49

5.Precizie maximă în AutoCAD

5.1.Localizarea punctelor importante de pe
obiecte. Moduri OSNAP şi grips-uri
5.1.1.Moduri OSNAP
AutoCAD poate localiza precis puncte importante de pe obiecte,
prin funcţia “Object Snapping”. Aceste puncte importante sunt:
 CENter
Interceptează centrul unui arc, al unui cerc sau a unei verigi de
tip arc dintr-o polilinie;

Figura 5.1 a

 ENDpoint
Intercetează capătul cel mai apropiat al unui segment, al unui
arc sau al unei verigi de polilinie;

Figura 5.1 b

 EXTension

5.Precizie maximă în AutoCAD

50
Intercetează un punct de pe prelungirea obiectului de tip linie
sau de tip arc indicat; obiectul trebuie să fie indicat spre unul din
capete;

Figura 5.1 c
 INSert
Interceptează punctul de inserare (de referinţă) al unui obiect de
tip Text/Bloc/Shape/Attribut;

ABCDEFG Figura 5.1 d

 INTersection
Interceptează intersecţia unor linii, cercuri, arce, polilinii, elipse;

Figura 5.1 e
Dacă nu este interceptat nici un punct de intersecţie, cursorul
indicând doar un singur obiect, AutoCAD solicită specificarea
celui de-al doilea obiect care să definească intersecţia. Dacă
intersecţia celor două obiecte este situată dincolo de
extremităţile lor, AutoCAD interceptează “intersecţia extinsă”
(“Extended Intersection”), desigur, când aceasta există.

primul obiect
indicat
punct
interceptat
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
al doliea
obiect indicat
 51

Figura 5.1 f

 MIDpoint
Interceptează mijlocul unei obiect de tip segment, arc, verigă de
polilinie;

Figura 5.1 g

 NEArest
Interceptează punctul cel mai apropiat al obiectului indicat,
obiect care poate fi segment, arc, cerc, polilinie, punct;
Modul osnap “nearest” este foarte util în indicarea unor puncte
care să se situeze pe un anumit obiect, dar nu neapărat într-un
punct important al acestuia;
 NODe
Interceptează un obiect de tip punct;
 PARallel
Interceptează un punct de pe paralela la o linie; distanţa dintre
punctul curent şi extremitatea a doua a paralelei este specificată
de utilizator;

5.Precizie maximă în AutoCAD

52

Figura 5.1 h

 PERpendicular
Interceptează:
• piciorul perpendicularei ridicate de pe obiectul indicat (care
poate fi segment, cerc, arc, polilinie, elipsă) spre un anumit
punct, sau
• piciorul perpendicularei duse din punctul curent pe obiectul
indicat (segment, cerc, arc, polilinie, elipsă); punctul
al doilea obiectul curent
punct indicat
obiectul
indicat 90O 90O
punctul
punctul intercept
intercept
at Figura 5.1 i

 QUAdrant
Interceptează cel mai apropiat dintre punctele de 0O, 90O, 180O
sau 270O, de pe un cerc sau de pe un arc, puncte care se
numesc quadranţi;

Figura 5.1 j

 TANgent

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 53
Interceptează:
• piciorul tangentei duse la obiectul indicat (cerc, arc, arc de
polilinie, elipsă) spre un anumit punct; sau
• piciorul tangentei duse din punctul curent la un obiect de tip
cerc, arc, elipsă, arc de polilinie;
obiectul obiectul
indicat indicat punctul
punctul
interceptat intercept

punctu
l
al doilea
curent
punct Figura 5.1 k
 Apparent Intersect
Interceptează intersecţia aparentă a două linii, cercuri, arce,
elipse, polilinii, etc., care nu se intersectează în spaţiul 3D, ci
doar aparent, pe imaginea curentă. Dacă punctul de intersecţie
aparentă este situat în afara imaginii obiectelor, AutoCAD
interceptează “intersecţia aparentă extinsă” (“Extended
Apparent Intersection”);
 From
Stabileşte referinţe temporare în desenare; se foloseşte de
obicei în combinaţie cu un mod osnap; faţă de referinţa
temporară stabilită astfel, va fi precizat un punct în coordonate
relative.
 NONe
Dezactivează moduri osnap eventual active în momentul
respectiv al sesiunii de lucru.

Dacă pe parcursul lucrului, un anumit mod osnap este referit de

multe ori, acesta poate fi activat, evitând astfel repetarea lui pe linia de
comandă. La punctarea pe un obiect, AutoCAD va aplica automat
modul osnap activ obiectului şi va intercepta punctul adecvat. Spre
exemplu, cu modul osnap “ENDpoint” activ, la indicarea unui segment,
AutoCAD va sări automat la capătul cel mai apropiat al acestuia. Prin
opţiunea “NONe”, se dezactivează modul sau modurile osnap active.

