Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Studiul activităŃii diplomatice şi consulare, precum şi al uzanŃelor protocolare pot fi mai bine
înŃelese raportat la mediul diplomatic internaŃional. Acest mediu este alcătuit din ansamblul
relaŃiilor internaŃionale, care mai este denumit şi “scena internaŃională” sau “arena mondială”.
1. Caracteristicile mediului diplomatic internaŃional :
- Democratizarea relaŃiilor internaŃionale , începută încă în perioada dintre cele două războaie
mondiale prin enunŃarea principiului naŃionalităŃilor de către preşedintele american W.
Wilson. drept urmare a proceselor istorice care au avut loc , astăzi mediul diplomatic
internaŃional se caracterizează printr-un număr foarte mare de actori –state independente (e
semnificativă creşterea numărului de state membre ONU de la 51 de semnatari ai Cartei în
1945 la 184 de membri), ceea ce indică clar procesul continuu de democratizare a relaŃiilor
internaŃionale.
- Indivizibilitatea păcii în condiŃiile de azi când un conflict într-o zonă sau alta are un impact,
direct sau indirect, asupra tuturor statelor( conflictul din fosta Iugoslavie, războiul din Golf ,
Irak, Afganistan etc.). Astfel, indivizibilitatea păcii a condus la o continuă şi permanentă
preocupare a statelor de a analiza evenimentele şi a lua decizii, împreună, în colectiv, vizând
protejarea securităŃii lor naŃionale şi de a găsi sisteme de securitate colectivă.
- Un nou mediu de securitate s-a conturat, la nivel global, printr-o amplă redefinire a
raporturilor internaŃionale, cu implicaŃii asupra securităŃii tuturor statelor. In Europa, acest
proces are ca principal rezultat pozitiv reducerea sensibilă a riscului unei confruntări majore.
- InterdependenŃa cresândă dintre state stimulată de revoluŃia ştiinŃifică şi tehnică, care a creat
un sistem de dependenŃe reciproce şi, totodată, o intensificare a interacŃiunilor între state de o
amploare enormă.
- Globalizarea unor probleme majore care, în prezent, se materializează prin apariŃia unei
întregi categorii de chestiuni interesând ansamblul umanităŃii şi devenind, deci, o preocupare
internaŃională. Rezolvarea lor nu mai poate fi abordată decât global.
Globalizarea economiei constituie una dintre cele mai frapante trăsături ale mediului
internaŃional. Firmele şi oamenii de afaceri se orientează spre locurile de pe mapamond cele
mai profitabile, cu maximum de eficienŃă economică. Economiile statelor devin tot mai
dependente unele de altele. Se creează, astfel, o economie mondială care operează simultan pe
toate continentele.
- Impactul mediului internaŃional asupra diplomaŃiei a produs o adaptare a metodelor,
mijloacelor şi regulilor care o guvernează, oferind actului diplomatic o nouă calitate şi
relevanŃă. RenunŃând la ceea ce era caduc, dreptul şi uzanŃele diplomatice s-au întărit, normele
cutumiare transformându-se în norme contractuale în raporturile dintre state. Răspunzând
sfidărilor civilizaŃiei moderne, diplomaŃia şi-a lărgit orizontul de cuprindere şi şi-a diversificat
activităŃile tocmai pentru a sluji mai bine obiectivul său esenŃial de promovare a înŃelegerii şi
colaborării între state. Astfel, s-a înregistrat o vădită extindere a atât a diplomaŃiei bilaterale
cât şi multilaterale.
- Extinderea diplomaŃiei la nivel înalt ( la nivelul şefilor de stat sau de guvern şi al miniştrilor
de externe ). Creşterea în complexitate şi în implicaŃii a problematicii internaŃionale,
conjugată cu facilităŃile moderne de transport şi şi comunicaŃii, a generat un nou tip de acŃiune
diplomatică denumită “de nivel înalt” sau “ la vârf”. Ea constă în participarea directă a şefilor
de stat sau guvern, a miniştrilor de externe, la reuniunile cu caracter bilateral sau multilateral
între state.
2. NoŃiunea de diplomaŃie
Originea diplomaŃiei
a) DiplomaŃia antichităŃii
Prima perioadă din istoria diplomaŃiei, conform celor susŃinute de el, începe din antichitate şi
durează până în secolul XV, în această fază, a originii diplomaŃiei, Phillipe Cahier face o serie
de consideraŃii, inclusiv încercări de subdivizări pentru perioada respectivă. Ceea ce el
apreciază ca fiind specific diplomaŃiei în perioada ei de origine este caracterul itinerant.
Ambasadorii, diplomaŃii, erau trimişi numai când exista un obiectiv precis de rezolvat şi era
nevoie, fie de o declaraŃie de război, de încheierea unui tratat de pace, de o alianŃă sau de un
acord de comerŃ. În perioada respectivă nu existau reguli foarte precise care să se aplice
activităŃii diplomatice, care de altfel, nu era suficient de bine organizată. Existau documente
cu caracter diplomatic, existau demersuri şi acŃiuni diplomatice, însă nu exista noŃiunea de
ambasador sau diplomat rezident şi, neexistând reguli foarte precise, activitatea diplomatică
avea în mare măsură un caracter ad-hoc.
În această perioadă de început a diplomaŃiei un rol deosebit îl au şcolile antice,
egipteană şi asiriană. Cel mai important document diplomatic antic cunoscut este Tratatul de
pace încheiat între faraonul egiptean Ramses II şi Hattushil III, regele hitiŃilor, la 1278 î.Ch,
redactat în limbile egipteană şi hitită, şi gravat pe tăbliŃe de argint.
