Sei sulla pagina 1di 13

99

9.Blocuri, atribute, referinţe externe


9.1.Gruparea obiectelor din desen.
Blocurile-utilizator
9.1.1.Avantajele grupării obiectelor într-un desen
În desenele complexe, pot exista grupuri de obiecte care se repetă
fie la aceeaşi scară şi în aceeaşi poziţie, fie la scări diferite, sau în
poziţii translatate, ori rotite. Crearea repetitivă a acestor grupuri de
obiecte este incomodă, chiar şi prin comenzile de editare de tipul
COPY, MIRROR, ARRAY, ROTATE, SCALE, etc.
9.1.2.Crearea blocurilor-utilizator. Comenzile BLOCK,
BMAKE şi WBLOCK
Pentru a facilita manipularea unitară a unui grup de obiecte,
AutoCAD permite definirea blocurilor. Un bloc este un obiect complex
care include o colecţie de alte obiecte din desen, simple sau complexe,
formând împreună un singur obiect. Utilizarea blocurilor este comodă şi
măreşte viteza de desenare.
AutoCAD cunoaşte două tipuri de blocuri: cele definite opţional de
utilizator (“User defined blocks”), recognoscibile după nume, şi cele
anonime (“Unnamed blocks”), create de program la cotare, haşurare,
folosirea unor imagini PostScript.
Comenzile BLOCK, şi BMAKE definesc blocuri-utilizator. Comenzile
sunt accesibile prin tastare, sau din meniul pull-down “Draw”, linia
“Block”, opţiunea “Make…”. Pe bara de unelte “Draw” sunt

reprezentate prin butonul . Ca răspuns la aceste comenzi,


programul deschide o casetă de dialog, intitulată “Block Definition”
(fig. 9.1), care solicită numele acordat blocului, un punct de referinţă al
acestuia, în raport cu care va fi ulterior manipulat, şi apoi obiectele

9.Blocuri, atribute, referinţe externe


100
incluse în bloc (fig. 9.2 a,b). Componentele blocului pot să dispară ca
obiecte de sine stătătoare din desen, sau nu. Blocul astfel definit se
salvează odată cu desenul şi se regăseşte oricând în lista de
blocuri-utilizator din desen.
Rubrica “Name” a casetei de definire a blocurilor permite înscrierea
numelui atribuit blocului. Lista derulantă a rubricii redă denumirile
tuturor blocurilor definite anterior. Numele unui bloc poate să conţină
max. 255 de caractere. Pot fi utilizate spaţii. Numele nu trebuie să
coincidă cu un cuvânt rezervat al AutoCAD.

Figura 9.1 Caseta de dialog “Block Definition”

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


101

punct
punct
de
de
referinţă
referinţă
Figura 9.2 Exemple de blocuri-utilizator: a) secţiune într-un inel
O; b) simbol pentru un motor asincron trifazat
Grupul de opţiuni “Base point” este destinat specificării punctului
de referinţă al blocului, fie prin înscrierea coordonatelor în casetă, fie
prin indicarea grafică a acestuia, după apăsarea butonului Pick point.
Grupul de opţiuni “Objects” este destinat alegerii din desen a
obiectelor ce urmează să compună blocul. Obiectele originale indicate
la crearea blocului pot fi păstrate în desen ca atare, prin opţiunea
Retain, pot fi convertite într-o instanţiere (inserare) a blocului
respectiv, prin opţiunea Convert to block, sau pot fi eliminate din
desen după crearea blocului, prin opţiunea Delete.
Grupul de opţiuni “Preview icon” permite generarea unei imagini
de tip icon pentru blocul definit, care poate fi utilă în aplicaţia internă
“AutoCAD Design Center”. După selectarea obiectelor din bloc,
imaginea este vizibilă în casetă.
Rubrica “Insert units” stabileşte unităţile liniare la care este
considerat blocul de către aplicaţia “AutoCAD Design Center”.
Rubrica “Description” permite menţionarea unei scurte descrieri în
cuvinte a blocului, astfel ca un viitor utilizator să îi perceapă rapid
destinaţia. Nu este obligatorie descrierea blocului, dar este
recomandată.
Un bloc creat de utilizator poate să includă alte astfel de blocuri, cu
condiţia de a nu se autoinclude (de exemplu, la o redefinire a blocului
“b”, acesta să nu conţină chiar o inserare a sa).
Pentu a modifica definiţia unui bloc-utilizator, din caseta “Block
Definition” se deschide lista numelor de blocuri existente în desen şi
se reformulează opţiunile. În final, AutoCAD avertizează asupra
existenţei unei definiţii anterioare a blocului în cauză.
Un bloc-utilizator poate fi salvat şi ca desen independent, deci ca
fişier “*.dwg”, cu ajutorul comenzii WBLOCK. Cerinţele acestei
comenzi sunt în majoritatea lor asemănătoare cu ale comenzii BLOCK.

9.Blocuri, atribute, referinţe externe


102
9.1.3.Inserarea blocurilor-utilizator în desen. Comenzile
INSERT şi MINSERT
Pentru a fi efectiv utilizat într-un desen AutoCAD, un bloc definit de

utilizator trebuie să fie inserat, prin comanda INSERT (butonul de


pe bara de unelte “Draw” sau meniul pull-down “Insert”, linia Block).
Comanda deschide o casetă de dialog, prin care solicită numele
blocului, pentru a-l identifica, poziţia punctului de referinţă, factorii de
scalare pe fiecare direcţie (X, Y şi, după caz şi pe Z), rotaţia faţă de
poziţia de bază, în care a fost creat, precum şi opţiunea privind
explodarea blocului la inserare. În fig. 9.3 sunt prezentate exemple de
inserare a blocurilor anterior definite.
Punctul de inserare al blocului poate fi oricare punct în spaţiul
desenului. Factorii de scalare pot fi diferiţi pe fiecare din cele trei
direcţii. În acest caz, blocul va apare deformat faţă de aspectul său la
definire. Un factor de scalare subunitar micşorează blocul pe direcţia
respectivă, în timp ce unul supraunitar îl măreşte. O valoare negativă a
factorului de scalare înseamnă o inserare “în oglindă” a blocului, faţă
de poziţia sa de bază.
Comanda INSERT inserează şi desene independente, adică fişiere
“*.dwg”, ca blocuri în desenul curent. Informaţiile necesare sunt
similare cu cele de la inserarea blocurilor. Desenele inserate nu dispar
ca fişiere independente din directorul lor.
Comanda INSERT nu poate insera blocuri anonime, de tip haşuri,
cote, etc.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


103

R
S
T

~24V
M M
3~ 3~
M
3~

! ! !

Figura 9.3 Exemple de inserare a blocurilor-utilizator în desene


Pentru a insera multiplu un bloc-utilizator, sub forma unei reţele
dreptunghiulare de m linii şi n coloane, AutoCAD include comanda
MINSERT. Rezultatul comenzii MINSERT est un bloc unic. Informaţiile
necesare sunt cele de la o inserare obişnuită, în plus fiind necesare
cele specifice modului de constituire a reţelei.
Inserările blocurilor-utilizator pot fi explodate în componentele lor,
prin comanda EXPLODE. Definiţia blocului nu dispare, chiar dacă nu
mai există nici o inserare (instanţiere) a acestuia în desen. Inserările
create prin comanda MINSERT nu pot fi explodate.
Orice modificare a definiţiei unui bloc-utilizator în desen, duce
automat la actualizarea tututor instanţierilor blocului respectiv.
9.Blocuri, atribute, referinţe externe
104
Folosirea blocurilor în desen constituie un pas spre sistematizarea şi
organizarea desenului. Blocurile pot reprezenta simboluri
standardizate, cu apariţie frecventă, repere standardizate sau cu
apariţie repetitivă. Utilizatorul îşi poate crea singur biblioteci de blocuri
sau poate cumpăra astfel de bibilioteci de la firmele producătoare.

