1958' BucureEtt; TnaleN UNcunsnNU (n' I martic Absolvent dintre ziariqtii romdni dc calibru' ".

i" "ttf de Filologie din Bucureqti' spccializarea inceput la- revistele "if"*ftetii ,o*arre-"ngf ez6, elsJrie pentru lui se ceni*trt"ot*Sil4a[a studen;eascd' Articolele sportul' in politica.Ei treaz|pe doui teme principale' de cultur[ in fottn" care Traian Ungureanu u"d" comunicare.TentatEidedomeniulliterar,jurnalisliterare Ei tul i;i publicl eseurile dedicate culturii literard Ei politice in Wala romdneqscd' Romdnia 2003 pdn[in 1980 ';;;';-r*";'De la sfhrqitul anilor

Traian

lJngureanrf
Razboiul timpurilor
declin occidental pi asediu islamic

.on,lrrrraacestedirecliilaBBC'undeesteunadinle aqteaptd cu interes tre vocile pe care ascultbtorii in zool are deja peste o. mie de arti-

;t ;ilJ;. in Eveeditoriale Ei eseuri publicate loi", studen{eascd' "ro"i.i' Opinia nimentul zilef , Romdnia liberd'

Cuvdntul Si Contraforf' Facg dar de data asta la Europa Liber6' 'pin ZOOO scrie la revista 22' din2004 este delindtor in 20O5 devine senior O" *Uri"e b ldei tn dialog'iar in continuare de editor la Cotidianul' E pieocupat t"tit la incePutin Fotbal despre

j;;d;radio, il;;"

Oiiorr,

in continuare

lui 2003 plus qi-ProSport,p"nt* ca din vara an este laure;;;"i" Gaieta Sporturilor'in acelaqi premiulu^i u:o:qut de Grupul ut r-ip"ttru jr,,nuii"n al

sportului,

ti"

sd sem-

p""ilt ntf"g

ii

decerneaze p'"-i"i Alexandra c't Manifestulfotdebuteazi in voium la Humanitas

Social, in vreme ce-societateaTimiqoara

IndrieE'

in

20O4

i)iirr,o

a sportului' carte dedicatd analizeiculturale

nuiunrjrr

H.UMA'NIIAS

( |ilrlrl[ltitlrrtttl !,r Ilr'l Ir4lrtI 1,,.\1r..\"r I r'l['t ltl ,:i I lr I I i,\1il | rl rNll I

PREFATA
(De ce ne ap[rim)

lllVl',( ll
r

l,l

I ',1,, ' "lr, I In

l! 1=j\'1ll \'r rlr lri i',r ll

0{,

tr/t

IrJn

l|
"

.,,.\
,

s-a intAmplat ceva nespus de infricogdtor. K., un occidental profund, bogat in goluri sufleteqti, vinovat de dileme, purtdnd, deasupra costumului neted, un chip ridat de culturi majore qi muribunde, a fost chemat, in sfhrqit, la Castel. Dupd c Aliva paEi, K. a leqinat'

in zorii zllei de 11 septembrie 2001,

\ \,, )

l)cscricrca CIP a Bibliotecii Nalionale a Romflniei IJNGUREANU, TRAIAN l{Izboiul timpurilor: (declin occidental qi ascdiu islamic) / 'fraian Ungurcanu. - Bucuregti: Humanitas, 2006 ISBN (10) 973-50-1326-6; ISBN (13) 978"913 50 1126 4 32t.28s (=

4fi.2r) (73) "2001.09.01'

Castelul ldngd care K. hibernase atalia ani intr-o angoasl inghe{at6, ardea,lovit de doui ciocuri de fier. Deasupra, in fum, printre strig5tele unei limbi necunoscute, cateva siluete inblale fostau un steag verde. Jos, la poalele pudrate de scrum telor mameloane de piatrd, dansa Ei benchetuia, bucurdndu'se de vremurile noi, o omenire pestri{d: funclionari 9i artiqti eminenti, studenli idealiEti, prostime' De atunci, ne apdrIm. in zorii zilei de I 1 septembri e 2001, disperarea rurefratd' a lui Kafka a devenit o speculalie inaltd qi nul6, intunericul lui

O HUMANITAS,2006
EDITURA HUMANITAS Pia{a Prcsci Libcrc l, 013701 BucurcEti, RomAnia tel.02l/31'l l8 l9 fax 021/317 1824
www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN PO$TA: tcl. 02 I /3 I I 21 30, fax 02lill3 50 35, C.PC.E - CP 14. Bucurc5ti c-mail: cpp@humanitas.ro

www.librariitchumanitas.ro
ISBN (10)

/"ffi,--A [r \ uRftculn *,1 r \g&LAil/ rsBN n3) sl8-elJ so-t3z+

9'/3 50-1326 6

Dostoievski s-a ridicat Ei ne-a pus in biiltaia culitului scanteietor din mdna unui Sade analfabet. O m6n[ spal6 pe alta aga cum ne invald o Carte veche, rcaenzatA pdnd la dezinteiar amdndoud 1in un cap de american' Culitul joac[ grare -, in mdna cdldului. Capul care a creat Lumea Noud se va rostogoli sub ochiul palid al camerei video, iar Occidentul se va apuca sd explice, pAnd la ultima picitur[ de sdnge, vina nevinovatului qi gloria vinovatului. De asta ne apirdm.

(r

lir t.:l tr tt tr | | t tttl

trt t t I t

tr

Prefoyd

Irt lttr le
I I scpl"cmbric, cum sunt rrurrritc, aclcsctlri, ti'tpLrrilc clccisivc pc carc lc trdim gi pc carc lc vor trdi, luptAnd, rnurind s:ru ccclAnd cci de dupi noi, va implini ceva cc sc numc$te Irnivcrsarca de 5 ani. Irclevant. ll septembrie nu creqtc, ci coboard in sens invers, spre punctul zero. Ca orice conflict ircch,rctibil, 1l septembrie va avea un final devastator. una dintrc pdr{i va sfArgi prin a reveni la calm, la falimentul pe carc qi l-a pregdtit istoric ;i metodic. $tim deja c[ acest sfbrqit a fost acontat de Islam. Explicafia nu e lungi, dar cere un efort de viztalizare pe care regia opticd a mediilor de informare nu-l mai ingdduie. in cea mai falsd criptare de la transformarea picturii religioase italo-flamande dc secol XIV in fetig hrristic, diminea{a zirei d.e il septembrie a fost fotografiatd filozofic sub definiqia unui atac bestial gi viva_ ce, regretabil, dar binemeritat de o culturi in culpd, din partea unei omeniri proaspete qi neglijate. Oricine se trezes_ tc intr-o dimineald cu gAndul ci lumea a fost de_ajuns gi gre_ Eit trebuie si plece in goani, cu bomba la brdu, spre New York. Islamul Ei plebea globald a popoarelor umbrite de Oc_ cident s-au rdsculat cu noaptea in cap au lovit, cu o lip_ Ei sd dc mdsur[ adolescentind, acolo unde trebuia. America, tcrasa lumii, a pierdut 3 000 de trupuri, cAteva sute de etaie dc arogan{i gi dreptul de a se numi realitatea determinania a viitorului. Aceastl analizd, sumard nechibzuitd e pro_ Ei lund greqitd. Ea e cea mai sofisticatd Scrisoare de Sinucigas scrisi vreodat5. Picat. Autorii documentului pleaci, un pic prea devreme. Din urmd, vine una dintre cele mai ne_ .;tcptate surprize ale istoriei: Declinul Islamului. in loc de rrl ( )ccidcntului.

Katrina, indice de amnezie

Acum 5 ani, dupd apocalipsa dc la New York, sufletul
occidental a fost surprins, pAnd laparalizic, de existenla omului teribil. incdntali de homo sapiens, honto pictor qi alte cliqee pedagogice, am descoperit cu oroarc cxistenla omului

incalci voluptuos Ei programatic toatc normele vielii. Tot din aceastd amnezie se ndscuse, ceva rnai inainte, qi mania superstilioasb a vielii fdrd riscuri, pc carc o curtcazd, prin tribunale, cei ce dau in judecati pavajul dc carc s-au impiedicat sau compania aare a fabricat cutitul dc bucht[ric incare

fipt in soacri. Opinia occidcntald profcsionistd sufcrf,, in

mcdie gi majoritar, de o stare profundd dc incompetcnld fatd de brutalitatea viefii. Simqurilc ultragiatc au inrcgistrat puterea Islamului gi au decis cI bestia are ccva exotic Ei cxc^itant, iar violul trebuie rdbdat, gustat, explicat Ei sacralizat. In schimb, ra[iunea istoricd a pierdut qansa de a face cdteva observalii foarte ingrijordtoare pentru Islam.

Ascensiunea declinului islamic

Lumea islamicl e intr-o expansiune febrilS qi falsb. Araau dat lumii doui surplusuri: populalie qi petrol. AmAndoud par incalculabile, am6ndoud sunt perisabile. Explozia demograficb a lumii arabe ;i, mai larg, islamice, e un fapt incontestabil. Rata de creqtere a populaliei musulmane e a doua in lume, dupd spune un Raport ONU din 2004

bii

verticala extraordinarb a popula{iei din Africa subsaharia-

nd. insd acelaqi Raport ne spune cd rata de creEtere musulmand scade fald de nivelurile ei anterioare, intr-un ritm uluitor. in jurul anului 2050, cregterea de populalie musulmand va atingc, coborAnd, nivelul proiectat al cregterii de popula{ic in Statele Unite. Efectele declinului au inceput, adich, szi

Rrizboiul timnurilor

PreJ'a1d

lucrczc incd dc pe acum, in mijlocul marelui generator islaniic clc populalii. Motorul enormei dilatiri a demografiei islarnicc c rata dc analfabetism colosald: 52% din populalia mascuf inii s;i pcstc 600/rintre femei. Acest medievism cognitiv a gcncrat un mcdicvism dcmografic agresiv. Cum? Emanciparca pc carc o imputrc alfabetizarea e inceputul autonomiei individualc. Abscnla ci rncn(inc familia la funclia de motor biologic. lianrilia nrLrltipld ;i rcduplicarea freneticd au dcvcnit o practicii panarabil, in condiliilc in care educa{ia rninirnd a plasat f'crncia in coatla icrarhici socialc. Dar golul cognitiv arab c o catastrofi incornparabild. O altd ccrcetarc masivd, faimosr.rl Ii.aport asupra Dczvoltdrii Umane Arabe, dat publicitilii in 2002 clc Agcnlia ONU pcntru Dezvoltare, descrie dimensiunilc dczastrului, in cAtcva date care frxeazd lumca arabi pc o trcapti dc cxistcn{i istoricb arhaic6, intr-o falie temporald antcrioard cu sute de ani modemitdtii. Prima qi cea mai uluitoarc dcscopcrirc a Raportului spune ci totalul c64ilor traduse in limbile arabc in ultimii 1000 de ani e egal cu numdrul c64ilor tradusc, intr-un singur an, in Spania. in aceste condilii, a doua seric de datc prezentate de Raport nu mai poate surprinde: Produsul Na[ional Brut rcunit al ldrilor arabc, cifrat la 531 de miliarde de dolari anual, c mai mic decdt Produsul Na{ional Brut al Spaniei. Lumea arabd suferd de o omogenitate durd 9i regresivd, dar, ca toate societSlile subdezvoltate, trdicEte energic qi coerent prin mecanisme de compcnsare ideologicd. Febra islamicd explicb, ralionalizcazi gi face suportabild presiunca uriaEb a istoriei. Insb logodna va inceta.

variante de vialb, suprimate pAni acum de codurile tradilionalc. Monoislamismul cxisten{ial e pelit dc hibridizarc. Ccl mai periculos dugman al lslamului nu sunt armatele occidcntalc, qi cu atAt mai pu{in opereta asistenliald prcscrisd dc UE, ci tcntaliile culturii superficialc, dar globale, a Occidcntului pop, comercial gi democratic. lslamul va fi ajuns de cultura de masd, iar cultura de masi nu iart6. Lecfia Europei de Est n-a fost inleleasd in capitalele arabe. Fcrtilitatea qi nervozitatea Islamului vor adormi. Moralr-rrile vor l6ncezi, furia va face filme gi muzicd proaste. De la Damasc la Jakarta: un shop-

Witorul arab, ca un mall

Lumea musulmanb va fi prinsd din urmi de marcca cultrrlii slobale care aduce alfabetizare, informa{ic, op(iuni qi

ping-mall. Dubii, calcule ncgustoreEti, obsesia bursei Ei a celebritdlii, pragmatism Ei televiziune digitald. Lumea islamici mai are ccl mult o gcneralie pentru a stabili Imperiul Tcocratic Global. Criza de timp lucreazd. Chiar fird sd o qtie, Bin Laden, al-Zarqawi, Zawahiri gi alte nume de personaje derutate au inleles instinctiv cd rdzboiul trebuie purtat acum, inaintc ca modernitatea sd erodeze baza demografici qi spirituald a lumii islamice tradilionale. Petrolul va urrna, in mod straniu, curba de blocaj a populaliilor. Dcpartamentul de Stat amcrican estimeazi, poate un pic prea optimist, cd, tot cAndva dupd anul 2050, exploatarea in enormelc bazine arabe se va plafona. Dispcrarea culturali motiveazi, de la un cap la altul, violen[a islamici. Ea e un act tardiv de impotrivire ucigaEd care propune, in acelagi timp, in caz de eEec, sinuciderea. Lumea islamicd a raatunci cdnd a intdrziat reforma religioasi qi tat de mult orice gansd de supravie[uire integraemanciparea sociald - vdzut, programatic qi automat, de exld. Modernitatea qi-a pansiune. Dupi 1989, cAnd pe scend au urcat un miliard de chinezi, c6nd sute de milioane de indieni Ei cst-europeni au jurat credinla Ei ore suplimentare furnizorului planetar dc prosperitate, zarurlle erau aruncate. Estul european qi Oricntul indo-chinez se asezau in vehiculul evolutiei istoricc.

lo

lltizbbiul timPurilor

IN CE CREDEA AMY?

l,rrlrr:ir lrt'u[u t ittttiittca izolatS, cu bombe la brAu, qi se lansa irr tlclir lcologic. l)c asta ne ap6ram.

$i dc usta
I scptcr.nbrie poate deveni necrologul civiliza{iei occidentalc cloai cu ajutorul qi in interpretarea autistd a propriilor elitc intclcctuale. ca toate nalionalismele gi totalitarismele cunoscute de istorie, fundamentalismul terorist islamic nu c o crca{ie intern6, ci o reacfie la presiuni exteme insuportabilc, mai bine zis, reaclia gregiti la iminenla schimbdrii' Doar gdndul intors spre iralional al Occidentului intelectual e o irealie cu adevdrat intemd, gena cangrenatd a spiritului european, tentalia care ne ispiteqte, incd o dat6, cu abandonul' $i de asta ne apdr[m.
I

3 000 de oameni au fostuciEi. Tumurilc au dispdrut in cenuNu mai e nimic de gdsit acolo. Sensul zilci dc I I septcm;d. brie nu poate fi recuperat, deEi reconstruc{ia istoricd, vcchea noastrd tentalie in fala evenimentelor mari, n-a picrdut nimic din puterea de fascina{ie. Ea poatc lumina unghcrcle obscure ale tragediei gi poate, chiar, da impresia cd rcpctf,, pe in[elesul nostru, ce s-a intAmplat atunci. Dar nu poate explica tocmai tragedia pe care pretinde cd o limuregte. Pe22 iulie2004 a fost publicat ,,Raporhrl final al Comisiei Nalionale de Anchetl asupra Atacurilor Teroriste impotriva Statelor Unite". E o lucrare de minu{ie inverqunati, in cea mai strictl tradijie a reconstrucliei istorice. in pestc 500 de pagini qi milioane de detalii, Rapofful pare cd stie tot:

,,inainte de imbarcare, la 06:52 a.m., Mohamed Atta, liderul grupului, afost sunat, pe mobil, de Marwan at Shehi, membru al grupului, gata de fmbarcare in al doilea avion care avea sd loveascd peste pulin timp Turnurile. Convorbirea a durat 3 minute. Shehi a sunat de la un telefon public, rflat in krminalul C al aercporfillui, ;i anume intre primul punct de control Ei ghi;eul m l75 al companiei United Airlines." Ceva e profund incomplet Ei imprecis in ornamentica
accstui uluitor monument al detaliului istoric. Ceva lipsegte clin centrul constelaliei infinite de referinle la 11 septembric:

t2

Rtizboiul timpurilor

[ncc.'r'clcuAny?

sensul, rostul ctt carc s-tl ndscut aceasti dramd care a incincrat, iutr-o c;lillii dc tcroarc universald, trecutul gi a obligat

oricc lrrczcnt sri plivcltscii altfcl spre viitor. Celmai ,,fetiqizat" cvcnitttcrtt isttll'ic ilfil cl.lnr a observat, exasperat, un juma-

c irtglrlpitt lncrcu mai adAnc in cunoaqtere: ccl prr(irr o t:ut'lc ttottli 1'rc ltrnii r;i o sLtti, ba chiar o mie de trinritcri 1rc 'r.i ll .;t)uir tlc I 1", datt intr-trclcvlr un fetig' El ascuntlc cvcttitnclrtttl pc citl'c Ittt il Itlai ccrr:ctcazI, penfiu cd a inceput clcnrrrlt sir-l cclcbl'czc, ittlr-o rcpcti!ic luncbri Ei incantatorie. irrtrc tirrrp, ll scptcttrtrt'ic s-a schintbat. Accastb r[scruce istoricu c, tftrpl cirtci utti tlc cttttortStcrc cLr nliiloacele veacului pgslrrr iplirltyr(igr1tl, tt ilttcrscc{ic blocatir dc traficul isteric in cu|c sc irtgltcsuic, lhra sil facir trn pas inaintc' banalitetile lirct0l0gicc, scutirncntalisnrul tabloid qi tcoriilc pervcrse ale acadcrnicilor. Dar, mai intAi, s-a schimbat numcle. l1 septcrnbric c dcja 9/11, numdrul de telefon la care se poate cornauda oricc comparalie qi sc poate rosti orice peroralie' I I scptcmbric cste cel mai ,,fetiqizat" qoc al istoriei qi e, exact clin acest motiv, un evcniment cu sens ignorat. Cum a fost posibi16 aceastd nepotrivire giganticd intre mersul istoriei si oamenii chemali s5-l inleleagb? De unde aceastd grevd

list

britlrrric

o victimd sau, mai curAnd, noul proletariat gtobls*tAfi&/ bineinleles, o teorie veche: critica libcralismuiui, in termeni de putere. Conform acestci teorii, doar subversiunea intelectual6 a tcoreticicnilor qi violcnla masclor pot indrepta rdul lumca eliberatd, originar Ei pot dcschide portilc Milcniului egald gi justi. Aplicat mccanic, itrci clc la irlccputul anilor '60, de criticii colonialismului, accst alllcstcc clc cconotnic politica qi iluminism rcstrictiv a dcvcnit, clLrpa golul provocat de dizolvarea regimurilor comunistc, tcoria prcdilcctir a corpului academic. Modelul s-a cxtins qi a luat dinrctlsittnca unci mantre, un consens mai mult sau mai pulin cxplicit, adoptdi in'mcdiile politice qi in presd. Cel mai important pluton afiliat noului consens a fost, probabil, noua elitd transna(ionald, formatd din casta m6nuitorilor de informalie, profesionigtii corpora{iilor, tehnicienii industriei de public relations gi consultan{a. Toli triiesc in aqa-numita suburbia, paradis standard qi refugiu etanE. Fidelitatea lor se reduce la patosul de brand. Cartierul, naliunea qi, pdnd la un punct, familia nu mai sunt, aqa cum era cazul cu elitele ereditare ale trecutului, parte a experienlei lor de via{d. Ele au fost inlocuite de pia{a globald, de intema{ionalismul tonic qi instantaneu al congreselor, terminalelor de aeroport gi tranzacliilor electronice. Aceste elite sunt promotorul aqa-numitei globaliz[ri, fantoma demonizati de criticii capitalismului, Ei tot ele sunt, in mod ironic, forla care alimenteazd critica acerbd a propriului stil de viafd. Mandarinii electronici ai noilor elite sunt atraqi tocmai de caractcrul anistoric al acestor teorii, in care vbd confirmarea propriei opliuni pentru internalionalism qi piald suprana{ionald. Iatb de ce, in diminea{azllei de l1 septembrie, lumca producdtorilor de informa{ie, opinie qi decizie aqtepta cu verdictul bine pregdtit. Atacurile teroriste au fost definite aproapc instantaneu ca o reac{ie colosali lao oprimare aqiidcrca.

ffi;b

general5

in fala sensului?

Iluzia
Au lucrat mai intdi, iluziile, apoi consecinlele imediate' Iluziile au precedat 1l septembrie Ei i-au asigurat o primire nu numai greqitS, dar de-a dreptul periculoasd. Ele au dictat
un anume mod pasiv qi vinovat de a interpreta rela{iile tot mai

proaste ale Lumii Occidentale cu Lumea Orientald. Labaza iluzie i generale care avdzutmereu in cultura Ei civiliza(ia occiclcntald un opresor, iar in lumea qi spiritualitatea islamici

1A256?7

14 :

Ilizlxtiul tintlttrrilrtr

In ce credea Amy?

15

Era o iluzic. l)irr ditcit itlcclt unui I I scptcmbrie provocat de propriilc viclitrtc c o ilttzic, carc c lttlcvitrul'/

Lu ct: suttl I)ut,( t'ulturilc

Mlclr cutcva obsclva{ii, rnai crcclibilc dccAt tcoria rdscrxrlci sclavikrr, uqtcuptir clrcptr-rl la dczbatcrc. Elc porncsc rlc lu constatarca simplii a vcciniti[ii rivale dc culturi. Lunrca occidcntali in varianta ei'tdrzie, tehnologicd, amoral6, la{ionalistir, postrcligioasd Ei postfamilialS existd, cu sau {ErI vclia noastrl, ca rival fatal al lumii cu care se invecineazh imecliat: lumca bazinului asiatic, preponderent islamic. Mulli dintrc criticii dinspre dreapta ai Islamului militant fac greqeala dc a considera cd aceastd lume e in mod fundamental primitivi. Trdsbtura cu adev5rat relevantd e cu totul alta: caractcrul definitiv qi coerent al lumii Islamului, care are o scard de valori, institulii qi tradiqii spirituale perfect articulate. Ele pot sau nu sd fie,,primitive". Nu gradul de evolu{ie le-a adus in conflict mortal cu lumea occidentali, ci coeren{a lor vizlblldla nivelul uria$ei lumi arabe. Asta explic6, de pildd, de ce Africa unei inapoieri evidcntc nu e nici pe departe focarul de terorism pc care il presupun, de la stdnga, teoria oprimdrii Ei, de la dreapta, teoria inapoierii (Evul Mediu islamic). Coerenla, adAncimea Ei amploarea modului de viald islamic sunt perfect fondate Ei sunt in pericol. La un loc, ele compun o identitate amenin{ati. Nu de arrne, nu de democra{ie, nu de morala posteticd a elibcrarii scxuale, ci de toate la un loc, intr-o ecua[ie carc s-a rnai produs in istorie qi e inevitabili la contactul culturilor onx)gcuc. Triim spre a ldsa in urmi o amprentd existen{iald. Nrr rrc putcm perpetua, nu putem sfida golul qi nu ne putem sirrr(i continuati decdt transmifdnd o culturd. CAnd acest im;rrrls c irr lrcricol, popoarele reac\ioneazi violent.

Lumea islamicd se afld in aceasti situafie. Ea simte cd nu poatc impiedica, ci doar amAna prcschimbarea de valori. Acele p6(i ale lumii arabe carc triicsc in caden[a culturii islamice nu mai vdd o posteritatc islamicd. Dc aici reac{ia de impotrivirc, in care se amestccd contradictoriu eleva{ia spiritualS, violenia qi reveren{a ncputirrcioasi in fir(a walkman-ului, a operaliilor cu laser pc rctini sau a ponrografici pc satclit gi internet. Uneori neputinfa devinc, insi, o fbrti tcribilb: atunci cAnd izbuteqte sd convefieasci tchnologia, implAntAnd avioane in Tumuri, trimilAnd pe internet filmclc dccapitirilor de ostatici, detonAnd prin unde radio noduri feroviare aglontcrate, in Spania. Nu e nimic de scuzat. E, insa, mult, aproapc totul, de scos de sub monopolul teoriilor care au banaliz,ar ideologic o dramb universalS.

Titanic Gulag Nici consecinlele zilei de l1 septembrie n-au ajutat mai mult. Prima gi cea mai gravd dintre ele e cd via(a a continuat. A continuat, in ciuda tragediei, cu toate comoditblilc, uEurinta gi inlcsnirile pe care le considerim un drept. Din acest motiv, catastrofa din I I septembrie n-a fost trecuti in rdndul zguduirilor istorice. Ea a fost confundatl cu un accident, un accident fabulos, care a fbcut trecerea de la Titanic Ia Star I|/ars, dar un accident. in aceste condilii, a apIrut rapid conllichrl intre cci ce au vizut accidentul, dar nu au ?nfeles sau n-au vrut sd-i inleleagi sernnifica{ia istoricd, qi cci care au vdzut, dc la bun inceput, o cometd anun!6nd o mare miqcare a istorici. De aici cele doui mari postirri colective ale Occidcntului, dupi 11 septembrie. Prima: antiamericanismul mililurrt

o doctrind sumara,

redusd adescori

la

agcttcla

l(r

Rdzboiul timpurilor

In ce cretleu
o imagine foarlc rcuqit5.

Amv?

17

arrti-lJush, pradi uqoari in mAna versalilor politicieni francczi, gcrmani gi ruqi care au stors-o tcmeinic de beneficii clcctorale. A doua e cunoscutd sub numele de ,,rdzboi impotriva terorismului"; ea are doul sectoare vizibile in Afganistan qi Irak qi o componentd ncdeclaratd in jocul secret de presiuni si finante din Pakistan, Caucaz qi Indochina. Problema e, dcsigur, divortul complet al acestor doud cdi de acliune. E o probleml strict occidentald. Ea reproduce fidel una dintre tensiunile clasice ale conqtiinlei occidentale (contradictia intre valori qi critica lor) dar o face prin oficiile unei caricaturi. Contestalia,,imperialismului american" nu e decAt copilul isteric al solidei tradilii a disiden{ei democratice. Ea face dovada unei ignoranle vicioase, echivalAnd, de pildi, centrele de deten{ie americane de la Guantanamo qi de la Abu Ghraib cu Gulagul sovietic. Aceastd eroare de o mizeric grandioasd e mai mult decAt un detaliu grotesc. NcpSsarea pe care o presupune aceastb asociere, devenitb intre timp loc comun in presa de limbd englezd,francezd qi germand e instructivd. Ea trddeazi o stare de incompeten{d Ei dc confuzie istoricd fErd comparalie qi e unul dintre ccle mai importante repere spirituale alc vremurilor noastre: g6ndirea fbri istorie.

Mulli s-au dcsparlit de coastele Angliei cu semne obscene. Dupa dcbarcare, primirea n-a fost tocmai entuziasti. Jdranii francezi aLr invi{at repedc si iqi apere pivnilelc dc vin. Avia(ia aliati n-a !inLrt cont de nimic. A bombardat tot ce miEca. 2 000 dc civili au lbst Lrciqi intr-un singur bornbardament, in zi dc tArg, la St. Lo. In jur dc 15 000 de francezi au fost uciqi in tinipul opcratiunilor clc clibcrarc. 19 000 de americani au dczcrtat, iar fbrtclc aliatc s-ar"r aflat de citeva ori, la Falaisc, Bulgc si I'lurtscn, lirartc aproapc de un dezastru complct. Ororile qi erorile militarilor americani n-au aqtcptat razboiul din lrak. Ele sunt, in cea m-ai mare parte, ororilc qi crorile care compun oricc rlzboi. Insd, cu datelc dc atunci qi presa de astdzi, americanii ar fi pierdut rizboiul. De undc diferenla? Putem conchidc, flatdndu-ne veacul, cd dupi 60 de ani, civilui din spatelc frontului a progresat, aEa cum au
progrcsat toatc mecanismele: frigiderele, autornobilclc, ven-

Inteligenla fdrd memorie

mii de soldali americani, britanici ;i canadieni s-au imbarcat in porturi engleze, pentru a fo(a dcbarcarca pe coastele Normandiei. Celebrhm, astbzi, tot ce a urmat: baia dc sdnge dc pe plaja Omaha, Bbtelia pentru Norin iunie 1944,
sute de rrurndia. clibcrarea Parisului. Soldalii care au declangat, in noaptcir rlc 5-(r ir-rnie, asaltul asupra Europei ocupate nu erau,

insi,

tilatoarele. Sau putem remarca altceva. Publicul anilor '40 cra solidar cu problemclc epocii sale Ei, de fapt, nu era deloc un public. El nu asista critic, nu evalua Ei nu alegea, apoi, o atitudine politicd sau alta. Era opinia publici americand pur qi simplu servild? Greu de crezut. Ea era mai degrabd o opinie publicd mulqumitd cu situarea ei in istorie. Asthzi, la capbful unui proces indelungat qi foarte activ la varf, opinia publicd e, pentru prima oar[, aproape complet <lctaqatd de reperele locale sau na(ionale. Ea g6ndeqte mult si arliculat, dar gAndeqte {brd istorie. Francis Fukuyama anunta in 1989, cu o carte faimoasi gi intre timp drastic infirrrrat5, .,Sffirsitul istodei". Ideca lui Fukuyama a fost maturatd r cccnt de rlzboaiele iugoslave qi, in acelaqi timp, confirmatu clc o cvolu{ic internd pe care autorul a ignorat-o complct: lirga din istorie a noii inteligen{e critice occidentale. Aceasta tlrrzcrtarc filozofrcd in masd a fbcut posibil un criticisrrr

llJ

Rcizboiul timpurilor

In ce credea
Septembrie

Amy?

lg

nclirnitat gi impermeabil la argument. Asaltul american asupra Najaf--ului a devenit un nou Stalingrad. Sadismul gardierrilor dc la inchisoarea Abu Ghraib a dat dovadi cd armata amcricanl a pus pe picioare un Gulag. Mai mulfl foqti sus{initori in presd ai administraliei Bush s-au pociit public gi qi-au depus carnetele de proamericani. Nici unul n-a remarcat enormitatea comparaliiloq nici unul nu s-a intrebat de ce explodeazd presa gi ONG-urile la contactul cu episoade

fdrd

sens

altfel demult fixate in istoria rdzboaielor. B ombardamentele americane si,,scandalul" Abu Ghraib nu sunt noutSli Eocante decAt pentru cei care afl6 acum de existenla istoriei (pe care tot ei o declaraserd incheiatd qi inutild). Nimic nu scuzl faptele de la Abu Ghraib. De altfel, autorii lor au fost judecafi de tribunale militare. Erorile nbscute de noua paradigmd a gAndirii fbrd istorie se multiplic5, insb, nesanctionate, cAqtigd audienjd in stil pop amplificate de filmele agitprop ale lui Michael Moore - gi impun - de a face deformdri de neiertat. Iat5, de pildd, incapacitatea diferenla intre ce se intAmpld in Irak gi conflictul ruso-cecen. Diferenlele ar trebui sd fie evidente, dar ele depind dc cunoqtinle minime de istorie qi asta le face inaccesibilc noii intelighenfii anistorice. intr-un singur loc aseminarea e completb. Terorismul cecen seamini ca doul fire de Semtcx cu terorismul arab. in rest, nici o apropiere. Cecenii au fost incorporali cu for{a in Imperiul Rus, apoi in Uniunca Sovieticd gi, mai nou, in Federalia Rusd. Dar nimeni nu rcu$e$te sb aplice vechiului Imperiu Sovietic Ei noului Imperiu Rus teoria coloniald. in consecin!6, cel mai vizibil Ei activ caz de colonialism cultural, politic qi militar al vremurilor noastre, cazul sovieto-rus, rdmAne nesanc[ionat. Simpatiile mor greu. Critica postmarxistd a opresiunii occidentale nu va uita niciodatb cine i-au fost ndrintii.

Au trecut cinci ani qi I I scptcmbric 2001 e tot in fldciri. Sensul istoric al acelei zile ardc intr-un rug de iluzii. intre ele strdlucegte fascinant ideea carc facc din mo(i victime cumva meritate, iar din fdptaqi, instrumcntclc dure ale unei forle pe care doar ideologia oprimirii o poatc inlclcge. Cariera infloritoare a acestci iluzii protcj caz6. o infrac{iunc spiritual[ qi consumd fraudulos onestitatea multor oamcni carc
protesteazS, cu toatd forla curajului moral. insd croarca fundamentald a g6ndirii fbrd istorie rimdne de neiertat. Epoca gdndirii libere se simte bine Ei iEi face de cap, zglobiu, in-

ventiv Ei iresponsabil, in lipsa plrinlilor. Ceva lipscqte din casa gdndirii. Temelia. Aici, Raportul Comisiei l l septernbrie gtie tot.
,,La 0B: I9 a.m., Atta ;i complicii sdi au atacat echipajul. La 08:21 a.m., stewardesa Amy Sweeney a reu;it sd intre
in contact cu Centrul de Control, folosind un telefon de bord. Ea afurnizat numerelefotoliilor de pe care s-au ridicat atacatorii. A descris injunghierea a trei pasageri. Convorbirea u durat 25 de minute. Sweeney a vorbit calm si amdnuntit. La 08:46 a.m., Sweeney a strigat ,,Suntem foarte aproape de sol!". Apoi convorbirea s-a tntrerupt. La 08;46: 40 aviorrul s-a izbit de Turnul de

Nord."

De unde a luat Amy Sweeney puterea si descrie ultimele ci 25 de minute de via{d? in ce credea Amy?

cArxtt

DE,

AMERIcANI
una. Americanii

Cdinii de

americani

2l

nu deliteazi'la umbra lui Burebista, dar coloniqtii care au construit atAt de repede America aveau in spate lucrdri vechi, redactate in latini (Magtrt Carta- 1215)' America nu are o istorie abisa16, dar americanii au qtiut si foloseasci timpul. $tia1i ci americanii au Constitulie (gi o
respectd) din 1787? (Patruzeci gi patru de ani mai tArziu, Principitele aveau sd fie cadorisite de Rusia Imperialb cu Re-

Cineva a spus cd americanii nu pot fi eroi clasici, fiindcd sunt ameriiani. Ei nu qtiu, nu cuprind qi nu debiteazdcultura pe care o eta16m noi, neamericanii' F'i sunt needuca[i' p"nt* cd nu Etiu, de pildb, dacd Bucureqtiul e in Romdnia qi oricum nu qtiu dacd Romdnia e in Europa' Noi qtim' E'i nu qi au istorie (ci inchiriazd de doub sute de ani o lard uriaEd inmai ori dezece istorie o bogSliile lumii). Noi qtim qi avem tini6. Americanii sunt superficiali' Noi suntem adAnci cAt Noica Nae. Ei n-au nimic sfdnt, noi suntem popor niscut
Ei

Ei creqtin. Ei sunt aroganli, noi suntem cuminli Ei primitori' bogali' fie sd ei ca pentru sunt bogali, noi suntem sdraci leneq' PAnd aici, nici o problemd' Putem rdmAne, culcali in dormitorul comun in carc sforiie qi trag din ciubuc atd-

qi Coran' tea seminlii. E loc destul, pe divan, intte Miorila Americanii' Sau putem deschide ochii. Avem ce vedea' *ui luminoasd naliune a lumii, au eliberat de dou6 ori ".u (nu gi pe noi, dar noi nu vrem s[ inlelcgem cd am

Europa fost ocupaqi de ruqi, nu dispre{ui1i de americani)' Americanii au cele mai bune universitdli din lume (noi ne socotim niai cul{i, dar, in cultura noastrd fdrb margini, nici mdcar nu

gulamentul Organic.) cAnd qi in doud sute de ani, lor le-a reuqit totul, noud cAnd. Noi ii injurim pentru cd suntem geloqi qi suntem geloqi pentru cd am hotdrAt dernult cd istoria e cea mai lung[ puitiAa de table intre popoare. Lor le-a intrat zar, noud nu' Din acest motiv nu putem noi vedea ci Ei ei sunt primitori, cb sunt atAt de primitori, inc6t nimeni nu e strdin in America, nici micar trimiqii unei civilizalii strdvechi, sosili cu gAnclul sd ucidi, in mas[, vizibil qi ritual. Iar dacd americanii sunt o natiune lacomd qi se inchinl doar Banului, cc cduta Mychal Judge pe caldarAm, lAngd World Trade Center' cu cAtcva clipe inainte ca Tumul de Sud sb se prdbuqeascS? Preotul Mychal Judge nu s-a clintit. lmpdrtSEea un pomprer munbund. $i dacd americanii nu au nimic sfdnt, atunci de ce atdla intAmplare s-au rugat {ia americani de rAnd aleqi de moarte impreund? Unul dintre pasagerii din avioanele-sicriu-proi cctil qi telefonista care a preluat apelul s-au rugat ca qi cunt s-ar fi cunoscut demult. Nu in general (,,Doamne, ntt vrcart sit rnor!"), ci cu bund qi ad6ncb Etiinli, rostind, imprcttnit, l)sal-

mul23. ,,...Chiar de vafi sd umblu prin vulau tuttltrt'i rrtttrlii '|fu t"yli t'tt rrtirtt'""' Nu md tem de nici un rdu, cdci
att lurat stca$i daca americanii n-au nimic sfant, dc cc citc maini pcutrtt clcstulc stcaguri fost sLrri,? De ce n-au mai

ncputcmimaginac6ndaufostinfiinlatemarilcuniversit[li .,.'rtricane: Harvard in 1 636, Yale in 1 70 1, Princeton in 17 46)' Anrcricanii nu qtiu unde e Bucureqtiul, dar noi qtim oarc in
Amecc stat c Chicago sau care e capitala stahrlui New York?

lir:u nrt arc o istorie prea veche, dar important c ca va avea

'22

Rdzboiul timpurilor

I1 SEPTEMBRIE

voiau sd le !ind? $i de ce s-au repezit pompierii siraci sd-i salvczc, rnurind, pe bancherii, agenlii de burs6, spilcuiqii qi spilcuitcle care abia iEi parcaserd Mercedesurile, inainte de a urca la birou, in World Trade Center? $i cdinii adugi si caute intre ddrdmituri erau tot americani. Dupi dou[, zece, doudsprezece zile de ciutdri inzadar, timp in care n-au gdsit micar un om viu, ciinii au inceput sd sufere de furie ;i de triste{e. ingrijitorii lor au fost nevoili sd adune morrnane mari de plturi Ei de haine, si se ascundd intre ele qi sd se lase deicoperili de cdini, in aplauzele cclorlalli ingrijitori, care-i bdteau apoi pe cdini pe grumazuri, multumindu-le: Good boy!, Good girl! C?,,inii de americani!

2OOI PLUS 2 (in amintirea lui Rocko Camaj)

Marli, I I septembrie 2001, imediat dupd 9 gi un sfert diminea{a, Rocko Camaj a sunat la polilie. Mai mult nu se ;tie dcspre Rocko Camaj. Cert e cd nu i se furase nimic. incd.
FoEtii colegi Ei-l amintesc in cdteva cuvinte: emigrant indian, lranric, intotdeauna vesel, vorbea o englezd cdrpitd, dar se fEcea uEor infeles. Dbdea mult din mdini. Rocko Camaj era spildtor de geamuri la Word Trade Center. C6nd a telefonat la poliqie, se afla la etajul 105. Pe dinafari. Ofi1erul care a rdspuns a incercat s5-l linigteasci: ,,$tim ci s-a int6mplat ceva foarte grav. Ve[i primi curdnd ajutor. Oamenii noqtri sunt pe

drum." Inregistrarea convorbirii continul cu o pauzi. Din jur sc aud fipete. Rocko Camaj tace. Pare cd se gAndegte incorclat la ceva anume. Apoi, dupd c6teva secunde, {ipI din toatc puterile: ,,Nu alli oameni vinl aici! ... aici fum marc!". Inregistrarea se opreEte aici. Etajul I 05 a fost carboniz.at. Zcci de poli{igti qi pompieri ar fi ars, aldturi dc Rocko Camaj, daci ar fi reuqit si ajungd la ctajul 105. Rocko Camaj s-a fhcut, incd o dati, inleles. Nimeni nu Etic dacd a dat, q;i dc data asta, din m0ini. Marfi, I 9 august 2003, p;; Lpd 4 qi j umltatc dupr-amiaWilliam vonZehle,52 de ani, pompicr al trupclor auxiliare americane aflate la Bagdad, se pregitca si iasd din camera cu echipamente de intervenfie. O lurnind portocalie andvd,lit, deodatb, pe geamuri qi l-a trdntit la podca. Dupd ce qi-a
z:1,

l,l

Rdzboiul timpurilor

ll

scptunbria 2001 plus

25

lrirrrrla.jat mAinile tdiatc de cioburi, Zehle a @qnit pe uqd afalii, unclc a inlelcs, intr-o clipd, cI sediul ONU, aflat la o sutd

tlc nrctri distanti, a fost distrus dc o bombd- Zehle a ajuns prirrrr,rl la ruinelc fostului sediu ONU. i s-a pirut, mai intAi, cd auclc undcva, sub un morrnan de betoane, o miqcare . A coborat printre planqcuri gi a;a l-a intAlnit. William von Zehle a vorbit, apoi, trci ore fbrd intrerupere. A aflat mai intdi cd omul prirrs sub ddrAmdturi se numea Scrgio' Abia seara, tdrz:u, avca si afle numele intrcg: Sergio Vieira dc Mcllo. $i func1ia: qeful misiunii ONU in lrak. $i reputa{ia: diplomat fairnos, al doilea om in ierarhia Naliunilor Unite. $i destinul: un brazilian frumos qi, la 55 de ani, un bhrbat clcgant, cult, curtat dc toate guvernele lumii qi rdsfblat de via{d, pdna in dupd-amiaza prea portocalic de la Bagdad. Zchle a vorbit trei ore: ,,Sergio, nu-mi face astal Cu minc n-ai voie sb adormi! Vorbeqte! Spunc ceval". Zehle qtia bine, clupi treizcci de ani de fbcuri stinse qi oamcni salva{i, cd un om carc ..adoarmc" intre ruinc nu sc mai trezcqtc. Scrgio nu trcbuia lIsat sd-qi piarda cunoqtinla. $i Sergio a povestit: mai int6i dcspre Rio, locul in care a copildrit. Apoi despre co-

r[zboiul din Afganistan qi rizboiul din lrak. Probabil. Dar lucrul ccl mai inscmnat trebuie ciutat in alta parte qi in altc rninli. in oglindirea ciudatd a evcnimentelor care s-au rdsa

frAnt, prima oard, pe geamurile spilate de Rocko Camaj, spre fi, imcdiat, dcformate dc min{ilc ccle mai prc{uitc qi ascul-

tatc ale contcmporanilor noqtri cduca{i. Am pierdut, in aceqti doi ani, aproape toatb dernnitatea pe care ne-au ldsat-o in grija sccole de culturi qi credinld occidentale.
Sd incepem chiar dc aici. De la cultura qi crcdinfa de care

;i fanrilie - For Christ'.s sulce, don't stop, Sergio! -, clcspre cum i sc parc Ncw York-ul, apoi Connccticut-ul despre un pian din locul in care a copilirit von Zchle -, nimic despre numelc qi reputalia diplomacaszr pdrinlilor
pii
Ei

Dott t.fucking let me down, Sertului. incet-incet, Sergio a inceput sd-qi piardi glasul. Planqecle apdsau prea .qio! tnrc. Apoi s-a fhcut liniqtc. William gi Sergio s-au imprietcnit rcpcde. Prietcnia lor a durat trei orc.

"."*. ca irtr trccut doi ani. Poate, desi atAt rdul, cdt qi binele absoIrrl ctrprittsc in acestc amintiri ne spun cI I I septcmbrie conlrrrrrrr Altii crcd ci, intrc timp, s-au petrecut 9i se mai petrec

(lc

s-a intAmplat

,trr"

doud amintiri? Unii spun

universitdlile, oamcnii de gust gi condei qi tinerii lor inv[ldcei au invh{at sd se fereascb. Precum abilul lor prieten de tdrnAic. Dupd 11 septembric, mulqi dintre semcnii noqtri educali Ei titra[i s-au sim{it dcodatb slobozi ;i datori sd se r5fuiasc6, odati pentru totdcauna, cu sAngelc parin{ilor, cu ternelia caselor in care s-au niscut, cu via[a geniului european gi cu gloria lui, strAnsb sub fruntca statuilor. in numai doiani, revolta qi vandalismul au transformat l1 septembric in nimic. l1 septembric a dcvcnit ora zero a unci lumi in care victirncle sunt opresorii, iar cdlaii sunt victimc. Amin, Tcrminus si End! Rocko Camaj nu citca deloc latineqte qi cnglezeqte Ar fi inteles insd si ar fi dat mult din rn6ini. Cici, intrc timp, Alice Walker, o romancieri,,afroamericand" a gasit de cuviinlI si spund: ,,Oare ar rezista, in armura sa rece, Bin Laden, dacd i-am aminti de toate lucrurilc bunc pc care le-a {bcut? Oare ce s-ar intAmpla cu el dacd l-am ajuta sd in{elcagd importan{a vie{ilor pe care le-a distrus'/ Crcd in continuare cu tdrie ci singura pedeapsi carc dir roadc c tf ragostea". Pe 9 octombrie 2001, ziua in carc rcvisttr Villagc Voice a publicat acest gdnd pios pcntm Satana, ruinclc Turnurilor ardeau inc5. Ardcau, ins5, in calitatc clc artcfact, cdci inca din l8 septernbrie 2001 compozitorul gcnnan Karlheinz Stockhausen, zeul noii muzici postarrnonicc, proclamase,
.

2(r

Rdzboiul timPurilor

intr-un intcrviu acordat agenliei DPA' disparilia masacru-Iui r;i aparilia capodoperei: ,,Ce s-a intAmplat la New York in c un lucru care ccre iA tt" t"otgamzdm gAndirea' Avem G0na tuturor timpurilor' f a(a cca mai mare operb de artd singur act, lucruri la care intr-un reuqit, diii-va: tipii 6ia au noi nici nu indrdzneam si vishm' Au repetat, timp de zece E ani, cu fanatism, un concert la capdtul cdruia au murit' cca mai mare operi de artd a Universului! Md simt neputinsuntem cios. in fala unei asemenea qpere' noi, compo zitorri zero." Apoi, in ultimele ztle ale lui octombrie 2001, ruinele' fosaplita operd de ar15 supremi, au devenit lucrare de marxism

F**K YOTJ! (Mesaj de la Londra)

Nobel cat. Dario Fo, dramaturg italian, laureat al Premiului

scamnd, in comparalie cu asta, 3 000 de morli la NewYork?

in 1997: ,,Marii speculan{i ai economiei americane lasd' in Ce infiecare an, milioane de oameni si moari in mizerie'
lndiferent de auiori, violenla de la New York e fiica legitimd a exploatdrii inumane 9i a foametei'" Lista e 1ung6, at6t de lung6, incAt s-a transformat in staviitorca de spirit iajoritard intre cei care pretind c[ emit
ruI. Exisid deja un antipapd vencrat de la care se frage scriptural ExispAnd qi ultima virguldantiamericani: Noam Chomsky'

ia

.a4i carc deconstruiesc ,,adeviratul" 11 septembrie' Exist[ editoriale care bat peste ochii inlicrimali de jalea a trei

Acum qtim cum aratd. Sergentul Stevc Bctts, dc la polilia Feroviard Britanic5, s-a intors din infern Ei, cnglcz fiind, a povestit cu precizie tot ce a vdzut. Betts a coborAt, joi 7 iulie 2005,latreizcci de metri adAncime. in tunelul de mctrou de sub gara King's Cross. Deasupra, la cdliva pagi de gari, e paradisul: British Library Bibiloteca Tuturor Cdrfilor, figura geometricb nesfArEitd a spiritului. Dedesubt, infernul locul in care toate ideile au murit. Acolo, in addncimea infernului, i-a vdzut sergentul Betts, pentru ultima oard, pe londonezii sacrificali chiar in acea diminea{d. Bomba a stat ascunsd intr-un rucsac ldsat in pragul uqii. Linia de metrou I'icadilly face legdtura cuAeroportul Heathrow. O valizd sau o geanti l5satd pe podea nu mird pe nimeni. Cu cAteva minutc inainte de ora 9, din geantd s-a revdrsat infernul. Bomlra a explodat la ora fixatd deun timer automat. La interval
tlc un minut, alte doub bombe explodau, in alte doud tunele de nrctrou, laAldgate, in est, qi la Edgware Road, in vest. Dupd lproape o or5, un autobuz se ridica greoi in aer qi c5dea, apoi, tlcspi(it de acoperiq, pe caldar0mul din Tavistock Square. | ,a ciqiva paqi: British Museum celilalt departament lontloncz al paradisului. Treisprezece oameni erau uciqi prin des-

mii de oameni Ei nu de soarta balenelor prea vdnate' Cam asta s-a intdmplat in primii doi ani de dupi 11 septembrie'

picarc. Pc pere{ii clddirilor din jur, o semndturd groasi

q;i

obsccrrd anun{a, cu pete mari de sdnge, ci Londra arc oaslrc{i clc soi: sctea de moarte si credinta in nimic.

28

Rtizboiul timPurilor

F**k

You!

29

Mormsnal
gara King's Cdnd a inceput sd coboarc spre tunclul de sub de soi Cross, Stevc Bctts nu aflasc incd de sosirea oaspelilor qi a rucsacurilor inf'crlralc. Mctroul londonez a fost construit in 1860, in vrctnuri tlc lrlarc optimism' ln acele timpuri' omevisa cu nirca, indctnnatir clc tttalinisnltll industrial britanic' enimpunhtoarea rAvnii la viitonrl ci tcltttttlogic si vorbca lr ltri l)arwin' Tot in accle vremuri stu-

de morman, a inghelat, la saizeci de grade . Mormanul era un tors de femeic din care fuseserd decupalc picioarele qi mdinile. in jua qobolanii nu mai aveau rdbclarc.

Neamul englez
Nu-i cunoaEteli pe englezi! Dar cine s-ar putea lduda cd qtie ceva cu adevdrat sigur despre acest neam, demult crispat in jurul unui autoportret discrct Ei dcrutant? Englezii nu
sunt publici. Englezii sunt priva(i, personali, disciplina{i, stAn-

glczit cvoltr(ionistir in ,lic,ur" ;i hlrnricc, tttt cxilat gcrlrall' Karl Marx, se replia libcrta(ilc goucroasc alc Lonclrci qi i;i licca veacul la Brisotish t-ibrary, pr,rnirrcl tom pcstc tom la tcrnclia doctrinei cialistc.'l'r-rnclul linici Picadilly a fost forat mai tdrziu,pela zcce 1908, ciar vrcmurile crau inc6 ingiduitoarc' Trccuserd

gaci in simfuri Ei aptitudini, incipdlAnali cu naivitate

doar in arta de a indura consecinlele propriilor trbsihrri. Ei beau ceai pentru a semnala cd trbiesc, circuid pe stAnga, min6n-

;i abili

anidccindl-l.G.Wells,unliteratsocialistvizionar'scrisese Ca Rdzhoiul lumilor qi cartea avea, in continuare' succes'

roman de anticiPalie. Aveau sd treacd aproape o sut5 de ani pAnd cAnd Rdzboiul lumilorva deveni reportaj qi istorie aplicatd' Ajuns in galeBetts ria profundd de sub gara King's Cross, sergenflrl Steve ale a intdlnit, intr-un amestec fErf, sens, resturile fumegAnde

ci prost cu sfinlenie qi, intre toate popoarelc lumii, vorbcsc,

de la cerqetor la ministru, o limbd cxtraordinar clc organizatd. in rest, ocupalia lor dc caphtAi c manicrismul cxccntric. Aceasti trdsdturd vine din obiqnuirr!a vcchc de a trdi singuri qi de capul lor, dar gi din frica de dczordinea qi corup[ia pe care le provoaci familiarismul modelat, de pildi, dupd for-

lumiivechigicertitudinilenihilistealedugmanilorei'Ex-

ploziaa distrus sistemul de ventilalie' Tunelul e ingust' Doar cin.irpret"ce centimetri despart trenul de pere{i'-La qaizeci intr-o pasi de grade, sdngele qi resturile de came s-au incins lungul valunecoasd qi Betts a alunecat prin lubrifiant, de-a gonului, pAna la prima spdrturd' in vagon' cAliva londonezi' E^"-plui" ale unui soi de om liber Ei ordonat' toli pdstrau discipiina. Corpurile lor stdteau drepte pe scaun' Doar cAte descdrcate in poal6 r-,n pien-rAn expulzat qi vreun Eir de male
arse' stricau rigoarea qedinlei. Pe podea, un morrnan de haine Ilctts spune ci nu i-a dat atenlie, dar c6nd s-a auzit strigat

rnula dominanti in gtrandul societdlilor din jurul Mediterarrci. Pulinb lume i-a priceput pe englezi. Winston Churchill l ghicit cd virtutea lor cea rnai inaltE e rezistcnla in rcgim tlc crizd. Lewis Caroll a inleles perfect cd englezii sunt u.n neam capabil de logici in regim ilogic, fascinali de spaime, cu un rrrnor sensibil la omor, implacabili in prostic gi in geniu. Ca-

roll a codificat poetic toate aceste fixa[ii ale manierismului cxccntric intr-o poveste din care copiii gust5, slavd Domnrrlui! doar decorul: Alice fn lara Minunilor insd, in mare, t'rrglczii nu sunt un popor bine-cunoscut. Ultima fotografie rlr: srsp a mentalitd{ilor engleze dateazd din anii '40 si inl;rlr;cazi o familie liniStita.

to

Rdzboiul timpurilor

F*xk

You!

31

Islum insolubil
in qaizcci de ani, aceasti imagine s-a schimbat mult' Gloria frxd a socictd{ii engleze se clatinS, amenin{ati de douS for{c cumplite. Prima, deghizatdin retorica qi obiectivele libcralismului nelimitat, luq eazd in interior, rdstdlmdcind vechiul instinct britanic al libendlii. A doua s-a ndscut departe si vorbegte in acte de violenfd purb. Deqi a deprins arta pretcxtelor qi s-a inconjurat de justificdri istorice, ea urmdreqte pur qi simplu crima totali: anihilarea completd a sistemului de viala britanic, anihilarea completb a sistemului de via!6 occidcntal, anihilarea oricdrui sistem de via!6 diferit sau, la nevoie, a vielii insegi. Existd ceva strict islamic in problema nihilismului islamic gi tocmai acest lucru scapd interpretbrii liberale. Nemullumirea colosali a lumii islamice a trecut pragul crimei fiindcd e o dramd existenfiali fbrd solulii' l,umea Islamului a pierdut mereu qi s-a trezit de fiecare datd in sccolul gregit. Cu cdte o sut[ de ani sau mai mult in spatele timpului real. De aceea, rdspunsul acestei inadecvdri incurabile e distrugcrea universald, nu schimbarea qi nici m[car jaful sau robia. Doar moartea va pune din nou ordine in aceasti lume carc e mereu prea avansatd, prea complicat5, prea reuEitd' Dc aici duqmbnia fa{6 de toli qi de toate. Rdzbunarea nu caut5 pc cincva anume. Cu cdt mai int6mpl5toare qi mai necunoscuti victima, cu atdt mai mare satisfacfia. Ce e cu adevf,rat izbitor e ci ambele forle care ameninld astdzi independentir clr care englezii beau ceai qi conduc pe stAnga de-a lungul istoriei s-au hrdnit din binefacerile mentalitdlii britanice ;i arr fost ticluite de adoptali ai societblii engleze. Sd facem,

vie(ii, in 1883. Din afari, lumea englezd,e amcrri'tata dc te_ rorismul islamic, un nume de nepronuntat pentru clitclc liberale, fantomatici doctrind fbrd doctrina si cult rcal al violen{ei terminale. o nefericire nlscutd de tragedia istoricd a lumii arabe creqte, acurn, implantatd printre zeci de mii de refugiafi qi beneficiari ai vechiului drept d,e azilbrita'ic. Dar acest lucru avea sd devinb cunoscut si oficiar abia i' diminea{a zilei de 7 iulie 2005. gapte a qaptea. 07107. Ziua in care Londra a incheiat o pace lungd Ei a aflat ci e sub
asediu.

Fac

;i

ei ce pot

tlcci, prezentdrile. Dinduntru societateaenglezd e zguduitd de nrzburrarca idcologicd a lui Karl Marx, intemeietorul doctrint'i sociitlistc, rcfugiat la Londra, din 1849 pdnd la sf6rqitul

in aparcnld, Londra a fost lovitd, la ccrcrc, dc un fulgcr provocat. Bombele dctonate in metrou si pe puntcu ,u["_ rioard a unui autobuz au fost plasatc acolo de tcroristi. clar linter-ul a fost declangat de primul-ministru Tony Blair. Sta_ tul britanic e aliat militar al americanilor si coocupant strdi' ir Irak. Bombele nu sunt decdt rdsplata. Acest ra{ionamcnt a bst lansat depresa dc stAnga ;i de militan{ii promova{i de pre_ sa de stAnga. in funelul de sub gara King's Cross, zeci de ion_ tkrnezi, distribuili in buci{i de came, pe perelii sub scaunele Ei vagoanelor, ar fi primit cu mirare acest frumos ra[ionament carc ii anunta cd trebuiau sd iEi ceard scuze. Sus, cleasupra rrf-crnului, in conforrul deplin al importanfei de sine, elitele plogresiste au fdcut, reflex, jonc{iunea cu ideea fixd a maes_ tr ului lor, Marx: nu existi valori nevinovate, at6ta vreme cAt t'rr.sul istoriei e dictat de opresiune, iar lumea sc imparte in t'xploata{i Ei exploatatori, exclusi qi imperialisti, minoritati ;rclsccutate Ei majoritdli reactionare. I-a cdteva ore dupl exploziile din tunel, a inceput al doi_ It'u bombardament. Din toate gurile de foc media au plecat
f

JL

Iltizboiul timpurilor

I?**

You!

33

clilcc. Majoritatea musulmanilor sunt popor' un pagnici. Asta in vrclllc cc tloi cautam, desigur' un trib sau rnacar un carticr vinovat. dc la un cap la altul. code munitatca tuusultnatrii trcbuic apdratd de pericolul actelor picatul: rdzbunarc. $r accst trtcsa.l rtc surprinde vinovali ca din 1 I scptcnlbric incoacc nttnlitrul cclor uciqi dc teroristii islaniici ar trccrrt binc tlc 5 (X)0' in schimb, actele de rdzbun-au narc po carc catttii si1 lc prcvinn rlcdiile de informare al BBC (numelc rnilitan[ii rcu;iiisri sc trascii. Altii pocloabrl: tcroriltilOr) uu rrcis 0aurcui sirnpli, clc toatc nationalitdlile. capitaliqti' Aqaclar, ditcit cratt trci;i tloar oatncni boga(i, albi' acpcrla coroanei: nrasacrttl crA, cLllllvil, lrrsti ficat. in sf,irqit, qi mortiunilc ,,ntilitantilor", priutrc carc, la loc dc cinste' nu au nranul lctncic lira mcmbrc, sunt rdspunsul celor carc qi ei fac TcroriEtii cum sir sc apcre altfcl dc rizboiul din lrak' de oacc pot: distrug turnurile din New York, omoatd zcci treanalize acestci rncni in mctrou, taie capete. Beneficiarii siguran!5' buic sd fie neapdrat ignoranfi' Pentru mai multi nu se sarcina a fost preluatd de mediile de informarc care I septembrie I c[ publicului mai obosesc sd amintcascd onor
spre public constclalii dc

aavutlocinaintederdzboiuldinlraksauc6AlQaidas-a

din distins incd din 1998, distrugdnd ambasadele americanc Tanzania qi KenYa.

