Moto:

Mircea Dinescu,)
Dodeskaden
in volumul Moartea citeste ziarul (1989)

Ce-ati facut cu nebunii din gari ?

Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine,sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.

I-au cam tras spre polul lor cald

institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere ?
(...)

Utilizarea psihiatriei in perioada comunismului ca arma politica

Utilizarea psihiatriei in perioada comunismului ca arma politica este odioasa atat

prin insusi faptul ca a existat, cat mai ales pentru faptul ca in Romania, ca si in U.R.S.S.
(avand in modelul sovietic premise teoretice si o practica bine pusa la punct), abuzul de
acest tip a fost organizat de catre stat care, prin aceasta, a devenit o adevarata
“organizatie criminala”, implicand functionari oficiali, activisti de partid, organe represive
ale statului, inclusiv personalul medical in calitate oficiala.
Documentata mai ales de marturiile victimelor, frecventa sa urmand sa fie
stabilita in masura acumularii si instrumentarii probelor, culpa medicala este fara indoiala
greu de probat. Dupa cum i se spunea lui Vasile Paraschiv, poate cel mai cunoscut “caz
izolat” de acest tip, “doctorii se acopera cu hartii iar oamenii cu pamant”. In 1990, o
comisie a Ministerului Sanatatii alcatuita din psihiatri si care a functionat timp de patru
ani a examinat mai bine de 60 de cazuri din perioada comunista, recunoscand pe unele
drept abuzuri evidente, statul oferindu-le victimelor acestora pensii echivalente cu cele
acordate fostilor detinuti politici.
Limitele stiintei psihiatriei in Romania comunista au fost date de caracterul
totalitar al statului, locul ocupat de catre ideologie in toate domeniile si teama viscerala a
regimului de a nu-si pierde puterea si privilegiile. Psihiatria a fost politizată în sensul
ideologiei comuniste si supusă acesteia, organizată şi condusă de oamenii regimului
agreaţi de către Securitate. Psihiatrul care interna un opozant politic sub pretext de
schizofrenie sau paranoia se implica in mod constient in politica statului totalitar de la
care astepta de fapt anumite atitudini care sa-i aduca avantaje.
Incepand de la mijlocul anilor ’70, domeniul a fost nu numai în atenţia organelor
de partid, dar şi a acelora de represiune. Regimul Ceausescu a gasit mijloace eficiente
pentru a-i elimina pe "dusmanii poporului", folosind psihiatria în scopurile sale represive,
o metoda la indemana, "sub acoperire", utilizata in special pentru a elimina suspiciunile
Occidentului legate de tratamentul aplicat adversarilor politici.
Intr-un discurs din 1 octombrie 1968, Nicolae Ceausescu i-a etichetat drept
"nebuni" pe cei care credeau ca pot darama regimul comunist: “Mai exista inca astazi
cineva care se gandeste ca se pot gasi in Romania forte sociale capabile sa puna in
primejdie sistemul nostru socialist? Cred ca nu. Fara indoiala, tovarasi, nici un taran
cooperator, nici un lucrator din statiunile de masini si tractoare sau din gospodariile

1
agricole de stat, nici un intelectual din institutele noastre de cercetare si din scoli nu ar
ingadui nimanui sa puna la indoiala trainicia si forta socialismului in Romania. Fireste,
pot sa mai fie nebuni si vor fi intotdeauna, dar pentru nebuni societatea noastra
socialista dispune de mijloace necesare, inclusiv camasa de forta. Dar, dupa cum stiti,
dezvoltam medicina pe o scara larga. Chiar si acesti nebuni pot fi tratati cu mijloace
moderne pentru a nu trebui sa recurgem la camasa de forta". Acesta a fost semnalul
transmis de fostul dictator "organelor in drept" pentru a lua masuri speciale impotriva
disidentilor.
Locurile de detentie psihiatrica au fost repertoriate pentru prima data intr-un
raport din 1978 al Amnesty International ca fiind spitalele psihiatrice obisnuite in care au
fost construite pavilioane speciale, cu gratii la ferestre si pazite, sectiile de psihiatrie ale
spitalelor – penitenciare si institutiile psihiatrice speciale pentru bolnavii psihici
periculosi, aici fiind incluse si persoanele suferind de boli incurabile sau care comisesera
fapte penale. In lista acestora sunt cuprinse cel putin spitalele: Penitenciar Jilava, Nr. 9 -
Dr. Gh. Marinescu, din Bucuresti cu o anexa la Popesti- Leordeni, Jud. Ilfov,
Balaceanca, Jud. Ilfov, Voila (langa Campina) si Urlati, Jud. Prahova, Sapoca, Jud.
Buzau, Poiana Mare si Podari, Jud. Dolj, Timisoara, Gataia – mai ales in anii ‘50- si
Jebel, Jud. Timis, Stei – Dr. Petru Groza, Jud. Bihor, Onesti, Jud. Bacau, Socola si
Raducaneni, Jud. Iasi, Cluj – Napoca, Jud. Cluj.
Reglementarile legale - publice (Decretul nr. 12 din 1965, Decretul nr. 313 din 14
octombrie 1980, privind asistenta bolnavilor psihici periculosi, Legea nr. 3 din 6 iulie
1978, privind asigurarea sanatatii populatiei - art. 108 si Codul Penal din 1968 care
prevedea la art. 114 internarea “pana la vindecare” a persoanelor care comisesera deja
fapte ce cadeau sub incidenta legii) sau secrete si inaccesibile populatiei (Directivele
PCR si ordinele interne ale Securitatii care prevedeau “asanarea sociala a populatiei”,
cu ocazia manifestarilor oficiale) - au facilitat abuzurile, permitand sechestrarea in caz
de “urgenta medicala” prin nerespectarea procedurilor.
Internarile legate de evenimente politice pentru prevenirea manifestatiilor ostile
contra regimului, au antrenat grupuri intregi de oameni, sicanand si intimidand sute de
oameni sanatosi, marginali sau pacienti in stare de remisiune, unii reintegrati in familii.
Un exemplu concludent al tratamentului aplicat il reprezinta modul in care
Securitatea a actionat in preajma Universiadei organizate in Romania in 1981, un
eveniment important al imaginii externe a dictaturii sotilor Ceausescu. Toti potentialii
tulburatori ai acestui eveniment au fost ridicati de pe strada sau din casele lor si internati
in spitalele de psihiatrie. Laolalta nebuni periculosi, disidenti politici, oameni nevinovati s-
au trezit in dube si dusi la Spitalul nr. 9 si la o sectie din afara Bucurestiului, la Popesti-
Leordeni, unde au stat inchisi in saloanele special amenajate si li s-au administrat
medicamente neuroleptice.
In Nota nr. VI/S-89.1 din 15.07.1981, inregistrata la Ministerul Sanatatii -cabinetul
adjunctului ministrului, dr. Aldea Mihai - inspectorul general Valerian Mirontov-Tuculescu
la acea data ocupand functia de “coordonator al activitatii de psihiatrie din unitatile
medicale din Bucuresti”, analiza critic internarea fortata a o suta de persoane ridicate cu
forta de acasa de catre echipaje formate din cadre de militie si cadre medicale, fara
consimtamantul lor sau al apartinatorilor; Tuculescu concluziona ca: “Modul actual de
interventie a spitalului Gh. Marinescu prin intermediul echipajelor cu autosanitare este
propriu sistemului vanatorii de bolnavi practicat in epoca feudala si de catre nazisti,
sistem prohibit in psihiatria contemporana”.
O alta nota explicativa a Directiei sanitare a Municipiului Bucuresti prezinta si
traseul ordinului: “Conform indicatiilor primite din partea Comitetului municipal al PCR, in
vederea desfasurarii normale a Universiadei, Directia sanitara (dispozitia verbala a tov.
dr. C. Gorgos, directorul policlinicii Titan) a procedat la triajul bolnavilor psihici aflati in

2
evidenta […] care au fost spitalizati la Spitalul Gh. Marinescu unde li se aplica terapia
corespunzatoare. […] Total spitalizati – 100, din care 12 sunt incadrati in Decretul 313 iar
88 reprezinta URGENTE MEDICALE (sic!)”. In urma interventiei, lui Tuculescu i s-a
intocmit dosar de Securitate, actiunea sa fiind atent si rapid contracarata. Dosarul sau
arata ca securistii erau cu ochii pe asa-zisii "jalbari", adica persoanele care protestau,
care aveau comentarii ostile si care erau urmarite permanent.
Constitutia comunista nu se opunea formal activitatii politice a cetatenilor totusi,
in practica, orice activitate politica cu exceptia celei dirijate de partid era interzisa.
Criticile la adresa politicii partidului comunist, activitatile pentru apararea drepturilor
omului, formarea de sindicate, criticarea violarii drepturilor muncitorilor, in general
exprimarea oricaror opinii critice, cererile de emigrare, activitatile religioase considerate
propaganda religioasa ori fenomen psihopatologic, formularea unor memorii si petitii
erau catalogate adesea ca boala psihica. In vizorul organelor de represiune mai erau si
intelectualii incomozi sau oamenii care au fost odata atasati de regim, dar devenisera
scandalizati de cum evolua situatia, considerati atat de turbulenti incat nu puteau fi
linistiti si trebuiau astfel inchisi in spitale psihiatrice.
In Iipsa colaborarii cu Securitatea care monitoriza petitiile, mai ales pe cele cu
caracter politic, cetatenii care le formulau erau internati cateva zile la psihiatrie cu
justificarea ca li se face un control psihiatric, de fapt pentru pentru a-i intimida. Lungimea
perioadei de internare varia de la cateva zile la cativa ani. In interviuri, memorii si
interventii publice publicate dupa 1989, protestatarii tratati astfel reclama despotismul
personalului, lipsa de calificare si folosirea in scop represiv si in scopuri de “reeducare” a
persoanelor tarate, detinutilor de drept comun, alcoolicilor, psihopatilor sau fostilor
bolnavi psihici, bataile sadice, izolarea specifica sau amestecarea in saloane de agitati
sub cheie, interzicerea vizitelor din partea familiei, cenzura, controlul permanent al
relatiilor detinutului cu alti detinuti, necomunicarea duratei spitalizarii, absenta oricarei
cai de recurs, protectie legala sau dialog cu reprezentantii justitiei.
Simpla lecturare a diagnosticelor medicale conduce spre impresia manipularii din
motive politice referitoare la necesitatea de spitalizare. In general, dupa consemnarea
sustinerilor pacientului ca: a dorit sa denunte unele abuzuri, ca a fost arestat si internat
ilegal si ca nu i-au fost respectate drepturile cetatenesti, se consemna sec ca pacientul
nu are constiinta bolii sale sau a starii mintale, ca este iritabil, impulsiv sau rigid, ca nu
mai este responsabil de faptele sale, ca activitatea sa deja declarata “antisociala” trebuie
controlata si ca trebuie tinut la izolare. Diagnosticul cel mai des utilizat era “paranoia
psihopatica – reactiva (la Vasile Paraschiv si “in forma sistematizata”).
In urma prezentarii publice, intr-un document “sistematizat”, pe puncte, a
proiectului sau de liberalizare a vietii sindicale, muncitorul protestatar Vasile Paraschiv a
fost internat la Urlati, apoi la Voila (langa Campina), Jud. Prahova si Sapoca, Jud.
Buzau, printre bolnavi cronici, incurabili, fiind tratat abuziv, inclusiv farmaceutic.
Imaginea cea mai impresionanta din memoriile sale este aceea a spitalului de la
Sapoca, “iadul pe pamant”, cum il numeste: fapturi umane dezarticulate, murdare, ranite,
traind in comun aproape in stare de nuditate, jelind sau, dimpotriva, practicand pasul de
defilare in chip autist, fiind biciuite atunci cand erau dezorientate in chip animalic,
alcatuind o “lume profund indurerata si dezordonata care forfotea tot timpul fara rost -
era o atmosfera de haos, un calvar”. Dupa declaratia medicului Gheorghe Ionescu, de la
Spitalul de Psihiatrie din Voila, "[…] nu trecea o saptamana sa nu te trezesti cu ei. Mai
era adus cineva considerat a fi nebun. Era un sentiment de teama, dar si de repulsie, de
scarba".
Dupa externare, “pacientul” era “dispensarizat”, supus supravegherii organelor
sanitare teritoriale, obligat la tratament medical – neuroleptizat - ambulatoriu. Din acest
motiv, protestatarul declarat “bolnav psihic” putea fi oricand rapit de acasa sau de pe

3
strada, fara alte formalitati, “pe baza antecedentelor. sale. Calificarea “ca bolnav psihic”
facea ca instrumentarea “cazului” de catre procuror, intr-un proces politic, sa fie evitata,
insa se poate constata ca nu exista cazuri in care o astfel de persoana sa nu aiba si un
dosar de securitate ca urmarit, adesea foarte cuprinzator. La o analiza globala si
sinoptica a acestor dosare, se observa ca urmarirea pe perioade lungi de timp de catre
Securitate preceda in marea majoritate a cazurilor abuzul psihiatric, sau cel mult era
concomitenta cu acesta, foarte rar procedurile jurisdictionale penale fiind respectate. Un
exemplu este Mihaila Nicolae, tipograf, nascut in 1915, care a fost avertizat de
Securitate de trei ori in perioada 1966 – 1967 iar in 1974 a fost internat cu diagnosticul:
“sindrom paranoid; bolnav cu delir politic, actioneaza prin scrisori si demersuri la
ministere”.
Un alt caz de psihiatrie politică aflat încă din 1978 în atenţia Amnesty
International, de internări psihiatrice abuzive practicate timp de 17 ani asupra unui om
care contesta regimul comunist este cel al lui Marin Truşcă, numit in dosarul de
Securitate "Traian"si "Didactul". In actele medicale intocmite la spitalul Socola, la rubrica
"scurtă observaţie de internare", exista următoarea menţiune: "Pacientul este adus de la
Vaslui pentru idei protestatare". Devenit proscris al regimului, Truşcă încearcă să-şi
găsească de lucru în mai multe judeţe. Peste tot este urmărit de Securitate, dar, în
special, la Craiova, unde cazul Truşcă este semnalat generalului Iulian Vlad, şeful
Securităţii, figurând ca subiect de lucru în acţiunea top secret "Orizont 2000",
coordonată de generalul Alexie, şeful politic al Securităţii. La Bucureşti, la CC, se discută
cazul Truşcă şi se dau indicaţii. Procuratura Militară Dolj se conformează şi, cu ajutorul
medicinei legale, dispune internarea sa la diverse spitale de psihiatrie. După "90, cazul
Truşcă, este clasat, prin scoaterea din evidenţele Spitalului Clinic nr. 3, Craiova, iar
"pacientului Truşcă" i se recunoaşte, în sfârşit, statutul de "om sănătos psihic". Cazul
sau a ajuns la CEDO, după ce în justiţia din România a pierdut procesele cu cei 120 de
ofiţeri de securitate şi 75 de informatori, plus medici şi politruci din 11 judeţe.
O situatie imorala din punctul de vedere al eticii medicale este cea a medicilor
care sustin ca au practicat false diagnostice, pentru a salva subiectii de la o situatie mai
proasta – penala – care i-ar fi asteptat.
O altă caracteristică a spitalului psihiatric de tip carceral o constituia ierarhizarea
după sistem totalitar, puterea fiind distribuită piramidal şi dând şefului de secţie puteri
dictatoriale. Acesta era numit, în fapt, pe viaţă, în funcţie de ataşamentul său politic şi
faţă de Securitate. Şeful de secţie trebuia neapărat să fie agreat de catre partid şi
Securitate. El monopoliza întreaga putere, lua practic toate deciziile importante, dădea
toate avizele de internare, punea diagnosticele la ieşire, decidea data externării,
transformându-i pe ceilalţi medici în simple mecanisme depersonalizate şi supuse. Şeful
putea favoriza sau persecuta pe oricine fără a da explicaţii şi putea distribui preferenţial
sarcini.
Organizarea piramidală totalitară limita, ca şi în cadrul societăţii comuniste, orice
iniţiativă, secţia, spitalul devenind la rândul lor uşor de manipulat de către organele de
represiune interesate. Era suficient doar un şef autoritar (competenţa sa profesională nu
conta) pentru ca instituţia psihiatrică să fie aservită puterii. Ca în orice organizaţie,
spitalul de acest tip funcţiona prin modalităţile decise de o putere care, în aparenţă,
trebuia să fie o putere medicală, dar, de fapt, în perioada comunistă puterea era a
Securităţii şi Partidului. Ca orice putere de tip absolut şi aceasta se va radicaliza, în
sensul că relaţia dintre bolnavi şi personal va fi împinsă până la extrem, devenind
similara relaţiei stăpân – sclav, deoarece nu exista nici o contrapondere faţă de puterea
personalului (organizaţii ale societăţii civile, justiţie reală, canale de contestare etc).
Bolnavii nu aveau nici un cuvânt de spus, fapt ce genera resentimente si conflicte pe

4
care la randul lor membrii personalului le rezolva prin mijloace autoritare - contenţie,
tratament forţat, sistem de pedepse şi recompense.
Probabil marea majoritate a medicilor psihiatri si personalului medical auxiliar a
ştiut de existenţa acestor abuzuri dar au preferat să stea în expectativă, fără să
intervină, deşi erau martori direcţi. Potrivit acuzelor victimelor, cei care au încălcat cu
bună stiinţă deontologia medicală, intrând într-un evident conflict cu etica meseriei nu au
reprezentat un grup restrâns, ''elitist'', care în mod conştient a prescris sau aplicat
tratamente abuzive. Ca si in alte cazuri de colaborare cu opresorul, foloasele materiale
favorurile personale, funcţiile, călătoriile în stăinătate, posibilitatea publicarii unor lucrări,
remunerarea financiară superioară faţă de colegii de breaslă şi realizarea unor ''relaţii'
speciale cu autorităţile comuniste, au fost câteva dintre beneficiile colaborarii.
Majoritatea au ocupat funcţii importante în sistemul sanitar, de directori sau responsabili
politici în spitale. La toate acestea se adăuga şi activitatea din cadrul P.C.R. sau
Securitate, activitaţi remunerate evident într-un mod aparte, în funcţie de ''valoarea''
muncii prestate.
Simbolică a fost numirea încă din 1948, la conducerea Spitalului nr. 9 din Bucureşti
a lui Ipolit Derevici, colonel în Armata Roşie şi fost prieten cu Gheorghe Gheorghiu Dej.
În unele cazuri, aceşti directori de spitale psihiatrice erau membrii ai Securitatii,
special instruiţi pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru ''specifice''.
Este cazul lui Virgil Angheluţă, fost director al aceluiaşi spital din Bucureşti, medic
generalist în cadrul unei unităţi de Securitate, care fusese numit prin intervenţia D.S.S.-
ului.
La spitalul de psihiatrie din Poiana Mare, Jud. Dolj, unul dintre şefii de pavilioane, a
fost numit în perioada 1975-1978, dr. Dragu, care avea grad de căpitan în Securitate. În
cadrul aceleiaşi instituţii a fost numit pe funcţia de director politic insărcinat cu
reeducarea deţinuţilor politici şi ''reîntoarcerea lor spre valorile marxist-leniniste'', dr.
Enache. A fost ajutat în această ''misiune'' de către dr. Olaru, şeful comisiei de medicină
legală din Craiova care, de altfel, făcea repartizarea în această problemă spre spitalul
Poiana Mare.
În incinta Spitalului nr. 9 din Bucureşti exista o secţie special destinată deţinuţilor
politici, denumită ’’0 - zero”, condusă de către Ion Covaci, membru al Securităţii.
Tratamentele zilnice erau aplicate de către Covaci în ciuda faptului că existau medici
psihiatri care se puteau ocupa de administrarea zilnică a tratamentelor; el avea prioritate
în ceea ce privea prescrierea şi aplicarea injecţiilor cu neuroleptice, fără consultarea în
prealabil a medicilor de specialitate.
Totuşi regimul nu s-a folosit doar de cadrele special ''instruite'' în acest gen de
represiune. Uneori se păstrau în activitate şi medicii specialişti din ''vechea gardă''
secondaţi de către ''specialiştii'' D.S.S.-ului.
Dr. Tomorug Epaminonda, unul dintre cadrele sanitare de specialitate şcolite în
perioada interbelică, a rămas în funcţie până la sfârşitul anilor ‘60, intrând într-o
colaborare tacită cu Securitatea. Activitatea sa din Spitalul nr. 9 Bucureşti a fost afectată
de intervenţiile repetate ale Securităţii, conştient de faptul că metodele psihiatriei erau
folosite împotriva deţinuţilor politici internaţi forţat.
Începutul anilor ‘70 aduce şi înnoirea cadrelor, cu tehnicieni veniţi de la
specializări din U.R.S.S., asemeni dr. Elena Vrabie ce activase în cadrul Institutului de
Medicină Legală de la Leningrad.
La varful ierarhiei medicale si politice deopotriva s-au aflat medici precum dr.
Vasile Predescu, iniţial medic pediatru specializat în U.R.S.S., recompensat pentru
faptele sale nu numai cu postul de profesor, dar şi cu cel de director în minister, deputat
în M.A.N., secretar de partid al Universităţii de Medicină, prorector, şeful problemelor de
psihiatrie din minister, şeful comisiei de supraexpertiză psihiatrică. Predescu a fost

5
secondat de catre dr. C. Gorgos, numit director la policlinica Vitan din Bucureşti la
intervenţia D.S.S.-ului, secretarul comisiei de psihiatrie şi al “Ordinului medicilor“, cea
mai importantă instituţie etică din medicină.
“Noua morală”, cu afirmarea socialismului infailibil şi invincibil, a făcut să se pună
în practică aşa-zisa represiune "aseptică”, adică o represiune pur medicală, pentru a
camufla anumite faţete ale regimului de represiune, reuşind astfel să târască psihiatria
românească pe drumul celei mai mari mistificări şi încălcări de etică medicală.
Se pune întrebarea de ce au acceptat psihiatrii subalterni nomenclaturii
caracterul represiv al abaterilor de la etica psihiatrică şi, în definitiv, de la etica
medicală? Oare pericolul care îl pândea pe psihiatrul nonconformist era atât de
nimicitor?
Crezand alaturi de Erich Segal ca “profesia de medic are mai multi sfinti decat
pacatosi”, notam ca raspunsurile date de membrii breslei indica lipsa loialităţii dintre
profesionişti, dorinţa de parvenire sau de a căpăta o anumită poziţie în ierarhie, chiar
nevoia de linişte şi de a nu avea dificultăţi, ca reprezentand mai degrabă motivaţiile cele
mai plauzibile. Nici degrevarea de răspundere pe motiv că, în definitiv, şeful care dirija
acţiunea răspundea, nu poate constitui un argument solid. Experienţa proceselor
naziştilor de la Nürnberg, credem că este edificatoare în acest domeniu.

Ioan C. Cucu
Dragos Marcu
Adrian Miclea

BIBLIOGRAFIE:

1. Ioan C. Cucu, Psihiatria sub dictatura; o carte alba a psihiatriei comuniste romanesti,
f.e., Piatra Neamt, 2005 (Lucrarea a aparut dupa 14 ani de asteptare (2005),
invingand obstacole si adversitati insurmontabile si opozitia fata de adevar a
nomenclaturII psihiatriei, inclusiv a autoritatilor romanesti. Acest lucru se intampla
chiar in Romania postrevolutionara, unde se presupune ca democratia a invins. Ea a
mai fost publicata pe internet in foarte multe Forumuri, avand o cota de vizitare de
peste 300.000 de vizitatori. Pe langa partea teoretica, lucrarea prezinta si un studiu
stiintific bazat pe un material (prezentat in anexa) de peste 60 de dizidenti internati si
torturati prin metode psihiatrice (prezentati la sfarsit in anexa).
2. Vasile Paraschiv, Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic
organizat de statul comunist, Ed. Polirom, Iaşi, 2005.
3. N. Ceausescu, Romania pe drumul desavarsirii constructiei socialiste, Ed. Meridiane,
1969.
4. Roumanie, Amnesty International, sectiunea franceza, 1980.
5. Arhiva C.N.S.A.S., Dosar I 1952, Valerian Mirontov Tuculescu.
6. Ion Vianu, Persecutia psihiatrica a opozantilor si disidentilor, in 22, anul XV, nr.
847/02.06.2006.
7. Christian Levant, Didactul", primul caz dovedit de psihiatrie politică, in Adevarul,
20.11.2006.

6
PREZENTARE AUTORI:

• DRAGOS MARCU

Licentiat al Facultatii de Istorie, Universitatea “Al. I Cuza” din Iasi, 1999.

Licentiat al Facultatii de Drept, Universitatea din Bucuresti, 2002.
Consilier CNSAS, 2000-2005.
Avocat in Baroul Bucuresti, 2007.

• ADRIAN MICLEA

Licentiat al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti, 2005.

• CUCU C. IOAN

1.Pregătirea profesională

1. FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

2. FACULTATEA DE PSIHOLOGIE BUCUREŞTI
3. EXTERNAT ŞI INTERNAT PRIN CONCURS
4. MEDIC PRIMAR PSIHIATRU
5. DOCTOR ÎN ŞTIINŢELE MEDICALE

2.Activitatea de asistenţă medicală

a.După externatul şi internatul prin concurs am activat ca medic de întreprindere-Suceava şi
apoi ca medic de familie(circumscripţie) la circumscripţia sanitară Scheia-Suceava (1961-
1963)
b.Medic specialist prin examen de atestare,1967
c.Preparator la catedra de psihiatie UMF Bucureşti-1963
d.Asistent universitar la catedra de psihiatrie UMF Bucureşti-1967
e.Doctor în ştiinţele medicale-specialitatea de psihiatrie-1972
f.Medic primar psihiatru-1972
g.Psiholog,prin absolvirea facultăţii de psihologie Bucureşti,1970
În cadrul catedrei de psihiatrie în afară de munca didactică am lucrat în clinica de
psihiatrie,Spital al.Obregia cu ½ normă din 1967-1998
h.Medic cu cabinet privat de psihiatrie din 1989 pînă în prezent.