9.2.Atributul
9.2.1.Ce este atributul şi care este utilitatea sa?
Atributul este o caracteristică în desen. Forma de prezentare este
identică cu a unui text “single line”. În plus, faţă de un text, atributul
este purtător de informaţie prelucrabilă atât în interiorul desenului sau
al mediului AutoCAD, cât şi în afară, în baze de date, tabele, etc.
Utilitatea atributului este evidentă mai ales când el este inclus într-un
bloc-utilizator. În acest caz, atributul va descrie o caracteristică a
blocului respectiv. În fig. 9.4 a, b sunt reluate blocurile definite anterior,
fiind completate cu atribute. Atributele vor fi purtătoare de informaţii
utile privind caracteristicile pe care le reprezintă pentru fiecare
instanţiere a blocului respectiv în desen.
DIAMETRU_INEL
DIAMETRU_SECTIUNE
MATERIAL

PUTERE
SIMBOL TURATIE

a) b)
Figura 9.4 Blocuri care includ atribute
9.2.2.Crearea şi utilizarea atributelor. Comenzile ATTDEF,
ATTDISP, ATTEDIT
Atributele se definesc
prin comanda ATTDEF
(meniul pull-down
“Draw”, linia Block,
opţiunea Define
Attributes…). Comanda
deschide caseta de dialog
“Attribute Definition”,
din fig. 9.5, care solicită

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

Figura 9.5 Caseta de dialog pentru


definirea atributelor
105
opţiunile de inserare a atributului: vizibilitate, constanţa valorii,
verificare a corectitudinii valorii, presetare a valorii. Se solicită şi
denumirea atributului (“Attribute Tag”), prompter-ul ataşat, şi,
opţional, o valoare implicită. Ultimul set de informaţii necesare vizează
modul de prezentare al textului respectiv, similar cu al comenzii TEXT.
După definirea unui atribut, acesta poate fi inclus într-un bloc. La
orice inserare a blocului respectiv în desen, AutoCAD cere prin
prompter-ul ataşat, informaţii privind valoarea concretă a atributului.
Această valoare va înlocui denumirea atributului în respectiva
instanţiere a blocului (fig. 9.6).

12
M1 1500
Inconel
12,7
1,59

12,7
63,5
Cu

Figura 9.6 Exemple de inserări ale unor blocuri ce conţin


atribute
Pentru a conferi un aspect aerisit desenului, atributele pot fi
declarate nevizibile. Modificarea ulterioară a vizibilităţii atributelor este
posibilă cu ajutorul comenzii ATTDISP (meniul pull-down “View”, linia
Display).
Comanda ATTEDIT modifică atributele incluse în instanţierile
blocurilor-utilizator. Pot fi modificate atât conţinutul cât şi modul de
scriere al unuia sau a mai multor atribute. Editarea se poate realiza
individual, pe fiecare atribut selectat, sau global, pe un set de atribute
selectate.
Editarea valorii atributelor incluse în blocuri nu modifică în nici un
fel definiţia acestora şi nici definiţia blocurilor respective.
Extragerea valorii atributelor dintr-un desen într-un fişier separat
necesită în prealabil crearea unui fişier-şablon (“Template file”) după
9.Blocuri, atribute, referinţe externe
106
care să fie dispuse tabelar atributele extrase. Pentru a efectua
extragerea, se aplică comanda. Pot fi extrase toate atributele sau
numai unele din acestea.
Extragerea valorii atributelor dintr-un desen AutoCAD nu alterează
desenul respectiv.

9.3.Referinţe externe în desenele AutoCAD


9.3.1.Ce sunt referinţele externe?
O referinţă externă reprezintă o legătură (“link”) a unui desen
independent, diferit de cel curent, la desenul curent. Desenul curent
devine “gazdă” pentru cel referit.
Avantajele folosirii referinţelor externe sunt:
• actualizarea automată a desenului curent la orice modificare a
desenului referit, şi, ca urmare, certitudinea unei versiuni
actuale a desenului curent,
• obţinerea unei dimensiuni mai reduse a desenului-gazdă, prin
neincluderea informaţiilor din desenul referit,
• crearea unui desen complex, prin asamblarea mai multor desene
independente.
Un dezavantaj al referinţelor externe îl constituie necesitatea
păstrării desenelor referite exact în acelaşi director, subdirector, pe
aceeaşi cale definită la stabilirea referinţei. În cazul unei modificări a
căii pentru fişierul referit, modificarea trebuie operată în
desenul-gazdă.
Un desen extern referit într-un desen-gazdă se comportă ca şi un
bloc-utilizator, deci ca un obiect unic. Referinţele externe nu pot fi
explodate prin comanda EXPLODE.
9.3.2.Operaţii cu referinţe externe. Comenzile XATTACH,
XREF, XCLIP
Pentru a crea o referinţă externă în desenul curent, este disponbilă
comanda XATTACH. Aceasta deschide caseta de dialog din fig. 9.7.
Este necesară o mare atenţie în a nu crea referinţe externe ciclice, de
tipul “desenul A ⊃ desenul B ⊃ …⊃ desenul A”!

