descoperiseră raiul di-i Noi visam să trăim cu profesori
care trăiau ceea ce pre-
• u n s exploda de atâta energie la care se deschidea. Ea
propriile ei îndoieli şi judecăţi creau demonii care o în-
Itiu Trebuia să se împrietenească cu aceste simţăminte,
lin s ă se conecteze, iar şi iar, la propria ei perfecţiune.
{'ursul spunea:
L(V///</ o minte are numai lumină, ea cunoaşte numai
Vwpria-i strălucire radiază in jurul ei şi se extinde în i ul
altor minţi, transformându-le în maiestate. Maiesta-I
himnezeu este acolo, pentru ca tu s-o recunoşti, s-o i şi
s-o cunoşti. "33
•%i era întotdeauna un lucru uşor să înţelegi ce însemnau
• u \ inie şi să pătrunzi sensul Cursului.
Iuti o zi m-am întors acasă şi am găsit-o pe podeaua din
tu l a n d şi ţipând. „Ieşiţi afară! Ieşiţi afară! Lăsaţi-mă în pa-
li ' i a | i1 Plecaţi! Arăta către un colţ de unde simţea că
demo-
a .......iţau. „Plecaţi!", spunea ea. „Duceţi-vă în altă parte,
a puteţi li de folos. Plecaţi! Duceţi-vă în nori. Faceţi-i să
[[" Apoi i-a sfătuit: „Până ce nu vă veţi întoarce într-o for-
lin i are să pot învăţa, duceţi-vă de aici!"
Până ce nu vor fi în stare să facă asta, ea le-a
ordonat plece. Era ca o scenă a începuturilor primitive.
Dar sentimentel nu proveneau din trecut, ci chiar din
momentul prezent, l i i demoni chiar acolo, în baia
noastră. Deodată, mi-a revenit minte întreaga mea
experienţă cu cei care plâng şi ţipă. Exl mele pe care le
manifesta Genny, în timp ce lovea în podea, ut mă
speriau. M-am aşezat alături de ea. „Oare unde anume n i
ducea această cale?", mă întrebam eu.
40
Era început de toamnă şi cerul fusese senin în
fiecare A i datorită secetei prelungite. După ce
Genny şi-a trimis demoni la plimbare, am ieşit
împreună în stradă ca să găsim un silitul nor
întunecat deasupra noastră şi, în timp ce ne uitam,
a începui să cadă ploaia. Mintea mea încerca cu
disperare să mă convingi de faptul că asta nu era
decât o stranie coincidenţă. Dar ceva li mine ştia
mai bine. în acea clipă, amândoi am început să
aveif un respect mult mai mare faţă de puterea
energiei cu care avea de-a face.
Genny trecea prin experienţa raiului şi a
iadului şi nu el nimeni care să ştie ce însemnau
toate astea. Vechii ei prieteni priveau ca pe o fostă
însoţitoare de bord. Noii ei prieteni privea
pregătirea ei pentru a fi vindecător cu obişnuitul
scepticism obişnuitele judecăţi pe care o astfel de
activitate le provoacă oameni. Se simţea atât de
singură. Nu putea înţelege cum de î tr-o clipă îl
putea simţi pe Dumnezeu atât de aproape - pent ca,
la scurt timp după aceea, să se simtă atât de
părăsită.
Energia ei era precum un scrânciob - stătea în
echilib între cer şi pământ şi era o mişcare tocmai
bună de controla! Vedeam cum extremele
comportamentului şi stărilor ei mental ajungeau,
încet, la un echilibru. Aveam încredere în ceea ce s;
petrecea cu ea şi îmi înfruntam propriile mele
temeri. Trebuia s mă confrunt cu acea parte din
mine care era geloasă. Eu trec sem prin terapie şi
nenumărate experienţe, iar Genny - fără . treacă
printr-o singură zi de terapie - păşea cu curaj în
mijlocii monştrilor ei. Eu îi simţeam pe ai mei
pândind încă în umbră 4 încă şi mai ameninţători.
Trebuia să recunosc că boala fizică mă speria. în
ciudij
H melc pregătiri cu Doris, mâinile mele nu erau
încă re-i I n energie. Ştiam că eram încă închistat.
Mintea încerca in,i|'iiie/e cum funcţionează
vindecarea. Ştiam că stresul i celor mai multe boli.
Dar adevărul pe care îl descoper i i c mine însumi era
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
cu mult mai impresionant. Nu t. i lâ iubesc pe cineva care
era bolnav şi care părea că i . i t e controla. Eu nu
descoperisem aceeaşi capacitate ca-Hlifesta într-un mod
atât de natural în Genny. Studiile adeinice în psihologie şi
timpul petrecut cu terapia mea In n u se puteau compara
cu cinstea şi puritatea lui care se conectau la aceeaşi
inocenţă din ceilalţi, l a amţeam blocat între identitatea
mea trecută ca psi-u o u a mea percepţie cu privire la
adevărata noastră na-i 'i'.aliiea mea de terapeut consta în
a ajuta oamenii să ! recunoască sursa durerii lor. Din
punct de vedere I . i n I I dădeam seama că, în final,
durerea nu există. Boa-■ i lecât un test din care se învaţă -
în timp ce vindecarea l. i ica Urmarea părţii sănătoase din
noi. Poate că, pentru ¡1 deosebirile ar fi minime. Pentru
mine însă, într-un fel,
i întreaga mea perspectivă asupra mea. După ani în-
I I I C I I I în domeniul psihologiei, văzusem necesitatea de
pe oameni să recunoască sentimentele ce se află în
spa-l I I n lamentului lor şi a sistemului lor de apărare.
Accen-
Bc sentimente era extrem de important. Acum ştiam însă
i i u l e i e nu sunt scopuri în sine, ci doar vehicule care ne
4 aproape de spiritul nostru. A te înfuria sau a plânge
nu
ic i c /olvarea - dar uneori este necesar, înainte de a ierta
p a c e a interioară. Cât de multă energie inutilă se cheltu-
cAutarea şi confruntarea sentimentelor, în timp ce adevă-
n c rămâne neidentificată şi nesatisfăcută? eepea să-mi fie
foarte clar de ce relaţiile sunt atât de con-i c
personalităţile se află în conflict. Căutăm răspunsurile i 1 1 1
loc să căutăm ceva mult mai pur şi infinit, ceva ce se i n
interiorul nostru. După toţi anii mei de şcoală şi impli-
propria mea terapie şi pregătire, începeam să-mi dau sea-
I cunoaşte pe Dumnezeu este unica sursă reală a fericirii
mele şi implicaţiile acestei conştientizări mă speriau
cumphll j
In societatea noastră, Dumnezeu este foarte puţin
b ă g a l I seamă. A mă alinia la ceva atât de absolut de blând
şi subtil, >la atotştiutor şi plin de sens, era ca şi cum aş
cere de la mine i n i p n J sibilul. Totul în istoria, educaţia şi
41
cultura mea personală mii spunea că eram un
nebun, dacă credeam că pot accepta d e p n i J denţa de
ceva presupus a fi mai măreţ decât mine însumi. I
>.if asta era exact ceea ce Genny şi cu mine
făceam.
Cum altfel puteam explica forţele care se
manifestau I vieţile noastre? Cum altfel puteam
explica toate coincidenţei visele, viziunile? Cum
altfel puteam interpreta întâlnirea noi tră şi
dezvoltarea relaţiei noastre? Cine altcineva decât
Dunin zeu putea aranja o astfel de unire?
Cunoşteam răspunsul şi detestam faptul că îl
ştiam, simţeam prins în capcană de el. Cunoaşterea
răspunsului ni forţa să intru într-o nouă lume, pentru
că era adevărat. O p a r 1 din mine se simţea târâtă
împotriva voinţei mele - în timp c e altă parte dorea,
cu disperare, mai mult. Am încercat să mă a , cund
de judecăţile pe care le exprimasem mereu cu p r i v i r e
I oamenii religioşi. Pe de altă parte, Genny detesta
toate b e n e i ' ciile pe care mi le aducea vechea mea
identitate. Era în n u special iritată, atunci când
oamenii erau impresionaţi de minai pentru că eram
bărbat şi aveam o diplomă. Amândoi simţeam cf ne
asumam identităţi noi - identităţi care ne lăsau
vulnerabili nerecunoscuţi în sine. Furtuna interioară
care dăduse formă n o lor identităţi, a trecut
neobservată de către ceilalţi. Ne temea să nu ne
înecăm, dar ştiam totuşi că trebuia să ne cufundăm
mai adânc în femininul din noi, în partea intuitivă, în
necunonJ cut. Numai din acel loc ne puteam realiza.
Am început să ne dăm seama de ce lui Doris îi
displace atât de mult să fie aşezată pe un piedestal.
Asta făcea ca ea, pr cum şi propria ei deschidere, să
fie diferită de alţii. înţelegea niJ de asemenea, de ce
îi displăceau atât de mult autorităţile mcili« cale
care nu o considerau a fi egalul lor, deşi rezultatele
muncii ei arătau că ea era egalul lor în atât de
multe privinţe. Doris cui un maestru al misterului
vieţii. Ea se deschisese în totalitate in i nnoscutului
şi descoperise profunzimi incredibile ale linii I a îi
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
învăţa pe alţii din perspectiva propriei ei mo-i i ipacităţi de
a iubi. în cultura noastră, vindecarea pă-■ refere mai
mult la tehnologie, decât la importanţa cre-■ . 1 încrederii -
ceea ce era exact ce învăţam noi. I i n ţ a noastră liniştită
era pentru noi locul perfect unde " l . n n dramele
conflictuale interioare şi să le menţinem Itlurile relaţiei
noastre. Ritmul vieţilor noastre se schimba I )cveniserăm
voluntari la un centru deosebit, care se ie c o p i i i bolnavi de
cancer. Vieţile noastre erau pline de
i i întâlniri. Recunoşteam înţelepciunea Protecţiei Divin i i
n e îngăduise să avem casa de vis din Bolinas. Dacă
locuit pe partea cealaltă a muntelui, am fi ratat multe din-
n l c care ni se prezentau acum. I-am mulţumit lui Dum-
pentru că ne-a scutit să trecem muntele în fiecare zi. La
iul iernii, l-am sunat din nou pe editorul nostru din New
n i ele din urmă, am dat de redactorul care îşi exprimase
i interesul în cartea noastră. Ea a ridicat receptorul şi a
^(). chiar am vrut să vă sun. Am acceptat cartea. Dacă
i n e i i 'c bine, ar trebui să iasă pe piaţă la vară".
I I ' i a n i uluit. După ce i-am mulţumit şi am închis, mi-au l p i
m cap o mie şi una de întrebări. Dar tot ce am putut să |
I n s I să-i spun lui Genny şi să dansez prin casă. Hugs & \
urma să fie o carte! într-un fel, acceptarea cărţii noastre
flcgitimitate întregii noastre vieţi. Am realizat că se putea
d i n îmbrăţişări şi sărutări, că dragostea ocupă cu adevărat
i n lumea asta. Am pregătit un picnic special şi ne-am dus
I u l muntelui Tamalpais, pentru un ospăţ şi un ritual de
recunoştinţă.
N u peste mult timp, Doris a revenit în oraş. în prima i n ca
r e a dormit la noi, am visat că Genny ieşea cu un alt iu
.iceeaşi noapte, Genny visa că eu eram cu altă femeie.
I I un vis, dar a doua zi dimineaţa eram amândoi furi-
d i am împărtăşit lui Doris sentimentele noastre. Ea a
râs
II , V-am programat visele, dar depinde de voi să priviţi
• I . I care există sub pojghiţa de la suprafaţă".
Doris se afla în California, deoarece ea, Genny şi cu
mine urma să organizăm un seminar pe tema vindecării.
El urma să fie ţinut la ferma la care Doris şi cu mine ne
întâlniserăm cu câţiva ani în urmă. în timp ce ne
îndreptam cu maşina către ferma aceea, m-am gândit la
42
acea întâlnire şi la impactul pe care această femeie
îl avusese asupra vieţii mele. Niciodată nu mi-aş fi
imaginat că, într-o zi, mă voi întoarce ca să lucrez
cu Doris.
Atelierul a început bine, cu noi trei explicând
munca noastră împreună. în timpul pauzei, Doris s-a
izolat ca să-şi consulte ghizii cu privire la
programarea unui nou comportament pentru mulţi
dintre noi. Ea ne-a anunţat: „Bineînţeles că nu veţi
face ceva împotriva voinţei voastre, dar dacă simţiţi
imboldul de a face ceva nou, faceţi-o!"
La cină, treceam prin faţa bufetului, când m-
am trezit în-tinzând mâna după pui şi punându-mi
două bucăţi în farfurie. Asta era ceva straniu, pentru
că de câţiva ani eu eram vegetarian. După ce ne-am
aşezat, Doris a zâmbit şi a spus: „încearcă!"
Doris mănâncă orice. Eu am mâncat puiul şi
mi-a plăcut. Am înţeles că regulile pe care mintea
mea le făcea pentru trupul meu erau în contradicţie
cu nevoile şi dorinţele în schimbare ale momentului.
în ciuda a nenumărate motive pe care le aveam de
a nu consuma carne, dacă mă supuneam unei
asemenea diete, evitam responsabilitatea de a
asculta ceea ce trupul meu dorea cu adevărat.
Impunerile de orice fel pot fi contra-productive,
dacă ele menţin conflictul interior. Mai curând sau
mai târziu, trebuie să împăcăm „ar trebui"-urile
noastre cu dorinţele noastre.
în noaptea aceea, Doris a încercat să apară în
visele a douăsprezece persoane din grupul nostru. A
doua zi dimineaţa, ea i-a indicat pe cei doi care nu
au vrut să o accepte. Unuia i-a spus: „Ai rămas
treaz jumătate de noapte şi am obosit aşteptând să
adormi." Celui de-al doilea, i-a spus: „Tu ai spus
doar ,nu', atunci când am cerut permisiunea ghizilor
tăi să intru."
Doris a dat explicaţii cu privire la ghizii
spirituali. Ea ne-a spus că noi toţi avem astfel de
ghizi. Cine anume sunt ei, este determinat de
nivelul nostru de evoluţie spirituală. Ei pot fi
persoane din familie şi prieteni care au decedat, sau
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
învăţători spirituali şi maeştri. In orice moment, noi avem
de la unul până la douăzeci sau chiar treizeci de ghizi.
Doris ne-a povestit că a vizitat un om de ştiinţă care lucra
singur în laboratorul său. Ea simţea că laboratorul era
înţesat de ajutoare - spirite de cealaltă parte, care se
aflau acolo în calitate de asistenţi. Nu avea importanţă că
el nu credea în mod conştient în spirite.
înainte ca Doris să se întoarcă în Alaska, Genny a
visat-o. In vis, Doris era pe moarte într-un spital, iar
Genny îi aducea llori. Ele se îmbrăţişau şi îşi spuneau la
revedere.
A doua zi dimineaţa, ea i-a povestit visul lui
Doris. Doris a încuviinţat. „Se apropie timpul", a
spus ea. Relaţia noastră se schimbă într-adevăr, iar
eu nu voi mai fi profesorul tău. Tu eşti gata să mergi
mai departe!"
Noi am înţeles despre ce era vorba, dar nu
doream să fie ceva atât de definitiv, de permanent.
Relaţia noastră cu Doris se schimba în mod
dramatic. Multe luni de zile, între noi nu a mai
existat nici un fel de contact.

căsătorim la începutul toairt nei. Ei bine, trecuse o

toamnă, iar acum era primăvară, hi uf când vom avea
totul aranjat, va fi din nou toamnă. în viziune mea era
o nuntă în aer liber şi Genny avusese întotdeauna tM
CAPITOLUL ŞASE eaşi imagine. Dorinţele noastre individuale de a avea o
1 1 nuntă m timă, ca şi toate celelalte detalii din viaţa
noastră, erau acelea^
Am cerut-o pe Genny în căsătorie, când ne aflam Genny şi cu mine ne tachinam. Ne-am amintit de
înli ml restaurant chinezesc. Mă gândisem la asta toatăpriniclj noastre zile petrecute împreună. Eu credeam că
ziua. Tocmi începeam să mâncăm, când am întrebat-o:ea mă sedusei prima, dar bineînţeles că ea a insistat
„Ai vrea - vrei sa hj măriţi cu mine?" că a fost exact invers.
Ea a reflectat la asta până când a terminat de Ne-am reamintit de primele zile petrecute
mâmal ruloul cu ou. Fiecare îmbucătură părea să-i ia un împreună, . i . m cum doream fiecare. Se întâmplaseră
minut între| Şi-a pus jos furculiţa, s-a şters la gură şi, atât de multe de la ziM noastre de inocenţă, zilele
uitându-se fix la ceaşc cu ceai, a răspuns: „Da... Da." noastre de excursii pe munte, canq descopeream
Am sărit amândoi în sus, ne-am îmbrăţişat, ne-amGermania şi Elveţia. Acum ne aflam în mijlocii muncii şi
săruli şi am dansat în jurul mesei, sub privirile surprinsea vieţii noastre împreună. Aveam atât de multe lucrul
ale ospătar» lui care ne urmărea. Când i-am spus şi luiun Genny spunea că nu era sigură dacă ne plăceau la
vestea cea bună, şi-a abandonat detaşarea■ i aceeaşi mâncare, acelaşi gen de activităţi şi să stăm
profesională şi s-a alăturat entu/iiM mului nostru fericit.c i împreună, pentru că aveam cu adevărat atât de
Nu avuseseră loc multe cereri în căsăloi i c în micul săumulte i n comun sau pentru că petrecuserăm atât de
restaurant. mult timp i u I )eoarece, atunci când ne întâlniserăm,
Trecuse mai mult de un an de când neamândoi fu-I două persoane foarte independente,
întâlniserăm. H avusesem viziunea că urma să ne eram uluit de felul ' \ i 'luase relaţia noastră. Din clipa
3

43
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
în careunul pe celălalt, sau de Unul de celălalt, era atât de calitate personalităţi distincte. Noi nu căutam validarea
Genny uşor şi de natural să petrecem II n i l i ii mp împreună.poveştii de dragoste în detaliile intereselor şi dorinţelor
venise Deosebirea zilnică majoră dintre i i c i îi plăcea sănoastre < > găseam în profunzimile angajărilor
in Imeargă la cumpărături, ceea ce pe mine lisen denoastre indivi-
âiropa, moarte. De obicei, până când se întorcea ea, eu n i pun I Icseoperi scopul nostru mai înalt şi de a ne ajuta
I

nu amlibrăria locală. unul

fost cluţia noastră nu se asemăna cu nimic din ceea ce a li . a descoperim acel scop.
separaţ expe-r m c u ceilalţi oameni. Aproape chiar de la început, i sul spunea:
i mainu • < i a aproape deloc prin obişnuitele drame şi teamă
,/// irulilate, eşti întru totul neafectat de toate expri-ll/iu
mult dede
v de iubire. Acestea pot fi din partea ta şi de la alţii, ,
câteva I Ştiam amândoi că ne îndrăgosteam de Dumnezeu,
s/m ■ alţii, sau de la alţii spre tine. Pacea este un atri-
ore. , i măsură în care ne îndrăgosteam unul de celălalt.
•■• află în tine. Nu o poţi găsi în afară. "34
limţim l i schimbătoare ale necunoscutului constituiau sursa
nevoia en-H l u i nostru - care includea veneraţie şi, în acelaşi i Iar că, atunci când oricare dintre noi era cu adevărat
de a netimp, n l c de totală nebunie, pentru faptul de a crede înp t celălalt, nu făceam altceva decât să ne luptăm cu
împinge ceva Incredibil. Relaţia noastră nu se referea la noi, în

şinele noastre individuale. Cunoscând acest lucru, noi Datorită faptului că, în acele momente, unul din noi
nutream o extraordinară încredere unul în celălalt. Aveam refuza să sară împreună cu celălalt, am devenit rând pe
această extra ordinară încredere în relaţia noastră, datorită rând conştienţi că noi nu eram forţaţi să sărim în groapă
şuvoiului constan! de mici semne sau miracole, cum le împotriva voinţei noastre, ci că alegeam de bună voie să
spuneam noi, care ne des chideau încontinuu noi căi. sărim.
Disputele noastre ocazionale cran încercări de a ne convinge Pentru noi acesta era un nou fel de relaţie.
unul pe celălalt că grijile şi temerile noastre erau reale. Din întotdeauna am crezut că diferendele noastre ar trebui
când în când, reuşeam. Dar, imedial c e unul din noi îşi aducea discutate şi rezolvate împreună. Acum învăţam de
aminte de Duhul Sfânt, celălalt îşi dădea seama că mânia şi asemenea că, de cele mai multe ori, nu era vorba despre
duşmănia însemnau, de fapt, rezistenţa noas tră, frica de a diferende între noi, ci că fiecare se lupta cu propria sa
renunţa la mai multe din noi şi de a avea încrede i e cale. Obişnuiam să glumim cu prietenii, încercând să
Capcana fundamentală în care încercam să ne prindemexplicăm relaţia noastră ca pe un ménage a trois. *
unul pe celălalt era: „Nu vezi că sunt nefericit? Nu-ţi pasă? Nu Bruce, j Genny şi nesfârşita noastră aventură cu Duhul
vezi că viaţa noastră nu merge aşa?" Sau, cu alte cuvinte: Sfânt.
„Nu vrei să faci corp comun cu mine, în rezistenţa pe care o Intre timp, stilul nostru de viaţă devenea atât de
opun ţi în frica mea de a trebui să renunţ mereu şi de a aveasănătos, încât ne speria. Genny renunţase mai de mult la
mereu încredere? Nu vrei să sari şi tu împreună cu mine în fumat. în ultimul timp, resimţea efectele cafelei şi vinului
groapa asia fără fund în care mă arunc?" - fie că o făceau mai agitată, fie că-i provocau ameţeli. A
renunţat şi la astea. $1 eu am descoperit că nu mai
3
44
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
aveam poftă de alcool sau de mari juana. Extremele vieţilor 85
noastre dispăruseră, astfel încât puteam să ne bucurăm mai Genny s-a întors acasă arătând foarte schimbată.
deplin de zilele şi meditaţiile noastre. N u q văzusem niciodată atât de relaxată. Chipul ei
strălucea, a l i n u l când mi-a povestit ce se întâmplase. îl
* menaj în trei - în lb. franceză în original). N. T.
84
văzuse pe Ohristol f \ simţise extrem de multă iubire şi
Nu renunţaserăm în mod conştient la a sta treji toată c a , saupace şi putere venind de l a I I, în timp ce stătea cu ea la
la alte nebunii ale tinereţii. Toate acestea pur şi I n n u mai eraumalul oceanului. Tot ceea ce doica să facă, era să-i ia
satisfăcătoare, în comparaţie cu ceea ce sân i a c u m . Adeseori,problemele şi să o iubească. El a întrebai ■ „Vrei să
în timp ce făceam dragoste, vedeam li-n u n i c îngeri. Alteori,renunţi la problemele tale pentru Mine?" Pe măsură al
sexul era pur şi simplu un mod de a u u i a d e natura noastrăviziunile continuau, seninătatea ei creştea de la o zi la
fizică. Compatibilitatea noastră fizic i i u i ţ ională nu constituiaalta.
însă un criteriu în aprecierea reiaţ i . > a . i re. Era greu să Inima mea a fost trezită de transformarea prin care
exprimăm în cuvinte alchimia care ne • a continua să ne trei m ea. Educaţia mea de evreu, inclusiv ostilitatea
învăluie în mister, făcând prăpăd în peri i i a 1 1 l e noastre cultivată faţă dl Iisus, a fost învinsă de autenticitatea
obişnuite, în loc să le apropie. Trebuia să fim tlţi pentrubucuriei lui Genny. Nl puteam în nici un fel să o judec. Nu
surprize în ceea ce privea sentimentele şi stările zilnice. Dinputeam decât să mă întrebi „De ce nu am fost în stare să
fericire, exista ceva mai măreţ, care ne sus-p c noi şi relaţiamă abandonez şi să simt? Ce m-i împiedicat să-mi
noastră. Fără acest ceva, temerile noas-■ 1 1 . ele periodice dedeschid inima şi să simt iubirea pe care o sun. ţea ea? De
furie ne-ar fi separat de mult. între do-e s c d e mânie ale luice era mintea mea bântuită de războaiele religional ale
Genny, vedeam acea parte din ea care a mereu, din ce în cestrămoşilor mei?" Am cerut şi eu ajutor. Ştiam că temenii
mai mult. Genny spunea că, între cri-telc ocazionale demele se născuseră din nedreptăţile suferite de poporul
disperare şi neputinţă, se ivea şi se răs-a u i mod constant, oevreq] de-a lungul istoriei. Dar cât timp vom continua să
lumină şi o seninătate plină de afec-I c i i a rea ne dusese pene mai cod siderăm separaţi? Cât timp vom mai refuza
amândoi către noi şi incredibile pro-li a l e receptivităţii.să vedem că fieca om este şi creştin şi evreu, şi hindus şi
l reptat, ne dădeam seama că exista ceva mult mai adânc musulman? Tot ceea deveneam, Genny şi cu mine, ne
lamentai, ceva care va consolida căsătoria noastră. <'ursul întărea convingerea că noi fu eserăm uniţi ca evreu şi
spunea: creştin pentru a reaminti oamenilor nu există decât un
singur Dumnezeu, indiferent cât de mul religii diferite
, , ( iralia lui Dumnezeu stăruie cu blândeţe pe ochii ierta şi
există. Ştiam, de asemenea, că dezbaterea m
toate lucrurile privite îi vorbesc privitorului despre El. intelectuală nu era decât o faţadă ce acoperea ceva mai
i a ui nu poate vedea nimic rău, nimic pe lumea asta de i fie adâi Eram eu dispus să mă abandonez, aşa cum o făcuse
frică şi pe nimeni care este diferit de el însuşi. "35 Genu Eram eu oare dispus să renunţ cu adevărat la
Atunci când unul dintre noi era paralizat de teamă, nu eranevoia mea doi exercita controlul, de a conduce? Acea
ca celălalt să-i ţină isonul, făcând ca motivul fricii să A maiparte din mine care u văţase că a fi bărbat înseamnă să
real. Noi ne aşteptam unul pe celălalt şi învăţam C A I de afii agresiv şi să-ţi asumi r ponsabilitatea pentru o familie,
ne susţine reciproc, întru totul. învăţam să trăim cerea şi ea ajutor.
I I celălalt în momentul prezent. în cursul acelei săptămâni, Genny a visat că îi
< 'ursul spunea: spunea 1 revedere lui Greg, aşa cum visase înainte
despre Doris. Ea dod coperise - şi acum o ştia fără nici o
../// adâncul tău se află tot ceea ce este perfect, gata să 9 prin ezitare - că adevăratul 1 profesor se afla în interiorul ei.
36
tine, afară, în lume. "
3

45
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Când mi-a povestit visul, am şti ut amândoi imediat ce teni nehotărâţi, ca să „încerce". Am învăţat să cerem
însemna el. Dar, din nou, nu am vrut m fie ceva atât depermisii» nea ghizilor sau şinelor lor mai înalte, înainte
definitiv, de permanent. Genny a discutat cţ de a transn energia vindecătoare. Ştiam că, în timpul
I \ u hotărât că era timpul ca ea să lucreze pe cont propriu. i a i .procesului de vinde.; care, nu era utilizată energia
M I ea ei întrebare a fost cum va descoperi lumea că ea era noastră personală. Noi ne a Maia acolo, numai pentru a

indicator? îi era clară intenţia şi modul în care va sluji. Dar l i najuta persoana în cauză să experimente/f acea parte din
cum îşi va începe munca în acest sens. ea însăşi care era cu mult mai presus decât cor flictul sau
I n prima noapte după luarea deciziei, Genny s-a agitat. Seboala sa curentă.
i p a l u n e a singură şi era sceptică cu privire la şansele de reu-i ' K Datorită acestui fapt, fiecare şedinţă era
ionul a sunat şi eu am răspuns. Era o femeie care dorea I ' i Isubstanţial DI lei i tă de o alta. Unii oameni recunoşteau
icască cu Genny. Genny a luat receptorul. Fiind lângă ea,prezenţa unor fiinţe iuhij decedate. Unii vedeau îngeri, în
puiul auzi femeia spunând: „înţeleg că vă ocupaţi de vinde-I I Itimp ce alţii trăiau o stare da calm şi o senzaţie de bine -
am cancer. Mă puteţi ajuta?"ştiind astfel că totul era într-adcvM în regulă! Ceea ce noi
1 1 1 acea clipă, faţa lui Genny era extraordinară. Era emoţi-I inumeam Dumnezeu, era o experienţa, m viziune, sau un
neivoasă. Acesta era primul ei pacient. Ironia este că n a i aceasentiment care apărea pentru fiecare persoanU în modul
persoană n-a venit la întâlnire, din cauză că şi-a t i r i r a i înîn care ea era gata să-1 primească. Ceea ce era muiiiJ
calendar. Dar telefonul ei era exact ce îi trebuia jtnny. I nnat, era faptul că noi realizam că Dumnezeu iubea pe
decurs de câteva zile, alte persoane au sunat şi au I n câtevafiecare in mod necondiţionat, indiferent de prejudecăţile
luni, am început să lucrăm împreună. Com-j i i Intre talentelesau limitele hoJ căruia legate de modul în care primea
mele de consultant şi mâinile ei pline de l v ne priia laîmbrăţişarea Sa. Desij.',u( că acesta era şi ţelul nostru.
amândoi. Genny se obişnuia din ce în ce mai I 'i. i ş i laseIndiferent ce părea să nu meai bine, noi cunoşteam
mâinile să vorbească trupului fiecărui client şi i l i i n ş i . Pacienţiiadevărul că undeva, în fiinţa lor, totul e în regulă.
erau în mod constant uluiţi de faptul că ea l u c i s e exact acolo Dar câteodată eram şocaţi de cât de nefericiţi erau
unde ei simţeau nevoia să fie atinşi în Be momente aleuit oameni. învăţam că oamenii nu suferă niciodată o
şedinţei. Obişnuiam să meditez împreună u ( crând ca, întraumă sau criză pe care să nu o poată rezolva, la un
vindecare, să îl vedem pe Dumnezeu. Ade-M , l i n i veneauanumit nivel. De mul ori nici nu ne puteam măcar
viziuni sau cuvinte exact pentru pacientul res-mţ, Aceasta aimagina că am avea soarta cclff care veneau la noi. Dar
fost pentru mine ocazia de a întreba dacă şi ^me melc puteauoamenii ne spuneau că ei nu-şi pute» imagina cum ar fi
fi folosite ca instrumente. Uneori simţeam Bfciergie. Alteori,să trăiască aşa cum trăiam noi, fără un mijlc' sigur de
atunci când le simţeam că se încălzesc r I n e c mai tare, letrai. Trebuia să ne depăşim modul de a judeca lucruri!
foloseam. Dar o parte din mine încă nu (ea bine cu acestEra clar însă că, cu cât mai adânc pătrundeau oamenii în
lucru.propi ul lor întuneric, cu atât era mai capabil spiritul lor
Relaţia noastră cu un client începea din momentul în care |să se avenl reze în căutarea luminii. Poate că toţi suntem
Una la telefon. După ce îi ceream numele şi fixam o oră i I mcreaţi egali, d mulţi dintre cei cu care lucram - oameni
i c , ne aşezam şi meditam. în meditaţiile noastre, întrei ţ icare trăiau o viaţă alUŢ de tragică - aveau capacităţi
puteam servi mai bine această persoană. După aceea, •spirituale cu mult mai mari DEC ne imaginaserăm noi
ai n notiţele, ca să vedem dacă primeam aceeaşi infor-( I Ivreodată că există. Pur şi simplu nunul I pentru a putea
privire la problema ei şi la ce anume avea ea nevoiesuporta şi depăşi problemele de fiecare zi, aveai
vindecare. Genny şi cu mine utilizam acest timp pentru le o credinţă puternică. Unii oamenii nu erau siguri
a ne instrui reciproc. Oamenii veneau în tot felul de modulB dacă \ a irebuiau să revină pentru continuarea
Unii veneau singuri. Deseori, aduceau cu ei parteneri sau pih tratamentului.
3
46
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
II r&spunsul era evident. Alteori, le spuneam să vadă cum leze la mantra lor, la fotografia maestrului lor, la exerciţii
i I Iacă simţeau că în următoarele şaptezeci şi două de ore de yi ga, sau la o anumită tehnică - în loc să-şi rezerve
m «' schimbare dramatică - în bine sau în rău - aveam puţin timp 1 cursul zilei pentru a primi. Trebuia să ne
lentul că vindecarea reuşise. Dacă simţeau multă durere, obişnuim să nu judi căm felul de a proceda al oamenilor -
|ucru însemna, de obicei, că regiuni blocate anterior se chiar dacă, de multe or pentru noi el părea plin de un
m i a u acum şi starea revenea la normal. ritual sau de o autoexaminar inutile. Cursul spunea:
i u | i i i vinţa banilor, părea că niciodată nu primeam un răs-
„Nu învăţa pe nimeni că el este ceea ce tu nu ai
jomplet. Uneori aveam sentimentul că nu ar trebui să ce-• u u
vrea ţ fii. Fratele tău e oglinda în care îţi vezi propria
pentru munca noastră. Simţeam că, întrucât nouă ni se
imagine. "38 <
i i aceste daruri pe gratis, ele ar trebui date mai departe
e i . i i i s . Erau oameni care aveau o asemenea părere despre Indiferent cât de dificilă părea a fi calea cuiva, ea
¡ i m i n ă altruismul în cazul vindecătorilor, încât se aşteptau u n a era <n o amplificare a ceea ce învăţam noi înşine.
noastră să fie făcută gratis - dar care nu stăteau deloc i n i m i,Lucram împreunl pentru a-L vedea pe Dumnezeu în
alunei când era vorba să plătească taxe mari docto-I > a i noi nemijlocul nostru.
întrebam: „Cum ne vom câştiga existenţa?" U n i i m p , am lăsat Cursul spunea:
plata la latitudinea pacienţilor. După o c a i c. i i e simţeam atât „Nu există nici un văl pe care Iubirea lui
de bine, încât acest lucru părea să nu ■ Dar, la sfârşitul unei
Dumnezeu. <// noi, împreună, să nu-l poată ridica. Calea
zile, când ne uitam în cutia cu do-i i i i cpeam să avem îndoieli.
spre adevăr e de, chisă. Urmeaz-o cu mine. "39
„Cum puteam trăi din asta?",
I I I iam . Aşa că am început să solicităm o anumită donaţie, Munca noastră ne făcea să înţelegem că, indiferent
i u n e i scări variabile. Nu voiam să îndepărtăm oamenii, problema noastră era de natură emoţională sau fizică, ea
fkptul că nu-şi puteau permite să plătească. Cu toate nu n| decât un văl. Ţelul nostru cel mai important era de
a adeseori părea că oamenii preţuiau cu adevărat munca na experl menta pacea care se afla de cealaltă parte. Cel
numai atunci când plăteau ceva. Noi voiam ca fiecare pişcăpuţin pentru noi problema în sine avea un rol secundar -
atât cât putea. Indiferent ce sistem încercam, Dum-n e furnizachiar dacă pacienţi noştri nu simţeau întotdeauna la fel.
ceea ce aveam nevoie - poate că nu era chiar e doream înîn timpul şedinţelor, ne ni aminteam fragmente din Curs:
acel moment, dar ni se purta de grijă în mod i u i înainte ca un „... acum e cea mai potrivită aproximare a
pacient să plece, îi dădeam o meditaţie | venise în mod eternităţii, pi care această lume o oferă. In realitatea de
intuitiv, pentru a o încerca în cursul săptă-. dr două ori pe zi. „acum ",fără trecti sau viitor, se află începutul aprecierii
De obicei, aceasta însemna să-i cerem ra p ă care era pentru eleternităţii. "'
cea mai înaltă imagine a iubirii Uminii . Apoi, i se cerea să
simtă experienţa acelei imagi-l i i i i n jurul, cât şi în interiorul Minutele pe care le petreceam împreună cu fiecare clien
său - în acelaşi timp, încre-lu i acelui sentiment, orice teamă l »iniinezeu erau în afara timpului. Nimic altceva nu mai in
sau îndoială din viaţa sa. Nu era important care era exact afara sentimentului de a fi o cupă goală în acest i, plină în
imaginea. Ceea ce conta experienţa. Meditaţiile păreau a următorul, împărtăşindu-i apoi conţinutul şi d ca ceea ce
împărtăşeşti este primit. \deseori, înainte de a merge la
continua experienţa vindeci care începuse în timpul şedinţei
culcare, obişnuiam să pripii;.ui de soare care îşi împrăştia
cu noi.
culorile în sufrageria pi să citim încă o dată din Curs:
De cele mai multe ori, meditaţia era pentru oameni
muncă la domiciliu, o rutină în cursul căreia unii adormeau şi [ Ex tinderea ţelului Sfântului Duh, din relaţia ta către
care alţii o transformau într-o disciplină plină de dificullâ|i ţ ţntru a-i aduce cu blândeţe înăuntru, este modul în care
obstacole. Mulţi dintre cei pe care îi întâlneam, preferau să an Ură mijloacele şi scopul. Pacea pe care El a inoculat-o ui
3