(Jn oarecare Gleeson

Atentatele de la Londra sunt drame interne' Prima unnd musullasata de autori spune cd avcm de-a facc cu fanatici dirczultatul E' mani cu paqaport britanic. Nu e o surprizl' ale rcct al dcgeneiarii politice, sub presiunea ideilor radicale stingii. Londra e un oraE vcstit pentru toleran{d, dar ingaduintrr lLrnrinatd cate

ainceput cu primirea hugheno{ilor ftancczi

nu arc nimic dc-a face cu tembelismul metodic care a pus bazclc irnportului umanitar de musulmani terorigti. Dc aproape 20 de ani, Londra e un Londonistan, apreciat qi speculat din plin de floarea terorismului islamic. Campioni celebri ai crimei teroriste se simt perfect la Londra, rundc au primit drept de azil gi sunt intrelinu{i de serviciile socialc. Omar Sheik, autorul rdpirii ziaristului american Danicl Pearl gi posesorul mAinilor care l-au decapitat pe rdpit, nu c o treanlb care se vAnturd prin lume, cu documente emisc de o republicd bananier[. Mister Omar e Cetblean Britanic, Supus al MaiestSlii Sale. Omar Bakri, liderul unei organiza(ii fundamentaliste qi autorul unui newsletter carc indcmna la asasinarea necredincioqilor britanici, iEi organi't.cazd planurile de viitor la Londra, unde a fost primit, pe rrrotivc de perseculie politicd, acum cincisprezeec ani. Mohamcd al Guerbouzi, intrc timp dispdrut, a fost condamnat la doudzeci de ani inchisoarc pcntru organizarea atcntatulLri de la Casablanca, in 2003. Marea Britanic l-a primit acum 20 de ani, i-a plhtit cheltuielile socialc qi a refuzat ccrcrea tlc cxtrddare inaintatd de guvemul marocan. Dupa o estimare rccentd a Ministerului dc interne britanic, pdni la 17 000 de tineri musulmani sunt recruta{i sau rrr putea fi recrutali uqor de miEcdrile teroriste. Degi numillbili, aceqti oameni sunt, practic, nedetectabili. Comunitililc musulmane sunt nuclee inchise qi interzise. Legdtura lor crr societatea englezd. e redusd, adcrenla la valorile locale e e gald cu zcro, norrncle legale recunoscute Ei aplicate in ,,conrunitdtile" localc sunt strict musulmane. Accst tip dc rasism rrrstitutional e protcjat de elita academicf, qi de funcfionarii rtlrninistralici locale sub pretextul ,,diversit6lii". La celdlalt t:lpat, politica de imigrare e, de asemenea, sclavd a dogmeIol corectifudinii politice. Amestccul e fatal. Anglia e locuitrr tlc cel mai mare adversar al valorilor ei, iar elitelc tbrii dau

34

Rcizboiul timpurilor

VIATA NORMALA, LA LONDRA

in brAnci ca sa-i a$tearnA mai bine. Perfect complementare, idcalismul stupid al elitelor qi idealismul nihilist al teroriqtilor lin in gah destinul unei civilizalii care Ei-a pierdut punctul dc sprijin. Ultima speran!6 sunt cei carc ar fi trebuit si ia metroul, dar au amAnat cu o ori sau o zi: oamenii bunului-sim{ istoric englez. Cdte divizii mediatice are ncintelectualul de profesie? Nici una. Ca peste tot in Europa, distan{a intre elite gi societate s-a dovedit, Ei inAnglia, fabuloasd. In paralel, infrastructura terorismului islamic se dezvoltb sub clopotul corectitudinii politice, care ii garanleaz6 suprimarea ripostei Ei imobilizarea victimelor. Adevdrat, londonezii au reaclionat demn sub bombe. Faimosul stoicism, pe care Churchill l-a administrat cu geniu, n-a dispdrut. Ins5, de data asta, engleziilu se mai pot bizui pe clasa care ii conduce qi ii indrumd. In fotografia dc grup, campionii succesului social stau la distan{i, stingherifi de prezenla membrilor de rdnd ai familici. De la aceast6 distanfi a pornit strigbtul unui oarccare Jim Gleeson, un londonez al cbrui mesaj a fost reprodus de The Times,la doul zile dupi mdcel: ,,TeroriEtilor carc au incercat s[ md ucid6: aflali cd pe mine m-afi ratat. Trdiesc qi vi transmit: F**kyou!".Traducerca mai tdrziu. Dacd nu va fi prea tdrziu.

Patru indivizi au aruncat in aer trei stalii de metrou, un autobuz gi 54 de oameni. Dupd doui sdptimdni, pe 2l iulie 2005, patru indivizi au incercat sd arunce in aer alte sta{ii de metrou, autobuze ;i oameni suplimentari, dar gi-au fdcut de rds neamul, ideile gi bdrbiqia. M6nia divind a avortat tehnic. Detonatoarele spirituale au mers ceas. Bdrba{ii s-au prczentat cu bombele in rucsacuri, drept in mijlocul turmci pe care Zeul lor o judecase, iar ei urmau sd-o execute. Celclalte scule au mers prost. Detonatoarele pirotehnice n-au percutat. Mullimea s-a trezit amnistiatd de o defecliune. Bdrbalii au fugit ;i au l5sat rucsacurile in metrou. Din ele s-a niscut int6mplarea de a doua zi. Ceva gdsit in rucsacuri i-a frcut pe poliliqti sd ia o urmi, iar urma i-a dus, dupd.24 de ore, in preajma unui bdrbat in pufoaici. Era cald Ei politiqtii l-au somat. El a luat-o la goand Ei a inceput si coboare spre locul in care se adjudeci, in ultimul timp, toate interpretdrile

reclama{iile impotriva Occidentului: metroul. Acolo l-au irnpuscat de cinci ori, in cap, poliliqtii. Apoi poli{ia a aflat cd suspectul era nevinovat. Are politia ordin si ucidd musulmani? A inceput si tragi, fbri averlisrncnt, in pielea bruni Ei in accentul strdin? Oare nu e polilia obscdatd de pericolul musulman? Dar Marea Britanie? Nu :;rrrrt gAndurile ei aqezate cu josul in sus qi cu susul in rasism? ( 'rrrrcl vor inccpe pogromurile antimusulmane? Daci n-au in( ('l)ut azi, nu e asta dovada cd vor incepe mdine? Cu ce au

;i

J(r

Rdzboiul timPurilor

Viatd normctld, la

Londra

37

grcqit victimele sbrdciei, ale rasismului qi ale hidrci sionisto-americano-britanice? CAt timp igi vor nega viua adev6ratii opresori? Nu cunosc rdspunsul, deqi, ca orice elev, studcnt, candidat la un post public sau invitat la un party gic, stiu ce trebuie recitat. A cincea impuqcdtr'rb in stafia de metrou Stockwell nu s-a auzit bine. incepuserd sd curgd, deja, intrebirile de mai sus. Semn cd viafa Londrei Ei sinuciderea ingrijiti a Occidentului se afld in grafic. PoliliEtii vor fi, probabil' ancheta{i, sanc{ionafi, da{i afarb, condamnali. Milioane gi milioane
de oameni cresculi gi indoctrinali de o civilizaiic ucigaqd nds-

cutd intre Atena gi Roma, altoitd la nord dc Alpi, imbuibatd de jaf prin Africa qi America de Sud, au acum qansa sa se recunoascd vinovali. Cdci dacd nu sunt o gansd datd vielii qi adevdrului necru16tor, ce altceva au fost atentatele reuqite, atentatele nereugite gi omul in pufoaicd din luna lui cuptor, in anul Domnului lnfidel 20052 3 000 de musulmani se afld, vineri de vineri, in Moscheea din Birmingham. Imediat dupl atentatele nereu;ite din2l iulie, un canal de telcviziune Ei-a anulat programul de gtiri qi a transmis slujba in direct. Ca sb se inleleagd cd ii respectdm qi nu lc purtbm picd, mai abitir decAt inainte de mdcel. in cartierul mcu sunt doub bise-

in ghetoul pakistanez sau sb-Ei ia cas[ pe o stradd cu vecini de culoare. Multiculturalismul e bun la vemisaje, conccrtc qi premii literare. Acasd c bun un cartier prosper, solid Ei alb. Copiii lor s-ar putea duce la qcoli in care se danseazd rap pc b6nci, se poartd costum musulman qi se fac lec{ii de ,,constientizare divers6". S-ar putea duce. Dar mai bine se duc ai no;tri, in vreme ce ai lor testeazd Ecoli private, cu prograrni clasicd Ei uniforme scumpe. Viala e normald la Londra. Imediat ce au fost rdzuite de pe perefii metroului, victimele s-au dovedit a fi agresori, opresori sau reprezentanfi de agresori gi opresori. Cdci Irakul e sub ocupafie. Ciudat, Estul s-a aflat cincizeci de ani sub ocupafie sovieticd qi la Moscova n-au explodat bombe p6nd nu s-au ingrijit de asta cecenii Ei FSB. Ciudat, Bosnia qi Kosovo au fost ocupate dc omul alb qi comunist, dar la Bclgrad au cxplodat bombe aruncate din avioanc amcricanc, nu ccnturi purtatc de marliri musulmani. Ciudat, o grirnadd de englczi
sunt sdraci gi marginaliza{i, dar la congtiin{a supremd dc

llomo

rici. Una a fost transformatd in grddinild, cealaltd a fost

convertit[ in apartamente. Nu mai e nimic dc televizat' Viala e normald la Londra. E nimerit cd Twain, Haqek Ei Caragiale au murit la timp, in alt veac. Vremurile noastre i-ar fi licut $omeri si i-ar fi plictisit de moarte. Despre ce sd scrie? Abia dacd poate line pasul Orwell' Kafka se descurcd, deqi c un pic prea educat Ei mult ptearezervat. Toli sunt prea albi ;i nu se pricep la industria urii de sine. La naiba cu ei. Avem inlocuitori. ii avem pe Sartre, Foucault' Deleuze, Derrida, Stockhausen. Avem academici fbri numdr. Ca de obicei, nu
s

Scmtex n-au ajuns. Duminica trecutd md aflam, singur, pe peronul unei gdri rnlrgina;e din sudul Londrei. Dupi cAteva minute, at apdlLrt EI. O femeie in costum musulman, un bdrbat mustbcios si misliniu, mai mult ca sigur pakistanezi. Pe lAngd ei, intr-o roani qi un rAs, doi copii de 7-8 ani. Copiii turuiau intr-o crrglezi {Eri cusur. Ai betrani pe limba lor, urdu. M-am uitat, ;rnr czitat qi am pierdut momentul. M-am frcut de r6s. Dupd logica prescrisd albilor incorecti, dupd temerile plantate in etlitoriale, ar fi trebuit si-i arunc in fala trenului sau micar srr Ic crdp capul. A trccut trenul qi n-am fdcut nimic. Am strit rrt statistica la rasism. Trdiesc discret, la Londra, unde viatr rr rcvenit la normal.

iruzit cle academic sau membru de ONG domic sd se mute

RAZBOIUL TIMPURILOR
(Lurni simultane necontemporane)

Rtizboiul

limpurilor

39

pozc, cxact ca fotografiilc vechi din albume uitate. poze, pen_ tru cd doar in poze ingheafa rostul gi definitia celor din ca-

dru. Sd-i privim pe cei patru din 7 iulie, surprinsi, in prima scric de poze, cu rucsacuri doldora de bombe, la intrarea in mctroul londonez. Si-iprivim qi pe ceipatru surprinqi, in al cloilea rAnd de poze, fugind, dupd ce atentatele lor au equat.

Suntcrn la al cloilca rind dc pozc qi tot ce e de ?n{eles se af'la sLrb ochii nor;tri. Al trcilca rdnd va ardtala fel Ei, dacd nu citinr cu atcn{ic, vonr primi al patrulca qi al cincilea rdnd. P0nb nc dumirim. Dac.i nu, la un momcnt dat, in cursul corespondcn(ci noastrc fotograficc cu adversarul, va fi prea tArziu.

Coproduclia
Se vede, mai intdi, cd toli opt sunt oameni comuni. To[i poartb uniforma omului global comun, de la sf6rEitul seco-

lului XX, inceputul secolului XXI: treninguri, t-shirt-uri, traincri, rucsacuri. Pc treninguri gi pe t-shirt-uri- inscripliile fErd scns, plasate de moda noastrd extraesctcticd, mai degrabd pcntru a sustinc obiEnuinla afiqajului: Ncw York, Fun, All Right, rrn pAlc de palmieri, cAtcva dungi de culoare. pe cap, cu$ma irrncrican5: qapca de baseball. Pozcle cclor care au ucis sau sc pregdteau si ucidd ne spun, din prima clipi, un lucru ciurlat: figuri de o banalitate desivArgita poartd un mesaj de o gravitate fErb egal. inci mai ciudat: mesaiul nu e articulat. l'trrtatorii mcsajului nu stiu sd vorbeasca. f ic cd au luat o tlccizie tactici, fie c[ sunt fascinali de propriile gesturi, ei nu dau ldmuriri. intr-un fel, calculul e cbrect, cdci victimelc: au preluat aceastb indatorire. Acolo unde ucigaqii tac, victrrna explicd. Aceastd formi de cooperare e primul indiciu care ne ajutl sd in{elegem cd problema terorismului islamic nu e un

Ce e o pozd Imaginile captate de camerele de supravcghere din metroul qi din autobuzele londoneze sunt poze. Multd lume vede in ele fotograme extrase din filmcle de acliune. Alli interpreti sunt siguri ca vdd fotografii funerare, executate inainte de sinuciderea programatd a personajelor. Nu! Miza e atAt de mare, incdt cea mai mici eroare de interpretare costi. in joc e o culturd cum ii spun scepticii antropologiei sau o - Socivlliza\ie - curn ii spun, un pic mai lucid, Spengler, - Huntington gi alte spirite care gi-au consurokin, Toynbee, mat neliniqtea in recensim6ntul civilizafiilor. Miza e colosald. $tim cd ea a inceput laAtena, Roma Ei Ierusalim. Nu Etim unde se va incheia. Avem, insi, o propunere dur[: via{a Occidentului a inceput in Mediterana, dar trebuie sd se incheie la Ncw York Ei la Londra. Tocmai pentru ci propunerea a fost push in nriqcare, iar rdspunsul nostru spiritual nu, e bine sd fblosim cuvdntul exact: poze. Imaginile de la Londra sunt

;rrrrdus strict islamic, ci o coproducfie care antreneazd, prolrlcrncle societd[ilor occidentale. in sfdrEit, banalitatea lare rrrrrple pozele de la Londra lasd in urmb un mister, de data ;rstir sutd la sutd islamic: criza de furie. De ce furie qi de cc ;rt'rrnr? R6ndurile pe care le citili igi propun sd descrie Ei sd lrrrnurcascd, rAnd pe rdnd, personajele, ac{iunile qi misterul

40

Rdzboiul timpurilor

Rdzboiul

tintpurilor

4l

Iumii islamice, la intAlnirea sa violenti cu Occidcntul. Mai intdi, descrierea celor care au ficut pasul inainte gi au ieqit din rindurile mullimii comune global, spre a distrugc stalii de mctrou qi concetdleni britanici.
DeEertul urban Cei opt sunt cctdleni britanici ;i, dintr-un anumit punct de vedere, sunt cetdleni britanici exemplari. Ndsculi, cresculi, educa{i la Londra sau in orage din nordul Angliei, ei au urmat un traseu care nu sc deosebeqte cu nimic de traiectoria celorlalli copii ai de;ertului urban britanic. La 10-12 ani, au imbrbcat toga lumpenului: treningul. La 14 ani, au adiugat lant-urile late de aur prost qi au inceput si invelc afta de a mulge sistemul: viala pe asistenlI social6, vocabularul Ei psihologia dc ,,marginalizat", care dau bine inziare;i aduc proteclie de stat. De la 16 ani, au ieqit in strad6, pe la colfuri Ei in fa{a magazinclor, unde petrec timpul pe care nu-l toacl la biliard' O parte au prins, pc drum, un soi de calificare inccrt6, care i-a dus tArd;-grdpiE spe colegii tehnice sau spre slujbe mdrunte, in aparatul serviciilor sociale. In acest sens, ci sunt cetdleni britanici debaza. Regresul social dramatic al societblii britanice le e casd Ei masd. Cosfumele in care au fost surprinqi de camcrele de supraveghere de la metrou nu sunt travestiuri, ci uniforme permancnte. De aici incolo, lucrurile se

aflate in Marca Britanie atingea, in 1951, aproximativ 25 000 de persoane. Infim. Dc la preciziarafinatA a limbii la cumpdtare Ei eficicnfd, toate valorile qi icrarhiile lumii britanice erau intacte. Nici o indoiald gi nici o contraculturi nu lc puneau in disculie. Tolcran{a, valoare clasici a culturii po-

litice britanice, era la locul ei, dar presupunea intcgrarea, fbrd disculii Ei mofturi. La sfArgitul anilor '60, acest aranjament era o epavd. Revolu{ia culturalS pe carc o numim, astdzi, cu cifra prccisb a anului 1968 a ar,ut, pcste tot in Europa. acelaEi efect. Valorile tradilionale au fost demascate ca mecanisme de opresiune. Loialitatea fafd de stat, cultura na[ionald ;i patriotismul au devenit bunuri suspecte, ,,deconstruitc", in toate culpele lor istorice. Diversitatea, o colcc{ic de culturi admise ibr6 integrare, a ajuns un deziderat, o obliga(ic impusb birocratic de administra{iilc localc Ei prcscrisd, prin indoctrinare, de mediile dc infomrare. Dupi 20-25 dc ani dc tratament, socictatca britanici e de nerccunoscut.

Cetd(enie extralegald Nicdicri efectul n-a fost mai dramatic decdt in cazul .,cornunitdlilor" de emigran{i. Sectoare largi ale mediilor urbanc britanice au devenit teritorii tribale. Blackbum (20% lropulalie musulmani), Bradford (l 6%), cartiere londoneze t:rr Tower Hamlets (17%), Newham (15%) toate au folosit, fbrd s[ agtepte a doua invitalie, terenul ;i instrumentele ptrsc la dispozilie de noua culturd oficiali. Numerogi musulrnani britanici au devenit cel mai apropiat echivalent al noIir

complich. Ccasul detonatorului incepe sd ticdie. 1968

anul zero

rnii de cetdfean extralegal. Cdsdtoriile (aranjate), succesiunea l:r mostenire (dictatb de numdrul de so!ii), regulile de qco-

La sosire, in anii '50, emigranlii musulmani au gdsit o socictatc sdracd, suptd de experienla rizboiului, dar robusti in

llrizare (care permit copiilor musulmani si poarte la Ecoald t osturnul-uniformd musulman) au stabilit o distan{6 irecupe-

toatc articulatiile ei morale. Totalul populaliei musulmane

r:rbili intre cetd{enia legala a acestor persoane qi afilierca

42

Rdzboiul timpurilor

Rdzboiul

timpurilor

43

Ior culturald. Mai pulin reactivi, primii sosiqi, bbtrAnii gencra{ici de pionieri, au devenit exponatele ambulante ale unui muzcu etnosrafic. in schimb, gcneraliile ndscute in Marea Britanie au acumulat o identitate neclard qi polemicd. Spre sfhrqitul anilor '80, c6nd societatea industriald occidentalb s-a retehnologizat, munca manual5 a pierdut din pondere qi criza a transfbrmat acest tineret frdm6ntat intr-o masd critici. Reaclia s-a declanqat odatd cu apari{ia in moscheile gi ,,centrele teologice" musulmane a veteranilor rbzboiului din Afganistan gi, apoi, a unei armate de predicatori militanli. Odatd cu ei sosea, din Arabia SauditS, Egipt gi Pakistan, o idee nou6: revolulia islamicd. Ea propunea unui tineret suspcndat intre doud identitdli un idcal qi, mai mult decdt atAt, o justificare existenlial[ completi. intre cei 1,7 milioane musulmani britanici, cdteva sute de mii de tineri furiogi aveau acum o analizdatrecutului, o justificare a prezentului Ei un proiect de viitor. Efecful a fost electric. El a declanEat detonatoarele bombelor qi a fdcut sd fulgere blitul pentru pozele din care ne privesc cei opt.

place sd spund menitd sd ,,explice" marele act terorist de la New York. in Spania, reac\iaa fost qi mai rapidi. incl din scara atentatelor, electoratul a luat decizia de a ,,explica" Ei rcpara situa{ia, pedepsind guvemul conservator pe care pdrca si il sprijine qi aducdnd la putere un guvern antiamcrican. La Londra lucrurile au mers dupd acelaqi grafic. A doua zi dupd mdcel, mediile de pres5, vocile stAngii Ei o buni partc a celor ce reprezinth clasa de mijloc britanici au trccut la ,,explicalii": atentatele au fost rezultatul dircct al prczcn-

legate de reaclia spiritului profesionist occidcntal. Ea a fbst, in fiecare dintre aceste ocazli, identica. Pe I I septembric, o mullime de occidentali titraqi s-au declarat,,americani", uitAnd sb precizeze ci acest sim{dmdnt va fi in vigoare doar 24 de ore. La scurt timp dupd I I septembrie, elitcle occidentale au inceput ceva peryers: o ,,noui naraliune" cum le

Occidentul explicd
Aparilia nihilistului musulman in costumul omului comun global nu poate fi desp[rlitd de reevaluarea uriaEd care a schimbat, la sfdrqitul anilor '60, infrliqarea mediului-gazdd: lumea occidentald. Aceastd relalie a fdcut o carierd sinistrd. Produsele ei de vdrf au apdrut Iirziu,inl993,la New York (primul atac masiv pe teren occidental) gi au atins apogeul oclati cu marile lovituri din I 1 septembrie 2001, 1 I martie 2004 (Madnd) si 7 iulie 2005 (Londra). Aceste momente sunt le-

tci militare britanice in Irak si al aliantci cu Statclc Unitc. l)upb doub sdpt[mdni, cAnd Londra a prins o zi norocoasd qi rr trccut razanlpe ldngi un nou mbcel, ,,explica(ia" a fost relrrath. Nu pentru ultima oari. A doua zi, cdnd o persoani nu s-a oprit la soma{ie qi a fost ucis[ de poliqie, ,,cxplica{ia" a ;rlirnit un supliment dc argumentare. Fiindcd victima era nei,inovat5, dar si sud-americani qi, deci, reprezentantd a lumii o p ri mate de capitalismul corporatist,,,rasismul institulional" irl poliliei a devenit cea mai noud parte a,,explicaliei". Puse t'rr1r la cap, aceste reac{ii la crizd surprind intelighen{ia occrtlcntald in plind operi de justificare a atacurilor asupra Ocr rrlcntului. Ocupalia de cdphtAi a elitelor occidentale nu trebuie

gatc in doud feluri. Mai int6i, evident, prin crizele de furie puroxistd alc Islamului. in al doilea rdnd, aceste tragedii sunt

srrrprindd. Ea e normald pentru o conqtiin{d dereglatd de rrrrkrctrinarea marxistb Ei postmarxistb, care a devenit reli1'rc olicialb in circuitul academic. irrsir aparilia acestui reflex e mai mult decdt o eroare gro',olrrrul dc diagnostic. Problema e alta. Mania antiocciden'rrr

t,rl:r a Occidentului func{ioneazi, cu sau fbrd Stiinta

marilor

44

Rdzboiul timpurilor

Rdzhoiul

timpurilor

45

ei preoli, ca birou dc prcsa, translator qi fumizor de doctrinI al Islamului. Clriar lirrii sri-si fi dorit asa ceva. terorismul islarnic arc ,r.r av.cirt strbtil. Adcvdrul e trist. Spiritul public occidc'tirl ir lircrrt, tlirr n.u accl pas carc i-a smuls lui Lenin

Incompetenla desdvArqitd a acestor enunluri are ceva din

ridicolul conspiraliilor adolescentine qi ceva mai mult din

gravitatea paranoicb a notelor de sinucigaq. lncapacitatea furiei islamice de a se exprima politic, dc a alcdtui un program, de a propune lideri gi obicctivc spune mult. Exact ca in cazul documentelor emisc dc marii rcfula{i qi dc furioEii azl\uriloq energia e mult mai irnporlant.l dccAt cxprcsia, iar reac[ia e mult mai puternica dccAt gAndirca. Ncvoia de a face sau de a distruge ceva e primul Ei singurul con{inut. Aceastb stare furibundd;i extraverbald nu urmdreqtc sd constmiasci sau sd indrepte, ci sd-i elibereze pe pacienfi de o prcsiunc, de o spaimd uriaqd. Intelighenlia occidentald s-a grdbit sb prcsupund ;i sE compunb cu propria m6n[ mobilurile qi agenda terorismului islamic. E o eroare cumplitS. Cugetarea occidentald s-a pus in situa{ia penibil5 de a avansa ,,explica{ii" acolo unde autorii nu au nimic de explicat. Impulsul terorist islamic nu vine din incercarea de a remonta o lume oprimati. Pretextele legate de invazia militard americano-britanicd sunt subliri. Atentatele au inceput mult inainte de rdzboaiele din lrak. Ce e, ahrnci, impulsul terorist musulman? Ce for!d incarc[ acest act repetat, incapabil sd se prezinte?

cxclrurlr(irr rcl'crito:rlc Ia ,,idiotii utili". Dc data asta, ,,idio{iir Lrtilrr" s,l l)us in rni5carc din oficiu, fhrd sI mai aibd nev.i. <lr: irrspi.ir(iu ;i tlc scricrilc u'uiguru de talia lui Lenin. l)*rslilr s ir lircrrt rrirrc qi sc rlcscurci-r si'gurd. De aici adevdnrtul rrristcr: tlc cc rrtr ;tic sl1 I'cir cloctrinii si de cc nu are,,au_ trlri clirsici" tcrlrisnrul islanric'?

Islamul tace
Poate pentru cd el gtie cd se poate bizui pe personalul academic ;i mediatic occidental. Nu e chiar o glumb. in fond, majoritatea actelor teroriste pe teren occidental au fost opera unor musulmani ndsculi in sau adoptali de Occident. in ambele cantri, vorbim de spectatori aviza\i ai nesiguranlei Ei urii de sine occidentale. Poate ci lec{ia nu le-a scipat furiosilor euromusulmani. Oricare ar fi sifuatia. ticerea lor doctrinard rdm6ne stranie. in vreme ce violen{a teroristh musulmand a atins dimensiuni globale, armdtura sa teoreticd abia atinge un rahitism preqcolar. Anun{urile de revendicare emise de-a valma de organiza{ii teroriste care iqi epuizeazd, intelectul dupd ce igi gdsesc un nume bombastic, videoapari{iile folclorice ale lui Osama bin Laden, comunicatele b6lbAite alc lui Zarqawi, inainte de a tdia, cu mult mai multd pricepere, un gdt de ostatic, sunt mostre de imbecilitate severd. Ele amestecd stdngaci fantezii istorice despre Cruciade qi Califat, invocalii religioase naive qi juraminte de operetS.

Sfdr;itul istoriei

se smArtd

Terorismul islamic con!inc cxact ccca ce scrie pe etichet5. Nu e pulin lucru: tcrorism pur Ei religie islamici. IRA qi Brigdzile Roqii aveau obicctive qi doctrind: o Irlandd unitd,

respectiv inldturarea guvernclor capitaliste. Agenda terorismului islamic e doar suma acliunilor sale. El s-a specializatinnega\ia totalf,, s-a,,rcstrans" maniacal la moartea purb qi a devenit o incercare perpctui de asasinat. Numai cd victima nu mai e o persoand sau un grup, ci o civiliza{ie. Lonacela e locul si numai acolo dra. NewYork-ul. Occidentul

lr'

Ikizboiul timpurilor
colosalb
a

Rdzboiul

timpurilor

47

p,:rtt' lr lnt('r'zls paradoxul care innebuneqte lumea Islarrrrrlrrr Mcsu.jul, singurul mesaj, ascuns in orgia furioasd
r.r rrr lrollroroscala teroriqtilor, e scurt qi tragic: ,,Din doud

rea minusculd, dar principiala a britanicilor si de interventia

Irrrrptrli. Llr.rul".

liici lumea nu cbldtoreEte solidar prin timp. O iluzie convcnabilh ne face sd credem in unitatea timpului istoric. Ultima sa victimb a fost Francis Fukuyama, un intelectual amcrican remarcabil, carc a frcut greqeala de a sugera unificarca timpului global si regruparea sa in matca parlamentarismului liberal occidental. Sfdrqitul istoriei. Un mare invdlat englez,Arnold Toynbee, a vorbit primul despre obiceiul nebunesc al istoriei de a ni se infbliqa in timpuri diferitc. Aga gi acum. O parte a lumii triieEte in 2006, ba chiar, in cazul Americii, mai tdrziu. O altd parte trdiegte intr-o t6ieturi de timp diferitd: poate 700, poate 1700, in nici rrn caz mai tArziu, in nici un caz in era modernd. Cu alte cuvinte, Occidentul qi Islamul sunt simultane fbrd a fi contemporane . Aflim, astfel, ci lumea nu imparte locurile la bordul aceleiaqi nave. Nici mdcar ceea ce numim, cu un cuv6nt, Occident nu locuiegte intr-o singurd fantl, temporald.

Un secol de neputinld europeand

Europa alunecf, pe o fantd de timp inertd. Aniversdm, de fapt, un secol de neputinfi europeani. Ciclul istoric european s-a incheiat demult, in 1918. Primul Rizboi Mondial a dis-

Americii. A doua crizd s-a soldat cu un eqec mai pulin vizibil, dar nu mai pu(in real. Europa nu a avut un rol activ in Rdzboiul Rece, rizboiul cu jumdtatca sovietici a alian{ei antioccidentale, perfectatl in 1939. in sfArEit, al treilea mare test e conflicful cu Islamul, unde Europa repetd un non-combat previzibil. Ansamblul european e plasat intr-o fantd temporalb clcvatd, dar static6. Confortul vietii cotidienc gi organizarea administrativd trimit la o pace prosperl, care nu se mai poate sprijini, insd, pe demografie. Europa se depopulcazd,. La subsol, Statul Unit European e incdrcat, de la Londra la Mena, de o minoritate musulmanh in expansiune. in aceste condi{ii, energia culturii europene a fost inlocuitl de arta compromisului gi de cultul dialogului univcrsal. Fanta timpului european e incd inruditd cu fclia dc timp americand insi difercn(elc tind si provoace o rupturd. America triiegte un experimcnt temporal plecat deiabaze europene. Ca gi Europa anilor 1914-1945, America a trccut, intre l86l qi 186,5, printr-un rdzboi civil devastator. Criza s-a soldat, in Europa, cu un colaps identitar. in America, ea a impus un model istoric limpede Ei a simplificat linia de evolulie. Aceastd difcrenli a cAntirit enorrn. Fanta tcmporal5 americand e rapidd pAnd la ireverenli qi mobild p6na la confuzie. Yiteza autonomd Ei faimoasa,,nesimtire" americand explicd, dc altfel, fascinafia gi dezgustul pe carc Lumea Noud le inspird, simultan, in lumea traditionala a Orientului

trus vitalitatea biologicb gi intelectualb a lumii europene. Ceea ce se prezintd astdzi sub firma Uniunii Europene nu e
decdt o incercare t6rzic Ei utopicd de reanimare. Sldbitb Ei scep-

tic5, Europa a ratat toate cele trei teste produse de istoria rrltirnilor noudzeci de ani. Europa a pierdut, mai intdi, rbzboiul crr Gcrmania. Ea a fost salvati, in extremis, de inc5p6lAna-

qi in Europa. America se afld pe altd fanti, iar aceasta e o extensie spre viitor. Vocalia americand a viitorului e, de altfel, aplccarca tipicd, a tuturor civilizafiilor active, cunoscutc in istorie. Tot dc o vitezi insuportabili pentru culturilc staticc au suferit, la

48
al

Rdzboiul timpurilor

Rdzboiul timpurilor

49

vremea lor, paradigma romani gi Islamul cuceritor, dupi 700'

subiec{i istorici individuali. lslamul incearcd acum, cu toa-

Africii de Nord, h,uropci de Sud qi Asiei.

Contraatac' Si hun u iuld

ti spaima pe care o da apropierea extinc{iei,

sd zdrobeascd

Pcntru [slanr, timpurilc disponibile in secliunea istoricd a sccolclor XX qi XXI sc rcstrdng sufocant qi cer o clarificarc. f:uropit, cu thrtta ci clcnrocraticii Ei stalionarI, nu e chiar un nclvcrsar. Tinrpul cutopcan nll arc o claritate idea16 pentru Islam, clar c o gar.dirbLrni. Tin-rpul curopean e relativ lent qi IslanrLrl il poatc urmdri. in schirnb, fanta de timp americaui c un vortcx. La marginea lui, Islamul e silit si igi pund problcma supravie{uirii. Deliberarea e, desigur, instantaneelslamul profund Etie cd nu are cum s6 facd fatd' dimensiunii moderne a timpului gi reaclioneazd ctt mijloacele unei culturi statice qi imagiste. Existd o tradilie strdvechc a caligrafiei qi a imaginii in cultura islamicd. Ajunsd pe mAna furioqilor de astizi (analfabe{i ai unei culturi fastuoasc, in care limba literarb e accesibild doar unei elite restrdnse), aceasti depen-

un ciclu istoric. Exact ca nazismul qi comunismul, Islamul nu e o critici a idcii occidentale, ci o miqcare violentd dc regresie, spre siguranfa deplina a comunitSlii organice qi a individului prepolitic. Noutatea este ci Islamul qtie sau va afla in curdnd ci Occidentul e slSbit diniuntru de ideologia indoielii de sine. Nimeni nu poate spune cI binuiala e complet greEitS.

denld de imagini explicd preferinla pentru violen{a ritualizat5Decorul nu poate ascunde insd lipsa solufiilor, incapacitatea dc a formula un ,,program de ieqire din crizd". Accst impas nu poate fi depdEit dec6t prin violenld fbrd sens. Ea climind adversari gi le aduce sinucigagilor fericirea de a p6rbsi aceastd lume incomodb. Toynbee a qtiut: doud lumi agi{ate de felii diferite de timp nu se pot tolera. Una dintre ele va invinge. insd, odatd cu secolul XX, civilizaliile in pericol au inventat contraatacul. Acesta a fost cazul Germaniei, care s-a stins, intr-o riposti a vielii organice impotriva dispcrsiei capitaliste. Aqa qi Rusia Sovietelor, care a crezut c[ poate instaura un timp fbrd timp, o formd de fericire frr[

VICTORIA, REGINA SCUZELOR

Victoria, regina

scuzelor

51

!ii. Clar Ei cu zAmbetul pe buze. Rostitb de filozofii tArzii qi

necrofili ai Occidentului, de la Sartre la Derrida, aceastd idee cocoqati nu era decAt semnul cd spiritul profesionist occidental se imbia la istericale. Aceeaqi idec, pusl in practicd qi in TAIP de teroriEtii musulmani, e un fapt terminal. Lucrul real. in prezentalucrului real, intelectualii europeni sunt sub masi. De fricd, din admirafie perversd, din urd de sine. Lucrul real ii face laEi, explicativi gi nechibzuili. Educatia i-a f6cut proEti. De aici, implozia care aurmat urmeazh qi va urma exploziilor de la Londra.

Cei patru sunt cetd{eni britanici. Ce sunt, atunci, cetdlenii britanici? Ceva sau altceva. Orice. Cu siguran![, un paEaport. Mult mai pu{in sigur, un fel de-a fi. Deloc, un instinct cducat de coabitare. Cdnd trec aiurea strada, pe Victoriei, Ei aud,,f,i s-a urAt cu via{a, boule?!", md simt acasd. Nu pentru cd sunt injurat in limba mea, ci pentru cd nu mh tem de cei ce o vorbesc. in Anglia, lumea faverseazl regulamentar, dar nu se mai

Occident cu supolitoare Am aflat abia pe 7 iulie 2005 un lucru pe care ar fi trebuit sd-l ?n{elegem incd din I I scptembrie 2001, dar am acceptat sd-l ignordm, sfbtuiqi qi dezinfonnali de propriile noastre elite. Occidenful e in rdzboi Ei e prost pregdtit. Armatele sale sunt mai putemice decdt au fost vreodat5. Moralul, slab ca niciodat5. Conflictul cu lumca islamicd are loc in momenful in care valorile noastre nu mai au sus{indtori printre cei ce dau tonul vie{ii publice. Dacd fac ceva cu adevdrat, clasele luminate sunt prinse pdnd peste cap cu justificarea crimelor inamicului qi cu defdimarea valorilor aflate deja sub atac musulman. Imediat dupi ce a devenit clar cd autorii mbcelului din 7 iulie au fost musulmani ndscufi, educali in qi divortali de Marea Britanie, intelectualii, func{ionarii qi qefii de institutii au inceput sd explice de ce aveau teroriqtii toatc motivele sb-Ei stingl niduful. Ei binc, bombele sunt rcac[ia justificati la agresiunea din Irak. $i inaintc dc lrak? I I scptembrie a fost reacfia la sprijinul american pcntru Israel. $i dacd n-ar fi fost Israelul? Atunci, TATN-ul din rucsacurile teroriEtilor s-ar fi amestecat cu secole de oprimarc colonialb. Si dacd

simte acasb.

Urmeazd staliu Mecca-TATP iulie 2005 a fost o zi plinb de morli, explozii Ei despdrJiri. Cincizeci gi patru de cadavre, patru bombe qi o implozie. Morlii cu mortii, deqi Mihaela Otto ar fi rnut, in continuare,
7

cu sora ei, Dania, cu mama ei, Elena Drdgdnescu, Ei cu cine i-o mai fi pldcut ei, inainte sd greEeasc6 in fala Profetului din rucscacul unui ,,cet[{ean britanic". A fost o eroare: cineva a urcat la stalia King's Cross, cu g6ndul sd coboare la Mecca. N-a fost nici o eroare. Ce poate fi mai precis decdt trei kilograme de triperoxid de triacetond? (TATP)? Bum! Via!a e o scam6, un ciot, un retevei, un nimic gdsit pe drum. O miqcare nervoasi sau o secundd marcati pe timer;i gata. Am aruncat-o. in aer. A dispdrut. Am uitat-o, pentru cd nici n-a fost. Terorismul islamic e credinta in esenta neesentialb a vie-

litt:|ruiul timpurilor
,rr lr l,r,t 111,"",',foa'/ Afunci, venea la rdnd mdcelul ne:rl lrl ('rLtciadclor. r;rt(' l( accstc supozitoare istorice, folosite in pripi de me,lrrlc tlc inlbrmare sau plantate cu fast in lucrdri academice, Irrstnricsc in reznmat o idee veche: istoria ca manifestare a lclaliilor de putere, cum o alintd academicii de astizi, sau oglindd a luptei de clasd, cum ii spunea Marx. Cugetarea contemporand ;i camerele ei de ecou mediatic au dus reductionismul marxist pAnd. la capdt: Occidentul s-a dezonorat qi e marele vinovat istoric; lumea occidentald trebuie reeducatd fie prin deconstruclia propriilor valori, de care se ocupd universitdlile sale, fie prin tributul de sAnge pldtit periodic sub bombe,,insurgen{ilor" musulmani. Occidcntul trebuie, de asemenea, si despigubeascA. O poate face prin toleran(d integral6, acceptAnd orice qi retrbgAndu-qi complet dreptul la opinie, norne qi loialitate. Culrurile strbine sunt egal indrept5lite gi recomandabile. Aceasti teorie preEcolard se numeste multiculturalism gi minte incd din titlu. in plini toleranld ,,multi", existi totuEi o culturi frra nici un drept: cultura occidentald. Dup[ aproape treizeci de ani de toleranfd caricaturali, efectul este o catastro{b deplini, o formd de anarhie acreditat5, pe care doar maniacii studiilor culturale nu o pot zdri. Cazulbritanic e aproape comic. in RomAnia, Consiliul Nalional pentru Combaterea Discriminhrii ar face bine sd pund mdna pe carte.

Wctoria, rcgina scuzelor

53

plr\,t

fost prcmiate (cu studii qi cirli, iar acestea cu poshrri universitare) gi subven{ionate. (Centrul de Tinerct din Leeds, unde au fost recruta{i trei din purtitorii de rucsacuri cu TNAT, era

subventionat cu fonduri britanice si europene.) De pe la jumdtatea anilor '80, comunitalile au devenit fortdre{e. Ministate islamice au apirut in interiorul statului britanic, fbrl

obligalia de a se supune obiceiurilor locului gi legilor naliunii. Nimeni n-aindrdznit sa sufle o vorbd, in climatul de teroare intelectuali impus, de sus, de armata profitorilor gi a profesionigtilor toleranlei. Dimpotrivi. in numele progresului etic, au fost adoptatc lcgi noi, impotriva incitdrii la urd rasiald, iar prevederile lcgisla(iei antiterosim au fost reduse sau atcnuate. In martie 2005, falanga parlamentard a stAngii
umanist-laburiste britar-ricc, in alian{a cu un Partid Conservator care a renuntat la principii, in spcran{a cd va dcveni elec-

tibil, au castrat un pachct dc lcgi care propunea misuri speciale de supraveghere a indivizilor suspccta[i dc terorism. Nu ch ar fi fost lipsa de clicnli. Welcome to England! Teritoriile britanice de mare concentralie musulmand au intrat usor in circuitul de intoxicare. Imami, teroriEti, predicatori, o echipd completd de demagogi islamici furibunzi gi totu;i calculati, au inceput sX facl naveta intre Karachi si Leeds, Faisalabad qi Bradford, Lahore qi Blackburn. Moscheile britanice au devenit centre de indoctrinare. Predicatori aduEi pe post de vedete din Arabia SauditS, Pakistan Ei Egipt au suslinut recitaluri pe tema conspiratiei iudeo-americane, au acordat burse de fanatizare la vreuna dintre cele opt mii de scoli religioase (madrassele pakistaneze) Ei au preamirit pe fa{b gloria martiriului sinucigag. Restul a fost desbvArsit de

Roadele diversitdlii

in numele multiculturalismului,,,comunitSlile" musulmane au fost incurajate sd iEi rrmeze tradifia qi sI

i;i

,,cele-

brezc" identitatea. in numele diversitSlii, pentru fiecare gest carc le indepirta de lumea britanicd, aceleaqi comunitdti au

profesioniEti ai racolirii, sosili din imediata apropiere a cen-

54

Razboiul timpurilor

Wctoria, regina scuzelor

55

trelor de comandhAl-Qaida. La frontiere, ei au dat nas in nas cu vechea lor protcctoarc, toleran(a multiculturald, gi au trecut fbrd problcnrc, acolo unde est-europenii trebuie si prezinte c6pii dupd rudclc moarte in ultima sutd de ani. Sc crcdc cir, in zccc-doulsprezece luni de indoctrinare, un tAndr musulrnarn britarric poatc fi transformat intr-un sinucigag cntuziast. Siguran{a dc somnambul qi zAmbetul idiot din clipa cxplozici rru sc obtin uEor, dar metoda e bine pusd la pr-rnct, iar opcratorii i;;i cunosc mcseria. Cine se lasd fascinat dc transr llnrk1 a tcrori;tilor sinucigaqi ignord luciditatca cirticit a antrcnurilor. Instrumcntul lor principal nu e nici

Ce are el de spus? Sd ascultdm, in traducerea sbptdmdnalulfi Sunday Tintes, din l7 iulie 2005: ,,Atentatele de la Londra

istoria oprirnirrii, nici sdrircia qi nici soarta fratilor de peste mdri, ci un cxtract dc Islam pur.

Terorismul islamic e islamic

Se spune, pAnd la migrend, cd Islamul nu are legiturd cu terorismul. Ideea nu se sprijini pe nimic. Totugi, edictul c nelipsit din editorialele gi de pe ecranele occidentale. Ca dupb fiecare atentat, qi in seara zllei de 7 iilie musulmani ,,mo-

au fost o mare victoric." ,,Nu e totugi rdu cd au fost ucigi civili?" intreabd reportcrul. ,,Termenul <civib> e o crealie occidentala. Aqa ceva nu existd in prescripliile religioase islamice. Pentru musulmani, oamenii sunt fie in Dar al Harb, fie in afara lui." Ce a vrut sd spund moderatul al-Sibai qi ce au in{eles, desigur, ascultdtorii lui e cd lslamul ?mparte lumea in dou6: Dar al Harb, lumea rizboiului, in care triiesc necredinciogii, qi Dar al Islam, lumea in care trdiesc musulmanii. Prima lume trebuie cuceriti. Daci nu se supun dc bundvoic, necredincioEii trebuie uciEi. Aceasti idee, repctatd zi dc zi in rnoschci qi reluatd in nenum[rate declarafii program alc tcroriqtilor, dc la Bin Laden la al-Zarkawi, nu e o gdsclnila. Ea cstc clcmcntul cel mai activ al patrimoniului politico-rcligios islamic. in lcctura filologilor, Islamul e, bineinlele^s, o religie a pdcii, dar religia e ceea ce fac oamenii din ea. In cazul terorismului islamic, terorismul e suti la sutd islamic, pentru ci tr[iegte ideologic din prelucrarea unei religii afine.

derati" au fEcut turul televiziunilor, recitAnd mantra despre ,,minoritatea minusculd" cars nu reprezintd Islamul, Religie a Pdcii. Toatd lumca e mullumit[. Directorii media se duc acasb mdndri de ei, fErd sd se intrebe care dintre copiii lor vor chl5tori, Ei c6nd, pentru ultima oari cu metroul. Clericii ,,modera!i" se intorc la moschei, unde o iau de la cap, propovbduind in ardbegte scdrba de striciciunea vie{ii pigdne a Occidentului. lntre ei, Hani al-Sibai, un cleric din Londra. Numbrul lui favorit se desfdqoard cam aqa: acasb, in sufragerie, al-Sibai primeqte vrzitaechipei de la televiziuneaAl-Iazzeera. Unitatea de emisie prin satelit e parcatd in fafa casei Ei al-Sibai vorbeEte in direct, unui auditoriu panarab enorrn.

O vorbd de relinut: ruthlessness in

faqa acestei

fo4e propulsatb de o idee feroce, societd-

stra{ii cu steaguri mari, la care civilii agitd baloane, recitf, poezii proaste gi fac un bine porumbeilor; articole despre Londra sau Madridul care nu se vor l[sa invinse (ceea ce, probabil, ar trebui sd-i umple de groazd pe musulmani); declaralii in care personalit[qi publice (care nu mai circuld demult cu metroul) promit, in numele celor care circuld cu metroul, c[ nimeni nu iEi va schimba obiceiurile (un gen de

lile occidentale reac{ioneazA cubanalitali postistorice: demon-

56

lirt.:ltttittl litttltrtrilrtr

Wctoria, regina

scuzelor

57

slrrllrtr'pr'( ;lt'orrrrrlr['rirrrrl rrrr-l ;rrircticlr clin croism, ci penIrrr t;r ltt'lrrrtr':.;r rlunllit lrr slrrjllit). l oit lq',',,',,,r.' l r rr r rolrst' lrt' ( rrn t rlt: proltaganda publicd ar lr llnt( t', lr,r r lllrr rlrsllrr'lrvt'. rllrt'lr n-lrl cxista contextul. Lurrrr',r r'.liltrut ir lliult( tl)il l;r :rt'r'l;11r nrzlroi, tLrl nrr ltlloscqtemonl,r;r'lt' lrlt'r;rrt' lr'ror rsrrrrrl corrleitzit locnlli ltc sliibiciunca, pe Irp'.,r ,,rlc viluir";r rrurrrrrr'trlrri.'lcrorisnrrrl islantic a dcsdr'6r:,r| ;rt'r'irslir s||itl('l1r(r, irtllrrgirrtlrr-i cccl cc Irlozolul amcrican I t'c I llrrrH l r)untiI t'ttlltlc.s'.s'rtt'.s.r: cntzimc, cluritutc, indrf,zncallr, r'rrlrt'tr.:r'rrcrnilos. Accastir trisitur[ nu arc ncvoic dc mullc cxplica(ii. O cLrnoaqtcfidc cAnd crali intimida{i,la Ecoal[, tlc lcpctcn{ii golani. Dacd nu vb aduceli aminte, alegeli mdinc uu prictcn cunoscut pentru bunele pufteri. Intreba{i-l ceva ;i, pind sd rdspundd, trantiti-i un cap in gurd. Apoi quierafi: ,,Dacd mai faci, i1i vdrs matele!". Reluali procedeul seara, dupd ce a{i terminat pdnda Ei v-a!i convins cI prietcnul se intoarce singur acasd. Perscverali. Dupi cdteva gedin{e, prietenul va inventa singur un motiv, va gesi o explicalie qi se va simli un pic vinovat. Ali cdgtigat.
r r

fundamentale, rizboiul cu Islamul e primul marc conflict insofit de amestecul de socictdti si populafii. Rizboiul cu lslamul nu are front qi linie de demarcalie. Contactul c total qi permanent. Purtdtorii ideilor mortale pentru Occidcnt au acces ncingrddit la organele interne ale marelui lor adversar. Prietenul pe care il snopim fbrd avcrtisment ne c coleg de apartament, ba chiar gazdd.Aceastd irnprejurare face

din conflictul cu Islamul o probd aproape imposibil[. Optsprezece milioane de musulmani trdiesc in statele Europei de Vest. Proiecliilc indici, in jurul anului 2035,lapatruzeci de milioane. Ei sunt singurul Ei cel mai activ caz de identitate saturati de certitudini, intr-o Europd care si-a lichidat voluntar orice forml de apartenenli. Cifrele inEald. Musulmanii ac\ioneazd ca o minoritare cu fo4d rnajoritar[, dupd modelul pe care Amold Toynbec l-a numit,,proletariat universal": o minoritate subvcrsivd, fanatizatd de o energie neobositd. Un agent cu obiectivc precise, intr-o lume detensionati,

Iluzii numerice
intdlnirea civlliza\ieioccidentale cu energia brutald a Islamului nu trebuia sb fie neap[rat preludiul unei catastrofe. Occidentul a mai purtat rdzboaie de supraviefuire. Conflictul cu nazismul getman Ei rlzboiul cel lung Ei rece cu Ideea Comunistd s-au terminat cu victorii totale sau suficiente. Ciocnirea cu Islamul are date diferite. Rdzboiul cu nazismul german a fost un rdzboi clasic, decis de fo(a qi de inteligenfa militari. Rdzboiul cu Ideea Sovietici a fost indirect. Victoria a fost for{at6, prin distanlare, prin strategia de ,,con!inere'! (containmenr), altfel spus, prin izolareaincendiului in limite dinainte stabilite. Spre deosebire de aceste doud episoade

nesiguri pe propria identitate, subliatd de prea multd politefe fa{6 de idealuri Ei, prin asta, cooperantd. O anecdotd englezeascb, veche de o sutd Ei ceva de ani, spune cd rcgina Vctoria a organizatun banchet in cinstea ambasadorului Rusiei. Spre sfhrqit, au fost aduse vasele cu apd parfumati, pentru sphlarea mdinilor. inaltul oaspete le-a privit uEor neldmurit. Apoi, cu un gest hot[rdt, a ridicat unul dintre vase Ei a bbut p6ni la fund. Asistenta a incremenit. Dupd o clipd, regina a luat, la rdndul ei, unul dintre vase ;i a bdut pdni la capbt. Curtenii au imitat-o uEurali. Onoarea Cur{ii era salvath. Oaspetele fusese scutit de ofensa.

TRANSPLANTABILII

Transplantabilii
a cerut o oglindi, a ldcrimat, a murmurat sd se pregdteascb de cxternare.

59

Merci qi a inceput

Recuno;tin{a Isabellei Dinoire nu e un lucru simplu. Pacienta a fbcut ce facc orice om vindecat. A mulpmit, iar gestul acesta aaEezat-o in limitele qi normele unei culturi vechi. Insd ideea cd a purta fala altcuiva presupune o mutalie bizard a rlmas undeva, departe de gAndurile pacientei. Cd!i-

Sccpticisntul sc na;tc dintr-o constatare simpld: nu exis_ td coincidcntc. Ccl nrai adcsca accastd concluzie e, demon_ strabil, lirlsi. Problcrnclc intrc elc Ei scepticismul incep ?n acclc situatii, rarc qi fundamentale, in care acccaqi con_ cluzic c, dcmonstrabil, corectd.

Aceea;i culturd, oltd

fafi

cum i-au numit, anonimizAndu-i, protestat, adicd au incercat sb inceapd disculia de la inccputul peste care au trecut qi chirurgii, Ei pacienta. Nu i-a luat nimeni in seamd. Lumea s-a grdbit sd salute succesul transplantului gi nirneni n-a mai avut timp si se intrebe dacd gi cu ce pre! se poate transplanta o fa{d fErb a planta o alti identitate. Nimic int6mplitor, daci linem seama de o a doua coinciden!5. Transplantul de fald fusese devansat, cu aproape o lunb, de o preschimbare incd mai
ziarele

va medici

- ,,critici", franfuzeqti

La incepurul lui decernbrie 2005, medici ai Spitalului Uni_ vcrsitar din Amiens au incheiat, dupi cincisprezece ore de

chirurgie complexd, primul transplant de fa[I umanb. Isa_ belle Dinoire, o femeie in vArsti de treizeci opt de ani, a Ei fost desfigurati de un cdine. Mai tArziu s-a aflat ci acciden_ tul a avut loc dupi ce Dinoire incercase sd se sinucidd cu o dozd masivd de droguri. Imediat dupi internarp, o coinci_ den{6 izbitoare a adus la cunoEtinfa medicilor ci o altd fe_ meie, tot din nord-estul francez, qi tot in vArst[ de treizeci gi opt se ani, incercase de asemenea si se sinucidd. $i reu_ Pirinfii sinucigaEei defuncte Eise. au permis indepdrtarea unei pd\i a felei (buzele, nasul gi bdrbia). Ideea ci identitatea fiicei, lor ar putea fi distrus5, chiar dup6 moarte, nu pare sd le fi spus ceva. Fa{a a fost ,,prelevatd,, Ei folositl in opera[ia de transplant. Isabelle Dinoire s-a trezit in camera de reanimare,

adAncd: transplantul de cultur6. Opera{ia s-a desfrEurat la mai pulin de doui sute de kilometri nord de Amiens, in Belgia, la Charleroi. Reuqita a fost explozivd: suflul a lovit o coloand

de soldali americani, pe o Eosea, la marginea Bagdadului.

Aceea;i fayd, altd culturd

Muriel Degauque avca tot trcizcci;i opt dc ani cdnd a decis sd plece din Charlcroi. Oragul c bAntuit de figura lui Marc Dutroux. Cel mai cunoscut ucigaE de copii al Europei gi-a infometat, schingiuit qi violat victimele, in pivinla uneia dintre casele comode qi ur6tc care fac regula in acest oraE obosit Ei nevrotic. Muricln-a plecat din Charleroi pentru a protesta impotriva lui Dutroux, deqi faptele ei trebuie si se fi indreptat impotria a ceva sau a cuiva de gbsit in Charleroi. Muriel Degauque a planat vid prin viald. A lucrat c6nd intr-o

60

Rdzboiul timpurilor

Transplantabilii

61

brutdrie, cdnd chelnerild, a dat repedc de droguri, a inceput sd se culce indiferent, stdnga-dreapta, cu cine se nimerea si fie un pic mai insistent, chit cd,,n-a fost un om 1[s('- gs6 spun, acum, vecinii. A fost, in schimb, un om fird conlinut. In clipa, ?n care Islamul s-a inlbqiqat, aspm, plin dc prcscrip{ii gi disciplinat, Muriel a inlcles cd poatc umplc golul. Muriel Degauque s-a cdsdtorit cu Issam Gorris, r-rn bartrat dc origine marocand, cu Eapte ani mai tAnir qi inlinit mai cxotic Ei mai interesant decAt ccnuqiul tcrn, comod Ei bclgian. Dupd ;ase luni, Mademoiscllc Muricl a clcvcnit Myriam, o fbmeie tdcutS, cu fafa acopcritd tlc hurlcha. Obicciurile noi au captivat-o, aEa cum anumitor rccruli instruc{ia le acopcrd nevoia de ordine. In rarclc vizitc acasd, la pdrinqi, Myriam a impus reguli de fier: cina sc serveEte scparat, mama qi fiica intr-o camer6, tatil qi gincrele in alta, televizorul stb inchis, iar berea nedeschisa. Dupi alte gase luni, Myriam a disp[rut. Abia in seara zilei de 9 noiembrie 2005, figura ei pldcutd Ei disponibild a apdrut pe ecrane, in toate jurnalele televiziunilor belgiene. Muriel,,Myriam" Degauque plecase in laq, alituri de so!, intr-o misiune ,,sfdnt5". Ea s-a aruncat in aer, {Eri sd-i rd-

pulin. Ceea ce contcazd cu adevirat e ugurin{a cu care se produce inlocuirea. Adop[ia unei alte identitili e linb, 1ogic6, aproapc automatd. Nimic nu ne mai {ine, dinspre pdrin{ii mai vechi Ei mai noi, cdci in umrb e doar plictisul de ieri qi dintotdeauna. in fald: novroza qi repeti{ia ei de mAine. Libertatea europeanb a fost, la inceput, dreptul de a renova tradilia. Intre timp, ea a descopcrit dreptul de-a nu fi nimic altceva decdt purtdtorul libcrtd{ii de-a fi nimic. Suntem vulnerabili. Am devenit transplantabili.

neascl pe soldalii pe care-i cduta. A fost singura victimi. Atentatul n-a reugit, in schimb, operalia de transplant cultural a fost o reu;itd desbvdrqitd. Alunecareu din sine
Operalia de transplant facial gi operafia de transplant cultural se deosebesc in multe puncte. In unul singur apropierea e, insd, vizibild Ei infiordtoare: lipsa de aderenld la propria identitate. Aceste canti de alunecare din sine pot fi motivatc medical sau programate religios. Formula conteazi prea

HUMAN RIGHTS KITSCH

Human Rights Kitsch

(r3

Peste tot in euroteritoriile ocupate de comunitdli musulmane, arabi marginali sunt,,abuza1i" politic, etnic qi cultural: la

Aqadar, I Iutnan Rights Watch aduhnecl inchisori secrete' pititc, sipatc sau inrpituritc, undcva in Romdnia, in Polonia
sau in

alti aglomcrarc dc primitivi proamericani. Admirabil,

dar contraproductiv. Ilreaking News! Cele mai secrcte inchisori sc afld, intr-adevir, in Europa de Vcst. HRW nu le-a dat dc urmi, pentru ci se uita in direclia greqit6, de-a lungul propriilor obsesii. Marile inchisori secrete de la Paris Ei din atAtca alte oraqe franceze sunt atAt de secrete, incdt rdm6n vizibile doar pentru clienlii lor. O mullime de tincri arabi, cu sticla incendiard in mAni qi c't Allah Akbar! pe buze, au strigat toatd luna octombrie 2005 ci sunt incuiafi, pe dinduntru, in propria mizerie ;i cd primesc prin vizeta celulei doar rasism qi discriminare. in lipsa HRW dus[ dupi avioane prin Europa de Est, tineretul arab s-a strdduit sd semnalezc; a fbcut in fiecare seard focuri mari din maqini, Ecoli, sdli de spectacole Ei alte instrumente de torfurb folosite de opresori, insd n-a reuqit sd atragd atenlia nobilei organizalii americane.

Birmingham, unde doar musulmanii iEi dau voie sd iasd pc stradd dupd cdderea intunericului, la Berlin, unde femcilc musulmane au ieqit in stradb, cu pancarte in care cer polilici sa le apere de bunii lor so{i, tafi gi fra[i, mari amatori de omoruri rituale, la Bruxelles, unde polili9tii au primit dispozilie sd nu se afiqeze bAnd cafea in timpul Ramadanului, la Malmo, unde echipajele ambulanlelor nu intrd in cartierele musulmane frri escorta Poliliei. E atdtamaterial de figat, incat HRW n-ar rdzbr nici dacd ar avea la dispozilie to{i banii protectorului sdu George Soros, miliardarul societd{ilor deschise la propaganda anti-Bush. HRW s-a descurcat cu mai pu{in. S-a l5sat fondatd Ei condusd, vreme de doisprczece ani, de Aryeh Neier, astdzi preqedinte al Fundalici Soros. Direclia a fost de la bun inceput corect5. Apoi ca a devenit atAt de sigurd, incdt in 2001 HRW a cerut ONU sd Iraglla r[spundere Statele Unite pentru practicarca unei politici generale de discriminare. in 2003 Joe Stork, ,,expert militar" al organiza\iei, {bcea o descoperire senza{ionald: in tcritoriilc palestiniene se practica tortura. $i inci una: autoritdfile palestinienc, pdnd atunci virgine la violenfi, au invdlat asemenca practici urAte de la foEti definu{i palestinieni care povcstiserd cc le frceau in inchisoare israelienii.

Puterea i udecdtoreascd
E u rote rito

;i

executivd

riile

cup ate

Picat! HRW ar fi avut ce nota. Tinerii musulmani carc sc dau cu capul de discriminare in Fran(a nu sunt un caz de pcrsccu(ic iz,olatd. Miqcarca e vie gi in Danemarca, laAarhus, unclc nraqinilc qi qcolilc se preghtesc de inccndiu tot seara'

Atdt de mare e sldbdciunca Islamului, incdt un avocat dc talia HRW trebuia neapirat si intervinb. Mi se pare cd Islamul, care se intinde peste cincizeci Ei Ease de state qi iqi l-oreEte cu griji supqii de libertate, e un caz izbitor de sllbiciunc. Islamul care vrea sd qteargl de pe fala pamdntului lsraclul

IIUMAN RIGHTS KITSCH

Human Rights

Kitsch

63

Peste tot in euroteritoriile ocupate de comunitdti musulma_ ne, arabi marginali sunt,,abuza{i" politic, etnic qi cultural: la Birmingham, unde doar musulmanii iEi dau voie si iasl pe

Aqadar, Human Rights Watch adulmecl inchisori secrete, pitite, sdpate sau impdturite, undeva in Romdnia, in Polonia sau in altd aglomerare de primitivi proamericani. Admirabil, dar contraproductiv. Breaking News! Cele mai secrete ?nchisori se aflb, intr-adevdr, in Europa de Vest. HRW nu le-a dat de urmd, pentru cb se uita in direc{ia greEiti, de-a lungul propriilor obsesii. Marile inchisori secrete de la Paris qi din atdtea alte orage franceze sunt atAt de secrete, inc6t r[mAn vizibile doar pcntru clien{ii lor. O multirne de tineri arabi, cu sticla incendiard in mdnb Ei cu Allah Akbar!pe buze, au strigat toatd luna octombrie 2005 ci sunt incuiafi, pe dinduntru, in propria mizerie gi cd primesc prin vizeta celulei doar rasism qi discriminare. in lipsa HRW dusd dupd avioane prin Europa de Est, tineretul arab s-a strdduit s6 semnaleze; a fhcut in fiecare searb focuri mari din maqini, ;coli, s[li de spectacole gi alte instrumente de torfurd folosite de opresori, insi

stradd dupd ciderea intunericului, la Berlin, unde femeile musulmane au ieEit in stradi, cu pancarte in care cer poli_ {iei sd le apere de bunii lor so{i, tali Ei fra{i, mari amatori de omoruri rituale, la Bruxelles, unde poliliqtii au primit dispo_ zilie sd, nu se afigeze b6nd cafea in timpul Ramadanului, la Malmo, unde echipajele ambulan{elor nu intrd in cartierele musulmane fbrd escorta Poli{iei. E atdtamaterial de figat, in_ cdt HRW n-ar rdzbi nici daci ar avea la dispozilie toli banii

n-a reugit sd atragd atenfia nobilei organizafii americane.

protectorului siu George Soros, miliardarul socictifilor cles_ chise la propaganda anti-Bush. HRW s-a descurcat cu mai pulin. S-a ldsat fondatb;i condusd, vremc de doisprezece ani, de Aryeh Neier, astizi preEedinte al Funda{iei Soros. Direc{ia a fost de la bun inceput corectd. Apoi ea a devenit at6t de sigur5, incdt in 2001 HRW a cerut ONU sd tragdlarhspun_ dere Statele Unite pentru practicarea unei politici generale de discriminare. in 2003 Joe Stork, ,,expert militar,;al organiza\iei, frcea o descoperire senza{ionald: in teritoriile palestiniene se practica tortura. $i incd una: autoritd{ile palestiniene, pdnl atunci virgine la violenfb, au invi{at asemenca practici urAte de la foqti definu{i palestinieni care povestiseri ce le fEceau in inchisoare israelienii.