Tratatul are un preambul în care se declară că prietenia tradiŃională dintre egipteni şi hitiŃi,
alterată doar în vremea de tristă domnie a predecesorului lui Hattushil, care a declarat război
marelui rege Ramses al Egiptului, se restabileşte pentru eternitate. Textul tratatului conŃine o
alianŃă ofensivă şi defensivă nu numai împotriva inamicilor externi, ci şi împotriva unor
eventuale răzvrătiri interne. Tratatul se încheie cu jurăminte de lealitate şi îndeplinire fidelă,
precum şi cu invocarea mărturiei miilor de zei şi zeiŃe ale Ńării hitiŃilor, care se angajează în
faŃa miilor de zei si zeiŃe a1e Egiptului să îndeplinească în calitate de martori tot ceea ce
fusese înscris în tăbliŃele de argint şi cu blestemele cele mai grave pentru cei care ar viola
tratatul. Un rol deosebit are şi şcoala greacă, bazat pe necesitatea statelor-cetăŃi (polis) de a
stabili legături între ele. MenŃiuni despre trăsăturile diplomaŃiei greceşti avem încă din
secolele VII-VIII î.Ch. Ele se referă la desemnarea de soli de către cetăŃenii cetăŃii, misiunile
de încheiere a unor alianŃe şi înŃelegeri şi chiar a unor alianŃe, cunoscute sub numele de
amficŃionii, grupări religioase care pe lângă rolul de a asigura buna desfăşurare a unor serbări
religioase, erau şi o formă de solidaritate a oraşelor care intrau în componenŃa lor. Acestea pot
fi considerate şi ca precursoare ale organizaŃiilor internaŃionale de mai târziu. Tot în şcoala
greacă apar şi primele forme de protecŃie pentru cetăŃenii străini, care aveau să devină mai
târziu instituŃiile consulare.
Şcoala romană are trăsături caracteristice care derivă din faptul că diplomaŃia era un element
secundar, faŃă de forŃa militată, pentru un imperiu cu ambiŃii universale cum era imperiul
roman. Romanii au folosit pe scară largă tratatele ca instrumente de expansiune politică, chiar
şi pe cele cu denumiri dintre cele mai inocente: de capitulare (dedito), de alianŃă (societas sau
foedus), de prietenie (amicitia), de egalitate (foedera aequa), de inegalitate (foedera minus
aeaua), de ospitalitate (hospitum). Principiul juridic constant proclamat, chiar dacă nu
întotdeauna respectat, a fost acela că în orice împrejurare cuvântul dat trebuie onorat. Din
acest punct de vedere, se consideră că principiul pacta sunt servanda a apărut în perioada
romană. Conflictul dintre tendinŃa romanilor de a reglementa totul prin reguli juridice (jus
civile - aplicabil însă numai cetăŃenilor romani) şi tendinŃa lor de a nu admite nici o egalitate
între drepturile lor şi cele ale popoarelor supuse, a condus la apariŃia unui drept special
denumit jus gentium, pe care unii autori îl consideră a fi la originea Dreptului InternaŃional.
Acest drept reglementa conduita cetăŃenilor romani în raporturile cu străinii, întrucât, până la
reforma lui Caracalla, nu toŃi locuitorii Imperiului roman aveau calitatea de cetăŃeni. Pe
măsură ce Roma a început să decadă, acest jus gentium a dat treptat naştere concepŃiei
„dreptului natural”, adică a unor norme ce există independent de un tratat sau o altă înŃelegere
privind raporturile reciproce între indivizi sau grupuri, si deasupra acestora, având un conŃinut
etic. De asemenea, în Imperiul roman încep să apară reguli pentru diplomaŃie, care aveau în
foarte mare măsură o aureolă de sacralitate (spre exemplu, la Roma problemele de protocol
reveneau colegiului preoŃesc, preoŃii respectivi, pe lângă serviciile religioase, se ocupau şi cu
servicii de protocol, de ceremonial şi diplomaŃie).
Potrivit celor consemnate de Phillipe Cahier în cartea sa, începe din secolul XV şi durează
până la Congresul de la Viena din anul 1815.
În secolul al XV-lea, în spaŃiul republicilor italiene, are loc o schimbare radicală a
caracteristicilor diplomaŃiei, din itinerantă, ea devine permanentă. Originea diplomaŃiei
permanente este fixată de majoritatea autorilor la VeneŃia, această republică, considerată ca
fiind o putere maritimă şi militară însemnată, avea o prosperitate care era bazată în mare
măsură pe expansiunea sa comercială. Aceste interese comerciale erau la început promovate
prin ambasadori şi diplomaŃi, care executau misiuni temporare, dar, destul de repede
veneŃienii au realizat faptul că pentru promovarea intereselor economice nu sunt suficiente
deplasările limitate în timp pentru a rezolva o problemă, ci este nevoie de urmărirea lor cu un
caracter de continuitate, astfel, ei au stabilit primele misiuni diplomatice permanente la
Constantinopol şi Roma, după aceea şi în alte republici italiene. VeneŃienii sunt consideraŃi ca
fiind întemeietorii diplomaŃiei permanente şi prin faptul că au adoptat reguli foarte precise de
desfăşurare a activităŃii diplomatice, existând în arhive rapoartele pe care le întocmeau; sunt
consemnate de asemenea sarcinile pe care le aveau diplomaŃii, de observare şi informare. Spre
lauda lor, ei au fost primii care au păstrat în ordine arhivele de stat. Documentele lor
diplomatice acoperă o perioadă de nouă secole, din 883 pînă în 1797, şi cuprind atât
instrucŃiunile către ambasadorii trimişi în Ńări străine, cît şi rapoartele acestor ambasade.
Asemenea rapoarte au fost minuŃios rezumate şi catalogate în registre numite rubricarii.
“Mentorii” VeneŃiei în materie de diplomaŃie au fost bizantinii, primii care au organizat un
departament specializat destinat afacerilor externe, au pregătit diplomaŃi de profesie pentru
serviciul de ambasadori la curŃile străine. Solii primeau instrucŃiuni scrise şi recomandarea de
a se arăta invariabil curtenitori în relaŃiile cu străinii si de a nu critica, ba mai degrabă a elogia
cele văzute peste graniŃă. La încoronarea unui nou împărat erau trimise misiuni speciale spre a
vesti evenimentul. Pentru acoperirea spezelor acestor misiuni, solilor li se îngăduia să ia cu ei
baloturi de marfă, pe care le vindeau la sosire contra valută locală. Acest expedient economic,
deşi imitat de veneŃieni în anumite cazuri, nu s-a transmis ulterior în practica diplomatică. A
ieşit la iveală că ambasadorii misiunilor finanŃate prin asemena procedee înclinau să dea mai
multă atenŃie profiturilor comerciale decât tratativelor. Alte obiceiuri bizantine însă au viciat
metodele diplomaŃiei în decursul multor veacuri. In primul rînd, extrema importanŃă acordată
în BizanŃ chestiunilor de protocol şi ceremonial, împăratul Constantin Porfirogenetul a scris
un voluminos tratat pe această temă, care pare să fi făcut oficiul de manual pentru succesori.
b) Faza diplomaŃiei permanente este faza în care se adoptă primele documente ce fixează
statutul diplomatic. ConvenŃia de la Viena, printre alte decizii, a adoptat şi una referitoare la
rangul şi precăderea trimişilor diplomatici.
În această fază, caracteristicile diplomaŃiei sunt următoarele:
- regulile de drept diplomatic sunt imprecise; existau privilegii şi imunităŃi diplomatice, dar de
multe ori ele nu se respectau;
- diplomatul este considerat ca fiind îndeosebi reprezentantul unui suveran şi nu al unei Ńări;
c) - nu exista încă o veritabilă carieră diplomatică, diplomaŃii nu sunt profesionişti;
ambasadorii, trimişii, solii, sunt aleşi de către suveran dintre oamenii cu un anumit renume la
curtea lui (nobili sau alte persoane care se bucură de o imagine remarcabilă, negustori,
magistraŃi de excepŃie, etc.). De asemenea, nu exista un personal diplomatic în sensul modern
al cuvântului, colaboratorii ambasadorului erau de fapt angajaŃii lui proprii;
d)- trimişii diplomatici, pe lângă reprezentarea suveranului şi a intereselor statului, acordau o
atentie deosebită activităŃii de informare, intrigile de curte erau de multe ori alimentate de
diplomaŃii străini.
A treia fază din istoria diplomaŃiei are deja caracteristicile unei diplomaŃii moderne prin faptul
că dreptul diplomatic devine un ansamblu coerent de reguli care reglementează activitatea
diplomatică, bazat pe o cutumă, pe obiceiurile care s-au creat în cele două faze de început ale
diplomaŃiei, această fază fiind de fapt rezultatul unei aplicări şi a unei folosiri îndelungate a
mijloacelor diplomatice care stabileşte şi un anumit obicei. Congresul de la Viena din 1815 a
marcat începutul fazei a treia din istoria diplomaŃiei, la acest congres adoptându-se primele
documente care fixează statutul diplomatului. Congresul de la Viena şi o serie de conferinŃe
care au avut loc după el, stabilesc deja reguli clare şi precise în desfăşurarea activităŃii
diplomatice, ierarhia diplomatică, ordinea de precădere.
În opinia lui Phillipe Cahier,caracteristicile celei de-a treia faze a istoriei diplomaŃiei sunt:
diplomaŃii devin reprezentanŃii statelor suverane şi independente şi nu a unui suveran;
membrii ambasadei fac parte din administraŃia de stat, sunt funcŃionari, au un statut bine
precizat şi se bucură de imunităŃi şi privilegii diplomatice;
regulile de bază ale dreptului diplomatic care se referă la etichetă şi la protocol, la ordinea de
precădere, la ierarhie, la deschiderea şi închiderea misiunilor diplomatice, privilegiile şi
imunităŃile, încep să devină reguli foarte clare şi bine stabilite, iar rolul de “spion” şi de
“conspirator” al ambasadorului începe să se diminueze, fiind preluat de persoane de
specialitate şi începe să crească rolul său în reprezentare, negociere, în dezvoltarea şi
menŃinerea unor relaŃii între Ńări;
diplomaŃia este realizată aproape exclusiv prin diplomaŃi; deciziile de politică externă sunt
adoptate de organele care au această competenŃă, însă punerea lor în practică este atributul
diplomaŃilor;
creşterea importanŃei opiniei publice în folosirea instrumentelor diplomatice. Deşi diplomaŃia
este încă în această fază o diplomaŃie secretă şi de foarte multe ori iniŃiativele diplomatice,
negocierile, demersurile diplomatice nu ajung la cunoştinŃa marelui public, începe şi opinia
publică să aibă o anumită pondere, devine un element care să fie luat în calcul în activitatea
diplomatică.
Faza de decădere a rolului diplomaŃiei tradiŃionale .
A patra fază a istoriei diplomaŃiei se caracterizează, pe de-o parte printr-o anumită decădere,
reducerea rolului diplomaŃiei tradiŃionale, a diplomaŃiei bilaterale, a ambasadorilor care sunt
acreditaŃi în diverse Ńări şi pe de altă parte, prin apariŃia unei noi diplomaŃii, bazată pe
conferinŃe şi reuniuni internaŃionale, opinia publică începând să joace un rol foarte important.
Decăderea mijloacelor tradiŃionale şi scăderea rolului diplomaŃilor sunt legate şi de creşterea
rapidă a rolului pe care-l au mijloacele de informare în masă, a comunicării. InformaŃiile
privitoare la diferite evenimente ajung mult mai rapid pe calea mijloacelor de informare în
masă decât pe calea rapoartelor de la ambasade care urmează o procedură complicată: fie o
procedură de transmitere cifrată care conduce la anumite decalaje, fie prin curierul diplomatic,
ceea ce produce un anumit dezavantaj diplomaŃiei tradiŃionale din punct de vedere al
transmiterii informaŃiei faŃă de mijloacele de informare în masă care sunt mult mai rapide.
ApariŃia structurilor de state care încep să promoveze printr-o diplomaŃie comună anumite
obiective care le sunt comune, reprezintă a doua caracteristică a acestei faze a diplomaŃiei.
Începe să apară o diplomaŃie care este rezultanta unor structuri, fie integratoare, fie colective,
al căror rol este mai important decât cel pe care-l pot avea statele în mod individual.
A treia caracteristică a acestei faze este legată de faptul că, pe lângă rolul clasic pe care-l avea
sistemul diplomatic, încep să se implice tot mai multe structuri în materie diplomatică, şefii de
stat şi de guverne încep să aibă un rol activ în diplomaŃie prin întâlnirile pe care le au, prin
contactele pe care le stabilesc, devin diplomaŃi activi prin promovarea intereselor statelor lor.