47
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
line şi în fratele tău, se va extinde liniştit asupra fie-Qspect al Jennie şi Cal erau un cuplu fericit, ceva mai în vârstă. Din
vieţii tale, înconjurându-vă pe tine şi pe fratele ■ u ricire cljfl în care i-am întâlnit, ne-am simţit ca în familie.
incandescentă şi cu conştienta calmă a deplinei a Iar tu îi vei Am devenit imediat buni prieteni şi i-am adoptai
purta mesajul iubirii şi a siguranţei şi a a către oricine caută Jeannie şi pe Cal în calitate de părinţii noştri din
preajma templului tău, unde îl ,i vindecarea. "41 California, nu aveau copii, aşa că adopţia era perfectă
cea ce făceam, dădea din ce în ce mai mult sens relaţiei < pentru toţi. Mul mită lui Doris, noi aveam să rămânem
isătoria noastră urma să fie mai mult decât o ceremo-nc uneabuni prieteni şi să I măm o familie, pentru încă mulţi ani -
pe noi doi. Părea că ea avea să însemne, de ase-nnga j amenteledar pentru Doris, ac ta era prima şi ultima oară când îi
noastre de a-i include şi pe alţii în iubirea o descopeream. vizita.
in primit din nou veşti de la Doris, pentru prima dată uite luni de
O dată la câteva luni, mergeam la Paradis. Jennie
zile. Ea venea din Alaska, pentru a participa venţic în Lasse d pa de metafizică de peste treizeci de ani. Ea avea
Vegas. îi scrisesem, rugând-o să oficieze ■Mutră, împreunăîntâlniri sapi mânale cu „fetele" ei - dintre care cea mai
cu Greg. Trebuia să petrecem ceva |jpieună, ca să ne facemmare parte erau ti cute de optzeci de ani şi chiar mai în
planuri pentru ceremonie. Ghizii ■escră că ar trebui săvârstă). Meditau, lucrau scrierile sacre care fuseseră
mergem cu ea în Nevada. Noi nu Iti că aveam nevoie sătransmise de-a lungul a mai mu generaţii, şi practicau
petrecem atât de mult timp împre-dur nici nu doream să nevindecarea de la distanţă. A te afla în coi pania lui Jennie
opunem ghizilor ei. Aşa că, du;, întâlnirile la care participa ea nuşi a „fetelor" ei era ceva purificator şi ne aji| în propria
prezentau nici un pcnlni noi, aşa că am profitat de ocazie pentrunoastră muncă. La întâlnirile lor, făceau aproape in neric
a ne bucu-aie şi de aparatele automate de joc. îmi plăcea, deşi meditau. încăperea se umplea de cea mai blândă şi,
ase-.i mi închipui că Dumnezeu a vrut ca noi să mergem la1 timp, cea mai puternică energie. In timp ce priveam în n
Uns, ca să putem transforma o investiţie de un dolar într-o i iicrei, femeile păreau să se transforme în nişte călugări, n i
Munci nu ar mai fi trebuit să ne facem niciodată griji pentru laţi în robe negre. Deseori, în centrul cercului apărea 1 mi
bani. Credeam că, având în vedere darurile paranomi ale lui1 1 leu. După un timp, după ce mai multe persoane au
Genny şi ale lui Doris, ar trebui să câştigăm o avj N-amICUt că îl puteau vedea, leul se dizolva într-o coloană de
câştigat-o. Nu aşa proceda Sfântul Duh - cel puţin în oi ce neFemeile se apucau apoi să trimită energia vindecătoare
privea pe noi. Ştiam că, mai întâi, trebuia să învăţăm . 1 nePersoanele de pe listele lor. După aceea, toată lumea
facem griji. Apoi aveau să vină şi banii. Ei bine, ne-am \\\ dit pălă-■ 1 vorbea despre fleacuri, în timp ce mâncau
noi, poate că am fost trimişi aici, pur şi simplu, ca sl relaxămprăjituri şi ' 1 ie 1 , ca şi cum tocmai ar fi terminat
şi să ne distrăm. dejucat o partidă de Ibutc doamnele ne îndrăgeau, iar
Eram în drum către aeroport pentru zborul de întoan lanouă ne plăcea atenţia ne bucuram. Paradise era exact al
San Francisco, când Doris mi-a spus să schimb rezervări Urmadoilea cămin de care nevoie.
să zburăm, în schimb, spre Sacramente Când am al zat, mi-a Numărul pacienţilor noştri era fluctuant. Din ce în ce mai
spus să închiriez o maşină, cât timp ea dădea un l e fon. înOameni veneau la noi, deoarece auziseră de rezultatele N
timp ce ne puneam lucrurile în maşină, ea a explicai în zorii 1 lor pe care le făceam. întrucât pe cei mai mulţi îi întâl-''
zilei, ghizii ei îi spuseseră să ne facă cunoştinţă cu cuplu care < lală sau de câteva ori, activitatea era intensă. Noi eram
locuia în nordul localităţii. Nu era deloc sigură d e dar ştia că M cn, dacă urma să fim de ajutor, vindecarea trebuia să
totul va merge bine. Tocmai îi sunase şi ei erau emi >|| onaţi aibă Iprde. I 'e de altă parte, întrucât ţelul nostru nu era
la gândul că sosim. Imediat ce am auzit că mergeam I tr-un numai de ■ca boala curentă, ci şi de a orienta oamenii
oraş numit Paradis, toată povestea a început să fie şi in către conşti-■r N P I R I T U A L Ă în creştere, părea firesc ca
interesantă. Cu doi ani în urmă, Doris o întâlnise în treacă! M unii dintre ei să ră-| u!\ studieze împreună cu noi. Atâta
Jennie la un seminar, dar nu mai păstraseră legătura de atuifl vreme cât aveam de lu-lii s u n |cam minunat! Simţeam că
3
48
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
eram pe drumul cel bun. Iftm u n scop. Dar uneori, cândDom lui? In relaţia noastră de cuplu, rareori ne puneam
treceam printr-o perioadă ■jtivitaic - „o secetă" - ne lăsamla încerci pentru a ne dovedi afecţiunea reciprocă. Dar
copleşiţi de un sentiment ltl« A Numai după ce am trecut prindeseori păream & testa pe Dumnezeu - precum doi copii
mai multe perioade n i i de activitate mai intensă, mai puţincare aleargă mereu 11 poi, să vadă dacă El mai este încă
intensă şi din nou IMnisă, am început să acceptăm cu maiacolo.
puţină teamă tim-inuiu liber. încetul cu încetul, începeam să Trebuia să recunoaştem că, de fiecare dată, El era
ne bucurăm de lh>a/ ca de o vacanţă spirituală.aco(j pentru noi, aşteptând cu braţele deschise. Poate
■ram chiar în mijlocul unei asemenea „secete", când că- k i i u i i 1că dificullal provenea din faptul că răspunsurile nu ni se

chiar lângă noi a devenit disponibilă. Ne gândeam I Ideală carevelau aşa cum aşteptam noi. Uneori, era ca şi cum
birou, unde să ne primim pacienţii. Dar ne pu-p i c permite? Nueram în cădere liberă v i e îndelungată, înainte de a ateriza
cumva ne angajam la prea mult? în acel jM, de D O U Ăîn plasă. Dar nu eram niciodal. dezamăgiţi, atunci când
săptămâni nu mai avuseserăm aproape nici un |, I >acă luam înne păstram încrederea. Descopcie.nn
considerare partea practică a lucrurilor, a H I M ia încă o casăBc î n ce mai mult o ordine universală care ne copleşea. A
era o nebunie. Ne-am dus la Jennie aşa cum făceam deseori,H| sa trăieşti în necunoscut, în a patra dimensiune,
atunci când ne confruntam cu asi lei decizii. De obicei,însemna ll n i încredere că ea va fi sursa a toate - inclusiv
sprijinul ei şi timpul petrecut departe de i u na zilnică nea mijloacelor k » u l islcnţă. Tenacitatea acelei forţe se
ajutau să găsim răspunsul. îndrepta spre noi şi ne m i i n . o u o frecvenţă din ce în ce mai
De data aceasta însă eram încă în dubiu. Ceva în noi mare. Cea de-a patra din i i e dădea extrem de mult sens
spunea: „Bineînţeles. închiriaţi casa. Este pentru voi." Apoi i haosului ce domnea în pri-ftpl< i n i dimensiuni. în
gândeam: „Deja folosim casa noastră; centrul pentru copiii IM această dimensiune, ne era uşor să ve-Hft f e l u l î n care
navi de cancer ne lasă să-i folosim clădirea şi un prieten .ne timpul şi spaţiul puteau fi manipulate.
cameră de care ne puteam servi. Dar cealaltă voce insista. „L| N u n ta noastră bătea la uşă. Ea urma să fie o ceremonie
aţi-o." Dar cum puteam s-o facem? Nu aveam bani nici penii 1 de 1 I c a lealităţii celei de-a patra dimensiuni, care se
prima lună de chirie. Am cerut un semn mai clar şi ne-am înioj manifeste 1 I 1 p l i n a şi puternic în vieţile noastre. Toţi cei
acasă, simţind că problema nu era încă rezolvata. de care ne sim-■111 i p i o p i a t i erau acolo. Ferma unde
In primele ore petrecute acasă, am telefonat amândoi începuse totul, atunci u n întâlnit pe Doris, pe Michael şi
lor care ne sunaseră şi am verificat corespondenţa. Eu am do pe Marsha - cei care m i . Icut cunoştinţă cu Genny - era
chis o scrisoare de la bancă. Era o comunicare foarte ci udai locul perfect pentru cere-u e ( himenii invitaţi erau de
fusese făcut un depozit în contul nostru, un depozit pentru sui toate felurile, dar puţini erau i u i ţ i s ă vadă o căsătorie
exactă de care aveam nevoie pentru a închiria biroul. Coin celebrată de un şaman şi un vinde-1 1 11 > a t ă lumea era
denţa era cu adevărat surprinzătoare. Am sunat la bancă inii, însă îndrăgostită de dragoste - tot a ş a de p e e â t eram şi
at, ca să verificăm dacă nu cumva era o greşeală. Ei au veri noi. La fel ca în viziunea mea iniţială, buni-p i era acolo şi
li ... „Nu, vă asigurăm că depozitul este legal." Aşa că am foii se bucura de ocazie. Toti cei prezenţi şi-au I u liber
fără întârziere banii pentru scopul divin pentru care au fost o bucuriei de a experimenta ceva nou şi diferit şi de n i p i i
riţi şi am închiriat căsuţa. Şase săptămâni mai târziu, eram ¡1 u n ă în acel loc. Chiar dacă seceta prelungită pârjolise
zaţi că banca făcuse într-adevăr o greşeală. Am mulţumit în Iftsând doar puţine flori sau plante înflorite, căldura
11 ditaţiile noastre pentru împrumutul forţat. Ne-am rugat, de soare-p i e inele ne-au făcut pe toţi să ne simţim bine. < c i
a. menea, să fim iertaţi pentru că aveam nevoie de atât de emonia a îmbinat tradiţia cu ritualul şamanic. Incluse-m
umil semne, de o dovadă aproape constantă că ceva mai înalt ceremonialul jurămintelor noastre matrimoniale frumu-
ne \r ta de grijă. De ce nu puteam accepta, ca atare, iubirea i n .uşului nupţial interpretat de un flautist şi binecuvântă-

49
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
leciale ale învăţătorilor noştri spirituali, Doris şi Greg. o u apierdute care urfl pluseră casa, părăsind fiecare încăpere
noastră părea a fi ceva mult mai mult decât simpla 1 a doiîn care intram. Al aprins o lumânare şi ne-am întors în
oameni. Simţeam c ă eram martori la unirea forţelor cu cele alepat.
Pământului. Ne simţeam onoraţi de a fi preia acest De data aceasta am simţit căldura şi iubirea, am
eveniment.simţi cum ne învăluie momentele preţioase ale ultimelor
(lenny îmi făcuse o cămaşă de nuntă. în căutarea proprieizile.
i n ea întâlnise o străină - un înger - într-un magazin din .
care, după ce aflase ce căuta, a dus-o la o croitoreasă,
împreună, ele au creat modelul unei rochii perfecte de CU
mâneci foarte largi, care aproape atingeau pământul.
La spate, literalmente o sută de nasturi adunau metri întrebi CAPITOLUL ŞAPTE
mătase, într-un model vaporos care părea să o ţină pe (ic
deasupra pământului. Toate detaliile se aranjaseră la locul
trivit, conform ordinii divine. La început, atunci când erauNe am întâlnit pentru câteva zile cu Doris în Tahoe, în 1 1 am
Europa, simţisem să lumea întreagă se bucura pentru noi, un t încă în luna de miere. După nunta noastră, ea vizi-om de
ne bucuram pentru lume. în ziua aceea am sărbătorit, sini|i ştiinţă care efectua o muncă de cercetare tehnică i
din nou în jurul nostru acea armonie. meciului. Poate că din cauza hărţuielii continue la care i ii|
Un prieten ne-a pus la dispoziţie o cabană în Tahoe, una usâ din partea autorităţilor din Alaska pentru că prac-
să ne retragem în weekend. în Fiatul meu decapotabil ce tiănf ilicina Iară să aibă o diplomă, Doris devenise o studentă
după el cutii de tinichea, am oprit în drum la un restauraţii lentă. în studiul cancerului, ea abordase laetrilul, B12 şi |
marginea şoselei, pentru nişte bere şi cartofi prăjiţi. Când loacc mai puţin cunoscute. Lucrase împreună cu chiro-i*
ajuns în sfârşit la cabană, ne-am dat seama că nu fusese folo* şi alţi specialişti, pentru a afla lucruri noi despre cele ■ mc
de luni de zile. Camerele miroseau a aer închis. Eram însâ p tehnici ale lor. De asemenea, cu ajutorul indigenilor •.ka,
obosiţi ca să ne batem capul cu curăţenia, aşa că ne-am dus începuse să ştie tot mai multe lucruri despre folosi-tlelor.
culcare. Câteva minute mai târziu, Genny se răsucea în soi în Apoi, se dusese în Anglia şi obţinuse masteratul la tic cele
acelaşi timp, eu visam că Doris apărea la uşa din faţă spun mai avansate clinici de acupunctura. Tot de la o ti a i e , îşi
du-ne să fim foarte atenţi, deoarece casa era posedată. Am luase doctoratul în religie. în ziua în care ne-a m Tahoe,
cercat împreună să exorcizăm spiritele mai joase. Nu reuşeai Doris a menţionat în treacăt cum şi-a luat li-tnedicină, la
şi Genny m-a trezit. în casă era frig, iar noi eram înspăimânta Universitatea din Mexic: înainte de a părăsi pentru
Genny tocmai visase că ceva o ţinea ţintuită în pat şi nu-şi pu totdeauna Ecuadorul, m-am Mexico City. Acolo, am avut
mişca mâinile. ocazia să studiez şi să sus-iciiul de licenţă. Comisia
Casa părea straniu de tăcută. Ce ar trebui să facem? Nu medicală finală se afla însă în ia, iar eu nu vorbeam limba
puteam dormi aici. Era târziu şi nu aveam unde să ne ducem germană. Ghizii mei m-au a mă vor ajuta. Eram convinsă
altundc Genny a luat buchetul de mireasă şi puţină sare. Eu că diploma mea de me-i va 11 de folos cândva. Oricum,
am sml^ cit în bagaje şi am găsit Biblia noastră. Pe jumătate cu ajutorul ghizilor mei, ■escurcat foarte bine la
dezbrăcif am mers din cameră în cameră, invocând toată examen." Dar, dintr-un anume jt care nu l-am înţeles
dragostea care o simţiserăm la nunta noastră, chemând-o să niciodată, faptul că obţinuse diplo-H| medicină la
fie prezenl cu noi şi să umple cabana. Am simţit că lacrimile Universitatea din Mexic nu a scutit-o nicio-
de bucur îmbrăţişările şi multe alte mici gesturi de afecţiune
i I • ('hiropractorii sunt practicanţi ai unei arte a vindecării, ce a fost dezvol- B Sluhli- I I n i t e
erau din 0| cu noi. Am simţit energia nedorită, spiritele cu m a i bine de o sută de ani în urmă. Idea d e bază a acestei A iii \ inilivarc este aceea că
trupul posedă o inteligenţă înnăscută, capabilă să H| n -.l.ihilirea sănătăţii fizice şi spirituale. Ei
3
50
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
lucrează mai a l e s asupra coloa-i i i iile pentru eliberarea blocajelor şi restabilirea fluxului energetic. care
o simţise. Ea era foarte mândră. Dar pe dedesubt,
N. T.
simţeau
99
100
dată pe Doris de presiunile autorităţilor. Cel puţin în două
•nţa care merita atât de mult să fie iubită. Ne simţeam | i
prejurări, asociaţia medicală locală a aranjat acuzarea şi coiul
la gândul că poate toată dragostea de la nunta noastră
narea ei la închisoare. Doris se afla la mijloc, în bătălia dinlic t
luase sentimentele şi le făcuse şi mai greu de suportat,
diţiile locale şi influenţele occidentale în Alaska. Una dintre c
h o l u l exercitat de ea asupra spiritului nu putuse să vin-■
mai mari probleme cu care se confrunta se referea la faptul
I I I cel puţin nu vindecase - golul lăsat de iubirea faţă de
înainte de venirea medicilor occidentali, indigenii practicau ci
trolul mental al naşterilor. Era foarte important ca femeile sA
Am discutat despre bărbati şi despre nevoia lor de a se
rămână însărcinate în timpul anumitor luni ale anului, în aşa
iperiori. în prezent, numai un bărbat cu totul special ar fi
încât copilul să nu se nască iarna - deoarece acest lucru ar li
ui a lui Doris, sau nu s-ar simţi ameninţat de ea. Deose-I v
semnat o mortalitate sporită, datorită frigului extrem. Dar,
r.lente în cultura noastră în privinţa modului diferenţiat
înt cât indigenii deveniseră mai receptivi la medicina
erau trataţi bărbaţii şi femeile îi păreau bizare şi o tulbu-
occidentalii doctorii le strecuraseră în minte îndoieli cu privire
ifund. Doris, cu toate experienţele ei, avea o calificare
la control mental al naşterilor, ceea ce odată fusese un sistem
Dară pentru multe lucruri, dar mai ales pentru dragoste.
sănătos şi» tă la sută eficient, acum era dat uitării. Localnicii
Ea lise să se mute în California. Dar lipsa de sensibilitate
renunţasciă credinţa lor fermă în controlul propriilor trupuri şi
a u noastre era prea dramatică. Ea avea nevoie de
începuserl utilizeze pastile şi alte mijloace de control al
sălbăticia (ml din Alaska.
naşterilor, ceea însemna că acum copiii erau născuţi în
Munci când ne-am spus la revedere pe aeroportul din
mijlocul iernii.
ncela a fost singurul bun rămas trist de care îmi puteam i
Pe măsură ce ascultam tot mai multe dintre istorisirile I
In acel moment, nu eram conştienţi de faptul că acela m
Doris, începeam să-mi dau seama că ea era un simbol al un
fie ultimul timp petrecut împreună, pentru multă, multă
mod de viaţă pe cale de dispariţie. Nu puteam să nu simt că,
t dacă nu pentru totdeauna. Nu-i mărturisisem niciodată
timp ce ea se lupta pentru a fi egalul lor în diplome şi influen
« v .nat lui Doris cât de mult îmi dăruise, cu sufletul ei . i I I
spiritul ei se întrista. Aveam sentimentul că, în lupta ei pent
nesfârşita ei răbdare şi iubire, pentru care îi voi fi me- *
supravieţuire, pierdea o parte importantă din ea însăşi.
Uni 'scător. Doris m-a salvat de mine însumi, într-o vreme
Am discutat şi am făcut plimbări lungi în jurul lacului
|vcam cea mai mare nevoie de acest lucru. Presupun că
prin păduri. Genny şi cu mine simţeam cât de singură era
ba o ştie deja.
Dorf într-o zi, nu mult după stabilirea lor în Alaska, bărbatul
N e am întors acasă, apreciind cu adevărat căsuţa care
cari ajutase să se însănătoşească şi o călăuzise prin pădurile
ne | dată - deoarece, dintr-o dată, ne sunau la telefon o
tropicaţ şi prin jungla ecuadoriană, ieşise pe uşă în timpul
mul-d e oameni. Casa noastră devenise un loc în care
unei fiu tu puternice de zăpadă şi nu se mai întorsese
veneau | cu tot soiul de nevoi. în cadrul şedinţelor
niciodată. Trupul I îngheţat fusese găsit mai târziu. Se
noastre, dese-I I I la suprafaţă urme de simţăminte
aşezase pe un buştean ca se odihnească. La câteva sute de
nedemne de a fi iu-, ini.ilnite în mod obişnuit la mai mulţi
mile depărtare, atunci când d rectorul şcolii a intrat în clasă
oameni. Mulţi dintre n|n noştri îşi dăruiseră altora vieţile
pentru a anunţa vestea, înainte el să pronunţe un cuvânt,
lor - dar nu învăţaseră pată că adevărata dăruire este
băiatul cel mare al lui Doris s-a rid cat în picioare şi a spus:
cea care vine din inimă. Şi, bea ce priveşte inima, a dărui
„Ştiu, tatăl meu a murit."
şi a primi înseamnă unul şi Inşi lucru. Cei mai mulţi
Era evident că toată educaţia şi pregătirea pe care le
simţeau că nu se dăruiseră cu adevărat, fară să pună şi
real zase Doris de atunci încoace, nu puteau lua locul pierderii
unele condiţii. Ei trebuiau să facă mc ceva pentru iubire.
3

51
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Boala reprezenta testul ce arăta cât de deţ te putea ajungecreştea din ce în ce mai mult. I n unele zile, după un
trupul lor, atunci când strigau după iubire 1 un decor frumos,program cu foarte mulţi pacienţi, t e m u cu noi acasă
în care noi ajutam oamenii să se accepte gjj aşa cum erau.bătăliile lor interioare. Câteodată, ne po-| i i u n certându-ne
Munca era mai degrabă non-verbală, decâi ut lectuală. Ţelul asupra unui conflict nerezolvat, care nu ne i i m a l )upă ce
nostru devenea din ce în ce mai clar- să-i aiul pe ceilalţi să-şiam început să ne dăm seama ce făceam, am m i a c i a
simtă spiritul, care era deja perfect şi întrec important să ne rugăm înainte şi după fiecare şedin-l l i n p
O persoană pe care o vedeam frecvent prezenta simplii n care vom recunoaşte, încă o dată, prezenţa lui Dum-" i i
me de scleroză multiplă. Spunem simptoame, deoarece, n u r ati n f i e c a r e persoană. Nu voiam să identificăm oamenii cu »li
ce boala este confirmată, oamenii încep adesea să trăi» i n e l e lor, ci să ne amintim de partea din ei care era întot-
efectiv manifestarea bolii, care de obicei urmează un anuiiiia mult mai înaltă.
curs. A apela în mod frecvent la eticheta unei astfel de boli, p I 'ursul spunea că boala este un sistem de apărare
sează oamenii într-o categorie ce poate deveni o închisoare împotri-plrvarului. Unele grupuri religioase cu care ne
Această femeie se afla într-o astfel de închisoare. Incn întâlneam păţi M pună că boala nu există. Mulţi
mai zdrobitoare decât disconfortul datorat înţepenelii, etan reprezentanţi ai grupu-" N n n (iândiri aveau concepţii
merile ei ca starea ei să nu se înrăutăţească şi mai mult. In pli similare, dar noi aveam senil ca provocarea consta în a
ea încerca să termine colegiul. Era important pentru ea imil face ca oamenii să-şi vadă boala ca pe un sistem de
prea important. Deşi noi o sprijineam, uneori mâinile ei relu/J apărare împotriva adevărului i | u şi perfecţiunii lor
să coopereze. Ea le blestema, iar apoi încerca să le iubcasJ interioare. Atunci avem o experi-i '.onală, în loc de o
Noi îi priveam mâinile ca pe nişte zânişoare, uşoare de tot, \% atitudine intelectuală - pe care am 1 1 1 că oamenii fac
timp ce fiecare deget era degetul unui înger. Mâinile ei nu eforturi să o accepte. Aşa cum medici-identală nega
p( teau face ceea ce nu se potrivea cu sensibilitatea lor. Ele ar factorii emoţionali şi spirituali ai bolii, unii i implicaţi în
creat mai degrabă desene miniaturale delicate, decât să dac» moduri alternative de vindec e erau hotă-s e agate de un
grafieze o dizertaţie. Conflictul era mai complex. Dar, spus i concept mental, în timp ce trupurile lor ce-islent să fie
simplu, îngerul din ea era în conflict cu toate îndoielile şi nev recunoscute şi ajutate. Vindecar devenea, nuc mai
ei de a fi recunoscută. Când lucram, simţeam acea parte clin mult, o cale absolut personală, în care nu-şi gă-■Deul
care era cu adevărat un înger şi plângeam împreună. Dar, în metode simple ce ar funcţiona pentru oricine.
mea asta, nu exista o astfel de recunoaştere. I » i u când în când, oamenii veneau la noi şi spuneau:
Mai era şi o femeie care avea probleme serioase cu 1 1hi bolnav, dar nu vreau să consult un doctor. Vreţi să mă
chii, împreună cu multe alte probleme de ordin fizic. De i\m aju-I N o i eram bucuroşi să-i ajutăm - dar, de obicei, numai
multe ori pe săptămână, trebuia să rămână conectată la un■ c e c i insultaseră un medic şi admiseseră că au unele
apară de dializă. îşi făcea mereu griji cu copiii ei care setemeri-Brivirc la starea trupului lor. Mulţi oameni aveau
revoltau da oarece ea refuza să admită situaţia care îinevoie să pite l a u r a din trecut legată de experienţe
periclita viaţa. îşi IM cea griji în privinţa soţului şi aanterioare avute cu doctori. Uneori, munca noastră cu ei
sentimentelor lui faţă de faptul că era prins în capcana de a se rezuma la relaţia I medicina. Unii oameni aveau
trebui să aibă grijă de ea. Se p i c i u l cupa, de asemenea, pentrunevoie să vadă că Dumnezeii crează prin medici, la fel ca
fratele ei, care era şi el foarte bolnayj şi prin vindecători spirituali.
Indiferent câtă iubire primea în timpul şedinţelor de vin- H v . nu Alţii veneau la noi şi spuneau: „Luni de zile am viafl
t puteam schimba sentimentul de sacrificiu de sine şi | i e ,zat că celulele mele bolnave de cancer sunt distruse, dar
precum şi tendinţa de a-şi ignora propriile necesităţi, e a i u cume l e co] tinuă să se înmulţească. Unde greşesc?"
pendula înăuntrul şi în afara unui întuneric atât i i i i m nu mai Pentru noi, tratamentele tradiţionale şi vizualizări Ic
văzusem niciodată înainte. Respectul nos-d e spiritul şi forţa eiu seori nu funcţionează, deoarece, în primul rând,
3
52
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
amândouă clud negarea cauzei bolii. Vizualizarea celulelor despre această conştiinţă, despre atingerea ţelu-a trăi în
canceroase J re se distrug reciproce poate fi doar o altă lumea spirituală, dincolo de permanentele tei aţii şl i de
expresie a coi hol lui trupului. De atât de multe ori se încearcă a avea siguranţă şi confort. I ,a interval de câteva zile,
Genny şi cu mine visam că um-
diverse tratainal şi tehnici, în loc de a se asuma riscul de a
i prin sate străine, cu oameni care aşteptau la rând
vedea ce imagini temeri ies spontan la iveală, pentru a lucra
să fie vinul i. în vise, ne vedeam stând în biserici
asupra lor.
primitive şi simţeam
Uneori, lucram cu persoane care luni de-a rândul con
■gia vindecătorilor curgându-ne pe şirele spinărilor şi
taseră un terapeut. Toate temerile şi durerea lor se aflau la
furni-
prafaţă şi păreau a nu avea limite. în timp ce terapeutul îi
ii ne în vârful degetelcr. în planul fizic însă, nu
îndfl( na să continue, noi vedeam din nou că exista o negare
aveam nici
nij durerii, ci o negare a existenţei iubirii şi a lui Dumnezeu în
ee de felul în care urma să aibă loc o astfel de
ml riorul lor. Fie că întâlneam oameni bolnavi, cu relaţii
călătorie.
disliuM toare sau în criză financiară, în toate cazurile, energia
în fiecare lună, venitul nostru ne acoperea cheltuielile de
blocil făcea să evite diferite părţi pur omeneşti.
şi nimic mai mult. Hugs & Kisses era în magazine şi se
Cursul spunea:
vin-bine. De Ziua îndrăgostiţilor, era numărul opt pe lista
„Sănătatea este rezultatul abandonării tuturor tcntJM de -scller-uri a lui B. Dalton. Curând însă, am aflat câte
velor de a folosi corpul în mod neiubitor. "42 Nu este la lalM exem-ar trebui să fie vândute, înainte de a începe să
dinea ta să-l schimbi pe fratele tău, ci pur şi simplu să-l </< rfl facem ceva i . Urma să primim cecurile pentru drepturile
aşa cum este el. 43 Orice încercare făcută de tine de a-l de autor, numai două ori pe an. Următorul cec trebuia să
< < > i M ta pe un frate înseamnă că tu eşti convins de vină în aprilie. Cursul spunea:
posibilitatea rl recţieiprin tine, iar asta poate fi numai
„... nici un lucru, dorit pe de-a-ntregul cu ardoare,
aroganţa ego-ului. (M recţia e de la Dumnezeu, care nu ştie
de aroganţă. "44 „(7fl deşte-te numai o clipă la asta: tu poţi
nu Hr dificil "47 „Biblia subliniază faptul că fiecare
rugăciunea B primeşte răspunsul, şi asta este, desigur,
contempla sfinţenia I care Dumnezeu a dat-o Fiului Său. Şi
adevărat. însuşi Hpf/// că Sfântului Duh I s-a cerut ceva,
nu mai e nevoie să te gfl deşti că pentru tine mai există
va garanta un răspuns. H>'' este la fel de sigur că un
altceva de văzut. "4S „ Spiritul M te veşnic într-o stare de
răspuns dai de El nu va fi nicio-Hr/ / i / unul care să
graţie. Realitatea ta este numai spim De aceea tu eşti veşnic
intensifice frica. E posibil ca răspunsul Său H nu fie
într-o stare de graţie. 46
auzit. Este însă imposibil ca acesta să se piardă. Există
Fiecare şedinţă, fiecare client care risca pentru a găsi unj M 105
mai mare, ne purta şi mai adânc în înţelesul Cursului. cam sămulte răspunsuri pe care le-ai primit deja, dar pe care im
aflăm că vindecarea înseamnă cu mult mai mult i teoriile</ le-ai auzit. Te asigur că ele te aşteaptă. "48
psihologice, decât spiritul către care ne deschisu l deja.
Doream cu ardoare să ne întâlnim cu vindecătorii n u m din Dacă era să mergem în Filipine, ne trebuia mai
Filipine. Auziserăm de la Greg, precum şi de la despremuli «Iod dorinţa noastră de a face ca acest lucru să se
modurile în care ei practicau să-L vadă în mod con-pcîntâmple. Punct de pornire era ferma unde a început
Dumnezeu în fiecare parte a vieţii lor. începând din noapteatotul. Bărbatul care trei I prin chirurgia mediumică ne
aceea când, cu mult timp în urmă, Vfl/ut un film despreputea da numele vindecătorilor] ne putea spune cum să-i
chirurgia mediumică şi am auzit poves-n i nu lui de afacericontactăm. Ni s-a spus să căutăm o 1 . 1 care vorbea
care fusese vindecat, probabil că nimic alţi i nu mă mai
limba engleză, pe nume Jessie Sophy şi să o niyl să ne
impresionase atât de profund. Voiam să ştiu puica fi
manipulată materia cu atâta măiestrie. Voiam să Bai multeîndrume. Am petrecut o seară cu diverşi oameni de la li"
3