E urote rito

riile

Puterea judecdtoreascd
o

cup ate

;i

executivd

Plcat! HRW ar fi al'ut ce nota. Tinerii musulmani care sc dau cu capul de discriminare in Franfa nu sunt un caz de pcrsccu[ic izolatl. MiEcarea e vie qi in Danemarca, laAarhus, tunclc rnaqinilc si qcolile se pregltesc de incendiu tot seara.

AtAt de mare e sldbbciunea Islamului, ?ncAt un avocat de talia HRW trebuia neapdrat sd intervinb. Mi se pare cb Islamul, care se intinde peste cincizeci gi Ease de state qi i;i fereqte cu griji supuqii de libcrtate, e wr caz izbitor de sldbiciune. Islamul care vrea sd qteargb de pe fala pdmdntului Israelul

64

Rdzboiul timpurilor

c partca cca mai convingdtoare a acestui mare caz de neputinti si timiditate timoratd. Sldbiciunea Islamului sc poate

orensauau,awu^,]JJ#::::":;'::ocuparr"n^*,"::
Bouyeri, un tAndr marocan niscut in Olanda, mai exact in unul dintre ghetourile musulmane care s-au rupt de stafrilgazdd. In noile ,,teritorii ocupate" europene, legea e o chestiune care nu priveqte statul gazdd. Bonus: statul pierde Ei controlul administrativ. Operaliunea e singura situa{ie in care democra{ia legald se dovedeEte util[ imigranfilor musulmani, cdci ca permite alegeri, iar acestea aduc, legal, la putere consilieri Ei primari musulmani. Ndscut Ei crescut in acest spa{iu dominat de Bin Olanclcni, Mohammad a decis cd legea olandezl, care garanteazd ca nicdieri altundeva libertatea cuvdntului, contravine legii rnusulmane. Bouyeri a fbcut corec{ia cuvenitd pe Linnacusstraat, strada pe care se plimba Van Gogh. Trei focuri dc annd l-au dobordt pe vinovat. Apoi, Bouyeri a scos un cu{it dc bucirtdrie Ei a inceput sI-i taie capul. E dc aprcciat rcgimul dc llrrrrsparenli totalS in care a avut loc actul dc justiqic. publi_ t:rrl larg a putut auzi strigitele lui Van Gogh gi a alut prilejrrl sd asculte, in direct, vocea sigurd cu care Bouyeri i-a t'xplicat victimei fbrddelegile de care se fbcea vinovatd. Mai rrrrrlt, actul de judecatd a fost formalizat pdnd, la capdt. llorrycri a fixat cu un cufit, in piepful condamnatului, o scri_ :i()irrc-cxpunere de motive in care erau prezentate amlnun_ 1rl incdlcirile legii islamice de care se fEcuse vinovat rrrt'ulpatul. Rapid, precis gi argumentat, procesul Bin Olanrlt'rr Van Gogh lasd toatd povara disimuldrii toate subter_ Ei I rlir i lc vinovate in seama justi{iei occidentale. Nu e de mirare , ,r I lltW sapd in aceastd direcfie.
r

glrici qi din imprejurarea cd, avioanele care plimb6, urmdrite c1c HRW, teroriqti Al-Qaida zboard. deasupra teritoriilor peste lumind a carc ar urma s5 se intindb, mAine, noul Califat ghicit istoriei. a mersul Justi{iei qi apiritor al Legii. HRW intr-adevdr, sub presiune americanb, vechile legi ale Occidentului se ndruic Ei fac loc ipocriziei Ei abuzului. In schimb, legea islamicd, purd in strdduinla ei spre binele omului s5rac, oferd modelul. A si vedea pepniile domniqoarei (dacd termenul nu iritd) Atefeh Rajabi, spAnzuratd la gaisprezece ani in Iran, pontru,,comportamcnt incompatibil cu castitatea". Justilia islamicb s-a savArqit la vcdere, nu in sccret. Pic5toasa a fost sp6nzuratd de o macara, in centrul oraqului, iar la{ul i-a fost aqezat in jurul gdtului de insuEi Judecdtorul care a anunlat scntinla. Pe principiul nonseparaliei puterii judecdtoreqti de cxecutiv.

Procesul Bin Olunden-Van Gogh

intdmplarea fericiti a fEcut ca IIRW sd caute inchisorile in carul cu fbn, la exact un an de la sdvArqirea unei alte capodopere de justi{ie islamicd. Era 3 noiembne2004 qi Theo Van Gogh se plimba cu bicicleta prinAmsterdam. Van Gogh era chiar un Van Gogh autentic. Strdnepot al Geniului, tdndrul Van Gogh era, la rAndul Ei in felul sdu, tot un iconoclast. Filmclc si declaraliile lui au nesocotit cu sarcasm qi duritate toate
tabuurile. Iudaismul qi cregtinismul, atinse de acidul Van Gogh, arr asistat fbr[ replicd. Islamul, nu. Subjugarel un film desprc tratamentul degradant al femeii in familia qi dupd prescriptiilc Islamului, a ar,ut vialb scurtS. La fel, Van Gogh. I)c rnoartea filmului s-au ocupat chiar autoritdlile olandeze, curc l-au rctras dupd cc au sesizat, cu un siml indclung rodat,

lmanism fdrd Erasmus

('unr am ajuns aici, in mijlocul acestei comedii stupide? l'irr trt:lrrric sa ne indepdrtdm de olanda gi de Linnaeusstraat.

(r(r

Rdzboiul timpurilor

Human Rights

Kitsch

67

Strada care poaftA numele lui Linnaeus e o coincidenfd ciudatb. Cu Linnaeus, pirintele taxonomiei, qtiinla formald gi animaleEi absolutd a clasificirii qi ierarhizdrii plantelor lor, ne vom intAlni un pic mai incolo. Deocamdatd' o parantezd istoricd .in 1924,Johan Htizinga, poate ultimul inlelept intre istoricii culturii europene, pe atunci profesor la Universitatea din Leyda, publici o carte simpld gi scurtd: Erasmus.Monagrafia include un capitol uluitor, ?n care Huizinga descrie cu pdtrundere anii de bdtr6nele care il g6sesc pe Erasmus, rege Ei luminS a umanismului, ,,in tdzbor cu umanigtii". Explicaliile lui Huizinga ne ajutd sd inlelegem aceasti dram6 la capitul cireia Erasmus descoperd ingtozit cd umanismul poate fi deformat de dogmatism, cd pedanla eruditd se poate transforma in intoleranld sistematizatd. Umanismul incriminat de Erasmus devenise un automatism gol de gAndire, o obi;nuinld geometrici, formal validd qi practic inutil[, un desen vicios, pe deasupra lumii reale. Marele Huizinga avea s[ fie el insuEi nu peste mult timp una dintre formele reciclate ale dogmei. Sub arest nazist, el moare in 1945, cu cAteva sdptimdni inainte de sosirea Alialilor. Linia ra{ionalismului formal urcase in cele patru sute de ani scurse de la Erasmus spre o catastrofb in{eleasd abia de Nietzsche. ,,Reevaluarea tuturor valorilor" Ei abolirea judecblii morale, pe care Nietzsche le prevestise, sumbru, in 1888 i;i fEcuserd intr-adevdr loc in istorie qi aveau sd dicteze cursul secolului XX.

universald, saltul ,,dincolo de Bine ;i de RIu", capacitatca stranie de a judeca fdrd, a participa la modelul propriu dc civlliza\ie qi tendinfa de a-l expune, de a-l face vulnerabil qi de a-l compromite, in numele progresului. Ostilitatea prin progrcs, numele bolii militante a vremurilor pe care le triim, rlspunde de piramida gdndirii rdsturnate care umbregte azi aproape cu totul ra{iunea profesionisti a lumii occidentale. Aberaliile unei organizatii ca HRW sunt o contribu[ie m5runtd. HRW spune, insd, destul despre capacitatea uluitoarc a spiritului de arefuzadatele simple ale vielii, inlocuindu-le cu rubricile paralele ale unui sistem de clasificare absurd. Linnaeus ar fi fost ingrozit sd vadd ac{iuni qi valori umane clasificate cu nepdsarea ierarhiilor in care marele biolog plasase animale Ei corespondenle biologice. Pentru HRW legea arc acelagi con{inut Ei ?n vreme de pace, qi in vrcmc de rizboi, qi in cazul delincventului carc a furat trci borcnnc cu gcm, Ei in prezen{a duEmanilor de moartc ai justi{iei. lnchisori secrcto pentru terori;ti? Foarte bine. Dacd nu le avem incd, ar fi bine sd le avem cur6nd. Altb solulie nu va exista, pdni in clipa in care HRW va pune la punct metoda de interogarc perlL'ctd. Abia atunci, intr-un paradis perfect kitsch, fiarele care trric capete de om vor vorbi dulce gi igi vor informa anchetatorii despre locul gi data urmdtorului atentat. PAnd atunci, asenrcnca date vor veni numai qi numai din inchisorile secrete vrinatc de HRW. Rezultatul va permite (inclusiv) membriIor llRW sd ia metroul sau avionul fbr[ si se team5.

Cdldtorie sigurd!
Surparea nu avea sd se incheie odatd cu mdcelurile acelui sccol. in locul violenlei directe apare ecoul ideologic qi jrrriclic al ,,reevalulrii" prevestite de Nietzsche: echivalenla

J'EXCUSE!
(B azele amneziei oc
c i dental e

J'excuse! )

(r()

verde islamic de Paris. La Londra, raliunea parlamentari citrc l-a impins pe regele Charles pe treptele eEafodului, in dirninea\azllei de 30 ianuarie 1649, a sucombat, dupd o caricrii augustS, in seara zilei de 9 noiembrie 2005. Actul final a fost

Suntem in 2006, dar asta nu mai pare cu adevirat important Ei nici istoriceEte exact. Urmeazd,,probabil, 2007. Nu c un pronostic tocmai greEit, insd a fi exact in acest moment inscamni a dcscopcri prczcn\a cacofonici a unei epoci noi, nu succcsiunca mccanicd a calendarului. La mulli ani! Bun vcnit qi altcrare plicutd, pc continentul frrd memorie, in epoca urii pcrf-ect sferice.

Verde islamic de Paris

sdrbdtorit prin decapitarea legii antiterorism; un supliment de proteclie, ca de la democrat la antidemocrat, pentru autorii viitoarelor atentate. La Berlin, noul cancelar se cur[fd de ultimele piei creEtin-democrate, intr-o baie de social-democralie. Economia germand e motorul Uniunii Europene, iar Uniunea European[ std pe loc, parcatb la marginea qoselei pe care trec, in mare vitezi global[, solulii americane, poftd de consum chinez qi hdrnicie gregard indiand. Rbspunsul gerrnan: cregteri de impozite qi taxe, acum ;i din 2007. Toape cdnd in Europa se mai intd lumea a invblat la EcoalS vina pentru inundaliile din decdt altceva v6!a la Ecoald Ei cI economiile inBangladesh gi pentru seceta din Niger vie, inlepate de nerr,ul cumpiritorului qi mor odatd cu el, sufocate de impuneri noi. Angela Merkel cunoaqte regula.

in Parisul lui octombrie2005. inima umanismului a bdtut pcntru incendiatorii de qcoli. Sarcasmul limbut al lui Voltaire a cobordt in autocenzurd. Mass-mediafrancezd a proclamat tbcerea expresivi: vandalii nu au nume de familie sau de trib, ci doar trdsdtura care ii recomand[ drept ,,tineri". D'accordt Am scdpat de bdnuiala gravi cd octogenarii au pornit, in c6rje, la asalt. Prdpidul nu are, nici el, onomasticd. in

Arepetat-o, pAnd la sa!, in campania electorald, dupd care s-a lovit de realitatea de fapt. Dar care e realitatea de fapt?

Model indestructibil
Mai intdi, ca orice fapt de istorie, realitatea europeand a epocii posteuropene nu e o doar o sumi de acliuni, ci o impresie, un curent de convingeri (sau lipsa lor) care dicteazi un curs general, pdnl la a ldsa impresia acutb de inevitabil occidenEi fatalitate. RAnd pe rdnd, liderii statelor europene qi Merkel Villepin Chirac, traiectorie. aceastd tale urmeazd sunt punctele cele mai vizibile ale acestei constelalii care iqi lumineazi propria stingere. Spania unui Rodriguez Zapa' tero, consumat aproape exclusiv de reforma sexuald a pro-

Iocul datelor simple, creqte arborele cauzal;,,rasism", ,,marginalizare",,,Eomaj". J'accusel a leqinat. J'excuset e la putere. Primul-ministru a in{eles s[ stingd focurile cu un torent de subvcnlii Ei a anunlat marlial o expedilie de rdsplat[ condusi de Maregalul Buget D'Etat: 20 000 de posturi noi, in administralia local5. Mici subblgdtori de seamd, prestatori de amenzi Ei purtbtori de qtampilS, antidot la intoxicalia cu

10

Rdzboiul timpurilor

J'excuse!

1l

prici nafiuni,Italia absorbitd de mania anti-Berlusconi, Olanda condusd mai degrabb de ministrul lmigra[iei, Rita Veragendi, Suedia logodita toate asiguri statutar qi disciplinat consensul impasului european. O genera{ie intreagi dc politicieni gi lideri de opinie fac maginal toate gesturile gregite, rostesc toate teoriile false Ei adoptd toate
Ei

felicitd Ei se automotiveazd cu o fecunditate extraorclitutnt. Noul model de gdndire european se hrdneEte din propriilc
eEecuri. Fiecare cizd.qi fiecare eEec servesc dreptpretcxt pclr-

donk, Belgia, ca de obicei fbri contur

pe veci cu un socialism tehnic Ei autist

soluliile nepotrivite. Lucrurile se petrec in felul urmdtor: o problemd apare gi ea e urmat6, invariabil, de acele misuri care o agraveazd. Liota de amploaia{i a lui Villcpin va consuma fonduri de stat qi va avea ca efect doar cresterea Ei institufionalizarea controlului grupurilor musulmane asupra instrumentelor administrative, in teritorii urbane pe care statul francez va trebui s[ le tolereze fdr[ sd le mai controleze. lmpozitele prescrise de Merkel risci sd adAnceascd suferinla economiei gerrnane Ei sd promoveze impasul la scara Uniunii Europene. pie[ele se tem deja de ,,efectul german". Negocierile rundei Doha, la nivelul Organizaliei Mondiale a Comerfului (W.T.O. ), sunt blocate de protec{ionismul francez. Semnalul geffnan n-a fb-

tru relansarea modelului. Fiecare infrdngere confirmb justelea reletei care a dus la eqec Ei e urmat[ de o dozi in plus, de o mizd. mai mare, de o repetifie mai indArjit[. De aici, paralizia. Modelul e indestructibil gi va trdi aceastd iluzie pdnd la disparilie.

Ruine tn Volvo
Doud imprejur[ri istorice explicd, intru cdtva, maEinismul sinuciga$ european. Dupi zeci de ani de conformism, irigat Ei intre{inut de pacea militari Ei prosperitatea economicd, elitele europene nu mai pot gdndi indrizne! sau, mdcar, nebirocratic. in al doilea rAnd, politicienii Europei unite gtiu cd societd{ile lor nu mai sunt un partener energic. In mai pulin de cincizeci de ani, omul societililor europene a parcurs distanla care separ[ cetbfenia activd de postura de chiriaq al unei funclii desemnate: bun european, bun locuitor al planetei, campion al propriei cariere gi beneficiar al propriei pensii. Aceastd clasb nu iqi mai poate permite decAt un singur eroism: lupta pentru menlinerea unui confort care depdEeqte, deja, puterea economicd Ei vigoarea demograficd a propriei societdli. Familia occidentald s-a pribugit qi ruinele ei, transportate ritmic, in Volvo-uri spafioase, acoperd staliunile Ei casele de vacanld, din Costa del Sol pdni in Toscana. Copiii pensionarilor europeni sunt mai activi, dar poarti cu ei pcsimismul genetic al pdrin{ilor. impreund, copil Ei pirinte, qtiu cd regula lui ,,cel mult un urmag de fainilie" cere ca vldstarul sb nu piard pe front qi imbrdligeazdunpacifism ncconditionat.

cut decdt si accelereze strategia globalS de decuplare din nexus-ul economic european. China, India, Mexic qi Brazilia incheie, in culisele negocierilor O.M.C., alian{e regionale gi decupeazd, astfel, tot mai clar spaliul european ca zond de depresie. Nimic nu pare capabil sd puni capdt pasei colective de somnambulism european. Conglomeratul politic qi intelectual european nu mai produce idei, valori qi lideri. Nimeni nu mai are curajul judec5lilor directe. Convocarea bunului-sim{ e asimilati cu o catastrofd morald, fie ea derapaj in f-ascism, fie capitulare in fala egoismului burghez. Aceastd stare de ine(ie are proprietdli curioase, aproape paranormale. l)cntru prima oard in istoria ideilor europene, lipsa de idei se

72

Rdzboiul timpurilor
catas-

J'excuse!

i3

in plan material, aceasti rcaqezare a avut efecte

trofale. Europa a pdqit intr-o zond de nesiguran[i in care demografia bate democralia. Tendin\a dd,, deja, de la Malmo la Bradford Ei de la Aarhus la Toulouse, o relea de ora;e neasimilate gi, in cur6nd, de majoritate confesionald Ei administra{ie musulman5. In plan intelectual, aceastd transformare poarti pur gi simplu numele de conformism qi e un semn de oboseald, de epuizare adAncd, de neincredere in acele valori Ei idei care au construit primaful occidental. insd rispunderea penku aceastd crizi nu poate fi pusd in seama popula{iei comune europene. Ne reintAlnim, aici, cu una dintre atitudinile istorice constante ale elitei intelectuale europene: re-

volta impotriva civilizaliei.

De ce noi da, dacd ei nu?

Pare curios. Europa civilizafiei, impotriva civilizaliei! Cu toate acestea, lovitura de stat epocald a ra[iunii europene nu e un secret qi nici o noutate. O tradilie ilustrd Ei sinistri pune idcile cortexului european la cdrma contesta(iei. intr-o notd ingropatd in subsolul Societdtii deschise, Karl popper rezumi dilema de la capdtul marii tradilii europene a utopiei de
Ei leninistd. ,,De ce sprijind toti aceEti g6nditori revolta impotriva civlliza\iei?" popper giseqte un singur rdspuns: ,,Sunt inclinat sd cred cd explicalia line de o insatisfaclie profundd, de nemultumirea fatd de

luEiri noi, aduse de anii din urmd. E vorba de acclc mccanisme ideologice complexe aflate, acum, in dotarea fbrniatorilor de opinie publica Ei puse la lucru in scopul intuit tJc Popper incd din 1948. Marea gi toxica noutate pe care o aduc aceste rnecanisme e substituirea completI a universului de valori occidentale cu o sumd de deziderate utopice. in principiu, multiculturalismul doctrina pilot a acestui efort poate fi redus la implantarea unui mecanism de omisiune prin uitare a culturii clasice europene. Acest ,,chip" conductor de amnezie programati se prezintb, mereu Ei oriunde, infb;urat in toga toleranlei, dar funclia sa finald e Etergerea memoriei. Din ce in ce mai pulini europeni cunosc sau vor sd cunoascd istoria Europei. Nu istoria in date (degi destui elevi francezi se declard deranjali de lecfiile despre geneza Catedralelor), ci explicafia de principiu a acestui story de succes mental, politic, economic ;i social care a permis Occidentului si devind un model global (uneori impus prin fo4i, niciodatd pentru a inlocui o civi-

inspira{ie platonic5, marxistd

o lume care nu se poate ridica la nivelul idealurilor noastre morale gi al viselor noastre de perfecJiune. Revolta impotriva civilizaliei e un semn al presiunii civilizaliei qi al cerinlelor ei de rbspundere personali." Reflec{ia lui popper a implinit aproape cincizeci de ani. Ea nu a pierdut nimic din exactitatea diagnosticului care puncteazd spre dinamica pervcrsd a resentimentului qi poate fi completatd cu cAteva des-

liza\ie superioari). Cum anume ;i de ce a ajuns tocmai capitalismul si limiteze dependenla umand de mediu Ei sd susfinb societd{i nonviolente? Din ce s-a niscut capacitatca de judecatb morali Ei raliune individuald a omului libcr occidental? Cum a lucrat ,,procesul civilizdrii" (tcorctizat dc Norbert Elias)? in fond, termenul ,,Occidcnt" dcscmneazd o anume conduitS, o anumc disciplini istorici, o suitd de constringeri complexe la capdtul clrora au fost intrunite datele prime ale civilizaliei (sugcstia a fbst dczvoltatd recent, cu multi claritate, de Sorin Antohi, intr-un articol publicat de revista 22, nr.819, nov. 2005). Toate aceste chestiuni elemcntarc sunt inaccesibile unei genera{ii reeducate in spiritul tolerantei fatd de orice alti soIulie de via!6 Ei severi, p6nd la dcfbimare, cu propria culturi. l:ntrebarea pe care,,tinerii" periferiilor pariziene qi-o pot pune,

14

Rtizboiul timpurilor

J'excuse!

75

inTcdiat inaintea urmdtoarei runde de incinerat qcoli, magini, fcrnei infidele gi autobuze de transport in comun, e, desigur: ,,De ce ne-am integra noi intr-o societate pe care indigenii o dispretuiesc primii?"

Nici expulzabili, nici asimilabili

Uitarea nu este o despdrlire fdrd nuan{e qi complica{ii. Desacralizarea valorilorOccidentului nu e decAt cea mai vizibild tehnicd de subminarc, cel mai mustos Molotov aruncat pe ferestrcle larg deschise ale Muzeului la care visa, naiv, Malraux, pe vremea cAnd gaullismul pdrea sd restabileasci legdtura cu ,,Franta profundi". Programatd in fiecare primdrie localb, cu ficcare nou,,proiect de reabilitare sociald" ;i de fiecare noui campanie dc awareness in folosul victimelor rasismului occidental, uitarea are efecte de mare fine{e distructivd asupra nervului optic occidental. Viziunea faptelor simple e vag5, diagnosticul qi prognoza sunt nesigure, comparafia nu mai lucreazd,,lipsitb fiind de cunoa;terea si recunoasterea datelor istorice. Iatd, de pildd, discufia despre terorismul islamic. Dupa I I septembri e, ca a trecut rapid sub controlul unor cligee sociologice: exploatare, efect de ecou intArziat al colonialismului occidental. Dupb alli cinci ani, aceleasi cliqee, purtate in triumf de presd gi de mediile academice, igi fac apari{ia, pentru a explica Ei nihilismul piroman de la Paris. In ambele cazuri, teoria justificdrii prin opresiune se bizuie pe sesizarea unui minimum de elemente reale gi pe evitarea unui lung qir de eviden{e. Terorismul islamic nu e o revoltd a oprimafilor dec6t in limitele acordului neparafat intre autorii atentatelor teroriste Ei interprelii resentimentari ai acestor acte de distrugere fdrd logicb sociald. Primii folosesc un pretext invdlat in patruzeci de ani de discurs tiermon-

dist qi anticolonial. Ceilalti continub si alimenteze accasta analizd,transformdnd-o in dogmi publici. in exactitatea lor ignoratd, datele sociologice spun cu totul altceva. Teroriqtii vin, in general, din r6ndurile clasei de mijloc arabe sau sunt recrutali dintre tineriiunei genera[ii incomplet asimilate in Occident qi complet intre{inutb de pdrin{ii emigran{i. La fel, autorii revoltei de banlieue din Fran{a nu sunt purtbtorii unui protest impotriva gomajului, din simplul motiv c5, in majoritate, ei lipsesc de la qcoalS, nu de pe pia{a muncii. Un alt fapt sociologic ignorat e toleranla directi sau indirectd la poligamie, care a transformat dormitoarele urbane franceze in stadioane supaincdrcatc. Nu mai pulin exact sociologic e contrastul extraordinar intre destinul emigraliei afro-asiatico-islamice, in Statele Unite Ei in Fran[a. ln Statele Unite musulmanii fac qcoalS, in Franla o ard. Mai mult de jumdtate dintre musulmanii americani au o diplomi gcolard (spun statisticile Consiliului pentru Relalii Islamic-Americane, citate de revista Asia Times). Aceleagi date spun cd venitul mediu al familiilor musulmane americane trecc dc media federald. Explicalia nu are nimic de-a facc cu tcoria marginalizdrii, ci vine dintr-o diferen{i de atitudinc istorica. America a prelungit, qi in chcstiuni de imigralic, indiviclLralismul de merit care std labaza cdificiului ci istoric. Sistemul american a promovat o tolcran(a scnsihila la talcnt gi la aspira{ie. Au fost atrasi gi adopta[i cci ntai activi qi rcccptivi emigran{i indieni, pakistanczi, chinczi, arabi qi africani. Odatd ajunEi in America, drurnul lor sprc clita a rdmas, in permanenld, o opliune adr-nisd. liran(a gi ascmcnea ei multe alte state europene au practicat, dupar rAzboi, importul de for!d de muncd, fapt care e dc in(clcs. Ultcrior, aceastd politicd s-a prelungit prin imporhrl nclimitat qi necondilionat de comunitdli qi mase, fird alt obicctiv dccAt reagezarea in condilii de prosperitate occidentald.

16

Rcizboiul timPurilor

J'excuse !

'71

Aceasti politici lipsitd de sens a fost inalt justificatb teorctic de doctrina multiculturalistd- Rezultatele acestei lipse de acuitate gi ambilie sociologic[ sunt, astAzi, groteEti. Franla qi Europa in ansamblu au intrat in posesia unei minoritili musulmane pe care n-o mai pot nici expulza,nici asimila. Suma acestor erori de g0ndire Ei plasament istoric e incununatd de o anume diferenld persistentd de culturd, care face ca ghetourile dc imigranli maghrebieni si reproducl celule de civilizafie ruralb islamic[, mutAnd sate intregi din vdile Marocului in c6mpia Senei. Acest aliaj de reflexe comportamentale qi date sociologice e incasabil la forajele ofilite ale marxismului tdrziu, care repetd mantra exploatirii omului de cdtre om, in varianta renovatd a ,,marginalizdrll" qi a ,,excluderii". Dar poate cel mai spectaculos exemplu de paralizie a discerndmdntului, sub presiunea amneziei istorice, e disculia desprc tipologia terorismului islamic.

inv[liminte

are la dispozilie paralela frapantd cu bolqevismul

Prin V.I.L., spre O.B.L.

O buni perioadi dc timp, actele conjugate de terorism islamic au fost comparate cu pericolul nazist. Comparalia (folositd Ei de autorul acestor rdnduri) e atrdg[toare 9i inexactd. Na[ional-socialismul gerrnan a fost o reaclie violentd 9i de masd la perspectiva modernizdrii unei na{iuni cufundate in trdiri Ei relalii organice, agrariene qi colectiviste. PAni aici, paralela e destul de intemeiatd. Insi capacitatea statului naflonal-socialist german de a construi un sistem industrial Ei militar, aproape fErd rival, tnvalideazd comparalia. Existb o paralelS mult mai adecvati. Ea nu a fost studiatb indeajuns (deqi, la noi, Alina Mungiu Pippidi, DragoE Paul Aligicb qi Andrei Cornea au deschis, curajos, discu{ia). Cine cautd corcsponden{a istoricd pertinenti qi doreqte sd extragd de acolo

conspirativ-terorist rus. Comparalia trebuie bine administratd. Nu comunismul de stat trebuie adus in scend, ci figura marginali a lui V. I. Lenin, autor de literaturh propagandisticA (qi Bin Laden a ,,debutat" recent in volum, iu uirrtorut unei edituri de stAnga, la Londra), Lenin liderul unui grup ultraviolent Ei deplin conspirat, Lenin proiectantul unui stat necru{dtor ;i exportator de revolulie (servicii oferite, la discrelie, Ei de Califatul te(r)oretizat de Osama Bin Laden qi Abu Musab al-Zatkawr- alt mic teroretician, odinioard ziarist de campanie,la Al-Bunyan al-Marsus, o Pravdd obscurd, finanlatd de Al-Qaida). Terorismul nu e un reziduu sociologic reparabil, ci pur ;i simplu tehnica principald de expansiune a unei ideologii mortale pentru Occident, utat in cazul bolqevismului, c6t Ei in cazul Islamului' Intuiexplicit, {ia acestei analogii nu e noud. Ea a fost enunlatb du coma sa Sociologie in Monnerot Jules de inci in 1949, e bloanalizd linii de munisme. Astdzi, succesiunea acestei catd. Cdci ea presupune o inversare, intre timp interzisd, a teoriei generale a comunitSlilor.

Minoritdli maioritare
deplin acreditatb public' tcoria comunitdlilor vorbeqte despre minoritdli, dar nu rczcrvd nici un spa(iu minorit[lilor militante. or, accst gol dc intcrprotarc tru c dccdt o alt6 formd subtild dc promovarc a uitiirii. a atttttczici ca cxpresie a revoltei intelectualc inpotriva civilizafici. cc uitSm -odute excluderea lecliei istoricc lirsatc in urmtr dc mino"r, rit6lile militante? in primul rAncl, o rcalitatc nciert6toare: o idee, fie ea bolEevismul, fic ca Islamul, frc ca o idee beneficd Ei pozitivd, nu trebuie sd flc promovatd dc o majoritate

in forma

sa

78

Rdzboiul timpurilor

O STAFIE BANTUIE EUROPA: EUROPA!

statisticd pentru a func{iona exact ca o idee promovatd de o majoritate statisticd. O minoritate militantd Ei decisd e suficientd. O minoritatc violentb qi conspirativi e mai mult decAt suficienti. Excnrplclc istorice spun mereu acelaEi lucru: Islamul sccolului VIII a dominat din minoritate, iar un imperiu uriaE, Rusia sccolului XX, s-a pribuqit sub loviturile unei re{elc conspirativc ncinchipuit de crude gi minoritare. Minoritllilc violcntc, lhnatizatc de o fixalie ideologicd distrug, in cclc clin urnrfr, rna.joritirti uriaqe, pasive, obosite gi scepticc fa{ii dc propriilc valori. In accastd situafie au fost surprinsc socictii{ilo cLrropcnc qi nicdicri nu c mai vizibilb aceast[ cpuizarc dcclt in dctaqarca clitclor dc patrimoniul politic qi spiritual al Occidcntului. MAna carc a votat picirea legii antitcrorism in Marca Britanie e gi mAna care imprdqtie slujbe-subvcn{ic-rdsplati pentru vandalismul incendiar din periferiile Fran[ci, qi mAna care nu mai poate administra medicamentul doctrinar de care are nevoie economia scleroticd a Germaniei. Mdna care semneazS, indescifrabil qi confuz, sfdrqitul Europei clasice. Cu scuzele de rigoare.

Afacerile firmei J. G. Monnct s-au impotmolit pe la inceputul lui 1923. Declinul a vcnit ncanun{at. Mult timp, copiii bbtrdnului Monnet, negustor iscusit clc coniac, s-au crezut in siguranld. Afacerile tatdlui fuscscrf, prcluatc cu succes de Jean, fiul cel mare. Adcvdrat, prin l9l 0 firlua trccLtsc prin clipe grele. Hennessy, o companic noud Ei agrcsivi, schimbase bunele obiceiuri ale negustoriei cu lichioruri, coniac 9i alte bduturi fine. Hennessy fdcea produclie de masd, iqi croia drum pe creasta unei campanii de publicitate cum nu se mai v[zuse qi dbdea duqcd, la intervale regulate, firmele mici, de familie. insi Jean Monnet nu era omul care sd se lase mdturat de pe pia{d. in c6teva luni, el a reuqit s[ sporeascd veniturile companiei, deqi piala de desfacere a continuat si se ingusteze. Odatd aqezatdpe picioare firma, tdndrul Monnet qi-a putut permite sd iasi din comerlul cu bduturi, spre a incepe o uluitoare Ei greu vizibilS carierd politicS. Ins5, pe la incepufirl nenorocosului 1923, Monnet se intorcea cuminte Ei harnic la catastifele frmei. Umit de insisten{ele disperate ale sorei sale, el a revenit Ei a salvat firma familiei. Istoria vielii profesionale qi a ideilor extraprofesionale ale domnului Monnet a rimas multd vreme necunoscutd.. Ea a fost dezgropatd abia dupd treizecide ani de cercetdtori minu(ioqi, navigAnd prin arhive, in cdutarea rdddcinilor intelectuale ale Uniunii Europene. Treptat, purtatd de enormul curent al unionismului

B0

Rcizboiul tintPurilor

O staJie bdntuie EuroPa: EuroPa!

81

european, corabia a ajuns la confluenla cu istoria personal1 a unui om cxcep[ional ;i, in acelaqi timp, perfect nccu-

noscut. Ceea ce nu inseamni enigml.

ci

Jean Monnet a rbmas o

tant tipic al traumei, care a ocupat' de la inceputul secolului XX, centrul cerebral al Europei. Omul se numeqte Jean Monnet qi e supranumit Pdrintele Europei. Trauma se numeEte frica de istorie , are cauze precise, a supraviefuit Ei a prosperat, in interiorul unui continent pe care nu l-a inleles niciodati' Mai intdi, ins6, urmarea poveqtii despre mdrirea, decbderea

Un pdhdrel cu Monsieur Monnet

Discret pdnd la autoanulare, Jean Monnet avea doui convingeri intime. Le-a cultivatfdtd abatete, cu o rdbdare tdcutd, aproape mistic6, qi le-a transformat treptat in fo4e istorice' Ele au grdbit rena$terea contabild a onorabilei firme J.G' Monnet Ei tot ele au schimbat fala Europei, dupd o lucrare lent[ Ei necurmatd, care a al'ut efectul negativ al unei eroziuni geologice, dar a rodit, fertil, prozelili qi un cult politic. Prima dintre convingerile ascunse sub fruntea acestui om civi-

din nou mirirea firmei de coniacuri fine J. G. Monnet' Merit6. Adevdrat, viala acestei case de comer!, aqezatd in inima regiunii Cognac, s-a stins' Ideile celui care a dictat, la un moment dat, mersul inainte al firmei sunt ins[ vii' Ba chiar dominante. $i in Cognac, qi in jur, pe o razd de cdteva mii de kilometri. in afara acestui cerc se zilresc,la vcst' Atlanticul qi, la est, Uralii.
Ei

Primul Cetdlean European (vechi debitor canadian)

prin 1910, tAndrul director al companici Monnct a remarcat cd incepeau vremuri noi, era, probabil, prea tArziu' O firmd de familie nu se putea bate cu maEina de produclie qi publicitate Hennessy. Jean Monnet a jucat o carte pe care pulini directori de firme de familie at fr cutezat-o. Unul dintre partenerii tradilionali ai firmei Monnet era Hudson Bay Company, o firmd canadianb care lacea come4 cu bbuturi, printre alte feluri de comer!. Hudson Bay Company iqi cunoqtea insd bine piala Ei nu a;tepta invitalii pentru a folosi ocaziile de profit. Presat de concurenld, Monnet vindea ieftin. De cealalt[ parte, Hudson Bay Company gdsise clienful perfect pentru alcoolul ieftin livrat de Monnet: indienii americani. Livrdrile de alcool erau perfect ilegale, dar qi perfbct profitabile pentru participanlii la schemd. Monnet putea suplini, prin livrbrile cbtre compania canadian6, declinul de
CAnd, pe piala intern6. Compania canadiand frcea pe pia{a Rczer-

lizat Ei laborios a fost importanla relaliilor directe intr-un sistem inchis. De aici, credinla in eficienla conclavului 9i preferinla pentru decizia luatd in sdnul unei confrerii elitare' A doua, decurgAnd din prima: aversiunea fald de caracterul incontrolabil, polemic si dczordonat al sistemelor deschise' Dc aici, g6ndul dizolvant, urzit dcmocratiilor nalionale. Tot de aici, spaima dc politica in scnsul clasic Ei prcferinla pentru o tehnicd de cvitare qi amdnare (cornpromisul), in defavoarea principiilor. Toate aceste atitudini vor forma, dup6 o distilare subtill, nu foarte diferitn de procedura aplicati alcoolurilor firmei J.G. Monnet, articulaliile Proiectului European. Mediocritatea lor neth, in contextul a doudzeci de secole de artd politicb europeani, a fost mascatd qi protejati de un alibi extraordinar, inatacabil: progresismul. Aceastd formuld de cooperare in care promisiunea progresului funclioneazd ca mijloc de presiune, paralizeazd opinia critici Ei promoveazi idei riscante a ajuns la noi prin meditalia Ei practica unui reprezen-

valiilor indiene un profit straqnic

qi neimpozitat.

Monnct fiul

82
a salvat

Rdzboiul timpurilor

O stafie bdntuie Europa: Europa!

83

firma tatilui, iar Hudson Bay Company a rdmas un partener amical. in 1914, dupd izbucnirea Primului Rdzboi Mondial, firma canadiand a simfit potenlialul de extindere, in furniturile de front. Firma a intervenit qi l-a recomandat pe Monnet, amic vcchi qi de incredere, cateprezentant, in proiectul mai larg dc organtzare a unei relele internalionale de liwiri pentru cfbrtul dc r[zboi. Monnet era intr-adevdr omul ideal. AlSturi dc un numdr crescdnd de politicieni, intelectuali Ei diplorna{i curopcni, Monnet se indrepta rapid spre o noud filozollc a istorici curopcnc. Dupi camajul indLrstrial al Primului Rdzboi Mondial, accastd fllozollc avca sd prindd aripi. Ea iqi punea in primul rAnd problcrna rizboiului qi gisca ci Europa nu va supraviequi dccfit salvati de ea insdEi. Rdzboiul european era, conform accstci filozofii tcrorizate de istorie, rezulta1ul dezvoltdrilor nccontrolabile la nivelul statului nalional-inarmat. in rezumat: industriile armamentului si munitia oratoricd a demagogiei nalionaliste conduc mereu spre ciocniri cataclismice; acest ciclu nu poate fi intrerupt decAt prin slibirea statului na{ional qi prin organizareaunei structuri suprana{ionale, cu puteri de comandd asupra programelor industriale, financiare Ei exteme ale fostelor state nalionale. Se ndEteau, astfel, ideile primare ale Proiectului European. Ele aveau si facd o carierd fulgerbtoare, in doud dintre sferele de influenld majori ale Europei: in lumea politicd de forma{ie socialistd qi inclinalie pacifistd Ei in rdndurile, numeroase, ale noii clase de cobirocralii. ordonatori ai civiliza[iei tehnice a Occidentului Exemplar strdlucit al acestei armate civile, Jean Monnet nu era un visdtor. Spre deosebire de ceilal\ipartizani ai Ideii Europene, de la economiqtii la ideologii naziEti qi fasciqti (niciodat[ in posesia unui plan concret de Unificare), Ei spre deosebire de interna{ionaliEtii de profil esperanto ai saloanelor diplomatice, Monnet era un om practic gi activ. Ideile sale nu au murit intre coperfile cd4ilor.

Deocamdatd, in primul an de rdzboi mondial, Monnct arc

o propunere irezistibild. Aprovizionarea Fran{ei trebuic plasatd in regia unei firme apte de planificare ra[ionalS la dimensiuni globale. Monnet poate, chiar, face o recomandare precisd:

Hudson Bay Company. Francezii accept6, englezii suslin ideea coordondrii importurilor Ei compania canadianb prime$te licenla de operaliuni, pe un contract fabulos: 150 de milioane de lire sterline. Grafios, Monnet nu pretinde nimic. El va avea, insd, in scurt timp ocazia sb cear5 companiei canadiene s6-i intoarcd favoarea. Prima oard in 1923, cAnd un imprumut generos al canadienilor il ajuti sd readucb la vialb compania de coniacuri a familiei. A doua oar5, dupd marea cizdfinanciard mondiald, c6nd o noud interven{ie a canadienilor recunoscdtori il salveazd de la obscuritate qi-l ajutd sd se relanseze in lumea financiari intema{ionald. Monnet pitrunde definitiv in lumea care elaboreazd politici gi ia decizli de imporlanld continentald. O va pbrdsi, formal, abia in 1976, cdnd se va retrage pentru a-qi scrie Memoriile,incununat cu titlul de CetSlean de Onoare al Europei, acordat dc Consiliul Europei. Monnet a fost qi va rdmAne, probabil, singura intrtlparc nafural[ a acestei categorii juridice {dri conlinut popular. I'lccarea definitivb se petrece pe 16 martie 1979, cAncl Monnct moare, la noudzeci de ani. Venerat dc noua birocra[ic comunitarS, Monnet e totuqi un nccunoscut absolut pcntru popoarele Europei. Din pdcatc. Cici clupd qaizcci dc ani de geniu al manevrei indircctc, Monnct dcvcnisc omul care schimbase definitiv via[a nalir"rnilor curopcne. Testamentul sbu politic, a$a cum a fost formLrlat in ultimcle rdnduri ale Mem.oriilor, publicate cu pu[in timp inainte de moartea autorului, e exact, profetic qi ncliniEtitor: ,,Statele nalionale ale trecutului nu pot rezolva problcmcle politice ale prezentului. Ele nu-gi pot asigura cvolufia viitoare. Comunitatea Ei numai ea duce spre lumea organizatd a zllei de mdine."

84
Delictal
de

Rdzboiul timpurilor

O stafie bdntuie Europa: Europa!

85

Philadelphia

Un demos tn minus
Disculia despre valoarea Proiectului European e de obicei ucisi in faqd. La centru, ea e indbuqiti de o retoricd luminoas6, care conjurd neobosit Idealurile Europene. La periferie, in lumea candidalilor mici gi nevoiaqi pe care Romdnia ii ilustreazdprea bine, disculia nu atinge nici mdcar faza prera{ional5. Ea e inlocuiti de un festivism pe care Caragiale insuqi

Nici mdcar in ziua de 9 mai 1950 de atunci incoace inclusd caziuaEuropei, in calendarul aseptic al festivismului comunitar Jean Monnet nu a consimlit si pdrdseasc5
penumbra. Faimosul plan Schuman, lansat atunci intr_un dis_ curs radiodifuzat de Robert Schuman, ministrul de Externe

francez, e de fapt o produclie sutd la suti Monnet. planul anunfa, in numele pdiii, comasarea industriilor cheie ale Franlei qi Germaniei. Era pasul prim qi ireversibil spre Unificarea europeani pe care Monnet continua s6 o doseasci in spatele pretextelor economice qi al idealismului pacifist. As_ tdzi, arhivele ne aratd c6t a oscilat Monnet de-a lungul a opt variante succesive. Ultima redactare reline o referin![ vagd la ,,prima etapi pe drumul spre o Federa{ie Europeand,,. Ezi_ tirile qi tehnica vagului scolastic nu sunt intAmpldtoare. Mon_ net- la fel caAltieno Spinelli, un veteran comunist italian,

in 1941, qi a urmlrit pAnd la moarte, in 1986, proiectul Statelor Unite ale Europei a sus{inut incetare ci adeviratamizd a proiecfului european, Unifica_ rea, nu trebuie dezvdluiti.
care a lansat, separat,

ftri

ie

Embagoul a fost ridicat parlial doar in ziua de2g februa_ 2002, cdnd delega{i din doudzeci qi cinci de state, reunili

la Bruxelles, au salutat lansarea lucririlor comisiei ins6rcinate sd rcdacteze proiectul de Constitulie Europeand. Obiec_

tivul final devenea, in sfrrqit, vizibil. Discursurile delegalilor au cochetat savant cu referin{a mdgulitoare la lucririle iluq_ trilor politicieni, jurigti Ei oameni de stat, reunili in vara anu_ lui 17 7 8 la Philadelphia pentru a r edacta constitu{ia S tatelor Unite ale Americii. Trimiterea e lipsitd de sens.

l-ar fi socotit excesiv. Referendumul organizat qi falsificat de guvernul Ndstase in 2003 va sluji cAndva drept fundament al noii comediografii a romdnismului. Ocultatd birocratic la centru qi camavalesc la periferii, disculia asupra Europei Unite e atdt de lipsiti de conlinut, incdt Europa face figura unui continent mic gi confuz, narcotizatde iluzii geopolitice supreme qi incapabil de ruptura cu tradi{ia traumaticd fixati la Verdun, unde 700 000 de oameni au fost ucigi de industriile militare reunite ale naliunilor europene. Ceva a aruncat, atunci, intelectul director european intr-un declin pe care timpul n-a reuqit s5-l indrepte. Demografia europeand, in cddere liberd pe treptele prosperitblii semdnate de tancurile americane in 1945, a grFbit siguran{a de sine a Ideii Europene. Cu o populalie in sc[dere, condi{ionatd dc o cmigra{ie afro-arabd pe care nu o mai poatc rcfuza sau opri, Europa face, la Bruxelles, figura unui ccntru dc progres postistoric, dar triieqte in realitate o epuizarc biologicd Ei o sterilitate mentald cu aspect terminal. Pilonii cdificiului sunt gubrezi sau pur $i simplu lipsesc. Sd gdndim o clipd, ftrd, a face apel, dupd practica obiEnuitd, la detaliile de legislalie interni sau declaraliile generale, emanatc dc unul sau alhrl dintre organismele Uniunii. Poate fi Europa o Uniune, in felul celei americane? R[spunsul e simplu: nu. Cauza: absenla unui demos
eruopean. Cu alte cuvinte, nu existl o naliune europeand (sau, daci, ea a existat, s-a stins odati cu primul gi ultimul ei cetifean, Jean Monnet). Inexistenla unei naliuni europene are

86

Rdzboiul timpurilor

O stafie bdntuie EuroPa:

EuroPa!

87

consecin{e evidente. Ea nu permite gradul de integrare Qare a f6cut gloria ;i puterea Statelor Unite ale Americii. Politica de stat promovatd la Washington poate provoca nemulqu-

California, dar nu va fi niciodatl sesizati ca intervenlie strdind. Politica birocraliilor nealese de la Bruxelles nu e acasi nici micar la Bruxelles. IgnorAnd cu bund qtiinfd acest adevdr elementar, instituliile qi politicienii Europei Unite lucreazi impotriva unui fapt natural. Aceastd contradiclie nu conteazd astdzi, cdnd fondurile Uniunii inlocuiesc dezbaterea real6, in statele mai s6race Ei mai ,,prostu!e" ale Estului qi Sudului european. insd mAine aceste natiuni vor trebui sd alcagd: fie protestul inutil, fie resemnarea. ln ambele variantc, na[iunilc Europei vor trebui s[ unneze cursul dictat dc un ccntru care avanseazddogmatic spre miezul lipsi al propriilor idei. Altfel spus, care e, de fapt, mobilul fundamental al,,construc[ici europene"? Pacificarea europeand? Dar aceastd problemd a incetat si existe demult. Uniunea la care visau, in primul lor juniorat, intelectualii anilor '20 erameniti sd evite repctarea Primului Rbzboi Mondial. Binein{eles, al Doilea Rdzboi Mondial a avut loc. El nu poate fi imputat Ideii Europene, dar a reuqit, printre altele, sd demoleze premisele acestei Idei. Dupb 1945, datele cardinale ale Europei s-au schimbat definitiv. Sfdrimati de doud rdzboaie mondiale qi, totodatS, rdzboaie civile europene, distribulia continentului s-a schimbat. Fran{a qi Germania, Anglia qi Italia inceteazd si aibd gravitalie istoricd. Ele renasc pe bani Ei idei americane. Insistb qi conspird sb reapar[ in istorie bra! la braf cu o importanfd de mult

miri

?n

de America tralizat,fantasmd tdrzie aunei Europe depdqite intelec(demografic' il"i" "*atO de Asia, in toate sensurile Europeand' Doar tual qi politic). Numim acest proiect Uniunga adAnuUonu-"ntui la maEina de subvenlii qi subdezvoltarea sb igfac ne comuniste 16 a,,,nui Est spoliat de regimurile prin Nedemocraticd nordm adevdrata naturd a proiectului' deunei Jefrnille (cdci absen! uunui d"*as exclude aparilia apare' in-secolul XXI' drept -"-ufiil, UniuneaaEuropeand la Stalinmoqteniiea inutild unui secol ratat, de la Verdun discret Ei admis g."4, ..."ful XX. ,,Deficitul democratic", e European' ierapeutic in disculiile oficiale despre Proiectul de *,rit *ui larg decdt s-ar putea inlelege din eufemismele dar reserviciu. Uniunea se mdndreqte cu alegerile europene' Europe unei levanla lor e mdsuratd exact de neprezentarea ei 15 L.0 care trimite la ume, in una sau alta dintre naliunile ' exerciliu de ruu, i" zilele faste, 30% din alegdtori' AcelaEi mimetism democratic se repetd in ritualul referendumurieuropean' rete1or. in cazul in care spune ,,nu" proiectului Danemarca;' (vezi rendumul se repetd de cdte ori e cazul literd de lege' Dac6 referendumulse incheie cu,da", el devine Britanie sau in Feste tot, in Spania sau in Franla, in Marea motoarclc gencre' in i utiu, maqina na1ionald mass-media Ei, jcnd IEra $i p9rintelectuale modelatoare de opinie slujesc, indrept ilct amnezice fafd de propriile coduri deontologice' ldcii Europene' strument de presiune qi Eantaj in bcncf,rciul Ideca Euprogres' de grca inti-r'ttt braq al balanlei stb mcrcu' iop"uni. in celdlalt, spcctrul barbarici' Alegeli!

pierdut5.

Noua Europd se naqte, astfel, din resentimentul fald de marele eqec al secolului XX qi din pasiunea, inci nevindecatd, dupd utopia sociali. Mobilul oficial al Ideii Europene se dovedeEte un fals, menlinut Ei intrelinut pentru a acoperi adevdratul obiectiv al ,,construc{iei europene": statul cen-

Vorbim mai tdrziu

s[ aibi

pe lista temeritatea de a plasa Uniunea Europeand priins6 inceput' a nu subiectelor discutabile. Dczbaterea

in primul rdnd' Ce poate face Romdnia? Pufin, dar cu rost'

88

Rilzboiul timpurilor

CE NE TINE$TE

mele luiri de cuvdnt au avut loc. C61iva jurnaliqti curajoEi au ridicat primclc semne de intrebare (Cristian Pitrdgconiu Ei Gusztav Molnar, in Cotidianlrl). Restul va veni, la fel ca in Cehia, Polonia qi, sau Estonia, dupd admitere. insi ceva important s-a intdmplat deja. Ambivalen(a contestatd a preEedintelui Bhscscu, intre axa Washington-Londra-Bucureqti Ei mantra intcgririi curopene, e un calcul politic mult mai realist dccdt nc putcm inchipui astdzi. Romdnia nu poate dicta sau negocia alian[c. RomAnia are, indiscutabil, de cd;tigat din Proicctul fluropcan, dcEi omenirea cenuqie, rdu calificatd profcsional" a popula{iei de peste patruzeci qi cinci de ani va fi dati cu capul dc to(i pcrelii Admiterii. Cdqtigurilc vor fi totuqi nrai mari decAt pierderile. Simpla infuzie de fonduri comunitarc va produce dcfectuos dar va producc alinierca la standardele materiale Ei juridice ale secolului XXI. in acelaEi timp, Romdnia va intra, din nou, dupd prizonieratul sovietic, intr-o fuziune istoricd pe care nu a negociat-o de pe pozilii de discerndmdnt. Deschizdnd al doilea canal de comunicalii, cdtre lumea atlanticd, preEedintele B5sescu a asigurat generaliilor ce vin un spa{iu minim de manevr6. S-ar putea ca acele generalii sd fie martore ale deznodimdntului istoric al proiectului iniliat, cu un amestec de disperare Ei competenld subteranh, de directorul firmei de coniacuri fine J. G. Monnet. S-ar putea sd nu fie deloc ocaziaunei apoteoze. Autorul acestor rAnduri e convins cd Proiectul nu e altceva dec6.t ultima zvdrcolire utopicd a spiritului european, inainte de capitularea in fala erei americane sau de joncliunea cu blocul musulman. Dar despre asta mai vorbim, peste cincizeci sau o sutX de ani.

introducere. Nici de justificbri. S-a intdmplat ceva nespus de mare qi viu. A1i aflat? Suntem religioqi. Sd nu lSsbm aceastd descoperire in bralele moi ale eufemismelor. Un cuvAnt e de ajuns: Credo. Dupd nazism;i dupd comunism, deqi il inlelegem pe Darwin, chiar dacd ne doare undeva de cele zece porunci, degi am invdlat din leagdn ci rlul scapd nepedepsit, dup[ ce ne-am limurit demult cd buni sunt numai fraierii Ei cd ale lor sunt lipsa Ei sdrdcia, dupd toate acestea Ei dupd atdtea altele, am in{eles unde duc toate qi ce putem spune despre noi: frrd Dumnezeu, nu suntem. Nu
e nevoie de

Latina vie
IJn,,nu" fbri margini se intinde acolo unde lipseqte Dumnezeu. $i o tentalie. Ea promite un timp progresiv, in care clipa de fald e mereu cea mai bun5. Tot ea aEterne o logici a vielii in stare sb explice qi si indrume, convenabil' fbrb sd ceard suferin{d sau respect in fala neinlelesurilor addnci. Tentafia vine inaintea copiilor ei incbrcatd cu daruri: ii face siguri, ii impinge pe scena istoriei 9i le sufl6 cd igi pot scrie singuri rolul, ba chiar toatd piesa' Din cdnd in c0nd, scena se umple de cadavre, dar piesa este un mare succes de criticd. Regizorul nu e certat niciodatb' De vind e mereu istoria, demascatd sub numeroasele ei nume de imprumut: socialism,

90

Rdzboiul timpurilor

Ce ne

une;te

()l

nazism, economie, demografie. Regizorul poate pregdti, netulburat, urm[torul spectacol. Figuran{i qi savan{i, actori gi eliberatori, carne de tun univcrsald- slavi Domnului! E greu de imaginat o vorbd mai nepotriviti. $i nu e singura. O limbb intreagi vorbcqte mediatic gi oficial despre ce suntem Ei ce vrem. Ea greseqte cu fiecare parte de vorbire qi din toatd gramatica ei entuziasti. Acest esperanto nechemat s-a impleticit grosolan, vineri 8 aprilie 2005, in Pia{a Sfdntul Petru. La Roma. Locul in care o limbd moartd, latina, a slujit seminliilor de fafd: polonezi, italieni, americani, etiopieni.

Somerul inJlexibil
Se spune cd o jumltate din populalia lumii avdzut,lateIevizor,inmormantarea Papei Ioan Paul al Il-lea. $i ce se mai spune? Cd,,marele disp5rut" a fost un om ,,remarcabil", dar ,,controversat". Misurat in acest fel, Papa Ioan Paul al Il-lea a fost ?nrdmat, de doud ori, aldturi de silueta nelipsitd a celebrit5tii. El a plecat impodobit cu o cotd de audien{[ Ei incununat dc dreptul fundamental al omului rccent: scandalul. Ambclc dccora{ii sunt falsc. Tinichca. Prima sugereazd discret ci cvcnimcntclc clin Piata SfAntul Pctru au urmat cumva seriei deschisc clc clispari{ia lui Elvis, sau ci aparifia, intr-o pattzd, de proccs, a lui Michacl Jakson ar fi desdvdrgit ocazia. A doua decora[ic c incd mai deplasatd. Ea e un fel de a

gram cu finanfare europeand. S-ar zice c5, din fcricirc, bic tul Karol Josef Wojtyla a stat in banca lui, pe locul inciilzit. la inceput, de Sfhntul Petru. Nu e aqa. in ochii atoatevdzritoli ai mass-media, Biserica nu mai are decdt dreptul sd se trausforme in cel mai mare ONG al lumii Ei sd candideze, dirr aceastd inalt6 demnitate, la rangul de democralie. intre condiliile de aderare, Biserica ar trebui sd rezolve imediat cAtcva chestiuni presante: sb preo{easci femeile gi homosexualii, sd binecuv6nteze cdsdtoriile de acelasi sex si sb mai tacd odati din gur6, cdnd ne facem de cap in pat sau in tubul cu clonc. Rezultb cd un procent de flexibilitate ar fi fost tare nimerit. Sd fi consimfit Papa la un compromis minim: cisdtorii numai daci mireasa e neprihinitd; preolihomosexuale rea femeilor - numai pentru candidatele blonde; liber la numai cu prezervative agreate de Vatican (marcate de sex un V discret). N-a fbcut-o. Inflexibil Papd! Meritat qomaj!

Maria, tn conferin(d

de

presd

aminti publicului luminat ci Papa, deEi pacifist, nefumitor, rock star gi duqman a[ subdczvoltdrii, n-a reuqit sd atingd punctajul maxim. El a ratat ccl pulin doud item-uri din agenda omului la zi: rolul fcmcii qi rolul rolului homosexualilor. Cu un asemenea dosar, Papa ar fi pierdut toate concursurile, board-uile Ei interviurile. N-ar fi reugit sd cdgtige un post de prezentator TV, o pozi{ie de funclionar ONU ;i nici m5car un siol modest in campania de promotion a vreunui pro-

Eroul acestei enorme neinlelegeri nu este Papa, ci spiritul intolerant al unei modemiti{i care e nesigurd exact in clipa in care se crede victorioasd. Prima gi cea mai tristd dintre explicaliile acestei fraude pare ignoranla. Ce trebuiau sd qtie cei care s-au grdbit s[ puni intoleranla in necrologurile Papei? C[ Biserica nu e nici republicd, nici sindicat? Cd misterul revelafiei cristice e intangibil? CdPapa nu poate moderniza misterul NaEterii adoptdnd pozilia de mijloc, dupd care Fecioara Maria l-a ndscut pe Isus exact ca orice mam5, dar a avut apoi o viziune gi s-a decis sd iasd cu ea in fafa presei? Nu. Toate aceste lucruri sunt de mult cunoscute. Ele nu mai sunt, insi, ingiduite. Cei care pretind astdzi ci habar n-aveau de ele nu sunt un grup de proqti (deqi incearc5 sd iEi prosteascd spectatorii), ci o trupd de asalt. Ei incearcb sd impund

92

Rdzboiul timpurilor

EPIDEMIOLOGIA IDEILOR

Bisericii nonne laice qi democratice, qtiind bine cd acest lucru e complet strdin de natura ultimd a credinlei. incearc[ sd pdtrundd prin efraclie acolo unde nu pot ajunge din pricina sirdciei spirituale. Victoria acestei linii de argumentalie ar anexa Biserica la Imperiul Relativismelor fbrd sfhrgit: hoful-victimd, familia cu doi bdrbafi Ei copilul ei, cu doi ta1i, dreptul la moarte al bitrdnilor qi al handicapalilor incomozi. De ce nu o Bisericd Parlamentarl qi pe cAnd primul Papi musulman?

in toamna lui 1918. inmormdntirile tineau loc de ceea

ce numim, astdzi, diversitate. Nimic mai suplu Ei mai inovator, mai distinct gi mai particular dec6t inmormdntdrile lui 1918. De la Vest la Est, ?n primul rdzboi al lumii globale ;i in ultimul rdzboi al Europei clasice, milioane de tone de p5mAnt, rdscolit in grabd de !6rani speriali, sau desprins cu greu' din clisd, de fafa rece a cazmalei militare, fdceau loc unei oqtiri de cadavre. Morminte mici qi uitate in cdmpiile Flandrei. Mausolee solemne. statui comunale si lacrimi uscate in satele pr6fuite ale RomAniei. Un parc minuscul gi tulburStor, impresurat de ingeri albagtri de piatr6, infiorat seara de
qoaptele soldafilor din fotografiile de pe cruci, la Aquileia,

Pagini goale
Vorbind in marginea evenimentelor colosale din Piala Sffintul Petru, comentatorii,,fenomenului papal" au numSrat capete de telespectatori, au deschis dosar de urmdrire ideologicl numitului Paul Ioan, decedat, de profesie Papd, dar au omis sd remarce lucruri simple. Mai intdi, Eirul de oameni care a legat, pe harta Europei, Roma de VarEovia qi Varqovia de Madrid. Uniunea europenilor e un lucru mai vechi decdt Uniunea Europeand. Fiind cregtin, el e detestat de elitele care cern subvenlii la Bruxelles. Vrea Uniunea Europeani sd fie noua plasmd a continentului? Are la dispozilie bdncile, impozitele Ei libera circulafie a persoanelor. Restul a fost fdcut demult. De ce Ei-ar dori altceva? $i pe cebazd? in temeiul Constituqiei Europene? Ar fi prima intemeiere istoricd stabilitd cu ajutorul c5r{ii de telefon. Doui sute de pagini inaccesibile cetdlenilor statelor Europei, doud sute de pagini de teologie birocraticd din care a fost qtearsd, cu 96fnd, orice referinldla cregtinism. Cinci milioane de oameni s-au aflat, vineri, 8 aprilie 2005,la Roma. Zeci de milioane s-au rugat pe tot cuprinsul Europei. Numele lor nu apar in noua carte de telefon.

{li

in Italia de Nord. Austrieci, italieni, bosniaci, probabil cAliva flicdi din Transilvania. Numele s-au qters Ei iscdlcsc fbri inleles, sub fotografii galbene. Perete in pcrctc cu cimitirul, BazllicaPatriarhald din Aquileia, aqtcrnutd cu mozaicuri fabuloase, lucrate, acum I 500 dc ani, de convertili la ananism, doctori necunoscu{i in simbologia morlii gi adoratori indurerali ai Rdului. Printre chiparoEii din jur, urmele unui mare drum roman: Via Postumia...

Sfertul funerar
inmorm6ntirile lui 1918 erau atdt de numeroase, atdt de repetate, atdt de monotone, incAt indemnau obosit la conI

,I

94

Rdzboiul timpurilor

Epidemiologia ideilor

()5

cluzii pasive qi la resemnarc: nimic nou pe pdm6nt, nimic nou sub pbmAnt. Prin septembrie a apdrut, ins[ sc6nteia diversitdlii. Un virus. In urmdtoarelc doudsprezece luni, de-a lungul urmdtoarclor doudzeci pdnd la parruzeci de milioane de inmormAntiri, a rdsirit, macabru qi industrial, schimbarea. Gripa Spaniold a infiltrat un sfert din omenire. Medicii impu{inali de rbzboi sau rdpuqi in spitale de viruEi au fost inlocuili de studen{i de anul intAi. Facult5lile de medicind au fost ?nchise. Dupi mai multe luni podite de cadawe, in sfhrqit, in primele zlle ale lui 191 9, in Statele Unite, o idee. O m5sur6 impusd de buzduganul virusologic: inmormdntdrile se

limiteazd,prin lege, la maximum cincisprezece minute. Urmitorul sfert de ord e. intotdeauna. al urmdtoarei inmormdnt[ri. in mai pulin de doudsprezece luni, Gripa Spaniold a ucis mai mult qi mai repede decdt a frcut-o, in patru ani,unrdzboi mondial. Obiceiurile, de la igiena personalila riturile funerare, s-au schimbat qi s-au aliniat in pozi{ie de drepli, dupb reguli qi prevederi impuse rapid Ei aplicate eficient. Dezinfec-

sd a Primului Rdzboi Mondial. Am uitat molima uraxitttrt. dar am {inut minte un rdzboi care avea sd fie surclasat, clcstul de repede, de un altul. Am lisat in urmd spaima dc trrt inamic invizibil qi insaliabil insd am relinut o catastrolb politicd qi militard. Oricdt at pdrea de ciudat, acest reflex al memoriei umane nu e o noutate accidentald' Acum aproapc 2 500 de ani, in anul412 i. Chr., Hipocrate ne ldsa prima descriere a Gripei. Efectul acestei relatdri a fost modest. Abia spre sfdrqitul anilor 1300 apdrea o terminologie care presucuvAntul italian care traducea punea o teorie: Influenza ipoteza dup[ care maladia era rezultahrl ,,influenlei" astrelor' in 1347 sosea in Europa, adusb, probabil, pe cor6bii, din Africa, Xenopylla Cheopis, musca purtdtoare de ciumd. PAnE in 1352, o serie aproape neintrerupti de eruplii a ucis o treime din populalia Europei. Ciuma Neagri n-a fost complet uitat5. Urme destul de vagi au supravieluit in folclor, in tema picturald a,,dansului macabru", Ei poate tot atunci au revenit in scend premisele scep-

liile au intrat in patrimoniul bunurilor sufletegti qi sociale,

aldturi de politele, munca normatb qi mania sdlilor de dans. in varianta lor occidentald, inmorm6ntdrile au refinut, afunci, o patind industrial5 dc carc n-au scipat nici azi. Gripa Spaniol6 a inspbimdntat popoare, a ridiculizat aparate de stat Ei a perforat cenzuri (cici informa{ia a fost suprimatd d" grrverne, spre a izbucni in supcrstilii gi deformiri, minciuni Ei cdntece populare, mai p6ntccoasi qi mai vicioas[ decAt varianta reald). Cu toatc accstca, Gripa Spaniold a fost uitatd in scurtb vreme.

ticismului fa(6 de echilibrul divin al lumii. Doctrinele

gnostice gi imagistica satanismului au fost brusc stdrnite din praful Viei Postumia qi asmulite printre gravorii din Niimbers si intre detaliile sarcastice din danteldria catedralei din yori.'inse Ciuma Neagrd n-a frcut decAt sd tulbure un timp qi sd ascutd decorativ plScerea satanismelor de atelier. Adevdrataamintire ajunsd la noi, simbolic qi polemic, e tema Cruciadelor: din nou, un enorrn spasm ideo-politico-militar, nu o
spaimd devastatoare de misterele biologiei de mase. O repetilie insistentd, dicteazd cd densitatea evenimentelor istorice rezistd,in vreme ce haloul malefic al marilor spaime se disperseazd, incredibil, dupi un timp relativ scurt. Optimism? i'osibil. in spatele acestui raport se afld, ?ns5, inlelesuri largi qi schimb[toare. Regula de fier, a memoriei invingbtoare qi a spaimei uitate, se clatin6. Indiciile acestei rdzmeile a imaginarului uman sunt proaspete. Foarte proaspete'

Ciuma: neugrd;i uitatd

O deosebire stranie qi aproape nedreaptd desparte posteritatea minimi a Gripei Uitate de cariera istoricS grandioa-

96

Rdzboiul timpurilor

Epidemiologia ideilor

91

Gripa precede gripa Gripa aviard va ucide, dar (mai probabil) nu va repeta seceriqul mortal al Ciumei Negre qi al Gripei Spaniole. Ceea ce nu ?nseamnd cd tema aviard n-a stabilit deja un bilan! simbolic extrem. Exact ca alte epidemii recente (Gripa Porcind 1976, Gripa Rusi in 1977, Gripa Hong Kong in -in 1997, Sindromul RespiratorAcut gripa SARS in 2003), - de impact puaviard a fost surclasatd de o extraodinari undd blic. Celebre la nivel global, toate aceste epidemii anunlate au dispirut ftrd a face victime in mas5. in parte, succesul e al vaccinurilor. in parte, spaima a fost, insb, calibratd mult peste nivelul de impact real al epidemiilor. Teama gi anticipaqia catastroficd par mult mai alerte qi populare acum, decdt in vremuri nu prea indepirtate. Capacitatea de a gterge spaimele qi de a re{ine din istorie doar faptele ralionale ;i certificate ale trecutului scade. Reflexul care a ne-a dat dreptul s[ vorbim, pe perioade extrem de lungi, de optimism istoric, e tot mai nesigur. Teama de ceea ce va veni creEte Ei, la prima impresie, aceastd nevrozd estc justificat[ de inmullirea catastrofelor multiple: uraganc siptdmAnalc, masacre seismice cu zeci de mii de victimc, arsura imprimat[ pe retinb, in zorii zrlei de 11 septembric, antrax la plic gi botulism la borcan, avioane care cad dup[ un plan neqtiut, daq evident, foarte strdns. intelirea numerici a acestor catastrofc c impresionantd Ei derutant5. Numbrdtoarea lor e suspectd. Cdci ea nu line seama de complica{ia progresivd a cdilor de comunica{ii, de suprapopularea scenei Ei de procentul fatidic de accidente naturale gi tehnice. Aceastb numdrdtoare febrild Ei corigentd trei la cutremure, cinci la tsunami qi cu naveta zecel spune mai multe despre cel care numdri decdt despre dezastrele numbrate. Gripa aviard a fost anun{atd, in aproape

toate ziarele Ei de aproape toate televiziunile lumii, incepdnd cu sfhrgitul. Incd inainte de primele cazuri atestate (la pa_ seri), titlurile au prezentat bilanful, desigur potenfial, iar aceasti formi de anticipalie n-a fdcut dec6t sd mirturiseasc5 un anume gust pentru inevitabil si o anume congtiinld inspli_ mdntatd a propriei slSbiciuni. ,,50 000 de morli in Marea Britanie", a titrat The Times, suplimentAnd cu un subtitlu amelitor: ,,Cifra poate urca \a750 000!". Repetat frrd oprire, acest vertij la contactul cu un scenariu strict ipotetic e o forml de incertitudine. Nici o amintire nu vine in ajutor, nici un ralionament nu atenueazd., nici o teorie asupra istoriei nu relativueazd Ei nu pune in perspectivd aceasti spaimi care atinge, astfel, un grad neaqteptat de pdgdnitate, o ingenuitate de inceput de lume. Omul din fa{a mass-media nu se mai sprijind pe nimic. El nu mai poate conta pe densitatea intenii a istoriei care ii dddea odinioard optimismul general. Nu e de mirare, clci legdturile noastre cu trecutul sunt incercate de o crizd formidabild. Despbrlirea de trecut, ,,g6ndirea care merge ftrd, trecut" cum nume$te Carl E. Shorske, un mare istoric german, procesul la capdtul cdruia am abandonat istoria. Educalia catastrofald in qcoli gi mania prezentului, in asccnsiune cu fiecare noud genera{ie de tineri plictisiqi de tot cc nu e acum, descriu suficient de bine, dar nu explicd ntai nimic. Nu Etim prea bine de ce qi pentru ce s-a generalizat aceasti indiferenfi fundamentald. S-ar putca ca tocmai mecanismele epidemiologiei sd nc ldmurcascd mai mult.

Oaspeli pe circuit Epidemiile distrug in mas6, dar ?naintarea lor presupune un anume mod creativ. Ele recunosc circuite sociale gi se extind, folosindu-le cablatura, cu un respect statistic ireproEabil. Primul Rbzboi Modial a fosr, de pildd, prin mari-

e8

Rdzboiul timnurilor

Epidemiologia ideilor

99

le sale aglomeriri umane de front Ei prin migcarea lor in teatrele de luptd, un nexus ideal, speculat perfect de viruqi. Trenurile militare au remorcat Gripa Spaniold de la un cap la altul al Europei de Vest. Reintoarcerea solda{ilor americani a adus, in Statele Unite, un comando invincibil de viruEi. Aceasta a fost istoria sociall qi medicald a epidemiilor, pdni la inceputul anilor '70.^Ea a rdmas in vigoare, din punct de vedere strict medical. Insd cadrul social a suferit o schimbare uluitoare. Releaua folositd de viruqii tuturor gripelor a

devenit, treptat, terenul de circulafie qi de evolulie al unei noi serii epidemiologice. Pe circuitul de expansiune al viruEilor qi-au fEcut aparilia idei. Lumea ultimilor 30-40 de ani a fost, astfel, expusi cAtorva valuri epidemice succesive de atitudine generald, convingeri gi idei publice. Ca orice izbucnire epidemici, aceste forme colective de gdndire au avut un grad de penetrare extraordinar qi o incbrcdturd ra{ionald extrem de redusd, dacd nu cumva nuld. Altfel spus, locul obiqnuit al gandirii publice a fost cucerit de curente de mas5, de impresii colective, datoratc mai mnlt contaminirii dccAt rcflcc[ici sistcmaticc. Mccanismul riguros care genera disccmdmdnt public a dcvcnit focar epidemic. Bilantul e ingrijoritor: pc dc o partc dcspd(irca dirijata de trecut,
pe de alta coruperea gAndirii inscEi, care inccteazd sd fie fruc-

politicieni. Conservatorii britanici nu mai cred ci meritd sd se declare partid de dreapta, ci vor si ocupe spaliul de centru, confiscat de laburiqtii lui Blair. Republicanii
Ei

politicl

tre aceste procese. Ceva, o plrere, o tendinfd multiplicata apoi epidemiologic a adus politica in situaqia curioasl de astdzi. Cdci, de la stdnga la dreapta, toate marile curente politicc sc considerd datoare sX ocupe centrul. Ele nu mai sunt purtdtoarele unei identitdli, ci concurente in ciutarea normalitdlii consensuale. Politica ;i politicienii nu se mai deosebesc de

americani se dau peste cap pentru a proiecta imaginea unei ,,drepte a compasiunii", un alt fel de andzui spre centru, in calitate de partid de dreapta-stAnga gi invers. Din Germania cancelarului Schroeder, p6ni in America republican-democrat6, mereu ruEinati de excesele,,dogmatice" ale preqedintelui Bush, frazeologia centristd e o obsesie, o gripi blAndd qi, in acelaEi timp, necruldtoare. Dar cea mai influenti idee epidemici a zilelor noastre e un virus cultural care a remodelat aproape toate domeniile vielii sociale: cultul celebritdlii.

Sfertal celebru
Celebritatea e o epidemie fbri scutiri. Toatb lumea suferi de ea sau se afli in contact cu o victimd. Iradierea acestei manii care cere in permanen!5 carne de idol e insesizabilb. Ea a anulat, probabil definitiv, distinc{ia morali pe care omul occidental o fdcea intre faimd qi celebritate. Existi sau mai bine zis existau, pdnb nu demult, persoane foarte mullumite cu faima lor qi complet neinteresate de celebritatea lor. Un fotbalist putea fi, p6nd pe la mijlocul anilor '70, interesat de un singur lucru: reputalia sa profesionali. El voia, intr-adevdr, sd fie cunoscut, dar numai qi numai pentru cd, de pildd, era un foarte bun atacant. Era de ajuns. Ideea dupi

tul puterii analitice qi calchiazd un tipar cpidemic. Exemplele nu sunt greu de gdsit.

Centrul de dreapta-sthnga
$irul epidemiilor ideologice care au ocupat spaliul de gAndire public adund multe dintre lucrurile pe care le consider[m, indeobgte, evolu{ii sau pur qi simplu realizdi a\e timpurilor noastre. Neutralizarea politicii e, poate, cel mai avansat din-

|00

Rdzboiul timpurilor
se int6mpld

Epidemiologia ideilor

101

care calitatea de atacant de eliti trebuia folositi pentru a provoca interes, pentru a aduce celebritate persoanei sau penfru a vinde produse era complet necunoscut[. ln aceeaqi sirr:a1ie se aflau artiqti, scriitori, chiar actori, foarte mulqumili cu reputa-

lia lor profesionald qi in acelagi timp neinteresali de atenlia constantd a publicului. Faima inseamni dorinld de recunoaqtere, iar aceastd nbzuin(d e un reflex uman vechi. Celebritata e dorin!6 de cult, iar aceasti formd frenetici de solicitare este narcisism pur. Fainla are conlinut, celebritatea doar purtdtor. Ben Sonnenberg, un maestru american al PR-ului, noua profesie care administreazdproduclia de cult, iEi rezuma astfel rolul: ,,Fac socluri mari pentru oameni mici'" Celebritatea n-are nevoie de conlinut gi nu las6 in urmd nici o certitudine:

orice qi oricine poate fi ,,warholizat". Dupd cincisprezece minute de glorie, urmdtorul sfert de ord e al urmdtoarei celebritili. Nu suntem departe de dispozi{ia legald care limita, in timpul Gripei Spaniole, timpul de inmormdntare la cincisprezece minute.

Oboseala comund euroPeand

in statele Europei de Vest. Italia gi Spania, Germania gi Belgia coboard pe conturul unei bucle de depopulare, fdrd remediu. Deqi cauzele par cum nu se poate mai diferite, ele dau o unitate bizard acestui spafiu atdt de inegal economic qi politic. Rusia se stinge presati de sdrdcie, Vestul european de calitatea cvasiperfectd a vie{ii. Oare? Ar fi poate, mai curind, de observat, in ambele cazlttt'', o oboseald istoricd extrem de durd, declanEatd de un qir lung de esecuri Ei de traume epocale. Aventura dementd in utopia comunistd a trecut umanitatea rusI prin suferin{e inexprimabile. E greu de crezut cd o naliune se mai poate intoarce din abis. in Vestul european, trauma celor doui rdzboaie mondiale a fost tratatd atent Ei prelung. insd pesimismul provocat de eqecul absolut al ideii Europene nu poate fi contrazis nici mdcar de proiectul birocratic al UE. Neincredcrea europeanb a fost cdqtigati din greu. Ea e adAnc motivati ;i dicteazi, in continuare, sila de perpetuare in viitor. In{elese prin prisma epuizdrii istorice, spa{iul rus gi spaliul vest-european fac corp comun. Problema demografiei lor descendente devine semnul unei epidemii comune.

Daci disparilia politicii cu iclcntitatc

Ei

cultul celebritd-

lii pot mima o oarecare luminozitatc, altc dou[ epidemii majore ale societSlilor contemporane au un cfect degenerativ.
E vorba, in primul rind, de epidemia de pesimism demografic a unei arii uriaqe, care incepe la cap[tul indepdrtat al Rusiei Europene qi se termind in Statelc Unite, la cealaltd margine a lumii de civilizalie moderni. Pcste tot pe cuprinsul acestui spaliu enorrn, populaliile scad. Uneori in regim catastrofic, a$a cum e cazulRusiei, care ar putea pierde pdnd la o treime din populalie, in spun proiecliile ONU urmdtorii cincizeci de ani. Alteori, lent si constant, a$a cum

Lepddarea de lesut
Abia aici putem vorbi dc cea de-a doua epidemie majori, cu impact imediat asupra societd{ilor contemporane: acordul pasiv asupra imigrafiei. Privitd la inceput, in anii '60, ca o formh de imprumut pe piala forlei de munc6, imigralia a devenit, de la inceputul anilor '90, o temd incoerentb. in vreme ce guvemele vest-europene suslin sau mimeazb o politicd de proteclie la frontiere, grupurile de presiune ,,civile", mediile de informare gi, pAni la urmd, autoritdlile insele acceptd resemnate caracterul inevitabil al imigrafiei de masd.

102

Rdzboiul timpurilor

TSLINANIMITATEA

La Ceuta gi Mellila, enclave spaniole din nordul Marocului, zeci de mii de africani aplicd o presiune formidabilS, pe c6teva sute de metri de gard. Nimeni nu mai incearcd pretexte ;i nu mai fabricd pove;ti despre perseculia trecuti. Toati lumea declard tare gi cu disperare cd vrea sd ajungd in Vest. in celSlalt mare punct de desant, pe Insula Lampedusa, in largul coastelor Siciliei, situalia e identicd. Bdrcile cu refugiali vin zllnic. Cine pune piciorul pe pimAnt italian rdmdne acolo. Nimeni n-are curajul sd trimitd inapoi africani, nimeni nu vrea sd mai aplice criterii. Lumea europeand, ingreuiatd ca de o gripd, inceteazd" sd reaclioneze gi se rezumb la a permite, orice gi oricum. ingdduitd firi cererea minimd de asimilare culhrrali, imigrafia lucreazdaidoma virusului care descompune lesutul gazdei.

$tiinla ce vine, cultura

ce

pleacd

Nimic nu e mai fascinant qi mai morbid decdt istoria deplasdrii gdndirii spre funcfii epidemiologice. Spectacolul promite un viitor mult mai complicat qi potenlial mai periculos pentru cultura vcchc dccAt ,,simpla" gripb aviath. Singurdtatea on'rului fbrd istoric se impleteqte viclean cu o gregaritate wlnerabilh la viruEi. Epidemiologia riscd sd devind urm[toarea qtiinli pilot a socictifii.

noiembie 1755, Lisabona, laacea vreme un port gdldgios, impestrilat de mullimi felurite qi imbogdlit de negolul de peste mlri, se apropia, pe neqtiute, de trecut. $i de un viitor pe care nu mai avea cum s6-l cunoascd. Cutremurul a durat zece minute qi nu a l6sat aproape nimic in picioare. Printre ruine au incollit repede limbi de foc. Dinspre mare, un val uriaE a pomit spre ldrm ;i a spblat portul de orice formi de via{[. Lisabona, loviti cu ap6, cu foc qi din pimdnt, era nimiciti de o catastrofb integral5. Ceva exemplar se putea citi, la rigoare, in varietatea devastatoare a catastrofei. A fost Oragul Pllcerilor qi Indrdznelilor Omeneqti pedepsit? Iar daci a fost aEa, de ce au pldtit copiii de {d{i pentru poftele pdcdtoEilor bbtrani? De ce ?ngiduie Dumnezeu rdul in lumea pe care a creat-o? Oare nu cumva Riul e atotputernic, iar Dumnezeu absent? Cele mai alese minli ale vremii s-au pus in migcare de indat6. VeEtile despre distrugerea Lisabonei au fbcut ocolul in diminealazlleide
1

Europei, semdndnd pe drum spaima qi dezlegdnd intrebdrile filozofilor. La Konigsberg, in recea qi indepirtata Prusie Oriental5, Immanuel Kant, un obscur profesor local, scria nu mai pulin de trei articole pentru foaia oraqului. Voltaire qi Rousseau, nume pe care Europa luminatd le cunoqtea mult mai bine, gbseau cd, dupd Lisabona, nimic nu mai putea opri meditalia criticd asupra Rdului gi a inlelesului sdu, intr-o lume prost alcbtuit[ de Bunul Dumnezeu. Dupd pustiul din inima

o,l

Rdzboiul timpurilor

Tsurnnimitatea

105

oragului, catastrofa de la Lisabona ndEtea al doilea val dc cfecte. Ele aveau sd trimiti gdndirea europeand intr-o direclie neagteptatd. Filozofii luminilor ieqeau teferi din intunericul nepdtruns al catastrofei Si aduceau cu ei o veste buni: Dumnezeu e nevinovat. $i una mai pufin bunb: Natura e separatd gi, uneori, cuprinsd de o rdutate fdr6 sens. Natura nu poate fi certat6, ci doar cercetati. Noua separalie a temelor Ei puterilor spirituale in univers era gata de intrebuinlare: de o par1e, Natura, de cealaltd, omul. Deasupra, Dumnezeu, oarecum prezent Ei oarecum absent, imbdtrdnit si din ce in ce mai pufin responsabil. Transferul intr-un azil eeriatrico-filozofic nu putea intdrziamult. incep ea, adicd.,niodernitatea.

Anatomis iluziei
Imediat ce propo(iile dezastrului din Oceanul Indian au devenit cunoscute, spectatorii de la distan[i ai nenorocirii au manifestat o mirare febril6, urmati de acel soi de entuziasm pe care il pune in miqcare numai o experienld cu totul nou6. Catastrofa asiatici a apbrut pe ecran, intr-o proieclie enorm6, dar imaginea nu avea fundal. Nici un precedent istoric n-a fost evocat. Nici o experien{5 asemindtoare nu pare sd fi inarmat memoria colectivd, inaintea incercdrii din 26 decembrie 2004. Ceea ce nu inseamnd cd geniul distructiv al catastrofei asiatice era lipsit de arheologie spirituald. Cel pu{in trei experienle relativ recente stiteau la dispoziqia constiintei in cdutare de reazem. Mai intdi, l9l+-1918, anii ciumei armate europene, anii Primului Rdzboi Mondial. Carnajul Marelui Rdzboi poate fi gdndit, mdcar o clipd, mdturdnd Europa de la un cap la altul, ca un tsunami in ralanti. Propo(iile catastrofei, pufin in{elcse la vremea lor, aveau sb hrlneascb impasul general care avea si moseascd, la rAndu-i, urmdtorul rdzboi mondial. Aceastd a doua cddere in violenld de mase a distrus, probabil pentru totdeauna, configura{ia clasicb a Europei. Dupd gaizeci de ani, tentativa sinteticd a Uniunii Europcne de a clddi un inlocuitor semnalcazi tocmai disparilia ncrezolvati a vechii ordini statale si spiritualc europene. Ce anume putea fi inleles mai bine, prin mcmoria catastrofelor istorice anterioare, de omul a;czat, duph gaizeci de ani de pace qi amnezie, in fala imaginilor marelui dezastru asiatic? Pot, oare, vorbi rbzboaiele pe in(elesul cutremurelor qi al valurilor ucigaqe? Nu, insi pot altceva. ii pot da spectatorului o poziqie mult mai maturd, undeva, pe scara incercirilor omeneEti. Aceastd ancori a fost o absen!5 risundtoare in zilele si lunile de dupi tsunami. Mcmoria istoricl a omului contem-

De ce nu existd cutremure gemene

Un paralelism superficial ne poate ajuta si suprapunem episoadele Lisabona 1755 gi Tsunami 2004. Marele dezastru asiatic a venit la fel de neprovocat, din vintrele tulburi ;i iresponsabile ale naturii. A fbcut 300 000 de morti, mult mai mulqi decAt Lisabona 1755, dar ordinul de mdrirne respectb amplificarea istorici a r"rmanititii socialc. $i oricum, dupi rdzboaicle tcrminalc alc sccolului XX, socurile numerice nu mai uimcsc. in dcfinitiv, nu cxisti cutremur care sd nu semene cu cel dinaintca lui qi cu ccl de dupi. Compara{ia poate inainta, in acest fcl, clogiind toatc datele fixe ale dezastrelor. Doub lucruri gravc dcosebesc lumea gocati global a anului
2004 de corytiin{ele europene de la 1755: iluzia degradaEi rea. Prima ne spunc ccva despre capacitatea epocii noastre de a judeca autonom, pdni la disjunctia totald de sine. A doua ne spune la fel de mult despre capacitatea epocii noastre de a-qi comanda via[a spiritualS, alegAnd dintr-un meniu cu o

singuri rubrici: narcisismul. Mai intdi, despre...

106

Rdzboiul timpurilor

Tsunanimitalea

101

poran apozat in toatd lipsa ei de con{inut. Ceva convingdtor Ei convenabil, o idcc dc vastd superficialitate, a defdimat istoria, definind-o ca surplus subversiv. Ea a fost plasatd intre acele ocupa[ii ale spiritului care incalcd emblema progresistd cu care cilitorim aprig spre viitor. DupI primele doui rdzboaie mondiale, a treia ;ansd de a rccupera mdcar ceva din sensul tragic al istoriei a apdrut mult mai aproape de noi qi a fost urmatd de un egec asurzitor. Pe 1 I septembri e 2001 , intdlnirea cu rdul integral a provocat o uriaEd nevoie de interpretare. Rdspunsul a atins o opacitate ermeticd. Teoriile critice postmarxiste au prelucrat mdcelul de la New York doar pentru a imbogdfi cimitirul de cligee care ocupd aproape in totalitate spafiul reflecliei contemporane. l1 septembrie a fost redus la unul dintre detaliile mizere ale sociologiei, care imparte lumea in relafii de putere Ei oprimare. Au fost astfel ignorate c6teva dintre trbsdturile care au apropiat l1 septembrie de ,,totalitarismul" catastrofelor naturale. Atacul de la New York a fost la fel de neaEteptat ca un cutremur gi a pus in mi;care o mecanicI a distrugerii care amintegte de forla elementard a naturii. De aici, imprcsia, niciodati analizatd.indcajuns, dupi care autorii accstci nelcgiuiri au forlat, cu un gcst antidemiurgic, limita care-l desparte pc om de agczarea fo4elor cosmice. Redus la o pcrhrrbarc meritatd de ncchibzuinta,,opresorului american" in raporturile sale cu lumea culturilor neoccidentale, 11 septembrie a trecut pe sub radarul conqtiinfei contemporane. AEa se face cd, temcinic nepregititd, refleclia contemporand a int0mpinat catastrofa din Oceanul Indian ca pe o dereglare a sistemelor naturalc, lird valoare istorici qi spirituald. Aparent, am ajuns foarte aproape de refleclia iluministf care, indatd dup5 Lisabona 1755, stabilea autonomia naturii in raporturile cu omul. Suntem, de fapt, intr-o pozilie pe care Iluminismul nu a cbutat-o niciodat[: in

prizonieratul unei supersti{ii profunde. Ea omagiazi prcstigiul Etiinlei qi cere investigalia apdsatd a ciclurilor naturalc, dar practicS, mai mult sau mai pu{in declarat, un cult cc<-rlogic menit sd induplece atotputemica naturd Ei si oblin[ indurare pentru dugmanul ei ireductibil: omul. Aceast[ formulS in care omul noului iluminism e timorat (in raport cu natura) gi in acelaqi timp scver (in raport cu tradifia) vorbeEte pe larg despre degradarea spiritualS in care ne-a g[sit marea catastrofr din Oceanul Indian.

Fiziologiu degraddrii
Cel mai solemn semn de deruti in refleclia asupra catastrofei asiatice a apdrut in ziua de 2 ianuarie 2005. Sdptdmdnalul britanic Sunday klegraph a publicat un interviu cu Dr. Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury lider al Bisericii Angliei, indrumdtor spiritual al celor Eaptezeci de milioane de anglicani din intreaga lume. Nu era nevoie de un arhiepiscop pentru a rosti asemenea cuvinte. Un sceptic sau un ateu declarat s-ar fi descurcat de minune. insa Dr. Williams nu mai e demult practicantul unei religii in care creqtinismul s-ar putea recunoaqte. in ultimii cAliva ani, Dr. Williams s-a declarat gata sd ,,inleleagd" mai toate temele impuse Bisericii, din afard, de adversarii ei declara{i sau involuntari : homosexualitatea preolilor qi hirotonisirea femeilor, eutanasia qi terorismul islamic. Interviul din Sunday Tblegraph n-a fbcut decdt sd marcheze apogeul: arhiepiscopul gi-a declarat, practic, indiferenla fa15 de propria religie. El a mdrturisit cA ii ,,in{elege" pe cei care igi simt credin!a cldtinati de tsunami. Arhiepiscopul a ajuns chiar ci constate legitimitatea intreblrii: ,,DacI Dumnezeu existd de ce inslduie asemenea orori?"

r0B

Rcizboiul timpurilor

Tsunanimitateu

I0e

Cu aceste, cuvinte Dr. Williams a legitimat o orientare vastd. E vorba, in primul rAnd, de concerhrl mass-media care a folosit imaginile sfh;ietoare ale catastrofei ca argument al
inexisten{ei lui Dumnczeu. ,,Unde a fost Dumnezeul credincioqilor?" au titrat ziarcle qi au cxclamat analiqtii in emisiunile TV. Livrat in mijlocul unei tragedii, argumentul a fbcut impresie. Ceea ce nu ii poate ascunde fragilitatea. Cdci dacd o nenorocire dovedeqte inexisten{a lui Dumnezeu, dupd aceeagi logicd, un fapt minunat salvarea unui copil sau vindecarea unui bolnav dovedeste existenta lui Dumnezeu. Consecven{a logici nu e, ins6, nici singura, nici cea mai importanti problemd a reac{iilor care au urmat valului ucigaE. Adevdrata problemd este dati de valorile etice care ocupd acum ccntrul spiritual al modernitd{ii qi-i intemeiazd slbbiciunea. intre acestea, cea mai vizibild gi activb e compasiunea fabricatd qi organizati pe principii industriale. Ideea de profunzime a acestei forme de participarc c obliga\ia. Ea il pune mereu pc individ in competilie cu bundvoin!a sa de ieri qi cu bunitatea celui dc alaturi. ii ccrc firI incetare omului occidental sI iqi dovcdcasch bundtatca qi sa o depdqeascd in clipa urmitoarc. Prins in trcna accstci indatoriri permanente, omul modern al socictililor,,rcsponsabile" se va simli solidar cu toate nevoile ;i necazurilc, dar numai cu condilia ca acestea si se fi abdtut asupra unei minoritdli ,,defavoizate" sau unei populalii neoccidentale. Accst sclavaj etic necondilionat satisface nevoia bizard de autoconfirrnare a omului occidental. Paradoxal, o asemenea formi bizarb de generozitate are efecte complet opuse scopurilor sale declarate. Ea e in primul rdnd o obsesie de sine, o tehnici de autoterapie qi, prin asta, dovada unui narcisism devastator. in al doilea r6nd, ea nu ajutd, ci mai degrabd loveqte incd o datd

Industria compasiunii

fulimentul

Dupi tsunami, coastele Oceanului Indian au fost atinse de un al doilea val: simpatia qi ajutorul,,comunit6fii internalionale". Apelurile, indemnurile, somaliile, chetele s-au transformat intr-un colos care a pbtruns apoi, suplu, in buzunarul fiecdrui cetblean occidental, in clasele qcolilor primare 5i la locul de muncd al pSrinlilor. Donaliile s-au inallat pAn[ ia cer. in doar cAteva sdptdmAni, societdlile occideniale au fost convinse sd se incoloneze intr-un soi de ,'tsunanimitate" moral5. Dupd pu{in timp, ins[, isteria publicitard a aruncat industria compasiunii in crizd. De pe la jumdtatea lui februarie, marile organizalii de carilate au inceput sd admitd cb nu Etiau ce trebuia fEcut cu banii pe care tot ele ii ceruserd insistent. Crucea Roqie Britanicd a anunlat cd rdmdsese cu Eaizeci de milioane de dolari nefolosili. Ajutorul cregtin Britanic a recunoscut c5 nu putea administra fondurile donate. Mai onest, M6decins Sans Frontierds a anunlat cd inapoiazi o parte din bani. Alte societ[fi nu gi-au frcut asemenca problcmc Ei au decis pur Ei simplu c[ au dreptul sb foloscascd in altc scoouri caritabile banii dona{i in folosul victimclor din Indonetia. in alte siruaqii, proccdcul arc o incaclrarc penald precis6: deturnare dc fonduri. ArogAndu-qi povara sfdnti a tinelui universal, irnpcriul caritilii globale e protejat' Cea mai de temut armd a noului cult al caritSlii este tocmai prezumlia de angelism. Ea mascheazd aproape perfect o filozofie addncreiclionar6. Principalele ei concepte reformuleazi teze de bazd ale fi I ozofi ilor antimodeme' Oxfam, Greenpeace, Friends Of The Earth Ei alte ONG-uri mai mult sau mai pulin cunoscute au introdus intre ideile de mare circulalie p"6ti.a formule ca,,dezvoltare sustenabild"' Rostitb acasA, aceasti formuli provoaca simpatia imediatd gi da celui care

victima asupra cireia se apleac6.

n0

Rdzboiul timpurilor

Tsunanimitatea

II

o rosteEte satisfac(ia narcisisti a apostolafului. Aplicatd in lumea a treia, aceeaqi formuld e un mijloc, foarte bine aco_ perit etic, de impotrivire la scenariile de dezvoltare care vizeazd'[6ile sdrace. Povestea barajului sau a digului care pune in pericol habitatul, comunitatea sau zebrele e bine-cunoscutd. Mai pufin cunoscutl, o alte tehnicd de blocare a mo_ demizdrii e critica asisten{ei financiare intema{ionale. Astfel, programele de finan(are care presupun privatizarea sau des_ centralizarea sunt denun{ate ca,,actiuni de tip colonial.., in campanii sprijinite masiv de mediile de informare. in schimb, ONG-urile promoveazi asa-numita,,asistenli direclionatd,., care ar pune banii direct ?n mdna sdracilor. Cum ar urma sd
se petreacd acest lucru e, binein(eles, treaba ONG_urilor. E clar, insd, cd un guvcrn care va solicita bani pentru construclia de Eosele sau cii ferate va fi crucificat rapid pentru lipsa de sen_

sibilitate faln de problemele ,,reale., ale popula{iei sdrace. In cele mai multe canti,organizafiile financiare gi guver_
nele cedeazi, accept6nd agenda ONG-urilor, iar populalia ne_ voiaqd cucereqte dreptul de a-qi prelungi subdezvoltarca. De cdqtigat cAgtigd doar agenda ONG-urilor. capita_

,,Monstrul list" primcste inci o loviturd, iar,,activiqtii.. ccologiqti gi cul_ turali iqi pot dclccta cgoismul cu imaginea ,,purd,, a unor popula{ii men{inutc in muzcul global al subdezvoltirii.

Introdacere tn oengeologie
R[spunsul provocat dc catastrofa din Oceanul Indian s_a in accstc limite. Mediile de informare au glorificat, 24 dc orc din 24, abnegalia unor organi_ za\]i care au avut grijd intotdcauna sd sublinieze ci se situeazi in afara sistemului capitalist qi cd aduc alinare acolo unde guvemele firilor dezvoltatc au doar interese.
a$ezat de la bun inccput

Asta in timp ce, neremarcate de flash-urilc dc prcslt, zr-'t,t de mii de tone de alimente qi imbrac[minte ziceau, dc piltlir, in antrepozitele portului italian Brindisi. Ele au ajuns urrtler trebuia abia dupd ce mai multe avioane gigant C l7 alc avilliei militare britanice le-au transportat in Indonezia. La f'cl de pulin remarcatd, armata americand a fost prima la locul dezastrului, unde a pus in funcliune imediat o fabricd de apir potabild, cu capacitatea de trei sute de tone pe zi. Armata australiand areparat aeroportul din BandaAceh gi a construit acolo un centru de comunicalii. Inutil. Suspecli de imperialism, solda{ii americani, britanici qi australieni au r5mas in afara Etirilor. Dar cea mai perversd formd de intervenlie a sistemului oengeologic e, fbrd indoiali, analiza, de altfel complet nesolicitatS, a nivelului qi calitdlii ajutoarelor trimise in Indonezia. Aprecierile ONG-urilor qi ale unor inal{i funclionari ONU au acuz.at direct Statele Unite de ,,zgdrcenie" Ei, indirect, guvemul britanic de indolenld. Treptat, acest gen de discurs a devenit, discret, echivalentul unei preten{ii de expropriere. Cumva, Satele Unite nu au dreptul la propria avu1ie, in virtutea faptului simplu cd o produc. [n schimb, victimele, azi in Indonezia, mdine altundeva, au drepturi asupra avuliei americane, in virtutea faptului cd suferS, cd triiesc in lumea a treia qi c5, pentru orice e rlu acolo, sunt sau au fost de vinb Occidentul qi, mai ales, Statele Unite. Ideea sugereazl premisele unei operafiuni de redistribuire etic6, dupd modelul justi{iei sociale cunoscut din mar-

xism-leninism. Capitalismul trebuie distrus. Dar mai intdi el trebuie si pldteascd, pentru ch e alb qi colonial. Dar nu are nimic de plbtit ONU, adici aceeagi organizalie care a pus la dispozilia lui Saddam Hussein, prin intermediul Programului Petrol contra Hrand, intre qapte Ei zece miliarde de dolari. Aqa cum nu e corupt sau colonial fostul director al

rt2

Rdzboiul timpurilor

Tsunanimitatea

n3

Programului, Benon Sevan, demisionar, retras in confoftul bacgiEurilor enorme, incasatc de la Saddam Hussein. Scandalul a scos la iveald qi implicarea lui Kojo Annan, intermediar al companiei elvctienc Cotccna, mult mai cunoscut, insb, ca fiu al lui Kofi. Aproape nimeni nu indrizneqte sd ceard transparenta cuveniti sistemului de caritate globalS. Dar asta e de in{eles. Fiind unul dintre stdlpii noii religii anticapitaliste qi antiamericane, ONU nu va fi chestionat de o ,,societate civilS" ddruitd trup, suflet gi mass-media aceluiaqi cult.

fi fost, poate, salvali dac[ aEezdrile de pe litoralul Oceanului Indian ar fi fost conectate la o re{ea de comunicaqii qi daci
ar fost prinse intr-o structur[ minimd de administrafie loca15. Numdrul victimelor ar fi fost mult mai mic, dacl zonele in pericol ar fi fost alertate de un centru nalional de avertizare. Indonezia are nevoie de mai multi, nu de mai pulinb

dezvoltare. De qosele qi telefoane, nu de trupe ecologiste de goc sosite sd numere copacii tdia[i in pddurile tropicale. De
case in loc de colibe qi de galupe in loc de birci pesciregti, nu de psihiatri sosili si faci Eedin{e de terapie cu !6ranii analfabe{i dinAceh. lndonezia, Thailanda, Sri Lanka qi atdtea alte ldri subdezvoltate au nevoie de modernizare, nu de naturismul propoviduit din afard de un trib ciudat, sosit din Occident. Religia acestui trib spune cd orice rdu trebuie frcut, dac5 oferd stimd de sine Ei rezolvi problema de identitate a adeplilor cultului. Suntem departe de onestitatea filozofilor care au inceput si igi pun[ intrebdri grele dup[ cutremurul care a distrus Lisabona in 1755. Ne-am degradat si am invdtat sd o facem cu mdndrie, sub masca binelui.

Obligalia Ia subdezvoltare
Ultima secliune a ideologiei publice pe care am vdzut-o la lucru cu ocazia catastrofei din Asia e o anume filozofie a naturii. Ea pleacS, odatd cu ecologismul dur, de la premisa cd rdul provocat de catastrofele meteo sau tectonice este rdspunsul naturii la interventia civilizatiei. in acest fel, orice evolulie inexplicabild sau neaEteptati de mediu trece in contul pdcatului industrial al omului qi cere ispiEirea printr-un pas incd mai mare, in direc[ia regresiei primare. Omul nu se mai poatc salva decdt prin intoarcerea umild la naturd. Solu(ia pare cu atAt mai urgenti cu cdt, a$a cum amvdzut, orice alte reperc au fost radiate. Memoria qi sensul hagic al istorici au fost excluse dintre stdrile de conqtiintd,gtile". in consecinfd, omul c singur in fala unei naturi-monstru care poate fi imbunatd prin gcsturi de penitenld, prin intoarcerea la organic Ei biologic, prin fuga din civilizalie. Aceast[ noud purificare eticd promite sd iEi absolve^practicanlii de toatd vina istorici acurnulati de Occident. In paralel, ea distruge insd, cu un egoism monstruos, gi ultima Eansb a lumii pe care qi-a propus sd o apere. Indonezia e un caz strigdtor la cer. Mii sau chiar zeci de mii de oameni ar

LUMEA CA VOTNTA DE SUBDEZVOLIARE

Lurnea ca voinld de

subdezvoltur(

||r

America a fost, din nou, defdimatb. Ste in puterea unui mbcel apocaliptic Ei a unui uragan cu suflu nuclear sd des_ chidd abatoare globale, dar nu sd calomnieze un stat. AcelaEi micel apocaliptic Ei acelagi uragan cu suflu nuclear, impa_ chetate d la Cristos in sociall gi politici, - interpretare pot insl-opri, prin defEimare, bitaia oricdrui drapil gi por rezemain vid viitorul unei culturi. DeftimareaAmericii vine din5untru. Dupi 1l septembrie, ea a condamnat un stat luminat de mitologia originarl a egalitilii individuale, la temnili grea, prin deconstrucfie. America a fost, in cele din urmi, ajunsi de boala ideologiei europene. Dupd patruzeci de ani de gesta(ic, morbul importat prin refugialii germani ai criti_ cismului anticapitalist qi prin seducfia perversd a mondenitd_ lii filozoficc franccze a cxplodat, odati cu Turnurile Gemene. 1l septembric a fost primul vernisaj organizat in interiorul unei inmormdntdri in masi. in timp cc legi;tii reconstituiau 1{DN-ul mo(ilor pulveriza{i, pe deasupra ruinclor pleca, slo_ bodl gi articulatd, ideea unei Amcrici amcndate neiertitor pentru fixismul ei occidental. procesul abia incepea.

binele ideologiei americane antiamericane. A doua tlcliritttir re a Americii, calomnia prin Katrina, e chiar mai scducittortt c decdt prima. Ea pleacd de la fapte incontestabile, dar cottcltide, fals, ci etosul social american e un egec, un culz arhctipal de rasism, capabil sd se sustragb la infinit progresului. Dupd I I septembrie, elitele de opinie americane au dcscifrat, izolat gi teoretizat funcfia imperialismului american. Acum, dupd ce zeci de mii de persoane de culoare au rimas izolale, ca la anul 2005 minus 1500, intre apele qi noroaiclc uraganului Katrina, aceleaEi elite proclamb esenfa rasistd a aEezbrii sociale americane qi iqi cred confirmatd campania de egalizare prin discursuri compensatorii Ei despdgubire din culpd. intr-adevir, America albd e culpabild, dar asta nu inseamnd decdt cd, de la inceputul anilor '60, grupuri influente de albi liberali au impus, in numele progresului gi al generozitdlii vinovate, un program care a incurajat, in sdnul populaliei de culoare, obignuinle qi trdsdturi regresive. Zecile de mii de negri lisali in urmi de exodul celor care au pdrlsit oraqul au fost ldsali in urm6, mai intAi, de presupugii lor protectori. Sdrmanii inconjurali de ape nu au fost victimele rasismului alb, ci prizonierii unui sistem care i-a dez' obiEnuit sd reac{ioneze, sA ia decizli Ei sd participe activ la actele Ei instituliile elementare ale vie{ii sociale, de la munc6 gi familie la autonomia materialS gi moralS. Pe scurt, acegti oameni au fost, demult Ei cu metod6, degrevali de rdspunderea de a-qi trii viafa. Opcrafia a reuEit pentru cd a fost aplicatd, sub paravanul unei enorme fanfare pozitive, vreme de aproape patruzeci de ani.

Defdimarea continud
Ea se foloseEte, suplu qi patetic, de un nou prilej funerar: uraganul Katrina. Nenorocirea a mlturat Louisiana qi Mis_ sissippi, spre a fi captatd qi reconvertita, fErd efort. de tur_

Istoriu dreptului de a Ji nimic

Totul a inceput, devreme, prin 1960-65, cdnd pedagogia sociald a fost preluatd de ideile liberale ale primei genera(ii

116

Rdzboiul timpurilor

Lumea ca voinld de

subdezvoltare

I l1

docte de activiqti angajati in corectarea ,,deficitului isto_ ric" american. in 1966, acegtia au formalizat mdsuri administrative care ne par azi vechi qi oarecum de la sine inlelese. Mdsuri masive de cxtindcrc a programelor de asisten{d sociald, (welfare) au diminuat pAnd la imperceptibil noliunea de rdspundcre personald Ei au pus in legdturi criminalita_ tea cu ,,nivelul sirdciei" qi cu,,discriminarea istoricd,. a gru_ purilor,,oprimate". R[spunderea pentru propria evolu{ie a disp5rut dintre valorile respectate Ei acceptate, iar criminalitatea a devenit o stare ,,explicabild". Beneficiarii acestor avansuri naive au reac{ionat logic, dezvoltdnd o ideologie teatral5 a particularismului afro-american care nu iEi propunea, in fond, nici un proiect. A fi de culoare a devenit, repe_ de, echivalentul unui permis de sustragere de la normele civice debazd,. Aplaudat[ oficial Ei justificatd insistent de confreria academicd a,,shrdiilor afro-americane,,, aceastd tendinli a legitimat o premieri gravd: unul dintre grupurile importante ale societdlii se definea in afara proiecfului fondator american. Acest refuz practic de participare ?ncalcd formula con_ sacratd a paradisului multietnic american, in care culfurile se manifestd, dar se integrcazi. pus in miEcarc fbrb chibzuinf6, mecanismul vie{ii pe welfare a evoluat galopant. in 1970, spun cifre ale Biroului Statistic Nafional al Statelor Unite, numdrul celor dependenli de ajutoare sociale era o datd qi jumdtate mai mare decdt in 1966. Asistenla sociald a incetat sb iqi respecte numele gi a devenit o ecua{ie existenliald precard, dar stabild mai mult, o formd de redistribuire a drep_ - care societatea tului la venit, cu mare se simte datoare fald de grupurile ,,oprimate" sau ,,dezavantajate,,. pentru prima oard in istoria relaliilor juridice Ei sociale americane, cetdlenii de culoare au fost invilaqi sd creadd ci a nu munci, a nu fi paznic al propriului destin gi a fi indiferent la ceea ce

se int6mpli qi ce !i se int6mpld sunt drepturi civile, aidoma dreptului la liberd exprimare sau a caracterului inviolabil al domiciliului.

Welfare SuperSumo
Am vdzut sistemul de asiguriri sociale, deformat de interpretarea liberalS, la lucru, in Marea Britanie gi in Statele Unite. Catastrofa e greu de descris. Welfare e un cuvAnt de care se ocupd in cel mai rdu caz polilra qi in cel mai bun, psihoterapia. Welfare line in viald pentru a ucide mai bine. Albi ;i negri, in proporlii dictate de concentrdrile de populalie, se prefac intr-o pastd umand mut[ la orice chemare a vielii sau, alteori, intr-o stare de furie penald provocati de cauze obscure. Familii bete, rdstignite pe sofa de viitura continud a soap-trllor, nasc copii in trening Ei se destramd, repede, la o zi, o lund, un an de la zimislirea urmaqilor. Pufini dintre copiii astfel ndsculi apucd sd iEi vadi vreodatd pdrinlii muncind. La paisprezece sau cel mai tdrziu la qaisprczcce ani, copiii fac copii qi au toate motivclc sh sc simtd in siguran{[. Au intrat, la rdndul lor, pc wel/arc. Statul ii va susline pe viald. Cu cAt mai multri copii, cu atit mai multi bani-asistenlb ;i cu atAt mai mare subvcntia la chirie. O casb cu chiriaEi subvenfiona{i c casa nimdnui Ei cine trdieEte in ea o ajutd sd ajungd rcpcdc la ruini. O dietd de burgeri, dulciuri qi bere deschidc viata qi tot ea ii pune capdt devreme, c6nd in fafa blocului aparc cchipa de dricari musculoqi sau chiar macaraua carc scoate pe fereastrd trupul neinsuflefit qi obez al omului pc wel/are. Nu veli gisi atAlia obezi la un loc nici ?n gcolile japoneze de sumo. Welfare e singura istorie a unei umanitili care nu iqi mai aduce aminte de munci Ei de viafa in afara ghetoului. in patruzeci de ani, o a doua

F
ll8
Rdzboiul timpurilor Lumeq ca voinld de

l1

subdezvoltare

I l9

riscumpirarea dorinfei de recunoa;tere sociali. Omulpe wel_ fare e neputincios sau violent. 670/o dinpopulalia oiaEului New Orleans e de culoarc. Ea dd oraqului, simultan. o trei_ me din numdrul cclor aflati sub pragul sdrdciei gi o ratd de criminalitate de zece ori mai mare decdt media na{ional6.

triit si a murit, in interiorul sistemu_ lui. omul occidental pe werfare a fost neutralizat prin subvenlionarea tuturor nevoilor Ei, mai cu seami, prin
genera{ie s-a ndscut, a

tru nimic in lume intr-un cartier populat de negri, ci sc izoleazdinenclave albe, prospere Ei bine pdzite. Nici unul dintre cei ce fac apologia culturilor ,,vibrante" ale Africii nu inviti acasd persoane de culoare qi nu ia cina in restaurante afro, cu excep[ia cantrllor in care invitalii au grad academic, iar restaurantele au o pozilie bund in ghidurile mondene. Nu e singurul exemplu de comportament iralional al elitelor. Dezicerea de rigoarea logicd gi iniliativele care cocheteazd cu un ira{ionalism abia mascat sunt norma.

DJ Uncle

Tom

Grupurile enorne de negri surprinse de uraganul Katrina in New Orleans nu au fost {inute acolo de rasismul omului alb, ci de o administra(ie locald ineptd gi, mai ales, de propria neputinfd. Bdlbdielile administra{iei federale au ft_ cut restul. Grosul populaliei, intre care gi zeci de mii de per_ soane de culoare, au pdrdsit la timp oragul. Grupul p.rroun.lo, de culoare care a avut mijloacele gi energia de a pdrisi ora_ gul nu apare, insd, nic[ieri in relatdrile de presd care fac caz de neorasismul amcrican. E o omisiune vicioasi, clci ea alimenteazl. convin gerea, fo arte rdspAndi ti printre dep enden{ii welfare de culoare, ci negrii cu vcnit qi stahrt middle crass sunt,,trdddtori", ,,imita{ii de albi,.Ei ratali ai condiliei eroi_ ce de afro-american. Cultul victimologic alimentat de de_ zastrul de la New Orleans va fortifica imaginea grotesci a omului de culoare, aEezatd in centrul ideologiei liberale; ea este reeditarea vechii icoane a bunului sdlbatic, silit acum sd lini afiqul, in calitate de DJ uncle Tom. Bunul sdlbatic in costum de rapper. Egoismul acestei preten{ii asupra celuilalt e vizibll in toate gesturile ipocrite pe care le practicl, in ritm cotidian, elita profesionistd a demagogiei minoritblilor. Aceiagi oameni care propoviduiesc diversitatea n_ar locui Den_

Palas Katrina dicteazd

incd de la primele ore ale dezastrului, editorialele din liberalele New York Times ;i Guardian au fbcut o descoperire senzalionali: George Bush e Dumnezeu. Cumva, printr-un artificiu meteo-teologic, George Bush e nu numai rbul gospodar, dar qi autorul uraganului Katrina. Geneza bushiand a Katrinei ar fi inceput printr-un gest demiurgic absent: Bush n-a semnat acordul Kyoto, biblia ecologismului catastrofist planetar. in lipsa semnbturii preziden{ialc, efcctul global de incdlzire ar fi luat-o razna qi s-ar fi intors impotriva Amcricii, sub poalele vAntoase ale Katrinci. ExistI doud deraicri grave in acest gdnd infantil. AmAndoud vcstcsc aplecarea maladivd in afara cunoaEtcrii gi atrac[ia pcntru obscurantism. Primul derapaj c qtiin[ific. Datc dc istorie climatericd adunate de Centrul Nalional de Metcorologie al Statelor Unite, pentru mai mult de un sccol, spun citeva lucruri clare: uraganele apar in cicluri de mare frecven{i, urmate de pauze lungi. Prin unnare, Ivan in 2004, Katrina qi Ofelia in 2005 nu sunt dovezi ale deteriordrii ecologice, ci locatari sinigtri ai unui nou ciclu de uragane. Aceleagi date stabilesc un clasament din care afl6m ci recordul de frecven16 a fost inregis-

;F

120

Rdzboiul timpurilor

Lumea ca voinld de subdezvctlturc

l.,

irat in anii '40. Anii '40 nu au fost (inci) acuzatj de complicitate la incdlzirea globald. A doua deraiere e rodul predispoziliei pentru determinismul mitic. Ideea dupd care uraganul Katrina e, intr-un fel, sanctiunea meritatd de Statele Unite pentru politica ei industriald nesdbuiti (Ei, in subtext, pentru erorile electorale care l-au adus la putere pe George Bush) e, structural, aceeagi cu teoriile dupd care America a fost pedepsitd, pe l septembrie, pentru desfrdu (varianta radicalilor neoprotestan(i americani) sau pentru crimele ei impotriva lumii arabe (varianta teologilor islamici qi a editorialiqtilor simpatizanfi de la New York Times sau Guardian). in ambele variante, sancliunea presupune o instanli divin6 carc a imbrdqigat agenda grupurilor de presiune ecologiste qi a fundamentaligtilor religiogi. Palas Katrina, noua zei1d, a inlelepciunii, dicteazd. Nimic, in afara decorului modernist gi parascientist, nu

desparte ideea ecologisti a naturii care se rdzbund de determinismul teologic al Islamului qi de lectura apocalipticd a radicalilor creEtini. Ideea impotriva cdreia s-au aliat, chiar neprogramatic, toate miEcbrile radicale ale timpurilor noastre e enunfatd, Ei acuzatd mereu altfel: imperialism, rasism, exploatare industriala. Toate aceste forme qi variante de presupus abuz relin, insd, in subtext o adversitate indreptatd asupra unui singur proces: dezvoltarea. Accst impuls regresiv ia gaj nafura qi res-

rismul balcanic qi romdnesc, pericolul a fost minor sittt cplrtl cu zero. Noile atitudini antidezvoltare au insd o l'll:lsil lr o for![ a opiniei de-a drephrl revolulionard. Islamismul s-a vrlt sat intr-un terorism orb care cauti acum in lrak accl riizlrot civil care ar grbbi distrugerea noului stat irakian gi instatr* rarea unui regim ne- qi antioccidental. Eticismul ecologrst a adunat, de asemenea, o for!6 colosald, ?nEurubdndu-se in tchnicile de propagandd qi in activismul de masd pe care lc-a moEtenit de la sindicalism ;i socialism. Rdnd pe rAnd, adversarii dezvoltdrii recunosc in blocurile sociale o albie dc navigalie perfecti. Aici apare una dintre consecinlele cele mai surprinz[toare ale acestui proces de masificare tribald: deplasarea spre un model politic aga-zis comunitar. Noile ideologii antimodeme proiecteazd, adeseori fd1iE, un model social care proclamd apusul valorilor individuale ,,burgheze", practici demagogic adoralia omului comun qi linteEte statul obqtesc. De altfel, aceastd deplasare de idei spre virtulile unui model social armonizat prin eliminarea turbulentului individualism occidental va fi, probabil, incurajatd de o anume interpretare a dezastrului din Louisiana.

Darwinism smerican

;i

noncetdlenie globald

pinge ideea de progres ralional

in

toate consecinlele ei

occidental-moderne: industrializarea, extinderea civilizaliei prin contagiune culturald, cercetarea fundamentald in genetica alimentard, autonomia sociald a individului. Idealul e tradilia, infeleasi fie ca incremenire in cutume qi literalism al C54ii Sacre, fie ca revenire in Edenul pierdut al naturii. Atdta weme cdt aceasti pulsiune a colorat mici artizanate locale, de la kitsch-ul bavarez qi exotismul oriental la pdsto-

in urma apelor Ei a interpret5rilor critice a rdmas un enofin semn de intrebare, aEezatpolemic in fala conceptelor de guvern minim Ei autoguvcrnare. In acelagi timp, simpatia pentru modelul social asistat, pentru programele grandioase de investilii qi ,,regenerare", pe scurt, pentru Big Governement, a crescut. DupdNew Orleans, aga-zisul darwinism social american triieEte sub acuzare. Modelul european al socialismului egalitar, birocratic Ei tranzaclional practicat in seraiul Uniunii Europene e preferabil pentru mulli dintre spectatorii de la dis-

r22
tan\d, ai dezastrului

Rdzboiul timpurilor provocat de Katrina. Joncliunea adversa-

Lumea ca vointd de subdezvoltare

123

rilor dezvoltdrii

cvidcntd qi aici. in termenii cei mai gene-

- investit in tehnologia mente de mare clash, dar n-au

rea Rus5. RuEii

spune Yew

au fdcut, intr-adevdr, arrna-

civild.

rali, globalismul teologic islamic, propovdduitor al conceptului social religio s de umma (comunitatea compacti a credincioEilor), se int6lneEte, intr-un rcpaus degrevat de tensiuni individuale, cu subven[ionismul pancuropean Ei cu comuna primitivi, biodiversb qi ,,sustcnabild", imaginatd de ONG-urile qi miEcarea ecologisti carc au luat ostatic mental o mare parte a adolescen{ilor occidcntali. Locul comun al acestor curente e frica dc dczvoltarc. Valoarca lor politicd si socialS debaz6: comunitatea unifonni r,;i clcccrcbratS, triumful asupra individuluiburghcz qi anihilarca vcchiului centru de energie so-

ciald europcand

cctdqcanr-rl.

Palss Athena lumineazd

Lee Kuan Yew, fost prim-ministru al statului Singapore, intr-un lung interviu, pentru Der Spiegel'. ,,C)ra europeani a prosperitd{ii fErd rival a trecut. Modelul social cu muncitori in consiliile de administra{ie ale companiilor, cu sindicalizarea deciziilor de business, cu o lunl de vacan{d subven{ionatd qi cu asigurbri sociale plStite de stat a dispbrut intr-o clipd, din momentul in care au intrat in joc, rAnd pe rAnd, pielele chinezd, indiand qi est-europeand." Lee Kuan Yew qtie cdte ceva despre productivitate, piele Ei articulalii sociale. Acest despot tehnologic qi conservator a construit un ora$-stat fbrd fisuri. Secretul acestui regim corupt qi energic: investi1ia neabitutd in dezvoltare (identificatd cu educalia Ei tehnologia). in plus: o senindtate necomplexatd in fafa catehismului democratic qi o mie de reguli inacceptabile in Occident (a
nu se scuipa pe sfadd, a nu se meste ca cha,uing gum , a se mrurci

Prin urmare, economia s-a prdbugit. China a inv6{at imediat lec{ia qi de acolo a invifat-o qi Yew. Dacd te bali cu America in armamente,pierzi. Te condamni la faliment. Aqa ch evitd confruntarea Ei fb comer{, cu z6mbetul pe buze, vreme de 40-50 de ani. La sfArqit, vei fi piali. $i puternic. Cdt de puternic? AtAt de puternic, inc6t vei fi pus capit subdezvoltarii. E de ajuns. Marele repetent al acestei lec{ii e lumea islamicd. Iranul pre;edintelui Mahmud Ahmadinejad a optat pentru confruntare Ei iEi cautd forla in ?narmare qi autarhie. Cezarismul Eiit al preqedintelui iranian a atins plafonul de disperare. Un program guvemamental de relocare vrea sd strimute milioane de oameni ;i sd taie numirul satelor, de la 66 000 la I 0 000. Populalia va fi mai lesne controlabild, iar cheltuielile guvernului vor fi intru c6tva reduse. in ultimii patru ani, cheltuielile bugetare menite sb cumpere timp gi supuEi, inbuntrul unei societdli ermetice, au crescut de aproape cinci ori. Iranul
investeqte intr-o erb nucleard qi arhaicd. Aceastd lipsd de flcxibilitate strategicl domin6, fbrd mari diferen{c, lumca islamicd. Dar confruntarea e pierduta qi intrcbarca cstc dc ce n-au nici o gansi conglomeratele durc alc Islarnului Ei de ce anume nu reu$esc saltul decisiv mlcar socictd[ile mult mai flexibile ale aspiran[ilor chinczi qi inclicni? Rdspunsul: evolulia rapidi a structurilor cognitivc occidcntale. China, mai ales aEa cum e ilustrati in clcscricrilc fotopitoregti ale revis-

telor ilustrate, pare o amcnin{arc cconomicd. In realitate, puterea formidabild a economici chineze nu reuse$te decdt sd producd qi s[ reproducd pcrfcct o infinitate de bunuri de consum. leEte

mult, cu concedii scurte). $i incb ceva: a nu se repeta Eroa-

Spiritul occidental lucreazi in altb dimensiune Ei stabiin permanen{[ un avans de nerecuperat, pe care dis-

124

Rdzboiul timpurilor

TERMINUS
(Reevaluarea prin inversiune)

ponibilitatea extraordinari a noilor proletariate chinez, indian Ei est-european nu-l poate egala. Palas Athena lumineazd. Occidentul de{ine, in continuare, artaunicl a g6ndirii tehnice; capacitatca de a formula idei qi conexiuni, depuse apoi in patente de cercetare Ei in industrii de uriaEb intensitate intelcctual[ (farmaceutica, modelele de computer). Or, numclc acestei capacitdli de a proiecta urmdtoarele faze ale cunoagterii este: dezvoltare. Acest concept e inleles complet greEit de detractorii sdi occidentali Ei islamici, care il confundd cu industrialismul poluant gi cu expansiunea inrobitoare. Dezvoltarea a depdEit de mult aceastd faz6, pe care o conserv5, in mod ridicol, doar mitologia reinnoitd a marxismului qi a noilor sale dcrivate.