De asemenea, la nivel parlamentar, la nivel sportiv, încep să apară mijloace noi de promovare
a intereselor prioritare ale statelor prin alte sisteme decât sistemul diplomatic. Uneori
asemenea instrumente pot să devină instrumente foarte importante, chiar mai importante decât
cele care Ńin de diplomaŃia tradiŃională, cum ar fi diplomaŃia militară (ajutoarele militare care
se dau unor Ńări) sau diplomaŃia economică (fondurile pentru dezvoltarea unor state),
diplomaŃia culturală (promovarea anumitor valori), sunt instrumente folosite direct pentru
promovarea unor interese specifice.
1. Unirea Principatelor a fost realizată în mare măsură prin intermediul diplomaŃiei. După
războaiele ruso-turce, ConferinŃa de la Paris şi ConferinŃa de la Berlin, problema care se
punea pentru Ńările române era aceea de recunoaştere a dublei alegeri a domnitorului A.I.Cuza
în Moldova şi łara Românească, la data de 5 şi 24 ianuarie 1859, care a avut consecinŃe
deosebite şi pentru diplomaŃia românească. Pentru România, singura modalitate de obŃinere a
acestei recunoaşteri pe plan internaŃional a fost folosirea instrumentului diplomatic. Una
dintre primele măsuri care au fost adoptate de către A.I.Cuza a fost crearea Ministerului
Afacerilor Externe, una dintre primele instituŃii comune, care a fost folosită pentru
promovarea ideii de uniune naŃională. Prima acŃiune a acestui minister a fost înfiinŃarea unei
ambasade la Constantinopol şi transformarea reprezentantului român de aici în trimis
diplomatic (1859), urmată de deschiderea a trei oficii diplomatice ale României în FranŃa,
Rusia şi Germania.
2. După primul război mondial,în tratatele de pace încheiate la Versailles, România a avut
în această perioadă o politică concentrată pe două mari direcŃii de acŃiune: lupta împotriva
revizionismului (schimbarea frontierelor create după primul război mondial) şi crearea unor
sisteme colective de securitate. Combaterea revizionismului era combinată şi cu organizarea
Balcanilor.
DiplomaŃia românească a fost reprezentată în această perioadă de Nicolae Titulescu, numit la
6 iulie 1927 ministrul afacerilor externe, care a avut un rol deosebit de important pentru
ambele obiective, atât în combaterea revizionismului, cât şi în crearea Micii Antante şi a
Antantei Balcanice. Două mari personalităŃi ale diplomaŃiei româneşti, Tache Ionescu şi
I.G.Duca, care au avut un rol însemnat în evoluŃia României şi în promovarea unor interese
fundamentale ale ei şi au contribuit la formarea marelui diplomat Nicolae Titulescu.
3. Un alt moment important în care diplomaŃia românească a avut un rol însemnat îl
reprezintă istoria celui de-al doilea război mondial, negocierile de pace de la Paris,
încheiate cu Tratatul de pace cu România din 1947, negocieri care au constituit un semieşec
pentru România prin faptul că nu i-a fost recunoscut statutul de Ńară beligerantă, cu toate
consecinŃele care au decurs din această nerecunoaştere, una dintre ele fiind obligaŃia României
de a plăti reparaŃiile de război, ceea ce a însemnat o lovitură importantă pentru economia Ńării
noastre. În al doilea rând, clauzele Tratatului de pace de la Paris au fost nefavorabile şi în ceea
ce privea dezarmarea României, impunând limitări extrem de stricte ale forŃelor armate.
4. În perioada cuprinsă între anii 1970-1980, diplomaŃia românească a început să aibă un
rol activ din momentul în care s-a preluat ideea naŃionalismului comunist şi când politica
externă a servit ca unul dintre mijloacele concrete pentru afirmarea acestui tip de politică.
5. După 1989, s-a produs o schimbare de reorientare profundă a politicii externe promovate
de statul român, o reorientare care a avut ca obiect revenirea la valorile tradiŃionale ale
diplomaŃiei româneşti specifice perioadei de dinaintea celui de-al doilea război mondial,
respectiv, conceptul de Românie, Ńară central-europeană cu interese în Balcani. In al doilea
rând, asumarea rolului de factor de securitate, de stabilitate, a responsabilităŃii pe care
România o are în această zonă, precum şi ideea de Românie –Ńară care în mod tradiŃional este
o punte de comunicare cu zona Orientului Apropiat, Marea Neagră şi Asia. Reorientarea
politicii externe are drept urmare ca obiectiv fundamental integrarea europeană şi euro-
atlantică - obiectiv a cărui materializare va duce la dobândirea de către România a unui nou
statut internaŃional important.
Prin izvor al dreptului diplomatic, în sens formal, întelegem mijloacele juridice prin care
statele exprimă şi consacră normele formate prin acordul lor de vointe cu privire la
domeniul relaŃiilor diplomatice.
Caracteristici ale izvoarelor dreptului diplomatic:
- precizările cu privire la izvoarele dreptului international sunt valabile şi în ce priveşte
dreptul diplomatic;
- izvoarele dreptului diplomatic se plasează atât în sectorul dreptului international, cât şi în
cel al dreptului intern: normele referitoare la înfiintarea, functionarea şi încetarea
misiunilor diplomatice sunt, în primul rând, norme care tin de ordinea juridică
internatională; în legislatia internă a statelor există norme care reglementează un aspect
sau altul în legătură cu organele diplomatice (numirea lor, statutul juridic etc.). Sunt, aşadar,
surse ale dreptului diplomatic:
• cutuma,
• tratatul,
• principiile generale ale dreptului recunoscute de naŃiuni,
• legile interne,
• jurisprudenta
• şi doctrina.
RELAłIILE DIPLOMATICE
Deşi relaŃiile diplomatice sunt caracterizate prin continuitate ca stare de normalitate, există
posibilitatea încetării acestora, aceasta putând fi:
- definitivă.
În prima situaŃie, relaŃiile diplomatice sunt suspendate, în cea de-a doua, relaŃiile
diplomatice se rup.
Suspendarea şi ruperea relaŃiilor diplomatice sunt două instituŃii juridice distincte,
împrejurări specifice conducând fie la suspendarea, fie la ruperea relaŃiilor diplomatice.
Efectele generate de fiecare sunt diferite. În cazul suspendării, relaŃiile diplomatice se menŃin în
forma în care existau la data suspendării, nefiind necesară prezentarea unor noi scrisori de
acreditare de către şeful de misiune diplomatică.
Prin ruperea relaŃiilor diplomatice, raporturile oficiale dintre cele două state sunt
întrerupte, misiunile diplomatice se închid, agenŃii diplomatici şi ceilalŃi membri ai misiunii
diplomatice trebuie să părăsească teritoriul statului acreditar.
Ruperea relaŃiilor diplomatice este urmată de retragerea reciprocă a misiunilor
diplomatice. Ea poate fi cauzată de o politică duşmănoasă a unui stat împotriva celuilalt, de
comiterea unor acŃiuni care exclud posibilitatea desfăşurării normale a misiunii diplomatice etc.
Restabilirea relaŃiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord între cele două state
interesate.
Misiunea diplomatică este definită în doctrină ca fiind „organ al unui subiect de drept
international, instituit în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept international şi
însărcinat cu asigurarea relaŃiilor diplomatice ale acestui subiect”.
Un alt autor consideră misiunea diplomatică „agenŃia ori instituŃia pe care un stat o
înfiinTează într-un alt stat cu consimŃământul acestuia, în scopul de a menŃine cu el relaŃiile
diplomatice”
Misiunea diplomatică constituie principalul instrument prin care se stabilesc şi se menŃin
relaŃiile diplomatice, contribuind direct şi nemijlocit la realizarea colaborării dintre ele.
Încheierea acordului pentru înfiinTarea unei misiuni diplomatice permanente este precedată
de tratative politice pentru discutarea acestui lucru.
Acordul de înfiinTare a misiunii diplomatice poate îmbrăca forma juridică a unui tratat de-sine-
stătător sau poate face parte dintr-un tratat cu un conTinut mai larg.
- şeful misiunii,
- membrii personalului misiunii,
- personalul privat al misiunii.
Membrii personalului misiunii diplomatice sunt, la rândul lor, clasificaTi în teri categorii:
- membrii personalului diplomatic,
- membrii personalului administrativ şi tehnic,
- membrii personalului de serviciu.
Conform art. 14 din convenŃia de la Viena din 1961, şefii misiunilor diplomatice pot face parte
din una din categoriile următoare, în funcŃie de acordul mutual stabilit de guvernele interesate:
1. ambasadori, nunŃii apostolici şi alŃi şefi de misiuni având un rang echivalent (de
exemplu, înalŃi comisari schimbaŃi între Tările membre ale unei comunităŃi) care sunt acreditaŃi
pe lângă şefii de stat;
2. trimişi diplomatici, miniştri şi nunŃii papali interimari care sunt acreditaŃi pe lângă
şefii de stat (această categorie este acum practic inexistentă);
3. însărcinaŃi cu afaceri (en titre, en pied sau titulari) care sunt acreditaŃi pe
lângă Ministerele de Afaceri Externe (şi această categorie este rar întâlnită. Nu se poate
face nici o discriminare între şefii misiunilor diplomatice pe baza categoriei din care fac parte, cu
excepŃia chestiunilor de prioritate şi de protocol, iar în această privinTă dreptul de primire
de către şeful statului este rezervat acelora cu rang de ambasador.
A. Reprezentarea
Dreptul de reprezentare este inerent suveranitatii. Prin urmare numai statele suverane pot
trimite agenti diplomatici care sa le reprezinte in raporturile cu alte state sau cu alte institutii cu
personalitate juridica internationala. Pierderea suveranitatii duce automat la pierderea dreptului
de reprezentare. De altfel, inca Hugo Grotius releva ca numai titularii suveranitatii pot trimite
soli, adica sa se faca reprezentati, si ca
,,regii care au fost insa biruiti intr-un razboi solemn, si li s-a rapit domnia, au pierdut, impreuna
cu celelalte prerogative ale acestuia, si dreptul de a trimite soli".
Vechiul concept dupa care agentii diplomatici erau reprezentantii personali ai suveranului
a fost in mare masura depasit astazi, atat de practica relatiilor intemationale contemporane, cat si
de evolutia stiintei politice. Astazi, agentii diplomatici nu mai sunt identificati cu persoana fizica
a guvernantilor; ei reprezinta statele care i-au acreditat.
Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice plaseaza pe primul loc intre
functiile unei misiuni diplomatice pe aceea de ,,a reprezenta statul acreditant in statul acreditar"
(articolul 3, alinatul a). Acest lucru este firesc deoarece, atunci cand statele intra in legaturi
reciproce, asigurarea mentinerii acestor legaturi, dezvoltarea unor relatii normale, de colaborare,
presupune in primul rand existenta unor reprezentanti ai lor care trebuie sa intre in interactiune.
Ca principala functie a misiunii, aceasta este incredintata in primul rand sefului de
misiune, desi si alti agenti diplomatici pot indeplini functii de reprezentare. Dat fiind ca
reprezentarea inseamna in practica substituirea celui care a dat mandatui de reprezentare, este
evident ca diplomatia reclama oameni bine pregatiti, cu simt de responsabilitate si daruire totala
indeplinirii instructiunilor primite.
Reprezentarea impune, de asemenea, respectarea unor reguli de ceremonial, norme de
curtoazie si politete, menite sa asigure un cadru propice dialogului intre reprezentantii statelor, ca
si respectarea egalitatii in drepturi dintre state.
Există mai multe teorii privind fundamentarea sau justificarea imunităŃilor şi privilegiilor de
care se bucură un agent diplomatic. Această fundamentare teoretică a variat de la o epocă la
alta. Teoria extrateritorialităŃii ambasadorului, aceea a caracterului său reprezentativ, aceea a
interesului funcŃiunii, precum şi cea a “convenŃiei tacite” între guvernul acreditant şi cel
acreditar au fost invocate, când separat, când împreună, pentru justificarea imunităŃii de
jurisicŃie1.
a) Teoria extrateritorialităŃii.