53
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
mă, ascultându-le poveştile şi desenând hărţi care ne-ai da treacă necontenit de la un ţel la altul, astfel încât tu să
prin diferite răspântii de drumuri pline de noroi şi peste podi ^mimii s y î speri că el îţi poate oferi ceva. "52
la colibe în care, probabil, i-am găsi pe vindecători. Ţinui ml Vedeam acea parte din noi înşine care încerca să facă în
de şes filipineze, unde locuiau majoritatea vindecătorilor, M I ^B)l încât fiecare zi să fíe în regulă - în speranţa că a
rurale şi subdezvoltate. doua zi VII li altfel. Era oare acesta dansul seducător ale
Erau atât de multe lucruri de făcut şi atât de multe neJ ego-ului, v o i a să evite ceea ce era de fapt? Amândoi
noscute cu privire la călătorie. Cum ne puteam pregăti pcnini aveam nevoie de mai mult timp pentru a medi-
călătorie pe care nu ne-o puteam permite chiar acum? Care ■ n r e a f i r m a încrederea noastră în ceea ce era nevăzut.
i 'L cel mai bun mod de a lăsa Spiritul să ne transpună visele şiAtunci Bri N i n i c a m puţin şi observam, puteam vedea că
<|(j rinţele în realitate? Am făcut o listă cu tot ce am avea nevprezenţa care
pentru a face o astfel de călătorie. Aceasta includea reactui^Ba cu noi devenea din ce în ce mai solidă şi la fel de
zarea termenelor de valabilitate ale paşapoartelor şi găsireareală ^^■iinele pe care şedeam. Dar, dacă nu alegeam
uni persoane care să închirieze casa şi biroul nostru. Scopulîn mod con-H| N ă păstrăm sentimentul cu noi, uitam şi,
nosJ era să avem totul pregătit până la sfârşitul lui mai. după câteva mo-^^BL începeam iar să pălăvrăgim.
Acum era începutul lui martie. In primăvara aceea, am trecut prin ritualul de a-I cere în
Cursul spunea: conştient lui Dumnezeu să vină să locuiască cu noi. Ni-L
„Aminteşte-ţi că nimeni nu e în mod întâmplător </ < "j| ^^Biam stând la masă cu noi. Noaptea, Ii ofeream patul
unde este, iar întâmplarea nu joacă nici un rol în planul t nos- ^H b întrebam: „Dacă am avea oaspeţi, am fi tot
Dumnezeu. "49 „ Veghează numai pentru Dumnezeu şi îmi atât de gene-
raţia Lui. "50 „Dacă nu veţi fi precum pruncii", înseamnă (\ ■ ţ i onoraţi în a le oferi şi altora ceea ce îi ofeream
dacă nu recunoaşteţi pe deplin dependenţa voastră complit Lui?" îl ^^pii la picnicuri şi. împreună, ne bucuram privind
faţă de Dumnezeu, nu puteţi cunoaşte puterea reală a Fiului fdealurile
adevărata sa relaţie cu Tatăl. "51 nul.
\ lunci când noi eram fericiţi, El era cel mai fericit. Când
Faptul că depindeam de vânzările cărţii Hugs & Kism
■ f l b e a m . El stătea acolo, ca şi cum ar fi spus: „Unde vă H<
pentru mijloacele de trai ne amintea că, aşa cu ne bazasem |K
i I ' " ( a n d eram prea prinşi în discuţii pentru a ne bucura
iubirea noastră înainte, tot aşa şi viitorul nostru se afla cu s i r i i
de
106
locul în care ne aflam, El părea să nu observe. Când
i n mâini mai puternice decât ale noastre. Iniotdeauna există o
strigam zbieram, ne privea cu o incredibilă detaşare.
linie de demarcaţie foarte fină între |l t a u d să acţionezi şi când
Stătea alătur] noi, atunci când admiram un apus de
să practici credinţa, aşteptând cu ^■irc. Singura regulă cesoare minunat, sau o uf dină plină de flori. Era atât de
părea să funcţioneze pentru noi, era ■ im acţionăm dinprezent, de real, încât nu cimenta momentele noastre
nevoia noastră de a face ceva pentru ca un na se întâmple. Aaflate în afara realităţii. Când hcm esenţa noastră plină
învăţa cât să facem, cât să organizăm şi ^Hliulicăm - sau câtde pace, îl simţeam mai puţin. Am ajunl ne dăm seama că
să aşteptăm şi să vedem ce va fi. era o ^ ■ V A i a l a încercareproblema nu era felul în care era El înloi.l una cu noi - ci,
pentru noi.mai degrabă, cât de des nu eram noi cu El. ceea ce
i 'ursul continua să se adreseze ego-urilor noastre: aveam de făcut, era să ne facem timp ca să ne bucul de
„Trebuie că ai observat o caracteristică remarcabilă a ^HrW El. Dar ne făceam noi, oare, timp? Da. Dar, şi mai
fd pe care ego-ul l-a acceptai ca al său propriu. Atunci WÉ I adesea,
ui atins, el nu te-a satisfăcut. Iată de ce ego-ul e con-■ i > fă De-am fi putut numai să trăim într-o cultură în care
I I căutat în fiecare zi şi dorit mai presus de orice altceva.
3
54
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Visam ne imaginam cum ar fi. Cu siguranţă că aceasta dintre practicienii holistici şi Horii pe care îi consultase i-
trebuie să Iii parte din secretul unui vindecător cu care au spus ce trebuie să schimbe . 1 s e face bine. Trebuia să-
Dumnezeu are o ai menea relaţie intimă. Astfel, am aşteptat şi schimbe dieta, sentimentele, i i . relaţiile - aparent totul.
ca împrejurările viaţa noastră să se schimbe, pentru ca Ne dădeam seama cât de exte-
această călătorie sâ de nă posibilă. între timp, El făcea ca i i dc împovărat se simţea, nu numai din cauza bolii, ci
momentele de aşteptare aibă sens, ca şi cum răbdarea era şi şi la
ea necesară şi ar fi trebuii figureze pe lista noastră. i l el ortului pe care trebuia să-1 facă pentru a-şi curăţa
L-am luat cu noi la întâlnirile cu pacienţii. Moment în-
liniştite, momentele presărate printre alte momente, erau | viaţă. Stresul de a avea atât de multe de făcut îl
ccld care El era cel mai generos cu noi. îmi aduc aminte de o îngrozea.
Icnii de peste şaizeci de ani care auzea în mod constant voci. ^Brut să-şi închipuie cea mai înaltă imagine a iubirii. îm-
TrebI să se folosească de cârje, deoarece aceste voci o atacau H| nm accesat prezenţa vindecătoare care se făcuse din
li/ intrându-i în picioare şi în spate. Doctorii o fâcu-seră să se ce B in.ii simţită. El a văzut o minunată lumină albastră.
sil şi mai ruptă de totul, cu etichetele lor psihiatri-ce, care au Impre-^Hnceastă lumină blândă, ne-am abandonat
mi părtat-o şi mai mult de o viaţă normală. Ea ve-nise la noi, iubirii care se ^1 acel moment cu noi. El a simţit acea
pa tru că-şi dăduse seama că voia să ştie că nu era nebună, ci lumină plină de pace andu-l şi, pentru prima dată de
di avea calităţi „paranormale". Cum puteam noi, Genny şi foarte mult timp, s-a re-
mine, să o credem nebună, când noi înşine avem tovarăşi iii s a simţit iubit. Ştia că se va face bine. Acea
joacă imaginari! certitudine
Deosebirile majore constau în faptul că vizitatorii no ne uiştere a venit cu atâta blândeţe şi smerenie, încât
aduceau, de obicei, bucurie şi că noi puteam controla du fiecare
vizitelor lor. Provocarea noastră era nu de a convinge această nm am putut recunoaşte adevărata sursă a vindecării.
meie că vizitatorii ei invizibili nu erau reali, ci de a o susţine Şti-
sentimentul că ea deţinea controlul. Noi comparam mintea ci inunca noastră consta în a afla cât mai multe lucruri
I radio care prindea frecvenţe prea joase şi care nu-i erau I l a des-
fel ca mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit şi care aud d t u l iu care puteam mobiliza acea forţă.
lucruri, ea credea cu putere în Dumnezeu. Aşa că am de-■l I n săptămâna următoare, ne-a sunat cineva care ne
mugura soluţie era de a ridica frecvenţa radioului ei intern, p ruga
I r l încât să primească numai mesaje liniştitoare. Ea a fost să vizităm un tânăr în vârstă de aproape treizeci de
Bord. Meditam împreună - mai ales atunci când se simţea I u n ani. Era în comă de patru luni. Fusese implicat într-un
i i . H (isihie. Repetam împreună cu ea: „Numai pacea lui ^preu accident tocmai când se pregătea să se căsătorească.
este reală, numai iubirea desăvârşită a lui Dumnezeu nl.\ Am intrat în camera lui de spital şi am găsit un om
arată." Nu voiam să ne luptăm cu vocile, să le acordăm i | i e ataşat la mai multe aparate îngrozitoare care-1
mutila, deoarece acest lucru le făcea şi mai reale. Voiam i d i . hrăneau, respirau în locul lui şi-i îndeplineau cea mai
.un frecvenţa, până când realiza că, aşa cum îi spuseseră i i ic mare parte din funcţiile trupului. Aproape nici o parte
vocile nu existau. Abordând lucrurile în acest mod, în v.initâ din el nu părea prezentă. Mama logodnicei lui era cu
că nu are dreptate, ea găsea ceva mai bun pentru a i n el. De când avusese loc accidentul, ea fusese acolo în
energia distructivă care credea că o atacă. N e a vizitat un fiecare zi. Dorise extrem de mult ca el să-i fie ginere.
bărbat care avea o tumoare în piept. Doc-icdcau că e cancer. Fiica ei acceptase că probabil va muri şi îşi reluase
El voia să-i aplice un tratament holis-li» să apeleze la radiaţii viaţa normală. Ceilalţi membri ai familiei lui erau
şi chimioterapie care să o „expul-(iin el. Cea mai mare parte
3

55
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
morţi. Dar această femeie ne spunea cât de hotărâtă eralui a fost cu adevărat o victorie pe care am simţit-o cu
ca el să trăiască. Ea îi vorbea în fiecare zi şi îi aducea flori toţii.
proaspete. Era evident că ea era ancora lui în această Ne-a mai vizitat şi un alt bărbat a cărui moarte
lume. Nu mai exista nimeni altcineva. Dar era ea oareulterioară a însemnat, de asemenea, o victorie - în loc de
dispusă să-1 lase să plece, dacă asta era alegerea lui? Am o înfrângere. Nu era prea în vârstă, dar se vedea că era
vorbit cu ea despre acceptarea unui destin mai înalt. Afoarte bolnav. Venise la îndemnul doctorului său, care
plâns. Nimeni nu mai pusese vreodată la îndoială rolul ei.recunoscuse cât de gravă era boala sa. O mare parte din
Pentru alţii, ea era o eroină a generozităţii. Pentru noi însă,partea superioară a corpului său nu simţea nimic. Era ca
acea generozitate părea atât de împovărată de condiţii,o greutate fără viaţă. Vorbea despre boal; lui, ca şi cum
încât ne-am văzut obligaţi să o discutăm cu ea. Când amo parte a trecutului său îl ajungea acum din urmă şi-1
fă-cut-o, ea a clacat. A recunoscut că se folosea de el. trăgea în jos.
Venea la spital în fiecare zi, în speranţa că el va trăi, Prin procedeul de aplicare al mâinilor, am mers în
deoarece nu voia să înfrunte ce avea să se întâmple cu eacentrul acelei greutăţi, în timp ce el ne urmărea printr-un
şi cu familia ei fără el. exerciţiu de vizualizare. Simţeam că, sub acea greutate,
Am privit la trupul lui controlat de aparate. Deveneamera extrem de multă lumină şi blândeţe. Şi el vedea o
din ce în ce mai palid, urmărind aparatul de respirat, carelumină, ca cea a unei lumânări, arzând uşor în mijlocul
inspira şi expira în locul lui, forţându-i mereu pieptul să seîntunericului.
ridice şi să coboare. Chipul lui era livid, lipsit de orice Câteva zile mai târziu, am aflat că era în spital. I-
expresie. Eram din ce în ce mai palid. Eram gata să leşin,am făcut o vizită împreună cu Genny şi i-am dus o
când Genny a observat brusc şi m-a tras pe hol, ca să iau lumânare. Văzusem cât era de bolnav şi era important
puţin aer. să-i aducem aminte de ceea ce văzuse în timpul pe care
„Adu-ţi aminte că el nu este trupul lui", a spus ea. Aveaîl petrecuserăm împreună. La trei zile de la vizita
dreptate. Mă identificasem cu forma ce zăcea pe pat, în loc noastră, Genny s-a trezit în miez de noapte. Visase că
să-1 privesc cu ochii spirituali. Mi-am îndreptat mintea cătrebărbatul înapoiase lumânarea spunând: „Acum nu mai
acea imagine şi l-am văzut. Era prins între două lumi, am nevoie de ea." Ea era sigură cu privire la semnificaţia
temându-se să se întoarcă înapoi şi nu foarte dispus săvisului. Am meditat amândoi şi am simţit o schimbare
renunţe şi să plece. M-am rugat împreună cu Genny ca esenţaevidentă în starea sa. Se simţea mult mai uşor. Nu ştiam
lui divină să-1 ajute să ia o hotărâre. In timp ce meditam, am însă dacă îşi revenise brusc, sau dacă murise şi se
simţit îngeri intrând în cameră şi îmbrăţişându-1. Ştiam căconectase la propria sa lumină.
ţelul nostru era de a-1 iubi exact acolo unde se afla, lăsându- A doua zi dimineaţa, când am sunat la telefon, nu
1 pe el să decidă dacă va merge mai departe, dacă se vaam fost surprinşi să aflăm că el murise în cursul nopţii.
întoarce înapoi, sau dacă va rămâne între două lumi - într-oNici a trăi, nici a muri nu înseamnă o înfrângere. Pentru
lume a lui proprie. noi, numai modul de a trăi şi de a muri este fie un
Ne-am întors acasă. în seara aceea am primit un telefon.succes, fie o pierdere temporară a fiinţei noastre mai
La câteva ore după ce plecasem, el luase o hotărâre. Plecase. înalte.
Aveam un puternic sentiment că totul era în regulă. Moartea Pacienţi cu diverse probleme intrau şi ieşeau din viaţa

noastră. In cazul multora dintre ei, nu am aflat niciodată cum asemenea varietate de
au decurs ulterior lucrurile. Unii oameni erau ajutaţi pe loc. oameni, părea că munca
Alţii simţeau că greutatea devenea mai uşoară, deşi nu noastră era aceeaşi cu toţi.
dispărea complet. Era ciudat însă că, deşi întâlneam o
3
56
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Ne făceam oarecum griji ca nu cumva să folosim un
ciocan pentru orice problemă, deoarece ciocanul era singura
unealtă de care dispuneam. Dar, nu aşa stăteau lucrurile.
Scopul nostru era acela de a ţese un fir de aur în această lume
materială pe care o împărtăşeam cu ceilalţi.
Şi, indiferent care era experienţa lor, cu cât era mai pură
motivaţia noastră, cu atât mai mult ne simţeam conectaţi la
ceva aflat dincolo de fiecare dintre noi. Genny şi cu mine ne-
am apropiat, iar relaţia noastră a prins mai mult viaţă, tocmai
în decursul acestor momente în care ţeseam ceva foarte
delicat. PARTEA A DOUA
Cursul spunea:
„Mm/c din ceea ce întreprinzi, având scopul cert,
hotărârea fermă şi încrederea bucuroasă, ţinându-l de mână
pe fratele tău şi mergând în pas cu cântecul Cerului, nu e CĂLĂTORIA
dificil de făcut. "53 „In cele din urmă, fiecare trebuie să-şi
aducă aminte de Voia lui Dumnezeu, deoarece, la urma
urmei, fiecare trebuie să se recunoască pe sine însuşi.
Această recunoaştere e recunoaşterea faptului că voia sa şi
Voia lui Dumnezeu sunt una. "54
„De ce altceva aveţi nevoie pentru călătoria
voastră?" Genny şi cu mine ne-am uitat unul la
celălalt.
„încă mai căutăm o cameră de filmat", am
CAPITOLUL OPT răspuns noi. „Bine", a spus ea. Am o cameră de filmat
nou nouţă, care are nevoie tocmai de o călătorie ca a
voastră ca să i se facă safteaua."
După douăzeci de ore la bordul avionului, eram Lecţia din ziua în care am plecat suna aşa:
la Hong Kong. Am rămas să ne odihnim o noapte şi, în „ Când am spus că „Eu sunt cu voi în toate zilele
seara următoare, aterizam la Bali, Indonezia. Ultimele ", exact asta am vrut să spun, cuvânt cu cuvânt. Nu
câteva săptămâni şi zile ne aduseseră fără probleme sunt absent din preajma nimănui, în nici o situaţie.
în avion. Cecul pentru drepturile de autor la Hugs & Din cauză că eu sunt întotdeauna cu tine, tu eşti
Kisses sosise, aducându-ne suma exactă pentru biletul calea, adevărul şi viaţa. "55
de avion şi cheltuielile curente pe timpul verii. Când ne în dimineaţa în care ne-am trezit în Bali, ne
vom întoarce, va trebui s-o luăm de la capăt. Dar noi simţeam de parcă aterizaserăm într-un vis celest mai
căutam să trăim mai mult în prezent, în Ioc să ne impresionant decât ne imaginaserăm noi vreodată.
facem mereu griji perftru viitor. Deocamdată totul era Casa noastră era scăldată într-o mare de flori
în regulă, inclusiv şedinţa cu ultima noastră pacientă, sălbatice. Auzeam din pat zgomotele oceanului.
avută cu două zile înainte de plecare. Când am deschis uşa, am observat pe prag un
în drum spre uşă, ea a întrebat: bol plin cu orez şi flori. Fata care ne servea ne-a spus,
3

57
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
mâi târziu, că un astfel de bol va fi pus în fiecare
dimineaţă, pentru a ne binecuvânta trezirea. în timp
ce ne plimbam, am observat aceste daruri peste tot -
la ferestre, lângă copaci, pe parbrizele maşinilor, pe
treptele clădirilor şi, izolat, în mijlocul câmpului.
Balinezii fac întotdeauna pace cu spiritele naturii, unul
cu celălalt, cu spiritele celor iubiţi care au murit, cu
Dumnezeul iubirii şi cu forţele tentaţiei şi ale răului.
Aceste daruri de pace sunt oferite spiritului din fiecare
lucru sau persoană, exprimându-se dorinţa simplă ca
dăruitorul să se simtă împăcat cu acel spirit.
Deciseserăm ca, înainte de a ne duce în Filipine
să facem acest popas în Bali, deoarece Genny mai
fusese aici înainte şi voia ca şi eu să simt magia locului
şi să mă bucur de blânda simplitate a oamenilor.
Influenţa Occidentului sporise de la ultima ei vizită, dar
nici măcar zgomotele motocicletelor şi ale maşinilor
nu puteau elimina sentimentele subtile de graţie
divină, inerente sufletului acestei insule.
Câmpurile verzi tropicale, mersul încet al
oamenilor care îşi cărau mărfurile, precum şi templele
de toate dimensiunile, amplasate în toate locurile
imaginabile, ne demonstrau că Bali scăpase oarecum
de efectele acestui secol - sau poate chiar de cele ale
ultimelor două sau trei secole. Oamenii nu erau
preocupaţi de ceea ce frământă în mod normal minţile
occidentale. Ei păreau timizi şi neobişnuit de rezervări.
Am fost îndemnat să închiriez o motocicletă,
pentru a putea merge până la capătul îndepărtat al
insulei, despre care ni s-a spus că a rămas
neschimbat. Singura problemă era că eu nu mai
condusesem niciodată o motocicletă. După o lecţie de
o oră, m-au dus la primărie ca să dau testul de
conducere, care includea manevrarea motocicletei în
şi în afara unui lung şir de pneuri. Mi s-au dat două
încercări. Le-am ratat pe amândouă. Băiatul de la care
închiriam motocicleta a discutat în particular cu
inspectorul şi am fost anunţat că voi primi oricum un
permis. Pentru acest gest de prietenie, taxa era,
evident, ceva mai mare.
58
De fapt, costul permisului includea preţul vieţii
noastre. Puii de găină, câinii şi vacile care trăgeau la
căruţe nu dădeau prioritate motocicletelor pe drum,
aşa cum nu o făceau nici localnicii care conduceau
camioane pe poduri cu o singură bandă.
Când vedeau o motocicletă la capătul celălalt al
podului, mergeau înainte, de parcă podul ar fi fost
liber. De câteva ori am
115
fost împins în râu. Pe drumuri, coeficientul de teroare
era dicat. în Bali, toată lumea conducea ca englezii -
pe partea sla gă a drumului. Cu toate acestea, peisajul
ne ademenea din ce ce mai mult pe drumuri
lăturalnice. Peste tot vedeam câmpur de orez şi
oameni îmbrăcaţi în veşminte ceremoniale, care ţl«
neau mtjruniri şi mărşăluiau pe străduţele satelor. în
fiecare ord şei pe care l-am vizitat se desfăşura
celebrarea unei sărbători Părea că aproape fiecare
aspect al vieţii balineze era o ocazie d ceremonie şi
ritual. Când am dat curba pentru a intra într-un oi fl
şei, oamenii alergau pe străzi, purtând un coşciug.
Râdeau ţ aclamau, în timp ce îl aruncau în aer, intrau
şi ieşeau cu el din clădiri şi îl cărau pe alei. Erau
urmaţi de o mulţime care dans* şi cânta la
instrumente muzicale.
„Ce fac oamenii aceştia?", am întrebat
„Dezorientca/ spiritul", a spus ea. Atunci când cineva
moare, noi vrem să aju< tăm spiritul să meargă mai
departe, aşa că alergăm pe străzi eu trupul, în
speranţa că spiritul va fi derutat şi nu-şi va urma
trupul avut anterior. Apoi, toată lumea sărbătoreşte,
deoarece noi şinn că persoana s-a întors, în sfârşit,
acasă la strămoşii ei."
în timp ce urmam mulţimea, am aflat că în
următorul on va avea loc o ceremonie a focului.
Auziserăm despre oameni care merg pe cărbuni
încinşi sau pe cioburi de sticlă, în timp c| sunt în
transă, dar nu ne-am gândit niciodată că vom fi
martorii unui asemenea eveniment.
Când am pătruns în această mare colibă din
iarbă, am v| zut câţiva bărbaţi care ridicau un morman
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
de nuci de cocos goa le, înalt de cel puţin un metru, şi
îi dădeau foc. Un bătrân într-d robă albă a apărut de
nicăieri, s-a îndreptat direct către flăcările înalte şi a
turnat apă sfinţită pe focul ce creştea. Apoi a apărut
un tânăr în pantaloni scurţi. A fost binecuvântat şi el
cu apă slin ţită. Bărbatul a început să sară în sus şi în
jos pe un cal de paie, în timp ce au fost răspândiţi
cărbunii, mulţimea a fost forţată sa dea înapoi, din
cauza căldurii intense. Bătrânul în robă albă şi
bărbatul de pe cal au mai rămas câteva clipe
împreună. Deodată, bărbatul mai tânăr a început să
sară în aer şi să danseze în foc Tobele începuseră să
bată, în timp ce dansatorul continua să sari
pmoarele goale pe alte grămezi de cărbuni încinşi Nu
exista linie care să-i împiedice calul de paie să nu ia
foc.
Pe măsură ce el împrăştia flăcările într-un cerc din ce
în m mai larg, noi continuam să ne tragem înapoi
pentru a ne pro-Irpi de căldură şi de fum. între timp,
dansatorul zâmbea. El îşi ŞAlArea în cerc calul de paie.
Brusc, se oprea în mijlocul focu-■Ui Apoi, la fel de
brusc, sărea din nou în aer. Priveam uluiţi ■tun calul
lui de paie intra şi ieşea din flăcări, fără ca un singur
«in sa se aprindă. Cum de era oare posibil ca
dansatorul să su-Şni le căldura şi flăcările? în cele din
urmă, din mulţime au ieşit Ifri oameni care au început
să se mişte în cerc în jurul dansa-Hrului. L-au doborât
la pământ şi l-au tras afară din căldură, ca I cum acesta
nu s-ar fi oprit de bunăvoie. Apoi, bărbatul în robă ■ha
a apărut din nou şi 1-a binecuvântat pe dansator, care
părea m Ne trezească dintr-o transă profundă - dintr-o
altă lume. Ni s-a Bus să ne apropiem şi să ne uităm la
picioarele lui. Nu existau ptiu i sau răni. Cum era posibil
să nu fi simţit căldura? Puteam lege că mintea bloca
durerea, dar cum evita corpul să nu fie de focul care
uneori se înălţa mai mult de un metru?
Bărbatul în robă albă era şamanul satului. în fiecare
sat, cui aleşi în mod special erau antrenaţi să-şi dezvolte
abili-de a intra în transă. Şamanul supraveghea
instruirea. L-am i t ajutând două fete să intre în transă,
59
iar ele au dansat un de bucurie închinat mersului prin
foc. Mişcările fetelor precum cele ale unor flutairi, mai
degrabă decât omeneşti, i m ile lor se sincronizau
perfect, iar trupurile li se unduiau de .1 ar fi fost mai
uşoare ca aerul. în timp ce le priveam miş-lu se în jurul
cercului, aproape că le puteam auzi vorbindu-I I
lumnezeu. Era ca şi cum, prin mişcarea trupurilor lor,
ele neau: „Eu sunt una cu Tine".
Ni s-a spus că oamenii înzestraţi ai satului erau
mediumi 11 exprimau pe Dumnezeu prin
intermediul propriei lor cre-Itâţi. Părea că scopul
dansului prin foc şi al tuturor formelor de artă era
de a celebra existenţa supranaturalului.
Ceremoniile la care fuseserăm martori îi făceau
pe parti-n|ii lor să-şi depăşească potenţialul uman
normal. Intr-un astfel de dans, participantul
executa un ritual special de purificare a inimii
sale de orice vinovăţie şi ispită. După încheierea
ritualului de purificare, un alt dansator îl înjunghia
cu o suliţă de argint. Dacă inima lui era suficient
de pură, suliţa se îndoia, întreg Bali-ul părea a fi
mereu în mişcare, cu dansuri şi ceremonii care
afirmau credinţa lor vie într-o legătură unică între
oameni, strămoşii lor şi Dumnezeu. Cred că
dansul focului din Bali, ca şi alte dansuri similare
din alte ţări, este un mod de a-L revela pe
Dumnezeu ca fiind o forţă vie şi puternică.
După mai bine de o săptămână în care am aflat
lucruri surprinzătoare despre modul de viaţă al acestei
mici insule, ne-am relaxat pe plajele liniştite ale Bali-
ului, aflate la celălalt capăt al insulei, departe de
oraşele mai mari. Copiii alergau goi pe plajă, jucându-
se cu baloanele dăruite de noi.
Aveam şi noi o mică colibă numai pentru uzul
nostru, unde dormeam fără nimic pe noi. între noi şi
stele nu se afla nimic, în afară de acoperişul de paie.
Orele de masă constituiau o experienţă unică.
Balinezii servesc masa, ca şi cum clienţii lor ar face
parte din familia regală. Ospătarul stătea în picioare
lângă masa noastră şi ne urmărea mâncând,
aşteptând să ne satisfacă pe loc fiecare cerere.
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Resturile de mâncare erau aruncate la câinii
vagabonzi care păreau a fi peste tot. în Bali se spune
că un hoţ se va întrupa, în următoarea viaţă, sub chip
de câine. Prin urmare, ca o formă ciudată de a
controla criminalitatea, câinii lor sunt lăsaţi să
flămânzească şi sunt ignoraţi. Pentru balinezi, ei sunt
nişte paria. Până şi Paradisul are propriile lui reguli.
înainte de a pleca în turul insulei pe motocicletă,
rupse-sem câteva pagini din Curs, ca să le citim în
următoarele zile. Nu voiam să cărăm cu noi pe
motocicletă cărţile voluminoase. După ce terminam de
citit lecţia zilei respective, o dăruiam oamenilor pe
care îi întâlneam.
în fiecare seară urmăream apusul de soare. Nu
mai simţiserăm niciodată o asemenea legătură între
cer şi pământ. Ca de obicei, cuvintele din Curs se
potriveau de minune:
Jn fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă, eu
aleg ceea ce vreau să privesc, sunetele pe care vreau
să le aud, măr-
118
turii a ceea ce eu vreau să fie adevărul pentru mine.
"56
Am transmis lecţia hangiului extrem de amabil,
care nu ştia ce să mai facă pentru ca să ne simţim
bine. El a acceptat lecţia ca pe un dar, ca pe o
rugăciune specială. I-am mulţumit pentru prietenia pe
care ne-o arăta.
Mai aveam doar câteva zile până la plecarea de
pe insulă. Când ne întorceam la reşedinţa de bază,
aflată în partea centrală a insulei, am descoperit că
drumul fusese aproape luat de ploaie. La fiecare
cotitură ce abia se zărea, părea că apare un camion,
într-un loc, am ajuns la o curbă unde, pur şi simplu, nu
era destul loc pentru camionul care venea spre noi şi
motocicleta noastră. Am virat brusc, în încercarea de a
ieşi de pe drum. Roţile motoretei au alunecat pe noroi
şi au alunecat într-o parte. Am fost aruncaţi în drum.
încet-încet, ne-am adunat de pe jos şi ne-am continuat
60
călătoria. De-abia aşteptam să returnăm motocicleta
şi să fim din nou pe picioarele noastre.
Seara târziu am ajuns, în sfârşit, la reşedinţa
noastră. în următoarele două zile, nu am făcut nimic
altceva decât să dormim şi să ne plimbăm. într-o
dimineaţă, fata care ne servea a venit la coliba
noastră. Ne-a spus că se numea Komang. Faţa ei era
toată umflată, cu falca şi obrajii de două ori
dimensiunea lor normală.
„Ce s-a întâmplat?", am întrebat noi.
„Spirite mai joase", a răspuns ea.
„Te putem ajuta cu ceva?", a întrebat Genny. I-
am explicat că practicam vindecarea naturală. Când i-
am descris munca noastră, Komang a devenit imediat
interesată. Genny i-a cerut să se aşeze pe pat. Apoi,
şi-a aşezat uşor mâinile pe chipul fetei. Ea părea să se
contopească cu energia. Genny a pus-o să se întindă
pe pat şi fata s-a liniştit şi s-a relaxat imediat.
In seara aceea ea a venit la noi. Umflătura
dispăruse complet. „Ce ai făcut?", a întrebat ea.
I-am explicat că „spiritele mai joase" care
cauzau durerea, puteau fi vindecate cu „spirite mai
înalte" - adică iubire. Komang a înţeles imediat în mod
intuitiv despre ce vorbeam.
Ea ne-a spus că vracii balinezi utilizează ierburi şi
i iiuJ luri pentru a îndepărta gelozia, mânia şi energia
întunecată a s\m ritelor răzbunătoare. In timp ce
discutam despre durerea ei, Km mang s-a emoţionat
foarte tare. Cu timiditate, dar cu suflcienÉ insistenţă,
ea ne-a invitat să-i vizităm familia.
Căsuţa lor se afla într-un sat situat nu prea
departe de i > i IM şui principal de pe insulă. Când am
păşit înăuntru, am fost iuta diat întâmpinaţi de
întreaga familie. După puţin timp, Koinaui a întrebat-o
pe Genny dacă nu am vrea să mergem în satul umil
locuia fratele ei, ca să-1 tratăm.
Am plecat imediat. După o jumătate de oră, ne
aflam | i f o cărăruie ce ducea către casa fratelui lui
Komang. Am fost a hm duşi într-o încăpere unde un
tânăr stătea întins pe un pat de un bă. Părea să aibă
febră. Genny a lucrat cu el cam zece minuld Până când
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
a terminat, vreo şase oameni se adunaseră afară, pdJ
vind şi aşteptând la rând ca să fie vindecaţi.
Aplicarea mâinilor era ceva nou pentru ei - dar
nun 1 . 1 1 1 m o formă de a vindeca. Vindecarea ca
atare a fost acceptata hm stantaneu. Nu mai
întâlnisem niciodată oameni atât de receptivi atât de
spontan de încrezători. Era ca şi cum începeau să sili
energia şi să o absoarbă, chiar înainte de a fi atinşi.
Unul efl unul, intrau şi se aşezau pe patul de iarbă.
Erau extrem de d sibili la curentul subtil al
vindecărilor pe care Genny le praelii cu fiecare
persoană în parte, timp de câteva minute. Chipiuil lor
spuneau extrem de multe. Ne-am înclinat unii în faţa
celd lalţi în semn de mulţumiri adresate reciproc şi
apoi am plec al doua zi dimineaţa urma să ne angajăm
în următoarea etapa călătoriei noastre. Mergeam mai
întâi la Singapore, după acé la Bankok şi, în final, în
Filipine.
Am petrecut ultima noapte în Bali, stând pe
plajă, V A bind în linişte, depanând amintiri şi meditând.
O familie îmbr cată în costum de sărbătoare s-a
îndreptat către noi. Băteau tu bele şi sunau din
cornuri. O membră a grupului ducea inc l i bol mare cu
cenuşă, pe care a vărsat-o în ocean. O tânără ci stătea
în picioare lângă noi ne-a explicat că cenuşa celui dfl
era redată Infinitului. Familia stătea împrejur cântând
în cinsti
moşilor lor. încântau cuvinte de pace şi recunoştinţă
pentru irea spiritului. Era un gen de rămas bun pe
care noi nu-1 experimentaserăm niciodată înainte. în
timp ce priveam, am vedea şi simţi că nu exista
decât bucurie pentru cel că-i se dădea acum drumul
către adevărata libertate.
Am găsit că Singapore era un oraş al epocii
modeme, Bat în mijlocul unei lumi în care vitele şi
colibe de iarbă con-luiau încă modul principal de viaţă.
După ce trăiserăm expe-nţele din Bali, cu darurile lui
discrete ce reflectau o totală uni-2 cu natura, ne aflam
din nou într-un oraş curat, eficient şi n de zgomot.
Numai după o zi petrecută într-o cafenea, m-am ales
cu o re de cap şi am început să am febră. Bănuiam că
61
trupul meu ea ajustările necesare la un climat şi o
cultură complet dife-. Ne-am dus înfr-un parc numit
Chinese Gardens, în speranţa si un loc unde să mă
odihnesc şi să-mi revin, înainte de a îmbolnăvi cu
adevărat.
O dată ajunşi acolo, a trebuit să mă întind imediat.
Am il un copac mare şi bătrân, ale cărui ramuri
atingeau cerul şi geau, în acelaşi timp, până la
pământ. Lângă el erau un eleş-ş i o cascadă. Am cerut
pământului permisiunea de a mă aşe-p e el şi l-am
rugat să mă îngrijească. Am fost întâmpinat cu i n i e .
Genny i-a vorbit copacului şi i s-a spus să ia o anumită
e din rădăcinile lui care ieşeau la suprafaţa pământului
şi să p u n ă pe mine. Aşa a şi făcut şi apoi a luat un pic
de noroi de l i n u l u i eleşteului şi mi 1-a frecat pe frunte.
După aceea, m-a (Cuvântat cu apă. M-am simţit mai
bine. Se făcea târziu. Mai a m înaintea noastră de făcut
un drum lung cu autobuzul pâ-i i i oraş, la hotelul
nostru.
Tocmai când ne gândeam că erau prea puţine
automobile u i pentru a găsi unul care să ne ia, o
maşină mică, albă, s-a d e nicăieri, iar şoferul ne-a
întrebat dacă nu dorim să ne a i n oraş. întrucât vorbea
engleza, am început o conversaţie e-am împrietenit
imediat. El era dornic să ne ducă tot dru-I pană la
hotel, cu toate că acesta era în altă direcţie faţă de
mul lui către casă.
Noaptea târziu, febra mi-a revenit. In
următoarele palm zeci şi opt de ore am avut frisoane
şi am transpirat, în timp c# temperatura mea a urcat
la peste 40 de grade. în cele din iiiinn, am căzut de
acord că era timpul să găsim un doctor ca să a liant ce
nu era în regulă. încercaserăm tot ceea ce ştiam să
facem. I acum, faptul că eram bolnav într-o ţară
străină unde nu cuno J :eam pe nimeni, începea să ne
înfricoşeze. Regretam că nu luasem numele bărbatului
care ne adusese cu maşina, cu câteva /|. le înainte.
Recepţionerul de la hotel ne-a indicat o clinică
moderni aflată pe aceeaşi stradă. După o scurtă
examinare, doctorul nu u dat antibiotice, explicându-
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
mi că, dacă nu-mi erau de folos, uri trebui să-mi fac o
analiză de sânge în următoarele câteva zile, deoarece
simptoamele mele erau acelea ale malariei.
Până în seara zilei următoare devenise evident
că pasliJ lele nu-mi fuseseră de nici un folos. Acum, din
cauza febrei mari, aveam halucinaţii. Trebuia să
schimbăm totul. Ne planill.j caserăm să mergem la
Bankok, dar având în vedere situa|iJ mea, am hotărât
să zburăm direct la Manila. Aflasem despre oi echipă
de chirurgi cu capacităţi paranormale, care lucrau într-
uăj hotel din centrul oraşului.
Hotelul era chiar peste drum de ambasada
americană. pJ ţin mai încolo de Hilton. Am încercat să
ne imaginăm vindeci! tori cu capacităţi paranormale
lucrând într-un hotel de lux mol dern, în mijlocul unei
zone centrale dintr-un oraş american. \ i m un lucru
obişnuit ca grupuri de turişti străini să vină pentru i\M
întâlni pe vindecători şi să stea la acelaşi hotel. Noi nu
făccaal însă parte dintr-un tur astfel organizat, dar
directorul hotelului ■ fost de acord să ne întâlnim cu
vindecătorii a doua zi dimineaţj
Toată noaptea am suferit, simţind dureri şi
slăbiciune ■ fiecare parte a trupului. Am dormit cu
întreruperi. Am visat ofl lângă faţa mea se afla o pânză
albă. Am încercat să văd pe aee|l pânză imaginea
Domnului sau a unui înger - sau ceva, oricdl Dar nu
era nimic. Apoi am simţit că trupul îmi era îmbrăcat,
caUl mat şi pregătit ca pentru o operaţie. M-am trezit,
ştiind că ini acea zi aveam să mă însănătoşesc, în
sfârşit.
In dimineaţa aceea, după ce am stat în sala de
aşteptare, fost conduşi într-o cămăruţă goală, în care
nu se găsea decât masă plasată în mijloc. Chirurgul cu
capacităţi paranormale şi |iva dintre asistenţii săi ne-
au întâmpinat cu căldură. Am ex-i . s i l că mă simţeam
foarte bolnav, din cauza febrei constante. 1 , 1 să mai
spună altceva, el mi-a cerut să mă întind cu faţa în ,
Lui Genny i s-a permis să rămână şi să facă fotografii.
A I «put să lucreze la baza gâtului. Cum de a ştiut el că
acela era ICI locul în care simţisem atât de multă
tensiune, după aven-I . I noastră pe motocicletă în Bali?
62
Abia după ce a început m i maseze zona din jurul
umerilor, am făcut legătura dintre eastă durere şi
teama mea de a fi rănit cu adevărat în Bali. am relaxat
profund. Parcă mi se masa partea de jos a gâtului.
Deodată, am simţit că asupra mea era turnată
energie, de rea aş fi fost sub un duş de lumină.
Chirurgul mi-a spus să orc capul, ca să văd bucata de
came pe care mi-o extrăsese l partea de sus a
spatelui. Apoi s-a spălat calm pe mâini, în p ec eu
zăceam pe masă. Totul a decurs atât de repede - toga
procedură nu a durat mai mult de două minute. M-am
ri-.ii în picioare puţin tremurând şi am observat
imediat că fe-li îmi dispăruse.
Apoi a venit rândul lui Genny. Ea a arătat locul
în care de Kj multe luni simţea dureri ocazionale de
stomac. Vindecăto-E| şi a pus instantaneu mâinile pe
acel loc. Când degetele lui au ■Ins pielea, aceasta s-a
despicat, iar sângele a început să iasă ,iliu gaură. El şi-
a apăsat degetul şi mai adânc în stomacul ei şi m
ridicat o bucată de ţesut. în ciuda faptului că avea o
rană des-■tiisa, Cenny părea a fi foarte calmă.
După ce chirurgul şi-a îndepărtat degetele, gaura din
pie-i a început să se închidă. Acolo unde, cu câteva
momente puiule fusese o rană deschisă, acum nu mai
era nici o cicatrice, Bi măcar un semn. Asistentul a
şters sângele de pe pielea nete-■ II abdomenului lui
Genny. în decursul întregului proces, eu
,.....ACUT mai multe fotografii, aflându-mă la numai o
jumă.ate
■ metru distanţă. Ceea ce văzusem nu avea nici un
sens pe itru e, cu toate acestea, părea ceva
foarte natural. Era - a ci um
o anumită impuritate ar fi fost îndepărtată, pur şi
simplu, dl abdomenul lui Genny. Ea s-a ridicat în
picioare, simţimiu foarte liniştită şi fericită.
A doua zi, ne-am dus să vizităm un alt
vindecător care l< I cuia în Manila, pe nume Alex. El
mi-a făcut un tratamcni <!| aplicare a mâinilor,
întrucât îmi era greu să mă acomodez la cnH dura
intensă şi umiditatea de acolo.
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Pe Genny o durea încă stomacul, aşa că el a
efectua asupra ei încă o operaţie paranormală. Era în
ţinută de zi şi v. I bea despre întreaga procedură ca
despre ceva obişnuit. Aşa cum se întâmplase şi
înainte, el şi-a pus degetele pe burta lui Gena şi, fără
nici un instrument ascuţit sau vreo anestezie, şi-a vAn|
mâna sub piele şi în organele de dedesubt.
In timp ce stătea acolo cu degetele introduse în
întregi u în burta lui Genny, a spus: „Mâinile mele sunt
instrumente reşti pentru doctori spirituali".
Timp de aproximativ treizeci de secunde am stat
şi i ani urmărit mâna care cobora din ce în ce mai adânc
în interiorul «|j In cele din urmă, şi-a scos mâna afară.
în ea ţii: 1 o bucală dl ţesut gras. A şters sângele de pe
stomacul lui G p ny, care a» ml părea puţin roşu, dar
altfel arăta absolut norma!
In următoarele trei zile, Genny a zăcut în pat,
incapabil să se deplaseze. Se simţea de parcă ar fi
suferit o operaţie gravi Ne-am dus din nou să-1 vedem
pe Alex, în căutarea unei cxpl caţii. El ne-a spus:
„Chirurgia paranormală este un ritual vechi, care
ne-a vi nit din munţi în ultimii patruzeci de ani. înainte
de asta, sec ni tul său nu era cunoscut decât de
vraciul care îl transmitea, dl generaţie în generaţie,
ucenicilor lui. Vreme îndelungată, nuni f un singur om
a executat deschiderile. Apoi, în timpul celui de ni
doilea război mondial, când se găseau puţine
medicamente, 1 doctorii nu erau disponibili pentru
oamenii simpli, un vindeeW tor pe nume Papa Terţe a
instruit alţi câţiva vindecători.
De atunci, Espiritistas, cum ni se spune nouă, ne-
ant î n mulţit. Suntem răspândiţi în toate Insulele
Filipine, dar mal ritatea dintre noi locuiesc pe insula
principală, Luzon."
„Dar cu operaţiile cum e?", am întrebat eu, dorind
să ca-mai multe detalii. „Cum funcţionează
chirurgia?"
El a rămas nemişcat un minut, uitându-se lung la noi.
i, ca şi cum ar fi vorbit de la o mare depărtare, a spus:
„într-o zi veţi înţelege mai bine. Deocamdată, lăsaţi-
mă Vâ explic în felul următor."
63
Atenţia lui părea să fíe încă difuză, „în lumea noastră
tridimensională, această masă este so-, i bineînţeles că
nu-mi pot trece mâna prin ea. Dar există şi a l t nivel de
conştiinţă, o a patra dimensiune, unde această ma-
Vvuie ca un lichid şi e normal să-mi pot introduce
mâna în ea i să o pot scoate afară. După aceea, masa
revine la normal, operaţii, vindecătorul vede trupul ca
pe un bol plin cu apă. %1, el îşi bagă mâna înăuntru şi
scoate afară impuritatea ce ază boala. Când îşi scoate
mâna afară, trupul se vindecă in-neu, la fel cum apa
revine la starea ei normală. Dar trebuie amintiţi că nu
vindecătorul efectuează vindecarea. Mâinile sunt
decât instrumente ale unei energii mai înalte." I iram
la fel de impresionaţi de poveste, ca şi de engleza lui
c i l a El ne-a spus că se născuse din părinţi săraci şi nu
se du-iiieiodată la şcoală. Când avea paisprezece ani,
cunoştinţele imbă engleză i-au venit într-un mod
ciudat. Noapte după _íte, avusese vise intense. După
aceea, a început să vorbească ^■e/ a în mod spontan.
Povestea era greu de crezut. Dar şi evenimentele din
ulti-Bl zile erau la fel de greu de abordat prin prisma
raţiunii. Am i că nu aveam nici un motiv să ne îndoim
de povestea lui, i emitem judecăţi, de un fel sau altul.
I )uminica, ne-am dus la ţară cu Alex. După ore întregi
de cu maşina de la Manila pe un drum principal şi apoi
câte-ile pe drumuri de ţară, am oprit în faţa unei
clădiri mici din , aliată în vecinătatea unui câmp de
orez. Am intrat, ia era biserica săracă unde crescuse
Alex. Slujba începuse deja şi a continuat încă timp de
câteva ( . c n n y şi cu mine am rămas acolo, privind
împrejur şi neîn-n d nimic din limba ce era folosită.
Biserica Espiritista nu arăta ca bisericile catolice pe
care le zărisem peste tot în Filip şi în alte ţări din
lumea a treia. Pe pereţi nu existau cruci >t| obiecte de
cult. Pe peretele din faţă atârnau steaguri de pAufl pe
j
care erau înscrise numele bisericii şi fragmente din
Biblii
Arşiţa zilei a devenit din ce în ce mai intensă. Am h n m
cat să medităm, gândindu-ne la altceva decât la faptul
că
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
.....................................................................................
it
simţeam bine şi îndoindu-ne de rostul nostru de a ne
afla a< i . I n , .
Pe măsură ce soarele apunea, oamenii începeau
să plcdf Alex dispăruse. Acum, cu noi nu mai era
nimeni care s a \ bească engleza, cu excepţia unui
bătrân fără dinţi în g i n a ne-a făcut semn cu mâna şi
apoi ne-a cerut să-1 urmăm, mers după el, fără să ne
întrebăm despre ce era vorba. Ne-;n u rât bagajele în
urma noastră pe o distanţă de aproape o mili, i
mându-1 pe un drum îngust. S-a oprit în faţa unui mic
adăp prăfuit din beton şi ne-a condus pe scări, sus la
etaj, într-o pere mică cu o saltea pe podea. A spus
zâmbind:
„Casa mea e casa voastră."
I-am mulţumit. în timp ce ne uitam împrejur,
sallo goală de pe podea părea foarte îmbietoare. Mai
târziu i ne-am trezit, l-am găsit lângă noi, întinzându-
ne un bol de 4 în chip de cină, cu nişte legume
neidentificabile puse alălm i măsură ce se însera, ne-
am dat seama că nu avea nici electrl tate şi nici
instalaţie sanitară. Tot ce ne-a putut da a fost o Iau!
nă mică. Am terminat cina frugală şi el a plecat cu
bolurilc.
I-am spus că voiam să studiem împreună cu
vindecăm El a aprobat dând din cap şi apoi a ieşit din
cameră. Curând, întors cu o Biblie. I-am amintit că noi
speram să-i întâlnirii vindecători. A continuat să dea
din cap. „Citiţi asta", a sp| „doar citiţi asta!" Eram
obosiţi şi dezorientaţi. Nu parcurse răm câteva mii de
mile, numai ca să citim Biblia.
Camera era plină de ţânţari, deoarece nu existau
gcairt în ramele ferestrelor. Se făcuse târziu şi aerul
era încă fierhl|[ şi umed. Genny se simţea slăbită,
întrucât era încă în cm. acomodare la climă. Ne uitam
unul la celălalt şi nu ştiam i să plângem sau să râdem.
„Ce facem noi aici?", ne-am întrebat reciproc în ace
I Nu îndrăzneam să ne imaginăm cum vom petrece
urmă-tle câteva luni. Nu ştiam nici măcar cum vom
64
petrece o sin-n noapte, cu atâtea insecte şi pe o
asemenea căldură!
A doua zi dimineaţa, bătrânul ne-a adus plin de voie
bună \ o porţie de orez alb. Arătând către Biblie, ne-a
întrebat:
„Aţi petrecut bine noaptea?" L-am asigurat că da şi
am put să ne strângem lucrurile. Nu ştiam încotro ne
îndreptam, ştiam că nu aceasta era destinaţia noastră
finală. Bătrânul | îndemnat să rămânem. I-am
mulţumit, dar ne-am luat bani în mână şi am ieşit la
drumul de ţară. Acolo ne-am oprit, chându-ne încotro
să o apucăm.
I labar n-aveam unde eram. Pierdusem numele şi
adresel e care le obţinusem la fermă şi nu-mi
aminteam decât nuli letci pe care trebuia să o căutăm
şi oraşul în care locuia.
Am remarcat câteva microbuze care circulau în
ambele fcţii. Neavând altă alternativă, am luat unul, în
oeranţa că ne duce într-un oraş. Maşina era plină de
oameni care cărau o c de lucruri - cumpărături de la
piaţă, pui, câini, copii şi e pachete. Ne-am înghesuit pe
un loc din spate. După ce izul a pornit, m-am întors
către o femeie din spatele nos-i am întrebat-o dacă nu
cumva auzise de o persoană pe nu-ophy Mendez, din
oraşul Binalonan. Speram să aflăm cel dacă mergeam
în direcţia corectă. Femeia m-a fixat doar vii ca,
scuturându-şi capul în semn că nu. în acel moment, Iră
din faţă a întrebat în limba engleză: „Pe cine căutaţi?"
Am repetat: „Sophy Mendez". „Eu sunt", a spus ea.
I )ouă staţii mai încolo, am coborât din autobuz. Sophy
lina de energie şi dornică să ne ajute. în plus, ea a
înţeles ce in şi îi cunoştea pe toţi vindecătorii locali. în
după-amiaza , am pornit să-i întâlnim pe câţiva dintre
ei. Toţi lucrau în i i l e lor primitive, răspândite peste tot
în zonele rurale. ,,( ca mai cunoscută vindecătoare", a
spus ea „e Josephi-.on. Ea primeşte în fiecare zi grupuri
de străini care vin să
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis

o vadă. E cam departe până la locuinţa ei, dar hai să îneci c ea. Mă întrebam cum putea ea să vi ud oameni, dacă
După multe mile de mers pe drumuri de ţară care nc ceau aceasta nu era decât o iluzie?
din ce în ce mai mult în interiorul zonei rurale, am dai Uitându-ne în jurul nostru, n-am putut găsi nici o dovadă i u
câteva case simple şi o capelă mică. Tocmai sosise un lui că ea îi vindeca pe toţi aceşti oameni doar pentru bani.
autocni turiştii japonezi coborau din el. Noi am intrat în I în jurul ei era primitiv. Aceşti oameni n-ar fi făcut atâta i n ,
bisericuţa a mers drept înainte, ca să vedem despre ce era dacă ea nu ar fi cunoscută pentru ajutorul pe care îl da
vorba. al-\m urmărit-o lucrând asupra altor câţiva oameni. ( LI
Josephina stătea în picioare în spatele unei mese, pefiecare persoană, ea repeta acelaşi ritual de a lua pânza,
ctfd era întins un băieţel. Ea a luat un tampon de vată, pe binecuvânta, a o introduce printr-o parte a corpului şi a o
care a luQ nat ulei. Copilul avea braţul strâmb şi părea săte prin alta. Când priveam, îngăduindu-ne să simţim, pur şi
fíe nervos lg phina a ridicat o bucată de pânză în sus către piu, energia situaţiei, totul părea natural, deşi nu puteam
steagul ce atu deasupra ei şi a părut că o binecuvântează. ex-a de ce. Insă când interveneau minţile noastre şi căutau
Noi reuşiserăm ajungem la numai câţiva zeci de centimetrisă în-ttgă exact ce se petrecea, ne venea greaţă. Lumea
de ea. A începui împingă pânza în braţul deformat alminţii noas-i .iponale şi lumea acestei femei simple de la
băiatului. ţară nu puteau fi pstecate.
Am stat acolo, privind-o cum a împins fără nici un efl I Jam în dimensiuni diferite. Nici un fel de
şi ultima bucăţică de pânză în interiorul pielii, până când manevrare fizi-n i i u a ne apropia, sau a ne face să privim
acel ta a dispărut. S-a uitat direct la mine şi apoi mi-a spus lucrurile dintr-un
ea lui prietenos: I u diferit, nu putea schimba ceea ce vedeam. Trebuia ori să
,Aceasta este pentru a absorbi impurităţile din corp." / Şi-a m n i conştiinţa ei subiectivă, ori să plecăm de lângă masă.
îndreptat mâna către umărul copilului şi, cu înodj a început a i a mâneam lângă masă şi încercam să evaluăm ceea ce
să scoată cârpa prin piele. Braţul băiatului a înccputfl ve-, ameţeam şi eram iarăşi dezorientaţi. Am urmărit-o lu-
tremure şi, sub privirile noastre, s-a îndreptat. Josefina le-a i l asupra a douăzeci sau treizeci de oameni, numai un
spfl părinţilor să aducă copilul şi a doua zi. Genny şi cu mine minut ecare, înainte de a ne simţi slăbiţi şi obosiţi.
nc-M uitat unul la celălalt şi a trebuit să ne aşezăm. Energia încăperea părea i u de plină de viaţă şi de lumină, dar
pe caflfl simţeam în jurul mesei ne afecta echilibrul - atât pe minţile noastre erau /ate de efortul continuu de a înţelege
cel fizic, <fl şi pe cel mental. sau a explica. Am pă-• apela, mişcându-ne într-o realitate
Nu ne venea să credem ceea ce văzuserăm. Cu ciudat de rarefiată. Sophy ne-a condus la un mic motel
câteva dl pe înainte stătuserăm acolo în picioare, de o dintr-un oraş din H i c pentru a rămâne peste noapte. Urma
parte şi de a|^| mesei. Orice prestidigitaţie executată de să vină să ne ia a /.i în zorii zilei. Eram atât de obosiţi,
femeie nu ar fi f^M trece neobservată. Cu toate acestea, a încât nici nu eram
considera ceea ce tocrfl văzuserăm ca pe o prestidigitaţie I I să reacţionăm la insectele de şapte centimetri care
era singurul mod de a înţeldl pe care mintea noastră îl putea se tâ-
accepta. Dar cum ar fi putut (H şelătorie să îndrepte braţul podea, sau zburau prin camera întunecată.
vizibil deformat al băiatului? Copt| fusese vindecat. M-am A doua zi dimineaţa, Sophy ne-a grăbit către prima
uitat la Josephine, a cărei faţă era la de netedă şi de plină noas-
de iubire, ca cea a lui Iisus din tabloul pe peretele de lângă esiinaţie. Ea ne spusese că unul dintre vindecători făcea c a i
i numai în zorii zilei, înainte de a se duce să lucreze pe I a
3

65
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
intrarea micii lui capele, care era înconjurată de o i c largă, Toată lumea era încântată,«11 ţia bărbatului cu gura
ni s-a spus să ne lăsăm afară camera de filmat. Sophy ne-a deschisă, care avea dureri mari. In el s-a ridicat şi a arătat
explicat că foarte puţin străini vizitau acest m, iar tuturor locul în gură unde fusese le scos. Sophy a tradus,
vindecătorului nu-i plăcea ca aparatul să interfereze cu spunându-ne că dintele nu se mişei că era infectat şi îl
slujba lui. Biserica era plină. Ne-am aşezat pe scaune cuc durea de săptămâni întregi.
aflau strânse pe o singură parte. Biserica arăta ca celelalte Sophy ne-a explicat că fiecare vindecător are înzestrări şi
pfl re le văzuserăm înainte - o structură simplă de beton, cu de diferite. Noi am crezut întotdeauna că un chirurg
tit guri pe perete. spiri-. 1 1 trebui să-şi facă treaba, fără să cauzeze durere.
Aveam la dispoziţie douăzeci de minute pentru lectin.< Prietenul Alberto, îmi povestise despre vindecătorii
meditaţie. Cum nu puteam înţelege slujba, am început să primitivi din li şi Brazilia, care foloseau un cuţit fără a
ne tim lecţiile din Curs, pe care, în dimineaţa aceea, îl administra anes-I cauzând uneori dureri mici, alteori mai
luaserărfl grabă cu noi, înainte să ieşim pe uşă. mari. Dar una era ■culţi poveşti şi alta să vezi efectiv, cu
ochii tăi, cum cineva
„ Ce n-ai putea accepta, dacă ai şti că tot ce se 0 lingură în trupul unei persoane şi scoate afară ţesut viu.
întâtn/i toate evenimentele, trecute, prezente şi viitoare, t c puteam face era să ne abţinem să analizăm experienţa
sunt plănuiţi blândeţe de către Unul al Cărui singur scop din pectiva noastră raţională.
este binele L U I Poate că I-ai înţeles greşit planul, căci El nu
lira deja începutul după-amiezii. Atât eu, cât şi Genny, i
ţi-ar oferi nie dată durerea. Dar mecanismele tale defensive
niserăm nerăbdători să găsim pe cineva cu care să simţim
nu te-au lăsai vezi binecuvântarea Sa iubitoare strălucind la
n \ e n i o oarecare legătură. Până în prezent, vindecătorii
fiecare pas care l-ai făcut vreodată. In timp ce făceai planuri
erau inanţi, dar nu erau nicidecum interesaţi de vizita
pentru iiimi te, El te-a condus, cu gingăşie, către viaţa
eternă. " 57 noastră. Nu i n decât simpli vizitatori, în acest spaţiu şi
timp. Trebuia să Insă ceva mai mult decât atât.
La sfârşitul slujbei, vindecătorul a arătat cu degetul o Am mâncat câteva fructe cumpărate de la piaţă. Apoi,
femeie şi i-a făcut semn să vină în faţă. Ea s-a întins pe o de am ii o pe Sophy la casa unui alt vindecător. Acest bărbat,
lemn şi şi-a potrivit îmbrăcămintea, în aşa fel încât sâ-şi o; cutii a li un médium internaţional, călătorise în Europa şi
pună stomacul. Vindecătorul a luat o lingură mare de arc
ade-■ftzduia străini, care locuiau împreună cu el.
un, aşezat-o pe stomacul ei şi a început să o împingă
I )upă ce am schimbat câteva autobuze pe drumuri
înăuntru I |j meia a ţipat instantaneu când a simţit lingura
pline iial, am ajuns în toiul arşiţei. Casa lui era părăsită. Un
străpungând pielea. Vindecătorul nu i-a acordat nici o
sătean I nc afla în apropiere a fost de părere că
atenţie. A începui înfigă lingura în stomacului ei şi să o
vindecătorul era pieli munţi. Ni se spusese că vindecătorii
scoată, trăgând afară hu< ţele mici de ţesut. Peste tot era
făceau deseori o mun-le misionari, ajutându-i pe cei foarte
sânge. în cele din urmă, a l lingura. Cineva a venit să
săraci, care locuiau în J îndepărtate. El putea să fie plecat
susţină şi să liniştească femeia. I ie tat, ea s-a calmat.
o săptămână, o lună, sau
Vindecătorul a continuat să arate către I persoane din
1 mai mult. Eram dezamăgiţi.
mulţime şi a repetat aceeaşi operaţie asupra dilei telor părţi
Autobuzul în care am călătorit înapoi la hotel a fost iar le
ale trupurilor lor. Tot ce puteam să sper era ca di n tul lui să
oameni, iar noi eram striviţi între doi lucrători care miro-u .
nu se îndrepte spre mine.
1 transpiraţie şi bălegar. Sophy s-a întors către noi şi a
El a chemat un bărbat care avea o falcă umflată,
spus: ,,Nu ştiu de ce, dar cred că trebuie să vă duc să
probaU de la un dinte infectat. Vindecătorul şi-a pus mâna
vedeţi o Inicie pe care o cunosc. Ea nu efectuează
sub slcagij de pe perete şi a părut că întreabă ceva. Apoi s-a
deschideri fizice, dar
întors către \m cient, i-a băgat două degete în gură şi a
smucit cu putere, trăg;lfl| du-i în aceeaşi clipă dintele afară.
3
66
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
este un medium excelent. Are multe daruri, inclusiva/., pe post de oaspeţi aşteptaţi. Ne-am hotărât imediat să
aplican] mâinilor. Numele ei este Paz."
răni la masă, să ne întoarcem să înnoptăm la hotel şi să ne
Am coborât din autobuz şi am parcurs scurta distanţă
^Hm în casa lui Paz a doua zi dimineaţa. Totul părea a fi în
\ 4 nă la casa lui Paz. Ea ne-a întâmpinat aşezată pe un
scaun şi iun spus să stăm jos alături de ea. Fără nici un
preambul, a mint imediat în transă. Vocea ghidului care în seara aceea, bunica familiei care locuia alături a fost să
vorbea prin interni edil ei a spus: ca să o cunoaştem. Era foarte bătrână. în timp ce o aştep-.
Paz ne privea şi a început să ne dea câteva cuvinte cheie
„Acest medium este aici pentru a vă fi de ajutor, lui ■
litru a spori magnetismul mâinilor noastre". Apoi, ea ne-a il
aştepta. Veţi petrece toată vara aici. Dacă inima voastră va
£ mâne pură, acest medium vă va transmite toate darurile să ne rugăm pentru bunica şi să facem o aplicare a mâini-
ei ■ .pu' tuale, înainte de a vă întoarce acasă. Nu ştiam ce anume nu era în regulă cu bunica, dar nu avea
Genny şi cu mine eram uluiţi, dar totuşi nu chiar sutl o importanţă. Toată lumea ştia că era o zi specială.
sută. în definitiv, ceruserăm exact ce ne oferea Paz. Profeţia plinise. Spiritul reuşise să ne adune pe toţi la un
Ea a ieşit din transă şi cineva din cameră i-a comuni loc. în ca-si iuţea o puternică prezenţă divină. în timp ce
ceea ce tocmai spusese, deoarece ea nu-şi aminteşte ce se Paz şi fami-stăleau şi ne priveau, noi am mulţumit simplu
întâ plă, atunci când se află în transă. Paz a ascultat, apoi a şi din tot su-il pentru evenimentele zilei. Toţi ştiau că nu
sării sus şi ne-a spus amândurora cu însufleţire: energia noastră aceea care era îndreptată către bunica, ci că
„Bine aţi venit, bine aţi venit! Am o cameră la etaj ne serveam de ilc noastre pline de iubire, ca de o sursă din
pcntjl voi". Ne-a îmbrăţişat din nou, plină de bucurie. „Un care trimiteam lunile pentru o vindecare totală. Mult mai
medhB deosebit, care locuieşte sus în munţi, a prorocit
târziu, ne-am întors la hotel. Am aprins lumina privit câţiva
călătoria \ < >.uM tră şi mi-a spus că veţi veni."
gândaci uriaşi mişunând pe podea. Am reali-ă eram prea
emoţionaţi ca să ne mai pese. în timpul nopţii , iând le-am
auzit mişcărilor zgomotoase, ne-am cam pier-lalxlarea şi
ne-am bucurat că a doua zi dimineaţa plecam.
Am visat că mergeam pe uliţa satului, ţinându-o de mână
CAPITOLUL NOUA (Icnny. Apoi mi s-a spus să nu mai gândesc făcând referire
u", sau la Genny şi eu. Am înţeles că de aci înainte trebuia
(dese numai ca „Noi": Sfântul Duh, Genny şi eu însumi -
Totul se petrecea atât de repede. După ce nu avuseserăm I
o legătură reală cu oamenii pe care îi întâlneam, iată-ne aici

deoarece nimic nu ne va mai despărţi vreodată. A
doua zi, înainte de micul dejun, când răsfoiam Cursul,
dintr-o dată ne-a sărit în ochi un paragraf:
„ Tu vei întreprinde o călătorie, deoarece nu eşti
acasă în lumea aceasta. Şi îţi vei căuta căminul-fie că
îţi vei da seama unde se află, fie că nu. Dacă tu crezi
că este în afara ta, căutarea ta va fi inutilă, căci îl vei
3

67
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
căuta acolo unde nu este. Tu nu-ţi aminteşti cum să
priveşti înăuntru, deoarece nu crezi că acolo este
căminului tău. însă Sfântul Duh îşi aduce aminte pentru
tine şi El te va călăuzi la căminul tău, pentru că aceasta
este misiunea Sa. Pe măsură ce El îşi îndeplineşte
misiunea, te va învăţa care este a ta - căci misiunea ta
este aceeaşi ca a Lui. Călăuzindu-i pe fraţii tăi spre
casă, tu doar îl urmezi pe El. 58
In timp ce ne căram bagajul în casa lui Paz, ea
tocmai termina de golit camera şi îşi muta lucrurile în
încăperea de jos în care dormea sora ei. „Veţi avea
camera mea", ne-a spus ea.
în seara aceea am aflat că, întrucât ne pusese la
dispoziţie patul ei, ea avea să doarmă pe podea în
camera surorii ei, împreună cu alte două femei. Ne-am
culcat în pat, amintindu-ne că
Alberto ne spusese odată că este o onoare să
dormi în patul unui vindecător. Se spune chiar că mulţi
oameni s-au vindecat de tot felul de dureri, numai
odihnindu-se în locul folosit în fiecare noapte de un
vindecător.
Paz ne-a dat doi Psalmi pe care să-i citim în
fiecare noapte şi dimineaţă. Ne-a spus că Psalmii 51 şi
63 fac parte din instruirea unui vindecător.
Biblia era o sursă din care noi n-am primit cu
uşurinţă învăţătură. Ne venea greu să citim despre
atâta violenţă, chiar şi în Psalmii sub formă de poezie,
în care, după câteva expresii de mare blândeţe,
mincinoşii şi hoţii sunt condamnaţi pe veci.
Dar, pe măsură ce citeam, am decis că e posibil
ca disconfortul nostru în faţa violenţei să provină din
incapacitatea noastră de a o vedea în lume şi în noi
înşine.
Unde anume suntem şi noi mincinoşi şi hoţi - la un
anume nivel al fiinţei noastre? Care parte din noi ia, pur
şi simplu,
Izvorul vindecării e iubirea
ceea ce se oferă în jurul nostru, ca şi cum i s-ar cuveni?
Cât de cinstiţi suntem noi cu adevărat?
în prima noapte, Genny şi cu mine am stat în pat
discutând, în timp ce afară, câinele uriaş al familiei lătra
68
furios. Câinele nu arăta deloc ca un animal de casă, ci
era un paznic, un ucigaş dresat, legat de un lanţ lângă
lada plină cu orez. Toată noaptea a stat de pază. Ne
gândeam: „Trebuie că asta face parte din violenţa pe
care nu voiam să o acceptăm." Stăteam acolo,
încercând să-i trimitem câinelui iubire şi dorind ca el să
o simtă, să se calmeze, să adoarmă - şi astfel să putem
dormi şi noi. Mi-am amintit de fragmentul din Curs care
spunea:
„... nu excepta pe nimeni de la iubirea ta, pentru
că vei ţine ascuns în mintea ta un loc întunecos, unde
Duhul Sfânt nu e binevenit. Şi astfel, te vei excepta pe
tine însuţi de la puterea Lui vindecătoare, pentru că,
neoferind iubire totală, nu vei fi complet vindecat. "59
Simţeam că-mi pierd cumpătul. Lângă mine,
Genny începea şi ea să devină mai rigidă şi plină de
resentimente. Noaptea trecută gândacii, iar acum
câinele ăsta nebun. Să fie ăsta un test pentru noi? în
cele din urmă, tocmai când se crăpa de ziuă, am reuşit
şi eu să adorm - pentru foarte scurt timp. Lumina ce
venea de la fereastră ne-a trezit. Am strâns plasa
împotriva insectelor, care fusese întinsă deasupra
patului şi ne-am îmbrăcat. Jos ne aştepta o găleată
mare cu apă cu care să ne spălăm. Toaleta, ca şi
celelalte pe care le întâlnisem, nu avea scaun. Am
încercat să ne aşezăm pe vine. Casa lui Paz avea
electricitate, dar nu şi canalizare. Gătitul se făcea
afară, într-un cuptor deschis.
Micul dejun ne aştepta - peşte şi orez alb -
acelaşi mic dejun care urma să ne fíe servit pe toată
durata şederii nostru. Paz a insistat ca noi să mâncăm
primii, în timp ce restul membrilor familiei îşi vedeau
de treburile casei sau ne priveau. Şi acesta urma să fie
modelul invariabil al meselor noastre.
Abia în dimineaţa aceea ne-am dat seama cât de
multe persoane locuiau în casă: Paz, cele două surori
ale ei, soţul uneia dintre surori, doi copii şi o femeie
care ajuta la treburile gospodăriei. Bunica locuia
alături, împreună cu alte rude. Erau atai de mulţi
oameni, trăind într-o intimitate atât de mare, dar, cu
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
toate acestea, nu am auzit niciodată pe cineva
certându-se, sau vreun copil ţipând.
în dimineaţa aceea, ca întotdeauna, când un
copil intra în cameră, se apropia de cea mai în vârstă
persoană din încăpere, îi lua mâna şi o punea pe
fruntea sa în semn de respect. O casa liniştită era
pentru ei ceva absolut natural.
Am petrecut ziua relaxându-ne în linişte în jurul
casei După-amiaza am tras un pui de somn şi am făcut
puţină meditaţie, iar apoi Paz ne-a chemat în curte. „L-
aţi văzut pe vizita torul de azi?", a întrebat ea.
„Nu", am răspuns.
„L-aţi simţit cumva?", a zis ea. Nu eram siguri. „Ei
bine, toată ziua în casă a fost prezent un înger." Ne-a
arătat o cameră în care fusese el, iar acum puteam
simţi adierea unei prezenţe.
„E un semn bun. Asta înseamnă că vizita voastră
este binecuvântată." Paz s-a dus în sufragerie, s-a
aşezat, şi-a luai Biblia şi, tot atât de firesc şi fără orice
efort ca şi când ar fi res pirat, a intrat în transă. Vocea
unui spirit, diferită de vocea ei normală, s-a auzit prin
Paz şi s-a identificat ca fiind Apostolul Pavel din Noul
Testament.
„Acest medium urmează să vă instruiască şi să vă trans
mită toate darurile ei. înainte de a vă întoarce acasă, în
decursul unei veri, veţi cunoaşte ceea ce ei i-a luat
douăzeci de ani ca s a înveţe. Rugaţi-vă să simţiţi că
meritaţi asta. E mare nevoie de munca voastră. Mulţi se
roagă pentru evoluţia voastră, pentru ca mulţi să poată
fi ajutaţi. Nu vă închinaţi la idoli falşi - pentru că, în felul
acesta, îl limitaţi pe Dumnezeu ..." Paz a ieşit din transă
„Idoli falşi? Ce înseamnă asta?", a întrebat-o Genny. Paz
ne-a spus să medităm şi să ne rugăm. Am ieşit din casă
ca să facem o plimbare pe străzile oraşului. Mă simţeam
vinovat, pentru că ştiam că banii reprezintă idolul meu
fals. îmi pierdusem atât de mult timp stabilind bugete,
făcând planuri şi proiecte cu privire la fondurile noastre
pe timpul verii. Cum de eram în stare ca, într-o clipă de
deschidere, să renunţ şi să am încredere
pentru ca apoi, după câteva momente, să mă agăţ de
fiecare dolar, ca şi cum ar fi fost ultimul? Genny a vorbit
69
despre „idolii ei falşi" - nevoia de somn şi de confort
material. Ea obişnuia să spună: „îl voi urma pe
Dumnezeu, atât timp cât voi avea ceva curat de
îmbrăcat şi o noapte întreagă de somn."
Umblând de pe o stradă pe alta, ne-am demascat
idolii egoismului nostru occidental. Ataşamentele
noastre păreau atât de puternice. Cum puteam să fim
demni de Dumnezeu când personalităţile noastre erau
atât de hotărâte să ne stea în cale? în ciuda întregii
munci pe care o depuseserăm, ego-urile noastre
păreau mai mari ca niciodată. într-un târziu, copleşiţi
încă de îndoieli, ne-am întors acasă şi am rugat-o pe
Paz să ne spună povestea ei. Cum îşi depăşise ea
dorinţele personale şi se dăruise în întregime spiritului?
„M-am opus de trei ori calităţii mele de medium",
a răspuns Paz. Când eram tânără, trei mediumi mi-au
spus că voi deveni un medium şi un vindecător. De
fiecare dată am refuzat. Nu credeam în Espiritista.
Familia mea s-a aşteptat întotdeauna să fiu profesoară,
iar eu doream să predau, aşa cum o făceau şi surorile
mele. De ce îmi spuneau mediumii ăştia altceva? Eu nu
voiam să fac ceea ce spuneau ei. într-o dimineaţă,
câteva luni după ultima previziune, m-am trezit foarte,
foarte bolnavă. Nu mă puteam da jos din pat. Multe zile
am suferit dureri mari. întrucât doctorii nu mă puteau
ajuta cu nimic, am intrat în panică. Apoi mi-am adus
aminte de previziunile mediumilor. în acea clipă, am
văzut un înger venind la mine, înconjurat de o lumină
mare, albă. Am ştiut că mi se oferea alegerea între a fi
de ajutor sau a muri. Voiam să mă pun in slujba unui
scop mai înalt? Fără entuziasm, am fost de acord. Am
început instruirea cu un medium local. Familia mea era
foarte nefericită din acest motiv. Ani întregi s-au opus
şi s-au luptat cu mine. Ştiam că nu-i puteam face să se
răzgândească. Mă duceam în camera mea, plângând şi
rugându-mă pentru vindecare. De-a lungul anilor, nu
am opus nici o rezistenţă familiei, dar, în schimb, m-am
rugat pentru ca inimile lor să se înmoaie. După foarte
mulţi ani, ei au acceptat noua mea viaţă şi fiecare
dintre ei a ajuns treptat să accepte
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Espiritism-ul, cu o singură excepţie." Paz a indicat-o
pe una dintre surori care, nici după optsprezece ani,
nu credea. A zâmbit. „Dar, într-o bună zi, şi ea II va
accepta pe Dumnezeu."
Genny şi cu mine am reflectat la povestea ei. Nu
ne puteam imagina cum era să trăieşti cu familia sub
acelaşi acoperiş, fără să opui rezistenţă. Am încercat să
ne imaginăm pe noi înşine ca având puterea de a
asculta şi de a onora vocile şi călăuzirea noastră
interioară. Am avea noi oare aceeaşi voinţă de a ne
urma calea, în ciuda împotrivirii şi neîncrederii familiei
noastre? Mai presus de orice însă, ceea ce mă uluia în
povestea lui Paz, era refuzul ei de a servi şi faptul că,
practic, fusese urmărită asiduu de către Spirit, până
când îşi acceptase destinul. Câte alte povestiri auzisem
despre vindecători care, în final, fuseseră de acord,
atunci când un vis, sau o previziune mediumică, le
vorbise despre drumul lor mai înalt? Dar cu noi cum
era? După noi nu alergase nimeni. Ba dimpotrivă, noi
alergam după Dumnezeu, cerându-i darurile. Dar poate
că noi eram prea aroganţi.
în noaptea aceea am fost conduşi să-1 vedem pe
Eduardo, un alt medium. Pe drum, ni s-a spus povestea
lui. Cei mai mulţi ani din viaţă şi-i petrecuse participând
la luptele de cocoşi. Intr-o zi, pe când era cu boii pe
câmp, a avut un accident. In acel moment, i-a apărut
Dumnezeu care i-a spus să nu se mai ocupe de luptele
de cocoşi. De atunci încoace, îşi pusese viaţa în slujba
altora şi îşi deschisese şopronul pentru toţi vecinii care
doreau să vină în serile de joi. El se numeşte Bătrânul
Eduardo, deoarece are aproape nouăzeci de ani.
Când am intrat înăuntru, am fost surprins de
simplitatea acestui bătrân. Era îmbrăcat în salopetă şi
stătea într-o postură modestă, în faţa unui grup de
oameni care erau aşezaţi pe bănci. Eduardo a fost
încântat să ne vadă şi s-a purtat ca şi cum venirea
noastră era un semn pentru el şi familia lui. Ne-a privit
cu nişte ochi care vedeau atât de multe. Din reacţia lui
am simţit că prezenţa noastră era un fel de metaforă
pentru propria lui călătorie spirituală. în încăperea slab
luminată, toată lumea era tăcută. El a intrat repede în
70
transă. în timp ce priveam, toţi ceilalţi erau foarte
atenţi la fiecare cuvânt grăit.
„Tot ceea ce se întâmplă în viaţa fiecăruia are o
semnificaţie specială", a spus el. „Prezenţa fiecăruia
poate fi folosită pentru a căuta ceva mai important,
pentru a înţelege spiritul într-un sens mai adânc."
Unul câte unul, oamenii păşeau în faţă. Eduardo îi
binecuvânta. Apoi am fost chemaţi şi noi, iar cineva s-a
apropiat ca să ne ajute cu traducerea. Ni s-a spus să
deschidem palmele pentru a primi un dar. Bătrânul a
ţinut Biblia deasupra mâinilor noastre deschise. Am
închis ochii. Am simţit o presiune în ambele palme, ca
şi cum într-adevăr îmi era dat ceva. Am deschis ochii
ca să verific dacă era aşa. Mâinile mele erau goale. Mi-
am închis din nou ochii. Am văzut cu ochiul minţii că
mâinile îmi erau umplute cu grăunţe albe. Tocmai când
voiam să spun ce-am văzut, Genny a zis: „Văd în
mâinile mele făină albă, sau grăunţe."
Bătrânul a spus: „Primiţi hrană spirituală care să
vă dea putere. Nu trebuie să vă închinaţi la idoli falşi.
Nu trebuie să îl limitaţi pe Dumnezeu."
„O, nu! Iar acelaşi avertisment!", gândeam eu.
Am simţit că sunt pe punctul de a mă cufunda într-o
disperare fără limite.
Bătrânul Eduardo a continuat: „Atunci când
meditaţi, o faceţi având în faţa ochilor imagini ale lui
Dumnezeu. Acele imagini sunt idoli care îl limitează pe
Dumnezeu. Renunţaţi la ele de bunăvoie. Nu vă agăţaţi
de ziua de ieri, în meditaţiile voastre de azi. Nu îl
limitaţi pe Dumnezeu, agăţându-vă de acele viziuni şi
experienţe limitate."
Deodată, m-am simţit înălţat. Nu mă mai
simţeam strivit de greutatea personalităţii mele. în
clipa aceea, am realizat că Dumnezeu nici măcar nu
vede această parte a mea. Ceea ce este perfect nu
vede decât partea din mine care este, de asemenea,
întreagă. Dumnezeu nu se vede decât pe El însuşi în
fiecare din noi şi spune: „Nu îl limita pe cine sunt Eu."
Totul avea sens. Dacă noi învăţăm să nu îi judecăm pe
ceilalţi, eu trebuie să învăţ să nu mă judec pe mine
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
însumi, inclusiv acele slăbiciuni care nu îmi plac. Dacă ceilalţi, trebuie să ştim că într-adevăr Dumnezeu nu
noi trebuie să învăţăm să îl vedem pe Dumnezeu în judecă şi nu se vede decât pe El însuşi în noi.