5.Precizie maximă în AutoCAD

54
Pentru setarea unor moduri osnap permanent active, este folosită
caseta “Drafting Settings”, prin panoul ei “Object Snap” (fig. 5.2).
Caseta este activabilă prin comanda DSETTINGS sau din meniul
pull-down “Tools”, linia adecvată. Aceeaşi casetă se deschide dacă se
poziţionează cursorul pe butonul “OSNAP” al barei de stare şi se apasă
butonul drept al mouse-ului, selectându-se linia “Settings”.

Figura 5.2 Panoul pentru moduri Osnap din caseta “Drafting

Settings”
Posibilitatea localizării exacte a punctelor de osnap este deosebit de
utilă în execuţia desenelor cu precizie maximă.
Introducerea modurilor osnap este posibilă:
prin scrierea de la tastatură,
din meniul flotant care se activează prin combinaţia <Shift>+butonul
drept de mouse,
de pe bara de instrumente (“Toolbar”) denumită “Object Snap”
(fig. 5.3).

Figura 5.3 Bara de instrumente “Object Snap”

5.1.2.Grips-uri
Dacă, pe prompter de comandă, se selectează unul sau mai multe
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 55
obiecte din desen, AutoCAD vizualizează nişte pătrăţele localizate pe
punctele de osnap ale obiectului/obiectelor selectate: de exemplu, pe
capetele şi pe mijlocul unui segment, pe centrul şi quadranţii unui cerc,
etc (fig. 5.4), numite “grips-uri”.
Figura 5.4 Grips-uri vizibile în AutoCAD
Atât timp cât grips-urile sunt vizibile, obiectele în cauză sunt
supraluminate.
Grips-urile permit efectuarea unor operaţii de editare cu sintaxa
subiect-predicat, sintaxă mai apropiată de cea în care operatorul
uman îşi concepe acţiunile. Sintaxa editărilor “clasice” în AutoCAD este
predicat-subiect (se introduce de exemplu predicatul MOVE, apoi se
selectează subiectul, adică obiectele care se vor muta). Deoarece
obiectele cu grips-urile vizibile constituie seturi de selecţie
prespecificate, se pot aplica pe ele editări în ordinea subiect-predicat:
se selectează obiectele vizate, la care grips-urile devin vizibile, apoi
este apelată comanda de editare. Aceasta se execută automat asupra

obiectelor cu grips-uri vizibile. De exemplu, pentru a şterge un obiect,

el poate fi mai întâi selectat, şi apoi se va apela comanda ERASE.
Comanda va acţiona automat asupra obiectului respectiv, fără să mai
solicite o selectare de obiecte (fig. 5.5).
Figura 5.5 Selectarea unor obiecte prin vizualizarea
grips-urilor, urmată de apelarea comenzii ERASE; sunt şterse
din desen obiectele cu grips-uri vizibile
Prin selectarea unui grip deja vizibil, acesta devine “activ” şi se
declanşează automat o secvenţă de comenzi de editare succesive:
“Stretch, Move, Rotate, Scale, Mirror, ...”. Trecerea de la una la
cealaltă este posibilă tastând <spaţiu> sau <ENTER>, sau apăsând
butonul drept al mouse-ului, pentru activarea unui meniu flotant
adecvat. În mod implicit, editarea se execută în raport cu grip-ul activ,

5.Precizie maximă în AutoCAD

56
care devine grip de referinţă (“Base grip”). Utilizatorul poate modifica
acest punct. Şirul de editări poate fi aplicat asupra obiectului/obiectelor
original(e) sau asupra unei copii (opţiunea “Copy”). Grips-urile vizibile
dispar la introducerea secvenţei “Cancel”, “Cancel” (tastarea
succesivă <Esc>, <Esc>).
5.1.3.Funcţia “Object Snap Tracking”
Funcţia “Object Snap Tracking”, menţionată anterior în
capitolul 2, (§2.4.3), combină dinamic modul osnap “From” cu un alt
mod osnap şi cu specificarea polară a coordonatelor relative. Punctul
iniţial de referinţă este un punct important de pe un obiect desenat,
interceptat printr-un mod osnap. Funcţia de interceptare “Object
Snapping” trebuie să fie activă. Modul “Object Snap Tracking” este
activabil/dezactivabil prin butonul asociat de pe bara de stare. În
fig. 5.6 este ilustrat un exemplu de utilizare.