Vegti noi, vegti proaste. Statele Unite tortureazdpizoniert.

Dezvoltarea
Dezvoltarea este astdzi mai mult o teorie asupra lumii viitoare qi trecute un efort poluant sau o formd de dominalie. In sfbrsit, dezvoltarea e locul de reconvertire al ilustrei tradi{ii spirituale occidentale. Ea se manifesti tehnic, dar se apropie din cc in cc mai mult de concluzii filozofice tulburdtoare. intrc clc, dialogul cu teologia creqtinl qi reintegrarea gtiin{elor intr-o Fizici Gencrald. imprejur, oceanul ostil al teoriilor antidczvoltarc c, dc fapt, o uriaqi minciun[ miticd, rivalul carc adcmcncate cu ispita, calmul gi repausul ignoranlei. Un dezastru moral, un subprodus intelectual. Violen{5.

Statele Unite interc epteazd telefoanele cetdlenilor americani. Statele Unite sunt cel mai puternic Ei mai activ adversar al democraqiei. Vestea bund este ci ve$tile proaste sunt false. Falsd e Ei impresia cd trdim vremuri inecate in Etiri. $tirea e una singurd qi veche, in vigoare incd de la aparilia democraliei americane: proiectul e detestat, din afard Ei dinduntru. Ideea

micb

mai ales practica emancipdrii umane, eliberarea econoEi libertatea de miEcare a minfii, dincolo de cenhrra care addposteqte porliunile ei securizate, stdrnesc o groazd glanEi

dulard gi globalS. America inspdimAntd. Toatd lumea se pl6nge, toatd lumea suferd de asfixie americand Ei nu-i suferd pe cei care nu suferl de aqa ceva. Scdpalii qi scipatalii secolu-

lui nalional-socialist-comunist torc, aulic sau militant, mun{i de rapoarte ;i inzestreazi comisii de anchetd. Pe la margini de congrese gi pe culoarele pbtate de petrol contra hran[ ale ONU, juriEti internalionali distinEi gi stinEi iEi dau mdna cu cavaleri ai eticii ong-iste, cu rockeri irlandezi, relansali de pretexte africane, climatologi de profesie ideologi qi editorialiEti platili in aur sI cdnte la urechea elitelor. O lume intreagd vrea un singur lucru: dizolvarea proiectului american. Nu doar rdzboiul din Irak, de fapt, nu rlzboiul din Irak, ci suflul incd puternic Ai expansiv al libert[lii pragmatice, comune qi ,,necultivate" pe care America o degajb fdrl re!ineri qi complicalii. Nimic nu e, acum, mai lesne de inleles,

126

Riizboiul timpurilor

Tbrminus

121

mai vizibil gi mai amatnic pentru onoarea sferei noastre de viald decAt ura primordiald care inconjoarl, in lumea omului, libertatea. Rcspiralia ci ingheald, de o mie de ori, intr-un confort sectar, idcca de progres. O speran!6 nducd gi incendiard vrea sd impuni, dogmatic, ndztin\anebund dupd care orice e dczirabil c qi rcalizabil. Atingerea libertdlii e detestat6. Cici ea trimitc, in frigul aspru al rf,spunderii, instinctul care cheamd la somnolenta tribald, la viala in scheme mari, care impart umanitatea'in clase Ei fo4e. Ocultism progresist'

Monstruoasa substituYie
Conflictul e vechi. insd febra sa recenti este cauzatd de ascensiunea ideii capitalist-liberale, acea denivelare apdrutb acum nu mai mult de o sutd Ei ceva de ani in unanimitatea arhaicd a lumii. Eruplia la care asistdm astdzi e efectul celei de-a doua mari abateri de la regula ciclurilor lente 9i prudente ale istoriei: forla etico-militard a modelului american e pe punctul de-a strlpunge frontiera culturalS, de sute de ani nemiqcatd, a Orientului. Forme embrionare de via!6 capitalist-democraticd riscd si infiltreze circuitele sociale ale Orientului Mijlociu, o zond dominatd plenar de colectivismul tribal. Prima reac{ie la aceastd presiune aducdtoare de mutalii a scipdrat in diminca{azllei de l1 septembrie 2001' Ce vedem. ce citirn si ce inhaldm acum, in sfera ideilor publice occidentale, e a doua rcplicd. Bine cultivatd Ei antrenatd, ea urm[reqte un obiectiv fascinant qi respingbtor: reevaluarea valorilor, porunca cnun[atd sumbru qi premonitoriu de Nietzsche, la sfhrqitul sccolului al XIX-lea- Intre timp' elevii maestrului au rafinat tehnici dc seduclie eticd Ei au rseducat majoritSli, au promis Ei au convins cb aduc o ordine nou6. adevlratb si universali. intr-adev6r, ordinea e noud 9i

universali. Ce n-au spus promotorii ei e cd ordinea noud estc o dezordine, cea mai elaboratd Ei mai coerentb dintre dezordini: inversionismul, reevaluarea prin rdsturnare. America, marea exceplie democratici a modemitdlii, devine, in aceastd schemi, monstru antidemocratic, iar monstrul antidemocratic islamic devine, pentru elitele qi pentru reeduca(ii Occidentului, un vehicul perfect: pretextul unei extraordinare operaliuni de sabotaj mascat in rezisten{d democraticl Originile filozofice ale acestei fugi de conEtiinld sunt profunde. Ele au fost cercetate cu mare succes teoretic Ei fbrd consecinle practice de figurile azi marginale ale gAndirii prooccidentale, de la qcoala austriacd a unor Hayek qi Mises la criticismul antimarxist al lui Kolakowski. Dar primul avertisment asupra capacitdlii de autoimolare a democra{iei a fost formulat, probabil, de Tocqueville. Geneza politich a actualei crize este mult mai recentd. Povestea ei e insb mai pulin cercetatd qi asta, poate, pentru ci ipotezele Ei concluziile pe care le propune aceastd istoric tristb sunt aproape de neconceput.

Jocuri istorice de cuvinte

Adevdrul e cd socialismul a fost invins cloarr in Gcrmania. in 1933, c6nd a ajuns la puterc, socialisrnul gcrman cra, clcja, o sintez5. El luase notd dc forfa unci filnrridabilc noi apacca mai turbulenti Ei mai rilii europene: nalionalismul populard consecinld a prhbu.'sirii sistcmului politic general, dupd Primul Rdzboi Mondial. Intcrcsant, greu de acceptat, fo(a care a impins dar nu mai pu{in real, nafionalisrnul Europa la marginea abisului dc doud ori in mai pulin de treizeci de ani e unul dintre rezultatele, in linie dreaptd, ale iluminismului progresist. Mase uria;e de europeni au descoperit, odatd cu alfabetizarea Ei de indati ce au devenit con-

128

Rdzboiul timpurilor

Terminus
tii sovietici au cultivat, abil, un alt termen fix:
Artificiul camufla perfect orice

l.tt)
,,lirscisrrr"

sumatori de presd, lumea demagogiei, a discursului gi a politicii nafionale. In 1916, politicienii Europei iEi imaginau, cu destul5 sigurant5, cd viitorul rdzboiva repeta schema conflictelor ceremonioase, de care era plind istoria secolului al XIX-lea. Sub ochii lor, demos-urile Europei se pregdteau de cu totul altceva. Educafia in masi transformase oceanele demografice ale Europei in armate na{ionale. Niciodatd n-a mers atdta omenire la abator cu agitalia extaticl Ei cu entuziasmul febril cu care natiunile europene au cerut, au dorit qi au pornit Primul Rdzboi Mondial. Nalionalismul provoca un cataclism pe care Europa nu l-a depiEit nici ast[zi, dupi mai bine de optzeci de ani. Dar cariera acestei noi energii
abia incepea. in Italia qi in Germania, dezastrul a awt o pos-

referinqd la originca socillistd a dictaturii gerrnane. Dupd rizboi, acest joc aparent nrinor de cuvinte avea sd dovedeasci, incb o dati, cb istoril urmeazd sfera verbald si ideald a lumii.

Decanstruc(ia ratatd
Zdrobitprin mij loace militare, nalional-socialismul gcrman a avut parte de un deces in trepte. Componenta na{ional-germand a expirat. Componenta socialistd s-a strecurat, cumva, ocrotitd de referinfa generalS la ,,nazism". Reconstruc{ia statului gennan gi, mai larg, relansarea Europei le-au pus americanilor problema unei noi definilii politice gennane. Ideea,,pastorald" sugeratd de Morgenthau (distrugerea
frzicd, a matricei de civilizalie germani qi conservarea unui exponat agrar, inofensiv, intr-un muzeu apolitic, locuit de vorbitori de limbl germand) a p6rut un act enorn, neconvenabil,

teritate uluitoare.
Nevroza resentimentard a infrAngerii a mdturat ultimele instrumente politice ra{ionale. Socialismul insuEi, pdni ahrnci o opliune populard, a inceput si alunece in afara sistemu-

lui. Ipocrizia, panica gi dezorientarea cercului sacru al politicienilor,,vechi" au creat spaliul in care au piEit, la inceput urma{i de cete mici de adepli, liderii socialismului nalionalist. Socialismul nu mai putea rcfuza fo4a dezl5nfuite a na{ionalismului. Hitlcr Ei Mussolini au in{eles repede, inteligent qi malefic acest lucru gi au fost catapultafi in fruntea statului. Victoria lor a fost urmatd, rapid, de o resemantizare plini de infeles. in Germania, de pildd,,,nazigtii" au fost desemnali, la inceput, cu titulatura completd: nazional-sozialist. Acest indicativ a fost apoi inlocuit de o prescurtare comodi qi oarecum argotici: nazi-sozi. in cele din urmi, componenta sozi a fost eliminatd. in uz Ei in istoric a rdmas doar nazi.De aici, termenul ,,nazist" qi conotaliile sale lipsite cu desdvdrEire de subtext socialist. Victoria trupelor americane in Europa a fixat termenul. La sfirEitul rdzboiului, americanii distruseserb ,,nazismul". De cealaltb parte a frontului, comuniq-

tocmai sub bdnuiala de resentiment (minisful de Finanle american Morgenthau era evreu). Solulia aleasd de americani s-a restrdns, logic, la schema: nazism detectat nazism inl5turat. Geneza cancerului politic european a rbmas astfel neanalizatd sau, cum ar spune astdzi cea mai noui generalie de succesori ai acestei nefericiri spirituale, nu a fost,,deconstruitd". Ideea socialisti a scdpat, cu acte in regul6, gi a preluat unul dintre locurile admise pe noua scend politicd postbelicd.

Eurodelay

Urmitorii patruzeci Ei cinci de ani de pace europeani au trecut, in aparenld, reciproc profitabil. Statele vest-europene

130

Rdzboiul timpurilor

Terminus

131

au prosperat galopant, pe fonduri americane (deEi trebuie spus cd inteligenta cu care banii au fost puEi la lucru a demonstrat tocmai caracterul contraproductiv al subvenliilor pure, vizibil, astdzi, in ghetourile islamice qi alb-subproletare ale Europci). Na[iunile vest-europene au lEcut avere, in mai pu{in dc doudzcci de ani. Americanii au continuat si asigure paza total/a gi gratuith a acestor state care au respirat un aer complct cpurat dc angoasele militare. Treptat, mecanismul a inccput sI producd un delay, o inadecvare subtild, aproapc inobscrvabili. in fond, statelc europene fuseserd plasate sub o cupoll avantajoasd qi incepuscri s[ exerseze, prin chiar aceastd imprejurare, un regim de gdndire qi de acliune artificial. Cu excepfia relativd a Marii Britanii, statele vesteuropene au dezvoltat o psihologie ruptd de realitate. Mai in conprecis, de realitatea politico-militar[ care menfinea redilii de incertitudine strategicd, pruden{d qi chiar fricd - a flexele naturale ale unui stat. Nevoia iniliald de proteclie statelor europene erajustificatd. Insd cincizeci de ani de proteclie automat[ au incurajat, treptat, un mod de gAndire lipsit de fo45, increzitor in virtulile teoretice ale ,,sistemului interna{ional". Exista alternativd? Trebuiau l6sa{i vest-europenii la mdna Armatei Rogii, tocmai pentru a sorbi aerul tare al realitiqii? Ipoteza e absurd6. Dupd cincizeci de ani, recrudescenla ideii socialiste, amplificatd acum de masa institulionali a Uniunii Europene, sugereazd altceva: diagnoza americand a fost, in 1945, amabil[ qi intru cAtva naiv5. Ea a repetat o anume iluzie americani asupra naturii umane. Marele in!elept al acelui moment pare si fi fost mai degrab[ Winston Churchill. Realist qi sceptic la modul grandios, Churchill a alut intui{ia unei Europe pregititi de realimentarea impasului. Churchill a cochetat in cel mai mare secret cu ideea unui atac nuclear asupra Moscovei. El a sperat, apoi, cd un

Consiliu al Europei va putea menline sdndtatea mentald a politicii continentale. C6nd a revenit pentru ultima oari la aceasti tem5, Churchill era bolnav Ei epuizat. in 1955, in discursul de adio rostit in fala Cabinetului, Churchill a dat un singur sfat: ,,Nu rupeli legdturile cu America qi nu-i lasa{i nici pe europeni sd facd aga ceva". Era prea tdrziu. DupI numai cincisprezece ani, la inceputul anilor '70, Europa, impinsd de Ostpolitik-ul german, aluneca spre iluzia unei partituri strategice proprii. In anii '80, acest embrion devenea tot

mai permeabil la un antiamericanism promovat sub pretextul ne reintdlnim cu un vechi cunoscut! -,,nafionalismumanifest[. Dislui" european. in anii '90, tendinla devenea

parilia prezumtiv6 Ei formali a pericolului sovietic chema in scend noua identitate autonomd a Europei. Dupi 11 septembrie 2001, afirmarea europeani se logodea cu na{ionalismul francez gi german gi lua forma unui conflict ideologic deschis cu Statele Unite. Rdzboiul Rece se incheia, astfel, cu reaparilia FAIMOASEI PROBLEME EUROPENE.
Teoremu Arbatov imprejurarea care a frcut din pr[bugirea statului sovietic punctul de lansare a autonomiei europene a produs consecinle fabuloase. Pe de o parte, ideea socialistd a trebuit sd abandoneze decorul marxist Ei sd caute noi teme de refugiu. in definitiv, marxismul de stat fusese invins categoric. Cu o rapiditate remarcabild, ideea socialistd a reugit si migreze spre noul ei sediu: propaganda ecologicd, activismul multicultural, cultul democraliei juridice Ei gherila antiglobalizare. Schimbirile dc temi Ei de registru nu trebuie sd deruteze. in ciuda mutaliilor aparente, centrul dogmatic al ideii socialiste se regdseqte intact in fiecare dintre aceste noi ,,anti"-uri si ,,isme". Nostalgia tribald este qi mai bine slu-

F
IJL

Rdzboiul timpurilor
de multiculhrralism, ecologismul aqa-zisei ,,incdlziri glo-

Terminus

Irr

jitl

bale" e o formul5 de obscurantism stiintific foarte utild in rdzboiul cu dezvoltarca economicd, fetiqul democraliei juridice formale nu c altccva decdt un mecanism de asisten\dlegald,la dispoziqia rniEcdrilor qi indivizilor devenili mari advers ari ai va ori or oc c i dcnta e, iar agitalia impotriva acordurilor dc comcr{ ltlscr vizcazd chiar centrul valoric al relaliilor capitalistc. in oricc caz, preschimbarea n-a insemnat inlocuirca principalci linte pe radar: America qi americanismul. La sffirqitul lui 1991, imediat dupd cbderea statului sovietic, Gheorghi Arbatov, director al Institutului de Studii Americane qi Canadiene de la Moscova, patriarh al ofi{erilor KGB de export, frcea o mirturisire surprinzdtoare pentru secretarul de stat american James Baker: ..V-am fbcut cel mai mare r[u c3 putin!5. V-am lipsit de adversar." Arbatov avea dreptate. In mult mai multe feluri decdt iqi imagina el insu;i, spre sfhrqitul lui 1991.
I I I

tt'tttt zcce) rezolulii, nici Franla, nici Germania, ttici lroltltt democrali care au votat in favoarca ritzboittlttt 1tr trt "roeiicani care-l repudiaz[ acum. Armele lui Saddam au cxistrtt 1t irtipotez1.lratrttl, aceastd mic din iogica zonei nu infirm[ vrr satr arc cdput pe mdna unui preqedinte fantast-genocidal' scitputca ou"u, in curdnd, arme nucleare. Lui Saddam nu-i Sipreg6tea Iranul vecin qi duEman' Ceva mai incolo' pu "e *ariOta qi discreta posesoare a unul arsenal masiv clc

iiu

" arme

chimi".. Libiu a renunlat brusc la propriile sistemc dc drcaparme de distrugere in masd. Peste tot, la stinga si la

in mas6' Nuta, satrapi locali au adunat odoare de distrugere a-i ruqina' pentru pic, un rnai Saddam a decis sd glumeasc[ simulacrc' de ani doisprezece frezumtiv, pe americani, dupd

iniceasta e'legenda pe care o actediteazd indirect cei ce plin efort de treabd unde sunt armele, dar frdneazd brusc, in israemilitari unii spun Siria, in cugetare. Unde sunt armele? mult mai tieii Ei oameni ai serviciilor secrete americane' $i

segtie, probabil, Evgheni Primakov, fostul gef al serviciilor

Cum a dispdrut ce nu mai este

La aproape cincisprezece ani de la avertismentul lui Arbatov, Statele Unite sunt intr-o situa{ie de neimaginat. Elita media qi academicd occidentald a reuqit sd creeze imaginea unui monstru. Tot instrumentarul propagandistic sovietic discreditat in anii '80 trdiegte o glorie nesperatd. Statele Unite,\ara democraliei! Glumili? Unde sunt armele irakiene de distrugere in masd? Insistenla neinduplecatd a acestei intrebdri e semnul cel mai exact al unei teribile deformafii de perceplie Ei judecat5. Nu. Americanii nu au gisit arme de distrugere in mas5, insd exact din acest motiv, intrebarea pe care ar trebui si qi-o pund un jumalist adevdrat e: cum qi unde au disp5rut armele lui Saddam? Cdci nimeni nu s-a indoit de existenla lor. Nici ONU cu ale lui nu Etiu cAte (qaptespre-

ins6 dacd crete exteme ruse Ei om de casi al lui Saddam' din daridice s6-1 trebui ar vor sd afle mai muli, americanii tdindu-i pild[' (de pic cha pePrimakov gi sd-l tortureze un

ralia de havane). Exclus. Americanii au doud-trei metode qifu-ut. de torturd pe care le aplicd unui numdr mic de priLomeri,de regulS oameni cheie in ierarhia re{elelor terorisde minli rc. Atat. Restul e literahr[, iar faphrl cd o sumedenie demult spune luminate nu pot sesiza lucruri atAt de simple pr,t.t.u de seduclie a sentimentalismului qi a umanita-

fixe

rismului care se iau drept raliune'

,fr"

Particula Bukovksi
ticant al confuziei umanitare un om de talia lui Vladimir
Nechibzuin{a
a adus, de curAnd,

in fruntea plutonului prac-

7
134

Rdzboiul timpurilor

SECOLUL CREDINTELOR

Bukovski, disidentul suprem, omulcare a invins KGB-ul qi l-a despuiat, apoi, in fala unui Occident nu tocmai convins. Articolul publicat de Bukovski in edilia din l8 decembrie 2005 a cotidianului american Washington Post atacd.practica torturii Ei face enorrna eroare de a echivala situalia suspec{ilor de terorism aflali in custodie american[ cu situatia sa. in beciurile KGB-ului. F[rd sd gtie sau fErd si vrea, Bukovski face, astfel, presupunerea ci persoane in dezacord cu valorile americane pot fi torhrate, prin tubaje sau prin privare de somn, a$a cum a pigit Bukovski, pe cdnd protesta impotriva dictaturii sovietice. Echivalenfa presupune, de asemenea, cd statul american e un sistem totalitar gi ci Bukovski insuqi a fost pe punctual de-a ucide la intAmplare zeci qi sute de cetileni nevinovali la Moscova, pentru a cldtina Ei a distruge statul democratic sovietic. Aici. in aceastd enormitate logicd gi in aceasti rdstumare colosall de realitdli, Bukovski nu mai e lupul solitar Ei mdrturisitorul ignorat. Bukovski e doar un nume rdsundtor gi o achizilie nesperati, intr-un pluton colosal. Catalogul este interminabil, fin si insidios, ca o ploaie de particule: elite qi binevoitori de rdnd, militanti pacifigti crcEtini Ei studen(i romantici, birocratii mediatice (BBC a recomandat salaria{ilor, din nou, printr-o fatwa deontologicb, sd evite termenul ,,terorist"), pontifi ipocriti ai Uniunii Europene (documente publicate in noiembrie 2005 spun cI zborurile qi inchisorile ,,secrcte" americane au fost discutate Ei convenite cu partea europeand). Aqa lucreazd, cu mijloace subtile qi cu populalii convertite la cultul stimei de sine, cea mai periculoasi gi mai avansatd iluzie a vielii politice Ei spirituale a vremurilor noastre: reevaluarea prin inversiune. O iluzie terminald.

Javier Solana c un om de qtiinld pe care viafa l-a fdcut politician. Profesor de fizica solidelor la Universitatea din Madrid, dr Solana a fdcut primul pas politic ferm, cdlduzit de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, dar a continuat pe picioarele lui. in prima tinerele, J. Solana a fost un adversar convins al admiterii Spaniei in NATO. Apoi qi-a schimbat pbrerile, a devenit om de stat Ei a ajuns, chiar' secretarul general al Alianlei pe care o contestase in iurequl tinerelii' Astdzi, Solana vorbeqte in numele Europei qi incearcd sd articuleze politica extern6 a Uniunii Europene (in mdsura in care aEa ceva poate fi invocat, cu seriozitate, dupd episoade ca Bosnia qi Kosovo). Dr Solana, fost ministru de Exteme spaniol, fost secretar general NAIO, e, de aproape cinci ani, inaltul reprezentant pe probleme de politicd extem[, un fel de ministru de Externe al Uniunii Europene' Cariera academicd ;i biografia politicd au modelat ideile domnului Solana intr-un mod foarte interesant' Moderat cc l-au cunoscut, qarmant, el intruEi, din merfurisirile celor chipeazdperfect o anumitd sintezb intelectuald proprie Europei luminate a secolului XXI. Tot ce line de convingerile pozitive gi de suplelea raliona16 a elitei politice continentale se gdseEte, din plin, in ideile acestui european matur qi reflexiv.

7\
i36 Ora de religie Iati-I, de pildd, pe Javier Solana conversind, miercuri 8 ianuarie 2003, cu cotidianul britanic Financial Times. El schileazd, discret qi vag superior, portretul administrafiei americane, asa cum se vede cl din centrul Uniunii Europene. Fostul profesor de frzicd sesizeazil imediat ,,un limbaj binar". Americanii descifreazd mai departe dr Solana
Rdzboiul timpurilor
Secolul credin{elor

t17

- Nou5, europenilor, ne e greu sd tratim vor totul sau nimic. cu ei, pentru ci noi suntcm scculari Ei nu vedem lumea in alb qi negru." AEa cum a{i obscrvat, dr Solana, politician socialist gi om al raliunii intr-o Europi secular5, constat[ cu amuzament gi oarecarc ingrijorarc blAndd handicapul spiritual american. ,,Limbajul alcs dc amcricani e revelator", continud explica{ia. ,,Amcricanii foloscsc, din l1 septembrie incoace, cuvintc ca: statc dccdzute, axa rdului, cu noi sau impotriva noastri, binc qi r5u, drcpt ;i greqit. Politica Statelor Unitc conchidc sceptic ministrul de Exteme al Uniunii Europc dictatd de valori religioase." Javier Solana inchcic totuqi pozitiv, cu o concluzie in care se ghicesc un antitcxanism dcgajat Ei o agendi superioar5: ,,Nu mi las descurajat. Mul{i suntem in dezacord profi.nd cu Bush, insi tocmai de aici poatc rczulta $ansa unui rol mult mai activ al Uniunii Europcnc in lume." Dcmonstratia doctorului Solana ne propune o evaluare foarte rdspAnditd in Europa contemporand, continentul purificat de rcziduuri spiritualiste gi angrenat intr-un enorn proiect de comasare juridicd, politicb Ei economicd. Aceast[ Europb vorbeEte prin vocea doctorului Solana gi actzd anacronismul formulei de gdndire politicd americanS. Europa, continentul care a depaEit mistica puterii militare qi fixismul ideologiilor, pluteqte deasupra unei Americi harnice qi stimabile, dar {intuitd in loc de o spiritualitate prea brutali pen-

tru vremurile noastre: religia. Conqtient (aEa cum probabil cd a fost cAnd Ei-a fdcut opliunile politice de tinerele) sau chiar frr6 sd o gtie, Javier Solana a pbtruns prin considera{iile sale in mijlocul celei mai importante dezbateri de idei a cu sau fbrd Dumnevremurilor noastre. Tema ei: viitorul acordat revisinterviu zeu? Disculia e veche. intr-un faimos tei Der Spiegel, in 1966,Martin Heidegger avertiza sumbru: a fost ,,Numai un Dumnezeu ne mai poate salva!" Problema MalAndr6 publicd de insd inauguratd ca temd de disputi raux, in 197 6, cuo formula p ateticl,dar nu superficialS: ,,Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc." Dup[ aproape treizecide ani, profelia lui Malraux nu mai e doar un joc de cuvinte gustat la Paris. Secolul XXI e, intt-adevdr' o surprizd de proporlii.

Avem un oasPete nea;tePtat: religia

Puterea credinlei a fost in atdtea rdnduri declaratd sfdrqitd, iar modernitatea occidental[ a decolat atAt de autonom ;i prosper in ultimii cincizeci-qaizeci de ani, incdt lucrurile

pui d"finitiv tran;ate. O majoritate criticd a elitelor cultuiale qi politice, dar qi marea mas6 comund a genera[iilor postbelice. tot mai hot6rdt middle class ale Europei de Vest au constatat, practic, decesul ideilor religioase' Ascensiunea modelului vest-european stabil, paqnic, reglat de birocra{i, politicieni gi teoreticieni ralionali, a creat o certitudine generald: valorile religioase nu mai au loc in vremurile noastre' Ele sunt valori pasive, elemente de decor cultural, care trebuie mai degrabl protejate dupd modelul de conservare a speci-

ilor animale rare qi a etnografiei firdneqti. Se prea poate ca lucrurile s[ stea chiar aEa, in Europa seculard a fizicianului Solana. De aici, aerul excedat cu care

F
138

Rdzboiul timnurilor umanitate

Secolul

credinlelor

Ll()

nu numai Javier Solana, dar in general cultura oficiali a Europei Unite int6mpinb cea mai sumard referinld la religie.

Cdutali inziarc qi in reviste, in film, in muzicd, o trimitere la un verset biblic, la un sfAnt sau la un mare teolog. Vi pierdefi timpul. Papii sunt pomenili doar pentru a fr actza[i de lui Hitler"). Sau antisemitism teologic (Pius XII -,,Papa pentru a semna de primire solicitdri care le cer sb prezinte scuze mereu altcuiva. Sau pentru a fi subiect de observa{ii medicale (Ioan Paul II). Asta in Europa. Ceea ce face, poate, din Europa un continent luminat. Mult mai sigur e c6, in acest fel, Europa devine un continentizolat. Cdci, ?n restul lumii, secolul XXI a izbucnit pe deplin religios.

Vulori religioase

rdzboiul

Politelea qi buna cre;tere intelectuald le cer celor care vorbesc de ciocnirea pe care o urmdrim din l1 septembrie incoace s[ declare, de la bun inceput, ci ea nu are nici in clin nici in mdneca anteriului, cu religia. Ba are foarte mult! Militantismul violent al lumii islamice e totugi tutelat de un,,vizionat" religios. De altfcl, dupd Khomeini, Osama Bin Laden e al doilea lider de inspiralie religioasd, in ultimii doudzeci gi cinci de ani, care traseazb mesajul spiritual al insurgenlei islamice. Iar acest mesaj nu e o abatere doctrinard, ci tocmai amplificarea unor temc ccntrale ale filozofiei religioase islamice clasice. Jihad-ul (lupta, striduinla, r[zboiul sacru), considerat in mod curent o expresie decorativd, e, in aceastd mare tradilie religioasd, o institulie cheie. Lumea se imparte pentru ogtenii Profetului in doui mari domenii fundamental opuse: dar al-Islam (tbrdmul Islamului) qi dar al-Harb (td,rdmul rlzboiului). Aici, in acest al doilea tdrdm, e masatb

lumea nonislamicI, iar singura relalie permisd cu aceastd

r[t[citd e rdzboiul. Pimdntul, lumea, umanitatcu trebuie si-i aparlind lui Allah. Un singur instrumcnt poatc impune Ei garanta buna aEezare a lumii: rdzboiul. Adevirat, Coranul spune cb existi vremuri nepotrivitc pentru rdzboi gi recomandd o pauzd,tacticd, temporard, in asemenea etape istorice. Insi asta schimbdprea pufin lucrurile. Prescriplia e fixd Ei nenegociabili. Aceastd stare de exactitate perpetud'e, probabil, cel mai pulin studiat gi inleles concept islamic intern. Spre deosebire de corpusul textual sacru al cregtinismului qi iudaismului, prescriplia revelatd islamicd e intangibili. Cu alte cuvinte, revelalia inregistratd de Profet e datd gi fixi. Ea poate fi transmisd, dar nu adaptati. Secole de exegezb teologicd islamicd au respectat aceastd interdic{ie qi din acest motiv Islamul e o religie nereformatd gi nereformabil[. La sfArqitul lui 2005, o indiscrelie mai mult sau mai pulin voiti a impins aceastd chestiune indelung neglijatd in centrul dezbaterii de idei contemporane. Pdrintele John Fessio, un romano-catolic american, frecventator al cardinalului Josef Ratzinger qi, mai tirziu, agreat la reuniunile teologice organizate la Vatican de noul Papi, a ldsat s6-i scape o anecdotd minusculd, in timpul unui intcrviu acordat unui post de radio. Fessio qi-a adus aminte cd, in toamna lui 2005, aparticipat la un seminar intemalional care a luat in disculie, la Vatican, problema rela{iilor cu Islamul. Un universitar american de origine arabd a vorbit, in deschiderea lucrdrilor, despre modemizarca iminenti a Islamului, sub presiunea convergenti a noilor factori industriali, sociali gi morali promova{i de globalizare. Dacd e sd ddm crezare pirintelui Fessio, in acest punct a intervenit, cu oarecare iritare, Papa Benedict al XVI-lea. Intervenfia a reziJmat, in cdteva fraze, constanta teologic[ fundamental[ a Islamului: caracterul nereformabil Ei neinterpretabil al revelaliei divine. Spre deo-

140

Rdzboiul timPurilor

Secolul credintclor

l.ll

a cdror mobilitate decurge sebire de cregtinism qi iudaism' in Isus Ei propadin natura mediata a revelafiei (intrupat6

interpretate' de redactextul de transmise gi propovaduite de apostoli Ei Islamul e cazul remartare ulterioara a Noului Testament), gi ad litteram' ;"btiE;il"t al revelafiei integrale' dictat6direct conservarea'abprimul rdnd Problema acestei inuilat"ti Jin al mumificdrii prescripsolutd. De aici, rolul extraor<linar fizic a ritualului religios qi caracterul liilor, rigiditatea extremi intangibil al Coranului' dogmatismul fePrescripliile tstamului au (mai ales-sub qi al altor curente radicabril al salafismului' wahabismului al experimentului socialist le, relansate dup6 egecul vizibil grotescb' pentru gazdearab) o rigoare surprinzdtoare, chiar daneze spune tot' le lor urbane europene' Cazulcaricaturilor emancipatd a occiden;;;; mdrunt i" r"*tu liberalS qi al teologiei musulmane' tului e interpretat, sub compasul fix politic.ca nou pretext de prear.p, Ufurf"rnie qi apoi speculat danez e vizibild' Cu siune. Reciclarea p"*t"d a "deiictului" daneze a pus' incd o toate acestea, scandalul caricaturilor religio.asa lumind diferenla categorica de raportare

g"ri p.* f"ptele minunate qi suferinJa.finald'

ffi, i;

a celor doud lumi in conflict' vine dintr-o eroare cagi de interpretare a cazului musulman principiu la orice formd de

Eroarea generald de apreciere

dru, dintr-o Oer"n'ibilitare de de evadare se,piri*"fir",e religioasd' Ultimele dou6 secole natura autenla accesul cUara europeand au limitat drastic a fost substituitd religioasd Priza ticd a sentimentuiui reiigios' de sociologii din ce in ce mai restrdnse' ale acestui hltru soUna dintre concluziile invariabile islamicl este consecinla ciot,ogic e ideea dupi care revolta Atdt timp exploatdrii ..ono-it" qi a marginahzdntpolitice' interpretrena va conduce c6t acest produs sociologic brut rdmAne va isiamice t[rilor, dinamica t.figiouia a frimAntdrii

lumii islamicc toctltitt tritltlt o temd inaccesibild' A-i nega itcttt u tt6i tttt sentimcnt rcligitts citatea de a menline qi de tc pe care societllilc musttl tttitt inseamnd a rcta odimensiune complet apartc' o pros' pa.atft-o niciodatd' Existd ceva "" *^:t islamic pc ca rc "" a p"ft*l .s:ntiT-entu*t :"^f cunoaqte acasd' dar ".aiminuatd o mai gAndirea analitici occidental[ nu Pcntru s-o declare inexistentd in afar6' ffi;;i;;;;ite sau 700 aproapexact ca la musulmanii anului 2006, Islamul' cu o distribulie vie, inc6rca800, e o dram6 in oesaq,,,are' Profetului sau a ;il;f"n"i;, spusele gi drama martiricd-a uciqi prin trdda;I";;id;;i,,r,ouqi Aiiqi uu""it'' califii ale geografiei islamice re gi centret" -at'tuit Je rdzboaie Bagdad' Samarra' Karbala' Mecca ,ing"*ipt;ct fix; incd in jocul de pretenD";;t; gi"atAtJa alteie se ciocnesc in topografie vigoare' Religi?"g-::t lii Ei sectarisme - "'n'o au o omogerutate El ilil;*sonalul sacru ale Islamului Musulmanii sunt mereu cono continuitate extraordinard' p,op'iu istorie sacrd' o cre{ Ui " "Ttiii:"tl temporani "r, Religia e un factor vtu' ;;";." adevSruiui Ei a autoritdlii' o coleclie de referinle muzeanu o alternativd privatd sau de altfel' mereu srngui" eia*.i de 1imb5, Islamul a fost' civile imperiu scuturat de r[zboaie ra formd de unitate i-ntr-un nade centre de putere sau state cvasipermanente qi haEurat pe identitatea lor' iiorrui. nesigure
E ur o P a'Am eric
a

fr a ctur a etic d

a politicii Statelor UniProblema coloraturii religioase te e un pic diferits Ei p'ouuuil "a

petrecull I nului Stlana, in ciuda anilor atendomnul Solana a urm[rit cu ca bursier Fulbnght' Dacd americani' atunci el a inleles' tie declaraliift fiAt'ifot fofi'itl

gi:'.XTil##il"riltr,

l1

"

142

Rdzboiul timpurilor

desigur, cd ele nu lin de o religiozitate scripturald (aqa cum stau lucrurilc in cazul teologiei politice islamice). Administra{ia americand formuleazd,in continuare, documente de politici generali, fhri a simli nevoia citatelor biblice extinse. TotuEi, asa cum corect a observat Javier Solana, conduita administra{iei americane e sensibildla principii religioase. Mai precis, la ctica rcligioasd. Ea e prezentd in gdndirea politicd americani nu fiindcb George Bush e un habotnic strecurat la CasaAlbd, ci pcntru cd face parte din valorile fondatoare ale proiectului politic amcrican. Credin{a expliciti in Bine Ei in Rdu a fbst dcmult acoperitd de aluviuni relativiste in Europa seculard a domnului Solana, dar e foarte vie in Sta-

., ] ;], : rap euti c d p,i n ." er ". ",,,, ".,,,,,,, ",' qi agteptare. Cnzele" sunt rezolvate, in aceastb noua lilozoltc,

Ji i:

:::':,1"0

de recursul la pacificarea prin negociere. Un vast tlctcrtttinism laic qi amoral prescrie solulii punchrale Ei scsizc:tzit mereu noi ocazii de manifestare a principiului ,justiqici so-

tele Unite. Diferenla are explicalii istorice

;i

spirituale be-

nigne. Protestantismul radical a participat la intemeierea proiectului politic american, iar acesta n-a suferit, incd, modificdri decisive in aceastd privinld. Revolu{ia americand a urmirit intemeierea unui sistem constitulional egalitar qi etic responsabil, prin opoziqie la tradilia aristocraticd european5. Insb revolufia americand nu a avut nici cea mai micd tentd anticlericali sau tenta{ie ateistd. in schimb, modemizarea Europei a fost rezultatul unei refonddri prezidate de ralionalism ateist Ei anticlericalism. Dupd trei revolulii violent ideologice qi declarat antireligioase (francez6, bolsevicd, nazistd), Europa,,a uitat" aproape in intregime dimensiunea religioasi a omului gi a aEezat, in locul ei, colectivismul Ei ingineria sociald, administrate de numeroase instrumente de mediere ;i control (birocralia de stat, controlul pie{elor, sindicalismul). in fine, Omul European a parcurs o evolulie moral6 corespunzdtoare. El,,a depdqit" raportarea la valori explicite gi a adoptat,,procesele". No{iunile clasice de Bine qi Rdu, legitim gi nelegitim, pericol qi forld au fost inlocuite de preferin[a sistematicd pentnr acliunile procesuale: un fel de te-

ciale". Violenfa, fie ea locald, nalional5 sau internalionala, c in aceastd viziune rezultatul unor disfunclii economice $i ,,societale". Cu alte cuvinte, oamenii trec la violen!5 pur qi simplu pentru ci sistemele presteazd insuficient. Service-ul social e defectuos Ei, evident, tot ce se poate face, in cazul violenlei din cartierele sdrace ale Londrei, inGaza, sauin banlieue-uile Parisului, e emisia rapid[ a verdictului de ,,subdezvoltare" qi ,,marginalizare", urmatd de injeclii imediate de fonduri de sus{inere, reabilitare etc. Terapeutica social-economicb vest-europeand e profund agnosticd.Earefuzd principial sd distingd ?ntre bine ;i riu, nu cautd gi nici nu stabileEte rdspunderi, nu respinge qi nici nu aprobd o anume form[ de comportament etic. Toate statele, regimurile gi organizaliile sunt egal indreptalite (Al-Qaida nu a reuqit sd prindd un loc pe lista europeand oficial5 a organiza\iilor teroriste), toate revendicdrile Ei toli indivizii sunt identici Ei valizi. Zimbabwe e, de pildd, o structurd politici omoloagi Germaniei. Diferenlele de atitudine Ei valori sunt accidentale qi vor dispbrea sufocate de consensul umanitar qi de aplecarea generald spre progres a lumii. Dialogul activ, comer,hrl, concesiile qi finanlarea sus{inutd vor ineca in prosperitate crizele, vor elimina deniveldrile qi vor asfalta global drumul spre omogenitate. Acolo unde americanii vid o urgenld imediatd, Uniunea Europeani vede inceputul unui proces care va fi rezolvat cu timpul Ei cu binigorul financiar. Modelul european are o singuri problemd: el funclioneazi admirabil dupd ce e impus de forla militard american[.

ll
144

Rdzboiul timpurilor

Secolul credintelor

145

Iniliativele de politicd externd ale Uniunii Europene au trecut, in general, fdri efect. Cu cdteva exceplii: cazurlle in care au intervenit, militar, Statele Unite (acea for{i structural inaptd de politicd externb, din cauza,,corigenfei" la religie). Experienla iugoslavd e cel mai recent exemplu, intr-un ciclu istoric pe care Europa il trdie$te incd din 1914. De unde aceas-

regulile de joc ale conflictelor pune o problemd de risc uriaq. Cine nu va reuqi sd dezvolte o solulie va suferi un dublu egec: militar gi conceptual. Statele Unite sunt singurul actor care a sesizat problema gi, dupd o serie de ezitdri iniliale, dezvoltd o noub teorie a conflictelor. In tot acest timp, Uniunea Europeand nu a formulat nici un rispuns, nu a schilat nici

ti

incapacitatc istoricd qi de cc a fost ca, mereu, depdEitb doar prin intervcnfia rudci americane mai sbrace cu duhul?

Codul

fdrd de legi

o iniliativd analiticd Ei a rimas fideli obignuitelor generalit61i despre dialog constructiv qi lichidarea cauzelor sociale ale conflictelor. Statele Unite au rdspuns cu o perceplie in care vitalitatea
intelectualS std aldturi de respectul fal5 de realitatea sentimen-

Vremurile pe care le triim ne aduc foarte aproape de rdspuns. Conflictul declanEat dupd 11 septembrie e numit de americani ,,rdzboi impotriva terorismului". Javier Solana ne informeazd, in interviul din Financial Times, cd denumirea e greqitd. Se poate. Important e, insi, altceva. Conflictul, oricum l-am numi, este primul semn al unei schimb6ri derutante de matrice istoric5. Noutatea e dispariqia ra{ionalit[lii din regulile de joc ale conflictelor. Datd fiind rdddcina paranoici a ideologiei de stat iraniene sau nord-coreene, aceste regimuri nu reaclioneazdlogic la doui dintre regulile de bazd ale jocului clasic: descurajarea Ei riposta. Pentru comparalie, aga-numitul Rdzboi Rece a fost, de la un cap la altul, dominat de o structuri ralionali rigidd, in care doctrina descuraj5rii nucleare Ei perspectiva sinistri a ripostei au funclionat irepro;abil. Uniunea Sovietic[ Ei Statele Unite au respectat strict aceste reguli Ei limitele care au decurs din ele. In consecinfd, conflictul supraputerilor a fost decis pe cbi ra{ionale, atunci cdnd sistemul sovietic a recunoscut ci trebuia si adopte o noub form6 de organizare. Iranul qi Coreea de Nord nu rdspund impulsurilor organizate pe conturul lo-

tului religios. E timpul si ne reamintim de funclia americand a mesajului religios care-l dezamdge;te intr-atdt pe Javier
Solana.

Valori religioase 2

ralionulizarea

gicii politico-militare clasice. Disparilia ralionalitdlii din

OricAt ar plrea de ciudat, funclia conceptelor moral-rcligioase folosite de administralia americand (Binc / l{iLr) c izvorul unei rafionalit[li salutare, in condiqiilc conrplct atipice ale noului conflict. Statele Unite au in{clcs clitt nrcrs caracterul derutant al atacului declangat pe I I scptcnrbric ;i inccarci o reajustare generali de instrumcntc rtrilitarc qi idcologicc. Intr-un fel, problema cea mai urgcnta a accstui conflict c chiar rafion alizar ea, desci fiarca ; i d csc ri crca combatanlilor, a mizei Ei a regulilor, inaintc ca sccna de joc sh se scufunde in necunoscut qi anarhic. Instalarca unui continuum haotic qi ira{ional ar fi, practic, prirna victorie a adversarului. Uniunea Europeanb poatc obscrva cu amuzament sau iritare acest efort, dar asta nu inscamni cd Europa e mai bine plasatd in fala crizei dc dupi I I septembrie sau cd acum c momenhrl nimerit pentru rccducarea americanilor. Sunt,,idei-

146

Rrizboiul timpurilor

EURABIA
(Prima infr6ngere, al doilea botez)

lc sccularc" curopene, recomandate de domnul Solana, mai cflcicntc'/ E greu de vdz;tttcum s-ar putea ele impune in fala rrnor rcgimuri gi grupuri care au descoperit demult cd lumca curopeand, cedeazd,la cel mai mic semn de forf6 qi la cca mai vagd reclamalie de discriminare. Uniunea Europeand va finan{a, invariabil, inci un program de reabilitare a vreunei relele de alimentare cu ap[, va acorda avantaje comerciale gi va aqtepta apoi, singurl pe peron, triumful societ[[ii civile. In Iran qi in Coreea de Nord. Ceea ce nu inseamnd cX marea tradifie raliona{isti a Europei poate fi confundatd cu sau ridiculizatd din cauzamoqtenitorilor ei minori. intre ei, ne aEteapt6, l6ng[ at6lia europeni definitivi gi irita{i de ame-

Scuze?

Ar fi o pierdere de timp. in medicini

gi

in cultuEi

rd, crizele terminale tratate cu politeqe imbogdlesc morga

ricani, domnul Solana. Cdruia i-a scipat totugi ceva: in jurul lui,lumea moare pentru idei religioase. Domnul Solana se face vinovat de o oarecare naivitate filozoficd. Dilema lui Malraux qi-a primit deja rXspunsul: Secolul XXI va fi.

muzeul. Dimpotrivd. Avem nu numai dreptul, ci Ei datoria sI ofensdm, sd jignim cu mare precizie Ei sd arestdm umoristic. tn fata noastrd nu se afld o victimd pioasi, ci un aparat macabru. ,,Conflictul provocat de caricaturile daneze" inseamni mult mai mult decdt se poate ghici in acest verset media. $i mult mai pufin. Mai mult, pentru c[ miza acestui conflict e tocmai capacitatea culturii occidentale de a intra in conflicte gi de a func{iona critic. Pe scurt, e vorba de viitorul unei culturi care trebuie sd decid6: cu sau fdrd libertatea care i-a dat cizele,drama Ei mbre{ia. Mai pu{in, pentru cd din spatele dilemei daneze rAnjeEte viclean inscenarea arab5. Mai intdi, datele simple ale acestei farse ucigaEe pe care prea multi lume s-a gribit si o inalle la gradul de dram6 spiritual6. Ideea protestelor a fost un act premeditat, nu o eruplie spontand. O conspiralie care a logodit tehnicile teatrului de arta disimul5rii, rafinastradd sovieto-nazist cu taqlfiah - Ei de tartorii ciclici ai nat[ sute de ani de clerul musulman lionalismului arab. La cinci luni dupd ce caricafurile au fost publicate in Danemarca (gi reluate de un cotidian egiptean, frrI cea mai qoptit6 qoaptd de furie islamicd), ambasadele daneze au fost puse pe foc, la Beirut Ei Damasc. A venit apoi suplimentul solidar, filmat Ei redifuzat global de televiziuni,

r
t48
Rdzboiul timpurilor

Eurabia

149

la Teheran, Jakarta, Paris Ei Londra. De ce cinci luni? Unii nu s-au obosit si-qi puni intrcbarea, prelungind astfel un re_ flex bine exersat, carc iarti oricc inconsecventi islamici. dar bdnuieEte o urzcali in dosr_rl celor mai elementare acliuni si propuneri occidcntale. Altii au remarcat infirmitatea logica a protestului islamic, clar au tbcut mai departe. Cercctarca mcritd ficutd. De ce cinci luni? pur qi sim_ plu pentru ch, in ccle cinci luni care au urmat apariliei cari_ caturilor, autorii inscendrii erau ocupali pAnd peste cap Ei se gdndeau la cu totul altceva. in Egipt, Frd{ia Musulmand se pregitea de alegeri Ei poza in partid moderat. C6nd o tru_ pd ambulant[ de imami danezi a sosit la Cairo, insogitd de doudsprezece caricaturi plus trei montaje porno, falsificate pentru o mai bund ilustrare acazului,,,fralii musulmani,, au cerut rd,gaz: nu e momentul. Delega! ia danezd antidanezd, a primit acelagi rdspuns in Gaza: mai int6i sd c6Etigim ale_ gerile (amdnuntele au fost rezumate de ziaristul iranianAmir Taheri, intr-un articol publicat, pe 9 februarje 2006, de cotidianul american The New york post). La Damasc qi apoi la Teheran, denunful a fost ascultat qi arhivat f6rd urmiri. insd in urmdtoarele cinci luni, in Siria, problemele clanului As_ sad s-au adunat munte, iar muntele a decis si vin6 iute la problema lui Mahomed, in grafica danezd,. Siria a pierdut ma_ siv argumente si teme, in disputa lirulentd dezldn{uit[ de asasinarea fostului premier llbanez Harriri. Na{iunile Unite gi guvemul american descoperi se rd. pr ea mult qi aj unseserd prea
aproape de originile siriene ale complotului. in acel moment, dosarul danez a devenit, dintr-odatd, actual. Ba chiar salvator. Dupd cAteva zile, pregedintele iranian Ahmadinejad a infeles, de asemenea, potenfialul dosarului danezqi l-i pus la lucru, ?n stradd. $i Iranul avea nevoie de o diversiune ma_ sivd. Din motive nucleare. Aqa a inceput, la Damasc, Bei_ rut Ei Teheran, un val de demonstratii violente. nemaivizut

in {5ri in care nici o demonstralie nu are loc fErd incuviin{area stdpdnirii. Dar farsa, pe care naivitatea, prostia qi colaborarea deschisd a multor organiza\iimedia au amplificat-o, cu obiqnuitul factor BBC la puterea CNN, nu ameninld doar cu un e$ec propagandistic occidental. Acest gen de infrdngeri are o tradilie qocantS. Opinia informatd a presei gi a elitei intelectuale s-a mai exersat in domeniu. Ea a gdsit, de pildi, cd Occidentul e nerezonabil in fala,,ultimei" pretenlii teritoriale a lui Hitler fafn de ,,progresul cert" al industriei sovietice qi fa![ de ,,dorinla de pace", inarmatd p6nd in dinli de aceeaqi industrie. De data asta, eqecul propagandistic, credulitatea qi jena multicultural5 duc spre ultima cedare. La capdtul acestei ezitdri ne aqteaptd barbaria. Inscenate cu mare succes, demonstraliile violente impotriva satirei religioase daneze iEi ascund deTul de abil agenda. Furia e in prim-plan, zgomotul asurzeqte. lntrebarea asupra

revendicdrilor nu se mai aude bine. Ce doreEte, de fapt, petilionarul turbulent islamic? Scuze. Numai atAt? Cine ii ascultb pe ,,moderalii" aduqi la defilarea obiEnuitd, prin studiourile TV britanice, franceze qi americane, va afla ci e vorba de o simpld declara{ie de bune intenlii: opinia publicd qi societdlile civile locale nu trebuie decAt sd dea asigurdri cd scntimentele antiislamice sunt excep{ia, nu regula. Evident, un supliment de subvenlii guvernamentale sau europene pcntru organiza{iile musulmane cu funclie de ,,mediator" ar fi, de asemenea, bine-venit. Cine ascultd, insd, cuv6ntdrilc incendiare rostite de Ahmadinejad la Teheran, predicilc imamilor de la Mecca Ei declara{iile de circuit intem alc liclcrilor de comunitdli musulmane din Occident vaafla cu totul altceva: danezii qi, in general, lumea occidentald trcbuic sd inceap[ s[ respecte prescripliile religioase islamicc. $i mai mult: lumea occidentald va trebui sb punh rcspcctarca valorilor gi a ritului islamic mai presus de libcrtatca presei. Pe

150

Rdzboiul timpurilor

IN CAUTAREA VIITORULUI PIERDUT

scurt: islamizarea.lintaacestei operafiuni ample e o inlocui_ re de valori. in primul rdnd, in Europa, acolo unde sldbiciunea lesutului spirihral, multiculturalismul dogmatic, declinul demografic qi un prelungit calcul politic antiamerican au in_ vitat, de-a dreptul, asaltul islamic. concept p6nd nu de mult folosit doar de cei mai pesimiEti critici ai expansionismului islamic nu mai e o ipotezd,,ci o traiectorie in stadiul de gantier. Episodul daneze testul de rezis_ ten{E. Daca frica Ei ruEinea vor aduce cenzura acolo unde stdpdneqte incd libertatea, va trebui sd acceptlm noul bo_ tez. Comisia Europeand a qoptit deja ci ar privi cu ochi buni un posibil Cod de Conduiti al presei Europene. Admirabil! Cu o coreclie. Numele trebuie sd gind seama de viitor: Cod de Conduit[ al Presei Eurabice.

Eurabia

Corespondenfa mortald pe care o purtdm cu Islamul a 16mas in parte necititd, in parte prost inleleasi. E, ins[, in firea celor setoqi de anihilare sd se b6lb6ie, grdbili de presentimentul victoriei, qi sd limpezeascd astfel, ftrd voie, mesajul pe care cdutau s6-l ascundd. PAnd miercuri, 22 februarie 2006, c6nd Marea Moschee din Samarra a fost zguduitb de bombe, mesajul spunea: ne-ali jignit! Drept-credinciogii musulmani qi-au explicat sentimentele pun6nd pe foc ambasade Ei consulate occidentale, iar opinia educatd a europenilor s-a gribit sd ia la cunoEtinl6 sdrguincios. Caricaturile daneze au fost, aproape peste tot, repudiate. Liderii de opinie au produs rapid un nou set de scuze, iar militanlii corecli ai mediilor academice au plesnit din bici, in direc{ia proastelor moravuri ale opresorului european. Mesajul islamic a fost cdgtigltorul

categoric al bdtdliei caricaturilor. Insi, in dupd-amiaza zilei de 22 februarie, doi birba{i au pdtruns in Marea Moschee al-Askariya din Samarra.

Sacrilegiu mus ulman antimus ulman

Explozia a distrus aproape complet zidurile Ei acoperigul placat in aur. Moscheea veneratd de Eiilii irakieni a fost construiti in944 gi ad[posteEte mormintele imamilor al-Hari

t',
:,r rrl Asl<ariya,

Ildzboiul timpurilor

in cdutarea viitorului pierdut

153

unnasi direc{i ai Profefului. Cei care au ata_ rnoscheea au Stiut bine ce fdceau. Nu se poate imaginea un sacrilegiu mai addnc Ei o injosire mai dureroasd pentru lumea musulmanilor Eii1i. Cine ;i de ce a urzit o asemenea umilin!5? Vorbind latreizile dupd blasfemie, ayatolahul Ali Khamenei, Lider Suprem al Republicii Islamice Iran, a ajuns

clt

tlinamitarea uriaqelor statui ale lui Buda, inAfganistan. ,,N-am tlistrus dec6t pietre!" a hohotit, pe 2 mai 2001, unul dintre lidcrii talibani care au fdcut pulbere monumentele de la Ba-

miyan.

in Nigeria, demolarea bisericilor anglicane e o

cumva la concluzia ci,,firele duc la serviciile secrete americane qi israeliene". Uneori minciuna e, pur gi simplu, obositoare. Ideea unei conspiralii americano-israeliene ne spune cel mult ci negurogii liileri islamici invatd umorul cu o st6ngbcie de autist. Adev5rul elementar e cd musulmanii au fost umilili de frali musulmani, iar Islamul a fost insultat, p6ngdrit $i luat in degert, in fitile gi timere, de credincioqi musulmani. Explozia de la Samarra a mutilat un monument sacru. Ce se poate restaura sau reconstrui se va restaura Ei reconstrui. insd pretentiile mincinoase de aplrbtori ai credintei, pe care mulahatul de serviciu le-a tot vdnturat prin presa qi pe strdzile Europei, sunt {dnddri si nerenovabile.

procedurd standard, innetezirea drumului spre Califat. in ()aza, dupd retragerea israelianS, noua libertate a fost celebratd prin incendierea qi pulverizarea sinagogilor. Numai o contorsiune bolnavd a imaginafiei poate ?mpica acest gen de cazier religios cu pretinsa sensibilitate a spiritului care a pus in mi;care campania antidanezd. insd ipocrizia leqi-

nului religios simulat pe strdzile qi pe ecranele occidentale e mult mai mult dec6t un caz de analfabetism etic. Cine privegte cu atenlie va gisi rostul ascuns al acestei uriage operaliuni de invdluire. AtAt campania danezd, c6t qi profanarea
de la Samarra sunt gesturi programate. Ele urmdresc obiec-

tive precise qi sunt parte a aceluiaqi efort de anihilare culturalS.

Copenhaga tnfrdyitd cu Samarra

Exact cdnd era pe punctul de a hipnotizaopiniacultd naiEi vd europeand, pe baza ipotezci-desc6ntec dupd care onoarea

Culturism religios
De ce au decis liderii propagandci islamicc si pcdalczc pe indignare, in cazul caricaturilor danczc? Prima partc a rlspunsului e evidentd: Siria qi lranul dospcsc, scparat, in crize de credibilitate. Siria pentru cI arc dc ascuns instrumentarea asasindrii fostului prim-nrinistru libancz Harriri Ei, odatd cu ea, ambiliile dc putcrc rcgionalir proteroristd Ei antiisraelianS. Iranul pentru ci proicctul nuclcar al lui Ahmadinejad are nevoie de o prclati propagandisticd. insi mai jos, in freatica manevrelor pc tcrmcn lung, povestea e alta. Islamul vede in Europa de Vest un tcritoriu wlnerabil Ei deja vulnerat. Provocirile demografice, culnrrale, religioase Ei violente ale Islamului au rdmas, sistematic, fdrd rdspuns. Europa a

islamici

ultima formd vic de dcmnitate intr-o lume corup-

td, mecanismul propagandistic a clacat si gi-a expus resorturile. Deodat6, multS lume a inceput sd-gi aducb aminte ce ar fi tfebuit sd Etie de la bun inceput: adevirata caricatur[ a Profetului n-a fost desenatd la Copenhaga, ci in inima lumii islamice. Palmaresul e cumplit. Nu existd prigonitor mai mare de Dumnezei Ei religii decdt militantismul islamic. Sd rbsfoim. IndignaJii sufoca{i de afrontul danezau la activ atacul descalificant asupra Marii Moschei din Samarra. Dar si

lI
154
Rdzboiul timPurilor

in cdutarea viitorului

piartltt!

I 51

dovedit de mult cd nu are capacitate de reacfie, iar aceasti pasivitate persistentd nu e un accident, ci o prob[ de lesut cultural cincerizat. Nimeni qi nimic nu mai poate face din splendida cultura europeand o realitate locuitS. Indiferenla ptpulaliilor qi, mai ales, a elitelor au atras atenlia ideologiei de pradi islamice. - Diagnosticul care a indemnat la asediu este, intr-adevdr, -Europa e decuplati de propria identitate qi navigheazd corect. incert in proximitatea unui proiect suogat de Uniune care qi nici nu igi propune sd acopere in vreun fel nu acoper[ nevoia de definilie a supuEilor sbi. Desp64irea europenilor de cregtinism, nu neapSrat de prescripliile sale rituale, cdt de forla de orientare care venea odati cu el, s-a soldat cu o confuzie care a devenit plictisul temeinic Ei adulterin al burgheziei lui Flaubert, apoi demonismul reaclionarilor lui Dostoievski qi in cele din urmd nihilismul suficient al postmodernilor. Europenii n-aveau nici un motiv sd aspire la habotnicia inrSiti a musulmanil0r. Pariul era cu totul altul.

plct demagogic[, fiindcd musulmanii nu se pot pldngc tlc tliscriminare in state care nu dinatrtiteaz1, ci construiesc lnoschei) la contestarea directS a culturii locale. $i nici un prc-

tcxt nu era mai nimerit decdt comparalia musculaturilor rcligioase. Rdzboiul culturilor se decide, astfel, intr-o partidilde culturism religios. Islamul apare, in ring, viril Ei abil' lJuropa- anemicd gi resemnatS. Campania antidanezda\intit unde trebuia sd linteascS.
Totem Explozia de la Samarra'e mult mai greu de inleles. La ce bun sd ataci o moschee venerabild? S-a spus imediat: pentru a provoca un rdzboi civil. Provocareai-ar arunca pe qiilii ultragiali in bralele furiei, iar rdzboiul cu sunnilii ar impacheti apoi Irakul intr-un conflict total' Ideea are un singur defect. E prea atentd la schemele descriptive ale rdzboaielor occidentale gi complet absentd de la vemisajul sinistru al unui nou tip de conflict. A presupune un rdzboi civil in Irak inseamnd a convoca un decor istoric ambilios; rdzboaiele civile, a$a cum le-a cunoscut istoriografia european5, cer o autoritate centrali Ei un rebel periferic qi violent' doud grupuri armate identificabile, dar qi doud seturi de valori adverse, o capitali Ei un centru de insurgenld rival. Acesta e necesarul functional 5i distructiv pe care l-au respectat toate rdzboaiele civile cunoscute in tradilia istorici occidentali. Schema cuprinde o sutX tteizeci de ani de conflicte interne moderne, de la Rizboiul Civil American larilzboaiele de secesiune iugoslave. Ce se intdmpld qi mai ales ce s-ar putea int6mpla in Irak, sub presiunea sacrilegiului de la Samarra, nu respecti nici una dintre condiliile minime a\e rdzboaielor civile occidentale. Lipsa de sens e, de altfel, dominantS. Lupta nimdnui impotriva tuturor qi a

Dezlipindu-se de armistiliul (poate chiar de pacea) pe care viziune-a religioasd o smulgea din ghearele dezorientdrii cosmice a ornul.ri, curopcnii au imbrSliqat o spiritualitate mult mai amabild Ei mai suportabild dccAt rigorile care canonesc lumea islamici. Cu acest pas vioi Ei greEit, europenii au equat in prezent Ei au renunlat la viitor. Neincrederea e, azi,prin-

cipala lor virtute politicd ;i social6. Iar neincrederea nu e doar un asasin de bibliotecd" Ea a lovit crunt societdlile europene, cu o demografie in declin, at6t in Vestul prosper, cAt Ei in Estul deprimat qi cbpqunar' Aga s-au creat spaliul qi nevoia de import imigrafionist' In utiimii treizeci-patruzecide ani, golul a fost umplut, implacabil, de mareea musulmand. De indatb ce noua realitate demograficd a Europei a devenit un fapt incontestabil, divergenla islamicd a trecut de la politica drepturilor (com-

156

Rdzboiul timpurilor

FRICA DE RU$TNE
($i delictul de libertate)

tuturor impotriva nimdnui e singura reguld inteligibild qi, simultan, ininteligibild a conflictului irakian. Atacul de la Samarra nu poate decdt si transforme haosul liniar al ultimelor c6teva luni intr-un vortex terminal. Numele acestui gen de frenezie extatici, violentd gi criminalS e anarhie tribald. Ea nu are un centru propriu-zis, pentru cd nu vrea sd fondeze ceva sau sd se delimiteze de ceva. Nici o noud ordine, nici un proiect spiritual, nici o eliberare populard. Dimpotrivd, anarhia tribald e doar.o direclie, o goani magneticd spre o destinafie misterioasi Ei irafionald. Spre un totem. Un cult fdrd premise qi excepfii. O noud religie, in care pulseazd doar exterminarea Ei mdrelia crimei. in aceste condilii, rdzboiul civil ar fi o binecuvdntare pentru Irak. Proiectul urzit de mae$trii noului cult e o noub Rwandd. Urmdtorul pas e abisul. Samarra a fost preludiul gi a venit timpul sd inlelegem cd febra islamici simuleazi un discurs ultragiat doar la suprafa[5. Dedesubt galgaie setea de putere. Prin deposedare culfurald in Europa. Prin autoflagelare urmat[ de sinucidere acasd, in degertul uman al fostei civilizalii islamice, actuala barbarie terminal5 a terorismului de stat arab. anuclearismului iranian gi a dczordinii structurale a palestinienilor.

De ce Danemarca? De ce nu? Asaltul asupra na{iunii daneze apomit, intAmpldtor, ca o loviturd aEtemutd suveran, ftrd teama ripostei. Danemarca e, in fond, ca orice alt6 parcelS

Avertisment
Mesajul e cum nu se poate mai clar. Vremea explicaliilor gi moda circumstanlelor atcnuante nu iqi mai au rostul. Ge-

nerafiile rdsfElate de pace, relaxarca mentali gi ura de sine occidentalS au fost avertizate. Discu{ia curbat[ la nesfdrgit in jurul problemelor de posturd Ei deficit istoric ale lumii occidentale a fost surclasati intr-o clipb. Ne-am pierdut timpul. Totul e si nu ne pierdem Ei timpurile. Viitoare.

occidentald, un teritoriu deja minat Ei subminat de o bruscd gi foioasd coexistcnld cu minoritdlile musulmane. Asaltul putea porni in orice alt punct. Dupd treizeci-patruzeci de ani de colonizare musulmand, Europa este plind de finte Ei pretexte. insi Danemarca nu e un caz pierdut in loteria europeani a atentatelor garantate. Cdci Danemarea e, intre toate, parcela cea mai ingiduitoare. Mutd pdnd la indiferenld, linta danezd e inima unui teritoriu in care Occidentul a atins supremalia Ei forleazd sfhrqitul. impreund, unite de un liberalism funciar Ei dogmatic, Danemarca, Olanda qi spa{iul scandinav dau Europei o zondrarefratd de absolutism iluminist, un patinoar fErd gravita{ie, in care nici o miscare qi nici o vitezd. nu duc la ciocnire. Acest teritoriu, detestat qi pedepsit acum Eaizeci de ani, cu o vehemen{i geloasd, de nazismul german, a devenit din nou tintl Ei victimi. Motivul nu s-a schimbat. Lumea dano-olandezdle permite prea mult, neingdduit de mult celor care nu permit nimic.

Van Gogh,

primul caricaturist

Pe 30 septembrie 2005, cotidianul danezJyllands Posten publicat faimoasele caricaturi ,,antiislamice" Ei toatd lua

F
158

FI
Rdzboiul timpurilor

Frica de

rusine

159

mea s-a simlit datoare s5 creadd ci o mAnd de graficieni danezi audeclanqat istoria. insd danezii n-au desenat nimic nou. Profetul gi Islamul erau de mult batjocorite, cu o disperare care

nu s-a oprit sd rdsufle nici o clip6, nici o via!5 crulatd Ei nici un gdtlej spintecat. De la Casablanca la Teheran gi Jakarta, lumea islamici iqi injose;te Dumnezeul, metodic qi inventiv, sincer Ei neiertdtor. Islamul, impietrit de mirare gi de neputin!6 in fala lumii modeme, e primul qi cel mai hamic autor de blasfemie. Danezii n-au fdcut decdt sd repete risul strdvechi al Occidentului in fala acceselor de delir. Caricaturile nu sunt un sacrilegiu proaspdt, ci prelungirea nesperatd, intr-o Europd tot mai amnezicd, a vechiului ei geniu critic. Intr-atdt de anchilozat e reflexul ce convoca, odinioarb, rdsul lui Rabelais Ei nesimlirea sublimi a lui Hasek, incdt seria danezd a fost intdmpinatd cu o suitd colosald de erori. in primul rdnd, ea nu a provocat inceputul, ci continuarea atacului lansat asupra libertdlii de gdndire Ei expresie, in centrul dano-olandez al libertdlii europene. Agresiunea asupra dreptului de a rosti, scrie qi desena rune contrare prostiei mascate in divin incepuse ceva mai devreme. A fost insi nevoie de rdzmeriqa incendiari Ei pioasd organizatd in numele Islamului pentru ca lumea occidental5 sb inleleagd ceea ce nu inlelesese pe 2 noiembrie 2004. SAngele lui Theo van Gogh decapitat incomplet, in plin Amsterdam, a fost spllat repede de obiqnuinla cu care am invdlat si aEezdm omorul, bdtaia qi celelalte violenle aplicate individului in rdndul statisticilor colaterale ale vielii gi mor{ii in marile ora$e europene. insd Van Gogh a fost ucis de aceeaEi mdni care se inal16

I'rin vinele lui Van Gogh curgeau caricaturi, nu sdngele de care l-a golit ritual culitul lui Mohammad Bouyeri, in ziua cle 2 noiembrie 2004. Abia cdnd, dupX aproape un an, crima s-a literaturizat Ei a devenit subiect de presd despre presd, opinia publicl occidentald a rdsfoit dosarul in care linea temele inalte, de conqtiin{d, Ei a deschis discu{ia. O dezbatere gi nu o contrarevoltd, dar asta line deja de oboseala unei Europe care qi-a uitat cu at6ta subtilitate cultura, incAt crede cb valorile se apdrd prin nu noaptea, cu arrna pregdtitd, pe ulilele inreplici scrise tunecate din Basra qi pe strdzile venerabile al Parisului, Londrei qiAmsterdamului. Chiar gi aEa,tdrziu Ei mediat de teme culturale, reflexul e bine-venit. El trebuie insd curdlat de c6teva erori uriaqe, provocate de o letargie prea lungd 9i de o naivitate incredibild in fafa unui adversar crud, versat qi decis. Pe scurt, definilia de la care pomesc cele mai multe analize ale,,rdzboiului caricaturilor" e, practic, un fel de a juca in mdna celor care au provocat qi menlinut conflictul: ideologii Ei propagandiEtii Islamului terorist.

Aliniere la tnapoiere
Prima Ei cea mai gravd eroare c chiar titlul curcnt sub carc umbld, prin ziare Ei pe la televiziuni, problctna caricaturilor. Aproape toatd lumea s-a grdbit sd acccptc c[ danczii au ofensat, jignit, nesocotit sau umilit rcligia islamicS. Aceasti premis[ grav[ gi in acelaEi timp supcrficial6 este complet falsi. Caricaturile daneze sunt o satirl. Altfel spus, ele nu rdd de o idee, ci de purtdtorii ei incornpctenfi. Nu Islamul e finta, ci demagogia teologicd in carc sunt drapali terorismul Ei teroriqtii. Dacd un drept-credincios musulman decide sd intervini in lume pentru a impune o schimbare istoricd violenti,

acum, cerAnd furios cdin!5 pentru blasfemia danez[. Lovitura aplicatd centrului dano-olandez al libertdlii europene s-a indreptat mai intdi spre Theo van Gogh, exhibilionist sc6plritor al drephrlui la expresie, contestatar pur-s6nge qi duqman din pripd al fiecirui gdnd ndscut pentru a deveni cli;eu.

[|
160

Rdzboiul timourilor

Frica de rusine

l6l

cl iqi poate, desigur, inchipui febril cd pleacd la revolulie cu Dumnezeu de mdnd. Mai importantd chiar decAt imagina{ia posedatului e, in aceste cazur| impresia pe care o asemenea imposturd o provoacd in societate. Preten{ia cu care teroristul face din Dumnezeu un aliat indatorat al crimei nag-

majoritdlile nonislamice ale Occidentului sd triiascd dupd valorile Islamului. Este o cerere tulburdtoare' Nu numai pentru cd e o impozilie prin viol, ci mai ales pentru cdreprezintd o extraordinard rugbminte de aliniere la inapoiere' Islamul printr-o cascadd de nelegiuiri se strlduieqte a$a cum poate

te entuziasm, ugurare Ei incredere, acolo unde oamenii aEteapt[, de mult, o solufie. insd pretenlia e in mod fundamental un abuz, o indrdzneal6 nemdrginiti, o rdtdcire Ei, in cele din urm6, o blasfemie in fala propriului Dirmnezeu. in lumea unui Occident care a cdgtigat deja increderea in critic6 qi terapie prin adevdr, un asemenea gest ingrozeEte. Sau provoaci rdsul. Asta s-a intdmplat in paginile ziaruluiJyllands Posten. Nimeni nu s-a distrat pe seama Islamului, intr-o {arb complet indiferentd la propriul decor religios. Oricum dacd a\i bdgat de seami de Dumnezeu nu se poate rdde. Hohotul e abpoate fi ignorat sau contestat. Ridicoli ;i surd. Dumnezeu ridiculiza{i pot fi doar slujitorii sdi nepricepuli, corup{i sau nebuni. Demagogia, caragialismul apocaliptic al unor oameni care ucid qi mutileazd pebaza unei scutiri de rlspundere cu antet divin au provocat un rAs sdndtos. Ideea dupd care linta acestui hohot a fost Islamul vine, pentru cine std sd caute qi sd verifice traiectoria temei, direct din tabira adversd, din miezul resentimentar qi extrem de bolnav al lumii arabe. O lume, un demos Ei o civiliza{ie care s-au pus, intr-adevdr, in miqcare qi vor ceva. Mai presus de orice, si scape de ceva apdsltor, vechi qi insuportabil. in aparen16, aceqti oameni vor un singur lucru: sd ?gi recdqtige onoarea. E o minciund. Adevbrata lor cerere, pe care destinatarul, sau mai bine zis elitele adevirului sintetic multicultural, se chinuie sd nu o priceapd sund cu totul altfel. Furioqii islamici nu pretind scuze, civor, de-a drephrl, sb impund prin forla qi Eantaj o schimbare de regim Ei de culturd. Obiectir,ul lor declarat e si fo4eze

la fel. Aceastd incercare disperatd vrea sd Eteargd un mod de viald care face imposibili existenla in termeni islamici, pentru c5 ii prelungeqte in fiecare clipd durerea Ei problema centralS. Numele acestei maricnze de viasd ne facd s6

trlim

qi g6ndire incape intr-un singur cuvdnt: ruginea'

De la 1492, spre 0
Povestea acestei formidabile tentative de galop invers, spre o formulb de viafd comund, scutitd de compara[ii, porneqte acum mai bine de o mie de ani. In 711 arabii traverseazi Strdmtoarea Gibraltar qi forqeazd' dinspre Africa, poarta de sud a Europei. Califatul spaniol devine, intr-adevdr, un re-

marcabil experiment de stat, dar ascensiunea Ei dominalia arabX se inchei ein I492,cind, la capbtul Reconquistei, ultimelc efective militare arabe sunt aruncate in afara perimctrului european. De atunci incoace, lumea islamici a parcurs un ciclutulburdtor Ei implacabil: o nesfhr{itd erd istoricd de dc-

clin gi eqec. Ultima resurec{ie imperiali, sus[inutl dc asccnsiunea statului otoman Ei de marclc conflict turco-habsburgic, se incheie practic in 1688, sub zidurilc Vicnci. invinqi in toate confruntdrile, domina{i de fo(c c0lonialc occidcntale dar url stat rnic, incastrat in uriaEul plaqi de armata Israelului
arabii au inregisffat toate cultural islamic infr6ngerile posibile. inc6 mai apdsdtoare e stcrilitatca politici. Societd{ile arabe au incercat, r0nd pc rdnd, toate soluliile locale sau de imtou demografic
Ei

-,

-T
t62
Rdzboiul timpurilor

ill
Frica de ru;ine
l(r
I

port: nalionalismul nasserist, socialismul baathist Ei, dupd dezastrul primelor doud, islamismul militant. Nici un proiect, nici o reletd qi nici un lider nu au reuqit sd puni capit declinrilui. in plus, istoria a aqezal, cu un cinism ascufit, in fa{a societd{ilor arabe cea mai umilitoare dintre ironiile cu
care incearci puterea, ribdarea qi imagina[ia naliunilor: avantaif aparent al resurselor imediate' Ji{eiul qi gazele au adus tunffi aruUe trilioane de dolari. Fdrd efect. Guvernate de po-

Nervi arabi
invinsd qi mereu ncO persoan6 sau o societate mereu nevoia de a extemaliza pJ;il;;"ornpt"t tonfiscatd de Mai intAi' asupra celor din imevina, agezdnd-o u"'p'u ultora' mai slab' uqor Printre ei trebuie gisit cineva aitr" "i,t"pfere. u"tu'tifot*6 de dominalie direcde subjugat- Odati statiite, insffirqit' superioritatea' Aceast6 pi cotidian 6 ralionali)eazt' in arab6'un sclav' dispretuit $i td tehnicS a f6cut Oi" it*tiu made solu[ie ;;i;;i;t-p prefuit, pentru cd oferd-singura bdrbaliei' De aici' situalia ximalizare u ,i*q'ft'i onoarei Ei in iumea-arab6' injosirea sistecontradictorie care p"'-i'"' o sensibilitate exageratd la "dematicd a femeii Ei, 'i-tftu"' '#t**;";;:i;;ilt extem' aceeaEi nevoie de onoare Ei de painard capacrtate de proieclie 9i respect produ." o t*"uota cotidianul guvemamental sirian ranoia. (Pe 31 **-it ZOO6' pild6' cd virusul gnpei "-i1:: Al-Tahwrau O"r.op"'ii, de d: 3 tt:'*ge gene "specrafost fabricat in Israel, cu scopul care stabi1e", prezente doar fi;;i4t" )P-roieclia' "t"96 sunt care detecteazd conspiralii' leqte vinovali, qi pa'ano ia, personale' Activate la nivcl devialii banale "lt;;;;i;giei un instrument rafinat Ei cfisocial Ei politic, ele devin' ins6' a sentimcntelor cocient de camuflare qi de preschimbare vor Prin urmarg naliunilc arabc lective de culp6 qi de ruqine' iritarc in.plus'lc sc vor tttltt fl::avea tnereu.,n ,,t"*i, o rcspccl $r vor t""iii"aa"c insultate, vor solicita ncjncctat qi rcligioasir un conlitrut suprcm' face din onoarea spirituald p*alnp nu vor juca niclul'1ol' Adevirul, justilia, tole-raniu' sau amAnatc pcntru c6 obligd Dimpotrivd, ele vor fi cxclusc

liticieni si mentalitdfi locale, resursele naturale au prelungit constant criza Ei au sfhrgit prin a garanta subdezvoltarea. Impasul a luat, treptat, conturul unui blestem. lnadecvarea ;i risipa au compromis increderea qi au blocat complet ini{iativa care cdliuzeqte, de obicei, construcfia sociald: talentul profesional cu care naliunile les structuri Ei afirmd idei in competilie. Peste tot in lumea arab5, unul Ei acelaqi instinct somnoros spre dictaturd a distrus dinamica vie{ii organizate economic Ei social. Blocajul a incurajat Ei a legiferat lenea, scleroza Ei pesimismul. Tdrziu, in 1990, Arabia Sauditi a infiinlat primul ei Birou de Brevetare. A fost nevoie de ceva:. Brevetul nr. I Ease ani pentru ca Biroul sd inregisffeze gi imbogdfirea incheiat e nu Bilanlul in 1996. a fost acordat milioane de oameni. de sa negativd ingrozeqte, probabil, sute Ideile, tehnologia, noutdfile qi viitorul insuEi vin prin import. Nici un transplant reuqit nu e, ins[, posibil frrd simpatia, cooperarea qi alerta mentali a primitorului. in cazul ?n care transferul c doar rezultatul indirect al unei enorrne puteri de cump[rare, grefatd pe un vid istoric prelungit, reaclia interioar[ este boald purd. Ruqinea Ei umilinla sunt sufocante gi, pentru a nu-qi ucide purtdtorul, trebuie transferate urgent. Aici, psihologia qi istoria mentalitdtilor spun un singur lucru: pacientul sau acuzatul istoric cautd cu o energie inepuizabild Ei necontrolatb sd iqi defineasci qi s[ iqi salveze onoarea.

la recunoaqterea realitilii' clc proiccfic qi proteclie ii Aceeaqi .uputitut" uluitoarc incapabili s6.""t:lt^" f"." p" p"fiticienii qi pc tcroriEtii arabi in mod sistemattc' comise rdspundereapentru aciele criminalc

164

Rdzboiul timourilor

Frica de ru;ine

l(r5

Ele sunt pur $i simplu acliuni dictate de datoria superioard de a indrepta injustilia, de a repara si a scoate lumea din dezechilibrul care a blocat calit5lile arabe gi amenintd cu ruSinea. in acest punct. recursul la sacru, la o ordine superioard care dicteazd distrugerea aqezilrli corupte a lumii, intri in funclie aproape automat. Ferven{a si fanatismul religios islamic pornesc de undeva din preajma acestei spaime nerezolvate. Ceea ce vedem pe strizile pline de revoltali musulmani ale Europei ;i Asiei nu e atAt semnul unei insulte religioase reale, cdt nevoia de a colecfiona ofense imaginare, combustibilul prim pentru cuptorul psihomitologic ?n care e prelucrati, apoi, realitatea insuportabilb. Despre faptele imamului de Copenhagu
Caracterul premeditat al indigndrii islamice a fost de mult dovedit de anchete de presd aminunfite. Oricum, nu era nevoie de cercetdri microscopice pentru a inlelege c5, in definitiv, o explozie de furie care se produce la cinci luni de la presupusa insultd nu poate fi un accident spontan. insi datele descoperite de presi spun qi mai mult. Dacd implicarea guvemelor sirian gi iranian e deja bine documentatd, situalia de la sursa danezi e mult mai pulin cunoscut[. $tim acum, de pildd, cine e Ei cu se ocup6, de fapt, Ahmed RahmanAbu Laban, imam de Copenhaga, principalul motor al campaniei din Danemarca. inainte de-a se indigna pe tema caricaturilor, imamul s-a distins gdzduindu-l in capitala danezf,pe Omar Abdel Rahman, clericul care a tutelat, in 1993, primul atac asupra World Trade Center. in 2000, acelaqi hamic imam de Copenhaga depdEea stadiul de tAnir6 speranld qi se lansa in politica serioasd. Aflat la Modena, in Italia, el a participat la o intdlnire cu floarea clerului ordonator de atentate din

pc l'rtbittt liuropa de Vest. inregistrarea disculiilor ni-l arati l{attrbtrt'g dc imam i,r J"pt* acord cu Mohamed alFizazi, Germania gi rccrtt;i mentor al celor trei teroriEti educali in sunt iali pentru mdcelul din 11 septembrie' Laban Ei Fizazi Tbierea capctccle acord: ,,NecredincioEii ne sunt duqmani' pentru duEmapulin lor e o grizdvte,dar pAn[ 9i asta e prea a trecut la faptc' n1i nogti." Revenit ia Copenhaga,Llbay f*"41", dupd aparilia caricaturilor' el a inceput sd facd napropriile declaveta cu Ambasada Egiptului, unde - dupd detaliile a discutat cu anibasadoarea Mona OmarAttia ralii gen de premeditare avansatd qi f6ftanut,,ti de reaclie. Acest timp, inqalS' Ea poate l6sa impreiiqd derc.ie gi, in aceiaqi limitate' E foarte sia unei conspiralii cu obiective locale sau nu posibil ca imamul danez (o contradiclie in termeni care evecronica care lin deranjeazdmarea majoritate a ziarelor concret al inagent un intr-adevdr, creadd, se sd nimentelor) digndrii islamice qi un cleric politic iscusit' e' proReleta polilistd din jurul scandalului caricaturilor caEsenla babil, plin^d de astfel de amdnunte senzalionale' rri"i'1tn., totuqi, de cu totul altceva' Evenimentele s-ar fi a imadesfdquraiprobabil la fel gi fbrd abnegalia sdritoare politici agen{i de mului. Ele sunt canahzate, f6r6 indoiala, cu sporturile clanaare pozeazS, atunci cAnd nu se ocupd generat ciocnirea destine, in lideri religioqi. Tensiunea care a imamul de Comdcar e, ins6, rezultatul unei falii pe care nici sd o inp.nttugu, in nemdrginita lui inlelepciune, nu are cum qi mereu :;onizata. i"t"ugd, faimoasa, uitata, redescoperita intuilie politici multd .io"rii.. a civrliza\Illor. Deqi urzit cu rdzboiul caricaturilor e, mai int6i' un arEi propagandisticd, gument. Tot ceea ce plana nerostit sau difuz in comparatisc, ii"a m.rlt intdrziata a civlliza\rllor occidentald qi islamicd libcru"rr-, mult limpezit. Cdci conflictul care contrapune simulat al tatea de .*pr.ri" occidentald gi cultul real sau

,11

166

Rdzboiul timpurilor
Ei

Frica de rusine

167

onoarei islamice lumineazi o mare diferenld de proiect de construcfie.

ce numim astdzi occident cu disidenla ironica a lui socratc. Contestabild qi subversivd, apan\ialui Socrate a cldtinat, probabil decisiv, destinul Atenei, dar a ldsat ?n urmd o fisurd prin care au inaintat apoi toate impotrivirile la nemiqcare, la gAn-

Nepotul califului Coandd

e dominat de o linigte istoricd suspect6. Nereformat, Islamul a acumulat o masd dogmaticd supergrea qi o autoritate totald asupra vie{ii sociale. Consensul a adus, in aparenfd, binefacerile armoniei. Dar omogenitatea a fixat, de fapt, o absenli colectivd, un boicot al ritmului gi al schimbdrii pe care civilizalia islamicd a secolelor VIII-X promitea sd le instaureze. Alunecarea spre fixalia literald in teologie Ei spre cultul defensiv al tradiliei in toate formele vielii colective a cdgtigat treptat Ei a impus, p0nd la urmd, o formd de viald umand precar[ Ei vulnerabil[ fald de prea multe riscuri. Argumentul care trimite mecanic, in mai toate dezbaterile de astdzi, la mdrelia civilizaliei islamice, pentru a feri de critici societ[lile islamice contemporane, se sprijinl pe o mare neinlelegere. Trecutul ilustru al civilizaliei islamice a incetat si producd efecte mult prea devreme. Prezentul a devenit astfel marea probleml a acestei lumi care iEi amintegte, dar nu mai reuqegte. Trimiterea la matematica, filozofia Ei arhitectura califatului spaniol e frumoasd si inutil6. Dacd, de pild6, nepotul lui Coandd ajunge o cdzdturd,nimic nu schimbd faptele. Bunicul a inventat avionul cu reac{ie, dar nepotul e tot o cdzdtwd,. in acelaEi timp, Occidentul fidel, mdcar formal, nofiunilor de libertate qi autonomie are Eansa de a inlelege, in termenii cei mai dramatici, ci e splen?n

Marele bloc islamic

direa conforma qi la refugiul in rit, fantasma qi resentiment. Mai tArziu, iubirea creEtind n-a imbdlsimat Biserica, ci i-a llsat discerndmdntul cate aforlat despdrlirea de stat qi a salvat, astfel, Europa de un servilism spiritual abject' Din clipa acestei desp[4iri, Occidentul nu se mai putea defini decdt in termenii unui eroism spiritual care trece prin drama lui
Pascal gi antidemonismul lui Dostoievski. Ce ne-a rf,mas e mai mult decdt se cuvine vremurilor noastre setoase de aliniere qi mai pulin dec6t meritd c61iva desenatori danezi aleqi cu mdnd sigurb pentru sacrificiul ritual, sub acuzalia care ne pdndeEte pe to!i: delictr"rl de libertate.

doarea de la capitul unei drame. Suntem ceea ce suntem doar misura in care putem gdndi critic, iar acest deznod6mdnt

filozofic a incununat un proces tragic de interogalie, delimitare, dubiu qi dedublare. El incepe din prima clip[ a ceea

rF

cAr

LA MULTI ANI. MAr DTFERTTT DE 2005!

La mul1i ani, cdt mai diferili de 2005!

pene, pAnd la bundvoinla

| (r()

senili a condamnalilor carc intirnpind plutonul de execulie cu pdine gi sare.

Bogdliile subsolului, subdezvoltares solului

S-a vorbit, in 2005, despre,,frontierele"

Uniunii Europc-

Curdnd, cdnd vom afla ce a fost de fapt2005, vom boteza acest an cu unul dintre titlurile care anunld, in cd4ile de istorie, sfhrgitul unei epoci. Doar cdteva dintre nefericirile care au incol{it in umbra acestui an trist sunt vizibile. Celelalte promit o catastrofd fabuloasS. Cine se teme sau se jeneazd, de cuvintele mari poate sdri peste r6ndurile de mai jos. Pe scurt, ele incearcb sd explice cd in 2005 semnele gi faptele ireversibile care anunld o mare cddere istoricd s-au inmullit. Ele nu mai pot fi ignorate sau respinse, in numele

ne, cu o amlnunlime comparabili doar cu disculiile despre lungimea fustei pe care Britney Spears a uitat sb o poarte in ultimul videoclip. $i frontierele europene, gi fustele domni;oarei Spears au aceeagi problemd: abia au apucat sX imbrace ceva, cd au cedat pe flancuri. Uniunea European[ a terminat

optimismului automat care a prezidatasupra ultimilor qaizeci

de ani de pace. Prosperitatea lumii postbelice continud dar inddrdtul ei s-a ridicat o constelalie, o combinatie sau, dac6 vrefi, o conjura{ie func{ionald fhrd antidot. in 2005, ele au c6gtigat teren in ficcare zi Ei au alimentat lipsa de voin!6 a lumii in care trhim azi qi in care nu vom mai tr6i m6ine. Lumea occidentald, mai precis, lumea europeanl clasicd, se apropie de sfArEit. Aceastd prevestire dddea, odinioard, miezmarilor kitsch-uri istoriografice gi insuflefca isteric predicatori deliranli. Din 2005, asemenea profe{ii sunt un bun sinistru comun. Abaterile gi abera{iile, dezicerlle, neqtiinla prosEi tia publici s-au intelit intr-atAt, incdt aplecarea general[ spre gol nu mai e o amenintare, ci una dintre disciplinele cele mai preluite ale timpului nostru. Vdtdmarea frenetici a ceea ce ne-a rdmas din alte timpuri a subliat rezistenta lumii euro-

anul cu o configura{ie virtualb, imprimatd numai Ei numai in mantra recitatd permanent la Bruxelles, Ei cu o lipsb totald de configurafie, vizlbild, in realitatea politicd gi istoricd a momentului. Anul viitor, admiterea Romdnei Ei a Bulgariei va da curs ideii dup[ care UE are un flanc estic bine consolidat. AEa ceva nu existS. Acolo unde era de binuit o linie de separalie politicd, economicd gi mentalS intre platoul european qi Rusia se afli, in cel mai bun caz, conductele de gaz careleagdGazprom de teritoriile dependente ale Occidentului. O conductd nu e un lucru de nebiruit. Romdnia a dat deja lumii o populalie gata si opereze asupra oric[rui fel de conductd. lns[ Gazprom nu e doar despre conducte. Mama supercompaniilor de gaze adlce din toate unghiurile cu statul rus, iar acesta cu Putin qi prietenii. PreEedintele Gazprom e viceprim-ministru al guvemului Federa{iei Ruse. AEa cum n-au reuqit s[ afle duqmanii europeni ai imperialismului amcrican, numele principalei obsedate de petrol a lumii c Rusia. Companiile ruseqti (qi nu,,multinalionalele" americanc) au statul in buzunarul din buzunarul in care statul arc cornpaniile rusegti. Nefericirea gi mdrginirea discemdmAntr.rlui politic rus a venit, mult timp, din ideologie. Acum vinc ;i

t70

Rdzboiul timpurilor

t-t ttl

din resurse. Mai nou, bogdliile subsolului asigurd s5rdcia solului, pe plaja dintre talpa farii qi cortexul din Kremlin. Rusia a cobor6t la distinsa calitate politicd de banhrstan petrolier, cu care saudilii gi nigerienii au reugit sd le garanteze bdqtinaEilor benzinl ieftind Ei inapoiere pe gratis. Nenorocirea e cd in 2005 Rusia a atins apogeul bananier al acestui gen de politici gi a devenit, in acelagi timp, o putere vest-europeand. in ultimele zile ale lui decembrie 2005, toat[ lumea a rI-

cI Rusia a ffecut la gantaj. De aici, o serie poze lungd de care au infEliEat, in toate ziarele lumii, aceiaqi doi-trei muncitori invdrtind maneta care inchidea conducta. Figuranlii din pozd n-au nici o vin5, iar gazul rusesc va continua sd curgd spre Vest. Adev[rata problemi line de figuranli infinit mai bine imbrdca{i gi de obiceiul lor vechi de a se prosterna spre rdsdrit.
mas cu convingerea

in vedere conforful casnic al populaliilor vest-europenc qi plaseazd nota in contul est-europenilor exclugi de la alimcntarea cu gaz $i, prin urmare, dependenli in modul cel mai brutal de bundvoinla noului conglomerat ruso-german. Cine crede c[ doar int6mplarea sau geografia au decis aceastd situalie are acum la dispozilie o serie de amdnunte instructive. Proiectul noii conducte e ,,gestionat" de un board in care il gdsim, din nou, pe Gerhard Schroeder. Preqedintele board-ului e un anume Matthias Warnig, cetXlean gernan, apropiat de Vladimir Putin. Mult mai apropiat decdt s-ar putea crede. Povestea lui Warnig a fost publicatd,Ia inceputul lui 2005, de cotidianul american Wall Street Journal, pe baza documentelor din arhivele STASI, risipite de mullimile care au luat cu asalt sediile instituliei in 1989. Urmeazd cel mai prost, dar Ei cel mai documentat scenariu de film de spionaj, cu buget redus.

Gerlrard, Matthias Ei Wadimir se cunosc

intrebare: dacd Gerhard Schroeder a devenit consultant Gazprom, imediat dupd ce a incetat sd fie cancelar, ce a fost el inainte de-a deveni consultant Gazprom? Indicii ajut6toare: Schroeder s-a simlit bine, la Moscova, incd din anii '80, cdnd gXsea cd Brejnev era mai interesat de pace decdt americanii. Fascinalia germani pentru Rusia nu e un diabet recent. insi ultima ei infEliqare e pur Ei simplu o revelalie catastrofal6 pentru credibilitatea esticd a proiectului european. Cdci dedesubturile afacerii Rusia-Schroeder-Gazprom sunt pur Ei simplu indecente. Giuvaierul e, de departe, Proiectul Conductei Nord-Europene. Noua conductd va fi construitd prin Marea Balticd Ei va pompa gaz spre Germania (cu posibile derivalii spre Olanda gi Marea Britanie) pe o rutd care ocoleEte, cu grij5, Republicile Baltice qi Polonia. Proiectul are Gerhard, Matthias

;i

Valdimir se cunosc tot mai bine

Warnig a fost maior STASI Ei l-a cunoscut pe ofi1erul KGB Vladimir Putin pe c6nd acesta se afla la post, la Dresda, in RDG. Documentele spun cd Wamig qi Putin s-au in{clcs fbarte bine gi au rdmas prieteni. Warnig fusese dctaEat in 1989 la Dresda gi acolo ar fi colaborat cu Putin, la un plan clc rccrutare de agenfi, centrat pe Diisscldorf, marc ccntru comercial Ei financiar, in vestul cxtrcm al Gcrmanici dc Vcst. Dupi ciderea Zidului, Warnig rcaparc la Sankt Pctcrsburg, in calitate de qef al filialei localc l)rcsclncrbank. Acolo se int0lnegte cu vechiul sdu prictcrr Vlaclinrir, acurn qcf al relafiilor externe in Primdria oraqului. Dc aici inaintc, Vladimir qi Matthias sunt de nedespS(it. Vladirnir sc mutd la Moscova, unde

devine Eef al Serviciilor Sccrctc, apoi prim-ministru

Ei

pre-

172

Rdzboiul timpurilor

La mulli ani, cdt mai diferiti da

200.5

|t

gedinte. Warnig se mutd tot la Moscova, unde devine qef al operafiunilor Dresdncrbank in Rusia. Cei doi continul sd se vadd. Dresdncrbank prcia auditurile Gazprom, dar se ocupd Ei de tratamentul doamnei Putin, dupd un nefericit accident de circulalie, apoi, de qcolarizarea,laHamburg, a celor doi copii ai so{ilor Putin qi de o serie de cdldtorii de afaceri, in Germania, ale lui Vladimir Putin. Cdnd cancelarul Schroeder aprobd proiectul Conductei Nord-Europene, Warnig devine pregedinte al board-ului companiei care ia lucrarea in regie. Noua companie gi-a stabilit sediul fiscal la Zug}nBlvefia, gi e giratd acolo de un elve{ian care apare in documentele STASI drept avocat al cAtorva dintre firmele care au furnizat, llegal, tehnologie Uniunii Sovietice, incdlc6nd sancliunile economice impuse la inceputul anilor ,80. Unde am ajuns?

Centrul e pres corupt pentru Tbheran

Are, in schimb, Uniunea Europeand o ,,fronticrd" dc srul'/ Nu. La sud, conturul european e dictat, ca qi la est, dc o allir breEi gigantici. Golul nu mai e dat de complicitatea viciousi a doui puteri care nu iEi pot reveni din eqecuri istoricc vechi. La sud, situalia e pur Ei simplu Ceruta, Mellila pi Lanrpedusa, cele trei puncte de intrare de sub pdntecul moalc al Europei. O linie aproape dreaptd une$te, de-a lungul Mediteranei, enclavele spaniole Ceruta Ei Mellila din Maroc cu insula Lampedusa, un coll de piatrd scipat de Sicilia, spreAfrica. in fiecare zi, sute de fugari africani ajung in cele tiei puncte de acces ;i calcd pe pdmdnt european. Presiunea e enormd. Definilia minimd a calitSlii de refugiat a fost de mult m6turatd de puhoi. Cine reuqeqte sd se agale de una dintre pardmele pachebotului european va fi ridicat la bord qi va rdmAne pe punte. Flancul de sud e o iluzie. Flancul de vest Ei de nord n-au fost niciodatd o problemS. Am6ndoud se sprijind pe masa atlantici Ei au o existenld strict nominal5. Dinspre America, Marea Britanie gi Scandinavia nu bat vAnturile unei culturi incompatibile gi nu preseazi obiectivele unei politici de anexiune. Rimdne centrul. in 2005, am aflat ci spaliul central, camera interioard european6, sunt corupte grav. Violen!a din banlieue-urile Parisului a fost spectacolul principal. In celelalte mari centre urbane europene, la Malmo, Birmingham, Aarhus, Toulouse sau Milano, ghetourile musulmane au incheiat un proces mai pufin comentat, dar nu mai pulin eficient. Releaua urband europeand scapd de sub autoritatea culturald qi administrativd a unui continent din ce in ce mai pu{in sigur pe propria identitate. Referendumurile pierdute in 2005 de adeplii fantomaticei identitdqi postcreEtine a Europei spun cd intreg centrul european e inghilit de confuzie. Cu ce autoritate au ajuns, la negocieri, trimiqii prin care

S c h r o e de ntop- G a7p r o m

ov

Marea imbinare gerrnano-rusd miroase urdt, pentru

ci

are

quruburi vechi. Putin ;i Warnig aduc cu ei institulii oficial defuncte (STASI, KGB) si revin la obiceiul de a privi Europa ca masi testamentard. Ribbentrop-Molotov n-a fost o intdlnire accidentald, ci o rcguli de agregare Ei diviziune pe care Europa de Est o intdlneqte iar, in termenii jenan{i ai versiunii Schroedentop-Gazpromov. Acolo unde limbajul ofi-

cial presupune o ,,frontieri" curopeand de est, betonati prin contractul EADS, se intindc dc fapt uriaEa bregd ruso-germand. Dup[ treizeci de ani de prcsiuni bezmetice, rolul mi;cdrii ecologiste paneuropene e limpcde Ei dezolant: Europa a intrat in vrie energetic5, ecologismul a fo4at lepidarea de varianta nucleard qi a pregdtit, astfcl, fEgagul pe care inainteazd, acum coloana ruso-germanb.

t74

Rdzboiul timpurilor

La mulyi ani, cdt mai diferi{i de 2005 !

I 7_5

Uniunea Europeani crede cd incearci s[ opreascd avalanga populist-nucleard care std sd porneascd dinspre Teheran? Iranul e spectrul mortal pe care 2005 l-a l6sat in urmd,nerezolvat Ei nerezolvabil. PreEedintele Ahmadinejad e indr6gostit de programe nucleare, de vandalismul referin{elor la inexistenla Holocaustului qi dc programele utopice de renagtere na[ionald gi revanqd musulmand. Avem, intr-o singuri minte, fisiunea teologiei, a nalionalismului gi a disperdrii culturale. Dacd nu e blocat cumva, Iranul lui Ahmadinejad va exploda in curdnd, repet0nd psihologia gi sacrificiul teroriqtilor sinucigaqi. in fala acestei forle la limita detonirii iqi inchipuie ci se pot impune emisarii unei Uniuni f6rd flancuri, priponitd de levile complexului Kremlin-Gazprom Ei comandatd demografic qi urban de o culturd strdin[. 2005
glumeqte.

cxemplul tipic de investiqie in supranatural qi ira{ional dupa care elitele Occidentului se dau in vdnt. EEecul acestei fabuloase fabrici de frisoane a fost mascat de o conferinld organizatd la Montreal, in decembrie2005, dupd toate regulile propagandistice ale dezinformirii. Participanlii au tricotat un nou set de obiective ecologice globale, s-au felicitat qi au plecat zdmbitori acas5. Frauda reuEise. Aproape nimeni n-a remarcat cd intrunirea a avut rolul de a inmormdnta discret Protocolul Kyoto. Urmeazd 2006.

Ce urmeazd (dupd KYoto)

Am incheiat un an care nu s-a incheiat' Consecinple qi datoriile acestui an dequcheat qi iralional se vor stinge tdrziu. Nota de platd va fi enormd, poate definitiv[. 2005 a ldsat in urmi dovada eqecului practic al UE Ei a repetat demonstralia cu privire la impotenla fastuoasd a ONU. Scandalul Petrol contra Flrand a inghilit atAtea miliarde de dolari gi atdtea nume de politicieni, guverne qi companii, incdt Kofi Annan, manieratul Eef de taraf global, s-a strecurat frtd sI explice tot felul de noutd{i din viala recentd a fiului sdu. De pildd, povestea Mercedesului importat frri impozite in Ghana, pe numele tatilui qi spre folosul fiului. Dar afacereaAnnan-Benz are mdcar personaje, replici gi r6spunderi. Kyoto, marele fiasco ecologic pe care a trebuit s6-1 acceptdm, o vreme, drept noud religie de stat n-are nici eroi, nici raliune. Kyoto e

JIHAD $I AHMADINEJAD
(Islam nuclear)

llt ;i Ahmadinejad. nu s-a niscut niciodatd. in schimb, campusul univcrsitlr ir fbcut din Ahmadinejad o bestie politicd, un carnivor auste l
Jihad

MahmudAhmadinejad

e un om cinstit.

integral, din rasa costelivd a marilor agresiuni spirituare cu care ouri"rri simpli, selectali de o providenfi inveisl, se abat uneori asupra istoriei. Asemenea personaje sunt cel mai corect descri-

ne gi face exact ce gdndeqte. De aici, pericolul. Cinstea aces_ tui bdrbat m5runt, slab, neobosit qi febril e un ascetism

Ahmadinejad spu_

In anii '70, miqcbrile shrdenleEti impir{eau catnpusul intre fascinalia leninistd a stdngii Ei strivechiul tunct al Islamului militant. Ahmadinejad nu era omul care sd ezitc. Fiul fierarului, copilul sirac Ei tdndrul umilit de oligarhia pctrolierd din jurul $ahului alesese de mult. Student inci, el c deja activ gi proeminent. Colegii care se agitau in campus sufereau, adolescentin, de excitalie politic6. Ahmadinejad avea o viziune.
Ei crud.

Ahmadinejad sta mult mai bine in cdteva cuvinte decdt in aproxima{iile pluvioase ale eseului de mai jos. Iati,rezumatul: un posedat. Mai departe, totul rd_ m6ne de explicat.

se de un epitaf. intr-adevdr,

in 1979, Revolulia Islamici il confirmd pe Ahmadinejad gi, probabil, acesta e cel mai insemnat reztltatpolitic al apariliei lui Khomeini. Ayatollahul Khomeini a creat Republica Islamicd lran. Dupi doulzeci Ei cinci de ani de ezitdri Ei rdtdciri, pregedintele Ahmadinejad a ancorat la destina!ie: un stat islamic dur, nuclear Ei imperial. Deocamdatd, suntem in 1979, cdnd studentul efervescent ia parte la asaltul asupra Ambasadei Statelor Unite. Ostaticii americani sunt o capturd uriaqS. Vreme de 444 de zile, intre 4 noiembrie 1979 qi 20 ianuarie 1981, iranienii testeazi onoarea lumii occidentale Ei o gdsesc subnutriti qi palidd. Ahmadinejad crede cd drumul duce inainte. El propune un asalt similar asupraAmbasadei Sovietice. Propunerea e respins5 gi Ahmadinejad primeEte, pentruprima qi ultima oard, o lec{ie asprd. O va respecta
Ei urma, cu respectul pe care il arati, in rest, doar Coranului. Cdci, propunAnd asaltul asupra Ambasadei Sovietice, Ahmadinejad a presupus cd lumea exterioard Islamului era compacti gi permitea foraje egale. Clerul gi liderii politici ai srudenlilor Etiau altceva. Lumea se imparte in regimuri Ei civiliza{ii paEi civilizalii reactive. Dupi doudzeci de ani, in memoriile sale pline de indiscrelii incendiare, fostul ambasador sovietic la Washington, Anatoli Dobrinin, confirmd: la auzul veqtii despre planul abandonat de iranieni, minis-

Leclia din crater

Mahmud Ahmadinejad s-a nbscut acum 49 de ani la Gar_ msar, un orIEel la 80 de km sud dc Teheran. Fiu de fierar, Ahmadinejad a invilat carte pe rupte gi a urcat greu. pozi_ lia 130 in care l-au plasat examenele na{ionale i_a dat drep_ tul la o bursd qiAhmadinejad a ajuns, astfel, la Teheran, printre studenlii Politehnicii. Era, intr-un fel, prea tdrziu.Cici, spre deosebire de fierul aprins pe nicovala tatdlui, educalia primd a acestui copil muncit era incheiatd qi rece. Nimic n_o va mai putea remodela in urmdtorii treizecide ani. Ahmadinejad era deja un om al poporului gi un mecanism exploziv amor_ sat. Educa{ia universitar[ a lisat puline urme. Tehnocratul

sive gi regimuri

J7
178

Rdzboiul timpurilor

Jihad

;i

Ahmadinejad

l7t)

Exteme sovietic Andrei Gromfto a comentat sec: ,pacd fdceau asa ceva, in24 de ore am fi inlocuit Teheranul cu un crater!". Dupi cinci luni de crizd, pre;edintele american Carter incearci ceva Ei reugeqte sd transforme o cizd,intr-o umilin!6. Misiunea militard de salvare a ostaticilor americani se incheie cu o uriaqd b6lbAialA tehnico-militard,. Dezastrul face lumind. lranul inlelege care e partea moale a lumii. Ahmadinejad inmagazineazd informa{ia gi o plaseazd in centrul strategiei sale politice. Educa(ia tdndrului flimind de certitudini continud. in 1980, ea pleacd lardzboi.
cie

trul

le de represalii sd-l fi dus pe Ahmadinejad la Viena, in prima lui cdlitorie dincolo de tdrdmul Republicii Islamicc. Nimic nu clatin5 insd programul qi traiectoria lui Ahmadincjad. In mai multe rdnduri viceguvernator gi guvemator de provincii, Ahmadinejad e ales primar al Teheranului in 2003. Personalitatea pi viziunea liderului sunt incheiate. Teheranul devine macheta pe care se pot citi limpede intentiile umului de stat. Ahmadinejad duce o via!5 spartand, apare la PrimXrie cu prdnzul invelit inziar,refuzd luxul qi inlesnirile demnrtarului, petrece zile in Eir printre muncitorii cartierelor slrace qi atac[ abrupt cartierele nordului bogat. Machiajul gi fustele scurte dispar, interzise de ordine ale Prim[riei. La fel, Intemet cafe-urile, restaurantele fast-food qi posterele cu fotbaliEti occidentali. in Primirie, femeile qi birbalii trebuie sd foloseascd lifuri separate. Anecdotica moravurilor civile islamice e, in execulia temeinicd a primarului din Teheran, o mind de aur pentru agenliile de pres6. Statisticienii aberaliilor sexual-obqteqti ale acestei pd4i de lume lucreazd cu normd intreagd. insd Ahmadinejad scria doar prefala. Conlinutul avea sd apard qi si gocheze abia dupi 3 august 2005. Zfua in care Ahmadinejad devine pregedintele ales al Republicii Islamice Iran.

Separalia liftarilor in Primdrie

inrolat intre voluntarii corpului de armatd,Basij deschis exclusiv tinerilor arqi de focul dublu al patriotismelor nafional qi islamic lupti pe frontul irakian. -Ahmadinejad Rdzboiul inghite un milion de oameni qi las6 ambele state intr-o transd morfuar5 prelungi. La Teheran, trenurile cu soldali de noud ani trimit spre front martiri proaspeli qi inocenli. Ahmadinejad e gata sd moard, dar o anume luciditate matematici Ei sumbrd ii domind caracterul gi-i garanteazi supraviefuirea. Pe front, el alcge misiunile perfide de infiltrare qi strSluceqte in acliuni de comando. Logic cu o coeren{d care il face mereu sd ia conturul unui om rafional la sfhrgitul rizboiului, el se aldturd Gfuzli Revolulionare,-, artnatacreatd de cler pentru a line in frdu armata regulati qi pentru apdzi puritatea vielii sociale. Ahmadinejad e acasd. Proeminent, inteligent, nemilos gi inepuizabil, el conduce din nou o unitate special5, lama de la capitul ghilotinei cu care teocratia aleargd, prin lumea largd dupd disidenli. A ucis Ahmadinejad cu mdna lui? Poate. in orice caz,unitatea speciald a ucis din ordinele lui Ei nu e exclus ca mdcar una dintre misiuni-

Separalia trotuarelor in Stat

Ceremonia de investiturd ni-l aratd pe Ahmadinejad spIsit qi recules, intr-o incordare care emand ceva pios qi ncliresc. Ajuns in fala Liderului Suprem, Ayatollahul Seycd Ali Hosseini Khamenei, noul preEedinte se apleacl Ei-i siruta mdna cu un gest umil qi indrizne!. in fond, Ahmaclinc.jad c primul preqedinte iranian care indrdzneEte sd igi afirrnc, astfel, devofiunea. Anunfati de acest gest fulgcrdtor i;i pasio-

180

Rdzboiul timpurilor

Jihad

;i Ahmadinejad

lfil

nat, viziunea lui Ahmadinejad se revarsd f5rd intdrziere. In octombrie, el mdrhrriseqte cd ar dori ca Israelul sd fie ,,Eters de pe hartb". in noiembrie ;i decembrie, pre;edintele vorbeEte mult, slobod qi furios despre Holocaust, trucul prin care evreii au reuEit s6 domine qi sd puni la lucru, in folosul sionismului, istoria, politica, economia gi puterea militard a Occidentului. in ianuarie 2006, preqedintele aprobi eliminarea completd a muzicii occidentale. Solulia muzicalS finali se aplic6, fdri exceplii, de la Palestrina la Eminem. Dupd cdteva zlle, preqedintele propune ldrgirea experimentului organizatinascensoarele Primdriei: bdrbatii si femeile vor folosi trotuare separate. La sfdrqitul lunii, cAnd multd lume era de pdrere cd Ahmadinejad e doar candidatul cel mai indreptSlit sd doboare recordul saudit de interdiclii, Ahmadinejad face anuntul esen!ial: Iranul va duce p6nd la capdt programul nuclear iniliat in 1990. Inspectorii Agen{iei Intemalionale Atomice srnt inchigi pe dinafara granilelor iraniene. Sigiliile plasate la instalaliile nucleare in cursul inspecfiilor anterioare sunt rupte. Negocierile purtate timp de aproape patru ani cu ,,troica" european6 (Fran!a, Germania, Marea Britanie) sunt suspendate. Iranul vrea sb devinb putere nuclear[ Ei are ceva de ascuns. Preqedintele vorbegte rdspicat despre dreptul Iranului de a produce energie^nuclearb, dar nimeni nu mai are nervi Ei umor pentru a$a ceva. In fond, Iranul e un scandal petrogazos. Extraclia de !i!ei atinge patru milioane de barili pe zi. Rezervele confirmate de 1i1ei ajung la 133 de miliarde de barili, iar cele de gaze naturale la 26 de trilioane de metri cubi. La ce bun energia nucleard? Dacd suferb de un misterios deficit energetic, Iranul are la dispozilie cincizeci de miliarde de

nezd creqte scipat[ de sub conffol, pe importuri de-a drcptul cosmice , de gaze qi petrol iranian. Dar Iranul nu vrea dc fapt energie nucleard. Iranul viseazd sd devind putere militar-nuclear6. Iar visul e aproape implinit. Ceea ce era, pdnd ieri, o ipotezd fantasticd va deveni in curind o realitate geo-

politicd, iar trecerea de la potenlial la teal are doi pdrinli: devitalizarea Occidentului qi brutalitatea vizionari a luiAhmadinejad. $i tocmai pentru cX au circulat, cu strictefe, pe trotuare separate, pirinlii acestei transformdri au reuqit sd se intAlneascd intr-un co$mar'

Mahdi;i realismul
in aparen16, Uniunea Europeand a dat greg, iar Statele Unite mai au un cuvdnt de spus. in realitate, Ahmadinejad repetd, probabil fdr6 sd Etie, un ciclu istoric pe care Occidentul l-a depiqit razantinanii '30, dar riscd sd-l rateze acum' E vorba de aqa-numitul,,realism" diplomatic' ln acceplia sa european[,,;ealismul" diplomatic presupune un ralionament istoric infailibil: conflictele au loc din cauza lipsei de flexibilitatc spuin negocieri. Adversarii Ei crizele sunt inevitabile, dar aduexcesul de rafiunc ne mai departe doctrina ,,tealistd"
ce, inevitabil, victoria. DacE nu raliunea reciproc6, atunci mdcar raliunea superioard a aborddrii occidentale va impunc o so-

dolari anual (suma totalS a veniturilor din exportul de 1i1ei) cu care poate cumpira Ei pune la pedalat 4 368 291chinezi. Contractul s-ar putea face intr-o clipd, cdci economia chi-

lulie nonviolentd. Ce propune accastd tcoric, imbrir{i,sata dc ideologia negocianti a Uniunii Europcnc, dar r;i dc birocraprclungi{ia Departamentului de Stat american, c, pc scurt, r ea lhtziei ra{ionali ste in i stori c. D ac ir A I.r rn ad i n c i ad f or\eazd, rdspunsul trebuie sd aducd o salvl dc conccsii: comer! pe scar[ largb, comenzi de import qi invcsti(ii dircctc. Dacd Ahmadinejad fo\eazd in continuare, rdspunsul trebuie sd fie, in continuare, o salvi de concesii: un loc in Organizalia MonI l

l,I,

I82

Rdzboiul timpurilor

Jihad;i Ahmadineiad

ll{l

dial6 a Come4ului, imprumuturi ale Bdncii Mondiale, negocieri qi, mai ales, promisiunea fermd cd Occidentul nu va contempla solulii militare. Acest apropo enonn la bunul-sim{ al adversarului std in inima,,realismului" diplomatic flrd sd-l explice cu totul. Adevdrul e c6, in mod esenlial, ,,realismul" diplomatic nu e nici un ,,realism", ci practica inerti a unui liberalism cdt se poate de onorabil care nu iqi poate sus{ine teza cu argumente convingdtoare pentry lumeaplasati in afara seraiului socialist-pacifist occidental. In anii '30, acest gen de infirmitate se numea appeasemenl gi era girat de un presupus ,pragmatism" britanic, in timp ce era inleles Ei exploatat, la Berlin, drept p6rtia, rdgazul Ei sldbiciunea pe care vor aluneca, spre finalizare, proiecte istorice violente. Dupd qaptezeci de ani, leclia nu a fost inleleas6 decdt de cdqiva istorici fdrd cititori. Declinul posturii occidentale in fa{a presiunilor istorice a continuat gi a ajuns, acutn, la por{ile Teheranului, unde salutd discret asprimea gi voinla compactd de dominalie, intrupate deAhmadinejad. Iranul va avea in urmdtoarele doudsprezece pdn6latreizeci qi Ease de luni arma nucleard. ,,Realismul" diplomatic euroamerican a fost surclasat de fiul fierarului. $i mai ales de viziunea sa fix5: forla. Ahmadinejad e expresia unei energii cumplite Ei inteligibile pentru societXlile Occidentului. El coboar5 dintr-o osmozd popular-religioasi, nu din arta diplomaliei speculative. Acolo unde diplomalii cred cI discutb cu un jucbtor, ei au in fa!5 un monolit. Daci e sb credem relatdrile siptdmdnalului The Observer, in septembrie 2005, monolitul a stat nemiEcat, pe un fotoliu, in biroul lui Kofi Annan Ei a mdturat pe jos cu miniqtrii de Externe britanic, francez qi german. Chiar daci nu vom cunoa$te niciodatd detaliile exacte, faimoasa intAlnire de la sediul ONU a pus fald in fa!6 oameni afla{i pe trepte diferite ale raliunii. Ahmadinejad nu-

treEte o sinceritate indubitabilS. Problema acestci calitit{i c caracterul ei infernal: odatd plasati in vArful politicii dc stat

gi cuplatS, acolo, cu sensul mesianic al istoriei, naivitatca umand a lui Ahmadinejad devine o armd cumplitd. $eful statului iranian crede in Mahdi, episodul apocaliptic care marcheazdrevenirea in lume a Celui de-al Doisprezecelea Imam, la sfhrEitul istoriei. Iranul va fi, atunci, pe creasta unei apoteoze spirituale care va dicta dominalia lumii islamice Ei va impune inclinarea ultimd a Occidentului, inainte de ieqirea

din scen5.

Demograjia disperdrii
Problema unei asemenea viziuni e suporhrl energetic. Fdrd un executant drastic qi fird o masl populard, ea va avea cam aceeaqi soartd ca a unui Iran frrd rezerve de gaze;i petrol. insd Ahmadinejad a apdrut la timp. Onestitatea lui minerald,, care evocd frugalitatea tiranilor vizionari, de la Hitler la Lenin, qi capacitata de a indura in numele unui proiect de preschimbare a lumii sunt exact sprijinul volitiv care poate transforma spasmul unei minli inapte de analizdnuanfatd in-

tr-o miqcare istoricd. Restul vine dinspre demos-ul primar si incoltit al unui Iran aflat sub o presiune culturali mortal6' Jara std sd explodeze sub forla propriei demografii. Mai mult de jumdtate din populalie are sub treizeci qi cinci de ani. O masd enorm[ de tineri atfuni' de o economie strict petrolier5. in ciuda unei imaginalii energice (dar redus[), Ahmadinejad e incapabil sE treacd de proiectele tipice etatismului mecanic: Pregedintelepaffoneazd Fondul Reza (1,5 miliarde dolari) prin care distribuie slujbe, apartamente qi ajutoare bineqti tinerilor cdsdtorili, qi tot preqedintele proicctcazit strlmutarea a 60 000 de sate pe care administra{ia nu lc tttli

184

Rdzboiul timPurilor

Jihad;i
actorul. Ce e de fdcut?

Ahmadinejad

ll't1

poate intreline. Statul iranian se extinde Ei consumX extrem fbri a produce altceva in afara unei datorii publice enorrne. Lipsa de solulii e deja o epocS in Iran qi, ca orice timp istoric ratat, ea dd o dezll:uzie nafionald, dar Ei humusul unui resentiment in aqteptarea focosului. Newoza sociald a qomajului gi golul existen{ial cu care s-au soldat totugi vizibil primii

cii gi a naturii umane' Apoi, Iranul

a deschis ostcntaltv tt'

11/9

Actul

doudzeci qi cinci de ani de Revolulie Islamici cer o compensalie masivd. Aici interyin fcbra religioas[ gi nalionalismul. De la un
cap la altr"rl al oricntului arabo-persan, ecualia e aceeaqi: mase enorrne de marginali qi neutilizali rumeg5 un folclor conspi-

in afara etemei recomand[ri care trimite la negocieri inNimeni noite, solufia e pur qi simplu acliunea cu orice pre!'

parnu u s"sirai*uibitt. dramatismul situaliei decdt vechiul

rativ, cu evrci $i amcricani satanici, dar sunt atraqi in acelaqi timp de materialismul abundent al Occidentului. Tensiunea e insuportabild: cxact in clipa in care descoperd vigoarea credinfei, aceiaEi oamcni sc simt seduqi qi retraEi din formele vietii traditionale. Rcscntimcntul, confuzia, febra qi disperarea umbld pe strdzi qi umplu cafenelele, partidele rdzboinice qi celulele teroriste, de la Damasc la Teheran qi de la Rabat la Amman. Acum, prin Ahmadinejad, acest fluid resentimentar a devenit putere de stat. $coala realistd euroamericani incearcd, dup6 o schemi mcreu schimbitoare, sl intre in contact cu acest conglomerat unic, dar face mereu o greEeald fatalS de adresare. Ea se incbpdldneazd, naiv Ei vicios, sd distingd curente Ei facliuni (,,reformi9ti", ,,conservatori pragmatici", ,,duri") acolo unde se afl6, sub chipuri qi discursuri diverse, o inflamalie unicd. Iluzia extreml a acestor incerc[ri patetice de armisti{iu mediat printr-o terminologie e depbgitd numai de marele cliEeu al ,,comerlului care imbuneazS". Rezultatul acestei idei a defilat de doui ori, in ultimele gase luni, prin fala promotorilor sdi. Dupd un deceniu de facilitbti si zeci de miliarde de dolari cheltuili pe schimburi comerciale, Rusia a inchis demonstrativ gazul Ei a lSsat Europei timp sd g6ndeascd la esenla cinicd a politi-

trzanalnegocierilor infinite: Jacques Chirac' Pe 19 ianuaric 2006, preq-edintele Franlei atatato mare ocazie de a-Ei linc gu.u it mod conven[ional qi a ameninlat cu o ripostd neconiEi iniengionald. chirac a promis o loviturd nucleard oricui nuclear chipuie cb poate organizaatentate teroriste, cu material improvizai pe teritoriu francez. Nimic nu ne opreEte slcrefrandem cA p."q.dittt"l. a fost informat de serviciile secrete urtrpruunui scenariu care duce de la capacitatea nucleard "ar" este iraniandla acliuni teroriste protonucleare' in fond, lranul qi JiHezbollah patronul terorismului intemalional clasic: Laden iradul Islamic sunt finanlate de Teheran' Osama bin qi Al-Zarqawi au primit addpost in lran, chiar daci Teheranul a trebuit sd calce pe principiile teologice care fac din in calaceqti doi sunnili proeminenli persoane indezirabile forpe culele subversiunii qiite' Cu Ahmadinejad stdp6n "noi
me de energie", terorismul islamic devine o putere necunoscuta Chirac' qi impreviJibild: Jihadul Nuclear. Asta gtie, probabil,

insd avertismentul preEedintelui francez are prea multe stadiul de abuz verbal' Planurile de acEanse sd rbmdn6 la imposibile, atunci extrem de comiiune directd sunt, dacb nu plicate. La Pentagon, jocuri militare simulate pe tema unei iovituri de anihilare a arsenalului nuclear iranian au sugerat c[ operaliunea e posibild. Ea nu presupune o loviturb izolatd (iand lrak-Osirak, 1981) ci o campanie de aproximativ

'

186

Rdzboiul timpurilor

RENA$TEREA BARBARIEI

o sdptdmAnd, cu bombardarea masivl a c6torva zeci de instalalii pe care iranienii le-au rispdndit, prudent, pe o arie laryd,.La nivel militar, operaliunea poate fi executatd de Statele Unite (Israelul e scos din discuqie de lipsa mijloacelor tehnice). La nivel politic, opera{iunea e insb aproape imposibil6. Statele Unite sunt angajate pe frontul irakian qi Iranul ar riposta rdsculdnd tot bazinul qiit din sudul Irakului. Livrdrile de !i!ei iranian ar fi suspendate ;i ar provoca, astfel, presiuni ernopene asupra Statelor Unite. Cdile de navigalie gi trafic petrolier ar fi blocatc sau atacate militar de fo4ele iraniene din Strdmtoarea Ormuz. Campania americand ar face, inevitabil, numeroase victime colaterale, iar BBC qi CNN qi-ar face prompt numdrul favorit, supundnd publicul unei diete continue de reportajc plinc de compasiune pentru victime gi de ostilitate pentru amcricani. Dilema pe care Mahmud Ahrnadinejad a plasat-o in fafa statelor occidentale nu are rczolvarc. Acesta e motivul anume pentru care ea trebuie rezolvatd, urgent. Aceastd situalie tragicd e semnul unui conflict ireductibil. Acel gen de conflict pe care il poate produce doar intAlnirea a doub lumi in imposibilitate de comunicare: frigurile spartane ale unui Iran in crizb si ra{ionalismul decadent al unui Occident care nu mai crede in conflicte pentru ci le-a exclus teoretic dintre realitdlile primare ale psihologiei gi istoriei. Nu ne agteapt6 un accident, ci o continuare. Lumea urmeazd cursul deschis de ziua de 1l septembrie 2001. Dupd mdcelul de la New York Ei rlzboiul din Irak, ciocnirea cu delirul teologico-nuclear iranian va fi al treilea capitol al dramei. Au trecut patru ani de cdnd preqedintele Bush a vorbit de Axa Rdului ;i a aEezat acolo lrakul, Coreea de Nord qi lranul. Nimic mai obscur. nimic mai exact.