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


107

Figura 9.7 Caseta “External Reference”, pentru crearea


referinţelor externe în desen
O referinţă externă poate fi legată la desenul curent prin modul de
referire “Attachment” sau prin modul “Overlay”. Al doilea nu permite
referiri încapsulate de tip “desenul curent include desenul A, care
include un alt desen”. În mod “Overlay”, posibilele referinţe incluse
într-un alt desen referit sunt ignorate.
Pentru a controla referinţele externe, se poate apela comanda
XREF, care deschide caseta “Xref Manager” (fig. 9.8). Caseta este
accesibilă şi din meniul pull-down “Insert”, linia Xref Manager…
Caseta vizualizează referinţelor încapsulate (în mai multe trepte) sub
formă arborescentă.
Opţiunea “Bind” a comenzii XREF transformă o referinţă externă
într-un bloc propriu al desenului-gazdă, fără a distruge referinţa
externă originală. În acest caz, elementele astfel referite nu vor mai fi
actualizate odată cu actualizarea desenului din care provin.
AutoCAD 2000 dispune de comanda XBIND care operează prin
intermediul unei sugestive casete de dialog asupra referinţelor externe
deja definite, spre a le aplica opţiunea Bind. Comanda XBIND poate fi
lansată şi din meniul pull-down “Modify”, linia Object, opţiunea
“External reference…”.

9.Blocuri, atribute, referinţe externe


108

Figura 9.8 Caseta “Xref Manager”


Un desen extern referit într-un desen-gazdă poate fi vizualizat
integral sau parţial. Pentru o vizualizare parţială, se utilizează comanda
XCLIP. Zona dorită poate fi una dreptunghiulară, sau de o altă formă,
delimitată de o polilinie închisă, având formă poligonală, anterior
creată sau trasată în momentul respectiv. Informaţia nevizibilă dintr-o
referinţă externă căreia i s-a aplicat un xclipping nu se pierde. De altfel,
zona de xclipping poate fi oricând modificată.
Comanda XCLIP este disponibilă şi în meniul pull-down “Modify”,
linia Clip, opţiunea Xref.
La crearea referinţelor externe, sunt preluate layer-ele şi
blocurile-utilizator din desenul referit.
În fig. 9.9 este ilustrat un exemplu de desen-gază cu referinţe
externe din biblioteca de mostre AutoCAD 2000.
AutoCAD 2000 introduce ca noutate absolută editarea din interiorul
desenului-gazdă a referinţelor externe sau a blocurilor-utilizator
definite în desenele cu rol de referinţe externe pentru desenul-gazdă.
Comanda aferentă este REFEDIT, care poate fi lansată şi din meniul
pull-down “Modify”, linia In-place Xref and Block Edit. Editările de
acest tip trebuie efectuate cu atenţie, pentru că afectează esenţial
desenul extern celui curent.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


109

Figura 9.9 a Conţinutul casetei “Xref Manager” pentru desenul


“City map.dwg”

9.Blocuri, atribute, referinţe externe


110
Figura 9.9 b Desenul-gazdă “City map.dwg”, cu referinţele
externe din fig. 9.9 a

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


111
Figura 9.9 c Cele două desene “City base map.dwg” şi “City
sky map.dwg” incluse ca referinţe externe în desenul-gazdă
“City map.dwg”

9.Blocuri, atribute, referinţe externe