3.Activitate didactică
Din 1963 am devenit cadru didactic universitar.Activitatea mea didactică a constat din:
a.Conducerea de stagii de lucrări practice sau de stagii de externat în psihiatrie (6-10 grupe
anual).Din 1963 am avut inclusiv grupe de la facultatea de stomatologie.
b.Sarcina de îndrumare a medicilor secundari în stagiul de specializare.
c.Participare cu redactare de cursuri pentru studenţii de medicină generală şi pentru
pregătirea rezidenţilor din psihiatrie.
d.din 1980 am preluat total cursului de psihologie medicală introdus la facultatea de
stomatologie
e.Preluarea şi a cursului de psihiatrie pentru studenţii stomatologi.
f.Conducerea anuală a 3-5 lucrări de diplpmă dintre care şi la facultatea de stomatologie

7
4.Activitatea ştiinţifică şi de cercetare
În afara elaborării succesive de cursuri pentru pshologia medicală predată la
stomatologie,participarea la toate tematicele de cercetare ştiinţifică ale catdrei,elaborarea
unui curs pentru medicii de familie,am mai efectuat şi următoarele lucrări ştiinţifice:
I. Lucrări monografice redactate şi editate
1.Familia în Psihoza maniaco-Depresivă,teză de doctorat,UMF Bucureşti.1972
2.Manual de igienă pentru clasa VII-a,lucrare premiată la concursul de manuale şcolare,1963
3.Manifestări psihiatrice în clinica medicală,Ed.L,Buc.,1977
4.Psihiatria adolescentului,Ed.L.,Buc.,1979
5.Psihologia medicală,ed.L.,Buc.,1980;
6,Medicina psihosomatică,Ed.L.,Buc.,1981
7.Psihiatria socială,partea I,Ed.L.,Buc.,1982:
8.Psihiatria socială,partea II,ed.L.,Buc.,1983
9.Autosugestie şi relaxare,ed.Ecodava,1992:

II.Cursuri şi participări la manualele redactate de catedră

10.Curs de psihiatrie pentru medicii de medicină generală (1979-85)
11.Psihiatria (sub red.V.Predescu9,Ed.med.1976
12.Psihiatria (sub red.v.Predescu),Ed.med.1991
13.Cursul de psihologie medicală susţinut peste 20 ani la facultatea de stomatologie

III.Lucrări publicate în ţară şi străinătate,participări la congrese,simposioane naţionale şi

internaţionale.
14.Cîteva consideraţiuni asupra pancreasului exocrin în hepatita epidemică,Viaţa
medicală,21,1962;
15.Complicaţiile endocarditei lente tratate şi netratate,lucr.diplomă,Iaşi,1960
16. Aspecte clinice ale tulburărilor psihice din cardiopatii,Med.int.,1969,1,105
17. Psychiatic aspects in uremia,Phronesis,1975,21
18. Aspecte clinice ale tulburărilor psihice în bolile renale,Med.Int.,1970,2;
19. Contribuţii privind importanţa factorului psihic în astmul bronşic,Neurol.(Buc.),1973,4;
20. Investigation related to psychopathologicas aspects in cardiac
illness,Phronesis,1975,18;
21. Psychiatric troubles in endocrine disorders,Phronesis,1977,33;
22. Psychiatric aspects in blood diseases,Phronesis,1977,34;
23. Consideraţii asupra variabilităţii sezoniere a morbidităţii prin boli
psihice,Spitalul,1968,4;
24. Psihiatria şi medicina generală,Rev.referate,jud.ilfov,1977,1;
25. Cercetări privind iodemia în melancolie,Korsakov,1966,4;
26. Consideraţii asupra simptomatologiei psihice în hipertensiunea arterială
esenţială,Viaţa medicală,1966,20;
27. Contribuţii la studiul psihopatologic al depresiilor,Neurol.(Buc.),1976,6;
28. Cercetări privind valoarea metodologică a scalei Bioianovski-
Chloupkova,lucr.diplomă,Fac.psihologie Bucureşti,1970
29. Familia şi bolile psihice,Spitalul,1971,3;
30. Inclassified state in psychiatric pathology of adolescent,Phronesis,1975,18;
31. El tratamiento en postcuras con flufenasine-depot,Phronesis,1974,13;
32. Metodologia depistării active a bolilor psihice în populaţia urbană, Igiena,1974,23,6;
33. Aspectos psychiatricos en familieres de psichoticos maniaco-
depresivos,Phronesis,1976,24;
34. Depresiune endogenă de mică intensitate în practica medicală,Rev.studii şi
referate,jud.Ilfov,1976,1;
35. Stări depresive specifice pensionarilor vârstnici,publ.Vol.VIIIth,European Congress of
clinical Gerontology,Mangalia,1977;
36. Aspecte clinice ale formelor de debut în schizofrenie,Publ.volum I,Conferinţa
naţională de Psihiatrie,Buc.,1964;

8
37. Cercetări asupra reactivităţii în psihopatii, Publ.volum II,Conferinţa naţională de
Psihiatrie,Buc.,1969;
38. Studiu asupra condiţiilor de decompensare a bolnavilor cu stări psihopatice,
Publ.volum II,Conferinţa naţională de Psihiatrie,Buc.,1969;
39. Contribuţii la investigarea personalităţor psihopaţilor, Publ.volum II,Conferinţa
naţională de Psihiatrie,Buc.,1969;
40. Cercetări privind situaţia capacităţii de muncă şi familială în unele boli psihice,
Publ.volum III,Conferinţa naţională de Psihiatrie,Buc.,1974;
41. Implicaţii teoretice şi practice în abordarea nevrozelor şi a bolilor
psihosomatice,publ.volum “Relaţii interdisciplinare ale psihiatriei”, Ed. Junimea,
Iaşi,1976;
42. Aspecte clinico-psihologice în bolile cardio-vasculare, publ.volum “Relaţii
interdisciplinare ale psihiatriei”, Ed. Junimea, Iaşi,1976;
43. Psihiatria transcultirală şi criza psihiatriei clasice,publ.în vol.”Viitorul
psihiatriei”,ed.Junimea,Iaşi,1980;
44. Le model de la maladie psychique et les consequences d,une interpretation
ideologique,Conexiuni,mai,1992;
45. Strategii cognitiv-behavioriste în abordarea psihoterapeutică a bolnavilor cu cancer
extracerebral,Revista de psihoterapie,vol.V,nr.1,2002
46. Ideologia abuzului psihiatric.Modele medicale şi azilare în interpretarea dogmatică
comunistă,I congress APLR(Ethic and psychiatry),oct.2-3-4,1992;
47. Declinul viziunii clasice asupra spitalului psihiatric,volum Conferinţa naţională de
psihiatrie,8-10 oct.1998;
48. Istoricul manifestărilor ştiinţifice psihiatrice antebelice în România, volum Conferinţa
naţională de psihiatrie,8-10 oct.1998;
49. Patologie afectivă în familiile depresivilor endogeni,Simposionul “Depresia concept
bio-psiho-social”,Piatra Neamţ.iunie,2000;
50. Depresii tranziente specifice pensionarilor de vârstă-studiul unor fenomene de
socioterapie neorganizată, Simposionul “Depresia concept bio-psiho-social”,Piatra
Neamţ.iunie,2000;
51. Psychosomatic and Gerontopsychiatry,VIIIth Congress of clinical
gerontology,Mangalia,1977;
52. Illness model in psychiatry and pharmacological treatment,13th CINP Congress,Tel
Aviv,Istrael,mai,1982
53. Borderline adolescent psychopathology in the light of social contact and
communication,9th World Congress of social Psychiatry,5-9 jullet,1982,paris;
54. Own familly in manic-depressive psychosis,6th Congress of Social
Psychiatry,Opatia,Jugoslavia,1976;
55. Cercetări privind tratamentul de întreţinere a schizofreniei cu flufenazină-
depot,Consfătuirea de psihofarmacologie,Praga,1974;
56. Illness model and psychiatry,International Simposium neurosciences,Phronesis
II,Barcelona,1979;
57. Social contact,communication and adolescent,psychopathology,7th Congress of
social psychiatry,Lisabona,1978;
58. Criza anxioasă,a 8-a consfătuire “actualităţi în psihopatologie şi terapeutică”,Buc.,24-
25 oct.1986;
59. Psychiatric aspects in adolescent turmoil,Simposium Phronesis I,Madrid,1977;
60. Family groupin manic-depressive reaction,al 6-lea Congres mondial de
psihiatrie,Honolulu,USA,1977;
61. Normality or schizoid reaction-the crossing point of adolescent turmoil,8th World
Social psychiatry,august,1981,Zagreb;
62. Acceleration-the biological background of adolescent turmoil,3th Congress of
Biological psychiatry,28 iunie,1981,Stocholm;
63. Antidepressive drugs in some anxiety behavior,Simposium Psychopharmacologicum,
22-24 oct.,1980,Bratislava;

9
64. Grupul de discuţii în practica îngrijirii bolnavilor psihici,al 6-lea Simposion de
psihoterapie,mai,1980,Sibiu;Schizofrenia în contextul psihiatriei sociale, Simposionul
„Schizofrenia”,oct.1980,Bucureşti;
65. Anxietate:motivaţie biologică şi socială,a 8-a consfătuire “Actualităţi în psihopatologie
şi terapie”,iunie,1981,Buc.;
66. Interferenţe pseudonevrotice în patologia vasculară cerebrală,a 7-a Consfătuire
anuală,”Actualităţi în psihopatologie şi terapeutică”,iunie,1981,Bucureşti;
67. Alienarea socială şi efectele ei psihopatologice,a 3-a consfătuire
Antropologică,1981,oradea;
68. Cercetări privind dinamica tematicelor delirante,Simposionul
“Alex.obregia”,Buc.,1977;
69. Modelul de boală în psihiatrie,Simposionul “Terapiile biologice în
psihiatrie”,iunie,1979,Bucureşti;
70. Patologie personală şi de grup în psihoterapia grupului familial de adolescenţi,al 5-
lea simposion de psihoterapie,Sibiu,1983;
71. Corelaţii între sindromul clinic şi organic în epilepsie,a 4-a consfătuire “Sindroamele
psihoorganice cronice”,1978,Buc.;
72. Etica recomandării medicale privind viaţa sexuală,mecanisme iatrogene,a 4-a
consfătuire “Sindroamele psihoorganice cronice”,Buc.,1978;
73. Psihopatologia adolescenţilor-cercetări personale,Consfătuirea “Psihopatologia
adolescenţilor”,Timişoara,1977;
74. Conceptul de sănătate şi normalitate,Simposionul “Psihiatria
antropologică”,Oradea,1978;
75. Reacţii nevrotice şi psihotice determinate de cutremurul din 1977,Sesiunea
Acad.St.medicale(INP),buc.,1979;
76. Factorii etiologici ai neurasteniei,Simposionul “probleme de Psihiatrie
Socială”,Timişoara,1976;
77. Studiul factorilor etiologici la un lot de neurastenici,Sesiunea Acad.St.med.1974,Buc.;
78. Cercetări privind aspectele psihopatologice şi psihosomatice în bolile
cardiace,Siposionul “Al.Obregia”,1973,Buc.;
79. Psihoterapia în sindroamele borderline la adolescenţi,Simposionul de
Psihoterapie,Sibiu,19776;
80. Morbiditatea prin boli psihice într-un sector al capitalei,Sesiunea
acad.St.med.,Buc.,1974;
81. Psihopatologia afectivă în familiile bolnavilor cu PMD,Simposionul “Stările
depresive”,biuc.,1975;
82. Psihopatologia bolilorde sânge,Simposionul “Zilele medicale ale policlinicii
Titan”,Buc.,1973;
83. Factorii etiologici ai neurasteniei, Simposionul“Probleme de psihiatrie
socială”,Timişoara,1976;
84. Aspecte psihologice la pensionarii de limită de vârstă,Consfătuirea “Psihiatria
socială”,Timişoara,1976;
85. Încadrările psihosociale ale adolescenţilor internaţi în spital,Consfătuirea “psihiatria
Socială”,Timişoara,1976;
86. Aspecte epidemiologice ale morbidităţii gerontopsihiatrice,Consfătuirea de
psihiatrie,Poiana Braşov,1975;
87. Simptomele psihice izolate de intensitate nevrotică,Consfătuirea de psihiatrie,Poiana
Braşov,1975;
88. Semnificaţia medico-legală a tematicelor delirante în ultimii 40 de ani,Consfătuirea de
psihiatrie Legală,Timişoara,1972;
89. Contribuţii privind diagnosticul diferenţial între melancolia endogenă şi cea de
involuţie,Consfătuirea Psihiatrie,Timişoara,1966;
90. Sindromul afectiv în unele boli somatice,Consfătuirea de psihiatrie,Timişoara,1966;
91. Psihoterapie familială în nevroze,Al 3-lea simposion de psihoterapie,Păltiniş-
sibiu,1975;

10
92. Necesitatea revizuirii terminologieim psihiatrice în actele normative,Simposionul de
psihiatrie socială,aprilie 1986,Timişoara;
93. Problema alienării psihice în viziunea medico-legală,Simposionul de psihiatrie
socială,Timişoara,1986;
94. Psihiatria fronezică şi aspectele violenţei şi agresivităţii ca act medico-
legal,Simposionul de psihiatrie socială,Timişoara,1986;
95. Unele aspecte medico-legale privind agresivitatea şi violenţa în cadrul unui spital de
boli cronice,Siposionul de Psihiatrie,Piatra Neamţ,1985;
96. Cercetări privind tulburările psihice posttiroidectomie,USSM,soc.endocrino-
psihiatrie,buc.,1970;
97. Expertiza capacităţii de muncă şi problemele sale psihologice,Consfăt.Interjudeţiană
de psihiatrie,P.Neamţ,1986;
98. Stările psihopatoide-un diagnostic al absurdului,a III-a Consfătuire de
psihiatrie,Săpoca,1988;
99. Bolnavul psihic şi patologia prejudecăţilor,a 4-a Consfătuire de psihiatrie
socială,1986,Timişoara;
100.Particularităţi ale sindromului neurastenic în ASC şi HTA,Simposionul”zilele spitalului
Gh.Marinescu”,Buc.,1989;
101.Orientarea profesională-factor de profilaxie primară,Sesiunea ştiinţifică de psihiatrie
“Locul şi rolul psihoterapiei în psihiatroe”,Piteşti,1989;
102.Concordanţe şi discordanţe faţă de viziunea juridică în psihiatrie,Consfătuirea de
psihiatrie socială,1986,Timişoara;
103.Criza anxioasă,Smposionul “Date actuale în patologia anxietăţii”,Buc.,1986;
104.Anxietate-motivaţie biologică şi socială,Simposion psihiatrie,Buc.,1981;
105.Conceptul de personalitate dizarmonică în viziunea psihiatriei sociale,Simposion
Psihiatrie,Săpoca,1983;
106.Instituţia sanitară şi de recuperare,Consfătuirea de psihiatrie Săpoca,1980;
107.Particularităţi ale terapieiu cu săruri de litium în depresiile periodice,A 4-a consfătuire
Naţională de psihiatrie,Săpoca,1982;
108.Criterii de stabilire a discernământului medical în funcţie de stadiul evolutiv sl bolii,al
2-lea Congres naţional de medicină legală,Buc.,1992;
109.Depresii tranziente specifice pensionarilor de vârstă,studiul unor fenomene de socio-
terapie neorgsnizstă,Simposionul Depresia concept bio-psiho-social,8-10 iunie,2000
Piatra Neamţ
110.Patologia afectivă în familiile depresivilor endogeni,Simposionul Depresia concept
bio-psiho-social,8-10 iunie,2000,Piatra Neamţ
111. Personalitatea borderline-piatră de încercare a psihiatriei biologice,Simposionul
Naţional de Psihiatrie,Tg.Mureş 31 mai,2001
112.Strategii cognitiv-behavioriste în abordarea psihoterapeutică a bolnavilor cu cancer
extracerebral,ARP,Depresia,Buc.,8-10 martie 2001
113.Strategii cognitiv-behavioriste în abordarea psihoterapeutică a bolnavilor cu cancer
extracerebral,publicat în Revista De psihoterapie,vol.V,nr.1,2002
114.Concepţia hipocratică şi psihosomatica modernă,AMR,A 3-lea Simposion Naţional
Hipocratic,19 mai 2003
115.Terapia cu lumină artificială în depresii sezoniere,A 6-a Conferinţă Naţională de
psihoterapie,5-7 iunie 2003,Gătaia,jud.Timiş

11