Moto: Mehr Lichtl (cuvinte atribuite lui Goethe, pe patul de moarte, 1832)

Dupd cinci ani de ciocniri corp la corp 9i minte la minte, pe un front care s-a deschis la New York (11 septembrie 2001) necunoscut' lumea occidentaEi ." uu incheia intr-un viitor de a-gi pune intrebdridreptul lucru: singur un cucerit i6 a rdzbol? De ce nu e acest logic merge nu le corecte. De ce net superioar5? $i, mai ales: decis r6zboiul de forla militard cum de nu se restr6nge, ci se ldrgeqte un conflict in care fortoate bdtbliile direc!a militar6 occidentald a cdqtigat, deja, par provocate de iritante intrebdri Aceste adversarul? cu ie unor descocu surpriza mult mai face de-a nerdbdare, dar au periri greu asimilabile.

Rdzboaiele lungi sunt culte

cidentului, cu condilia sd observim cd ele au fost intotdcauna conflicte esen{ial diferite de aqa-zisclc rdzboaic scurtc' Existd, de pildd, o diferen![ care trccc dc duratd intrc l{dzboiul Rece (ultimul rdzboi lung cunoscut noud) ;i ,,schcma rapidi" (pericol-ripostd-victoric) a cclor clotri rizboaic mondiale. Dacd durata c un indiciu, atunci ar trcbui sd nc aducem aminte c[ nici un rdzboi lung, dc la drama pcloponesiaci la Rdzboiul de 30 de ani(1618-1648) qi la Rizboiul Rece, nu s-a petrecut Ei n-a trecut doar prin forla angajamentului militai. in fiecare dintre aceste caztJri, ciocnirea militard a fost

in fond, rizboaiele lungi nu sunt

o noutate in istoria Oc-

188

Rdzboiul timourilor

Renasterea barbariei

I H()

umbra unei probe de rezistenld mentali qi valoricd. Tdria unei culturi gi sl5biciunca cclcilalte au tranqat conflictele. O anume indArjirc ;i fidelitate fald de propriile convingeri s-au impus, deEi nu fanatismul pur a decis mersul evenimentelor. Fricliunea culturilor a surclasat conflicte din care istoria a retinut, adeseori, doar spectacolul militar terifiant. Ciocnirile lungi au prea pufin de-a face cu achiziliile teritoriale. Ele se incheie cu expansiuni mai intdi culturale Ei abia apoi spaliale. Un rdzbor inexplicabil de lung e semnul unei intrebiri generale asupra culturii,'iar aceastd dilemb testeazd dur capacitatea colectivd a p64ilor aflate in conflict de a rdspunde nevoii umane de plasare in lume. Mai simplu spus: intre doud culturi aflate in conflict existd o nepotrivire fundamental6 de atitr:dini cineva e nemulqumit de situarea sa in lume decide cd viafa trebuie reformulat[ in termenii radicali ai Ei unei noi doctrine. Obiectivul principal al acestei revolte e, invariabil, salvarea omului Ei stabilirea singurei ordini in care acesta poate fi protejat de degradare. Aici, in planul violen{ei ideologice, se duce lupta qi mersul ei e mdsurat de aqa-numitele rdzboaie lungi. Catolicism sau calvinism la 1650 e de fapt una Ei aceeaEi intrebare cu libcralism occidental sau socialism sovietic la 1950. Noul rdzboi lung in carc e antrenatA, dtn 11 septembrie 2001, civlliza{ia occidental5 nu e radical diferit. Aceasti ipotezd, incepe s[ ?qi facd loc in analizele generale ale istoricilor contemporani Ei a impus deja c6tcva modificdri majore de injelegere. Prima dintre ele priveEte natura adversarului qi calitatea tehnicd a conflictului.

mulS de serviciu, extrem de utild in momentul lanstirii ;ir tltlr ce in ce mai nepotriviti asI6zi, dupd ce conflictul s-a atlittr-

cit in propria istorie. intre timp, realitilile interne alc noultti rdzboi au dictat o reevaluare masivd. Toate valorile qi mesajele adversarului, incepdnd cu discursul ideologic qi incheind cu tehnicile de luptd, s-au dovedit propuneri de o antimodernitate frapantd qi neverosimil de eficient5. Ele au infirmat fulgerdtor ?ntregul cadru de gdndire strategicd ra!iona16, fondat de conceptele debazd ale analizei lansate, acum aproape doui sute de ani de Clausewitz, noi teorii a primitivului, a reEi au pus urgent problema unei ziduurilor abisale, a culturilor qi mentalitililor in regim de cri-

zd..Paradoxul antimodem al Islamului dezlSnluit e complex gi derutant. inapoierea antimodernb a discursului islamic e evidenti qi acest fapt ar trebui sd fie suficient pentru a sugera cb egecul ofensivei cate vizeazd obiective anacronice precum Califatul sau $aria este inevitabil. Nu e a;a' Dificultatea vine din capacitateapromotorilor de a ambala Ei de a avansa acest discurs prin tehnici Ei forme ultramodeme, incepAnd de la canalele de distribulie media, continudnd cu pregdtirea Eocurilor la nivel psihomental Ei incheind cu abordari militare neaqteptate. Pe scurt, noile ipoteze strategice ale Occiden-

tului tiebuie
cognitivd

o analizd larg[, in care ideea culturald e cadrul, iar tehnica militar[ detaliul. Aceastd mutalie
sd inglobez e

Sensul violenlei
O deconspirare anevoioasd a schimbat datele iniliale ale problemei. ,,Rdzboiul impotriva terorismului" a fost o for-

fo(atd de o aparilie sumbrd Ei dizolvantd: Renuqt"t.u barbariei. Dupd I I septembri e 2001, violenla terorisi6 islamicd a l6sat impresia unei iralionalitSli fundamentale. Mesajul are, insd, cu totul alt conlinut. Atacurile sinucigaqe, asasinatele in masS qi execuliile rituale, cu care terorismul islamic continud sI ingrozeascd,,lumea civtlizatil',au fost mult timp inlelese ca acte de violenld pur6. Ceea ce e riguros exact qi ?n acelaqi timp insuficient' Ce a scdpat la mdsuritoarca noului produs violent islamic e tocmai valoarea strategicd a barbita fost

190

Rrizboiul timpurilor

Renasterea barbariei

t9l

riei. Cdci barbarie nu inseamnd, in acest caz, lipsd de inteligen!5 opera{ional5. Acest nou limbaj trebuie inleles Ei contracarat. Ceea ce presupune o permutare disciplinard masivi. inlelegerea istoriei va fi inlelegerea nevoii de barbarie sau nu
va

Psihosubterana
Noua teorie a rdzboiului e, mai cur6nd, o morfologie, o descriere de fenomene, trdsdturi, tradilii qi intenfii strategice. Primele ipoteze ale teoriei 4GW au fost lansate de teo-

fi

deloc.

reticieni militari grupa[i in jurul publicaliilor americane Marine Corps Gazette qi Defence and National Interest.Un
rezumat pdtrunz6tor al stadiului actual al teoriei a fost publicat, recent, in revista Policy Review, de Tony Corn, fost analist politic la ambasadele americane din Romdnia, Federalia Rusd qi Franla, acum membru al Institutului pentru Rela{ii Externe al Statelor Unite. Teoria 4GW porneEte de la observa[ia cd premisele clasice ale conflictului armat au fost masiv erodate Ei remodelate de un turbion ideologic. Odatd cu apariqia pe scend a terorismului islamic, o noui tipologie intrd in joc, la toate nivelurile de conflict. AnaliEtii Ei planificatorii militari occidentali nu mai pot folosi nici una dintre ideile care au construit vechea teorie a orientalismului. Arabul exotic qi perfid al secolului al XIX-lea a fost inlocuit de o doctrind masivd, deun corpus omogen de practici qi valori care intre{in un rdzboi deschis 9i ascuns, vizibil ;i invizibil, un conflict structuratpermanent, la doul ctajc: mai intOi, conflictul deschis, care line prima pagind a ziarclor rsi menline anarhia spectacular5, sAngeroasd qi fbtogcnici din Irak. Tot la acest nivel se situeazd Ei atcntatclc tcroristc in serie, executate cu o expunerc aproapc cxhibilionistir la Ncw York, Londra, Bali, Madrid, Rabat, AInman ctc. La celllalt etaj, evolu[iilc sunt aproapc irnpcrccptibile. Aici, obiectivele sunt ncdcclaratc ;i nonmilitarc. EIe populeazd o psihoculturl practic ignoratit pdnd la studiile consacrate ei de promotorii tcorici 4(;W. La acest nivel, toate mizele sunt strategicc, iar sus{incrca lor e asiguratd de tehnici nonmilitare: exploatarca soflsticatd a mediilor electro-

4GT4/ Primele semne ale acestei urgente au fost privite, in Occident, cu spaima gi jena adunate in secole lungi de ra{ionalism liniar" Treptat, aceast[ cenntrdfilozoficd,a trebuit sI cedeze, sub presiunea nevoii dramatice de inlelegere pe care rlzboiul cu Islamul nu conteneste sd o amplifice. Aga a apIrut schila teoreticd din care s-ar putea naqte, in curdnd, o noud teorie generald a conflictului de culturi qi civiliza(ie. in varianta ei cea mai avansatd, aceasti schi16 e o sumb de ipoteze qi observafii articulati sub genericul4GW. Acronimul vine de la cuvintele Fourth Generation War Rdzboiul de Generalia a Patra. Pe aceastd scali descriptiv5, primele trei trepte genera{ionale sunt, evident, cele doud rdzboaie mondiale. A treia e RXzboiul Rece, iar a patra e misteriosul mutant declanqat oficial odatd cu atacurile din l l septembrie. Elementul cheie al noului concept e ruptura calitativd care desparte primele trei trepte de a patra. Altfel spus, rlzboiul cu Islamul, sau substituful siu acronimic 4GW, nu continud si nu trebuie si fie tratat drept continuare a primelor trei conflicte globale ale umanitdlii occidentale. 4GW e prin excelenld altceva Ei nu poate franalizat decdt dupd redefinirea conceptelor care au descris gi au explicat primele trei conflicte. Care e definilia noului tip de conflict?

192

Rrizboiul timourilor

Rena;terea barbariei

l9r

manipularea in primul rAnd, traficul pe internet - de informare occidentale Ei pervertirea -, discernbmediilor m6ntului eticojuridic occidental. Un argument aparent divergent in aceeaqi direc{ie strategicb e cxploatarea cruzimii, in special prin acte ritualizate de violen!6, ?n primul rdnd decapitdri, mutildri qi acte sinucigaqe in serie. Dacd atacurile teroriste clasice urmdresc, in mod declarat, s6ngerarea pAnb la sleire a economiei qi a capacit5$i de refacere sociald ale Occidentului, tehnicile folosite la acest al doilea palier !intesc, in mod disimulat, nerlrrl intern al culturii adverse, ramifica{iile sale publice ;i codul sdu intim. Groaza de barbaria islamicd qi era de incertitudine asupra propriei culturi, proclamatd de elitele Occidentului, iEi dau mdna in acest proiect perfect articulat. Din acest punct de vedere, Occidentul trebuie sd opereze o ajustare imediatd. Disciplina in frontul militar Ei viteza de evolulie tehnologicd r[m6n importante, nice dar coeziunea ;i contraacliunea cultuald sunt decisive. se duce batdlia.

violen!5 cu interven{ia voluntar[ in asistenla comunitrilir. Frontul maoist aduce in aqezirile cucerite mAna care ii ocrcte$te pe sdracii slracilor. Ostaqul care ia plugul de coarnc, devine invSlitor sau repard casele vdduvelor, fondul militar de asistenlb ;i alte iniliative de acest gen cautd popularitatea Ei inlocuiesc qocul inilial cu o reaclie de recunogtinld gi solidaritate. O tehnicd pAnd la un punct asemdndtoare a fost utilizatl de VietCong in zonele rurale din Vietnamul de Sud. La sfbrqitul anilor '60, John Paul Vann, un militar american specialist in tehnici de contrainsurgenfd, a descris problema rizboaielor purtate in cheie culturali, recomandAnd mijloace Ei atitudini noi armatei americane, angajati in lupd cu gherilele comuniste vietnameze. J. P. Vann vorbea de pe un front unde a putut constata succesul operaliunilor psihologice ale gherilelor, lipsa de comunicare a trupelor americane cu releaua sociald a satelor vietnameze qi impopularitatea crescAndd a autorit[lilor sud-vietnameze, corupte Ei lipsite de contact cu societatea pe care incercau sd o apere de comunizare. Recomanddrile lui Vann, care mizau pe ,,indigenizarea" unitdqilor speciale americane qi pe recrutarea popula{ici locale, au fost ignorate mult timp, dar sunt rcdescopcritc aculn de o generalie noud de psihologi qi stratcgi militari. lrrsu izvorul principal de teme Ei tehnici al miqcdrilor islantistc nu e nici maoismul, nici Vietnamul, ci, aproapc sigur, ltilzboiul din Algeria (1954-1962). Modclul primci insurgcrr(c victorioase a unei fo(e nationalistc arabc a f erscinat rnii;carilc islamice. Din punct dc vcdcrc rnilitar, rirzboiLrl algcrian nu mai are prea mult de ofcrit cclor carc il stucliazir ustirzi. lrvolu[ia

Aici

Fundalia algeriand
Patentul rizboiului cultural instrumentat in subsidiar de Islam nu e lipsit de influen{e qi precursori. El datorcazd enorrn filozofiei gherilarde a maoismului gi a VietCong-ului. Gherila maoistd a fixat un concept folosit, din anii '60 incoace, de toate miqcirile insurgente marxiste in Indonezia, Honduras, Nicaragua, Columbia, Nepal sau Mexic. Esen{a maoismului aplicat nu e releta militarb, ci o anume atitudine existenliald: acea cruzime care lintegte aranjamentele sociale ale societilii supusd presiunii. infometarea sau asasinarea secliunii active a societdlilor rurale e o tehnic[ de represiune uz:uald. Noutatea vine abia din altemarea acestei forme de

armamentelor Ei a comunica(iilor nrilitarc a lirst dccisiv5, in clc intcracliune cultural-sociald e aproapc intactir qi inspirir in continuare. Istoria militard a acestui rdzboi uitat c practic absorbitb. Nu Ei catalogul de simboluri qi dcvian{c psihomcntale. De ce erau,

ultimii patruzecide ani. insrt lcclia tchnicilor

F
t94
Rdzboiul timpurilor

rpoteza devia{iei sexuale nu poate explica de ce au ales autorii acestor acte respingitoare performanta publicd gi nu s-au mullumit si igi consume pridu in singurita,.. p *uti mai mult de gisit in aceastd practicdrrilah, carc fo\eazd o rleschidere spre lumea interioard u urubllor.'Un alt p"*0"* algerian: de ce au c6Etigat net rizboiuiinformaliilor servi_ ciile militare franceze (pentru a abandona campania, din motive de politici intemi)? Tortura, pru.ii.u,a masiv (de ambele pdrli) in timpul interogatoriului, nu poate exprica in totaritate succesul francez gi nu e singurul procedeu care a de_ moralizat gi a rupt rezisten[a atgeriana.

zu'

rebelii algerieni? Din purb declasarssexuald? Greu de cre_

de pildd, sodomiz,ali in public

ofilerii ftancezicaptura{i

Renasterea bqrbariei
de

l9s

Cine finanleszd dreptul Iu subdezvoltare?

u tradiliei le dau locuitorilor un sentimenide soridarizare inevitabil cu rebelii, iar aceqtia au asiguratd o bazdde alimen_ te gi de informafii. Modelul algerian"a fort int e timp dezvoltat si sistematizat. Extir

o anume compctenfd sociald. AEezdrile mici devin zone gure ale grupurilor dc ghcrild. Limba
Ei

pirea la lesutul social de baza., capacitateagherilelor de a ilustra

si_

Dincolo de acest gen de episoade exreme, tema strate_ gicd a acestor aqa-numite rdzLoaie_tr.Jur. e, in mare, ali_

buna.rrrouqi.r"

devenir

",T,H# acfiune asistenfial5 a marilor grupuri islamice. Frdlia Musul_ qi Hamas o opera{iune de T:-ri,Hezbollah mterven{ie sociald in Egipt gi"ondu. "norrna Algeria, in teritoriiie pui"rtini._ ne Ei in Liban, unde admin jstreald,piactic, gotul de regie co_ munitard l5sat in urmd de structruilepotitlce'tocale. programele directe sau indirecte ale acesto. -ig.a.i u.igurd subzisten_

.".u ..

*"lf;l ffi

l#::::iJ#1,?t

programelor de asistcn[ir pcntru palcstinicrrr, lir'durilc curopene ajung in conturilc satrapilor loclli ;i sunt rasplatitc, 'cu aqa cum s-a vdzut reccnt, in tirnprrl ,,criz,ct tluuczc.., ata_ curi asupra clddirilor gi pcrsorriilLrltri tJlj. Intcrvcn[ia miq_ cirilor islamice e o invcstilic nrult rnai prolirabil[. Demagogia sociali e, in acest caz, risplatitir pri' s.liclaritate politi"cA Ei

sub masca gi pretcxtul sistcmului wt,lfitra, curc li'rlc sii i:r in intre{inere zonele urbanc pasivc ulc iraril.r ().r$c. i,.r

un exemplu clasic. ln esenfd, strategiile de acest gen demons treazd,populali_ ilor locale cd grupurile teroriste sunt capabile si achite noia de plat', in societili neproductive, nonliberale gi subdezvolta_ te. Cu alte cuvinte, devenind garantul financiar gi asisten{ial al acestui tip de viald, miqcdrile islamice confirmd viabilita_ tea modelului nonoccidental qi in acelagi timp stabilesc o legdturi solidd cu soci_etdfile pe care le menlin, de fapt, in subdezvoltare. Ironia face ca, intr_un mod cu totul incon_ qtient, celdlalt fumizor de asistenld incremen ire al zonei Ei si fie programele de finanlare occidentale, in primul r6nJ industria promovatd de Uniunea Europeand. Con_ _caritabild vergenfa UE-miqcdri islamice nu este programati (deEi mi_ ^"ure,,de tul palestinian obsedeazi qi dezinfo patruzcci dc ani, Europa), dar e o realitate funclionali. Acest pact asis_ ten{ial.nescris rispunde intreblrii,,cinc finan{cazi clrcptul la subdezvoltare?" o intrebare exclusi, pinii nLr dclnLrlt, din societifile occidentare gi ingdduitir, chlar irr occirrc't,

in sAnul unor populalii in general abandonate, ignoratc sau neatinse de programele oficiale. problema princifald pc carc o pune acest gen de ac{iune e fabricarea unui enormatu clc naturd psihopoliticd, ra dispozilia miqcdrilor isramice. El devi2yb1za politicd prin care sunt apoi promovate obiective radicale. Victoria,,democraticd,, a miqcirii teroriste Hamas e

ta alimentard, educalia Ecolard gi asistenla sanitard minirrra,

.,,rui

196

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei qi mobile cantonate in pAntecele societSlilor ruralc urnlcllzrl s[ preia controlul asupra acestei zone vitale pentru ncccsll-

participare la acte de violen!5 popularS. Frontul islamic este, prin urmare, mult mai addnc qi mai pulin cunoscut decAt ldsa sI se inleleagd doctrina rdzboiului impotriva terorismului.
S dlb dtic i r e u ll/e s tfu liei

rul de informa[ii qi de aprovrzionare a rebelilor' Popula[ia

Tradiqia militarb occidcntali e modelatd de datele a$a-nuo rcferire la Tratatul care a pus mitului sistem wcstfalian capbt, in 1648, R[zboiului de 30 de ani gi a consfinlit conceptul de suveranitate nalional[ in toatd Europa. Rdzboaiele s-au conformat, la rAndul lor, acestui nou aranjament, presupunAnd mereu existenla unei geometrii stabile, cu doui centre de autoritate similar organizate, angrenate intr-un con-

flict simetric. Esen{a sistemului westfalian e tocmai vizlbilitatea totali a pi4ilor in conflict, a liderilor, obiectivelor, mesajelor qi mijloacelor de luptd. Datele conflictului cu lslamul nu se gdsesc in aceastd ecualie. Modelul westfalian e din ce in ce mai greu de suslinut. Proliferarea qi miniaturizarea armamentelor de distrugere in masd gi aparilia prepondercnti a factorului cultural in rizboaie reclamb o schimbare

masivd de valori in doctrina militard occidcntalS. Obiectivul principal al ripostci occidcntale, in conflictul cu Islamul, nu

locald trebuie feriti de impactul operaliunii masive de rcqi asisconversie moralS regizatide rebeli prin propagandd tenld social[. bar, inainte de orice, spun noii teorcticieni militari, e necepot contrasard revenirea la acliunile de mare precizie, care carapredilecliarebelilorpentruviolenlasimbolicS.Eliminarea liderilor gi a subliderilor de relea, prin asasinat punctual' foo tehnicS 10sit6 cu succes de armata israeliand, s-a dovedit israelo-palestinian foarte eficientd. insd analiqtii conflictului f6rd atrag mereu atenlia cd o asemenea politicd nu e posibild la presupune' aceasta iar o bizd de informalii formidabilb, mentalicu randtrl ei, o familiari zare perfectd cu teritoriul Ei tatea adversarului. Or, in centrul universului terorist islamic un^capitol descopese aflb problema violenlei simbolice rit abia de cur6nd de comentatorii militari. in ciuda aplicbrii repetate a acestei tehnici asupra sistemului nervos occidcntai, sau poate tocmai din acest motiv, reac\iapublici c cor.nplet inadecvatd. Mediile de informare au ajuns chiar partc

mai poate fi capturarea liderilor (ca in modelul rdzboaielor premoderne) sau distrugerea capacititii industriale a adversarului (ca in modelul celor doui rdzboaie mondiale), ci victoria culturali, scurtcircuitarea leg[turilor inteme ale alianlei politico-sociale pe care se bazeazdmiqcdrile islamiste. Noua doctrind 4GW revine, din acest motiv, la datele clasice ale mdsurilor de contrainsurgen!5, a$a cum nu au fost puse in aplicare in Vietnam sau Algeria, gi le dezvoltb intr-o suitd de lovituri militar-culturale. Efectul general poate fi descris drept o rebarbarizare a modelului westfalian. Unitdlile mici

aproblemei,amplificAndinvoluntarefectul.Practicaitltcttsi a violenlei simbolice e un fenomen, o miqcarc taclicri' trn capitol aparte qi o noutate qocantd. lnsi niuric t'ttt cslc intdmplator, lipsit de prcmeditarc satt strict pltkrlogic irt spcctacolul bestial pus in sccnl dc tcroristllttl islrtttttc. Capul plecat subia

il

tuia

nemode violenla teroristzr in occiclcnt c irnagitlca cruzimii psiclczechilibru tivate, a violen(ci gratuitc 1i susl-riciunca clc
I

Unadintrecclcrlrairilslrirrltlitcitrtlll.csiipubliceimpuse

198

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

hic. Atentatelc sinuciga;e provoacd mereu ,,oroarea" societdlilor occidentalc, sau cel pulin asta afldm din reacliile me-

reu identice alc mediilor de informare, din declara{iile politicienilor sau ale oamenilor de r6nd (care copiazd. formule folositc pAni la satura{ie in limbajul oficial). in scurt
timp insd, accst nivcl gcncral si oarecum vag avea sd fie depdsit dc o noutate terifianti: mdcelul ritual. Decapitdrile qi mutildrile de ostatici au deja o istoric incdrcati. Antropologul american Dawn Perlmuther a incercatprima centralizare statisticd a decapitbrilor executate de terorigti musulmani qi a inregistrat intre optzeci gi o sutd de cazuri in perioada 2001-2005. E vorba de cazuri documentate complet, in care identitatea victimei e cunoscutd, iar data qi locul execu{iei sunt bine stabilite. Nu intrd in acest recensdmdnt sutele de cazuri de decapitare inregistrate in afara Orientului Mijlociu si alte sute de decapitdri comise in Orientul Mijlociu, dar nedocumentate pAnd la capbt (e, de pildd, cazul copiilor decapitati de terorigtii islamici in Irak, la Latifyia, cel mai probabil la inceputul lunii octombrie 2005). Nu existd, insd, nici o indoiald asupra ariei de rdspAndire a acestei practici oribile. Ea coincide, foarte exact, cu aria de acfiune a grupurilor tcroriste musulmane. Primul caz atestat a fost inregistrat qi filmat in 1998, in Cecenia. Apoi, mai cu seam[ dupd 2000, cazurilc sc fin lan[, in Irak, Nigeria, Indonezia, Thailanda, Pakistan, Malaiezia, acolo qi numai acolo unde e activd o miq;carc tcroristd islamicd. Practica e confirmatd chiar Ei in ghctourile islamice din Europa. Asasina-

ria globalS de asasinate rituale, dezvoltatd, ca mesaj qi sctrtndturd, de teroriqti islamici. Ce spune mesajul Ei de ce lin sd semneze,in acest fcl, teroriqtii islamici? Intrebdrile au fost expediate, in general, de cdteva rispunsuri simple. Bestialitatea a fost citati, prima, intre explicaliile curente Ei, intr-adevir, qtim cd bestialitatea e prezentd la locul cdsdpirii, in camerele scunde gi mizere din casele conspirative ale oraqelor irakiene, unde se petrec de cele mai multe ori aceste grozdvii. $tim ce se intdmpld pentru cd asasinii insisti sd aflbm ce se ?ntAmpld. in odaia mizerd in care va curge, Eiroi, sdngele sacrificatului e mereu loc pentru un cameraman care fimeazd totul, in detaliu, de la un capit la altul. inregistrarea e prelucratd rapid gi, dupi cdtevazlle, e ,,postate", in condilii tehnice mai mult decdt decente, pe internet. De acolo, e reluatd qi plimbatS, din site in site, unde e consumatd de un public larg sau tezawizatd,incoteclii oribile, specializate in sadism, torturd Ei bestialitate. insd aceastd tendinld din umbr6 e pista greqitd. Desigur, spectacolul e insuportabil: victima e legatb de mAini Ei de picioarc, cildul se apropie din spate, prinde de pdr,,animalul dc sacrificat" Ei incepe sd taie, cu miEcdri lente, in timp cc ajutoarele sale frxeazl,lapdm6nt, trupul. Printre horcdiclilc Ei urlctclc inimaginabile ale omului in curs de decapitarc, cci patru-cittci participan{i scandeazb gutural Allah Akbarl Ciirrd capul c, in sf6rqit, desprins dc trup, gcful dc ccrcrnonii il ritlicir, tr clipd, la nivelul camcrci viclco, dupii carc il aq;azi, itttotclcauna, pe spatele trupuh-ri clccapitat. L'ittc a itvttt cttl-iozitlttca

rea rituali a lui Theo van Gosh. la Amsterdam. intrd in aceeasi serie. in Statclc Unite I fdcut vdlvi cazul unei familii de creqtini egipteni cop{i, decapitati de membri ai unei organiza[ii secrete islamicc, in New Jersey, la sfhrgitul lui ianuarie 2005. Incidentul a pdrut, la inceput, inexplicabil anchetatorilor, dar probele au dovedit cd micelul tinea de se-

privi accst gctt dc inrcgistriiri va fi bAntuit multl vreme de dctalii ?trlloriitoarc. lrt ltritttttl rAnd, poasau nechibzuin{a de a

te, migcarea lentd qi rdbd[toarc a cu(itului. Accasta insistenld

explicitd nu poate fi gratuita. [Ja lc spunc cclor carc privesc, din afard, cd spectacolul nu c o sirnpli rcglarc dc conturi, o

200

Rdzboiul limpurilor

Rena;terea barbariei
rezistd qi inspird postum, intr-un joc de mesajc pc carc irsil

pedeapsi extrem6, aplicatd intr-un moment de furie paroE momcntul sd distineem intre executie si asasinatul ritual. in mai toatc sistcrncic juridice cunoscute, execulia e rezultatul unci judccifi, al unui proces care a stabilit mai - a inmult sau mai pu{in lcgitim Ei credibil cd acuzatul - monopolul unei cilcat un sistem de reguli. Execu{ia e, astfel, autoritdli juridice, cel mai adesea de stat. Decapitirile la care recurg teroriEtii islamici au date complet diferite. Ele nu pedepsesc dupd o prescriplie legald (deqi invom vedea vocb un anume gen de norme) Ei, in cele mai multe cazuri, nu urmdresc o rdscumpdrare sau un beneficiu politic imediat. Lentoarea decapitlrii spune cu totul altceva. Cine se opregte, oripilat, la bestialitatea purd devine, intr-un fel, urmdtoarea victimd. Trauma provoacd o spaimd adAnc5, raliunea e complet blocatd Ei regia din spatele spectacolului montat de m5celari rim6ne nedescifratd.

sinii nu-l mai pot controla. Pe 14 aprilie 2004, terori;ti islamici l-au asasinat pc liir brizio Quattrocchi, un tdnbr italian angajat de o firmi clc sccuritate in Irak. inainte de a fi impuEcat, Quattrocchi a inccrcrtt si smulgd banda care ii acoperea ochii gi a strigat: ,,Acurll o sd v[ ardt cum gtie si moard un italian!". Inregistrarca video a execuliei lui Quattrocchi a fost capturatd de frupele amcricane qi difuzat6 in Italia. Curajul extraordinar al aceshri bdrbat

Capul plecat sabia

il taie tncet gi cu un rost

Expuncrca lcntd a cruzimii {ine de ritual. Ea transmite o valoarc simbolici imporlantd. Decriptarea acestei forme de manifestarc ritraald nu poate fi dusi pdnd la capbt decdt odatd cu interpretarea atentd a elementclor de spectacol. Cici fiecare detaliu al ccremoniei e elaborat cu atenlie, intr-o scenografie fixb. inainte de orice, decapitarea in regie teroristd nu poate avea loc in public, iar aceastd situalie nu e impusd doar de regulile conspirativit5tii. Pedeapsa aplicati intr-un spaliu inchis m[reEte impresia de autoritate qi atinge, cumva, ideea unei decizli vag judiciare. Totodatd, ea elimind riscul fatal pentru coeren{a macabri a acestui gen de ceremonii: proba de demnitate a victimei. Scenografia rituald poate fi de-

de treizeci gi ;ase de ani a emolionat Italia gi a fondat un cult memorial. Preqedintele Italiei l-a decorat post-mortem cu cea mai inaltb distinclie de stat, iar discu{ia asupra unui monument public in memoria lui Quattrocchi e in fazaftnald. Teroriqtii musulmani au inleles bine lecqia' Dupd fiascoul Quattrocchi, execuliile au fost reglementate strict. Spaliul inchis e aproape obligatoriu. Doar cdldul are dreptul la ultimul cuv6nt. Victima e lichidati mhceldreEte, fdrd dreptul la ultima dorinqd sau cuvinte de rdmas-bun. Singurele mesaje admise sunt inscrise pe perefii camerei, unde sunt mereu afiqate drapele sau inscrisuri musulmane, cel mai adesea citate coranice. Tot acolo se poate citi clar nuarticip anlii pozeazd aEeza\i in grup, umdr la umdr, imbrdca{i de obicci in negru, ca o instan!6 viguroasb Ei unit6. Fclele sunt acopcritc, in vreme ce vizibilitatea armelor e cdutat5, dupd o sugcstic care trimite la tradilia islamicd, in care arrna e semnul gravimele organi za\iei car e c onduce opera{iunea.
P

tdlii masculine

reglati de ultimele cuvinte ale condamnalilor, iar

acestea

militante. in centru se afldliderul grttptrlrri, care citeqte, de altfel, un soi de motivalie-sentin{d-proclittttrtitt{t.-tttr {ie. De obicei, textul e neobiqnuit de lung qi ramificat' pcltlrtt ttrrr alcs precaritatea spaliului cu rizibil uqor contrast rtltlirclol'it:lr clc un amestec e cel. Conlinutul acestor texte 'le xltrl occidentald, citate coranice qi cliqee antiimpcrialistc. nu e, de fapt, citit pentru a fi ascultat, ci pcttlt-tt il ol llillllcllta cu un minimum de gravitate institulionalit. Nitttctli Ittl va
qi

202

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

.10 |

grozhvie urmcaza. Apoi incepe mdcelul gi, abia din acest moment, care a ld_ sat in urmd decorul uzat al proceselor improvizate dintot_ deauna de revolu{ionari leninisti, gherile urbane italiene sau for{e de ,,eliberare" sud-americane, incepe sd curgd, odatd cu bolborositul sangelui, mesajul principal. insd efeitul esential se consumd altr-rndeva. violenfa inumind a decapitirilor trimite memoria occidentali intr-o zond de mult interzisd. De undeva, din trecuhrl primar qi premodern, din arheologia primelor straturi de via{[ umand, revine agresiv o amintire tabu, amin_ tirea pe care secole de modemitate civiliza{ie au cdutat sd Ei o facd uitatS: amintirea barbariei. Reintdlnirea cu acest monstru provoacd |eroarea. Nesiguran(a asupra rezistentei istori_ ce a civllizafiei inundi conqtiinlele qi provoacd o spaimd arheologicd, fbrd seamdn. pe aceastd, eiitare inspdimbntatd conteazd' autorii mdcelurilor. $i tot acesta este motivul pentru care, dincolo de teroare si dezgust, trebuie gdsitX tdria de a analiza qi de a inlelege. Decapitirile spun enonn despre na_ hrra advcrsarului, inten{iile qi premisele sale de gAndire. Ceea ce a scapat prca mult timp Occidentului ingrozite tocmai ca_ ractcrul articulat al accstor acte carc trec drept izbucniri de sadism pur. Dimpotrivd. Nimic nu c mai bine asezat cultural. mai confonn cu tradilia istoricd si spirit,ald a Islamului dec6t aceste presupusc actc dc ncbunie. Ele vin dintr-o istorie veche si se revendicd dc la o spiritualitate certd. Nimic nu e lipsit de sens gi de istorie in accstc asa-zise derapaje psihotice.

reuEi sb iqi fixeze aten{ia asupra mesajului scris, stiind ce

decapitarea. Cuv6ntul latin capitalls trimite anumc ll cup ;i decapitare. Cum gi de ce a ap5rut acest stil de suprimarc u vic, {ii nu e greu de in{eles. Explicalia cea mai simpld linc dc cli_ cienla chirurgicald. Gatul e punctul r,ulnerabil. Grcu dc apiinrt gi relativ uEor de lovit, gdtul e locul in care o lam6 binc fir_ lositi produce o rani fatald. La fel de importantd e conotatia simbolicd. Capul e sediul fizionomiei qi al persoanei vizibilc. El reprezintd, in cel mai inalt grad, fiinla moralb, vorbitoarc gi intelectuald a adversarului sau a condamnatului. Despir-

lirea capului de trup are, deci, o semnificatie dubld. Mai intdi, ea umilegte pdnd la capit qi anuleazl toate atributele superioare ale celui ucis in acest fel. in al doilea rdnd, acest gen de pedeapsd e un soc. Victorie nimicitoare Ei desfigu_ rare decisivd, decapitarea aduce executantului si asociatilor sdi un triumf fizic qi figurativ complet. Totodata, acest gen de mutilare provoaci o traumd lErd seamdn celor asocia{i cu cel ucis: familie, camaraz| societate. Caracterul exemplar al acestei modalitili de execufie a fost inleles rapid gi trans_ ferat in ceremonii care au mizatpe traumatismul public. Decapitarea a fost practicati in toate epocile gi de aproa_
pe toate regimurile politice cunoscute. Romanii au folosit-o adeseori pentru a reprima cumplit sediliunea militari (dcsi

Dr Guillotin

saudit postum

Decapitarea nu e o invenlie a regimurilor sau a istoriei islamice., Numim, astdzi, pedeapsd capitalh, orice pedeapsi cu moartea. lnsd termenul desemna la inceput, in mod precis,

regia publicd a executiilor romane era foarte redusa). Episoadele biblice mentioneazd decapitarea ca pe o practicd binc stabilitd. Evul Mediu european abundd in decapitiri obscurc sau de mare relevanl[ politicd. Ceremonia e, in acest purrcl, la apogeu. Decapitarea e recuperatd, intr-o regie amplilicrrtd industrial, de Teroarea revolulio nard franceza. I ) r .k rsc r r Ignace Guillotin propune, pe 10 octombrie 1789, Atlrrrrirrii Constituante iar onor membrii Adundrii aprobir <lt:t:r.e - ghilotinare pedeapsa unici tul care face din pcntru rlcliclcle majore (de cele mai multe ori, crima dc traclur-c r:orrrpkrl 5i contrarevolu{ionar). Monsieur Sanson, ci-r ir r I irc.ct r i l t . | .r lI

204

Rdzboiul timpurilor

Renqsterea barberiei
la un moment dat, o inovalie remarcabil6 in dontcrritt. Llt ;tt mdtatea anilor '90, in momentele de maximi violcntir alc titz

ului regim, se plAnsese in repetate rdnduri cd metoda de decapitare manuald nu mai era potrivitd. Num[ru] execu{iilor creqtea ame{itor Ei cdldii nu mai fdceau fald' in aprllie 1792, ghilotina e pusd pentru prima oatdla lucru. Toate Departamentele Republicii sunt inzestrate, in numdr mullumitor, cu noua maginlric. Teroarea se dezlinluie qi lama ghilotinei taie zllnic, de la un capbt la alrul al Fran{ei. Din 1871, instrumenhrl e pus la lucru ;i in Gcrmania, dar frenezia^ghilotindrii atinge apogeul abia in timpul rcgimului nazist.lntre 15 000 qi 20 000 de persoane sunt executate in acest fel, pentru crima de uneltire sau propagandd antinazistS' Pedeapsa ia un caracter special in cazul condamnalilor speciali. Cei mai invergunali sau detestali antinaziqti sunt ghilotinali cu fala in sus. Cariera ghilotinei se apropie totuEi de sfhrqit. Germania o foloseqte, pentru ultima oard, in 1949. Germania comunist[ o mentine cdtiva ani mai mult. Franla incheie execuliile prin ghilotinare in 1977. insd practica execu[iei prin decapitare era de mult o cxceplie. Disparilia ei completd nu e decAt implinirea unei tendinle constante. Pedeapsa capitald rdmdne in vigoare in destule state, insl nicdieri decapitarea, cu incbrcdtura ei sinistri qi dezgustitoare, nu mai e acccptabil5. Statul modern s-a eliberat de presiunea simbolisticii ritualc. Nu a abandonat-o cu totul, ci a recalibrat-o prin mijloacele discursive 9i ceremoniile universului politic liberal. Aceastd schimbare a avllt, ca atdtea alte variante de emancipare individuald qi colectivd, un ecou minim in lumea islamicd. Regimurile de orientare islamicd r[m6n fidele ritualismului primar, de care se simt bine slujite qi reprezentate. Pe listi: Arabia Saudit6, Qatar, Yemen qi Iran (se pare cd William Buckley, fostul Eef al stafiei CIA din Liban, a fost decapitat in Iran, unde a fost trimis de organiza{ia Hezbollah, care il rdpise in 1986). Algeria nu mai practicd oficial decapitarea, dar miqcbrile islamice algeriene au adus,

boiului civil, comandourile teroriste au apdtut insolrtc tlc un dispozitiv primitiv de tiiat capcghilotina ambulantd te, inqurubat pe podeaua unei camionete. In aceasti varialt-

ti

improvizatd, ghilotina a fost folositd pentru execufii rapidc, la fala locului, in cursul raidurilor asupra satelor qi oraqclor. Decapitarea e aplicatd cu rigoare, decor oficial gi fcrvcnmai ales in Arabia Sauditd (Iranul preferl laconstantd ![ pidarea, o altd pedeapsd de mare forld simbolicd). Persistenla decapitirilor publice in lara de origine a Islamului e mai mult decdt un accident. Pedeapsa sanclioneazd, in Arabia Sauditd, un mare numdr de delicte: religioase (apostazia), civile (omor, jaf cu mdnb armatd, trafic de droguri) gi sexuale (viol, definit exclusiv ca infidelitate homosexualitate, adulter a femeii). Aproape in fiecare vineri, dupd rugdciunile de prdnz, apailiarapidi a echipajului clasic, alcdtuit dintr-o ambulanld, c61iva ofileri de polilie Ei cei trei membri ai grupului de cdldi, e urmati de derularea rapidd a unui covor de plastic verde (culoarea Islamului) qi de plasarea condamnatului, deja tranchllizat cu fala sprc Mecca. Pia{a sau parcarea se umple de asistenld ;i decapitarea iEi urmeazd cursul. In spatele acestei proceduri oficiale se ascunde fidelitatea fa!6 de o lungd tradilie istoricd, niciodatd abandonatb. Tradilia e intr-adevdr coplegitoare.

Istoria islamicd a decapitdrii

Cronicari contetnporani sau comentatori tdrzir ai vic[ii Profetului menfioneaz[, frecvent, aazurrde decapitare in masl a prizonierilor. Aceste relatdri sunt perfect compatibilc cu ideile qi practicile generale ale timpului, aqa cum pot fi clc

7
206 Rdzboiul timPurilor Rena;terea ltttt'ltttt

t''r

'll

oraflate qi in justilia de curte europeand, qi in represaliile isin ins6' donate de comandanli militari europeni' ExistS' toria islamicd a decapitdrii o anume insistenld qi imaginalie specificb, un humus bogat, mustind de sd-nge Ei de sugestii' nu se va sublia niciodatd cu totul' El va permite' mai "ur" o retdrzit,cAnd practica va fi abandonatd de Lumea Noua' uqtard cu justifia statelor islamice, arondatd la co"orr."iu.. dul legal-religios tradilional ($aria) qi cu actele de violen![ digitaextremb ale terorismului islamic. Adaosul tehnologic' terolizarea Ei montajul video la care recurg, astdzi, expert' care ecou de riEtii sunt doar o fabuloasi camerd modernd

amplificd un reper arhaic. 'Celmaivechiepisodtrimitelaanul6T2,cdndbsrbaliitripredabului evreu Banu Qurazya sunt decapitali, dup[ ce se Cifrele t.ta. in acest episod, e vorba de 600-700 de persoane' Islamucresc specta",rlor, odatd cu expansiunea militard a

lui.Unadintrecelemaidiscutabileimaginiistoriceincircuzime neliniEtitoarc. in713 spaniolii creqtini din Toledo

tuali locali sunt dccapitati. Dupi bdtalia delaZallaqa,

reverie lalie r[mAne mult cintahrl califat iberic, spaliu vast de o crual noii corectitudini istorice. Faptele istorice ilustreaza
se

rdscoald.Rcvoltacrcprimat6qitolilideriimilitarigispiri-

?n 1086'

injurde20000decadavrcdcsoldalicastilienisuntdecapi. un.motate. Islamizareaprinviolcnld cxtrcmd Ei rituald e In del universal. Spania secolului al Vlll-tca nu e o exceplie' lndia lui Babur (t+S:-tSf O)' desccndent al lui Genghis-Han' o alt[ fanfondator al Imperiuiui islamic mongol Mughai

intasmd a,,tolerin!ei,., cultivatd de revizionismul istoric sunt decapita{i in masd, iar capetele aEezate fidclii invinEi 'care orneaz[ intrarea in corturile din tabara coin piramide

mandanlilor militari musulmani' Odatd cu aparilia otomanilor, decapitarea devine o practicd de stat Ei insoleEte aproape orice sfArqit victorios de bdtblie'

Balcanii qi rds6ritul european cullosc lo'ttlr'lrltr'1 irr ' 'r 'li aplecare dcosebitd. Izvoarele istoricc abtttttLr I'r' l-, tttttir' 1389, dupl o bdt[lie schimbitoare, la Kosovopol;t,' trlrr11111 nii ies victorioqi. Regcle sdrbLazdr e dccapitilt tttti'tltitl ltt 1444,bdtllia de la Varna se incheie cu un dczltslr tr lrrllrlirl pentru armatele creqtine. Vladislav, rege polon ltl I lttl''rtt t' e decapitat in tabira sultanului Murad. ln1463, sultanttl Mr:lr met ingdduie Marelui Muftiu al Imperiului s6-i dccapitczc personal pe $tefan Tomagevici, ultimul rege al Bosnici, ;;i pe fiii sai. in 1526, ungurii sunt invinEi la Mohacs' Sultanul -suleiman ordond decapitarea a 2 000 de prizonierr' Pe 26 august 17 1 4, la Constantinopol, Constntin Brdncoveanu i ceipatru copii ai sli sunt decapitali in public' Anton Maria del Chiaro, fostul Secretar al Domnului, ne spune cd BrAncovenau le-ar fi vorbit fiilor sdi, cu o clip[ inainte de sfdrqit: ,,Copiii mei, fili cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta. Sd ne m6ntuim cel pulin sufletul'" Practica decapitdrii nu se restrAnge la spaliul rdsdritean gi nu se opreqte in zorii epocii modeme. In 1807, in timpul expediliei militare din Egipt, sute de prizonieri britanici sunt decapitaqi de forlele otomane. Chiar in 1930, efortul reformator al lui Kemal Atatiirk e intdmpinat de o revolti de tip mahdist, vechi motiv milenarist musulman care anunld intoarcerea lui Mahdi (imamui salvator care pune capdt dezordinii universale Ei instaureazd Califatul Etern - cel mai recent Ei proeminent adept al acestei viziuni e preqedintele iranian Ahmadinejad). Revolta mahdist[ din Turcia anului 1930 e condusi de un Mehmet care se proclamb Mahdi qi porneqte, urmat de sus{indtori, spre coasta apuseanb a Turiiei. Acolo cuceregte c6teva garnizoane militare Ei, bineinmilitari locali. Predileclia leles, ii decapiteazdpe comandanlii in lumea musulmand' istoricd pentru decapitare e o constantd i.lici modernizareaindustriala, nici importul de institulii jurit q;

v
208
Rdzboiul timpurilor
Renasterea

barbariei

209

dice nu-i poate sldbi popularitatea. Regimurile de stat, rebelii qi apostolii Islamului se intorc mereu la ea, cu o convingere solidi, aproape cu reverenth. Tradilia gi istoria nu explicd indeajuns. Pietatca spune mai mult.

decapitirii e un reper sacralizat, o probb de fidelitate qi o

promisiune.

Bestia atinge iclealul

Teologia islamicd a decapitdrii
Urmele justificdrii teologice nu sunt greu de gdsit. Decapitarea apare in textele sacrb islamice, aqa cum apare in textele biblice. Cu o diferenld: acolo unde textele biblice inregistreazi o practicd, textele islamice formuleazd o prescrip!ie. Exegeli ai Coranului au identificat un numbr de pasaje care fac din decapitare o formulS de atac qi de execulie cu destina{ie gi simbolisticd precise. Cele mai citate pasaje au fost, mereu, supuse interpretdrii Ei reinterpretdrii teologilor qi filologilor musulmani, care le-au confirmat insemn[tatea qi actualitatea. Primul il indeamnd pe cel care luptd in numele Profehrlui: ,,CAnd ii ?nt6lneEti pe infideli pe c6mpul de lupt5, lovcgtc in gAtlej". Comentatorii musulmani, mai vechi sau mai recen[i, ai pasajului resping interpretarea formal[ qi recomandl respectarca stricti a accstei formule. Al doilea pasaj e la fel de explicit: ,,Voi stdmi groaza in inima infidelilor, tiindu-le capetele Ei zdrobindu-le mdinile". Comentatorii insisti asupra valorii practice a pasajului. G6tul e locul cel mai potrivit pentru loviturd, penfu cd e slab apdrat, iar zdrobirea m6inilor va impiedica adversarul s[ continue lupta. Acest gen de preciziri line de o artd militar[ de-acum depdgiti, insb nicSieri in exegeza coranicb aceste prescriplii nu sunt tratate cu distanla cuvenitb unor antichitbli. Decapitarea e, dimpotrivd, o realitate istoricd Ei o institulie simbolicd vie qi activ6. Intacti din punct de vedere dogmatic, tehnica

Tbietorii de capcte din inrcgistrirrilc viclco carc abundd pe intemet sunt slujbagi gruulii ai unui rit in carc dctaliilc au o importanf[ aparte. Distribu{ia, dccorul, costumclc, calit5lile victimei, instrumentele execu{ici sunt alcsc cu atur{ie gi respect. Punctul de plecare gi recordul sccnografic pc care cdlSii incearcd mereu s5-1 egaleze e, din accst pr-rnct dc vedere, decapitarea filmatd, in februarie 2002, a ziaristului Daniel Pearl, dela Wall Street Journal.Toate condi[iilc s-au reunit, cu acest prilej sinistru, ca intr-un jackpol ritual: un american evreu, jumalist la ziarul stindard al capitalismului pur-sAnge. Dupd mdceldrirea lui Pearl, aproape toate celelalte exercilii au cdutat sd emuleze jocul simbolic perfect al originalului . Pe 22 iunie 2004, teroriEtii islamici s-au grdbit sd-l declare ,,misionar" gi s5-1 decapiteze pe Kim Dun Il, un sud-coreean care nu avea decAt vina de a fi crestin qi de a se fi aflat in zona imediatd de acliune a grupului care l-a luat ostatic. Nevoia de simboluri gi de raportare la decorul istorico-teologic islamic pare prima preocupare a autorilor de decapitdri. Culitul care taie capete e o trimitere evidentd la sabie, arma tradilionald a bravurii militare islamice qi simbol istoric relinut, incd, de drapelele de stat ale Arabiei Saudite Ei Omanului. Nici tehnologia decapitdrii nu e intdmplStoare. in locr-rl unei lovituri decisive, teroriEtii practicd supliciul lent, prclungit. Aceastd incetineald premeditatd pare sd evocc o ncvoie de expunere, o dovadi de rdvnd pioasd a celor carc sc indreaptd, prin acte simbolice extreme, spre zona dc contact

210

Rdzboiul timpurilor

Rena;terea barbariei

2ll

cu alte timpuri, cu o mdrelie pierdutS, dar recuperabild' Aranjamentul studiat Ei violenla terminald a acestor acte continud chiar dupd incheierea execuliei. De indatd ce culitul a d. trup, c616ii incep un dans bizar, o serie de desprins

"up.rl de un cor de lopdituri Ei de inclindri ale corpului, insolitb strigdte satisfdcute qi recunoscdtoare: Allah Akbart' Dumnezeue mare Ei la el vor sd ajung5, de fapt, aceqti oameni care se socotesc cu prezentul, in primul rdnd cu formele sale vii, cu omul occidental, agennecontrolabile Ei contrariantb a unui timp nein[eles, grdinsuportabil6 tul schimb[rii, figura joncliunea cu o altd calitate bit Ei amelitor. c516ii vor s5 fac6 ula timpului, cu un moment sacru Ei ingdduitor, cu fericirea ispreajma in acolo, f6gdduinle, timd iare aEteaptd, plind de Spadei Ei toriei sfinte, in vremutile de glorie ale Profetului, poate qi expiator violent ritual acest Doar Inilial. Islamului dizolva. intr-o retorta subterand cu aparenle inalt spirituale,
orice complex, toate complexele. Bestiile ating idealul. La sffirgit, intr-o camerd plind de sdnge qi de capete, unele retezate, altele bolnave de cancer mitologic, domneqte regresia' Timpul s-a oprit, iar iniqialii in taina grozavd a sacrificiului au coborAt pAnd la capdt. in barbaria pur6.

Func(ia revizionistd
Reintegrarea devotalilor islamici in orizontul mitic al in-

tie prin deviere pentru ca:uza qi formula de viali islamicc' Simpatie prin deviere, pentru cd in mod evident nu cxista nici o sursd directS, nici o explicalie vizibild, imediatd Ei logicd aacestui gen de pdrtinire. Cu alte cuvinte, proislamismul elitelor academice occidentale qi al mediilor de informare in care se reflectd imaginea qi ideile lor nu coboard nemijlocit din contactul cu lumea Islamului. O indicalie mult mai sigur6 asupra mobilului acestei simpatii e imprejurarea constantd care face din simpatizanlii lumii islamice critici qi detractori ai lumii occidentale. Proislamismul presupune, riguros, antioccidentalismul. Excepliile sunt rarisime. Punctul de plecare al simpatiilor islamice e de fapt un addnc sentiment antioccidental, un dezacord, o ruqine Ei o culp[ care se transformi in revolti , coagtleazd intr-o criticd generalizatd aOccidentului qi identificd un oprimat, in care stau altemativa gi viitorul nonoccidental. Cdqtigbtorul desemnat al simpatiilor antipatiei fald de Occident e, dupd caz 9i dupd mersul istoriei, adversarul cel mai en vogue, rdsculatul dc serviciu: ieri, nazismul qi bolqevismul sau miqcdrile dc cliberare anticoloniale. Astdzi, terorismul islamic. Insd angajamentul proislamic nu e un formular de adeziune. Avclrtttrit acestei opinii este o poveste subtild 9i insesizabili, adcscori, chiar pentru eroii sbi. Ea incepe ca un act curajos tlc divergenld moraldfat/de istoria sau dc modclul social occitlctrtill gi se incheie cu spectacolul terifiant al convcrgcrr{ci' Icr-i'
gcc i tl ctr nazifrcarea Si bolSevizarea intclcctu l u i pro {ts i o p i st rlrl prag' Ijxistlr tal. Astdzi, islamizarea. Mcrcu, rinoccrizarca. Dincolo de el, clitarul inccpc sli vacllj ;i sil crcadli iu nou, in

ceputurilor este un mecanism obscur. lnstrumenta[ia ra[ionald nu e de mare folos in asemenea situalii qi cu asemenea pacienli. Istoria mentalitatilor Ei patologia de masS sunt cai ie abordare mult mai potrivite. in schimb, evolulia intelectual6 a elitelor occidentale, in relalia lor cu aceste fapte qi, mai larg, cu conglomeratul islamic, e oricdnd anabzablllrade simpalional. in mare, ne afl6m in fala unui caz colectiv

esenfa diferitd a

lumii pc carc tl proclanrli proltriilc tcorii. Procesul e fascinant. Iil inccpc cu intligcnizarca adversi a elitarului occiclcntal oarc sc dislocii clitt ltttnca sa, fdri a-i

pdr[si avantajelc. Trcptztt, clinccpc sa ltrimczc gcsturilc, modurile gi chiar costuma{ia unci altc lurni, intotdcauna ostild

-F
lI2
Rdzboiul timpurilor Rena;terea

barbariei

ordinii vechi. Elitarul incepe si imite, se simtc iniliat intr-un mister qi, in cele din urmi, e gata de abandonul total, convins cd participd la o dramd superioari, care il are in centru, ca revolulionar Ei agent al istoriei. Pe parcurs, insd, eroul trebuie sd elaboreze conceptele Ei imaginile, cadrul cultural care infirmi tradifia Ei justificd saltul in gol. Aceasti secre{ie resentimentari se numegte revizionism- Revizionism filozofic, istoric, artistic, religios. Fiecare dintre aceste domenii se curbeazd, sub influenla interpretirii revizioniste. intre toate variantele revizuirii generale a culturii occidentale, nici una nu a fbcut progrese mai rapide decAt rescrierea imaginard Ei resentimentari a istoriei. Ii datorlm aplecarea generali a tineretului, cu educalia ?ncd proaspdtd, spre exotismul frust Ei pur al lumilor neoccidentale. Ii datordm, in aceea;i mdsur6, ignoranla compactd in fala propriei istorii. Cheia acestei maqini de casat istoria e cligeul ideologic. Seria e impresionanti: colonialismul occidental (care nu-i deranjeazd, altfel, pe indienii sau nigerienii conEtien{i de cfutigul enorrn adus de contactul cu Occidentul). Apoi: sclavagismul, ru;inea care rdmdne, in acest gen de interpretdri, o proprietatc europeand qi nord-americana, nu o practicd universald, ilustrati copios Ei de arabi. Tot aEa, catalogul discrimindrii femeii, imbogSlit acerb de un feminism mut qi ridicol in fala declasdrii sistematice a femeii in Islam. Una dintre cele mai pagnice gi acceptate imagini ale seriei e,,marea civiliza\ie hispano-arab6". Califatul spaniol e un exemplu aproape didactic de revizionism istoric Ei meritb c0teva rAnduri ?n plus.

st6njenit6 lucririle istorice qi comentariile relor. Imaginea acceptatd in mod curent descrie acest mclanj civllizator drept o oazdde gust, toleranli qi spirit, intr-o Europd intunecoasb Ei violent5. Intr-adevir, imediat dupd 700, cAnd lslamul militar incepe sd urce dinspre Africa dc Nord, prin Spania, de-a lungul marelui estuar hispano-franc, echilibrul qi compozilia civilizaliei locale se schimbi. In momentul de apogeu al noului regim, cu aproximalie secolul X, putem vorbi de o importanti culturd de limb5 arabb. Problema civilizaliei e, insd, cu totul altceva. In primul rAnd, pen-

2ll gribite alc riu'

tru c[, dincolo de fo(a lor militari exceplionall, arabli instalali in Spania sunt o populalie redusd numeric. Aceas-

ti nepotrivire numericd intre efectivele qi succesele

militare

Soldatul ideii pure

Ce a fost, de fapt, civiliza\iahispano-arabl? Aproape orice altceva decAt afl6m din idila revizionistd care ocupd ne-

remarcabile ale arabilor a declanEat o disculie enormb intre teoreticienii gi istoricii militari. intr-adevdr, cum se explicd expansiunea triumfalb a Islamului, intr-un interval relativ scurt qi in lipsa unei superiorit[li tehnice notabile? Aproape imediat dupd moartea Profetului (8 iunie, 632), expedilii militare islamice atacd Asia CentralS, Africa dc Nord, Bizanful qi distrug sa:u avariazd gtav aparate militarc solide. insb arabii nu aduc pe cdmpul de luptd inovafii tchnice majore. Cultura lor militard e relativ modestd. Singurul lor atu incontestabil e aparilia rapidi Ei surprinzdtoarc a cdldrelilor care ajung in teatrul de luptd relativ proaspc{i cavalcria nu (transportul de uzurd e asigurat de cdmilc participi la efortul de povard). Insd arta dc marc vitczit a raidului de cavalerie nu poate cxplica mult. Arabii invitrg, in serie, adversari cu o organizarc qi o cltltat'c ttcl sttpcrit.rarc. Caracterul rclativ rudinrcntar al tchnicii ;i al gindirii militare arabe nu parc sd albctczc pcrfirrttratt(tt trupci. Iixplica{ia trimite din nou la acca atitudinc cxistcn(iala virulcntd qi surprinzdtoarc, pc carc rirzboinioul :lrab o intpartc cu to{i,,primitivii" militari dc marc calibru, dc la huni la ghcrila maois-

r
214 Rdzboiul timpurilor
Renasterea barbariei
215

td. Acest apetit permanent pentru atac gi violenld e suslinut de o anume idee, de o credin{d care animd Ei garanteazl. Pu-

terea de combustie a acestei idei intrece datele fixe ale dispozitivelor militare qi produce un soldat formidabil. La mijlocul secolului trecut, Mao a insistat cu aparentd naivitate pe lipsa de importanqb a situaliilor tactice Ei pe imperativul credin{ei in victorie. AceeaEi declasare a mijloacelor militare ,,culte" eviziblld,, cel pu{in in prima jumdtate a celui de-al Doilea Rdzboi Mondial, in comportamentul soldalilor qi al comandan{ilor'sovietici. Stalinismul militar a insemnat, in primul rdnd, un program de indoctrinare colectivl care a transformat unitblile militare sovietice in grupuri de sacrificiu, adeseori voluntar (de rest s-au ocupat NKVD-ul trupele de Eoc angajate in repriEi, mai ales, SMERSH marea, prin execulie, a ezitdrllor ideologice pe front). In cazul arabilor, motorul ideologic e Islamul insuqi, o doctrini care izbute;te, de la bun inceput, o sintezd teologico-militard avansat5: Profetul e lider militar, iar Jihadul are o filozofie complexd, care stabileqte primatul conflictului qi al luptei in aproape orice situalie de contact. Soldatul ideologic islamic, maoist sau eroul anonim al doctrinei lui Ho $i Min sunt prin cxcclen{d magini de luptb cu consum redus de tehnologie qi cu o uriaqd invcsti{ie dogmaticd. Islamul acoperd perfect golul de tehnologie Ei face din trupele arabe ale secolelor VII-X o fo45 fdrd egal. Preeminenla ideologicd e atdt de mare, inc6t ameninld la un moment dat chiar sistemul de luptd pe care-l articulase. Problemele de doctrind teologicb controleazd agenda militar6. Deja, la sfdrgitul secolului VlI, teologii qi militarii dezbat chestiunea luptei intraconfesionale: pot musulmanii lupta gi ucide alli musulmani? Chestiunea e impusd db rdzboaiele civile sunnito-Eiite gi, mai ales, de desprinderea califatelor spa-

interzice lupta musulmanilor cu musulmanii qi accastlt lttc scriplie religioasa a dovedit suficientb autoritate pcntru rt tlicta schimbdri majore de administralie Ei de efective militarc. La inceputul secolului IX, califii dinastiei Abaside sunt cttttfruntali cu o crizd acutd de personal militar qi fondeazi, in replic6, sistemul sclavajului militar. califii cump6r6 sclavi pe care-i inarmeazd. Criza teologicd e rezolvatd' Sistemul islamic al armatei de sclavi devine o institulie istoricd, ignorati sau ascuns6, de altfel, cu mare degajare de istoricii revizioniEti qi de criticii sclavagismului euro-american' insd, la sosirea lor in Spania, imediat dupd 711, efectivele militare islamice nu sunt numeroase. Puterea de Eoc a trupelor care trec Gibraltarul e uluitoare. Penetralia eblocatd, in extremis,abia in 732, de Charles Martel, la Poitiers, dupb o bdtilie care a decis cd Europa Occidentald rbmdne creqtinb' Forla militard e suslinut[ de forla ideii islamice. Aceeaqi idee d5, in mare, conturul cultural al noului califat'

Andalus

culifut roman

Arabii cuceritori ai Spaniei sunt, in mod fundamental,

intermediari, nu generatori de valori. Odatd cu ei, sosesc nout6!i materiale gi de atitudine de mult consacrate in bazinul oriental al Mediteranei, acolo unde se incheiase, deja, o sintezd fabuloasd de istorie greco-romano-orientald qi de straturi culturale eline, latine Ei alexandrine. Arabii aduc accst virus splendid qi il dezvoltd, chiar, in calitate de interpuEi, traducdtori qi comentatori. insd produsul natural transportat de civiliza[ia arub6,la nord de Gibraltar (ca qi in Malta 5i Sicilia), e un sistem de viald aspru Ei violent, tipic pctttrtt nomazii militari, gi un regim teocratic de ficr. Invcntivitil' tea noii culturi la putere e redusd (Ei rlmdnc aqa, lira ittlrer-

niol si nord-african, care contesti autoritatea centrului. Coranul

r
rupre, inlumea islamice a secolului

xxr)

cultuarecolta_

Renatterea

barbariei
""0"

[ll*tijir"ffiff'#*fftr##:,

*ffi*frtrd$*:ffi*:ffiffi n .i *+frq;ff$;***[?il#'qq$ff:"d{'4 ijli.:r$;'***:r*i;;";il;;

imitalii ale

preluate, stmplificate $i redecomte de aral controlate de arabi sunt I Pli:e.aleora$elor

*#'H#*+**ffi*:1'*ffi
strucnrilor;;;;;;;. ;j ^

m*'+****gN*s*'ffi ffi'***#*t#iilffi *,m*,r*u-r-*gWnl lH*[t**t**-Hr#frM

case confonabiie, dmmuri, apeducte,-monumenf.

"iln1 $#j$i!i{:s#r'=rff:t*,li"{ft
f9" ir"ffir
5,

turali

::l

l'

p.odT.

"*.rnplut

unei cultnri inalre, la pulere.

[]i

500 Asta nu inseamni ci nu existi o culh,.i

ae, a^

tl
] I

f".T :#*l',ffir"r,'ri,f#:*"ftr"itr:i[

1ff:ffi'Fil'i,:r"":,*ln:xr*:,m*tli:'tr; r#..:;:f*##:'[::"tlri:i{.ii":*,, :il:ilH:1ff*1ls,"J:",;l;:*1,t": #L::##tiTfftrf...,ffi:j[[I;1ilr[H ,,irJ#ii:*#il;'"'i,,.'',#ffi*-',',,,i'"ffi

."#,::""T;:tfl;fiHflt1ffi:i;T.#?*r_ryn:A:: H#"$,:lH1Hfi:f:i"ft?*;:*ili:f"lli:t""1':

Hn$gf**'***sn#****p;*;f; fih:*,:ffi,#*i"mtjl*+-,1*ll

ll

il il

ii

2r8

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

219

solid substrat greco-alexandrin. insd acest gen de temeritate filozoficb izbucnegte, semnificativ, doar la periferii, departe de metropola imperiald din PeninsulaArabS. Din nou, cei mai mulli frlozofr,,arabi" sunt evrei sau creqtini convertifi. Ibn Kakam e evreu. Marele Averroes, superstarul qi atuul revizionigtilor de asI6zi, e cregtin. Aqa-numita toleranlb arabd e deosebit de iute la mAnie. Ibn Mussarra (un empedoclian din Cordoba) se exileazl. C64ile lui sunt arse in public de cler. Ibn Hazam, istoric qi critic al religiilor, e exilat in Majorca. $i c64ile lui sunt arse. Averroes insuEi e izgonit din C6rdoba qi cautd addpost in Maroc, unde e intemnilat, apoi silit s[ se lepede de doctrini, in fala Marii Moschei. Toate aceste
acte de represiune sistematici sunt aprobate de istoricii arabi ai timpului, care pomenesc laudativ cazui de tiiere a limbii'

trebare mult mai legitim5, pe care abia cA{iva istorici sc irtcumetd sd o formuleze, intr-o atmosferd de mare clandcstinitate: De ce nu i-a influenlat cultura arabd pe arabi? Chci, dacd vorbim de o mare culturd arab6, urmele ei nu se vid in parcursul istoric qi in evolulia politicd a statelor arabe. Daci adrnitem, in schimb, cd, in ciuda importanlei sale, cultura ara-

ba e Ei capitala unei mari probleme, putem constata cd ea i-a influenfat, cu adev[rat, pe arabi. $i nu spre binele lor.

Singur

;i

sigur pe lume

Presiunea combinatd a istoriei, culturii Ei spiritualit5lii islamice a creat una dintre cele mai turbulente Ei contradicto-

mutilSri multiple qi crucificSri de filozofi' Desigur, Islamul nu e singurul performer in materie. Diferenla e ch povestea lui Bruno a ajuns act de acuzare Ei obiect de Eantaj in rdfuiala stAngii (post) marxiste cu Biserica, in vreme ce palmaresul Islamului e, practic, ascuns cu premeditare de istorici, programe qcolare Ei editorialiEti. Toli islamic' In Ei toate se bat pentru a pdstra puritatea dosarului color 9i spaniol locul istoriei, troneazA cligeul unui califat cirturdresc, tolerant Ei multicultural. Creqtinii le datoreazi, intr-adevdr, arabilor recuperarea lui Aristotel qi a unui numdr insemnat de matematicieni, geografi qi medici greco-latini. insl aEa-numita civilizalie hispano -atabd iEi meritd cu greu numele. Ea e, mai degrab6, o interacliune deficitarS. AdevSrata civllizalie euro-mediteraneeand izbucneEte, odatd cu Renagterea, in Italia. Pdnd gi acest fapt istoric simplu a devenit, astdzi, o ipotezd sub asediu. Revizionismul l-a transformat intr-o tezd suspectd. Rena;terea italiand pare, tot mai mult, o culpd, o eroare, o incdlcare a regulamentului: Cum v-a!i permis? De ce in Italia? (Rdspuns:Asta e!) Existd insd o in-

rii

ipostaze ale omului. Terorismul islamic a adus criza la un nivel de virulen1i care a ldsat publicului occidental impresia cd asistd la o convulsie de mare noutate. Dar furia tragicd a Islamului e veche. Istorici, psihologi, politologi, militari, politicieni Ei filozofi au remarcat-o Ei au cercetat-o fascinali. Gibbon, Renan, Burckhardt, Spengler, Toynbee, Churchill,
Pirenne, Patai, Huntington qi Besangon s-au apropiat dc rnisterul violent al Islamului qi au fost nevoili, de ficcarc datr't,
sd recurgd la arheologia spirituald. Rdddcinilc agrcsivitirlii

istorice a Islamului sunt caligrafiate la marc adincinrc, in raporturile qi prescripliile fixate genetic dc o rcligic carc s-a schimbat prea pulin. Duritatca accstci doctrinc rigidc, ntcrcu feritd de o Reformd propriu-zish, plancazit ctt tl atttrlritatc nediminuati asupra lumii socialc a lslatttultri. l')xccp(ia arabd nu e o excep{ic, ci o varianta alttot.tottut carc lttl sc poatc imagina dec6t in singuritatca triumf ulrri ttnivcrsal. lslamul nu iEi pune problcma impir{irii lumii, ci rturttai problcma asimil6rii ei totale. Aceastd trdsdturd cxplicit[, rcpctatir nccontcnit de teologi, ideologi qi teroriqti rislamici c, ius[, ignorati de o majorita-

220

Rdzboiul timpurilor

Rcnasterca burlturicr

221

te uriaqd in Occident. Imperialismul spiritual islamic nu ar trebui totuqi sa surprindS. El e consecinla directd a unei viziuni dictate de la un cap la altul de conceptul general de Supunere (Islam) gi reglatd, in cele mai mici detalii, de raporturi zdrobitoare dc fo45. lmperialismul islamic e un concept vast, rezemat pe o realitate istorici pcrsistentd si amorsat de o spiritualitate mereu incandescenth. Refuzat sau ocolit de

enonna majoritate a cercetdtorilor (cu o exceplie foarte recentd, in monografia dedicatd fenomenului de Eliaim Karsh), imperialismul islamic e profund oricntal qi intens arab. Oriental, pentru cd idcea imperiald e crealia acestui spaliu. Construc{ia statelor imperiale e inauguratd aici de exemplele egiptean,

asirian Ei babilonian. Curentul e prelungit Ei inarmat, pentru prima oard, cu mijloacele unei ideologii religioase militante de Islam. Deosebirea fald de bazinul occidental e cum nu se poate mai evidenti. Spa{iul european aderd la ideea imperial[ tdrzitqi e primul carc se desprinde de ea. in schimb, spaliul islamic menfine qi continud tradilia imperiali pe care o legitimeazi rcligios qi o propagi in capitole Ei vestimentalii istoricc succcsivc: arabismul secolelor imediat urmdtoare morlii Profctului, cxpansiunea otomand, mesianismul revolufionar islamic iranian, doctrina califatului, reluatd explicit de Osama Bin Laden. Islamul e legatarul unui program profetic fixat de cuvintele lui Mahomed, in ultima sa infEliqare inaintca drept-credincioqilor: ,,Am primit poruncd sd lupt impotriva oamenilor, pdnb cdnd to{i vor mdrturisi: <Nu e alt Dumnezeu, dec6t Allah! >".

Ecologia divind

;i

abolirea individului

Amprenta islamicd e desenatd de cdteva constante istorice qi spirituale persistente: o spiritualitate revelatd unui Pro-

fet militar, dezvoltarca labori<lasa a cotrccptulr-ri dc rdzboi, un univers de sancliuni qi lrctlcpsc violctttc ;i o I'rclclitatc magici fa!6 de ordinea naturali, ca gararttic a oltlittii socialc. Profetismul militar qi, mai dcpartc, rilzboirtl rttt rtlczrtt dcvrcme, de la bun inceput, lumea islamicir itl cclttt'ttl tttttti cottflict irezolvabil cu fonnele paralelc de via(ir ;i cultu|a illc ltrrtlii, 'lirt tlc aici, cu strdinii Ei cu arhipelagurile religioasc vccittc' semnalmcntele istoricc agresive, aqa-numita aspritrtc si cltlritate musulmane. Raporturile cu ordinea naturalit si cotrsecinlele lor pentru ordinea sociald sunt mult mai conrplicatc, dar la fel de grave. In addncime, lutnea Islamului practicl utt uriaq refuz de agregare ra{ionaiS Ei de construclie individuald. Mai scurt, Islamul impune o ecologie brutald a mesajului divin. Profctul primeqte revelalia pe carc o transmitc, fhrd modificdri qi frrb permisiunea de modificare. Tcxtul coranic e sacru, la modul fizic. Interptetarea sau devicrea, critica Ei interacliunca sunt strict interzise gi pedepsite exemplar. Spre deosebire de invdlbfura creqtind, in care indoiala gi drama filozoficd joaci un rol central, Islamul prescrie ordinea deja, aici. OrdiEi mersul lumii de la bun inceput. Ele sunt, e complet, qi Modelul invcrs. naturali ordinca nea lslamului e pcllpot extrase, fi ca o capsuli spalio-temporald din care tru orice clipd a istoriei, pentru orice societate 9i seminlic, adevdrurile ultime, dar qi indrumdrile mbrunte, care reglcazd mersul cotidian al vielii pe pbm6nt. Acest edict are o importanlb colosalb. Aici se afld ccl mai influent qi cel mai provocator adevbr al lumii islamicc. Aici intervine divorlul, aici se produce fractura care pune lslamLrl intr-o dimensiune cornplet diferitd qi adversd, in raporturile sale cu Occidenhrl. Numele acestei schisme tcctotlicc c o ordine naturald care consfinteste abolirea individultri- I lnitatea ontologici a lumii islamice nu e existen(a inclividurrlil Axul acestei lumi e utnma: colectivitatea, globalisnlttl islrt

..5

222

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

) )l

mic, din care au fost excluse orice ingerinte, societatea asociald qi uniunea desivdrqit5. Ea tinde sb devind, prin drept divin gi practici militari, realitatea generali a lumii. Multitudinea gi subtilitatea mijloacelor de propagare a Islamului nu sunt acte intAmpldtoare. Obliga{ia la universal izare a rafinat o artd care altemeazdmijloacele violente, presiunile morale Ei psihologice, simbolistica extremd Ei compromisul tactic. In formele ei cele mai avansate aceastd artd e taqiya un concept complicat, tradus adeseori simplist, prin abilitate, perfidie sau Eiretenie. Toate mijloacele sunt admise Ei justificate. Cheia acestei siguranle extraordinare e tocmai ordinea naturald. Odatd fixatd gi descrisd de revelalie, ea dicteazd, fbri intrerupere Ei exceplii. Musulmanul nu igi permite si glumeascd nici cu restul lumii, nici cu datinile. NemiEcarea Ei fo(a in slujba nemiEcdrii garanteazdconservarea singurei ordini juste. Iar in aceasti ordine, urmdnd datul unei biologii primare, femeia e pAntecul care inmulleEte, dar Ei abaterca, seducitoare Ei senzuall, de la esenla mar{iali qi masculinl a lumii. Natura dicteazd, ingrddirea qi subordonarea fcmcii, iar accst ordin trebuie respectat intocmai, pentru a salva ordinca sociald dc la rdtdcirc gi dezagregare. Soarta femeii, c, astfcl, pccctluiti. Izolatd,, ascunsd, suspectat[ permanent, impachctati in costumc care ii rdpesc persoana frzicil, femeia c, in Islam, un advcrsar. Bdrbatul e rizboinicul care poartd lupta (jihad) atAt in afari, impunAnd adevdrul unic, cdt gi induntru, construindu-se pe sinc, printr-o practicd spiritualA de rirual strict.

observa{ie nu dep5geqte utilitatea unei reclama[ii. I'nrblt'rrr;r raporturilor cu femeia e, de fapt, parte a unei sfcrc cn()t'nl('

Soldatul ideii pure e impur

Relalia cu femeia qi locul ei in lumea islamicd au fost in{elese, frecvent, drept abuz civil. E aga, insi acest gen de

devianli, frustrare qi conflict care domind via(a crotic:r ;i sexuali a familiilor Ei a societdlilor islamice. Bine ascunsc, aceste practici au creat mai curdnd zvonuri gi prcjudccati. $i unele, ;i altele se dovedesc fondate. Dimensiunea problcmei erotice a Islamului nu e, incd, mdsuratb cu precizia cuvenitd, dar existen{a ei nu mai poate fi contestatd. Studii $i anchcte parliale ale sociologilor occidentali, chestionarc qi investigalii de presd printre musulmanii din ghetourilc Europei occidentale, anecdotica istorici Ei constatirile politiEtilor, procurorilor gi medicilor occidentali spun, mereu, acelca;i lucruri. Incidenla violului e remarcabilS numeric si tipologic. In interiorul societdlilor islamice tradilionale, de pilda in Pakistan, violul e prescris juridic de,,instanle" locale qi aplicat punitiv femeilor vinovate de infidelitate sau frivolitatc. Dreptul b[rbatului de a pedepsi prin viol o rudd (sord sau fiicd) e bine stabilit gi necontestat. in afara societdlilor islamice, de pildd in ghetourilc rlin marile orase occidentale, violul devine o armd. Relatbrilc dc presd qi statisticile poliliei au semnalat aparilia unei cpidcmii de violuri, in ultimii doi-trei ani. La Sydney, in Australia, unde bande de tineri musulmani iEi anun{d victimclc cir vor afla ce inseamni sexul,,d la Liban", in Berlinul carticrului Kreuzberg, in Danemarca,'Suedia, Fran{a, Norvcgi:r, schema se repetd: fete Ei femei nemusulmane sunt violatc, de regul6 in grup, de bande de tineri musulmani. in 2004, valul alarmant de violuri inregistrat in Danemarca a fost ra\ionalizat de muftiul Shahid Medi din Copenhaga cu urrnltoarea remarc6: femeile care umbl5 frrd vdl qi se cxpurr plcrr mult,, o cer" qi,,o caut6". Documente ale poliqici din Mirrsilia adaugd un element suplimentar: chiar dupi arcstirrcrr ;i judecarea autorilor, familiile acestora continuu sii ili rnrrrri
de

224

Rdzboiul timpurilor

Rena;terea barbariei

.)lt

f'cste ncdumerirea, repetdnd cd nu in{ereg de ce trebuie arestafi bdrbati care fac un lucru acceptat acasd. De multe ori, aceste declara{ii vin de la mame sau surori ale autorilor. Ele sus{in cd bhtaia, violul Ei alte forme de brutalitate fac parte din obligaliile dc indrumitor ale birbatului gi din indatoririle cdrora femeia trebuie si li se supund. O alti tendin{d in expansiune e violenla verbald qi umi_ lirea scatologicd a femeilor cu care imigran{ii de origine arabd intrd in contact, in situa{ii publice. Un sondaj la sfhr;itul lui 2004, printre surorile daneze a pus in"f""tuut, eviden_ \6.rezultate qocante: in jur de 80% din surori se pl6ng de tra_ tament discriminatoriu. Ele povestesc episoade ."p"tut" in care tineri musulmanile insultd, adeseori in timp ce se afli in ingrijirea surorilor. in alte cazti., musutmanii refuzi ingrijirea sau le ataci pe infirmiere. Altii se uqureazb in miilo_ cul saloanelor de spital, penhu a protesta impotriva contacnrlui nedorit cu femeile. Acest tablou plaseazdfemeia intr-o situa{ie aparent contradictoric: pe de o parte un dezgust care pro_

intens, incdt conduce la represalii cumplite in sAnul lalrrrliei, unde femeia e monitorizatd gi suspectati clipd dc clip5. Ea nu are viald publicb separati Ei nici dreptul dc a rdmdne in compania altui birbat (fie el Ei rudi apropiati a

aplicate accloragi fcnrci. Comportamenful lui MohammedAtta, cel mai cunoscut dintre autorii ataculuidin septembrie, rezumi ambele tendinfe: nu cu mult inainte de atacul sinucigag, Atta a vjzitat un local american cu program erotic total; in schimb, in testa_ mentul redactat cu griji, incd inainte de a deveni membru al conspirafiei, autorul dispune categoric excluderea femei_ lor din apropierea trupului sdu. Contradic{ia e superficiald. Ambele tratamente devin compatibile, in cadrul farg al cri_ zei islamice de incredere a birbatului, rispunzbtor pentru buna orientare a lumii, falb de femeia necunoscutd, miste_ rioasb, in mod fundamental lipsitd de bund_credinfd si, drept urrnare, nevrednici. Rdzboiul moral-sexual intem e atdt de

voacd reaclia de rcspingerc, pe de altd parte o sete de umilire care se soldcazd cu contacte for{ate si perversiuni sexuale

sofului). Aceeaqi ostilitate explicd, mdcar in parte, incidcn!a neobignuit[ a contachrlui sexual anal, in relaliile ,,normalc" so!-so!ie. Incestul are, de asemenea, o rispindire suspectd, iar relaliile homosexuale, deEi pedepsite aspru, sunt inci un semn al crizei de contact cu femeia. Originile acestui blocaj trimit la structura generalS de forld Ei dominafie dictati de teologia Ei spiritualitatea tradifionald a Islamului. Acolo se afld indignarea originard faqd de prezenlafemeii in lume. Postura eroicd a musulmanului Ei ordinea rigidi a lumii islamice sunt contrapunctate de principiul feminin. Existen{a acestui principiu nu e, insd, incorporati, ea nu devine premisa unei dezvoltdri armonice, ci promisiunea unei mari deraieri. Atletul Islamului se sperie de figura femeii Ei se crede pus in pericol de nevoia de-a o satisface. Solu{ia acestui soldat infantil al ordinii corecte e violen[a sau actul sexual impur.

il

Wol tn grup cu Eros Si Amor

in cazul agresivit5lii sexuale de grup din marile ora$e occidentale, rolul se schimbi. Aici apare, deodatd, soldatul angaj at in j ihadul din afard,. E bine sd ne ieamintim explicali i lc muftiului danez. E, in ele, mai multd subtilitate decdt se poate crede la prima vedere. Muftiul danez muti, pe nesim(itc, din cdteva cuvinte, problema codului prescris femeii in Islam asupra tuturor femeilor. Prescrip{iile islamice dcvin astfel obligatorii qi in Occident, iar str[mutarea e stimulatd sub amenintare. Aceastd combinatie de ambiguitate in dcclanr!ii, subtilizare de valori Ei amenin{are indirectd trirnitc rliret:t

226

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

221

la taqiya, vechea arti a ofensivei disimulate qi multiple. Violarea femeilor neamului striin a fost mereu un act simbolic menit sb umileascd Ei la distrugd ,,genetic" fo(a de reproducere a tribului advers. lnsd acest gen de atac a fost practicat, aproape exclusiv, in timpul rizboaielor, iar aici paradigma ruseascd nu are egal. Lucrurile se complicd in cazul violu-

dinfe colective de viol, bitaie Ei umilire. Agresorul dc accst gen nu igi face o problemd din violen{i, dar inddritul rnas_ culinitilii sale rizboinice se afld un timorat, o fiin{i care nu a reusit, de fapt, sd rezolve problema armoniei principiilor masculin qi feminin.

rilor in grup practicate de musulmani in Occident.

Starea

de rdzboi nu e declaratd,, dar comportamentul agresorului are toate elementele unei forle de ocupafie.

Agresorul vrea sd dispund de femeile invinsului gi lasd in acelagi timp in urmd o sentinld simbolicS, pe care societatea atacatd o inregistreazi explicit sau implicit: vitalitatea Ei setea de copulalie nediscriminatorie sunt semnul unei forle primare, care sebazeazd pe violenla purd gi pe cre$terea demografrcd. Societatea gazdd e pedepsitd resentimentar pentru succesul ei debazd,.In fond, este vorba de societdfi

care au rezolvat de mult problema emancipdrii individuale qi au gisit, prin Eros EiAmor, calea pe care femeia si bbrbatul piEesc imprcund. Tocmai cele doui egecuri majore ale

Islamului. Existd, in cruzimea cu care agresorul loveqte aceste doul opere de armonie uman5, ceva programatic qi profund congtient. Asta nu inseamnd cd el ar fi devenit, intre timp, birbat. Setea sa de perversiune e intactd, iar alunecarea in anomalie frecventi. in timp ce-l ancheta pe Mohammad Bouyeri, un musulman devotat, ucigaq al lui Theo Van Gogh, polilia olandezd, a descoperit ceva foarte interesant. Bouyeri ficea parte dintr-o relea largd de tineri musulmani din Olanda care traficau gi organizau viziondri colective de DVD-uri pornografice, cu temd necrofild, animali sau cu secvente de violenli Ei mutilare. Acelaqi grup practica un joc tot mai rdspAndit intre tinerii musulmani din Olanda: colectarea de tinere olandeze, convertirea lor la islamism si ,,intemarea" pentru se-

Acest eEec insuportabil e mascat in violentd si transfe_ rat in comportamente rituale: violul in hoardd, degradarea prin sex anal Ei, in aceeagi serie de acte de bravuri infantild, decapitirile regizate. Problema acestui complex inchis de anomalii e coerenla perfectd. El se poate deplasa fdrd proble_ me, alunecdnd pe un terasament religios impecabil, de la o epoci istoricd la alta. Busola indicd precis obiectivul ultim: desfiinlarea ordinii cunoscute gi instalarea unei lumi fdrd de_ fini1ie, fbrd contradicfii Ei riscuri. Fiind, prin excelen \d, ma_ rea promisiune a scutirii de emancipare, Islamul se incheie intr-o enormd degrevare de tensiunea existenlei. intr-o noud copildrie absolutS, intr-un paradis regresiv si indolent. in haos. Letali qi exotici, extremi gi inconfundabili, apostolii qi ser_ genlii terorismului islamic nu sunt totuqi singurii locuitori ai acestei fantasme mortuare. cdderea civilizaliei clasicc a Occidentului e urzitd din doud pdr{i. Din afard si dinluntru.

Contorsionism educat, cu vedere spre ignoran(d

La sosirea sa niprasnica in Occidcnt, tcrorisrlul islarnic a gisit funclia canccrigcnd dcja ocupatir. Sji s-a bucurat. Lip_ sea executia Ei de asta sc va ocupa Islanrul. in rcst, tcrcnul era bine pregdtit. Elitclc intclcctualc, circuitul acadcnric, me_ diile de informare Ei sistcmclc politicc crau, in majoritate, pe recep{ie. Cdteva generatii dc clcvi, studcn(i qi consurnatori de opinie fuseserd educa[i dupd o fonnulii stranic Ei energicd.

228

Rdzboiul timpurilor

Renasterea barbariei

.1.,t

()

Treptat, efectul de acumulare qi trecerea timpului au promovat persoanele Ei au popularizat ideile. Promoliile reeducate au urcat in administralie, au dat tonul gi personalul marilor ziare gi televiziuni, au utilat aparatele de partid, ministerele, instituliile Ei labirintul asocialiilor civice Ei al gru-

purilor de presiune. Dacd efectul de incdlzire globali exist5 undeva, atunci aici trebuie cdutat: in dilatarea enormd a res entimentului, in autom atizar ea refl exului antioccidental, in deflagralia libertdlii de a fi indiferent la civilizafie, in fine, in apoteoza burlescd a prostiei. In mai pulin de cincizeci de ani, intelectul profesioni-st occidental a predat lumii care vine o leclie iresponsabild. E greu de spus ce nu con\ine lexiconul antioccidentalismului occidental: un profesor (distinsul Ei perfect necunoscutul Ward Churchill, de la Univeristatea Harvard) ii acuzX pe cei argi in Turnuri de fascism, cdci micelul a pus caplt vielii celor mai vinovali decdt nazigtii; o altd distins[ necunoscutd, academici feministX, explici in ce anume constau avantajele circumciziei clitoriene, practicatd fo4at de musulmanii sudanezi; studenlii nu se lasi mai prejos Ei impun Asocialiei Studenlilor CreEtini de la o universitate britanici sd adopte membri musulmani; in alti parte, la Newcastle, studenlii decid modificarea orarului de cursuri, pentru a nu crea probleme musulmanilor care vor sd se roage; un ateu declarat dd in judecatl o Ecoald romano-catolicd englezd pentru c[ aceasta refuzase sd, angajeze un ateu gi cdqtigi; un reputat autor de talk-show la televiziunea BBC I prezideaz[ senin asupra unei Eedinle de linqaj mediatic organizat sub pretextul unei dezbateripublice la care e invitat ambasadorul Statelor Unite. Ambasadorul pleaci pldngAnd de furie gi umilinld, dar BBC, o organiza\ie care le interzice angajalilor s5i sd foloseascd termenul ,,terorist", nu are nimic de spus.

Anecdotica e sinistrd Ei repetitivd. Deraierilc pcrsorrrltr institulionale incep prin a stdrni rdsul gi continud provocirrrl Ei o grea{b nesfArgiti, fbrd leac. Cunosc destui englezi, fi-ancezi, germani, italieni Ei americani addnc mahniti qi condarn nali la incetarea vielii sociale. O greqealb minusculd, o scbparc minimd, o abatere milimetrici de la dogmd i-ar transformar, pe loc, in ,,rasiqti", ,,fasciEti" gi, mai nou, ,,islamofobi". Mcdiile oficiale qi mediile ,,bine" ale Occidentului sunt deja o dictaturd. Existd teme, termeni, idei, atitudini Ei intrebdri interzise. Autocenzura a devenit o virtute, iar scandalul caricaturilor daneze a demonstrat cb aceastb virtute e aproape generald. Uriagul lan! Carrefour are griji si planteze la intrarea supermagazinelor sale din Franla un anun! in francezd, prin care inqtiinleazd, onor clientela cd se disociazd de ,,caricaturi" Ei, in consecinfb, nu pune in vinzare produse daneze. Un consiliu local din Marea Britanie le interzice angaja{ilor sd fini pe birou cdni sau cegti cu desene de purcci. Musulmanii s-ar putea simli ofensa\i. Daily Telegraph, un cotidian ilustru, odinioar6 conservator, pune pe site-ul de internet, fbri nici o retinere, un anunt in care se poate citi negru pe alb cd articolul cutare a fost retras din considerente

,juridice". Articolul era un interviu cu un cercetdtor care cstima c[, in urmitorii zece ani, Saria, legea islamicS, va inlocui legea britanic5 in multe dintre comunit5lile musulmane din Marea Britanie. Dupd cAteva zlle, ziarista care a aprobat publicarea interviului a fost concediatd. ZiariEti de marc calibru gi popularitate sunt anunlafi c[ nu mai pot colabora cu ziarul la care au scris ani buni. Mark Steyn, un sco{ian care a relansat pur Ei simplu pamfletul Ei jumalismul dc opinie, e indepdrtat de la Daily Telegraph gi de la nu mai pu{in venerabilul The Spectator. Steyn e prea de dreapta, iar drcapta e un delict, nu o pozilie legitimS, ca trolkismul, rnaoismul, comunismul, nihilismul gi alte curente practicatc olici;rl

230
qi premiate cu

Rdzboiul timourilor

Rena;terea

barbariei

pozi{ii solide in presd, pentru palmaresul lor ca un crematoriu galactic.

Pe cine intereseazd? Pe nimeni. Veacul e adjudecat. A atinge qi a deslvdrEi acest efect de dogmatism liber consimlit si acest unghi pustiu de discemimdnt nu e chiar o performanqd

-l t

fdrd merit. Mutafia antioccidentall a Occidentului e o operd grandioasb gi funesti. Ea a presupus asezarea intelighen_

liei occidentale intr-o pozilie curioasi qi dificild, un soi de contorsionism educat, cu vederea spre ignoranla perfectd. Secole de crealie umanisti Ei gtiinlifici occidentald dispar instantaneu din memori a activd a acestui grup care cautl altceva, aga cum sinucigaqul din rama ferestrei cautd altceva in golul din fafd. Din acest unghi, prezentul Occidentului in_ cepe, in mod bizar, cu epoca premodemd. De atunci, tim_ pul std nemigcat. Istoria Ei gloria Occidentului n-au avut loc niciodat5. Lumea e rezultatul faptelor premodeme ale Occi_ dentului, congtiinfa omului e egal[ cu suma crescdndd a culpelor, iar singura urmi ldsatd in istorie de europeni qi de americani este presiunea criminal5 asupm marilor culhrri ne_ occidentale, incepdnd cu Islamul qi termindnd cu cea mai apropiatd p[dure gi cea mai asediatb muscd pe cale de dis_ parilie. Islamul e colectorul abuzurilor reunite ale tehnologiei, liberalismului qi imperialismului. in adevdrata sa naturd, Islamul e o Religie a Pdcii. Asigurdrile liderilor comunitari care defrleazd, la televiziune, cu acelagi text, dup6 fiecare aten_ tat sunt suficiente. Existd terorism islamic, e adevXrat, dar el nu e terorism, ci reacfia binemeritati la opresiune. Occiden_ tul trebuie sd fie atent la sensibilitdlile popoarelor umilite, iar acest soi de politele datoare impune cdteva mici ajustiri: ingrddirea opiniei libere, insolitd de introducerea limitelor, a cenzurii qi a tabuurilor. La capdtul acestei suite care vizea_ zi controlul, autocontrolul Ei igiena spirituali se afli un pu_

rism ideologic de voca{ie paraleld cu ecorogismur crrvin isrrr mic. occidentul li se prezintr vizitatorilor sdi infhqurali irr bombe, legat fedeleg. Sunt violate programatic australicn_ ce vinovate de delictul de omisiune de burkha? Femeirc trcbuie si in{eleagi realitatea secolului XXI: trlim intr_. societate multiculturald. Altfel spus, cerinla muftiului de copenhaga a fost acceptati. Multiculturalismul duce la mul-_ ticulturalism.

Convergenld funerard
Acest proces nu e posibil dec6t in mdsura in care medi_ ile intelectuale occidentale adoptd principiile de viafd ale Islamului. Cultura occidentald nu mai joaCi vreun rol, nu mai trage de mAnec6 Ei nu mai obliga. Repetdm la inceputul seco_ lului XXI paradoxul arab al secolului X: cultura occidentali nu-l influen leazd pe omul occidental. Convergenfa sisteme_ lor devine fapt. Islamul gi antioccidentalismul iogu, brun sau verde intrb intr-o alianld din ce in ce mai bine formalizatd. Islamizarea e deja un fapt in Europa occidentald, dar cine vecrc in aceastd capitulare un episod strict apusean se inqalb. in decembrie 2005, televiziuneacehi a difuzatun documentar

filmat, cu camera ascunsd, intr-o moschee din praga. Imamii au explicat, pe larg, cb Islamul e singurul viitor ceh qi cu_ ropean. La doub luni dupi difuzarea filmului, grupul amba_ sadorilor arabi la Praga a reaclionat cu un protest energic. Restul vd e cunoscut din schema danezd.Aipune cd crit-crc occidentale nu Etiu sau nu vor sd qtie ce e gi unde ducc atitudinea lor fald de Islam e, deja, un fel de a glumi plicticos. Semnalele pe care le di ansamblul curtural occidcnhr sugereazd, cu totul altceva. cea mai sumard nota{ie inrcgistrcir zd o convergenli frapantd de teme, elementc gi dccor irrtrt.

232

Rdzboiul timpurilor

Rena;terea

barbariei

.l I

repertoriile culturale generale ale Islamului qi cele ale aEa-numitei postmodernitbli occidentale. Ascensiunea devianlei sexualeL una dintre tendinlele cel mai vizibile ale vie{ii publice occidentale. Ofi cializarea relaliilor homosexuale qi inbllarea lor la statutul de relalii de intemeiere a familiei, toleranla in cregtere fa!6 de sadomasochism Ei chiar fa!5 de pedofilie sunt fapte ale prezentului sau ale viitorului imediat' Convergenla opli*llot e la fel de bine marcat6 de fetigurile imagistice' Reproducerea excrcliilor, a vomei qi a fecalelor inundi filmele qi scena teatrald. Reducerea progresivd a interesului pentru lumind, deformarea grotescd a trupurilor 9i discreditarea noliunii de bun-gust, conformismul sumbru al vestimentaliei, care cultivd negrul qi exclude culorile, sunt date fixe ale culhrrii selecte, de strat superior a Occidentului. Cultul generalizat al aEa-zisei arte primitive infloreEte Ei inlesneEte, de pildd, adoplia complet lipsitl de analizd,in circuitul ftit-urilor expozilionale a unor forme de barbarie eEuat6, gen civilizalia lnca' Alunecarea de tdrAm cultural nu mai suporti explicalia prin naivitate. Aceasti convergentb sinistri nu vine din lipia de observalie a elitelor, ci din contrariul ei. Din dorin{a secretd de a fi urmdtoarea victim6. Elitele Occidentului pregdtesc minufios, dogmatic qi somnambulic un rit funerar de aqteapti ultima satisfaclie. Autoimolarea' Aspiralia ia "utt la dezintegrare, incununarea urii de sine qi oroarea de tot ceea ce scapd spre armonie gi se sustrage schemelor de dominafie, opresiune gi supunere (Islam). Masochismul nu se practicl doar in saloane clandestine' A suferi gi chiar a muri iub pedeapsa duqmanului transformat in partener e voluptatea supremd. Cultul islamic al pedepsei iqi gbseqte, astfel, imaginea rdshrnatd in oglinda intelechrlui occidental' La rdndul sdu, intelectul occidental recunoaqte in dominalia brutal6 a Islamului asupra Erosului natural qi in setea de regresie a aceluiagi Islam calea spre autodistrugere. Convergenla e

perfect5. Din spatele ei zdmbeqte, cu o clipi inaintc dc rlctonare, figura sinucigaEului de profesie. Terorist sau iulclectual.

Despre cdderea Romei

Nimeni nu e obligat s[ ia masa cu destinul qi sd converseze, ca de la ralional la iralional, cu Furiile. insd cine n-o face risci. Totul. Existb un cifru de acces Ei o schemd de ripostd in fala enormei noutdfi a insurgenlei islamice? Elitele politice gi culturale ale lumii occidentale cred, in majoritatea lor, ci mijloacclc benigne ale eticii gi ale compromisului sunt suficiente, cd ele vor supune Ei vor elimina neinlelegerea, cd vor intoarce din drum infiltralia violentd a Islamului. Nimic nu susline insd aceastd speranld in acelaEi timp nobilS Ei puerild. Opinia gi planificarea politicd occidentald suferd de o iluzie aproape totald in raporturile cu lumea islamici. In general, direclia de abordare dictatd de acest angajament permisiv vine dintr-un impuls rdu orientat. Din primul minut al primei zlle de dupd 1l septembrie, liderii Occidentului politic Ei cultural au reactionat fEcAnd pasul inainte, vizitind moschei Ei centre culturale islamice, declarAndu-sc gata si inregistreze doleanfe, explic6ndu-se qi justificAndu-sc. Comportamentul e ilogic. in fond, de ce s-ar cxplica tocmai cel prejudiciat? Uitdm un lucru elemcntar. Acuzat ;i atacat cu violentd extremi, Occidcntul nu arc dc cc sn sc clisculpc. In toate sistemele logicc qi juridicc, autorul, lirptuitorul c ccl care trebuie sb se cxplicc qi nu acuzatul sau victima. lnversarea acestui rationamcnt simplu arc implicatii subtile si importante. Pelerinajul vinovat pc lzr moschci ;i in fa,a camerelor de luat vederi prcsupunc, in subtcxt, cir Occidcntul are datorii, cd e culpabil qi ci trcbuic sir sc strirdLriasci din greu pen-

234

Rdzboiul timpurilor

Rena;terea barbariei

r l5

tru a obline un compromis sau o vecindtate mai bun6. De ce ar fi aqa? De data asta, Mahomed trebuie sI vind la munte. in plan moral, aceastd intdrziere,aceast[ lipsi reflex6 de reflex a dat un imperialism al opiniei educate care introduce, generalie dupi generafie, in defetism. In planul acliunii politico-militare, Occidentul a intdrziat prea mult in aqa-numitul model westfalian, al conflictului intre entitdli statale, reglat de forla aparatului industrial Ei
adjudecat prin ciocniri masive, de front. Rafindrile succesi-

Acegti termeni au fost reintroduEi in dezbatcrca istor ro grafrcd, occidentalb care s-a intors, de curdnd qi deloc intarrr

plitor, la faimoasa problemd a ciderii Romei. Acdzut l{ornir cu adevdrat? La mijlocul anilor '60, revizionismul istoric a imaginat un compromis, o eschivd Ei o ficliune care spun cii Roma nu a cdzurt, ci s-a topit. Culturile romand qi barbara au intrat intr-o osmozd,prelungd,. Civrlizalia roman6, fecundati de prospelimea frustd a oamenilor stepci, a inflorit pAni
la apogeul din care ne tragem cu tofii. Acest fel de a pune problema ameninfd sd devind mecanismul de interpretare a noului conflict in care e angrenat Occidentul. Ar fi o eroarc gravd. Cici Roma acdntt. Cu adevirat. Doi disidenli remarcabili ai istoriografiei revizioniste a osmozei (Bryan Ward-Pcrkins gi Peter Heather) au reluat disputa, spre a enunta cdteva din lucrurile clare pe care istoricii le vid tot mai greu. Roma s-a pribuEit cu adevirat, de la un cap la celdlalt al Imperiului, in toatd addncimea sociald qi pe toatd extensia ei culturald. Ce-i drept, Roma nu a cdzutintr-o zi anumc gi acesta e singurul lucru adevdrat din discursul revizioniq-

ve ale acestui model au imbundtdfit dramatic aspectele tactice (blitzkrieg-ul german gi aEa-numitulshock & awe ameicarr sunt cele mai spectaculoase exemple). insd miza noului rdzboi e, in intregime, strategicS. in mod fundamental, ea trebuie si se adreseze unei provoc[ri generale Ei coerente, care aduce in scend popoare purtitoare de psihologie devianti qi cul-

turi in crizd. Ascendenla resentimentului gi a teologiei portabile imping o mare parte a lumii spre un neofeudalism oricdnd convertibil in nuclearism. La acest rdzboi particip[ qi culturile. Nu qtim dacd avem in fald barbaria sau cultura barbariei, dar disocierea nu are importanfd. Cu adevdrat cruciald, e deplasarea mizelor, a lintelor gi a c6mpului de lupti spre interior, in perimetre mentale qi psihice. Atacul islamic nu fintegte centrul sau muchiile edificiului politic, ci stabilitatea culturald. Lovitura wea sd profite de ezitdrile vizibile ale omului occidental, spre a forla o risturnare generali de valori. Asediul a inceput. Daci raliunea occidentald va reuEi sd-i descifreze gramatica, spre a rdspunde iralionalului pe limba lui, atunci noul rdzboi va sfbrqi, mai devreme sau maitdrziu, cu o noud victorie acivlliza\iei. DacI nu, rbzboiul nu se va incheia nicicdnd. Adevirat, nu toate barbariile inving. Sau, dacd inving, reugesc si piardl in timp, dominate Ei r6stdlmdcite de mentalitilile qi instituliile superioare ale invinsului.

tilor. PrlbuEirea a durat, fie Ei numai pentru cd era enorm

de prdbuqit. ins6, dupd anul 400, gi mai cu seamb dupd 600,

in tot fostul Imperiu civllizalia

spune

se restrdnge. Arheologia nc emisia monetard se retrage in c6teva centre urbanc izolate gi dispare din circulalia provinciilor qi a zonelor ru-

ci

rale. Ceramica se impulineazil Decorafiunile Ei ornamentica, precum gi tehnologia

prelucririi

se

intorc in timp la modelclc

a

primitive. Capacilatea economiei qi a administra{iei dc

menline prosperitatea se stinge. Spre deosebire de fastul dc curte oriental, pe care numeroEi comentatori grbbi{i qi turiqti de muzeu il confundd cu civilizalia, Roma a deslvArEit irirdierea egal[, a bunurilor gi mijloacelor. Aqezdri obscurc, rlcpdrtate de centrele mari ale Imperiului, pulsau in accst circrrit, aducAndu-i omului de rdnd tehnologie qi educalic rlc var'1.

236

Rdzboiul timpurilor
Rena;terea

Nimic nu ilustreazl mai bine aceastd democra{ie civili_ za[ionaladecat studiul calitilii cantitetii amforelor qi $i liglei. Dacd vorbim de umila !igl6, cuptoarele romane produceau enorrn qi bine. Mijloacele de transport re{eaua extinsd de Ei drumun publice sigure au permis renovarea gencralb a Italiei gi a provinciilor. f,igla acoperd vile patriciene de mare lux Ei case modeste de agricultor. Dupi anul 500, qigla dispare. ,,! igliv iza[ia" romand e defuncti. Depozitele arheotogice sunt goale. ligla Ei amforele nu mai ajung dincolo de ora_ ge gi dispar, in scurt timp, Ei din acestea. ligla care asigu_ ra caselor romane un acoperiE practic perfeci e inlocuitd"de
lemn. Pentru o mie de ani. Reaparilia liglei e ates_ in Italia secolului al XV_lea. Roma a cdzut cu adevdrat. Osmoza e un mit seducdtor pentru istoricii im_ permeabili la marea afirmafie iudeo-creEtinf, a secolelor care au pus capdt barbariei. Fdrb aceasti sintezb, occidenhrl ar fi fost, probabil, o pldure, la nord de Roma. Lumea occidentald s-a salvat, in ccl mai grav moment al istoriei sale, prin_ tr-o contrapropuncrc spirituard. sensul inalt al civiliza{iei noastre comunc a alunccat in prizonieratul elitelor. Egali_ tatea sociald a figlci romanc spune ci puterea civilizatiilor
Ei de

barbariei

.t \7

delitatea gi instrdinarea so{ului, cu mama rivalci. Sccrlr c pli

stuf

tatd, izolat, abia

prescrisd. Cclc doLra lc mei se intdlnesc Ei discuti, in fond, o chestiune cxtrcrl tlc delicatd, fbrd sd atingd totuqi termeni sau stari trivialc. Doarnna Odobescu se declari in continuare ?ndrdgostitd de sotul ei qi gata sd-i redea, din acest motiv, libertatea. Apoi sc va cblugdri. Replicile, linuta semioficial5 si amestecul dc scntimente contradictorii trimit puternic spre comedia parodicd. insi cadrul acestei lumi e stabil, chiar in umbra caricaturii. Oamenii conduc relalii qi respectd raporhrri mediate dc ritualul burghez al respectului formal. Institutiile sunt in picioare. O incredere fermb in mersul lumii scoate dintre ipotezele vie{iinesiguran(a, dubiul, indoiala.

nI de formalism strict qi retorici

Cizae

marea absen{i.

adeseori ridicol, povestea nefericiti de dragoste pe care Odo_ bescu a incheiat-o ludndu-Ei zilele. una dintre scene ref-ace

urna de vot o adiugire tdrzie. Exista intr_un texi obscur, pe care Caragiale l-a publicat in Gazeta poporului qi nu l_a mai reluat in volum, o relatare primari a ceea ce inseamnb civi_ Iizalia comunS, asa cum o cunosteau romAnii si in genere po_ poarele Europei, la 1895. Textul, intihrlat sec ,,A. Odobescu,,, e un foileton in ton tabloid Ei istoriseste, cu un dramatism

vine din acces gi din rispAndire, nu din migrena pe o "*"r_ seazd analitic gi profesoral corpul inchis al,,ilumina1ilor... In acest sens, democratia occidentald e un fapt vechi,

.-.

iar

intdlnirea doamnei Odobescu, o sfAntd gata si accepte infi_

Suntem la doar doudzeci de ani de turbulenta terminald a Primului Rdzboi Mondial. Nimic nu sugereazi cb lumea curopeand e deja in fierbere subteran5, ci angoasele, demagogia de masi Ei orbirea nalionali vor perfora suprafala ritoasd gi perfect civllizatd, a societi{ilor. Ridicolul lumii lui Caragiale e, aici gi in alti parte, inocent. Febra se afl6 departc. Caragiale Ei lumea lui sunt, in cel mai nobil sens al cuvAntului, premoderni. Conservatori. Acum cAliva ani, un foarte bun prieten (Carol Sebastian) a fbcut o remarcd, in aparenti ilogicd: ,,.. .la Caragiale e bine . Nu existd legionari." Obscrvafia nu line de regulile succesiunii istorice. Intr-adevdr, Caragiale nu putea si scrie des-pre Oameni, idei gi miqcdri carc aveau s5-i urmeze in timp. Insi aceastd absenld e mai mult decdt o nepotrivire de calendar. Lipsa presentimentului qi linigtea acestei lumi care se invecineazb cu o catastrofi inrinentS sunt covdrqitoare. Civiliza\ia lumii reflectate de Caragiale e ultima fotografie de grup, clard, a civilizafiei ralionale a Europei. Toatc irrstantaneele ce-i urmeazd sunt tulburi qi in miqcarc. I)in clc se vor naqte pictura qi grafica agitatd a modcmitd{ii carc li-

238

Rdzboiul timpurilor

Rena;terea barbariei

l()

chideazilportretul si nu mai recunosc armonia in figura uma_ n5: Picabia Ei Picasso, Malevici gi Kandinski. SfArqitul ve_ chii lumi occidentale avea sd fie gribit de un asalt concentrat, doctrinar Ei resentimentar impotriva acelui ridicol burshez impi4it egal (ca ligla erei romane) de oamenimirunli"care imitd verbal demnitatea aristocraliei. Disparifia omuiui de rano, ran ind, sau mal mai bine blne zrs zis transfbrmarea transformarea lui din mi mic func{ionar inchis la toJi nasturii in bruta legionard sau in fiara I setoasd de ideal revolufionar, avea sd p'nd capdt unui echilibru pe care nu l-am mai regisit, de atunci incoace. Atunci a avut loc sfhr_ Eitul istoriei. Faimoasa declaralie de casare a istoriei rostitd de Fukuyama in 1989 a fost grosier postdatati. Autorul ei, un teoretician nesigur pe substratul cultural al mi;cdrilor politice qi un recent rdzgdnditde la rinia neoconservatoare cu care se lansase, avdzut in victoria formelor liberale semnul unei clarificdri triumfale qi dovada unei eliberiri globale de dileme. Samuel Huntington, cu a sa ,,ciocnire a iivjlizatii_ lor", s-a dovedit infinit mai realist. Dar Huntington nu gi_a permis nici o clipd sd ignore puterea culturilor. Egecul lui Fukuyama e un caz tipic de eroare interpretativb. Occiden_ t1l-a mai trecut prin fafa acestui diagnostic promil5tor fals. Ei ,'S{hrgitul istoriei" a mai fost decretat. Ideea dupd cu.. i.,*.u e pregdtitd de armonia finali a fost aruncati in joc de im_ prejurdri istorice spectaculoase totugi superficiaie, de agre_ Ei g[ri temporare Ei inqelitoare ale istoriei. Pacea liberal5 qi sfhrEitul comunismului au creat o ast_ fel de impresie la sffirqitul anilor ,g0, repetdnd de fapt trucul de imagine prin care bonapartismul ii smulgea lui Hegel, in 1805, dupd bdtdlia de la Jena, exclamalia d.rpr. ,,rdrgitul istoriei". De fapt, finalul propus de Fukuyama fusese sabo_ tat cu douizeci de ani inainte: intr-un interval de numai doi ani,1978 qi 1980, o suitd de evenimente cruciale se succed. cu o densitate de-a dreptul bizard,. Daci existd ani de acce-

lera{ie istoricd totalS, atunci intervalul 1978-1980 c ur-r cxcnl plu uluitor. intre septembrie 1978 Ei septembrie 1980 ia rurqrtere conturul secolului XXI: Karol Woityla devine Papa loarr Paul al ll-lea, Margaret Thatcher e aleasd prim-ministru al Marii Britani i, armata sovieticd inv adeazd Afgani stan u l, i n

Iran izbucneEte revolufia islamici, Ronald Reagan cdEtiga alegerile prezidenliale in Satele Unite,Iranul gi Irakul intrd in cel mai lung rbzboi al secolului XX. in timp ce ideea comunistd se retrage gi inviti verdictul lui Fukuyama, iar consensul liberal occidental devine noul concept global, factorul islamic revine in sceni. Lumea va fi silitd sd-i constate ascensiunea in zorii zilei de 1l septembrie 2001. SfdrEitul istoriei a fost amdnat chiar inainte de-a fi fost proclamat. Momentele de armonie Ei desdvdrgire final5 au probabil - vin impuprea pulin de-a face cu istoria. Dacd apar, ele se de reuqita culturilor. Aici, Occidentul a atins de mai multe ori apoteoza.Ultima oard, de pildd, in armonia mozartiani. De ce nu ne-am oprit, atunci gi acolo? Din cauza Gnozei spun I.P. Culianu gi, inaintea lui, Eric Voegelin. Satanismul cognitiv qi presupozilia originard a Rdului au rendscut la intervale mari, au provocat nega{ii fundamentale qi s-au transferat in istorie, de unde au actionat violent asupra culturilor. Deruta,,omului recent" pe care Horia-Roman Patapievici a descris-o, furibund qi exact, e mai veche decdt masca ei contemporani. Tragedia spirituald pe care Occidentul a rcluat-o, in cicluri istorice repetate, este refuzul dogmatic al lui ,,qtiu cd nu qtiu" qi instaurarea lui ,,Etiu ci Etiu". Triumful Gnozei. Nu suntem totugi in situalia care a precedat ingenunchcrea Romei. Situalia e mai gravi. Asaltul barbarilor carc au dobordt Roma imperiald nu igi programase inlocuirca civiliza\iei invinse, ba nu avea nici un fel de program. Barbarirr antiroman[ suferea de o violent[ militard nimicitoarc $i tlc

240

Rdzboiul timpurilor

EPILOG
(Pentru tdndrul care cade)

o naivitate culturald desdvdrqitd. in preajma anului 530, regi

vizigoli ca Teodoric qi Teobald pozeazd din monede care imitd servil costumele, inscripliile qi abrevierile numismatice romane. Doar dou[ detalii ii mai leag6, aproape duios,
pe aceqti suverani cvasiromaniza\i de cultura natal6: musta{a qi chica peste urechi. Acest atribut gotic e ultima legiturb cu patrimoniul nativ qi ea se va $terge in scurti vreme. Rbzboiul barbarilor nu avea con(inuturi politice qi era oricum lipsit de capacitatea gi de voinla de-a forla schimbiri culturale. Barbarii biruie pe cdmpul de luptd, dar sunt absorbili de cultura pe care o supuseserd militar. Esenla acestei trepte infantile a barbariei e sportul unei violen{e stricte, be[ia victoriei, vdndtoarea de trofee Ei prad6, aqa cum vorbeqte despre ele Genghis-Han, intr-o anecdoti cronicdreascS: ,,Cea mai inaltb menire a bdrbatului e sb alerge, in goana calului, dupd duqman, s5-l inving5, sd-i ia in stdpdnire avutul, si-i inece femeile in lacrimi, sd-i cheltuiasci aurul Ei sd foloseascd trupul femeilor lui". AtAt. De fapt, nu e prca mult. Distrugerea, pArjolul si ruina stahrlui Ei a statuilor trec. Roma a pierdut militar. Civiliza\ia ei materiald a ars aprig sub flacdrd qi s-a stins, in absen{a administratorilor izgoni{i sau ucigi. Insi valorilc au c6qtigat. Roma nu a fost dcmisd sau inlocuiti. Barbaria s-a abdtut asupra Romei fEri pretenlii sau alternativd culturalS. Dimpotrivd, astizi, Islamul apare la porfile Occidentului in primul rAnd cu acest obiectiv. Adversarul nu mai e o populalie frontal rdz-

boinicb 9i religios naivd. Asediul islamic mizeazd, cu un nihilism expert, pe renagterea barbariei. Trebuie si rostim, odat5 cu Goethc, aflat pe patul de moarte, in 1832, cuvintele care invocd claritatca, deschiderea qi setea de partea bund a lumli: Mehr Licht!Mai multd luminS! Stingerea e la un pas de noi. F[rd reintrarea in cultur6, in propria cultur6, Occidentul risci sX iasd din istorie.

minte foarte bine, din aceazi pe care nu o accept, o silueti anume. Un tdndr in cimagd albd, tdind vdzduhul nemiEcat, liniqtit, cu capul in jos, invdluit in gra{ia tdcutd a unei statui dobordte. Nu gtiu cine era acel tindr care a plecat de pe World Trade Center. Aud cd rudele l-au ghicit, in fotografii. $tiu doar cd pirea sI aibd injur de treizeci de ani qi cidea. $i cade. incd. $tiu cd nu a ajunsjos. $tiu cd aqteaptb ceva de la noi. Un rispuns. Ce a fost 11 septembrie? Sd gdndim bine ce-i rdspundem tAnirului in cimaEd alb5. Trebuie sd-i spunem adev5rul. Altfel, n-o sb-qi glseascd odihna. Putem foarte bine si ne cuibdrim in apocalipsa de la New York qi sd hotdrdm cu uEurinld cd istoria a reinceput. A produs generatorul de tragedii o variantd noui? A ruginit Holocaushrl de alAtabdgare in seamd? Ii ajung Gulagului cincisprezecc ani de publicitate? Vreau sd spun cd, imediat dupd 11 septembrie, a apdrut intrebarea despre sensul istoriei de pin[ in l0 septembrie gi temerea legath de'cursul ei viitor. Vom supraviefui? Va mai exista o civilizalie europeanS? John Lukacs, un mare qi prea pulin cunoscut istoric antcrican, plecat din Ungaria la sfirqitul anilor '30, trdia acunr nu avcllr Eapte ani presentimentul, daci nu certitudinea, cd cum sd ne despS4im de istorie, cb ne vom reintAlni cu lirr{a pe care am invins-o miraculos, la mijlocul anilor '40- ('rcdincios viziunii dupb care incdp6ldnarea iralionali a ut.ttti sittgur om, Winston Churchill, intr-o clipb fbrd spcran{rt trtitt

lin

242

Rdzboiul timpurilor

Epilog

241

1940 a salvat lumea civilizatd,,Lukacs a scris b carte su_ perbd (Cinci zile la Londra mai 1940). Cuvintele finale ale acestei cdr(i scrise de un spirit liberal Ei sceptic spun ceva profund despre ultima, ca Ei despre viitoarea noastri intdl_ nire cu neantul. Despre rizboiul de atunci qi despre rdzboiul de azi:

De ce apar astfel de oameni Ei din ce se hr[neqte gcniul lor resentimentar sau de ce nu se salveazd ei pe parcurs, nu am cum sd qtiu. Existi teologi, existd filozofi, existd oamcni cu mult[ qtiinld de carte. Ei vor rezolva misterul. Sau il vor ad6nci. Eu am incercat din risputeri, in paginile acestei cdrli, sd spun altceva: ceva pentru tdnirul care cade.

,,in cel mai bun caz, civilizalia va supravielui. $i asta intr-o mdsurd deloc neglijabild datoritd comportamentului Iui Churchill, in 1940. in cel mai rdu caz, efortul lui Chur_ chill ne-a dat - tn special noud, celor ce eram tineri atunci incd cincizeci de ani de libertate. Cincizeci de ani pdnd Ia aparitia unei noiforme de barbarie, alta decdt cea a pu_ terii germane Si sovietice. Cincizeci de ani pdnd la apari_ lia unui nou Ev Mediu intunecat care ar putea sd inghitiviaya copiilor ;i nepolilor noStri. Cincizeci de ani! poate cd a fost de ajuns.
La fel ca nazismul gi bolqevismul, fundamentalismul is_ lamic e un cult revolulionar. Suntem tantafi s6 vedem in pri_ mul rdnd deosebirile, pentru ci firndamenta-Islam-ismul, spre deosebire de nazism gi comunism, s-a cd{irat pe ideile unei religii clasice. insi asemindrile sunt izbitoare. in primul r6nd, trebuie si remarcdm preten{ia comund gi cruciald a acestor trei idei care nu vor doar si schimbe lumea, ci s6 elimine orice alternativi. Existi un lung qir de corespondenle ,,in trei,. care lin de un paralelism istoric ceva mai mdrunt. Liderii acestor mis_ cdri se lanseazd in istorie, dupi experienle de educa{ie sau autoeducafie semiratate. Autodidactul Hitler, intelectoidul Lenin qi,,studentul" de lux Bin Laden impart egecul spiri_ tual cu alte figuri de veleitari (Che Guevara, Grizman).

':{ I

CUPRINS

Prefold (De ce ne apirim) in ce credea Amy? Cdinii de americani . . .

l1
20
23

l1 septembrie 2001 plus 2 (In amintirea lui Roko Camaj) F**k You! (Mesaj de la Londra) Viali normald,la Londra
Rdzboiul timpurilor (Lumi simultane necontemporane) . Victoria, regina scuzelor Transplantabilii . . . Human Rights Kitsch J'excuse! (Bazele amneziei occidentale) O stafie bAntuie Europa: Europa!
Ce ne unegte

27
35

38 50
58

62

.... . ..

68

79
89 93
103

Epidemiologia ideilor Tsunanimitatea . Lumea ca voin[5 de subdezvoltare Terminus (Reevaluarea prin inversiune) Secolul credin{elor Eurabia (Prima infrdngere, al doilea botez) in clutarea viitorului pierdut

lt4
125
135 147

l5l

Cuprins

Frica de rugine (gi delicrul de libertate) La mulli ani, c6r mai diferiti de 2005! Jihad gi Ahmadinejad (Islam nuclear)
Renagterea barbariei

157 168

176
187

Epilog (Pentru tdndrul care cade)

241

Redactor

RADU PARASCHIVESCU
Tehnoredactor

DANIELADUMITRESCU
Corector

ELENASTUPARU BUCIJRE$TI

Apirut 2006 ^ - ROMANIA

Lucrare executati la UNIVERSUL S.A.