109

10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei

10.1.A desena, a proiecta, a modela, cu
ajutorul calculatorului
10.1.1.A desena cu ajutorul calculatorului
Toate capitolele precedente dedicate mediului AutoCAD au
evidenţiat diferite modalităţi de a realiza desene îndeosebi tehnice cu
ajutorul calculatorului. Instrumentele de desenare – liniarul, creionul,
guma, compasul, echerele – au fost înlocuite prin facilităţile aplicaţiei
soft. Vârful creionului nu se mai rupe, compasul nu mai trebuie fixat în
planşetă până găureşte hârtia şi planşeta, echerele şi liniarele nu se
mai mişcă din greşeală chiar în timpul desenării sau al haşurării, guma
nu mai deteriorează foaia de hârtie până la rupere chiar,… Mintea
umană a găsit o soluţie mai mult decât elegantă pentru toate aceste
neplăceri ale desenării manuale: programe de grafică asistată de
calculator. Calculatorul suplineşte instrumentele de desen, oferind
chiar o serie de modalităţi evoluate de eficientizare a lucrului: tehnicile
de editare, cele de vizualizare a desenului, cele de păstrare,
multiplicare şi actualizare, cele de interceptare precisă a unor puncte,
fără calcule geometrice prealabile.
Calculatorul nu desenează însă “singur”. Concepţia desenului
revine utilizatorului uman. Ce şi cum se reprezintă stabileşte
utilizatorul. Calculatorul realizează aceste reprezentări.
10.1.2.A proiecta cu ajutorul calculatorului
Elaborarea unui proiect cu ajutorul calculatorului înseamnă
construcţia unui model al unui viitor obiect real, model care trebuie
să reproducă fidel obiectul din lumea reală. Proiectul este un obiect
virtual, cu proprietăţi cât mai apropiate de cele ale obiectului real.
În proiectarea “clasică”, elaborarea unui proiect implică o serie de
calcule tehnico-matematice, decizii privind alternative de proiectare şi
10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei
110
variante de proiect, studii de optimizare, elaborarea documentaţiei
grafice şi negrafice aferente proiectului, evaluarea calitativă şi
economică, materializarea prototipului şi încercarea sa, urmată
probabil de corecţii asupra proiectului.
Etapele elaborării unui proiect cu ajutorul calculatorului nu diferă în
esenţă de cele prezentate mai sus. Modelul virtual al produsului poate
fi chiar obiectul unor încercări şi testări virtuale, realizate prin aplicaţii
de simulare funcţională. Ingineria concurentă influenţează substanţial
viteza de lucru: etapele de analiză, sinteză, desenare, etapele de
calcule şi încercări se întrepătrund, se desfăşoară chiar simultan,
pentru a genera într-un timp minim un proiect optim.
A proiecta cu ajutorul calculatorului nu se reduce nicidecum la
elaborarea documentaţiei grafice (şi negrafice), ci a acelui model
virtual fidel produsului real, cu proprietăţi geometrice, fizice, motrice şi
vizuale asemănătoare obiectului pe care îl reprezintă. Pe baza acestui
model, este posibilă şi elaborarea documentaţiei grafice aferente
proiectului.
O imagine mai mult decât simplificată sugerează realizarea unui
model din plastilină sau din carton, care este pe de o parte desenat, pe
de altă parte testat în diverse probe.

10.2.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei în

proiectarea asistată de calculator
10.2.1.Spaţiul modelului
Aşa cum viitorul produs va exista într-un spaţiu real tridimensional,
modelul proiectat este definit într-un spaţiu al său, propriu,
tridimensional, “spaţiul modelului”, aparţinând lumii virtuale.
Modelul are o anumită mărime, o anumită formă şi o anumită poziţie în
spaţiul său, la fel cum obiectul real se bucură de aceste calităţi în
lumea reală.
10.2.2.Spaţiul hârtiei
Pentru a obţine imagini ale modelului pe o foaie de hârtie virtuală,
modelul este “aşezat” în faţa acesteia, în diferite poziţii, iar imaginile
rezultate sunt proiectate pe planşa de desen virtuală. Această planşă
virtuală constituie “spaţiul hârtiei”, pe care proiectantul poate crea
diferite vederi, la diferite scări şi în diferite aranjamente ale modelului
proiectat.
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 111
10.2.3.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei în AutoCAD
Spaţiul modelului este definit în AutoCAD ca “model space” şi este
un spaţiu tridimensional infinit pe toate cele trei direcţii.
În mediul AutoCAD, spaţiul hârtiei, “paper space”, este un spaţiu
tridimensional, dar, cel, puţin momentan, cu vizualizări exclusiv 2D.
Pentru cei mai necrezători, se poate crea orice obiect tridimensional în
spaţiul hârtiei. Pentru a-l privi însă spaţial, el trebuie să fie inserat
într-un desen (acelaşi sau altul) în spaţiul modelului, singurul în care
sunt posibile deocamdată, vizualizări 3D.
Folosirea spaţiului hârtiei şi a ferestrelor flotante pentru a obţine un
aranjament adecvat al unui desen AutoCAD în vederea imprimării sale
la plotter sau imprimantă (“plotting layout”) constituie un pas
important în profesionalizarea lucrului şi în organizarea proiectului.
Spaţiul hârtiei este extrem util în cazul elaborării unor modele
tridimensionale, dar nu este de neglijat nici în desenele 2D. Utilizarea
eficientă a spaţiului hârtiei contribuie esenţial la generarea unui proiect
profesional, de calitate.
O modalitate uşoară de identificare a spaţiului curent de lucru este
imaginea sistemului curent de coordonate, adică ceea ce am numit
“UCS-icon”. Dacă în spaţiul modelului aspectul era cel din fig. 2.2, în
spaţiul hârtiei acesta devine:

Figura 10.1 Imaginea sistemului de coordonate în “paper

space”
A doua modalitate de identificare a spaţiului curent de lucru este
rubrica , respectiv de pe bara de stare.
Toate caracteristicile spaţiului modelului se regăsesc şi în cel al
hârtiei, cu excepţia vizualizărilor spaţiale şi a randărilor. Şi în spaţiul
hârtiei pot fi create şi editate obiecte variate (exceptând luminile), pot
fi definite layer-e, blocuri, referinţe externe.

10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei

112
10.2.4.Lucrul alternativ în “model space” şi “paper
space”. Comenzile MVIEW, LAYOUT şi LAYOUTWIZARD
Atunci când se deschide un desen nou, AutoCAD se găseşte în mod
implicit în spaţiul modelului. Pentru a trece în spaţiul hârtiei, se
selectează unul din panourile “Layout”, ale căror etichete sunt vizibile
la partea inferioară a zonei grafice. Sunt permise treceri alternative
nelimitate dintr-un spaţiu de lucru în celălalt. Principala destinaţie a
spaţiului hârtiei este aceea de a oferi un aranjament al diferitelor
vederi necesare pentru reprezentarea obiectului din desen şi pentru
obţinerea unei copii la imprimantă sau plotter.
Definirea unor noi panouri “Layout” în desenul curent se realizează
prin comenzile LAYOUT şi/sau LAYOUTWIZARD. Comenzile sunt
accesibile prin tastare sau din meniul pull-down “Insert”, linia
“Layout”. LAYOUT poate crea un layout complet nou (opţiunea “New
Layout”) sau poate prelua un layout existent în prototipurile AutoCAD
(opţiunea “Layout from Template”); pentru a primi îndrumări pas cu
pas în definirea unui layout nou, prin folosirea unui program-asistent de
lucru, este disponibilă comanda LAYOUTWIZARD (opţiunea “Layout
Wizard” din meniul pull-down “Insert”, linia “Layout” sau meniul
pull-down “Tools”, linia “Wizards”, opţiunea “Create Layout”).
În spaţiul hârtiei, vederile modelului se obţin sub forma unor
ferestre flotante (fig. 10.2), numite “floating viewports”. Acestea pot
fi generate automat la definirea unui layout, sau, după dorinţa
utilizatorului, prin comanda MVIEW. Comanda MVIEW crează în
spaţiul hârtiei ferestre flotante, care prezintă iniţial modelul aşa cum
apare el în spaţiul modelului, la momentul respectiv. În fiecare
fereastră flotantă se poate modifica ulterior modul de afişare
(amplificare, zonă vizibilă, prin ZOOM, PAN, etc.). Fiecărei ferestre i se
pot stabili combinaţii proprii de layer-e vizibile şi nevizibile, factori de
scală proprii pentru liniile discontinue (“ltscale”) şi sisteme de
coordonate (UCS) proprii. În fiecare fereastră, în cazul reprezentărilor
3D, se poate alege un alt punct de vizualizare a desenului. Ferestrele
flotante se comportă ca obiectele obişnuite, deci pot fi mutate, rotite,
multiplicate, copiate, şterse, scalate, deformate, haşurate, cotate, pe
conturul lor pot fi aplicate moduri Osnap, etc. Ferestrele flotante din
spaţiul hârtiei nu pot avea grosime (“thickness”), şi nu suportă editări
de tip CHAMFER, FILLET, TRIM, OFFSET, etc.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 113
Opţiunile comenzii MVIEW oferă de asemenea posibilitatea de a
dezactiva ferestre definite anterior, de a inhiba plotarea lor sau de a
bloca la editare anumite ferestre.
Pentru ca un anumit desen să fie vizualizat la aceeaşi scară în mai
multe ferestre, se foloseşte opţiunea nxp a comenzii ZOOM. (de ex.
ZOOM 2xp)
Obiectele create în spaţiul modelului nu sunt accesibile în nici un fel
din spaţiul hârtiei (nu pot fi modificate, şterse, nu se pot aplica moduri
Osnap). Reciproc, obiectele create în spaţiul hârtiei nu pot fi accesate
din spaţiul modelului. Pentru a modifica un anumit obiect, spaţiul
curent de lucru trebuie să fie cel în care se găseşte obiectul.
Pe lângă ferestrele flotante, aranjamentul desenului din spaţiul
hârtiei poate să conţină chenarul, indicatorul (“title block” în l.
engleză), note tehnice pe desen, tabelul de componenţă, etc., create
chiar în acest spaţiu.

Figura 10.2 Viewport-uri flotante generate în paperspace

pentru un desen de ansamblu

10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei