Kitch-ul in Romania

Kitsch este un termen care provine din limba german i denot stil prost, de prost gust, deseori n legtur cu diletantism artistic. De obicei kitsch se folosete n legtur cu obiecte pseudo-artistice de prost gust, fa de stiluri cu adevarat valoare artistic i estetica sofisticat. Cel mai probabil, cuvntul provine de la kitschen (a face ceva de mntuial, a transforma mobil veche) i verkitschen (a degrada, a mslui, a poci). Aadar, de la nceput, kitsch-ul este definit n opoziie cu arta nalt, a elitelor, semnificnd degradare, imitaie, spoial, falsificare, o deturnare a valorilor artistice de la cate goriile sale tradiionale (autenticitate, urmrirea idealului estetic de frumos, cunoatere artistic) spre pseudocategorii: conformism estetic, adaptare la gusturile publicului, emoie rapid. O frm de bun-gust n plin lips de gust, art n urciune, o rmuric de vsc agat de lampa dintr-o sal de ateptare, acesta este kitsch-ul, viciu ascuns, viciu cldu i dulceag, dar cine poate tri fr vicii? (Abraham Moles) Kitsch este un cuvnt att de folosit astzi, aplicat attor obiecte, situaii, producii culturale ba chiar i oamenilor, stilurilor sau comunitilor , nct cu greu i mai putem deslui esena. Dei este un substantiv, conotaiile sale peiorative i dau mai mult putere adjectival sau adverbial. Astfel se explic tendina n limba romn de a folosi termeni derivai precum a kitschiza sau oribilul (din punct de vedere fonetic i ortografic) kitschos. Dup cum amintete Moles, kitsch-ul este mai degrab modul dect moda, reprezint mai mult o direcie dect un scop, dezvluie o anumit nelegere asupra artei i rolului ei. Kitch-ul o boala fara leac Imitaiile, obiectele nzorzonate i culorile stridente se gsesc la noi la tot pasul. Pe zi ce trece suntem invadai de tot mai multe obiecte de prost gust, de decoraiuni i de articole vestimentare care ne deranjeaz privirea. Oamenii au tendinta de a exagera si imbratiseaza Kitsch-ul ca pe un element ce le confera originalitate, incercand astfel sa iasa in evidenta. In Romania zilelor noastre Kitsch-ul a devenit intr-atat de preponderent incat a ajuns sa inlocuiasca valoarea estetica. Astfel, il putem intalni oriunde intoarcem privirea, in stilul vestimentar al romanilor ( sclipici in abundenta, paiete, combinatii nereusite de culori si texturi, etc.), in gusturile lor pentru muzica pe care o considera de calitate ( zgomote iritante, versuri pe cale de disparitie, lipsite de mesaj sau de logica) si criticile nefondate aduse artistilor consacrati care vor ramane in memoria oamenilor pentru totdeauna si

ale caror piese sunt nemuritoare. Desigur, kitsch-ul nu se opreste aici, el avanseaza pana in sfera artelor plastice, a arhitecturii, unde vedem inca o data detalii care agreseaza privirea (de exemplu, in orase mici, de provincie, cu o arhitectura frumoasa, specific austro-ungara, au aparut monstruoasele vile, menite sa distruga echilibrul ). Referitor la mass-media, kitsch-ul are aici libertate deplina de manifestare, care se raspandeste asupra intregii populatii ca o forma de manipulare extrem de vizibila ce are drept scop diminuarea si ,in cele din urma, extirparea facultatilor intelectuale si morale. Asadar, oamenii si-au pierdut interesele culturale, indrepatandu-si atentia asupra lucrurilor, ideilor si a problemelor usor digerabile, ce nu solicita intelectul si ratiunea. In concluzie, consider ca acest fenomen a contribuit si contribuie la dezumanizare prin limitarea capacitatilor intelectuale si spirituale ale omului, care accepta astazi tot ce I se impune ca pe niste propuneri demne de urmat. In plus, cred ca pierzandu-ne simtul estetic si acceptand orice forma de kitsch sfarsim prin a ne pierde propria esenta.