A doua zi dimineaţa, în timp ce stăteam în pat, am încercăm să vedem spiritele care stau în faţă. Simţind o
citit împreună cu Genny din Curs: atmosferă plăcută, plină de pace, ne-am uitat la
„Nu accepta acest aspect mic, îngrădit, ca fiind tu însuţi. steagurile care atârnau pe pereţi, dar nici unul din noi nu
Soarele şi oceanul sunt nimic, pe lângă ceea ce eşti tu. Raza a văzut ceva special. Baia ne înviorase, dar nu puteam
di • soare scânteiază numai în lumina soarelui, iar unda distinge nici un nivel deosebit de conştientă.
dansează, pe când se odihneşte pe faţa oceanului. Totuşi,
„Aveţi răbdare", ne-a spus Paz. „Aveţi răbdare." A doua zi
nici în soare, nici în ocean nu eputerea ce se află în tine.60
dimineaţă, am fost duşi la o altă fântână, pentru un ritual
Vrei să rămâi în împă-răţia-ţi minusculă, un rege necăjit, un
purificator similar celui din ziua precedentă. Câţiva
amărât conducător a tot ceea ce cuprinde cu privirea, care
oameni stăteau întinşi în apropierea unei căsuţe de ţară.
se uită la nimic dar care, totuşi, ar muri ca să-l apere? Acest
Membrele lor erau deformate. Paz a spus că mulţi oameni
sine mic nu e împărăţia ta. Gân dul lui Dumnezeu înconjoară se vindecaseră aici. Genny şi cu mine am discutat despre
mica ta împărăţie, aşteptând la bariera construită de tine, să povestea din Biblie care ne vorbeşte despre Iisus care
vină înăuntru şi să-Şi reverse lumina pe nerodnica ţărână. venea la o fântână unde ologii încearcă să intre în apă, de
Iată cum răsare viaţa pretutindeni! "6} în ziua aceea, Paz ne-a fiecare dată când îngerul se apropie de eleşteu. Şi aici,
indicat să medităm şi să citim Psalmii. Cu fiecare zi, poezia cei estropiaţi erau în aşteptarea unui semn - sperând să
îşi croia drum tot mai adânc în noi. Savoarea fiecărui cuvânt se întâmple un miracol. Am văzut un bărbat cu o guşă
era precum un grăunte dătător dc hrană spirituală. Paz ne-a grotească, de mărimea unui grapefruit, care îi distor-siona
spus: „Citiţi în dimineaţa asta, iar după-amiaza am să vă duc chipul şi gâtul. Părea să sufere de dureri foarte mari. Era
la biserica noastră ca să vă îmbăiaţi. Apele sunt atât de greu să ne amintim că, atunci când compătimim,
binecuvântate şi vor ajuta la purificarea voastră pentru a fi nu trebuie să ne alăturăm suferinţei altuia. Ne-am rugat
înălţaţi." Ne-am întors în camera noastră şi am pendulat pentru el la fântână. Un impuls ciudat m-a oprit înainte de
între Biblie şi Curs, pe care, adesea, îl simţeam mai aproape: a începe să mă rog. Am simţit că, mai întâi, trebuie să
„După cum lipsa de credinţă va ţine mica ta împărăţie admit acea parte din mine însumi care este grotească şi
nerodnică şi separată, tot aşa credinţa va ajuta Sfântul Duh urâtă. Ne-am rugat pentru ca Dumnezeu să ierte şi să
să pregătească terenul pentru cea mai sfântă grădină pe vindece.
care El vrea s-o facă din ea. "62 Paz ne-a spus să stăm în picioare şi să ne uităm în
La biserică, am fost conduşi în spatele clădirii de beton. fântână. Amândoi am văzut un tunel de lumină care
Ne-a fost adus un vas mare plin cu apă foarte rece dinducea spre apă. Mai întâi Genny şi după aceea eu, am
fântână. Ne-am dezbrăcat, am turnat repede apă peste noi şibăut din apă. Avea un gust oribil. Dar noi ne-am rugat
am întâmpinat cu bucurie soarele fierbinte care ne încălzeapentru purificare. Paz a alunecat în transă şi Spiritul a
din nou. Paz ne-a spus să stăm în biserică, să ne rugăm şi săvorbit din nou. „Un medium devine binecuvântat, atunci
când el este vrednic în ochii lui Dumnezeu. Numai
3

71
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
iertarea şi purificarea vă pot pregăti pentru asta. Mulţi străinilucru. în lumea lui Doris nu există accidente. Nu există
vin aici în Filipine şi se laudă cu dietele lor severe, cu yoga şiscuze, nu există blamarea altora pentru problemele
cu posturi îndelungate. Dar singurul post pe care îl vedenoastre. Motivul pentru care lumea este în starea în care
Dumnezeu este postul rugăciunii. Pe El nu îl interesează ce se află, e că mulţi oameni vor ca lumea să aibă grijă de
mâncaţi, sau cât de mult suferiţi pentru El. El nu vrea decâtei, fără ca ei să-şi asume responsabilitatea pentru propria
ca toţi copiii lui să fie puri şi cu inima curată." lor relaţie cu ea. A fi capabili să dăm pământului tot atât
Eu am întrebat: „Ce vrei să spui cu postul rugăciunii?" Paz,de muli cât luăm de la el, este ceea ce ne va rearmoniza
încă în transă, a răspuns. „în noaptea asta vei începe. Timpcu natura.
de şapte zile te vei ruga din trei în trei ore, douăzeci şi patru In viziunea lui Paz, persoana nu înseamnă nimic.
de ore din douăzeci şi patru. Unii dintre cei mai mariCuvântul „putere" îi este complet străin. Numai având o
mediumi din Filipine ţin postul rugăciunii timp de şaptezeci şistare de smerenie totală - aproape până la negarea
două de zile." în noaptea aceea ne-am pregătit pentru aabsolută a sinelui - poate deveni cineva pregătit şi
începe postul. vrednic de a simţi iubirea lui Dumnezeu.
Vom mânca normal, dar, din trei în trei ore, vom medita şi Aici, prezenţa pe care o simţeam era celestă şi plină
vom citi Psalmii. înainte ca toată lumea să meargă lade pace, ca şi cum ea ne-ar fi condus dincolo de noi înşine
culcare, Paz a intrat din nou în transă şi a mai efectuat şi de vibraţia pământului. Pentru a vindeca, Doris folosea
câteva vindecări asupra celor care veniseră să o vadă. Amierburi şi spirite ale naturii. Paz căuta să fie instrumentul
fost rugaţi să dăm o mână de ajutor. Săptămâna a trecut cului Dumnezeu, încercând să demonstreze că sursa
postul rugăciunii. Pe măsură ce sc scurgeau zilele, amvindecării noastre e Dumnezeu.
început să observăm deosebirea dintre energiile şi spiritele Şamanul se adresează aurei persoanei, inclusiv celei
pe care le experimentam. Ne devenea din ce în ce mai clara fiecărui organ, fiecărui ciclu de viaţă al spiritului şi
că energia nu este simplă energie. între calea şama-nică pe acelor aspecte ale naturii aflate în imediata vecinătate a
care ne-o revelase Doris şi energia vindecătoare transmisăpacientului. Vindecătorii filipinezi vorbeau despre rai şi
de vindecătorii filipinezi existau deosebiri importante. despre a merge acasă. încet-încet, începeam să realizez
Doris voia ca noi să vedem spiritul în orice lucru.că există multe forme de energie. Lumea spirituală este
Pentru ea, spiritul era forţa vie sau aura, din copaci, oameni,vastă şi complexă, depăşind cu mult concluziile şi
flori - din întreaga natură. Acea forţă ne putea spunepresupunerile facile. Ca occidentali, noi ne deschidem
întreaga poveste a ceea ce aveam în faţa ochilor şi totul cuunei energii iară să ştim spre ce ne deschidem, sau de ce.
privire la necesităţile sale. Doris voia ca noi să devenimImpresii psihice ne pătrund în minte, iar noi credem că
aliaţii naturii, pentru a putea apela la puterea ei. Şamanul aceste fenomene sunt ceva special. începeam să cred că
recunoaşte ordinea perfectă din natură şi apoi respiră subnumai după însuşirea unei discipline acceptate conştient,
apă, descoperind viaţă chiar şi în moarte, în timp ce păşeşteinimile noastre ne vor reda viziunea lui Dumnezeu.
pe o cărare aflată mai sus de suprafaţa pământului. Există o Zilele noastre deveniseră atât de lipsite de
comunicare cu spiritele prietenilor, ale celor dragi şi chiar aleactivitate, încât ne-am trezit făcând ordine în vieţile
animalelor, care ne arată semne, spunându-ne ce ca lesănoastre, în timp ce ne devenea din ce în ce mai clar
urmăm. Energia pe care ne-a revelat-o Doris ne eramotivul care ne adusese aici. începeam să-mi dau seama
familiară, pământească, puternică şi avea o anume direcţie. de ce avusesem nevoie să-mi explorez propriile mele
Ceea ce era important era puterea personală - iarsentimente şi să-mi accept extremele emoţionale.
puterea personală se câştiga trăind cu un anume scop, fiind Realizam cât de arogant eram în a crede că acum ştiam
treaz şi ascultând mereu lumea comunicând cu ea însăşi.ceva despre adevărata natură a fiinţei noastre. Avusesem
Puterea personală şi responsabilitatea erau unul şi acelaşinevoie de Doris, ca să-mi dezumfle balonul cunoştinţelor
3
72
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
limitate - arătându-mi şi cealaltă faţetă, care mi-asă-i cunosc dulceaţa în mod natural. Nu puteam doar să-I
transformat ego-ul într-o insuliţă în mijlocul oceanului.cunosc esenţa. Voiam să fiu în stare să I-o gust. Mi-am
Trebuia să întrevăd un scop mai înalt pe care să-1 ating - saudat seama că aveam nevoie de o încurajare constantă
să fiu acoperit de valuri. în timp ce viaţa îmi dezvăluia cât decare să-mi confirme progresul.
lipsită de sens era insuliţa mea, eu tremuram pe oceanul Meditaţia din zorii zilei şi viaţa simplă de la ţară ne
acestui univers. îndemnau să ne întoarcem privirea către Şinele nostru
Mai întâi Doris, apoi Genny, mă luaseră de pe ţărmul mai înalt. Nu exista nimic care să ne distragă. Totul ne
trist al insulei singuratice a persoanei mele, către locul undereamintea cu blândeţe să mergem în interiorul nostru.
oceanul şi cu mine creşteam împreună. Meditaţiile şi viseleFăceam plimbări în fiecare zi. Ne ţineam de mână şi ne
mă ajutaseră. Dar iubirea necondiţionată - atât a lui Doris, uitam la copii care ne priveau la rândul lor. Oamenii
cât şi a lui Genny - fusese aceea care îmi trezise la viaţăzăboveau în pragul uşii, zâmbind.
sentimentul scopului, deşteptându-mi inima către Ritmul vieţii era atât de ademenitor pentru spiritele
înţelegerea a ceea ce se afla în faţa mea. Acum, atât Gennynoastre. Nu avea nimic din tensiunile care, de obicei, ne
cât şi eu realizam cât de limitat;! fusese capacitatea noastrămonopolizează atât de mult atenţia.
de a primi şi de a dărui. Blândeţea ce vine către noi prin Visul nostru de a ne afla într-o cultură străină pentru
mediumii în transă ne îndeamnă să o urmăm. Chirurgiaa cunoaşte viaţa spirituală era în plină desfăşurare.
mediumică, fenomenul vindecătorilor fdipinezi, este precumRealizam în ce măsură televiziunea, ziarele şi filmele -
un steag uriaş care ne aminteşte tuturor că existenţa luitoate distracţiile civilizaţiei noastre - ne acaparaseră
Dumnezeu este sursa întregii vindecări. Iar Dumnezeu seconştiinţa, ocupând un spaţiu important ce ne îndepărta
pune la dispoziţia mediumului, în măsura în care el îşide Dumnezeu. îndepărtându-ne acum de preocupările
dăruieşte întreaga fiinţă pentru a sluji prezenţei Sale. Aici, cunoastre obişnuite, de vorbăria de zi cu zi şi de ocupaţiile
Paz, religia nu era ceva abstract. Iisus, discipolii, îngerii şi toţipe care acasă le consideram ca fiind ceva normal,
mesagerii cerului constituiau o forţă concretă, care erasimţeam cu câtă uşurinţă evitam golul interior, sau îl
invocată şi recunoscută cu inima ei curată. umpleam cu absolut orice, în afară de ceea ce ne
Mi-am amintit că Albetro mi-a spus că triburilesatisface cu adevărat.
primitive din Africa şi unele grupuri din America de Sud Ca o ironie, în timp ce noi experimentam împlinirea
lucrează cu aceeaşi energie, cu aceleaşi forţe. Descrierile visului nostru, aproape toţi filipinezii pe care îi întâlneam
spiritelor care vin la ei sunt identice cu cele ale mediumilor vorbeau despre intenţia lor de a veni în America.
din Filipine, exceptând faptul că ei nu utilizează în mod încetul cu încetul, am început să înţelegem că
necesar referinţe biblice. Din ce în ce mai mult ni sesecretele despre care ne închipuiam că sunt ţinute
dezvăluia faptul că vindecători aparţinând diferitelor culturiascunse în sate îndepărtate, erau chiar acolo, în noi
se folosesc de aceleaşi energii. în funcţie de gradul deînşine.
deschidere a inimilor lor, ei atrag diferite nivele de energie Provocarea din cadrul oricărei culturi constă în a
pură, cu care vindecă.
trece dincolo de tot ceea ce te distrage, cât şi de
Pe măsură ce săptămâna se scurgea, datoritădorinţele tentante ale personalităţilor noastre, pentru a
rezistenţei noastre la idea de a medita din trei în trei ore, s-
găsi suflul vieţii existent în fiecare dintre noi.
au instaurat plictiseala şi nerăbdarea. Am văzut acea parte
Numai atunci putem descoperi că există o singură
din mine care era extrem de dependentă de fapte ieşite din
inimă care bate în toţi, că totul este o parte din
comun, care necesita o viziune sau un anume sentiment de
Dumnezeu.
pace, pentru ca meditaţia mea să reuşească. Era ca şi cum
aveam nevoie de acadele pentru a-mi face viaţa dulce, în loc
3

73
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Sentimentul sensului profund pe care aceastănecesar. Eram douăzeci, într-un spaţiu destinat pentru cel
conştientă mi-1 aducea în acel sat fierbinte, cu aerulmult zece sau douăsprezece persoane. în timp ce
înăbuşitor, făcea ca între experienţele noastre să existe oautobuzul îşi croia încet drum către munţi, Genny şi cu
legătură din ce în ce mai mare. Am început să realizez cu omine priveam impresionaţi câmpiile întinse de orez şi
certitudine crescândă că fiecare încercare de a risca trăireapădurile verzi tropicale. Unele drumuri fusese-
adevărului afirma într-un mod miraculos întregul univers. * Trandafir alb. N. T.
Tot ceea ce doream în aceste momente, era să fiu înră distruse de furtunile recente. De câteva ori am fost toţi
întregime eu" însumi. rugaţi să coborâm şi să mergem alături de autobuz, prin
şiroaiele de apă de pe drumuri. Ne-am dat seama că
rugăciunea pentru o călătorie lipsită de pericole nu era un
ritual inutil. Genny şi cu mine ne-am început ziua cu lecţia
din Curs pentru acea dimineaţă:
CAPITOLUL ZECE „In fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă, eu aleg
ceea ce vreau să privesc, sunetele pe care vreau să le
aud, mărturii a ceea ce eu vreau să fie adevărul pentru
în zilele de sărbătoare şi cu ocazii speciale, mulţi
mine. "63
oamenii din sat se întâlneau pentru a merge în ceea ce ei
numeau „misiuni", în munţi sau în alte zone îndepărtate ale Pe drum, Paz ne-a explicat că, acolo unde mergeam,
Insulelor Filipine. Ei se duceau fie pentru a-i ajuta pe cei nu exista nici telefon, nici vreun alt mijloc de comunicaţie.
săraci şi bolnavi, fie în căutarea unei viziuni sau a uneiDar, ne-a asigurat că ea îi trimisese Sorei Rose un mesaj
binecuvântări din partea unor învăţători deosebiţi, caretelepatic, spunându-i ziua şi ora aproximativă a sosirii
locuiau în zone mai primitive. noastre. Când autobuzul a ajuns cu greu în faţa unui grup
La numai câteva zile de la sosirea noastră, am fostde colibe, nu ne-am mirat să vedem că marea White Rose
invitaţi să mergem în una dintre aceste misiuni speciale -stătea în prag. Se străduia să ne zărească venind prin
una pentru care alţii se rugaseră şi aşteptaseră luni întregi.ploaie. Anotimpul acela fusese unul deosebit de ploios.
Ne-am întâlnit dimineaţa devreme şi ne-am alăturat celor dinNe-au trebuit aproape douăzeci de minute ca să
biserică într-o rugăciune pentru o călătorie fără probleme.străbatem prin noroiul gros cei cincisprezece metri de la
Urma să facem un drum de cinci sau şase ore în munţi, uşa autobuzului până la coliba lui Rose, cocoţată sus pe
pentru a vizita un médium bătrân pe nume Sora Rose. Toţinişte pari.
cei care vorbeau de ea o numeau White Rose*, ca simbol al Sora Rose era cu mult mai scundă de un metru
purităţii ei. Paz ne-a explicat că Sora Rose fusese mulţi anicincizeci, dar prezenţa ei depăşea cu mult cele patruzeci
maestra ei şi, totodată, cea care prezisese la început vizitade kilograme pe care le avea. In timp ce râdea şi se
noastră în Filipine şi acasă la Paz. înclina în faţa tuturor în semn de bun venit, ea ne lăuda
Fiecăruia dintre noi ni s-a spus să intrăm în interiorul pentru curajul de a face această călătorie. A spus că
nostru şi să ne clarificăm scopul pentru care mergeam înspera ca ploaia să se oprească, astfel încât a doua zi să
această misiune. Unii vorbeau de dorinţele lor pentrupoată merge la biserica ce se afla la încă aproximativ un
sănătate fizică, sfaturi sau îndrumări în viaţă. Genny şi cukilometru distanţă. în timp ce ni se servea obişnuitul ceai
mine am decis că doream să aflăm care era scopul nostru celnegru şi cafeaua, Genny a cerut să meargă la toaletă. I s-
mai înalt. De ce ne aflam noi aici? a indicat o încăpere în spatele casei. Genny a intrat în
Ne-am urcat cu toţii în autobuzul deschis. Fiecarecamera menţionată. Era complet goală. Prin crăpăturile
persoană nu a ocupat mai mult decât spaţiul absolutdin podeaua de bambus, putea vedea solul aflat la peste
3
74
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
un metru dedesubt. Nu exista nici o ieşire care să ducă „Le voi vizita pe amândouă la noapte", a spus Sora
undeva afară. Ea s-a întors şi a întrebat din nou. Toţi au râsRose. Eu lucrez mereu noaptea târziu, când undele
când şi-au dat seama de încurcătura ei. Cineva a încercat săaerului nu sunt ocupate. Acum ar trebui să vorbim despre
explice că toată camera era baia. După ce te aşezai oriundevoi." A rămas acolo, privindu-ne din cap până în picioare
pe vine, aruncai doar o găleată de apă pe podea, trimiţândşi zâmbind.
totul jos, pe solul de dedesubt. Toată lumea părea să se „Azi veţi fi binecuvântaţi cu însemnul şi pecetea
amuze de încurcătura noastră. Paz începuse să vorbeascăSfântului Duh. Vi se va pune un ,Z' pe frunte, astfel încât,
despre oriunde veţi merge, Sfântul Duh să vă recunoască." Mă
Sora Rose. Ni s-a spus că ea era mereu într-o altă stare deîntrebam ce voiau să însemne toate astea. Dar tocmai
conştiinţă şi că, de aceea, ar trebui să ascultăm cu atenţie începea slujba şi am fost conduşi în bisericuţă.
fiecare cuvânt pe care îl spunea. Vom şti care este în afara grupului nostru, mai erau mulţi oameni care
momentul în care ea va intra în plină transă. Toţi vorbeau umpleau fiecare colţ al clădirii. Slujba a început cu toată
într-un dialect specific acestei regiuni din Filipine. Eu o lumea stând în picioare şi cântând. Cineva de lângă noi
ascultam pe Paz, pe măsură ce ea ne traducea. După ce ne-a tradus, explicând că acesta era momentul în care se
auzit de la Paz povestea noastră, Sora Rose s-a întors cătrerăspundea la rugăciunile tuturor - dacă nu cumva, într-un
noi. „Voi aveaţi deja puterile, dar le-aţi pierdut. Veţi avea totmod oarecum misterios, ele nu fuseseră deja satisfăcute.
ceea ce cereţi - şi încă pe deasupra. Dar nu trebuie să vă Sora Rose, Paz şi celălalt medium erau în faţă. Când
ataşaţi de lucrurile materiale." fiecare dintre ei a intrat în transă, am observat că vocile
în timp ce încercam să le interpretăm sensul, cuvintelelor s-au schimbat şi o emoţie tăcută a umplut atmosfera.
ei ne-au rămas întipărite în minte. Ne-am dus cu toţiiDintr-o dată, micuţa Soră Rose părea a fi cu mult mai
devreme la culcare. Era răcoare. Ploaia se rărise şi noi ammare decât oricine din încăpere. Avea prezenţa şi puterea
pornit către biserică. Patul nostru a fost podeaua ei de beton. unui Moise. Vocea ei firavă era acum un vânt puternic, ce
Drept pături am folosit hainele de pe noi. în încercarea de aumplea întreaga biserică. N-am înţeles ce se spunea, dar
adormi, am început să vizualizez podeaua ca pe o pajiştetotul se schimbase. Cei prezenţi au tăcut, atraşi de
verde. Nu am avut decât un succes limitat. O dată cu ivireamesajele mediumilor. Aceştia păreau a fi cuprinşi de
zorilor însă am fost surprinşi de cât de bine ne simţeam şi deflăcări, vorbind ca de pe vârful unui munte sfânt. în timp
cât de repede au încetat să ne mai preocupe spatele şice audienţa privea, unul din mediumi a anunţat că Fapte
încheieturile noastre anchilozate. înainte de micul dejun, ni2, versetele 1 -4, confirmau prezenţa Sfântului Duh. Ne-
s-a spus tuturor să mulţumim şi să medităm, deoarece un altam îndreptat atenţia către Biblia noastră:
medium sosise la timp pentru slujbă.
când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună
în timp ce aşteptam afară la soare, am zâmbit văzând-
o pe Sora Rose croindu-şi drum către biserică cu bastonul.în acelaşi loc.
Apro-piindu-se de noi, ea şi-a cerut scuze că engleza ei nu Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de
era prea bună. Am fost evident jenaţi, deoarece noi nu ne suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa
bătuserăm capul să învăţăm nimic substanţial din diferitele unde şedeau ei.
dialecte care erau vorbite aici. Ni s-a spus că timpul petrecut Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut
aici cu Sora Rose era preţios şi că ar trebui să o întrebămpe fiecare dintre ei.
orice doream. I-am povestit despre noi şi despre Doris şi am Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt, şi au început să
rugat-o să-i trimită lui Doris vindecare. Genny a întrebat-ovorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
despre bunica ei care era trecută de optzeci de ani şi care se "
întorsese în State.
3

75
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Stăteam acolo, încercând să asimilăm ceea cefelicitându-ne. Genny şi cu mine ne-am uitat unul la
simţiserăm în interiorul nostru şi conţinutul pasajului dincelălalt şi ne-am îmbrăţişat plângând. Mintea se străduia
Biblie. Apoi cineva ne-a atins şi ne-a spus că eram chemaţi îndin răsputeri să găsească o cale pentru a asimila ceea ce
faţă. Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât simţeam o puteretocmai se petrecuse. în loc să gândim, rămâneam în
şi o prezenţă în atmosferă care aproape ne copleşea. Eramcontinuare îmbrăţişaţi.
foarte conştient de fiecare pas pe care îl făceam, în timp ce Mă simţeam atât de gol pe dinăuntru, şi totuşi, atât
mă apropiam. Cineva stătea alături de noi şi traducea. de plin, de parcă de-abia aş fi venit pe lume. M-am uitat
„Dumnezeu îi protejează pe aceia care au pecetea în ochii lui Genny şi am ştiut că şi ea era conştientă că
Sfântului Duh. O dată cu primirea peceţii, veţi simţi prezenţa esenţa cea mai profundă a fiinţelor noastre individuale
Lui. Toţi oamenii acestei lumi care au pecetea Sfântului Duhfusese unită, contopită într-un singur scop. Mai târziu,
se vor întâlni unii cu alţii. Vă veţi recunoaşte automat unulGenny mi-a descris experienţa pe care o trăise în
pe celălalt. Sfântul Duh simte că sunt prezenţi cei care nurăstimpul acelor lungi momente.
vor simţi moartea. Această putere se află pe Pământ şi este „Eram binecuvântaţi prin foc. Simţeam că mi se
simţită de aceia care au pecetea Tatălui Sfânt." înainte de adăduse puterea Cuvântului. Fusese pusă în mâinile mele,
înţelege pe deplin ceea cc tocmai fusese rostit, m-ampentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Apoi am avut
cufundat în propria mea experienţă. In timp ce mediumii şi-sentimentul plin de pace că o lumină coboară asupra
au aşezat mâinile pe Biblie şi sub drapelul care atârna moalemea. Eram într-o peşteră şi primeam darul pământului şi
din tavan, eu am început să nu mă mai ţin bine pe picioare.al naturii de la o lumină puternică. Lumina era foc. Mă
Am simţit că eram complet gol, fără nimic între mine şisimţeam atât de slăbită. Cu toată puterea care îmi mai
Dumnezeu. Am oferit voinţa mea, speranţele mele,rămăsese, am mulţumit pentru binecuvântare. M-am
întunericul meu, iubirea mea - tot ceea ce puteam oferi. M-rugat să îi împlinesc voinţa, să îi aud vocea. Mi-am privit
am dăruit întru totul prezenţei Lui, pentru totdeauna. palma stângă şi am văzut că, în centru, era de un roşu
In acea clipă de dăruire a mea pentru eternitate, prinaprins. O simţeam •îgrea, de parcă aş fi avut în ea o
mine a trecut o explozie extraordinară de energie. Eram înunealtă foarte puternică. L-am privit pe Bruce şi l-am
extaz! Am simţit că fiecare atom al trupului meu era umplutvăzut îngenunchind în faţa lui Dumnezeu. Am simţit că
cu valuri puternice de lumină albă şi iubire. Mă observam peamândoi erau uniţi într-un fel în care nu mai fuseserăm
mine însumi şi apoi eram în mine însumi. Simţeam de parcăniciodată până atunci." în stadiul final al experienţei
mă aflam stând în picioare în mijlocul graţiei divine - o starenoastre, ni s-a spus să citim următoarele pasaje:
de iertare şi nevinovăţie. In clipa următoare, îngenuncheam.
,JDuh este Dumnezeu şi cei cel se închină, trebuie
Am privit într-o parte şi am văzut-o pe Genny şi pe celălalt
să Ise închine în Duh şi în adevăr." (Ioan 4:24)
medium plângând. Trupul meu fusese transportat dincolo de
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel
nevoia de uşurare prin lacrimi. Palmele noastre erau frecate
ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţutorul." (Apocalipsa
cu cremă Sfântă, în timp ce auzeam cuvintele:
1:8)
„Vi se dă darul operaţiei spirituale. într-o zi, vă veţi
Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e
întoarce pentru puterea operaţiei materiale, a chirurgiei
cristalul, şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al
mediumice."
Mielului.
Adunarea se afla încă în picioare şi cânta. Mă întrebam
Şi în mijloculpieţii din cetate, de o parte şi de alta a
cât a durat totul. Cineva ne-a spus: „Trebuie să vă rugaţi să
râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece
fiţi uşuraţi de dorinţele voastre lumeşti. Trebuie să vă
ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele
concentraţi pe înălţarea spirituală." Am fost conduşi la
pomului sunt spre tămăduirea Neamurilor. Nici un
scaune şi oamenii s-au înghesuit în jurul nostru, zâmbind şi
blestem nu va mai fu Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului
3
76
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
va fi în ea şi slugile Lui Ii vor sluji Lui. Şi vor vedea faţa Lui şi ,3oala are trei cauze", a spus ea. în primul rând,
Numele Lui va fi pe frunţile lor" sunt forţele inferioare. în al doilea rând, uneori cauza este
(Apocalipsa 22:1-4) o simplă neatenţie. A treia cauză a bolii poate fi păcatul.
Slujba s-a încheiat. Sora Rose a venit la noi şi ne-aNu suntem neapărat pedepsiţi de Dumnezeu, dar faptele
îmbrăţişat. Ea a spus: „Până când ne vom reîntâlni, citiţinoastre au consecinţe asupra fiinţei noastre. Noi suntem
Psalmii 23 şi 27 de mai multe ori. Apoi a zâmbit şi ne-acălăuziţi şi afectaţi de forţele inferioare sau de forţele
îmbrăţişat din nou. superioare, în funcţie de gândurile noastre. Trupul
151 experimentează rezultatele atitudinilor noastre. Iar
gândurile noastre determină calitatea forţelor care ajută
la călăuzirea noastră." Teoria lui Paz ne părea foarte
confortabilă prin aceea că ea elirnina nevoia de a atribui o
vină cuiva pentru boală şi, în acelaşi timp, ne punea la
CAPITOLUL UNSPREZECE dispoziţie conceptul că boala serveşte la a ne reaminti că
gândurile şi comportamentul nostru au consecinţe.
Discutasem deja cu Genny acest lucru. Noi încercam să
După ce am mai petrecut încă o noapte pe podeaunu ne lăsăm minţile să judece motivele bolii, ci să ne
bisericii, a doua zi de dimineaţă ne-am întors acasă la Paz.lăsăm inimile să întrebe: „Ce binecuvântare poate aduce
înainte de a pleca, Sora Rose a venit la noi şi ne-a spus căacest moment? Ajută-mă să recunosc prezenţa Divinităţii
noaptea trecută o vizitase pe Doris. „E foarte singură", aîn fiecare persoană, prezenţa Divinităţii care vine sub
spus ea „dar o mulţime de spirite ajutătoare sunt cu ea. I-amchipul unei boli."
dat un dar spiritual pentru inimă." Apoi s-a întors către Chiar de atunci ştiam că munca noastră va avea de-
Genny şi a început sa descrie amplasarea şi schema exactăa face din ce în ce mai puţin cu vindecarea şi din ce în ce
a fermei bunicii ei. Fără să fi cunoscut dinainte starea fizică a mai mult cu a-i sprijini pe alţii, pe măsură ce ei ajung să-şi
bunicii, Sora Rose a spus: „O dureau picioarele. I-am făcutexperimenteze propriul Sine Divin. Nevoia de boală - şi
injecţii. A fost surprinsă de prezenţa mea acolo. Pentru eaboala însăşi - dispar o dată cu sosirea unei astfel de
era ceva ciudat, dar a acceptat vindecarea. Voi continua să îiexperienţe.
trimit şi mai multă." în noaptea aceea, am lucrat din nou cu bunica lui
Ucenicia noastră lua acum un alt curs. în timp ce nePaz, care avea congestie. Când am terminat, Paz s-a
luam micul dejun în bucătăria lui Paz, a venit la uşa casei orugat şi ne-a dat darul injecţiei spirituale. Genny şi cu
tânără profesoară cu faţa foarte umflată. M-am uitat lamine trebuia să ne punem mâna dreaptă pe Biblie şi apoi
tânăra femeie şi am ştiut imediat că Genny şi cu mine vomtrebuia să ne permitem să simţim că energia
lucra cu ea. Chiar în clipa în care acest gând mi-a trecut prinvindecătoare umple o siringă invizibilă aflată în mâinile
minte, Paz ne-a spus: „Ea are o boală a spiritului, nu a cărnii.noastre. Am făcut injecţii spirituale întregii familii.
Doctorii nu o pot ajuta. Sfântul Duh doreşte ca voi să lucraţi Credinţa fiecăruia ne-a ajutat să avem încredere în
cu ea din trei în trei ore." propria noastră călăuzire interioară cu privire la partea
Ziua vindecării a continuat. A urmat o femeie pe care o trupului căreia trebuia să-i administrăm injecţia. Pe
dureau ochii şi o alta cu o infecţie la ureche. A venit şimăsură ce câştigam siguranţă de sine şi încredere în
nepoata lui Paz. Avea febră mare. între vindecări, Paz nelumea mea interioară, mi-am îngăduit să simt că ghidul
instruia: meu îmi lua mâna şi îmi ridica degetele către locul care
trebuia atins. Simţurile mele îmi vorbeau din interior către
3

77
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
exterior, în loc să adune date din exterior şi să le aducă la
mine. îndrumarea ghidului meu cu privire la faptul că fratelemediu-mi că era datorată, în parte, numărului insuficient
lui Paz avea probleme cu respiraţia şi dureri de digestie s-a de doctori. Cu toate acestea, metafora unei injecţii
adeverit a fi corectă. Pe măsură ce eu deveneam mai liniştitspirituale are un sens special. Vindecătorii au dezvoltat
şi îi acceptam din ce în ce mai mult prezenţa, acea vocecapacitatea de a-şi imagina cum
interioară se tăcea auzită din ce în ce mai tare.
cea mai pură iubire a universului umple o siringă
invizibilă şi este injectată în pacienţii lor.
Dacă vindecarea este o chestiune de în cine
anume ne plasăm încrederea, îmi plăcea să trăiesc
într-o civilizaţie care credea în injecţii cu iubire
spirituală, în loc de injecţii cu droguri. Imaginaţia -
atât cea a vindecătorului, cât şi cea a pacientului -
poate avea efecte incredibile, atunci când pacientul
se implică în mod activ în primirea tratamentului ca
pe un act de primire a iubirii. Iar dacă boala este în
esenţă cauzată de lipsa de iubire, ce alt tratament
mai bun ar putea exista?
Paz ne-a explicat care era deosebirea între
injecţiile ş i operaţiile spirituale, în care avea loc o
procedură invizibilă şi injecţiile şi operaţiile materiale
sau, aşa cum se mai numeau ele. chirurgia mediumică.
Majoritatea vindecătorilor încep să facă vindecări
spirituale, atunci când conştiinţa lor începe să perceapă
invizibilul într-un mod la fel de concret cum vede
vizibilul. Injecţiile lor pot efectiv să tragă sânge sau, în
cazul operaţiilor, pielea poate fi efectiv străpunsă. La
acest nivel, existenţa iubirii lui Dumnezeu a devenit
deja o realitate fizică.
Vindecătorul începe să se întrebe: „De ce nu ar
simţi şi pacientul injecţia sau operaţia, la fel cum simt
eu siringa, sau mâna mea care intră în stomacul lui."
Pe măsură ce vindecătorul îşi petrece din ce în ce
mai mult timp în starea de conştiinţă a cunoaşterii,
iubirea care îi călăuzeşte mâinile este din ce în ce mai
puţin limitată. în măsura în care el se deschide
potenţialului iubirii necondiţionate în general,
78
Ştiam că influenţa medicală în vindecarea pe cale
posibilitatea ca iubirea să modifice materia fizică nu
mai constituie un salt atât de mare în conştiinţă.
Genny şi cu mine tăceam salturi în credinţă, pe
măsură ce ne deschideam la posibilităţile iubirii - ca,
de exemplu, în cazul unei injecţii cu iubire, sau al
unei operaţii în care iubirea este redată trupului.
începeam să înţelegem că procedurile medicale
erau adoptate nu numai pentru a suplini lipsei de
tratament medical, ci şi pentru a-i conferi lui
Dumnezeu o realitate de zi cu zi, aşa cum medicina
este o „realitate" de zi cu zi.
Era ceva foarte firesc în a ţi se face o injecţie
spirituală, foarte verosimil şi foarte practic. In
zilele următoare, ni s-a făcut cunoştinţă de
asemenea cu razele X spirituale - bucăţi de
hârtie goală care fuseseră ţinute în faţa
trupului. Mediumul a cerut apoi să vadă
conflictul interior sau boala. Un alt medium a
luat fiecare pacient de încheietura mâinii, a
lăsat un semn pe ea cu degetul, după care a
citit tensiunea pacientului cu ajutorul
clarvederii.
în acest loc şi spaţiu doctorii rămân o raritate,
pe de-o parte, pentru că instituţiile medicale cu
capital de stat sunt în număr mic şi, pe de altă parte,
pentru că oamenii se bazează din ce în ce mai mult
pe propriile lor resurse interioare. între timp,
societăţile medicale şi guvernul nu se împotrivesc
vindecătorilor, deoarece ele recunosc că aceştia
joacă un rol important în satisfacerea necesităţilor
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
celor săraci - necesităţi pe care nimeni altcineva nu
doreşte să le satisfacă.
Foarte interesant este faptul că unii vindecători
care au dezvoltat darul de a efectua chirurgie
mediumică, au revenit la tratamentul prin simpla
aplicare a mâinilor. Paralela cu medicina era, în final,
inutilă şi poate prea laică pentru o astfel de experienţă
sacră. Atât eu, cât şi Genny, am început să avem
sentimente similare. Ceea ce ne interesa pe noi nu erau
numai darurile psihice de a executa proceduri medicale
fără a avea o instruire şi un echipament medical, ci
conştienta potenţială a vindecătorului. Nicăieri
altundevanuerapercepijj^mdecarea.maiclar cajnpâ nu
nnrnai tratarea simptoamelor fizice, ci şi un proces prin
care se reda pacientului iubirea şi credinţa.
" ÂiSeâstaera intuiţia noastră. în mijlocul sărăciei şi al
bolii, atât vindecătorul, cât şi pacienţii nu comunicau
nimic altceva decât puritatea inocentei lor. Puritate,
caritate şi iubire erau pietrele de temelie ale fiecărei
biserici. Dar, în primul rând, puritatea^
fcipsa-exbipaiii^WuT^ ij^erfinâ penfru no!
absenţa oricărei distanţe între vindecător şi pacient.
Fără medicamente sau ierburi, fără diagnostice, fără
nimic în afară de mâini şi o inimă deschisă, care făceau
parte din relaţia de vindecare. In simplitatea
procedeului, avea loc ceva de neimaginat - ceva ce nu
putea fi înţeles, decât dacă era experimentat direct de
noi înşine.
Zi de zi şi noapte de noapte participam la tot felul de
vindecari imaginabile. Convingerile mele ordonat
etichetate cu privire la lumea fizică şi spirituală erau
sfâşiate şi aruncate în dc z-ordine, până când însuşi
trupul meu a început să dea semne de efectele acestei
prăbuşiri. Am făcut din nou febră mare. Nu mai ştiam în
ce limbaj să gândesc. Eram oare încă în curs de asimi
lare a iniţierii noastre prin foc spiritual cu Sora Rose?
Opuneam eu vreo rezistenţă, speriat de implicaţiile
capacităţilor mele în creştere? Sau mă luptam încă cu
febra pe care o făcusem cu câteva săptămâni înainte?
Eram încă bolnav de malarie? In timp ce zăceam în pat,
79
mă întrebam cărei lumi îi aparţineam. Febra a
continuat să mă ardă toată noaptea.
în noaptea aceea şi în ziua următoare, ori de
câte ori des chideam ochii, o găseam pe Paz
îngenuncheată, spălându-mă cu un burete de baie
îmbibat cu apă fierbinte şi oţet. Din trei în trei ore,
apărea la căpătâiul meu, mă uda cu buretele şi se
ruga pentru evoluţia mea spirituală. Am auzit-o
rugându-se pentru intervenţie divină, astfel încât să
mă simt suficient de bine ca să merg a doua zi la
biserică şi să iau parte la vindecări. Ardeam, eram
transpirat, miroseam a oţet şi eram jenat de starea
mea fizică, în timp ce Paz se îngrijea de toate
necesităţile mele. Schimba cearceafurile, mă servea
şi se afla mereu în preajma mea, dc parcă aş fi fost o
grădină plină de flori înmiresmate. Singura ei dorinţă
era să-mi asigure confortul fizic. După toate
ceremoniile, noile experienţe şi recentele intuiţii
avute, vedeam acum partea practică a ceea ce
însemna cu adevărat un vindecător. Mă simţeam
adânc impresionat de iubirea ei.
Evident că a doua zi dimineaţa, când a început slujba
de la ora opt, mă aflam în biserică. Toată lumea s-a
ridicat în picioare pentru a cânta. în calitate de
medium al bisericii, Paz a intrat în transă şi a
transmis un mesaj pentru întreg satul. Spiritul care
vorbea prin ea a citat, în sprijinul mesajului, multe
cărţi şi versete din Biblie. în răstimpul următoarelor
câtorva ore, oamenii s-au dus în faţă şi au început să
discute între ei ca şi cum ar fi fost vorba de o
întrunire a satului. Fiecare povestea despre
aventurile sale cu Dumnezeu, despre dorinţele şi
experienţele lui. Trupul meu avea frisoane. Eram
când fierbinte, când rece. In jurul nostru era o
permanentă mişcare - un du-te-vino de copii, pisici,
pui de găină şi câini. La un moment dat, întreaga
adunare s-a ridicat din nou în picioare şi a păşit în
faţă. Şi-au scos toate obiectele de valoare - desagi,
portofele, bijuterii de familie, comori, chiar şi hrana
pentru cină - şi le-au pus pe o masă. în timp ce s-au
îngrămădit toţi în jurul mesei, Paz i-a condus într-o
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
stare binecuvântată, cerând ca lumea noastră fizică să
ne îndrepte către o comoară şi mai mare în ceruri.
Acesta era un ritual săptămânal. Ei mulţumeau pentru
posesiunile materiale şi cereau ca totul - îhcKJsîv
dătoriilgjjar-—-să- fie-binecuvântate, pentru a sluji unui
scop mai înalt. Vorbeau despre reunirea sărăciei lor cu
adevărata lor sursă debunăstare.
"ErăTdejă după-amiază. Biserica devenise din nou
liniştită, în timp ce a început slujba de vindecare. Se
adunaseră dintr-o dată mulţi oameni. Ni s-a spus că
mulţi săteni care aparţin de alte biserici, inclusiv unii
preoţi catolici locali, se strecoară deseori înăuntru
pentru a fi vindecaţi. Sau, cum spunea Paz chicotind
uşor: „Se furişează înăuntru."
Paz, împreună cu un alt medium, au adus o masă
pentru ca oamenii să se poată întinde pe ea. Rânduri de
douăzeci sau treizeci de oameni începeau să se formeze
în faţa lui Paz şi a celorlalţi vindecători. Pe masă se
pregătise o pânză şi ulei pentru chirurgie mediumică.
Unii oameni se aşezau la coadă în faţa lui Paz. Ea ne-
a făcut semn cu mâna, mie şi lui Genny. Ni s-a cerut
să dăm o mână de ajutor.
Biserica trepida literalmente de energie şi
emoţie. în câteva clipe, în faţa lui Genny s-au aşezat
oameni la coadă pentru a fi trataţi. O altă coadă s-a
format în faţa mea. Pe măsură ce fiecare persoană
avansa, eram uluit de cât de deschişi erau şi de
faptul că se aşteptau să fie vindecaţi. în timp ce
începeam să mă îndrept către interiorul meu,
abandonându-mă şi căutând să simt prezenţa lui
Dumnezeu, trupul meu a început să se simtă din ce
în ce mai puternic. Concentrându-mă asupra puterii
de a cunoaşte şi a vedea numai puritatea din fiecare
persoană, am descoperit că propriile mele conflicte
se retrăgeau. Era ca şi cum stăteam împreună sub un
duş de lumină. Atât timp cât rămâ-

neam acolo, lumina era singura realitate. Unul câte unul,fi aflat într-o grădină. Iar atunci când i-ani luat picioarele în
oamenii au păşit sub duş împreună cu mine. în timp cemâini, mintea mea s-a interpus dintr-o dată: „Fii atent!
intra fiecare, am văzut un cabinet medical plutind deasupraCineva care are asemenea răni este plin de toxine. Vrei să-i
capetelor noastre. Pentru fiecare persoană, am văzut oţii picioarele în mâini? Şi în acel moment, inima mea s-a
sticlă diferită, expusă în aşa fel încât să poată fi văzută clar.deschis şi altceva din mine a spus: „Da. Da." Şi am ştiut că
în fiecare caz, ştiam că trebuia să o iau şi să ofer persoanei ţineam în mâini picioarele Lui. Tot ceea ce doream în acel
respective medicamentul invizibil. Nu a fost rostit nici unmoment era să simt iubirea Lui.
cuvânt. Dar între noi exista o înţelegere profundă, în sensul Când am terminat, aveam lacrimi în ochi. M-am uitat
că toţi căutam acelaşi adevăr. la Genny şi am văzut că şi ea avea lacrimi pe obraji. Ne-am
O mamă cu copilul ei şi-au făcut apariţia şi eu amîntins unul către celălalt şi ne-am luat de mâini. Ştiam că şi
simţii că trebuie să stau împreună cu amândoi. M-am simţitea simţea ce simţeam eu. Tot ceea ce doream era să fim
binecuvântat de uniunea lor; relaţia mamă-copil pe carecapabili de a simţi tot mai mult din iubirea Lui, în fiecare
toţi o avem cu Dumnezeu. Apoi s-a apropiat un bărbat,om pe care îl întâlneam.
acoperit de răni din cap până în picioare. Din spatele acelor Douăzeci, treizeci, patruzeci de oameni trebuie să fi
răni, el părea să ceară intens ajutor din afară. Ceva în minetrecut prin faţa noastră. Locul pe care ne aflam părea a fi
a simţit nevoia să atingă fiecare rană, ca şi cum ar fi ţinut sacru. în loc să obosesc, pe măsură ce lucram deveneam
în mână o floare. M-am rugat să pot fi cu el, ca şi cum m-aş din ce în ce mai puternic şi mai înviorat.
3
80
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Braţ la braţ cu Genny am făcut o lungă plimbare înatitudinile lui. Şi, ca şi cum asta nu era de ajuns, când
jurul satului, comparându-ne experienţele. Şi ea văzuse unGenny şi cu mine am ieşit afară ca să evităm această
cabinet medical apărând în faţa ei. Şi ea simţea tot maisituaţie, am deschis Cursul şi am citit:
multă energie curgând prin ea, pe măsură ce fiecare
,JJu poţi intra în relaţii reale cu nici unul dintre Fiii lui
persoană era vindecată. Deşi nu stătusem cu fiecare
Dumnezeu, dacă nu îi iubeşti pe toţi şi în mod egal. Iubirea
persoană decât câteva clipe sau poate în jur de două
nu e
minute, eu simţisem fiecare întâlnire ca fiind desăvârşită.
159
Nici unul dintre noi nu avea idee cât timp slujisem. Puţineceva special. Dacă selectezi o parte a Fiimii pentru iubirea
cuvinte au fost rostite în acea oră de plimbare. în scurtulta, arunci vina asupra tuturor relaţiilor tale şi le faci
timp petrecut împreună, nu am făcut decât să împărtăşim nereale. Poţi iubi numai cum iubeşte Dumnezeu. Nu căuta
câteva clipe de adevăr, fără explicaţii, vorbărie inutilă sausă iubeşti altfel decât El, pentru că nu există iubire aparte
pregătire specială. Vindecarea din dimineaţa aceea nude a Sa. Până nu vei recunoaşte că asta e adevărat, nu vei
fusese atât o vindecare fizică, cât o simplă dăruire unulavea idee ce este iubirea. "64
altuia şi o primire unul de la celălalt. Era atât de evident
faptul că ne simţeam extinşi, tocmai datorită acestei ocazii De ce am deschis noi cartea, ca din întâmplare, la
de a sluji. Pe de altă parte, ori de câte ori aşteptam să fiu această pagină? De ce a apărut Paul în viaţa noastră
slujit, ştiam cât de mult mă contractam. De ce nu puteau fi tocmai astăzi? Desigur, ştiam că toate acestea nu erau o
lucrurile mereu la fel de simple? simplă coincidenţă. Am încercat în mintea noastră să
Când ne-am întors acasă, am văzut-o pe Pazaranjăm lucrurile, în aşa fel încât judecăţile noastre şi
mutându-şi din nou lucrurile din camera pe care o împărţisestarea de disconfort să pară a fi mai îndreptăţite, dar
cu alte două persoane. Un bărbat pe nume Paul, din State, adevărul persista.
urma să se mute în ea. Mergea în cârje şi avea proteze la In zilele care au urmat, am urmărit de la distanţă cum
picioare de pe urma unui accident care îi fracturasePaz îi satisfăcea lui Paul toate nevoile, rugându-se pentru el
coloana vertebrală. El a spus că venise în Filipine ca pentruşi du-cându-1 să vadă alţi vindecători. El recunoştea că nu
o ultimă încercare de a vedea dacă se putea vindeca. crede în vindecare şi dorea o dovadă că ea funcţiona cu
în timp ce toată lumea alerga prin casă, încercând săadevărat. Solicitările lui continue erau satisfăcute cu
o pregătească pentru Paul, pe Genny şi pe mine a începutamabilitate de diferiţi membri ai familiei. Ori de câte ori
să ne deranjeze aerul lui aparent firesc cu care se aşteptatrimitea pe cineva să cumpere de mâncare sau băuturi
ca toţi să îi stea la dispoziţie. Paz nu îi lua în seamă uşoare, se oferea să le plătească numai după ce reflecta
comportamentul, încercând să-1 facă să se simtă cât maiîndelung la asta.
bine cu putinţă. Meniuri speciale erau puse la cale, între timp, Paz intrase în transă şi aflase de la ghizii ei
deoarece el dorea să mănânce anumite alimente. Mobila că era posibilă o vindecare completă a lui Paul. Ea trimitea
era mutată şi erau trimise mesaje altor vindecători, între mesaje şi închiria vehicule speciale pentru a-1 duce la
timp, Paul stătea pur şi simplu în sufragerie. Părea să fie vindecători. în tot acest timp, Paz dormea pe podeaua de
indiferent, ca şi cum totul ar fi fost trecut în contul cărţii luibeton, pentru ca Paul să poată avea ultimul pat disponibil.
de credit. însă toată casa era răsturnată cu susul în jos şi Resentimentul nostru creştea. Cum de se putea ca
nimeni nu se aştepta să primească vreo plată. cineva atât de iresponsabil să primească vindecarea
Pacea noastră interioară a fost spulberată. Un completă?
american apăruse în mijlocul idilicei noastre ucenicii în Oare a-i face cunoscut că este posibil să se vindece
vindecare spirituală, făcându-ne să ne simţim prost cucomplet, nu-i alimentează aroganţa? Eram geloşi că
întreaga atenţie a lui Paz era îndreptată în altă parte. Ştiam
3

81
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
cât de ridicol ne comportam. De ce oare „l-am ales" noi penu i-au cerut niciodată bani. El insista însă că senzaţiile pe
Paul, un american care manifesta atât de multe dincare începuse să le simtă în picioare şi în spate nu
atitudinile de care nouă ne este ruşine, pentru a se muta înconstituiau o dovadă suficientă. într-o noapte, a început să
casă, acum când ne aflam în mijlocul perioadei deaibă spasme musculare la un picior în care nu mai simţise
ucenicie? Cu cât Paz dăruia mai mult, cu atât eram mainimic de multe luni încoace. Dar, pentru el, aceasta nu era
copleşiţi de nesecata ei energie. în schimb, lui Paul i se o dovadă suficientă a unei vindecări potenţiale.
părea ceva normal şi cerea şi mai mult. Zilele deveniseră A doua zi dimineaţa, ne aflam împreună cu un alt
deja săptămâni şi nimic nu părea să se schimbe. vindecător care îi făcuse lui Paul o injecţie spirituală. In
160 timp ce priveam toţi, genunchii lui au început să sângereze
Nu voi uita niciodată faţa lui Paul, în timp ce o privea uşor. Păreau să sângereze de la acul invizibil care fusese
pe Sora Josephine inserând o bucată de pânză într-o parte înfipt acolo. Paul stătea şi se uita. Acelaşi lucru îl făceam şi
a trupului unei persoane şi trăgând-o afară prin alta. Se noi. însă, la numai câteva ore după aceea, el decisese din
uitase chiar peste umăr şi o urmărise în timp ce ea i-a nou că nu văzuse cu adevărat ceea ce crezuse că văzuse.
introdus o minge de pânză binecuvântată în partea Din senina noastră călătorie în Fili-pine, eram aruncaţi din
inferioară a spatelui şi a lăsat-o acolo. El s-a ridicat şi şi-a nou înapoi în şinele noastre occidentale. Cursul părea să ne
pus mâna pe acel loc. înainte, acea zonă a spatelui era îndrume la fiecare pas:
insensibilă, dar acum simţea ceva acolo. Josephine îl
„ Cei care se văd ca fiind întregi, nu erhit pretenţii.
sfătuise să lase cârpa înăuntru şi să se întoarcă peste o
"65 „Ceea ce percepi în alţii, tu întăreşti în tine însuţi. "66
săptămână, ca să i-o scoată. Paul era neîncrezător la
gândul bucăţii de pânză care se afla încă în spatele lui. Pe Ştiam că îl lăsaserăm pe Paul să ne distragă de la
măsură ce săptămâna se scurgea, părea să se gândească munca noastră. In timp ce toate judecăţile noastre erau
din ce în ce mai puţin la pânză şi la Sora Josephine. Când a mai mult decât flagrante, iubirea necondiţionată şi
sosit ziua să meargă la Josephine, ploua atât de tare, încâtconstantă a lui Paz reflecta înapoi către noi lipsa noastră de
era imposibil să plece. Paul a început să se îngrijoreze. Neangajare. Cu toate acestea, ne agăţăm în continuare de
dădeam seama că se gândea: convingerea că vindecarea poate avea loc numai atunci
„Ce mă fac dacă pânza e acolo şi eu nu o mai potcând pacientul începe să dăruiască. Am decis să ne mutăm
scoate afară?" Voia să meargă la alt vindecător ca să din casa aceea.
verifice dacă avea, într-adevăr, pânză introdusă în spate. I-am povestit lui Paz despre sentimentele noastre. La
Fără să spună nimănui de planul lui, s-a dus la o început, a fost rănită. Un prieten a intervenit şi i-a explicat
vindecătoare locală, care nu avea darul curăţirii trupului cu că nu doream decât să avem mai mult timp şi spaţiu
pânză. El a întrebat-o dacă vedea ceva în spatele lui. pentru a ne continua instruirea. Paz a înţeles repede şi ne-a
Vindecătoarea s-a rugat, s-a uitat la el şi a spus: binecuvântat.
„Da, aveţi o pânză în spate." După aceea, am început să ne antrenăm de trei ori
A scos afară un ghemotoc de pânză, exact din locul în pe săptămână cu un vindecător dintr-un oraş învecinat. în
care Josephine o introdusese cu o săptămână înainte. Paul fiecare zi, după o scurtă slujbă, lucram cu douăzeci sau
a fost surprins. După ce şi-a revenit, s-a simţit uşurat că treizeci de persoane. Sentimentul nostru că, pe zi ce trece
pânza fusese îndepărtată. Insă numai după câteva ore, a cunoşteam tot mai multe despre blândeţea şi caracterul
direct al Sfântului Duh se întărea. Aveam de mers cam
început din nou să aibă îndoieli cu privire la întreaga serie
patruzeci de minute cu autobuzul până la mica biserică a
de evenimente. El ştia că vindecătorii nu făceau aceste
vindecătorului, care era practic o scoică de beton cu câteva
lucruri pentru bani, deoarece vedea cât de săraci sunt.
bănci în interior. Un acoperiş parţial era încă în construcţie.
Chiar dacă făceau mari eforturi pentru a veni să-1 vadă, ei
3
82
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
în timp ce mergeam cu autobuzul, aveam timp să studiemşi condiţia lui. Deşi Genny şi cu mine priveam şi ne rugam,
Cursul şi să ne pregătim: eram hotărâţi să lăsăm în continuare întreaga poveste în
mâinile lui Dumnezeu. Cu toate deosebirile dintre noi,
a „Nu-ţi pune credinţa în iluzii. Te vor dezamăgi. Pune-ţî
devenisem prieteni cu Paul. Trebuia să recunoaştem că
toată credinţa în Iubirea lui Dumnezeu din tine: eternă,
iubirea lui Paz îl îmblânzise şi-1 făcuse mai uşor de abordat.
neschimbătoare şi de-a pururi inepuizabilă. Acesta este
Paul începuse chiar să manifeste un simţ al umorului cu
răspunsul privire la toată atenţia de care se bucura.
I /a orice cu care te confrunţi astăzi. Prin Iubirea lui Ne cerea rareori părerea în legătură cu ceea ce se
Dumnezeu petrecea. Totuşi, într-o dimineaţă a făcut-o: „Dacă
I 162 vindecarea este reală", a întrebat el „de ce ar fi necesare
din tine poţi rezolva toate dificultăţile aparente, fără efort şi mai multe şedinţe pentru ca cineva să se însănătoşească?"
cu încredere neşovăitoare. "67 „De fiecare dată când cineva abordează vindecarea",
am explicat eu „e de sperat ca el să devină din ce în ce mai
Ştiam că zilele în care nu voiam să ne sculăm
deschis în a accepta iubirea lui Dumnezeu".
devreme şi să mergem la biserică, erau cele mai
„Dar", a spus el „nu doreşte toată lumea să se
importante şi că trebuia să-o facem. în fiecare zi meditam
vindece complet, încă de prima dată?"
pe drum, cerând în mod repetat în minţile noastre: vJ?
„Ba da", am spus eu „probabil că toată lumea doreşte
ie_caj$ândurile mele săjfe gândurile Tale, inima mea să fie
vindecarea completă. Cel puţin, în mintea lor, o doresc. Dar
inima Ta, mâinile mele să fie mâinile Tale?' După serviciul
e posibil ca inimile lor să nu fie gata să primească. Ele pot
de vindecare, în zilele în care aveam cea mai mare nevoie
avea multe îndoieli, care le împiedică s-o primească."
să şun-rdacă eram cu adevărat de ajutor cuiva, nu auzeam
Atunci, Genny a intervenit şi ea şi a spus: „Paul, a-ţi
nimic. în schimb, în zilele în care prezenţa lui Dumnezeu
întinde, pur şi simplu, trupul pe o masă, în faţa unui
constituia o realitate de netăgăduit, care nu mai necesita
vindecător, nu constituie răspunsul. Dumnezeu se află şi în
confirmarea nimănui, mulţi oameni se apropiau de noi,
tine. Atunci când iei decizii şi îţi asumi responsabilităţi,
spunând: „Vă amintiţi de mine, de săptămâna trecută? Vă
Dumnezeu poate lucra prin intermediul eforturilor tale."
amintiţi de spatele meu? Ei bine, e perfect sănătos."
„Ceea ce vrei tu să spui", am întrerupt-o eu „este că
în astfel de zile, aveam din nou sentimentul că lumea
nimeni, după câte ştiu eu, nu este vindecat fără a se
ne aplauda. Cursul era precum un ecou al acestui
implica el însuşi, fără a avea încredere şi a-şi asuma riscul
sentiment:
că vindecarea este posibilă". Am recunoscut cu toţii că nu
„Este întru totul posibil să ajungi la Dumnezeu. De exista o explicaţie sau un răspuns simplu. Cu toate
fapt, e chiar foarte uşor, pentru că este lucrul cel mai acestea, Paul a ales să încerce în continuare orice
natural din lume. Ai putea chiar spune că este singurul vindecător care îi ieşea în cale. Iar noi am ales să renunţăm
lucru natural din lume. "68 la speranţa noastră că el se va face bine.
întrucât de săptămâni întregi nu ne mai bucuraserăm
Simţeam că totul era în perfectă regulă.
de nici un răgaz, din cauza disciplinei noastre interioare,
,^colo unde este Dumnezeu, acolo eşti şi tu. Acesta am decis că venise timpul pentru o pauză. Aveam nevoie
este adevărul. "69 să ne relaxăm şi să încetăm să ne mai luăm pe noi înşine şi
în toată această perioadă, Paul locuia încă în casa luitoate celelalte atât de în serios. Marea Chinei se afla la
Paz. în ciuda nenumăratelor vindecări şi agitaţii din jurul lui,numai o jumătate de zi de mers cu autobuzul. Deoarece nu
condiţia lui se schimbase foarte puţin. Exista o oarecareeram în sezonul turistic, staţiunile de agrement de pe plajă
îmbunătăţire, dar îndoielile lui erau la fel de persistente caerau practic pustii. Nu eram decât noi doi, atunci când ne-
3

83
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
am avântat în largul mării la apusul soarelui şi ne-am oferitîndrumă Sfântul Duh, ca bucuria ta säße deplină, pentru că
sufletele împărăţiei Sale. Cursul spunea: împărăţia lui Dumnezeu este întreagă. 71 „ Cu iubirea în
,:, ,-Atutici când vrei numai iubire, nu vei vedea nimic tine, nu ai nici o altă nevoie decât acea de a o extinde. "72
altceva. 70
Şi iubire era tot ceea ce simţeam.
164
A doua zi dimineaţa, am închiriat o mică barcă şi un
ghid care să ne ducă la un recif ca să înotăm sub apă. CAPITOLUL DOISPREZECE
Vâslisem încet aproape o oră pe oceanul calm, când am
observat că cerul începea să se întunece. O puternică
furtună se apropia de noi. înainte de a pleca în vacanţă, Paz ne-a prevenit să nu
Am ridicat ancora şi am pornit înapoi către ţărm, bem alcool şi să nu vizionăm filme. Noi i-am ignorat însă
temân-du-ne că, din minut în minut, puteam fi surprinşi de sfatul, gân-dindu-ne că, în principal, era vorba doar de
furtună. In timp ce ghidul se concentra asupra vâslitului,preceptele ei catolice. Oricum, nu beam decât rareori şi
Genny şi cu mine ne uitam unul la celălalt din capeteledoream o schimbare a rutinei, aşa că ne-am dus la un film
opuse ale bărcii. Barca nu avea nici o şansă deîn apropiere. S-a dovedit a fi un film de suspans mediocru.
supravieţuire în faţa valurilor. După aceea, am fost surprinşi dc cât de prost ne simţeam.
Era oare posibil să ajungem la timp? Acasă fuseserăm la nenumărate asemenea spectacole de
Ne-am uitat la ghid şi, apoi, unul la celălalt. Deodatăproastă calitate şi ne întorseserăm neafectaţi. Ce era acum
atât de diferit?
m-a cuprins un sentiment ciudat şi am ştiut că şi Genny
în noaptea aceea, am avut amândoi coşmaruri. Am
avusese acelaşi gând, în acelaşi moment. De ce ne-ar
dormit foarte puţin, simţindu-ne vulnerabili şi atacaţi. Poate
aduce Dumnezeu tot drumul până în Filipine ca să ne înece
că lectura Psalmilor şi cererea noastră de a fi purificaţi
într-o furtună?
avusese un oarecare efect. în următoarele două zile ne-am
Nu avea nici un sens. Bineînţeles că vom fi protejaţi.
simţit posomorâţi şi distorsionaţi emoţional de efectele
In timp ce urmăream cum ghidul vâslea către ţărm,
filmului. Am început să avem mai mult respect faţă de
urmăream cum Sfântul Duh ţinea furtuna în frâu. Exact în
potenţialul filmelor de a stimula activitatea mentală. Am
clipa când am coborât din barcă pe mal, un vânt puternic a
început, de asemenea, să întrevedem enorma cantitate de
început să ridice valuri imense, aşa cum nu mai văzusem
inoculare psihică zilnică pe care acasă o luam ca pe ceva
niciodată, care se îndreptau spre staţiune.
normal, ceva de care rareori abia dacă ne dădeam seama
Ne-am grăbit să ajungem în camera noastră de hotel
şi, cu atât mai puţin, o înţelegeam.
şi am rămas acolo în timp ce clădirea era zguduită de
Ce spunea oare acest lucru cu privire la activitatea
puterea furtunii. Am aprins o lumânare şi am mulţumit. Eramentală de zi cu zi, acolo, în Occident? Mă întrebam: Dacă
poate pentru prima dată când înţelegeam cu adevăratun singur film avusese un astfel de efect asupra noastră,
deosebirea între a avea credinţă în Dumnezeu şi a-Lurma să alunecăm oare, cu atâta uşurinţă, înapoi în
cunoaşte pe Dumnezeu. poluarea urbană a activităţii mentale normale de acasă?
In seara aceea, am citit în Curs: Oare ne vom pierde pacea interioară pe care tocmai o
,JL gândi asemenea lui Dumnezeu înseamnă a găsiserăm? Cel puţin jumătate din ucenicia noastră
împărtăşi cu El certitudinea Lui a ceea ce tu eşti, iar a crea avusese de-a face cu însuşirea modului de a ne deconecta
asemenea Lui înseamnă a împărtăşi Iubirea desăvârşită pe şi a nu fi preocupaţi şi distraţi cât era ziua de lungă. Viaţa
care El o împărtăşeşte cu tine. Către acest lucru te în Filipine nu însemnase prea mult dincolo de a face
meditaţie, lungi plimbări, a asculta la ploaia care cădea, a
3
84
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
trage un pui de somn, a mânca orez şi o bucăţică de came reală ca orice alt obiect fizic pe care îl pot vedea sau
şi, o dată la câteva zile, a ne întâlni şi a lucra cu diferiţiatinge. Aceştia sunt oameni care au de-a face zi de zi cu
vindecători. Fiecare clipă a fiecărei zile petrecută aiciforţe mai presus de ei înşişi - forţe care, cu toate acestea,
afirma scopul nostru în acest loc. O dată ce ne-am obişnuitlor li se par naturale.
cu abundenţa de timp pe care o aveam la dispoziţia Şeful bisericii lui Paz ne devenise un prieten apropiat.
noastră, am simţit cum minţile îşi lasă garda jos. Volumulîn-tr-o zi, ne-a povestit râzând cum fusese el convertit la
energiei mentale pe care îl primim, procesăm şi schimbămEspiri-tism. Totul s-a petrecut foarte repede, la fel de rapid
în general, se redusese la ceva insignifiant. ca mişcările mâinilor unui chirurg medium, atunci când
între timp, ceea ce cu câteva săptămâni înainte acesta a scos o bucată de lenjerie roz din stomacul unui
avusese un mare impact asupra minţii sau fusese de-abărbat, în văzul soţiei şi al familiei sale.
dreptul de necrezut, devenea acum ceva obişnuit. Chirurgia Pe vremea aceea, el nu credea în mediumi, în spirite
mediumică nu mai era un fenomen separat de atmosferasau în orice altceva care avea chiar şi o vagă legătură cu
spirituală normală a satului. Simţeam acum că a introduce lucruri de felul acesta. Tot ce îl interesase pe el fuseseră
o bucată de pânză într-o parte a corpului şi a o scoate,serviciul şi viaţa lui de playboy. Dar, în timp ce se uita la un
câteva zile mai târziu, prin altă parte era un mod absolut vindecător care îi extrăgea din partea de jos a abdomenului
normal de a vindeca. Numai atunci când încercam săo bucată de lenjerie intimă din nylon transparent, viaţa 1-a
înţelegem cu ajutorul intelectului ceea ce se petrecea sauajuns dintr-o dată din urmă. Iar durerile şi disconfortul său
cum se petrecea, ne trezeam că avem ameţeli şi eramconstant în regiunea abdomenului au început să aibă un
dezorientaţi - în măsură în care trebuia să ieşim din sens de o zdrobitoare realitate. Nu mai putea fugi de
încăpere, pentru a ne regăsi echilibrul. adevărul despre el însuşi. De asemenea, nu mai putea
într-o zi, ne-am trezit stând la aproape un metrunega adevărul căii urmate de Espiritistas şi nevoia de ceva
distanţă de o vindecătoare şi urmărind-o cum trăgea metrumai înalt în viaţa sa. Chirurgia mediumică era un mijloc de
după metru de sfoară cleioasă din stomacul unei femei.a se reîntoarce la familia sa şi de a-şi reconsidera cursul
Apoi, şi-a băgat mâna în abdomenul altei persoane şi avieţii.
scos afară o pungă de plastic. Ambele situaţii erau în timp ce îi urmăream lucrând, realizam din ce în ce
explicate ca fiind cazuri de magie neagră, prin care oamenii mai mult că vindecătorii erau nişte terapeuţi cu adevărat
erau „posedaţi" într-un mod straniu de dorinţele malefice înzestraţi, în locul conflictului şi al neîncrederii, ei ofereau
ale altora legate de ei. un Dumnezeu iertător şi plin de iubire. Abandonarea de
Un cercetător european ne-a povestit că un edic dinsine a fiecărui pacient în faţa a ceva mai înalt decât el
Filipine îi relatase despre un caz similar al unui pacient alînsuşi mobiliza o forţă din interiorul său, ce afirma că, în
său. Evident, un vindecător i-a spus acestei persoane că aesenţă, fiecare persoană este un întreg. Povara bolii sau a
ca în stomac o pungă de plastic şi că ar trebui să o scoată.întunericului său mental sau emoţional se ridica în mod
însă pacientul nu a fost de acord şi s-a dus, în schimb, la uninvariabil.
medic. Doctorul a efectuat probe chirurgicale pentru a Ceva anume în mine ştia că atunci când un orb
stabili cauza durerii intense resimţite de pacient şi i-a scos moare, el îşi recapătă vederea. Când cineva paralizat
moare, îşi recapătă abilitatea de a merge. Un muribund
din stomac o pungă de plastic.
care se chinuieşte în dureri pe patul de moarte, este
Aceste poveşti constituiau o mare provocare pentru
eliberat de durere când trece dincolo. Experienţa trăită
noi, atunci când încercam să le privim în afara contextului
este întotdeauna aceea a spiritului său, care e mereu un
unei culturi în care oamenii cred în Dumnezeu şi, de
întreg. Fiecare vindecător pe care îl întâlneam, exersa
asemenea, cred că puterea gândurilor rele este tot atât de
3

85
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
necontenit în a vedea întregul ca existând în momentul Sentimentul lui intrinsec de recunoştinţă şi puterea de a se
prezent. bucura de viaţă sunt reprezentate de atitudinea sa faţă de
Vindecătorii vedeau întregimea spiritului ca fiindalţii. El rareori consideră că cineva este fundamental diferit
singura realitate. Avându-1 pe Dumnezeu în inimile lor,de el însuşi. Poate că totul e chiar atât de simplu.
viziunea lor asu-prlTfiecărerpersoane era la fel de pură - şi In timp ce ego-urile noastre erau tentate să lucreze în
deja perfectă. Metodele ldf de vindecare erau încercări de aBa-guio cu vindecătorii cei mai vestiţi, bisericile de la şes
demonstra iubirea deja exTsterîîă'a lui Dumnezeu, prinerau acelea în care ne puteam încredinţa cel mai mult
restabilirea trupului ca întreg la nivel fizic. blândeţii spiritului. Era suficient să privim la simplitatea lor,
In serile de joi, am continuat să-1 vizităm pe Bătrânul ca să ştim că sunt binecuvântate.
Eduardo în micul lui şopron. într-una din aceste întâlniri, Aşa cum spunea Cursul:
ghizii săi ne spuseseră ca, timp de trei săptămâni, să „A fi în împărăţie înseamnă, pur şi simplu, a-ţi
mergem în fiecare duminică la câte o biserică diferită. în focaliza toată atenţia asupra ei. "73
fiecare dintre acele comunităţi fuseserăm copleşiţi de
căldura şi receptivitatea oamenilor faţă de occidentalii care In regiunea de şes, eram acceptaţi la fel ca toţi
veneau să ia parte la slujba lor. Bisericile lor modeste erau ceilalţi vindecători, dar minţile noastre nu conteneau să
pline de copii veseli şi de animale de fermă care alergau ridice de-a lungul drumului ziduri, neîncredere şi cel mai
peste tot, iar adulţii erau la fel de simpli şi deschişi ca şi pur scepticism. în timp ce insula ego-ului meu era inundată
copiii. de prezenţa copleşitoare a spiritului, eu mă vedeam pe
Numai în Baguio, un oraş situat pe dealuri, deasupra mine însumi, ghemuindu-mă parcă sub un copac şi
căldurii şi umidităţii tropicale, am găsit vindecători şiîncercând să înţeleg de ce dispărea insula mea. In vara
aceea, la diferite intervale de timp, mai mulţi vindecători
comunităţile lor influenţaţi de atitudinile tipice pe care
făcuseră profeţii similare.
ajunseserăm să le asociem unui grup religios organizat.
Baguio era cunoscut mai ales pentru vindecătorii lui vestiţi „Veţi deschide un centru de vindecare, unde vor lucra
care tratau grupuri întregi de turişti, veniţi în Filipine dinoameni veniţi de la distanţe mari faţă de locul în care
locuiţi. Unii vor ieşi în faţă şi vor deveni stâlpii de susţinere
toate părţile Asiei şi Europei, pentru a fi vindecaţi. Un
ai bisericii voastre. Veţi călători şi îi veţi instrui pe mulţi
vindecător care lucrase cu oameni de pretutindeni
alţii. Magnetismul mâinilor voastre va creşte, până când
conducea acum un centru unde pacienţii veneau şi stăteau
simpla lor atingere va în-de-părta orice boală." Cuvintele ne
la tratament timp de o săptămână, sau chiar mai mult.
dădeau foarte multă forţă când le auzeam - dar, în acelaşi
Centrul era plin de bârfă şi conflict. Se spunea că, în efortul
timp, erau goale şi lipsite de putere, dacă noi nu le
său de a dobândi faimă şi succes material, el căzuse de pe
susţineam cu credinţa noastră.
muntele sfânt şi îşi pierduse darul vindecării. Pentru acest
îmi amintesc de o profeţie care spunea că Genny şi
motiv, fuseseră angajaţi vindecători din alte părţi pentru a
cu mine vom fi mereu împreună. Vom construi relaţia
lucra în capelă.
noastră pentru un scop spiritual. Şi, dacă vreodată vom
Acest om plănuia să deschidă în apropiere un centru
pierde acel scop, vom pierde şi relaţia noastră. Apoi, mi s-a
încă şi mai mare, cu piscine modeme şi facilităţi de lux.
spus că, dacă un astfel de eveniment va avea loc, eu voi
Mulţi se în-doiau că noua construcţie va găzdui aceleaşimuri la scurt timp după aceea, deoarece nu voi mai avea
puteri de vindecare ca înainte. nici un motiv să rămân.
Să fie oare succesul un obstacol inerent? A trebuit să-
Era ceva în cuvintele acelea care a străpuns coaja
mi pun întrebarea dacă întâlnisem vreodată un om bogat
tare a ego-ului meu, permiţându-mi să accept adevărul că,
şi, în acelaşi timp, smerit. M-am gândit la tatăl meu, care
în final, nu am altceva de ales decât să risc şi să îngădui
este poate cel mai aproape de a fi o astfel de persoană.
3
86
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
inimii mele - întregii mele fiinţe - să slujească, în ciuda unei Am recunoscut în noi înşine acea parte din noi care ar
frecvente şi disperate dorinţe de a redeveni „normal", la felîncerca să facă orice pentru a pune lucrurile în ordine, în
ca toţi ceilalţi. loc să ascultăm, pur şi simplu, vocea din interiorul nostru.
Vindecătorii nu aveau nimic de care să se agate caNu îl mai puteam judeca pe Paul, dar nu ne-am putut
sursă a stabilităţii. Vremea, guvernul şi forţele aleatorii şiabţine să nu ne judecăm pe noi înşine. Ar fi fost oare mai
aparent capricioase manifestate în vieţile lor nu ofereaubine să abandonăm toate sentimentele noastre în ceea ce
nici o siguranţă. Indiferent cât de mult romanţam noţiunea, îl privea şi să îl lăsăm să meargă pe propria lui cale? Sau ar
mă temeam de încercarea de a-mi trăi viaţa bazându-măfi trebuit să riscăm şi să-i arătăm încă de la început cât de
pe o noţiune atât de precară şi fragilă precum încrederea. îngrijoraţi eram de felul în care îşi asuma responsabilitatea
Cu toate acestea, în timp ce învăţam să ne bazăm pefaţă de vindecători?
credinţa noastră, păstrând încrederea în adevărul Nu ştiam. Fiecare dintre noi îşi are rolul său în
experienţei noastre, îmi dădeam seama că însăşi relaţia procesul de vindecare, iar acest rol nu este accidental. Cel
mea cu Genny depindea de un fir la fel de subţire şi fragil. puţin, am învăţat că, atunci când avem sentimente
într-o duminică, ne-am confruntat cu două lecţii puternice cu privire la ceva, ele sunt menite a fi profesori
diferite cu privire la cum să construim o viaţă bazată pe un pentru toţi cei implicaţi. De prea multe ori, fie credem că
asemenea nivel de încredere. Ziua a început cu vizitasentimentele noastre ne privesc numai pe noi înşine, fie
noastră la o biserică la care mai fuseserăm înainte. reacţionăm exact invers, gândind că sentimentele noastre
La sfârşitul slujbei, Genny şi cu mine ne-am simţitse referă numai la altcineva. Vindecarea nu se petrece
onoraţi când cel mai vârstnic membru al bisericii a fostatunci când ne izolăm de ceilalţi - tot aşa după cum nu ne
adus ca să ne cunoască. Plăpânda femeie îmbrăcată în albputem aştepta ca cineva să se schimbe, pentru ca noi să
ne simţim mai bine. Viaţa înseamnă acest echilibru - a
s-a aşezat pe un scaun în faţa noastră şi ne-a cerut să ne
învăţa când să mergem în interiorul nostru pentru
rugăm pentru ea. Am închis ochii şi, în tăcere, cu vocea
vindecare şi când să ne manifestăm în lume.
inimii mele, i-am cerut spiri-tului ei să se foâgTp-entru noi
toţi, deoarece era evjdCTtcăea.era mai aproape de trăirea Paul îşi pusese practic trupul pe banca fiecărui
vindecător - dar, ceea ce mai avea încă de făcut, era să îşi
adevărului decât noi. Vârsta ei înaintată îi "transformase
ofere inima. Suferinţa lui a continuat şi în următoarele zile
viaţa fizică în înţelepciune spirituală. Trupul ei nu se
cât a zăcut în pat. In cele din urmă, a spus:
degrada treptat, ci se transforma în spirit. Ea stătea acolo,
„Ştiu că e timpul să mă întorc acasă. Fizic nu mă voi
ca şi cum ar fi văzut totul prin ochii închişi.
face bine - cel puţin nu acum - dar din punct de vedere
Când ne-am întors acasă, l-am găsit pe Paul în pat.
spiritual, mă simt bine." In ziua în care a luat această
Tocmai se întorsese de la un alt vindecător. El nu voise să
hotărâre, avea un aer deosebit de calm.
meargă, dar, întrucât toată lumea se ducea, s-a dus şi el.
Paz şi familia sa au continuat să-1 slujească, până
Ca de obicei, el s-a dus acolo în idea de a se vindeca.
când picioarele i s-au vindecat suficient pentru a putea să
Vindecătorul i-a frecat picioarele cu nişte ulei puternic
îşi pună protezele. L-au însoţit chiar până la aeroportul din
mirositor. Atunci a simţit durere, dar nu s-a plâns,
Manila pentru a-şi lua rămas-bun.
gândindu-se că poate i-ar face bine. Şi-a pus protezele din
nou şi s-a întors acasă. Până când să ajungă în camera lui, Noi ne terminaserăm turul celor trei duminici în
ambele picioare erau acoperite de răni. biserici diferite, aşa cum ceruseră ghizii bătrânului
Paz repetase mereu că ea era acolo numai ca săEduardo. Ne-am întors la şopronul lui pentru a primi
slujească şi să-1 lase pe Dumnezeu să judece. M-am gânditcălăuzire în următorii paşi din instruirea noastră. După o
la asta când Paul zăcea acolo, suferind de dureri cumplite şiscurtă slujbă, el a intrat în transă. Imediat ghidul lui a
incapabil să se mişte. Genny şi cu mine îl compătimeam.început să transmită un mesaj pentru mine şi Genny.
3

87
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
„Aţi câştigat acum dreptul de a-1 vizita pe învăţătorulceva situat în afara catolicismului. Mediumul aflat în transă
lui Eduardo." 1-a chemat pe nume. Surprins şi intrigat, el s-a dus în faţă.
Nu prea ştiam noi despre ce era vorba. Când i s-aMediumul a desenai o hartă şi apoi 1-a prevenit să-şi ducă
spus ce se transmisese prin el în timpul transei, bătrânul s-familia la locul indicat -altfel ei nu aveau nici o şansă să
a emoţionat foarte tare. Era onorat de a putea să ni-1supravieţuiască războiului care urma să vină.
prezinte pe maestrul său, pe care 1-a descris ca pe un om El nu credea în mediumi şi se afla acolo numai pentru
deosebit de bătrân. Ni s-a spus că învăţătorul său locuia lacă îl invitase prietenul său. Cum de putea un străin să-i
o zi întreagă de mers cu maşina pe drumuri de ţară,cunoască numele? De ce spunea străinul acesta că trebuia
departe în inima munţilor. Entuziasmul lui Eduardo ne-asă-şi ducă familia într-o peşteră ascunsă într-un munte
alertat. Probabil că exista şi un alt scop al acestei călătorii. îndepărtat, mult înainte ca cineva să se gândească în mod
înainte de încheierea slujbei, Eduardo a intrat din nou serios la o invazie japoneză?
în transă şi şi-a informat telepatic maestrul că urma să-1 In ciuda sentimentului său că o invazie japoneză
vizităm şi când anume să ne aştepte. Din cauza sezonului părea neverosimilă la acel moment, el a simţit nevoia să
ploios, nu exista alt mijloc de comunicare. în afară de asta, caute cel puţin peştera. Mediumul avusese un efect atât de
Genny şi cu mine remarcaserăm deja gradul înalt deprofund asupra lui, încât el şi-a dus familia în munţi. A găsit
siguranţă pe care îl oferea acest sistem de comunicare peştera, care s-a dovedit a fi una dintr-o serie întreagă de
practicat de Espiritistas. Ştiam că vom fi aşteptaţi. peşteri. Spre surpriza lui, nu numai că peşterile se găseau
Zvonul plănuitei călătorii s-a răspândit cu repeziciuneacolo unde mediumul spusese că se aflau, dar ele păreau a
în biserică. Provocarea pe care aceasta o constituia, păreanu fi fost încă descoperite. Nu ni s-a spus ce a găsit în
să-i sporească semnificaţia spirituală. Dacă ne prindeapeşteri, ci numai că, în toţi aceşti ani, el a rămas acolo.
ploaia pe drum, era posibil să rămânem câtva timp izolaţi Deşi mersul cu maşina nu fusese confortabil, când
pe munte. Dar bătrânul Eduardo nu îşi făcea griji. El ştia căam ajuns la învăţătorul lui Eduardo, în loc să avem crampe
ghizii săi nu i-ar spune să facă această călătorie, dacă eaşi să ne simţim prost după ore întregi de mers pe drumuri
nu era menită să aibă loc. în ziua plecării, înainte de a neaccidentate şi nepietruite, am fost surprinşi de cât de bine
înghesui în autobuz, ne-am întâlnit la biserică pentru one simţeam. în loc de douăzeci de oameni înghesuiţi într-o
scurtă ceremonie. Eduardo ne-a spus că cel mai sigur modsingură maşină, părea că numai unul singur călătorise în
de a face călătoria era să păstrăm tăcerea şi să ne rugăm.ea.
Altfel, efectele muntelui şi al drumurilor pline de gropi, învăţătorul lui Eduardo ne aştepta pe marginea
precum şi alte forţe mai puţin vizibile de deasupra noastrădrumului, dar aşteptarea lui nu fusese lungă. Eduardo ne-a
ar putea influenţa călătoria în mod negativ. Eduardo şispus cu un aer firesc că-i trimisese maestrului său mesaje
mulţi alţii păreau să fi făcut pregătiri spiritualetelepatice, anunţându-1 că vom sosi mai târziu decât
suplimentare. plănuiserăm iniţial. Ne-am dat jos bagajele din autobuz cu
Nu aveam nici o idee cu privire la ce ne aştepta. o mare uşurare şi am fost conduşi imediat la o capelă mică,
In timpul călătoriei, Genny şi cu mine ne-am ţinut deaflată sus pe o colină. Eduardo şi maestrul său au început
mâini şi nu am avut nici o dificultate în a rămâne tăcuţi. pe loc o slujbă de preamărire. în câteva minute, am făcut
Poveştile aventuroase pe care le auzisem despre Eduardocunoştinţă cu spiritul călăuzitor al învăţătorului lui Eduardo.
şi despre învăţătorul său ne stimulau suficient imaginaţia. Majoritatea mediumilor filipinezi au o gamă largă de
Povestea învăţătorului lui Eduardo începuse dinainteentităţi care vorbesc prin ei. Dar, atunci când învăţătorul lui
de cel de-al doilea război mondial, după ce acesta a vizitatEduardo a intrat în transă, prin el a vorbit numai spiritul lui
o biserica Espiritista, împreună cu un prieten care era unChristos. Eduardo a spus cu simplitate: „El şi-a deschis
membru al ei. Aceasta era prima lui experienţă cu privire lainima şi a cerut să-1 slujească numai pe Unicul Maestru".
3
88
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
în timp ce încercam să ne depăşim graniţeleconducă. A fost o scurtă călătorie pe jos de mai puţin de o
credinţei, pentru a accepta ce auzeam, am fost cuprinşi dejumătate de milă. După ce am dat ocolul crestelor mai
o dulce blândeţe. Bătrânul acesta avea un fel atât de firescjoase, am ajuns, spre surprinderea noastră, imediat la
de a fi. Germy mi-; indicat o siluetă în alb care îşi făcuse peşteri. Intrarea în peşteră era cam de zece metri înăl-ţi-
apariţia în faţa lui. Un miros de trandafiri şi atingerea uneime. Eduardo ne-a învăţat „cum" să intrăm. întregul grup s-
prezenţe incredibile, dar bine definite, au umplut capela.a oprit la intrare pentru o scurtă slujbă. Am simţit imediat
Ne obişnuiserăm deja cu convingerea vindecătorilor căcă acest loc ar trebui respectat ca fiind sacru. Fiecare
discipolii lui Iisus nu erau personaje istorice, ci entităţidintre noi am cerut, în tăcere, permisiunea de a intra.
spirituale vii care slujesc Pământul. Dar, a vorbi despreŞtiam că dacă nu ne era absolut clar ce doream, nu vom fi
Christos cel viu şi a-i simţi efectiv prezenţa, erau două invitaţi înăuntru.
experienţe cu totul şi cu totul diferite. Ceremonia de la intrarea în peşteră ne-a pregătit
Bătrânul şi-a întins mâna şi, pentru o clipă, nu l-am pentru ceea ce am găsit înăuntru. Am înţeles imediat de ce
mai văzut pe el. Iisus Christos era singurul care vorbea. acest om decisese să-şi petreacă viaţa aici. Locul în care ne
Numai El se afla în încăpere. aflam nu era o cavitate umedă şi rece. Pătrunseserăm într-
Am fost chemaţi în faţă. Am îngenuncheat. Ni s-aun spaţiu sfânt, pe care pământul însuşi îl proteja.
spus: „Puteţi pune orice întrebare." Sute de raze de lumină luminau părţile laterale ale
în mod independent, în timp ce rămăseserăm peşterii. Nu ne puteam da seama care era sursa luminii.
nemişcaţi în acel loc, atât Genny cât şi eu ajunseserăm la Podeaua era perfect uscată. Plafonul se ridica cam la
aceeaşi întrebare. „Cum ne putem pregăti cel mai bine cincisprezece metri deasupra noastră. Din el coborau ceea
ce păreau a fi fiinţe de lumină - trupuri strălucitoare, pline
pentru munca noastră spirituală?"
de raze de lumină.
Dar, înainte de a putea întreba, i-am auzit vocea
Am pătruns şi mai adânc în peşteră. Aici, o serie
răspunzând deja gândurilor noastre. Numai că, după câteva
întreagă de alte peşteri erau aşezate ca un fagure de
clipe, nici unul din noi nu-şi mai putea aminti cuvintele lui.
miere. Am mai dat un colţ şi ne-am aflat în faţa
Conştientizarea faptului că ne aflam atât de aproape de
învăţătorului lui Eduardo. Era deja în transă. Astăzi era o zi
Dumnezeu şi sentimentul ciudat că Dumnezeu avea nevoie
specială. în semn de respect, el intra rareori în transă
de noi, tot atât de mult pe cât aveam şi noi nevoie de El,
atunci când se afla în interiorul peşterilor. Acum stătea în
ne-a luat prin surprindere şi a pus stăpânire pe minţile
faţa noastră, cu braţele întinse şi palmele îndreptate în sus,
noastre.
ca şi cum ne-ar fi invitat pe fiecare dintre noi în împărăţie.
In noaptea aceea, am dormit pe băncile tari ale
A rămas acolo în tăcere, un timp îndelungat. în
capelei. Eduardo ne-a anunţat că învăţătorului său i se
dăduse permisiunea de către spiritul său călăuzitor să ne calitate de simplu mesager al lui Dumnezeu, prezenţa lui
ducă a doua zi la peşteri. Genny şi cu mine am rămas treji spunea totul despre el.
mare parte din noapte, încercând să păstrăm sentimentul în ziua aceea, nu aveam nici o cerere sau întrebare
pe care-1 încercam. Nici unul din noi nu se mai simţise de pus. El s-a apropiat de noi, s-a aplecat şi ne-a atins cu
vreodată atât de util, de conectat la el însuşi şi având un blândeţe frunţile. Nici unul dintre noi nu se aştepta la ceea
rost atât de bine definit. ce avea să urmeze. Nici măcar acum nu găsim cuvinte cu
La răsăritul soarelui, toată lumea era în picioare.care să descriem experienţa în totalitatea ei. întorcându-ne
Ieşiseră toţi afară, în aerul dimineţii, ca să se pregăteascăcu faţa, am privit la o formaţiune naturală de roci şi am
pentru ziua care urma. Eduardo, împreună cu bătrânul, sevăzut o imagine a istoriei, a scopului şi vieţii omenirii, care
sculaseră devreme ca să se ducă la peşteri. Bătrânul ne-anu ne-a părăsit niciodată de atunci.
aşteptat acolo, în timp ce Eduardo s-a întors ca să ne
3

89
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Acolo, dăltuită de către natură într-un zid înalt alam experimentat întreaga istorie şi suntem pur şi simplu
peşterii, erau chipuri şi siluete, care ieşeau din zid ca şiprinşi în ciclul divinităţii umane. Toţi ne găsim undeva, între
cum ne-ar fi făcut semn cu mâna. în centru, în partea denaştere şi moarte, apropiindu-ne de conştientizarea
sus, era o mare de chipuri pe care se citea toată gama demodului în care suntem legaţi unul de celălalt şi de felul în
emoţii - ca şi cum ele ar fi reprezentat întreaga viaţă. încare toţi împărtăşim, de fapt, aceeaşi călătorie.
mijloc se afla o siluetă a lui Christos, cu lacrimi de durere şi Genny şi cu mine stăteam acolo, încremeniţi în timp.
bucurie curgându-i pe obraji. El era ajutat să coboare de pe Părea că se scurseseră ore întregi, dar trebuie că fuseseră
cmce. în timp ce trupul era coborât, el s-a transformat dindoar câteva minute. Noi descriam ceea ce vedeam, în timp
trupul unui bătrân în cel al unui bărbat mai tânăr, apoi înce cineva traducea pentru întregul grup. Eduardo şi
cel al unuia încă şi mai tânăr - până când, jos, a apărut unbătrânul zâmbeau.
copil care se îndrepta în sus, către destinul suprem al Erau atât de multe lucruri de văzut, iar o parte din noi
crucificării. De fiecare parte a copilului se aflau câteva ştia că nu vom înţelege niciodată în întregime ceea ce se
siluete cu spatele la noi, care se înclinau în faţa lui Christos.afla în faţa noastră. Toată lumea s-a adunat pentru o altă
De fiecare parte a acestor trupuri se aflau un miel şi un leu,ceremonie - de data aceasta, pentru exprimarea
înconjurate de multe alte animale. Trupurile lor eraurecunoştinţei. în timp ce ne alăturam grupului, Genny şi cu
contorsionate de mânie şi frică - dar, în acelaşi timp, erau mine iarăşi gândeam ca şi cum am fi avut o singură minte.
pline de forţă şi lumină. Genny a spus: „Am sentimental că totul se termină
Cu cât priveam mai mult la rocile sculptate, cu atât aici şi că noi o luăm iar de la capăt."
vedeam mai multe. întreaga durere a omenirii era coborâtă Am încuviinţat, dând din cap.
de pe acea cruce şi transmutată, până când devenea „Credeam că am venit în Filipine, la Paz, la Eduardo şi
precum un copil, stând în mijlocul animalelor. Am văzut la această peşteră pentru noi înşine - dar, acum, când
omul în călătoria sa, pornind de la frumuseţea naturală a plecăm, ştiu care este scopul nostru. Plecăm ca să-i slujim
pe ceilalţi."
copilăriei şi parcurgând toate cărările vieţii. Aceasta 1-a
condus către suprema confruntare -umanul şi divinul
întâlnindu-se în forma lui Christos care era coborât de pe
Cruce. Viaţa individuală şi istoria întregii vieţi erau
interconectate. CAPITOLUL TREISPREZECE
Mi-au trecut fulgerător prin minte capodopere ale artei
europene. Era ca şi cum marii maeştri cunoscuseră într-un
fel secretele acestui loc şi simţiseră nevoia de a încerca să
le surprindă pe pânză, în marmură sau în bronz. Călătoria înainte de a pleca, învăţătorul lui Eduardo s-a
omenirii -a lui Genny, a mea - a început şi s-a sfârşit înîndreptat către noi.
această peşteră. Nu fusese exclusă nici o experienţă „Nu uita", a spus el „Dumnezeu ştie de ce ai nevoie,
posibilă, de la durerea coborârii, până la siluetele umile şi
pline de pace din grădina de la bază. Pornind de lachiar înainte ca tu să ştii".
Dumnezeu, intrăm în această viaţă pentru a creşte şi Apoi s-a apropiat şi mai mult.
evolua până la limitele naturii umane. Apoi, ne predăm, ne „Cu cât te pui mai mult în slujba celorlalţi, cu atât îi
întoarcem şi suntem primiţi din nou în braţele iubirii. Ceeste Lui mai uşor să aibă grijă de tine."
altceva ar mai putea exista? După aceea ne-a îmbrăţişat şi ne-a făcut o prezicere.
Ne plimbam de colo-colo prin faţa imaginilor dăltuite „într-o zi, tu te vei întoarce aici cu un grup, iar Genny
în piatră, privind lumea din fiecare unghi posibil. Apoi, ne-a
va picta ce a văzut în peşteră. "
trecut prin minte că noi - de fapt, fiecare suflet în parte -
3
90
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Călătoria de întoarcere acasă a fost mai uşoară. Nu Am înţeles cât de mult putem greşi noi, cei din Vest,
ştiu dacă asta se datora condiţiilor mai bune de drum, sau atunci când gândim cu aroganţă că avem totul, numai
faptului că o parte din noi se afla încă în peşteră. pentru că farfuriile noastre sunt pline, în timp ce restul
în zilele următoare am făcut plimbări, am meditat şi lumii nu are nimic. Noi nu-i mai putem judeca pe ceilalţi
după sărăcia lor - la fel cum nici ei nu pot să presupună că
am discutat la nesfârşit despre sculpturile în piatră.
toţi Occidentalii sunt bogaţi şi, de aceea, fericiţi.
Erau oare cu adevărat aşa cum ne aminteam noi să le
Acum, Genny şi cu mine păream că nici noi nu avem
fi văzut, sau ne aflaserăm în altă stare de conştiinţă?nimic şi, în curând, ne vom întoarce într-o lume în care toţi
Fuseserăm noi induşi într-o stare modificată de conştiinţă, căutau să aibă totul.
prin simplul fapt că ne aflam în preajma bătrânului? Oare O dată cu pierderea greutăţii fizice, ne simţeam
acesta era motivul pentru care sculpturile păreau atât defoarte slabi şi din punct de vedere emoţional. Realizam
perfecte? amândoi că renunţaserăm la mai mult decât ne puteam
Imaginile păreau a fi mai măreţe decât însăşi viaţa.imagina.
Era greu de crezut în totalitate că sculpturile erau atât de Cu ce oare urma să ne întoarcem?
clare şi detaliate cum le-am văzut noi. Cu toate acestea, Aveam câteva poveşti incredibile, dar simţeam că
cum să ne îndoim de viziunea noastră, atunci când experienţele noastre erau prea personale şi prea fantastice
amândoi am văzut exact aceleaşi lucruri sculptate atât depentru a putea fi împărtăşite cu uşurinţă. Măcar de-am
clar în piatră? avea ceva tangibil, ca să luăm acasă cu noi - ceva care să
Bătrânul era, poate, cel mai mare mister. Faptul că cineva fie ca o punte de legă-, tură între cele două culturi.
care atinsese o asemenea stare înaltă de conştientă Era ca şi cum, urmând o pistă într-un tărâm magic,
rămânea practic necunoscut, cu excepţia câtorva persoane,uitaserăm cum să ne întoarcem înapoi. Doream să plecăm
era oare tragic - sau exact aşa cum trebuia să fie? şi să ne întoarcem acasă.
Apoi ne-a trecut prin minte un gând, ca şi cum ar fi Dar cât de plictisitor avea să fíe, prin comparaţie. Ba
fost pus acolo de cineva: poate că rugăciunile lui şi faptul
mai mult - cât de ireal avea să pară.
că trăia în peşteri au un efect asupra lumii, un efect cu mult
mai măreţ decât ne imaginăm noi. După plimbarea noastră ne-am oprit acasă la Paz. Ea
în timp ce ne-am reluat plimbarea, Genny şi cu mine a intrat în transă şi ne-a prezentat un „raport" asupra
am privit unul la celălalt. Apoi, dintr-o dată, am privit dinprogresului uceniciei noastre.
nou, surprinşi să remarcăm pentru prima oară cât de mult Ne-a prezis că ne vom întoarce acasă, posedând
slăbiserăm. Fiecare dintre noi pierduse între şapte şi nouă toate darurile ei mediumice şi spirituale. Ştiam, desigur, că
kilograme de la sosirea aici. în afară de greutatea fizică,vom duce cu noi multe din ele, dar erau încă în fază
pierduserăm, de asemenea, şi incalculabila greutate a ego-incipientă şi necesitau dezvoltare. în noi fuseseră trezite la
urilor noastre persistente. viaţă toate acestea şi multe alte înzestrări. Ghizii lui Paz
Realizaserăm deja că acasă mâncăm mai mult,ne-au spus că, pe măsură ce ne deschidem inimile, aceste
pentru a suplini foamea noastră spirituală. Dieta noastră dedaruri selvesc în mod nahatal.
aici a constat din orez, tot mai mult orez şi, numai din când ~~^ĂtmcTc1ficilraîuTa^ către ei în-
în când, puţină came cu câteva legume şi fructe. Dar aicişişi, aduceţi-vă aminte că nu puteri forţa o inimă să se
nu existase nici o tentaţie de a ne umple cu altceva decâtdeschidă, ci că ea va înflori numai printr-o îngrijire plină de
cu hrană spirituală. înţelegeam cum o viaţă simplă, pe careafecţiune. Pe măsură ce îi veţi învăţa pe alţii cum să-şi
cineva aproape că ar fi numit-o sărăcie, putea inspira cuîngrijească propria lor grădină, scopul vostru va deveni din
adevărat o persoană către culmi mai înalte. ce în ce mai clar."
3

91
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Eram atât de norocoşi că o avusesem pe Paz caprin tine. Trebuie să meditezi mai mult şi să te pregăteşti
profesoară, întrucât cunoscuserăm mulţi vindecători, ne-pentru a fi folosită în slujba mediumităţii."
am dat seama că mulţi aveau darul vindecării, dar nu Genny şi cu mine eram înspăimântaţi. De mai multe
neapărat şi pe cel de a-i învăţa şi instrui pe alţii. Paz esteluni încoace văzuserăm vindecători filipinezi intrând în
unul dintre puţinii învăţători din Filipine care ajută latransă. Nu ne trecuse însă niciodată prin minte că cineva
instruirea vindecătorilor. Ea ne-a învăţat mult despreva vorbi prin unul dintre noi. Am părăsit casa lui Paz,
grădinăritul spiritual - felul în care darurile oamenilor cresc încercând să asimilăm această profeţie total neaşteptată.
în mod natural, atunci când se află în mediul potrivit şi în înţelegeam că fiecare dintre noi este, oarecum, un
solul potrivit. médium - în sensul că fiecare canalizează energie.
Aflată încă în transă, Paz ne-a cerut o foaie de hârtie.Gândurile sunt ca undele radio care se răspândesc peste
A început să scrie pe ea. Părea să deseneze un steag, la fel tot în univers. însă majoritatea oamenilor nu-şi asumă
cu cel care atârna în biserici. responsabilitatea pentru propriile lor gânduri, crezând că
în timp ce desena, a spus: ele nu au consecinţe.
„Urmează să se facă un steag şi pentru voi, alb cu în mod normal, noi nu ne dăm seama că gândurile
noastre determină calitatea vieţilor noastre, relaţiile
margine verde. In vârf trebuie să se scrie cuvintele ,Divin'
noastre şi chiar starea Pământului.
şi,Spiritual', în mijloc trebuie să aibă o torţă galbenă cu
Majoritatea oamenilor nu trec prin disciplina
cuvintele lucrare de binefacere' aşezate în jurul flăcării. Sub
riguroasă de a-şi ridica nivelul gândurilor. In schimb,
torţă trebuie cusută o Biblie cu cuvintele ,Dumnezeu e
ei canalizează gânduri şi frecvenţe de fiecare zi.
iubire', înscrise cu caractere accentuate în interiorul ei." Care disciplină e necesară pentru a deveni medium?
Adresându-se încă prin intermediul ei, ghizii lui Paz ne-au Meditaţia constituie numai o parte din instruire.
spus: Ştiam, însă, că la baza ei se aflau iubirea, iertarea şi
„Acest steag va fi binecuvântat şi va face ca bisericaacceptarea propriilor noastre conflicte interioare. Vestea că
voastră să fie înrudită cu Biserica Espiritista din Filipine.
Genny avea să devină medium stârnea în noi o mulţime de
Dacă veţi onora cuvintele de pe steag şi scopul lucrării
lucruri cu care trebuia să cădem la pace. Genny era sigură
voastre - şi, de asemenea, dacă nu veţi refuza nimănui
că nu dorea ca cineva care murise să vorbească prin ea. Ea
ajutorul vostru şi veţi face cu adevărat o muncă de
dorea numai învăţători adevăraţi -învăţători cu o conştiinţă
binefacere, învăţându-i şi pe ceilalţi că Dumnezeu e Iubire,
rafinată şi iluminată.
vieţile voastre vor fi protejate şi fiecare nevoie pe care o
Ştiam că mulţi mediumi şi-au deschis minţile altor
veţi avea vă va fi satisfăcută cu uşurinţă."
frecvenţe, însă rareori un medium şi-a deschis în totalitate
Propriul nostru steag! Ceruserăm să aducem cu noi
şi inima.
acasă ceva tangibil, care să ne amintească de experienţele
Acelaşi lucru e valabil şi pentru vindecători.
noastre. Aşadar Sfântul Duh desenase pentru noi un steag.
Există vindecători mediumi care, pentru a vindeca, s-
Totul era atât de perfect.
au deschis energiei mentale. Dar deosebirea între acest fel
Paz dădea semne că iese din transă. Dar s-a întors
de vindecare şi vindecarea spirituală constă în deosebirea
brusc către Genny şi o altă voce a început să spună:
care există între a ne folosi minţile şi a ne folosi inimile. în
„Tu vei fi instruită ca să devii médium. In trei
toate culturile, mediumitatea este diferită, în funcţie de
săptămâni vei primi pecetea mediumităţii. Această pecete
calitatea energiei sau, mai important, de calitatea iubirii
de protecţie îţi va fi dată fie de trei, fie de şapte mediumi.
către care s-a deschis mediu-mul respectiv.
Ea este o pecete de binecuvântare şi de protecţie împotriva
tuturor forţelor, cu excepţia spiritelor înalte care vorbesc între timp, mintea lui Genny era profund tulburată. A
studia fenomenele mediumice şi a se abandona efectiv
3
92
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
acestei experienţe erau două lucruri total diferite. Genny asă mi-o imaginez pe Genny renunţând la controlul asupra
întrebat: minţii, până la a permite altcuiva să o folosească şi să
„Când un spirit preia controlul, eu unde mă duc?" Nicivorbească prin ea.
unul dintre noi nu ştia. întrucât ea se abandona unui alt nivel de a se pune în
Paz a spus: ^ slujba altora, eu nu mă puteam împiedica să nu mă întreb
„Meditează. Linişte-ţi mintea. Cere să te pui în slujba ce efecte avea să aibă mediumitatea asupra relaţiei
noastre.
aRj
în faţa noastră, se deschidea o uşă absolut nouă.
tora. Vei şti dacă e vorba despre un spirit mai înalt. Dacă
Precum un tată în devenire, aveam crize de gelozie în
simţi
privinţa noului copil. Mă temeam să nu o pierd pe Genny.
energia mai întâi în mâna dreaptă, inimă sau frunte, atunci
Mediumii din Filipine intră şi ies din transă la fel de uşor ca
ştii
şi cum ar respira.
că eşti atinsă de un adevărat învăţător. Dacă simţi energia Nu aveam nici o idee încotro ne îndreptam. Dar, în
în mâ- mijlocul haosului meu emoţional, ceva adânc în mine ştia
na stângă, stomac sau în spate, atunci ştii că este ocă totul era în regulă.
energie infe- Totul se petrecea exact aşa cum era menit să se
rioară." J
petreacă.
Genny avea timp până joi seara ca să se pregătească. A început. Paz stătea în faţă, în picioare, cu faţa la
Nu avea nici o idee la ce să se aştepte. Asigurările date deadunare. Genny a fost chemată să stea lângă ea. Toată
Paz că nu se va manifesta decât un spirit cu un scop înaltlumea a făcut linişte. Dar Genny intrase deja adânc în
ne-au liniştit pe amândoi. Multe alte culturi şi grupuri credpropria ei pace. în acel moment, nu ar fi contat dacă cu ea
că mediumitatea este un scop în sine, indiferent des-a fi aflat numai o singură persoană sau o sută. Nu ştiam
calitatea şi pacea energiei care este canalizată. Doris nedacă să meditez, să mă rog ca cel mai înalt spirit să se
povestise deja că există o mulţime de oameni care au de-amanifeste prin ea, sau să o urmăresc, pur şi simplu, cu
face cu tot soiul de forme de mediumitate -şi care sfârşescmândrie, în timp ce ea avansa din ce în ce mai mult către
prin a lua legătura cu spirite pierdute care produccotloanele tăcute ale spiritului ei. Nu puteam decât să
distrugeri fizice, emoţionale şi spirituale. privesc şi să ascult. Eram mult prea emoţionat pentru a-i
Mă simţeam ca un tată care îşi aşteaptă copilul să seservi drept sprijin spiritual.
nască. Nu aveam nici o idee de cum va fi, până când Genny Când Genny a început, în sfârşit, să vorbească, ne-am
nu avea să treacă cu adevărat prin această experienţă. Euaplecat cu toţii înainte. Cuvintele ei abia puteau fi auzite.
o puteam sprijini, dar, ca şi o femeie însărcinată, ea trebuia în timp ce stătea acolo cu ochii închişi, cu trupul într-o
să treacă singură prin această experienţă. abandonare totală şi relaxată, prezenţa din încăpere a
în timp ce ziua de joi plana ameninţător în faţa ei,devenit din ce în ce mai puternică. Ea a vorbit despre
părea că întreaga ei fiinţă era supusă testului. în oricepacea şi iubirea interioară şi apoi s-a oprit.
moment se putea ridica la suprafaţă un val de frică de Atunci, Paz a întrerupt-o brusc.
necunoscut.
„Şterge-ţi fruntea", a spus ea „du-te şi aşează-te
Joi seara a venit repede. Genny era calmă şi
undeva şi roagă-te!"
pregătită. Eu eram incredibil de nervos şi emoţionat.
„Ce s-a întâmplat?", am întrebat amândoi în acelaşi
Alergam de colo-colo cu un casetofon, de parcă Genny era
timp.
pe punctul de a naşte şi eu doream să înregistrez fiecare
„Ce nu e în regulă?", a continuat Genny.
moment. Una era să-i văd pe alţii intrând în transă şi alta
3

93
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
„Ai început să te temi şi energii mai joase s-au în ziua următoare, am început să-mi fac griji. Toate
îndreptat către tine", a spus Paz. „Stai jos, meditează şi simp-toamele persistau şi ea se simţea îngrozitor. M-am
roagă-te!" dus la Paz să o întreb dacă Genny putea lua un
medicament.
După câteva minute, Genny şi-a revenit. Ea a descris
„Medicamentul nu-i va fi de ajutor", a insistat Paz.
ce se întâmplase: „Este un test. Un medium adevărat trebuie să se bazeze în
„Deveneam parte dintr-o energie puternică ce păreatotalitate pe Dumnezeu. Mâine, dacă încă nu se simte bine,
că mă învăluie. La început am simţit-o numai în inimă şi înam să vin să-i fac o injecţie spirituală."
mâna dreaptă. Era atât de multă energie încât nici nu în noaptea aceea am petrecut ore lungi de întuneric
puteam să-mi mişc mâna dreaptă. Apoi, într-o fracţiune dealături de Genny. Mă simţeam atât de neajutorat, de
secundă, totul s-a schimbat. Am avut un gând şi apoi, cuneputincios. Pentru prima dată am realizat în ce măsură
repeziciunea unui alt gând, am întrebat ce mi se întâmplă.crezusem întotdeauna în doctori şi în antibioticele lor.
Următorul lucru de care îmi aduc aminte este că Paz îmiSimplul fapt de a avea un doctor alături era întotdeauna
spunea să mă aşez." ceva liniştitor - chiar şi atunci când el nu ne dădea nici un
Unul dintre membrii bisericii, care avea darulmedicament.
clarviziu-nii, a spus că ea văzuse un spirit frumos stând Am meditat împreună cu Genny. Am exersat
chiar lângă Genny - dar gândurile lui Genny trebuie să se fiaplicarea mâinilor. Dar adevărul era că era dificil să lucrez
schimbat, pentru că o altă prezenţă a intrat în încăpere.cu cineva care îmi era foarte apropiat. Nu puteam vedea
Noul spirit nu era rău, ci doar mult mai dens, fără calităţi totul ca fiind perfect, atunci când mă identificam cu
speciale. durerea ei.
Slujba se încheiase. Noi nu am înţeles ce se A o vedea pe Genny ca fiind întreagă era mai mult
petrecuse. Eram uluiţi şi dezorientaţi. un exerciţiu mental, decât ceva care venea din inima mea.
Totul era atât de complex. Cum ar fi putut Genny săEu eram în empatie cu starea ei de disconfort şi nu cu
ştie dacă spiritul aparţinea conştiinţei divine sau dacă eramagnifica ei perfecţiune. Puteam oare invoca cunoaşterea
doar cineva care îşi părăsise planul, fără să fi cunoscut mea cu privire la adevăr? Părea că amândoi eram testaţi.
Nici unul dintre noi nu putea face nimic. Nu puteam decât
planuri mai înalte? Poate că pentru Genny mediumitatea
să aşteptăm şi să admitem dependenţa noastră de ceva
era prematură. Poate că ea avea nevoie de câţiva ani de
mult mai înalt.
instruire.
în zori, febra lui Genny era la fel de mare. în timpul
Genny era furioasă. „Ştiu care e adevărul. Ştiu că
nopţii, începuse să plouă torenţial. Acum toate străzile erau
gândurile mele s-au schimbat, pentru că m-am speriat."
inundate. Paz nu va putea să ajungă la noi. Priveam afară
Am păşit alături în aerul nopţii, ţinându-ne strâns unul
la apa care se scurgea pe bordura trotuarului şi între case
de celălalt, până când am ajuns acasă. Mi-am cerut scuze
şi mă simţeam neputincios în acest loc străin, cu idei
pentru că am presupus că ea nu era pregătită. Genny a
spus: străine.
„In seara asta m-am speriat. Data viitoare va fi Trebuia să fac ceva ca să o ajut pe Genny. Paz nu
altfel." putea veni la noi. Trebuia să mă duc eu la ea. Ceea ce, în
în timpul nopţii, lui Genny i s-a făcut rău. Eram sigur mod normal, trebuia să fie o plimbare pe jos de douăzeci
că până dimineaţă îi va trece. Nu i-a trecut. A doua zi a de minute, mi-a luat mai mult de o oră. Dar, cel puţin,
zăcut în pat. Nu putea să înghită nimic. S-a răsucit delirantfăceam ceva.
dintr-o parte în alta, în timp ce o febră puternică i-a zguduit „Am s-o întreb pe Paz dacă Genny poate lua un
trupul toată ziua şi toată noaptea. medicament împotriva febrei", mă gândeam eu. Chiar şi
3
94
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
puţin ceai îi va da putere.'Asta era a treia zi de când Genny oraş pentru iniţierea lui Genny. Sora Rose, Eduardo şi
era bolnavă. Paz aveau să fie cei trei mediumi care vor oficia, pentru
După aproape o oră, am ajuns acasă la Paz. Era Genny, ceremonia de mediu-mitate.
plecată. Ea găsise pe cineva care să o ducă la Genny. în Mesajul fusese transmis cu un aer aproape firesc,
decursul orei care mi-a trebuit ca să mă întorc, mi-am dat ca şi cum Genny se simţea perfect şi era firesc să
seama de faptul că acţionasem sub impulsul fricii şi că nu aştepte cu nerăbdare vizita şi ceremonia. De fapt, felul
rezolvasem nimic. Când am intrat în cameră, Paz stătea în care fosele transmis mesajul putea fi interpretat ca
lângă Genny. M-am aşezat şi eu alături de ea. Vedeam că, lipsit de sensibi'itate. Dar, atât Genny, cât şi eu, eram
numai pentru faptul că Paz era lângă ea, Genny se simţea încurajaţi de buna dispczuie a lui Paz. Ea ne dădea
mai bine. Nici unul dintre noi nu se mai simţea acum amândurora putere.
singur. Pentru prima dată în decursul celor şase zile, Genny s-a
„Nici aspirină şi nici ceai", a insistat Paz. „Ăsta e ridicat în capul oaselor. Ne-am îmbrăţişat. Mi-a spus:
testul tău. Orice medium trebuie să ajungă să se bazeze „Acum ştiu că nu trebuie să mă dau la o parte, pentru ca o
numai şi numai pe Dumnezeu. Dacă un ceai te-ar ajuta, nu altă fiinţă să i vorbească prin mine. Trebuie să devin acea
ai şti dacă vindecătorul tău e ceaiul, sau Dumnezeu. Acasă fiinţă. Eu sunt acea ^fiinţă. Nu există separare."
în seara aceea, s-a dat jos din pat şi a început să
la voi, pacienţii pot lua medicamente. Dar voi trebuie să
meargă. Sora Rose a sosit târziu. Râsul copios ce venea
ştiţi că Dumnezeu singur e suficient pentru a vindeca."
din acel trup mic şi fragil ne-a pus şi mai mult pe
Paz şi-a luat Biblia şi i-a făcut lui Genny o injecţie
picioare.
spirituală, extrăgând energia din paginile ei. „Mâine", a spus ea „o vom iniţia pe Genny şi vom
Au mai trecut două zile, dar febra lui Genny nu a binecuvânta steagul vostru. Va fi o zi măreaţă."
scăzut. De cinci zile, nu mai mâncase nimic. După voma Era duminică, ziua ceremoniei de iniţiere. Când a
care urma fiecărei încercări de a mânca, stomacul ei intrat în biserică şi s-a dus să stea în faţa adunării,
devenise un loc extrem de sensibil şi dureros. Paz a venit Genny se simţea încă slăbită. Mai întâi au intrat în transă
din nou şi i-a mai făcut c injecţie spirituală, pentru a-i da Sora Rose, Eduardo şi Paz. Stând între ei, Genny a intrat
putere. şi ea în transă. Un mod mai bun de a descrie acest fapt
Genny se schimba. Nu numai fizic - dar părea dife,:<ă şi este a spune că Genny a intrat în cunoaştere, în timp ce
mental. In mijlocul disperării ei fizice, o vedeam cum o priveam, ea s-a transformat. A devenit radios de
renunţa să se agate de ceva, abandonându-se în faţa frumoasă, aşa cum nu o mai văzusem niciodată înainte.
schimbării. Trupul ei devenea din ce în ce mai slab - dar, Chipul ei s-a luminat, atunci când lumina fiinţei ei s-a
din acea stare de slăbiciune, ea scotea din adâncul ei o unit cu lumina unei fiinţe mai înalte.
nouă forţă.
Cuvintele pe care le rostea erau numai o mică parte
Existau însă momente când aveam îndoieli. Oare
Genny se abandona - sau, pur şi simplu, renunţa? din conştientizarea păcii pe care ea o adusese în biserică.
Linia de demarcaţie între acestea două esteUn curent cald de lumină şi iubire învăluia întreaga
extrem de subţire. Când mă uitam la fiinţa ei fizică,încăpere, scăldând în el fiecare persoană aflată acolo. Eram
gândeam că probabil renunţa. Dar când o vedeam întoţi transportaţi într-un loc celest împreună cu ea.
spirit, eram sigur că ea atingea nivelul profund al Iniţierea lui Genny s-a desfăşurat cu succes. Se
abandonării totale de sine. Acum aveam şi eu testulîmplinise. Acum ea era un medium.
meu. Cu care ochi urma să o privesc? Era timpul să sărbătorim în planul acesta. înainte de a
în după-amiaza celei de-a şasea zile, Paz a trimisne da seama ce se întâmplă, ne-am trezit deja mâncând
vorbă că Sora Rose îi comunicase telepatic că venea înfriptură de gâscă la grătar şi ascultând glumele lui Rose.
3

95
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Părea că întregul sat venise acasă la Paz, pentru a oferi Petrecerea era încă în toi. Genny se dusese acasă
felicitări şi a se bucura de petrecere. în îmbulzeala festivă, să se odihnească şi se întorsese ca să mă întâmpine. Paz
am privit-o pe Genny. Era diferită - şi, totuşi, era aceeaşi. tocmai îşi începea obişnuitul ei spectacol de seară. I-a
La fel eram şi eu. începeam să înţeleg fenomenul de invitat pe toţi în sufragerie. Urma să intre din nou în
mediumitate de la un nivel mai înalt. transă.
„Era ca şi cum mă priveam pe mine însumi într-un „Mă duc la locul în care se află înregistrat totul, ca
vis", a spus Genny. Eram conştientă că eu vorbeam - şi, în să obţin permisiunea de a căuta răspunsul la orice
acelaşi timp, mă urmăream pe mine însămi vorbind." întrebare pe care o aveţi", a spus ea.
Importanţa transei nu consta în ceea ce se spunea, ci în în timp ce noi o priveam, Paz părea că urcă
asigurarea unui canal pentru a aduce o prezenţă cerească literalmente la ceruri. Ochii ei reflectau o lumină celestă. în
în realitatea acestei lumi. drum, le făcea semn cu mâna îngerilor. Iar atunci când 1-a
Eram recunoscători tuturor pentru ajutor - şi înîntâmpinat pe Sf. Petru la poartă şi a cerut permisiunea de
special lui Rose. Ea riscase foarte mult, coborând din munţi a intra, era ca şi cum noi toţi am fi fost acolo cu ea, la
pe drumuri inundate, pentru a lua parte la ceremonie.porţile raiului. Paz ne reprezenta - cerând, cu smerenie,
Urma să se întoarcă acasă chiar în aceeaşi după-amiază. M-voie să intre. în cele din urmă, a ajuns la înregistrări. Ni s-a
am hotărât să o însoţesc, numai ca să mai stau puţin cu ea.explicat că un medium are dosare din aur şi argint. Dacă
într-un fel, ştiam că aceasta urma să fie ultima dată când numele este şters, înseamnă că persoana urmează să
moară în curând. Dacă un nume se vede neclar, persoana
ne aflam împreună.
respectivă se zbate între viată şi moarte. % O auziserăm pe
Aveam o întrebare pe care doream să i-o pun, pe
Doris vorbind despre asemenea înregistrări, numite
drumul lung de întoarcere în munţi. Numai răspunsul ei îmi
Dosarele Akashice, după cum erau numite în scrierile
putea da ceea ce căutam. A trebuit să treacă mult timp
ezoterice. Era clar că acum, Paz se afla într-o clădire
până când mi-am făcut curaj să o întreb. în cele din urmă,
specială care conţinea dosarele.
m-am întors către ea, gata să-i pun întrebarea. însă
Era ca o bibliotecă uriaşă din marmoră, în care unii
expresia de pe chipul ei mi-a spus că ea ştia deja ce aveam
oameni umblau de colo-colo, iar alţii căutau
de gând să spun. informaţii în dosare. Paz a spus:
„Soră Rose, care este scopul vieţii mele?" Ea a surâs, şi- „Fiecare dintre voi are dreptul la trei întrebări."
a desfăcut mâinile şi mi-a luat o mână într-ale ei. Apoi, a „Cum vor merge treburile cu magazinul meu", a
spus simplu:
întrebat o femeie.
„Să cunoşti puterea rugăciunii."
Cineva a întrebat despre o fiică, moartă de curând. La
Nu a spus nimic mai mult. întrebarea mea fusese
această întrebare, Paz a răspuns că se va duce să verifice.
pusă. Răspunsul fusese dat. Am rămas cu mâna mea
Câteva clipe mai târziu, vocea ei s-a schimbat. Dintr-o
într-ale ei, în timp ce urmăream apa care se scurgea de
dată, vocea tânără şi mult mai blândă a unei tinere fete
pe jeep, pe drum. Şi ea ştia la fel de bine ca şi mine că
lucrul cel mai dificil pentru mine era să trăiesc din plin,vorbea prin ea. Cineva ne-a tradus. Am văzut-o pe mamă
având încredere în necunoscut. Rugăciunea este punteaplângând cu lacrimi de bucurie, în timp ce auzeam
de legătură între a-mi trăi viaţa şi a mă încrede în oriceincredibila descriere a raiului. Vocea fetei se adresa acum
lucru cu care ea mă confruntă. direct altor membri ai familiei, care se aflau în încăpere.
Mai târziu în seara aceea, m-am întors acasă. OMoartea ei fusese deosebit de tragică, pentru că urmase
conduseserăm pe Sora Rose numai jumătate din drum.unei boli îndelungate. Ea îşi exprima regretul pentru faptul
Altcineva urma să o conducă restul drumului. că provocase atât de multă suferinţă, dar spunea că totul

3
96
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
se întâmplase pentru ca un plan mai măreţ să se poată sinelui lor divin, întrebările au continuat. Un bărbat a
desfăşura. întrebat: „Cum îmi voi susţine familia, dacă voi merge într-
La vremea aceea, avea numai opt ani. înainte de a o misiune în munţi, ca să ajut victimele inundaţiilor?"
muri, spusese: „Mami, acum mă duc în ceruri." Ea a spus Paz a cerut un peso. Ea 1-a luat, 1-a binecuvântat şi
că, după ce murise, se odihnise o bună bucată de vreme. 1-a înfăşurat într-un bilet de hârtie.
Dar acum slujea împreună cu un grup de îngeri care se „Ţi-aş putea da o mie de pesos", a spus ea „dar ei ar putea
îngrijeau de copiii mici. Era foarte fericită. In noapteafi cheltuiţi şi, într-o zi, ai putea deveni din nou sărac. Sau îţi
aceea, pentru câteva clipe, toată lumea simţise că fusesepot da un singur peso, îl pot binecuvânta şi ştii că nu vei
împreună cu ea în rai. mai duce niciodată lipsă de bani." Apoi, a spus:
Paz s-a întors din nou la dosare şi a mai răspuns la „Nu-i vei putea servi niciodată pe alţii, dacă nu îţi
câteva întrebări. Sora ei a cerut o binecuvântare. Am simţit serveşti propria familie. Te vei putea alătura fraţilor tăi
zâmbete în adunare. Cineva a şoptit: spirituali, numai atunci când vei vindeca şi ierta conflictele
„Asta e o ocazie specială. Sora ei s-a convertit abia pe care le ai cu propria ta familie. A găsi iertarea în propria
ta casă poate fi mult mai dificil decât a te duce în munţi ca
săptămâna asta la Espiritism."
să dai o mână de ajutor victimelor inundaţiilor. Găsirea
Ne-am adus aminte de povestea lui Paz.
iertării în propria ta casă te eliberează de legăturile
Cu şaptesprezece ani în urmă, când se îmbolnăvise şikarmice, în aşa fel încât să îl poţi servi, cu adevărat, pe
avusese viziunile în urma cărora devenise medium,Dumnezeu."
întreaga familie se împotrivise. Se certaseră cu ea şi chiar o Apoi, Paz s-a întors către Genny şi către mine.
insultaseră pentru credinţa ei. Dar Paz ştia că acesta era
testul ei. Ea nu a răspuns la provocări. Obişnuia să se ducă
înlăcrimată în camera ei şi să se roage ore întregi. Şi, în „Voi trebuie să-i învăţaţi pe ceilalţi că dezvoltarea
noaptea aceasta, la capătul a şaptesprezece ani, ultimulspiritu-i, ală începe întotdeauna acasă. Inima cea mai
membru al familiei era, în sfârşit, dispus să accepte cinedăruită lui Dumne- j zeu nu te poate duce nicăieri, până
era ea. când ea nu a iubit şi nu a găsit vindecarea în propria ei
Faptul că o urmăream pe Paz mergând în ceruri şifamilie. După aceea, îţi poţi găsi cu uşurinţă şi în rnod
asu-mându-şi riscul de a împărtăşi adevărul unei realităţifiresc familia spirituală."^
mai înalte, în această încăpere plină de oameni ce se aflau în acel moment, totul părea atât de simplu.
în stadii diferite de credinţă, ne producea o mare bucurie. Fiecăruia i se dau două perechi de părinţi - una
Prin respectul acordat clarului ei, Paz ne îmbrăţişa şi nebiologică şi una spirituală. Atunci când devenim prieteni cu
invita să ne căutăm şi noi şinele nostru cel mai înalt.
părinţii noştri biologici, când ne înţelegem şi ne acceptăm
„Asta înseamnă să fii un învăţător spiritual adevărat",unii pe alţii, suntem eliberaţi, sau născuţi din nou într-o
mă gândeam eu. Ar fi fost o crimă dacă Paz ar fi devenit o
familie mai mare - familia noastră spirituală. Atunci când
profesoară de şcoală, pur şi simplu pentru că asta era ceea
recunoaştem pe Mama noastră Divină şi pe Tatăl nostru
ce se aştepta de la ea. Poate că cea mai mare crimă pe
Divin, toţi devin fraţii noştri şi surorile noastre.
care noi toţi o comitem, este aceea de a nu ne asuma riscul
de a ne dezvolta propriile daruri unice. Ceea ce ne Dezamăgirile fac parte din natura noastră umană.
învăţaseră vindecătorii era marea varietate a modurilor în Bucuria şi durerea noastră servesc unui scop mai
care Dumnezeu exprimă adevărul prin fiecare dintre noi. înalt.
Amândouă sunt părţi necesare pentru urcuşul
Am rămas acolo, încercând să-mi imaginez viaţa acasă în
fiecăruia dintre noi către acceptarea de sine. Poate că de
Vest şi cum aş putea încuraja oamenii să-şi găsească
aceea toţi marii învăţătorii spirituali sunt atât de divin de
propriile lor moduri de experimentare şi de exprimare a
3

97
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
umani. Ei nu-şi fac probleme şi nu se ruşinează deiminentă. Ne-a îndemnat să medităm mai mult şi să ne
slăbiciunile lor. rugăm pentru ca darurile noastre să fíe primite. în după-
M-am uitat la Genny şi am văzut-o radiind lumină înamiaza aceea, în timp ce se afla în transă, ea ne-a dat
decorul serii. Nu era o întâmplare faptul că o parte din ea apetale de floare spirituale ca să ne protejeze pentru a nu fi
trebuit să moară, înainte ca ea să se deschidă spre cevaduşi în ispită.
mai înalt. în ziua în care ne-am dus să-i spunem la revedere,
bătrânul Eduardo şchiopăta. Un bivol de pe câmp îl trântise
Teama noastră de moarte este cel mai mare obstacol
jos. El era supărat, deoarece disconfortul resimţit era prea
în calea păcii interioare. mare pentru ca să poată să intre în transă şi să
în timp ce o priveam pe Paz conversând cu forţele binecuvânteze călătoria noastră înapoi acasă. Am râs şi l-
cereşti,
am iubit şi mai mult pentru că era atât de deschis şi de
m-am trezit gândind: vulnerabil faţă de noi. El era un om simplu care încerca să
„Dacă întreaga lume ar putea fi acum aici, urcându-sene dea cele mai bune sfaturi, în timp ce îşi lua rămas-bun
la ceruri cu Paz şi ascultându-i pe cei dragi vorbind desprede la noi.
experienţa lor din momentul în care şi-au părăsit trupurile, Voia să se asigure că mai aveam încă un dar înainte
am cunoaşte cu toţii adevărul. Nu ne-am mai teme atât dede a pleca. Şi-a scos Biblia şi a spus:
mult să ne debarasăm de pielea noastră, ca să ne putem „Rugaţi-vă. Apoi deschideţi-o de trei ori şi puneţi
apropia mai mult de degetul undeva. Fiecare pasaj spre care este îndreptat
spiritul nostru." degetul vostru ar trebui să aibă un mesaj similar."
Chipul frumos al lui Paz spunea totul în acest sens. — Am încercat eu. Două pasaje păreau să aibă legătură,
Era evident că petrecerea va continua ore întregi, dardar
Izvorul vindecării e iubirea
Genny şi cu mine eram prea epuizaţi pentru a rămâne.
Ne-am strecurat în linişte afară. Norii de ploaie de nu puteam găsi sensul în cel de-al treilea. El a râs. „Genny,
deasupra noastră făceau ca cerul să fíe şi mai încearcă şi tu."
întunecat. In timp ce ne croiam drum cu grijă, pe
A fost la fel şi pentru ea. Două pasaje aveau în mod cert
strada plină de noroi, un petec luminos de lună ne-a
luminat brusc calea şi ne-a condus până acasă. legătură unul cu celălalt, dar al treilea era neclar. Eduardo
A doua zi dimineaţa, înainte de a ne da jos din pat, a râs din nou.
am citit din Curs: „Nu, nu e vorba că nu reuşiţi. Doar că trebuie să mai
„ Cei cu adevărat folositori sunt invulnerabili, întrucât exersaţi un timp."
ei J nu-şi protejează ego-urile şi, astfel, nimic nu îi poate Ne-am luat rămas bun de la Eduardo, ştiind că nici pe
răni. Utili-S tatea lor este modul lor de a-L lăuda pe el nu aveam să-1 mai vedem - cel puţin nu de partea
Dumnezeu ... Cei cu adevărat folositori sunt făptuitorii de aceasta.
miracole ai lui Dumnezeu, pe care Eu îi îndrum, până când Câteva zile mai târziu, am părăsit Insulele Filipine şi
vom fi cu toţii uniţi în bucuria împărăţiei. Eu te voi îndruma am zburat la San Francisco. Imediat ce ne-am dat jos din
oriunde poţi fi cu adevărat folositor şi către oricine poate avion şi am intrat în aeroport, am simţit, în mişcarea
urma îndrumarea mea prin tine. "74 frenetică a terminalului, diferenţa între cele două culturi.
în dimineaţa aceea am rămas mai mult timp în pat. Toată lumea era atât de preocupată, atât de grăbită.
Şederea nostru în Filipine se apropia de sfârşit. AmândoiAvionul nostru sosise mai devreme, aşa că am rămas pe
ştiam că timpul petrecut aici se sfârşise. trotuar aşteptându-1 pe bunul nostru prieten Peter să vină
Am luat masa de prânz cu Paz şi am discutat despresă ne ia.
asta. Ea a fost de acord cu faptul că plecarea noastră era
3
98
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Eram ca două flori scoase din pământ şi aşteptând să ,JVumai Sfântul Duh ştie de ce ai nevoie. Căci El îţi va
fie replántate. în timp ce priveam trecătorii, atât deda toate lucrurile care nu blochează calea către lumină. Şi
preocupaţi în drumul lor, m-am simţit gol şi singur. Apoi am de ce altceva ai putea avea nevoie? In timp, El îţi dă toate
observat-o pe Genny zâmbind, în timp ce se uita la aceeaşi lucrurile care trebuie să le ai şi le va reînnoi cât timp ai
oameni. nevoie de ele. Nu-ţi va lua nici un lucru, atâta timp cât mai
Am privit din nou. De data asta, mi-am dat seama căai nevoie de el. Şi totuşi, El ştie că tot ce îţi trebuie e
văzusem o reflecţie a vechiului meu eu, cochilia goală petemporar şi va dăinui doar până când te vei îndepărta de
care încercasem la nesfârşit să o umplu cu speranţe şitoate nevoile tale şi îţi vei da seama că ele toate au fost
77
dorinţe ce nu aveau să fie niciodată satisfăcute. în acel împlinite. "
moment, am văzut cu foarte mare claritate cât de
puternice puteau fi gândurile mele. Un singur gând fugar
de care îşi aducea aminte fostul meu eu, avea puterea de a
mă împiedica să simt că mă întorsesem acasă. Avea
puterea de a mă face să cred că suntem flori scoase din
pământ, aşteptând să fíe replántate de evenimente, în loc
să ştiu că noi suntem întotdeauna plantaţi în Dumnezeu. Şi
toţi oamenii pe care îi priveam făceau parte din aceeaşi EPILOG
grădină.
Genny a scos exemplarul noastră uzat a Cursului.
S-a rugat, a deschis cartea şi a indicat un pasaj - aşa în 1977 ne-am întors din Insulele Filipine şi am
cum făcuse Eduardo cu Biblia. înfiinţat oficial The Center for Spiritual Healing ofMarin
„Sunt aici numai pentru a fi cu adevărat folositor. County Inc.* din California. Persoane singure, cupluri şi
familii, având diverse credinţe religioase, au făcut parte din
Sunt' aici pentru a-L reprezenta pe Cel Care m-a trimis. Nu
acest Centru. Au participat la el oameni suferind de boli
trebuie să-mi fac griji pentru ce spun sau fac, întrucât Cel
Care m-a trimis mă va îndruma. Sunt mulţumit să fiu cronice şi severe, ca şi cei ce au dorit să-şi dezvolte
propriile lor daruri spirituale.
oriunde vrea El. ştiind că El merge acolo cu mine. Voi fi
Printre activităţile Centrului se numără călătoriile în
vindecat, în măsura în Iscare // las pe El să mă înveţe să
Statele Unite şi în Europa, pentru a oferi seminarii pe
vindec. "75
marginea cărţii Izvorul vindecării e iubirea. în plus, Centrul
Am luat şi eu cartea, am ţinut-o în mâini şi m-amoferă în fiecare duminică servicii de meditaţie şi seminarii
întors către şinele meu, cerând să aflu. Am deschis-o şi amspirituale de trei sau patru zile pe săptămână. Au participat
indicat un pasaj:
oameni de pretutindeni şi de toate felurile, mânaţi de
,J?u aşez pacea lui Dumnezeu în inima ta şi în mâinile interesul comun de a dori să cunoască mai multe cu privire
tale, ca s-o ţii şi s-o împărtăşeşti. Inima este pură pentru a la scopul lor spiritual unic şi la potenţialul iubirii în procesul
o ţine, iar mâinile sunt puternice pentru a o da. 76 de vindecare.
în 1980, am devenit fericiţii părinţi ai unui băieţel
Genny a luat încă o dată cartea, a aşezat-o pe pieptul
ei şi s-a uitat înăuntru. deosebit, pe nume Matei.

99
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
Un Curs în miracole
Un Curs în miracole (A Course in Miracles) a
apărut prin decizia spontană a doi oameni de a se
uni în vederea realizării unui ţel comun.
Este vorba despre Helen Schucman şi William
Thetford, profesori de psihologie clinică la Facultatea
de Medicină şi Chirurgie a Universităţii Columbia din
New York. Helen Schucman a primit cursul prin
channeling, timp de mai mulţi ani şi 1-a stenografiat.
William Thetford a ajutat-o să transcrie textul, iar în
1973, Kenneth Wapnick, a început să aranjeze
materialul, care era conţinut în nenumărate dosare
ce se aflau în încăpere. Nu are importanţă cine erau
ei, exceptând faptul că, aşa cum ne demonstrează
povestea lor, toate lucrurile sunt posibile, când sunt
făcute împreună cu Dumnezeu. Numele celor care au
colaborat la punerea pe hârtie a Cursului nu apar pe
coperta cărţii, deoarece Cursul nu poate fi şi nu
trebuie să fie revendicat de cineva.
Nu s-a intenţionat ca el să devină baza unui cult.
Singurul său scop este de a arăta o cale prin care
unii oameni vor fi capabili să-şi găsească propriul
învăţător Lăuntric.
100
* Centrul pentru vindecare spirituală din ţinutul
Marin. N. T. 197
Un Curs în miracole a fost publicat pentru prima
dată în trei volume, în iunie 1976. După cum se
arată şi în titlu, Cursul este alcătuit, de la început
până la sfârşit, ca un mijloc didactic. Este format din
trei cărţi: Textul, cu 669 de pagini; Cartea de
exerciţii pentru studenţi - 488 pagini şi Manualul
pentru profesori - 92 pagini. Ordinea în care
studenţii aleg să folosească aceste cărţi şi modurile
în care ei le studiază depind de necesităţile şi
preferinţele lor particulare. Planul de studiu propus
de Curs este conceput cu grijă şi explicat pas cu pas
- atât la nivel teoretic, cât şi practic. Cursul pune
accentul mai curând pe aplicarea practică decât pe
teorie, mai degrabă pe experienţă decât pe teologie,
afirmând în mod explicit că „o teologie universală
este imposibilă, dar o experienţă universală este nu
numai posibilă, ci şi necesară" {Manual pentru
profesori, p.77). Deşi face uz de terminologia
creştină, Cursul abordează teme spirituale
universale, subliniind faptul că nu este decât una
dintre numeroasele versiuni ale planului de învăţare
universal, de care diferă doar ca formă. Ele toate
duc, în final, la Dumnezeu.
Un Curs în miracole reprezintă cartea de bază a
spiritualităţii modeme şi este o lucrare în care
psihologia şi spiritualitatea se unesc perfect, fiind un
3
 Bruce Davis & Genny Wright Davis
sistem prin care fiecare dintre noi îşi poate găsi
drumul spre Dumnezeu. Ideile conţinute în el pot fi
regăsite în toate cărţile cu adevărat înălţate, inclusiv
în majoritatea celor publicate de EDITURA FOR YOU.
Aceste idei aduc o modificare aproape radicală a
modului nostru de a gândi, învăţându-ne să ne
eliberăm de frică şi să ne apropiem de Iubire, adică
de Dumnezeu.
In Curs se spune: Tot ceea ce vine din iubire
este un miracol. Citindu-1, învăţăm să facem
deosebirea dintre iluzie şi realitate, înţelegem cu
adevărat scrierile sacre ale omenirii. El vorbeşte
despre tot ceea ce frământă omenirea în acest
moment şi dărâmă aproape toate convingerile pe
care le-am avut până acum despre orice -inclusiv
despre păcat, pedeapsă, suferinţă, ego, frică,
vinovăţie, judecată, Dumnezeu, creaţie, iubire şi
multe altele.
Cursul spune: „nu vă străduiţi să schimbaţi
lumea, dar alegeţi să vă schimbaţi modul în care
vedeţi voi lumea". El mai spune că nu există decât
două judecăţi posibile: judecata trebuie sa fie ori o
expresie a iubirii, ori o cerere de a primi iubirea.
101
Deci, absolut orice facem, trebuie să vină din iubire.
Acesta este un curs în miracole. Este un curs
necesar. Doar timpul când îl urmezi este la
latitudinea ta. Liberul arbitru nu înseamnă că poţi
stabili planul de învăţare. Cursul nu vizează
predarea înţelesului (semnificaţiei) iubirii, asta fiind
mai presus de ceea ce poate fi predat. El vizează,
mai degrabă, îndepărtarea blocajelor din calea
conştientizării iubirii, care este moştenirea ta
firească. Opusul iubirii este frica, dar ceea ce este
atotcuprinzător nu poate avea opus.
Prin urmare acest curs poate fi rezumat foarte
simplu, astfel: Nimic real nu poate fi ameninţat.
Nimic nereal nu există.
In aceasta rezidă pacea lui Dumnezeu.
(Introducere la Un Curs în miracole - Text)
Prezentare făcută de EDITURA FOR YOU
Monica Vişan
Bruce Davis & Genny Wright Davis

3
102
Bruce Davis & Genny Wright Davis

103
 Bruce Davis & Genny Wright Davis

Bruce Davis Ph. D. Genny Wright Davis

IZVORUL
VINDECĂRII
E IUBIREA
O călătorie uluitoare de iniţiere spirituală; o poveste adevărată a unei iubiri
incredibile
Editura For You

3
104