Prima şi cea mai veche pare să fie doctrina “extrateritorialităŃii”. În sensul originar şi cel mai
cuprinzător, extrateritorialitatea – expresia provine de la Hugo Grotius care spunea despre
agentul diplomatic; fingitur extra territorium – constituia ficŃiunea juridică în virtutea căreia
persoanele, locuinŃa şi bunurile anumitor organe de stat străine trebuiau să fie considerate ca
existând, nu pe teritoriul statului în care materialmente se aflau, ci pe teritoriul statului căruia
îi aparŃinea agentul diplomatic. Ele s-ar fi aflat în afara teritoriului statului acreditar, iar
clădirile ocupate de misiune erau considerate ca fiind o porŃiune din teritoriul străin în
teritoriul statului de reşedinŃă2.
Teoria extrateritorialităŃii reprezintă teoria cea mai importantă din istoria doctrinelor, care a
fundamentat imunităŃile şi privilegiile diplomatice. Timp de aproape trei secole – secolul
XVII – începutul secolului XX – această teorie a inspirat practica statelor dar şi marea
majoritate a proiectelor de codificare.
Teoria aparŃine lui Hugo Grotius1 şi se bazează pe observaŃia că ambasadorul nu este Ńinut să
respecte legea Ńării unde el îndeplineşte o misiune, întrucât, susŃine el, acesta este considerat
că n-a părăsit niciodată Ńara sa, întrucât funcŃiile pe care le exercită în statul acreditar pot fi
considerate ca şi cum le-ar îndeplini în propria sa Ńară. Ambasada este considerată ca o parte
din teritoriul naŃional şi, ca atare, ambasadorul nu face decât să respecte legea Ńării pe
teritoriul căreia se află, care este cea a statului său2.
Aplicarea acestei ficŃiuni a dat însă naştere şi la abuzuri din parte reprezentanŃilor
diplomatici3. Ea reprezintă aşadar o ficŃiune care ar putea justifica arbitrariul, întrucât o
misiune diplomatică ar putea îndeplini, la sediul său, orice acte, licite în statul său – cum ar fi
spionajul – fără a încălca legea statului acreditar. Doctrina fost serios criticată, fiind ulterior
abandonată.
a) Imunitatea de jurisdicŃie.
Imunitatea de jurisdicŃie a misiunilor diplomatice şi a agenŃilor diplomatici face obiectul
prevederilor art. 31 şi articolelor următoare din ConvenŃia de la Viena. Această imunitate de
jurisdicŃie are un caracter procedural, în sensul că nu aduce atingere responsabilităŃii pe care o
au agenŃii diplomatici şi misiunile diplomatice de a respecta regulile şi de a nu le încălca. Ea
se referă doar la faptul că agenŃii diplomatici sunt exceptaŃi de la aplicarea procedurală a
jurisdicŃiei locale.
Articolul 31 al ConvenŃiei de la Viena prevede că agentul diplomatic beneficiază de imunitate
de jurisdicŃie penală în statul acreditar. Acesta este cel mai important element pentru că
imunitatea de jurisdicŃie penală, aşa cum este prevăzută de ConvenŃia de la Viena este
generală, nu conŃine nici un fel de excepŃii sau limitări. Privarea de libertate, arestarea,
condamnarea, executarea unor sentinŃe privative de libertate, pentru un agent diplomatic, este
situaŃia cea mai gravă în care s-ar putea afla şi care ar conduce la negarea funcŃiei sale ca
agent diplomatic, de aceea, în mod evident, imunitatea de jurisdicŃie penală este cea mai
importantă imunitate de jurisdicŃie pentru că este şi mijlocul cel mai direct de a face presiuni,
mai ales fizice, asupra unui agent diplomatic.
În continuare, ConvenŃia de la Viena se referă şi la imunitatea de jurisdicŃie civilă şi
administrativă, situată însă pe un plan secundar faŃă de cea penală, conŃinând şi anumite
clauze care o completează. Articolul 31 menŃionează faptul că agentul diplomatic beneficiază
de imunitate de jurisdicŃie civilă şi administrativă, în afară de trei cazuri:
–în cazul în care este vorba de un imobil privat situat pe teritoriul statului acreditar, de
la imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă, fac excepŃie situaŃiile legate de
proprietatea imobiliară pe care o are. Dacă un agent diplomatic îşi cumpără proprietăŃi într-un
alt stat, nu în interesul misiunii diplomatice ci al său personal, imunitatea de jurisdicŃie civilă
nu i se aplică, el trebuie să se conformeze regulilor care guvernează proprietatea imobiliară în
statul respectiv şi de asemenea, dispoziŃiilor administrative care se referă la obligaŃiile sale în
calitate de proprietar.
–în cazul în care este vorba de o succesiune şi agentul diplomatic figurează ca
executor testamentar, ca administrator, ca moştenitor sau legatar, cu titlu privat şi nu în
calitatea sa de reprezentant al unui stat (dacă un agent diplomatic are o moştenire pe teritoriul
statului unde îşi desfăşoară activitatea, el nu se poate prevala de imunitatea de jurisdicŃie
civilă şi administrativă, legile privind moştenirea i se vor aplica şi lui, în afară de cazul în care
un cetăŃean român îşi lasă prin testament proprietatea lui statului român);
–a treia excepŃie prevăzută în ConvenŃia de la Viena la imunitatea de jurisdicŃie civilă
şi administrativă se referă la o acŃiune legată de activitatea profesională sau comercială,
indiferent care ar fi aceasta şi care este exercitată de agentul diplomatic din statul acreditant în
afara funcŃiilor sale oficiale (agentul diplomatic, în afara activităŃii sale profesionale, poate
avea şi o activitate lucrativă cu caracter comercial).
Din cadrul unei ambasade, persoanele care beneficiază de imunitatea de jurisdicŃie penală,
civilă şi administrativă sunt: şeful misiunii diplomatice; personalul diplomatic şi membrii
familiilor lor; personalul administrativ şi tehnic; angajaŃii personali ai şefului misiunii
diplomatice. Această extindere a imunităŃilor asupra personalului ambasadei se explică prin
faptul că nu numai trimisul diplomatic trebuie să fie protejat în acŃiunile sale faŃă de orice fel
de presiuni care se pot face direct asupra lui, dar, datorită faptului că aceste presiuni pot fi
exercitate şi asupra membrilor de familie sau asupra angajaŃilor ambasadei, ei trebuie la
rândul lor să fie protejaŃi.
Ca aplicabilitate, imunitatea de jurisdicŃie este valabilă în toate tribunalele din Ńara respectivă,
iar misiunile diplomatice beneficiază şi ele la rândul lor, de toate imunităŃile de jurisdicŃie,
penală, civilă şi administrativă, care sunt aplicabile.
b) Imunitatea de execuŃie se referă la faptul că agentul diplomatic nu poate fi obligat să
fie martor într-un proces. Chiar dacă este o acŃiune în instanŃă independentă de
persoana lui, el nu poate fi chemat în faŃa justiŃiei pentru a depune mărturie.
Chemat ca martor în justiŃie (martor la o crimă sau la un accident de circulaŃie), agentul
diplomatic nu poate fi obligat să depună mărturie. Numai în cazul în care el acceptă să renunŃe
la imunitatea sa de execuŃie poate să fie chemat în calitate de martor în instanŃă sau, în cazul
în care imunitatea de jurisdicŃie i-a fost ridicată de statul care l-a trimis (el nu este scutit de
responsabilitate dacă a săvârşit o faptă gravă).
Potrivit art. 32 din ConvenŃia de la Viena, statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de
jurisdicŃie a agenŃilor diplomatici şi a celorlalte persoane care beneficiază de imunitate (art.
37), numai că această renunŃare trebuie să fie expresă, nu implicită, şi ea este comunicată
printr-o declaraŃie oficială, în care statul trimiŃător anunŃă retragerea imunităŃii de jurisdicŃie a
persoanelor respective.
În situaŃia în care un agent diplomatic deschide un proces civil sau administrativ, el nu se mai
poate prevala de imunitatea lui de jurisdicŃie.
Atât în cazul în care agentul diplomatic renunŃă la imunitate, cât şi în cazul în care el porneşte
un proces şi nu se mai poate prevala de imunitate, el rămâne totuşi cu imunitatea de execuŃie,
astfel încât, chiar dacă în final tribunalul adoptă o decizie, el nu este obligat să execute decizia
respectivă.
Pe lângă faptul că agenŃii diplomatici şi personalul diplomatic beneficiază de imunităŃile de
jurisdicŃie şi de execuŃie, ei sunt scutiŃi în statul în care îşi desfăşoară activitatea şi de
dispoziŃiile ce privesc securitatea socială, de dispoziŃiile legate de codul muncii. Această
imunitate de sarcini sociale (scutiri de la plata la asigurările sociale, fondul de pensii, şomaj,
sănătate) se aplică atât agenŃilor diplomatici cât şi personalului ambasadei, care nu este însă
scutit de aceste obligaŃii sociale în Ńara de origine. În cazul în care se doreşte participarea la
regimul de securitate socială din Ńara respectivă, ConvenŃia de la Viena nu interzice acest
lucru prin dispoziŃiile sale.
Pe lângă dispoziŃiile ConvenŃiei de la Viena şi aceste reguli generale, statele au posibilitatea
să încheie acorduri bilaterale în care să decidă asupra unor reglementări diferite de cele
prevăzute în ConvenŃie (România a încheiat asemenea acorduri cu Marea Britanie, unde
personalul diplomatic, membrii familiei, pot exercita diverse funcŃiuni, fiind bineînŃeles
supuşi legilor din statul respectiv).
Potrivit ConvenŃiei de la Viena există obligaŃia de principiu generală, care cere agenŃilor
diplomatici să respecte legile şi reglementările din statul în care îşi desfăşoară activitatea.
c) Cazuri în care imunitatea poate fi ridicată:
-În cazul în care se constată încălcarea grava a legislaŃiei, există posibilitatea ridicării
imunităŃii agenŃilor diplomatici de către statul acreditant, urmând ca ei să fie judecaŃi şi
condamnaŃi pentru infracŃiunile comise, conform legilor în vigoare din Ńara respectivă deşi, în
principiu, ei beneficiază de imunitate.
-ImunităŃile de care beneficiază agenŃii diplomatici încetează în momentul în care ei îşi
încheie misiunea şi îşi pierd calitatea de diplomaŃi.
–Există şi situaŃii în care agentul diplomatic renunŃă la imunitatea de care beneficiază în
calitatea sa de trimis diplomatic, moment în care el poate fi acŃionat în justiŃie.
–Potrivit articolului 9, paragraful 1, din ConvenŃia de la Viena, statul acreditar poate în orice
moment şi fără să fie obligat să motiveze în vreun fel hotărârea sa să informeze statul
acreditant că şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este „persona
non grata”. Statul acreditant va chema în această situaŃie persoana în cauză sau va decide
încetarea funcŃiunilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată „non
grata” (neacceptată), chiar înainte de a sosi pe teritoriul statului acreditar.
În esenŃă, instituŃia „persona non grata” este unul dintre mijloacele prin care se previne o
folosire abuzivă a instituŃiei privilegiilor şi imunităŃilor diplomatice. Acest lucru se poate
întâmpla în trei cazuri:
–se numeşte persoana respectivă dar ea nu a ajuns să-şi preia postul; chiar dacă este încă pe
teritoriul Ńării ei, ea poate fi declarată „persona non grata” şi, în consecinŃă, i se poate refuza
viza (dacă există sistem de vize) şi astfel, respectiva persoană nu mai poate să vină să-şi ia în
primire postul;
–dacă un diplomat din cadrul unei misiuni este declarat „persona non grata” în timp ce nu se
află la post din diferite motive (concediu, vizite, etc.), el nu se mai poate întoarce la misiunea
diplomatică respectivă;
–dacă un agent diplomatic care este prezent în cadrul misiunii este declarat „persona non
grata”, el trebuie să părăsească teritoriul Ńării în care îşi desfăşoară activitatea, împreună cu
familia, în termen de maxim 48 de ore.
DREPTUL CONSULAR
Una dintre primele măsuri care au fost adoptate după Unirea Principatelor, a
fost şi promulgarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unui Decret pentru
reorganizarea Ministerului Afacerilor Externe, decret adoptat la data de 27 iulie 1862 şi
al cărui obiectiv principal a fost crearea unei instituŃii unice din cele două ministere de
externe existente în Moldova şi în łara Românească după Unirea din anul 1859.
Acest decret era compus din trei părŃi, una dintre ele fiind dedicată
problemelor consulare, ceea ce dovedeşte importanŃa pe care guvernul român de atunci o
acorda activităŃii consulare. El este urmat la scurt timp de adoptarea unui ansamblu de legi
organice referitoare la organizarea şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, în anul
1873, care conŃin dispoziŃii speciale referitoare la activitatea consulară, aceste legi fiind
urmate de adoptarea primului Regulament consular al României, în anul 1880.
Cel de-al doilea regulament consular adoptat în 1937 a avut un conŃinut relativ
mai complet, cuprinzând 176 de articole care acopereau atât probleme cu caracter
general, care se refereau la activitatea consulară, cât şi dispoziŃii în legătură cu funcŃiile
consulare şi activitatea oficiilor şi a agenŃilor consulari.
România a folosit intens activitatea consulară pentru promovarea intereselor
cetăŃenilor ei, a societăŃilor şi a firmelor româneşti şi de asemenea, în Ńara noastră exista o
reŃea importantă de oficii consulare din partea altor state, inclusiv numeroase consulate
onorifice, consulate care nu sunt conduse de diplomaŃi de carieră sau de funcŃionari, ci de
cetăŃeni care trăiesc pe teritoriul Ńării respective şi care acceptă să reprezinte benevol
interesele unei categorii de cetăŃeni.
După al doilea război mondial, în România a avut loc o scădere a activităŃii
consulare, generată de concepŃia că oficiile diplomatice şi consulare sunt structuri care
permit desfăşurarea unor activităŃi contrare intereselor statului şi alimentată de prezenŃa
numeroasă a ruşilor care au avut întotdeauna rezerve faŃă de străini. Măsurile restrictive
adoptate de guvernul românesc de atunci au dus practic la lichidarea majorităŃii consulatelor
care îşi desfăşurau activitatea pe teritoriul românesc şi la desfiinŃarea consulatelor onorifice
care nu au mai fost acceptate în România după cel de-al doilea război mondial şi care au
reintrat în practica consulară a Ńării noastre abia după decembrie 1989. Cu excepŃia
consulatului Rusiei şi cel al Turciei de la ConstanŃa, toate consulatele au fost închise.
Începând cu anul 1989, activitatea consulară a fost reluată, astăzi existând
disponibilitate totală pentru orice Ńară care doreşte să-şi deschidă consulate în România,
din cele mai recente făcând parte consulatele Spaniei şi Germaniei de la ConstanŃa.
Există de asemenea, un număr important de consulate româneşti în străinătate.
Localizarea acestor consulate urmăreşte ca amplasarea lor, să fie în zone în care cetăŃenii
români au interese economice deosebite (multe dintre ele sunt situate în zone portuare) sau, să
fie în zone unde există o populaŃie etnic legată de Ńara trimiŃătoare, pentru a le facilita accesul
la serviciile consulare pe care le oferă aceste oficii.
Pentru reglementarea activităŃii noastre consulare, autorităŃile române au
încheiat o serie de convenŃii bilaterale, în care se reglementează deschiderea de consulate,
organizarea şi funcŃionarea lor, circumscripŃiile pe care le au, atribuŃiile, imunităŃile şi
privilegiile funcŃionarilor şi a diplomaŃilor consulari.
Printre primele convenŃii consulare pe care le-a încheiat România, au fost cele
semnate cu SUA şi Belgia în 1881, precedate de convenŃii bilaterale încheiate cu Italia şi
ElveŃia, la sfârşitul anului 1880.
După adoptarea ConvenŃiei de la Viena din 1963, care stabilea un cadru de
reglementare foarte precis, România a continuat să încheie convenŃii consulare
bilaterale, astfel încât, astăzi există în jur de 30 de convenŃii de acest tip.
RelaŃiile consulare reprezintă un raport între state, dar un raport care se stabileşte în interesul
cetăŃenilor acestor state şi a dezvoltării relaŃiilor economice dintre ele, un raport care are
caracter convenŃional, este bazat pe acordul statelor (al statului trimiŃător şi al statului
primitor) şi sunt caracterizate de principiile reciprocităŃii, caracterului direct şi al celui
bilateral.
6. OFICIUL CONSULAR(CONSULATUL)
Încetarea activităŃii unui şef de oficiu consular sau a oricărui diplomat care
funcŃionează în cadrul lui, se poate face prin retragere de către statul care l-a trimis, statul
respectiv având posibilitatea să-l înlocuiască şi să-i încheie astfel misiunea. În foarte multe
servicii diplomatice există perioade fixe de timp în care un diplomat lucrează în serviciul
diplomatic exterior sau în cadrul unui oficiu consular, de 4-5 ani. O altă posibilitate de
încetare a activităŃii este aceea de a fi declarat „persona non grata” şi toate celelalte situaŃii
prin care activitatea poate înceta (cazuri de îmbolnăviri, decese, etc.).
1. Anghel, Ion M. - Dreptul diplomatic şi consular - Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996
2. Anghel, Ion M. - Drept diplomatic şi consular - vol.II, EdiŃia a II-a revăzută şi
adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
3. Bonciog, Aurel - Drept consular - Ed. FundaŃiei „România de Mâine”Bucureşti, 1996
4. Feltham, R.G. - Introducere în dreptul şi practica diplomaŃiei - Bucureşti, Editura
ALL, 1996
5. Iacob, Gh. - Introducere în diplomaTie - Editura FundaŃiei "AXIS", laşi, 1998
6. Mazilu, Dumitru – DiplomaŃia. Drept diplomatic şi consular – Ed. LUMINA LEX,
Bucureşti, 2003
7. Năstase, Adrian; Aurescu, Bogdan; Gâlea, Ion – Drept diplomatic şi consular. Sinteze
pentru examen – Ed. All Beck, 2002
8. Năstase, Dan – Drept diplomatic şi consular Ed. FundaTiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006