Figura 5.6 Exemplu de utilizare a modului “Object Snap

Tracking” într-un desen AutoCAD

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 57
5.2.Filtre de coordonate
5.2.1.Utilitatea filtrelor de coordonate
Pentru preluarea parţială a coordonatelor unui punct-sursă spre a fi
folosite în indicarea coordonatelor altui punct, AutoCAD pune la
dispoziţia utilizatorului filtrele de coordonate, prin funcţia “Point
filters”. Este precizată coordonata sau coordonatele care se preiau de
la punctul-sursă, apoi punctul-sursă însuşi, şi, în final, coordonata sau
coordonatele încă necesare pentru a indica noul punct.
AutoCAD cunoaşte trei filtre de o coordonată şi trei filtre de două
coordonate:

.x preia coordonata x a punctului-sursă

.y preia coordonata y a punctului-sursă
.z preia coordonata z a punctului-sursă
.xy preia coordonatele x şi y ale punctului-sursă
.xz preia coordonatele x şi z ale punctului-sursă
.yz preia coordonatele y şi z ale punctului-sursă

Specificarea punctului-sursă este de cele mai multe ori realizată

prin moduri osnap.
Filtrele de coordonate permit alinierea punctelor şi obiectelor în
desen, după coordonata sau coordonatele preluate de la punctul-sursă.
În secvenţa următoare este ilustrat un exemplu de folosire a filtrelor
de coordonate într-un desen AutoCAD.
Command: arc<↵ >
Center/<Start point>: { punctare pe ecran}
Center/End/<Second point>: { punctare pe ecran}
End point: { punctare pe ecran}
Command: line <↵ >
From point: .x <↵ >
of end <↵ >
of { punctare pe arc, spre capătul
din stânga}
(need YZ): { punctare pe ecran, deasupra
arcului}
To point: .x <↵ >
of end <↵ >

5.Precizie maximă în AutoCAD

58
of { punctare pe arc, spre capătul
din dreapta}
(need YZ): @ <↵ >
To point: <↵ >
Rezultatul este cel din fig. 5.7: extremităţile segmentului sunt
aliniate după coordonata x cu capetele arcului anterior desenat.
Segmentul este orizontal, datorită răspunsului “@” la cererea privind
coordonata y (şi z) a celui de-al doilea punct al segmentului.

Figura 5.7 Secvenţă de folosire a filtrelor de coordonate

O aliniere similară celei asigurate de filtrele de coordonate pentru
punctele din desen poate fi realizată cu ajutorul liniilor de construcţie.
Filtrele de coordonate, alături de modurile osnap şi de funcţia
“Auto Tracking” constituie facilităţi de maximă valoare în execuţia
precisă, comodă şi rapidă a desenelor AutoCAD. Deprinderea utilizării
lor curente şi la viteză mare este o necesitate de bază pentru folosirea
eficientă a aplicaţiei.

5.3.Marcarea subdiviziunilor pe obiecte

5.3.1.Comanda DIVIDE
Pentru a marca pe un obiect de tip linie, cerc, arc, polilinie 2D,
elipsă subdiviziuni de lungime 1/n (n număr natural) din lungimea
obiectului, se poate folosi comanda DIVIDE (fig. 5.8).

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 59

Figura 5.8 Aplicarea comenzii DIVIDE pentru marcarea unor

subdiviziuni pe diferite obiecte
Marcatorul poate fi obiectul de tip punct sau un bloc creat anterior
de utilizator în desen.
Comanda solicită obiectul pe care să fie dispuse marcajele şi apoi
numărul de părţi de divizare.
Obiectul marcat nu este modificat în nici un fel! Programul plasează
doar marcajele corespunzătoare, fără a altera lungimea acestuia.
5.3.2.Comanda MEASURE
Pentru a marca diviziuni de o anumită lungime pe un obiect de tip
linie, arc, cerc, polilinie 2D, elipsă, se poate folosi comanda MEASURE
(fig. 5.9). Comanda solicită obiectul supus marcării şi lungimea
segmentului de marcaj.
Marcatorul poate fi obiectul de tip punct sau un bloc creat anterior
de utilizator în desen.
Obiectul marcat nu este modificat în nici un fel! Programul plasează
doar marcajele corespunzătoare, fără a-i altera lungimea.

Figura 5.9 Marcarea subdiviziunilor de o anumită lungime pe

diferite obiecte, cu ajutorul comenzii MEASURE

5.Precizie maximă în AutoCAD

60
Ultima subdiviziune rezultată are o lungime diferită de a celorlalte
subdiviziuni, dacă lungimea obiectului marcat nu este un multiplu
întreg al lungimii de marcaj.
Operaţia efectuată cu ajutorul comenzii MEASURE este o măsurare
în sensul propriu al acesteia.
5.3.3.Utilitatea marcării subdiviziunilor
În tehnică sunt necesare uneori construcţii grafice complexe,
raportate la repere dispuse fie la distanţe egale, pe un obiect, fie pe
subdiviziuni egale ale unui obiect. AutoCAD oferă posibilitatea plasării
lor rapide şi comode, fără a fi necesare calcule şi/sau măsurători
adiţionale. Marcajele dispuse în acest scop pot fi ulterior şterse, sau pot
deveni nevizibile, prin setarea variabilei PDMODE pe valoarea 1 (vezi
capitolul 4).

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi