11

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

2.1.Introducerea comenzilor şi a opţiunilor
2.1.1.Regimul de lucru interactiv
Mediul AutoCAD are la bază modul de lucru interactiv, dialogul
utilizator-aplicaţie CAD. Informaţiile sunt solicitate de program pas cu
pas, folosind sintagme din limbajul uman. Pentru ca dialogul să se
desfăşoare adecvat, ambii parteneri, utilizator şi AutoCAD, trebuie să
“cunoască” bine limbajul de comunicare.
Dialogul utilizator-AutoCAD are două forme de desfăşurare:
dialogul imperativ, pe bază de comenzi,
dialogul selectiv, pe bază de meniuri.
Comenzile şi opţiunile pot fi introduse prin tastare sau prin selectare
din meniurile oferite de aplicaţie. Oricare din cele două modalităţi de
comunicare este eficientă şi conduce la rezultatul dorit, cu condiţia
unei folosiri corecte. Fiecare utilizator îşi formează propriul stil de lucru,
care se potriveşte preferinţelor şi abilităţilor sale. O viteză de lucru
mare poate fi asigurată numai după cunoaşterea temeinică de către
utilizator a limbajului de comunicare cu editorul de desenare.
La tastarea comenzilor, opţiunilor şi datelor, pot fi folosite atât
caractere majuscule cât şi minuscule, AutoCAD nefiind sensibil la acest
aspect (“Not Case insensitive”).

Bara de spaţiu de pe tastatură este echivalentă cu tasta < ↵

>, cu excepţia scrierii textelor, când cele două taste au
semnificaţii diferite.

Întregul dialog utilizator - AutoCAD este afişat în fereastra de dialog,

vizibilă la partea inferioară a zonei grafice.

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

12
2.1.2.Cuvinte-cheie şi răspusul nul
Multe secvenţe de dialog oferă utilizatorului şiruri de cuvinte-cheie
(“key words”) care sintetizează opţiunile posibile. În cazul tastării,
este suficientă introducerea abrevierii acestora, afişată prin litere
majuscule. Nu este eronată scrierea cuvântului-cheie în întregime, dar
este inutilă şi consumatoare de timp. Iată un exemplu de utilizare a
cuvintelor-cheie, prelevat din derularea comenzii PLINE.
Command: _pline
Specify start point: {se indică un punct}
Current line-width is 0.0000
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
{se indică un punct}
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
a
Specify endpoint of arc or
[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second
pt/Undo/Width]: {se indică un punct}
Specify endpoint of arc or
[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second
pt/Undo/Width]:…

Opţiunea implicită de răspuns este afişată de obicei prima, urmată

de alternativele oferite prin cuvintele-cheie.
Între răspunsurile oferite de utilizator, apare frecvent “răspunsul
nul” (“null response”); acesta constă dintr-un simplu <↵>, adică
apăsarea tastei <ENTER>, fără a fi precedat de o altă specificaţie.
Utilizatorul poate alterna în orice moment modalitatea de dialog:
tastarea şi respectiv selectarea comenzilor şi opţiunilor din meniuri.
2.1.3.Întreruperea secvenţei de lucru. Funcţia “Cancel”
Dacă o anumită secvenţă de comenzi trebuie să fie întreruptă,
utilizatorul dispune de funcţia “Cancel”, atribuită tastei <Esc>.
Câteva comenzi cu sintaxă mai ramificată necesită aplicarea succesivă
a două funcţii “Cancel” pentru revenirea la prompter-ul “Command”
(ca de exemplu comanda PEDIT, opţiunile comenzii “Dim”, etc.).
2.1.4.Comenzi transparente
Unele comenzi AutoCAD necesită suspendarea lor temporară în
scopul executării altor comenzi: această situaţie poate să apară de
exemplu, când utilizatorul are nevoie de “Help”, adică de explicaţii
privind modul de lucru al comenzii în curs de execuţie. Solicitarea
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 13
poate fi efectuată “transparent”, peste comanda de bază. Editorul de
desenare opreşte temporar execuţia comenzii de bază, fără “să o uite”,
răspunde la solicitarea de “Help”, furnizând explicaţiile, şi reia apoi
comanda de bază exact din punctul în care execuţia ei a fost temporar
suspendată.
Solicitări de suspendare temporară a comenzii de bază pot să apară
şi dacă este necesară o modificare a amplificării imaginii pe ecran, o
panoramare a desenului, sau o modificare a unor variabile de sistem
AutoCAD. Cereri de acest tip pot fi introduse de utilizator prin execuţia
“transparentă” a comenzilor suprapuse. Numele comenzii suprapuse
este precedat de apostrof, ca de exemplu:
Command: line <↵ >
Specify first point: 1,1 <↵ >
Specify next point or [Undo]: { clic în 8,10}
To point: ‘zoom
>>Specify corner of window,enter a scale factor (nX or nXP), or
[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window] <real time>:
>>>>Specify opposite corner: 0.6x
Resuming LINE command.
Specify next point or [Undo]: { clic în 8,10}
…

AutoCAD optează automat pentru execuţia transparentă a unor

comenzi de tip ZOOM, PAN, HELP, LAYER, DSETTINGS, etc., la
selectarea lor din meniurile pull-down, din meniurile butonului drept al
mouse-ului sau de pe barele de instrumente, în timpul execuţiei altor
comenzi.

2.2.Sisteme de coordonate în AutoCAD.

Comenzile UCS, UCSICON, UCSMAN
AutoCAD cunoaşte un sistem de coordonate fix, denumit “World
Coordinate System” (WCS), a cărui origine este poziţionată în colţul
din stânga-jos al zonei grafice. Axa X a acestui sistem este dispusă pe
orizontala ecranului, spre dreapta, axa Y pe verticală, în sus, iar axa Z
perpendiculară pe ecran, cu sensul
pozitiv spre utilizator, conform cu
regula mâinii drepte (“Right Hand
Rule”) în dispunerea axelor (fig. 2.1).

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

Figura 2.1 Regula mâinii
drepte în dispunerea
axelor de coordonate
14
Utilizatorul îşi poate defini propriile sale sisteme de coordonate,
“User Coordinate Systems” (UCS), prin translaţia, şi/sau rotaţia
sistemului curent de coordonate, comanda aferentă fiind UCS.
Sistemele de coordonate definite de utilizator pot fi denumite, pot fi
salvate odată cu desenul şi pot fi folosite repetitiv. Orice UCS respectă
regula mâinii drepte în dispunerea axelor.
Pentru a ilustra dispunerea sistemului curent de coordonate,
programul prezintă o imagine a acestuia, numită “UCS-icon”
(fig. 2.2 a, b).
La baza iconiţei pentru UCS, AutoCAD desenează un pătrat, dacă
desenul este privit “de sus” (fig. 2.2 a,b). Dacă utilizatorul priveşte
desenul de jos, de sub planul X-Y, acest pătrat nu apare.
Majuscula “W” afişată pe iconiţa pentru UCS indică sistemul WCS ca
fiind cel curent. Pentru orice alt sistem de coordonate diferit de cel fix,
majuscula respectivă dispare.

a b

Figura 2.2 Iconiţa pentru reprezentarea sistemului de

coordonate în AutoCAD: a) în spaţiul modelului (model space);
b) în spaţiul hârtiei (paper space)
Iconiţa pentru UCS poate fi poziţionată mereu în origine, sau în
colţul din stânga-jos al ferestrei, indiferent de plasamentul originii
sistemului curent de coordonate în fereastra de afişare. Opţional, se
poate renunţa la afişarea iconiţei. Aceste preferinţe fac obiectul
comenzii UCSICON.
Opţiunile comenzii UCS, pentru lucrul cu sistemele de
coordonate, sunt sugestiv sintetizate în barele de instrumente
“UCS” şi “UCS II” (fig. 2.3). Aceste opţiuni au afectate un grup de linii
în meniul pull-down “Format″ (fig. 2.4).

Figura 2.3 Barele de instrumente UCS şi UCS II, asociate

comenzii UCS
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 15

Figura 2.4 Grupul de linii aferente lucrului cu diferite sisteme

de coordonate ale utilizatorului
Comanda UCSMAN permite manipularea în desen a sistemelor
de coordonate prin intermediul unei casete de dialog (fig. 2.5). Cele trei
panouri ale casetei se referă atât la la diferite sisteme definite deja cât
şi la cele predefinite (corespunzătoare celor 6 vederi ortogonale).
Caseta de dialog menţionată facilitează de asemenea stabilirea
condiţiilor pentru UCS-icon.

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

16

Figura 2.5 Caseta de dialog pentru managementul sistemelor

de coordonate
În cazul împărţirii zonei grafice în mai multe ferestre (numite
“viewport-uri”), utilizatorul poate decide dacă sistemul curent de
coordonate se aplică simultan tuturor acestor ferestre, sau se
păstrează pentru fiecare fereastră sisteme de coordonate diferite.
Trebuie subliniat că sistemul de coordonate nu depinde de punctul
din spaţiu din care este privit desenul la un moment dat. Modificarea
punctului de observaţie a desenului nu modifică în nici un fel sistemul
curent de coordonate.

2.3.Tipuri de coordonate în AutoCAD

În AutoCAD se folosesc coordonate plane (2D) sau spaţiale (3D);
cele plane sunt prezentate în tabelul 2.1.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 Y 2,
Y
5 4
4
<30
30@
O

O O X X

17
Tabelul 2.1
Tipul de Referinţa Modul de Semnificaţia Exemplu de folosire
coordonate scriere

Rectangulare Absolute x,y Distanţa pe 2,

(faţă de direcţia axei X şi
Y
origine) respectiv pe 6
direcţia axei Y
O X
faţă de origine

Relative @x,y
(faţă de Distanţa pe
punctul direcţia axei X şi
curent) respectiv pe
direcţia axei Y
faţă de punctul
curent

Polare Absolute Distanţa faţă de

r origine
şi unghiul
măsurat
faţă de
semiaxa
pozitivă X

Relative @r<alfa Distanţa noului Y 4

punct faţă de 4
punctul curent O
<30
30
şi unghiul faţă
de paralela la punctul
curent
semiaxa X
pozitivă X
dusă prin O
punctul curent

2.4.Moduri de introducere a coordonatelor în

AutoCAD
Informaţia de tip punct este cea mai frecventă între datele de
intrare solicitate de AutoCAD: o linie se defineşte prin două puncte, un
2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000
18
cerc se poate construi prin trei puncte, un text se aliniază în raport cu
un punct sau cu două puncte, etc. Utilizatorul poate furniza informaţia
de tip punct în mai multe moduri.
2.4.1.Tastarea coordonatelor
Coordonatele unui punct pot fi introduse de la tastatură, conform
coloanei a treia din tabelul anterior. Coordonatele rectangulare se
separă prin virgulă:

3,4 –100.2,56.76 –7,-5.4 2,-120

Valoarea ughiului în cazul coordonatelor polare este precedată de

caracterul “<”:

3<60 10<-30 45<75 100<0

Coordonatele relative de orice tip sunt precedate de caracterul

“@”, care are semnificaţia unei variaţii, similar lui “∆” din algebră (vezi
şi tabelul 2.1):

@5,6 @-100,200 @300<45 @10<-90

Nu este necesară specificarea zerourilor nesemnificative.

La tastare, AutoCAD ia în considerare şi coordonate ale unor puncte
nevizibile în acel moment în fereastra de desenare.
2.4.2.Punctarea cu ajutorul cursorului-ecran
Punctarea cu ajutorul cursorului-ecran este o modalitate comodă de
introducere a coordonatelor unui punct. După plasarea cursorului exact
pe punctul dorit, se apasă butonul stâng al mouse-ului. Pentru controlul
interceptării precise a diferitelor puncte din desen cu ajutorul
cursorului-ecran, AutoCAD necesită activarea ajutorului grafic snap
(vezi subcapitolul 2.7). Există şi alte modalităţi de manipulare a
cursorului-ecran, fie cu ajutorul săgeţilor de pe tastatură, fie cu alte
periferice de intrare.
2.4.3.Specificarea directă a distanţei
Plasând cursorul-ecran pe direcţia dorită, utilizatorul poate preciza
prin scriere la tastatură sau prin punctare, doar valoarea distanţei faţă

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 19
de punctul curent. Această metodă este foarte expeditivă în desenare.
Cerinţa esenţială constă în a poziţiona foarte corect şi precis
cursorul-ecran pe direcţia vizată. Metoda este o simplificare a folosirii
coordonatelor polare relative, în care unghiul se indică grafic, iar
distanţa prin scriere sau tot grafic, prin punctare.
2.4.4.Folosirea funcţiei “Auto Tracking”
Funcţia AutoTracking oferă facilitatea de a indica puncte aflate pe
anumite direcţii faţă de punctul curent sau faţă de punctele importante
de pe obiecte anterior desenate. AutoCAD 2000 posedă două variante
de lucru cu funcţia Auto Tracking: polar şi Osnap.
Modul “Polar Tracking” se raportează la punctul curent de lucru şi
permite alinierea pe anumite unghiuri prestabilite faţă de acest punct.
Utilizatorul poziţionează cursorul-ecran pe direcţia dorită, moment în
care programul afişează informaţiile privind unghiul şi distanţa la care
se află cursorul faţă de punctul current (fig. 2.6). Utilizatorul poate
tasta sau puncta valoarea distanţei. Punctul este localizat după
principiul coordonatelor polare relative.

!!!

Figura 2.6 Aplicarea funcţiei “Polar Tracking”

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

20
Modul “Object Snap Tracking” lucrează similar cu cel anterior, da
raportarea se face la un punct important de pe un obiect indicat de
utilizator (capătul, mijlocul unui segment, centrul unui cerc, etc.). Este
necesară activarea simultană a funcţiei “Object Snap”, de
interceptare a punctelor importante de pe obiecte.
Cele două moduri de lucru ale funcţiei “Auto Tracking” pot fi
active simultan. Activarea lor se realizează prin butoanele adecvate de
pe bara de stare (fig. 2.7).
!!! !!!

Figura 2.7 Butoanele pentru activarea/dezactivarea modurilor

de lucru “Auto Tracking” de pe bara de stare a ferestrei
AutoCAD 2000

2.5.Unităţi de măsurare a lungimilor,

distanţelor şi unghiurilor
AutoCAD măsoară lungimile şi distanţele în unităţi de desenare
arbitrare (“drawing units”), abreviate “d.u” în limba engleză şi
respectiv “u.d.” în limba română. Acestea nu au o corespondenţă
prestabilită cu o unitate reală. Programul solicită stabilirea unei
corespondenţe numai la copierea pe hârtie a desenului sau la calculul
unor proprietăţi fizice (volum, masă, etc.).
Pentru a simplifica lucrul sub diferite sisteme de măsurare a
lungimilor (metric, englezesc), AutoCAD 2000 stabileşte automat, la
începerea desenului, o serie de parametri din desen în conformitate cu
sistemul ales de utilizator: mărimea cotelor, lungimea elementelor din
liniile discontinue, distanţa dintre liniile de haşură, etc. Acest lucru este
facilitat de subopţiunile ″Default Settings″ ale opţiunii ″Start from
Scratch″ din caseta ″Start Up″ sau de setările din şablonul ales prin
opţiunea de începere ″Use a Wizard″ sau ″Use a Template″ din
aceeaşi casetă.
Forma de afişare a unităţilor poate fi aleasă de utilizator cu ajutorul
comenzii DDUNITS sau UNITS (format zecimal, exponenţial, număr de
zecimale, etc.). Acestea deschid o castă de dialog (fig. 2.8), casetă
care este apelabilă şi din meniul pull-down “Format”, linia Units….
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 21
Măsurarea unghiurilor este posibilă în oricare din unităţile de
măsurare cunoscute. Unitatea implicită este gradul sexagesimal, cu
submultipli zecimali. Sensul pozitiv de măsurare poate fi ales de
utilizator, cel obişnuit fiind sensul antiorar (“counter-clockwise”). Linia
de referinţă, adică linia de 0O, este implicit semidreapta orizontală Est,
dar este modificabilă după dorinţă.
Toate opţiunile privind măsurarea unghiurilor pot fi specificate prin
intermediul aceloraşi comenzi, DDUNITS sau UNITS.

Figura 2.8 Caseta pentru stabilirea unităţilor de măsurare a

distanţelor şi unghiurilor

2.6.Spaţiul desenului. Comanda LIMITS

Spaţiul alocat desenului în AutoCAD poartă denumirea de “limite”
ale desenului. Limitele desenului se definesc în sistemul fix de
coordonate (WCS), cu ajutorul comenzii LIMITS, indicând un
dreptunghi precizat prin colţul din stânga-jos şi apoi colţul din
dreapta sus. Acest spaţiu trebuie corelat cu formatul de desenare, în
cazul desenelor 2D. De exemplu, pentru un format A3 cu baza latura
mare, limitele adecvate ale desenului sunt: colţul din stânga-jos în
punctul de coordonate 0, 0, iar colţul din dreapta-sus în 420, 297.

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

22
Dacă aţi început noul desen pe format metric, AutoCAD
setează el însuşi aceste limite exact pentru un format A3 cu
baza latura mare.
Limitele desenului se definesc numai în plan. Nu se pot defini limite
pe direcţia Z.
În spaţiul hârtiei (″paper space″), la activarea opţiunii de afişare a
″foii de hârtie″, adică ″Display Paper Background″, prin comanda
OPTIONS, limitele desenului NU mai pot fi modificate prin comanda
LIMITS. Ele sunt stabilite automat de program, în conformitate cu
mărimea formatului de hârtie ales de utilizator.

2.7.Ajutoare grafice. Caseta pentru ajutoare

grafice. Comanda DSETTINGS
Printre facilităţile oferite de AutoCAD, ajutoarele grafice sunt
elemente de bază. Ele pot fi activate pe tot timpul sesiunii de lucru,
sau pe durate mai scurte, iar setările valorice pot fi modificate după
necesităţi.
Peste zona grafică, pe spaţiul definit de limitele desenului, poate fi
afişată o grilă de puncte (“grid”), care nu este tipărită la
imprimantă sau plotter (fig. 2.9 a). Aceasta constituie doar un ajutor în
specificarea punctelor din desen, îndeosebi în cazul indicării lor cu
ajutorul cursorului-ecran. Dispunerea puctelor respectă de obicei o
reţea rectangulară cu paşi egali pe direcţia X şi pe direcţia Y, dar, la
dorinţa utilizatorului, paşii pe cele două direcţii de dispunere pot diferi
unul de celălalt. Opţional, grila poate deveni o reţea izometrică
(fig. 2.9 b).
Programul dispune grila de puncte numai pe spaţiul limitelor.

Figura 2.9 a) Grilă rectangulară; b) Grilă izometrică

Rezoluţia snap constituie un alt ajutor grafic esenţial în AutoCAD.
Valoarea sa reprezintă pasul minim de deplasare pe ecran în zona
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 23
grafică a cursorului-ecran. În mod implicit, această deplasare se
realizează din pixel în pixel, ceea ce în unităţi de desenare poate
reprezenta în fiecare moment o altă valoare, a cărei cunoaştere este
dificilă, chiar imposibilă. Prin activarea rezoluţiei snap, pasul de
deplasare menţionat este impus în unităţi de desenare. Astfel,
coordonatele punctelor indicate prin intermediul cursorului-ecran devin
multipli ai pasului de snap curent.
Pasul de snap este direcţionat în mod implicit după axele X şi Y.
Orientarea sa este modificabilă. Pe fiecare din cele două direcţii, se
poate adopta o valoare diferită a pasului de snap. Punctul de referinţă
pentru snap, implicit originea, poate fi ales oriunde în planul curent XY.
Stilul şi tipul de snap, pot fi şi modificate. Stilul implicit este cel
rectangular, şi după direcţiile grilei. Opţiunea pentru stilul de snap
izometric conduce la dispunerea ajutoarelor grafice de tip grilă şi mod
ortho pe direcţii izometrice (fig. 2.9 b). Ajutorul grafic snap poate fi şi
de tip polar, caz în care se asociază cu funcţia ″Auto Tracking″, în
mod de lucru polar.
Ajutorul grafic ortho impune deplasarea cursorului-ecran numai
paralel cu axele X şi Y ale sistemului curent de coordonate.
Modificarea sistemului curent de coordonate realiniază ajutoarele
grafice grid, snap, ortho în raport cu noua origine şi cu noile direcţii X şi
Y.
Ajutoarele grafice prezentate dispun fiecare de o comandă proprie
de manipulare: GRID, SNAP, ORTHO.
Blips-urile, constituie un ajutor grafic simplu şi eficient. Blips-urile
sunt marcatori în formă de cruciuliţă pe care programul îi poate plasa
în punctele referite, spre a le pune în evidenţă (fig. 2.10).
Activarea/dezactivarea lor este posibilă prin comanda BLIPMODE.
Ajutorul grafic Polar Tracking, menţionat deja anterior, în §2.2.3,
ca şi componentă a funcţiei ″Auto Tracking″, facilitează lucrul în
referinţe polare.
Alte ajutoare grafice vor fi prezentate
pe parcursul capitolelor şi paragrafelor
următoare.
O modalitate eficientă de setare a
ajutoarelor grafice este caseta de dialog
“Drafting Settings”, accesibilă fie din
meniul pull-down “Tools” (fig. 2.11), fie
prin comanda DSETTINGS. Comanda
2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000
Figura 2.10 Blipsuri
plasate de AutoCAD în
punctele specificate în
cadrul comenzii “LINE”
24
poate fi accesată şi transparent, în timpul execuţiei altei comenzi de
bază.
Activarea şi respectiv dezactivarea ajutoarelor grafice menţionate
este facilitată şi de anumite taste funcţionale:
<F7> activarea/dezactivare grilei
<F8> activarea/dezactivarea modului ortho
<F9> activarea/dezactivarea pasului de snap
<F10> activarea/dezactivarea modului polar tracking
<F11> activarea/dezactivarea modului Osnap tracking

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 25

Figura 2.11 Caseta “Drafting Settings”, cu cele două panouri

pentru ajutoare grafice: “Snap and Grid” şi respectiv “Polar
Tracking”

2.8.Facilităţi primare de vizualizare a

desenului. Comenzile ZOOM, PAN şi REDRAW
2.8.1.Amplificarea imaginii. Comanda ZOOM
Comanda ZOOM permite afişarea unui desen în totalitate sau a
unor detalii din acesta. Mărimea desenului, exprimată în unităţi de
desenare, nu se modifică la aplicarea comenzii ZOOM; se schimbă
doar valoarea amplificării cu care este prezentată imaginea pe ecran.
Comanda dispune de mai multe opţiuni pentru stabilirea zonei
afişate.
Opţiunea “All” afişează întregul desen: dacă nu sunt depăşite
limitele, va fi luat în considerare spaţiul lor; dacă anumite obiecte
depăşesc limitele declarate, zona afişată le include şi pe acestea.
Opţiunea “Window” afişează un detaliu dreptunghiular din desen,
specificat prin două colţuri diagonal opuse.

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

26
Opţiunea “Dynamic” oferă o fereastră virtuală mobilă şi de
dimensiuni variabile, pentru precizarea pe cale grafică a zonei de
desen afişate.
Opţiunea “Previous” restaurează imaginea precedentă. AutoCAD
poate restaura precedentele 10 imagini, cu observaţia că între acestea
se numără şi cele obţinute prin panning (vezi §2.8.2) şi scrolling (cu
ajutorul barelor de navigare ale ferestrei).
Opţiunea “Scale” solicită precizarea factorului de scalare a imaginii
fie faţă de cea curentă (răspuns “nx”, cu n număr real strict pozitiv), fie
faţă de tot desenul (răspuns “n”), fie faţă de unităţile de desenare din
spaţiul hârtiei (răspuns “nxp”). Un factor de scalare n subunitar va
micşora imaginea obiectelor pe ecran, zona vizibilă din desen devenind
mai extinsă, în timp ce un factor supraunitar va mări această imagine,
zona vizibilă devenind mai restrânsă.
Opţiunea “In” amplifică imaginea curentă de două ori.
Opţiunea “Out” micşorează imaginea curentă de două ori.
Opţiunea “Extents” afişează o imagine conţinând obiectele efectiv
desenate.
De o deosebită utilitate este opţiunea “Realtime”. Aceasta
execută modificări ale imaginii în timp real: imaginea este mărită sau
micşorată chiar în timpul deplasării cursorului. Opţiunea modifică
aspectul cursorului într-o lupă (fig. 2.12), a cărei deplasare în jos sau în
sus pe ecran conduce la aplicarea unui factor de scalare subunitar,

respectiv supraunitar asupra imaginii. Sub comanda ZOOM, apăsarea

butonului drept al mouse-ului activează un meniu pop la cursor,
cuprinzând cele mai folosite opţiuni ale comenzii.

Figura 2.12 Cursorul specific opţiunii “Realtime” a comenzii

ZOOM

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 27

Comanda ZOOM este lansabilă prin tastare sau din meniul pull-down
“View”. Comanda dispune de asemenea de o bară de instrumente
proprie (fig. 2.13). Butoanele acesteia corespund principalelor opţiuni
de lucru ale comenzii.

Figura 2.13 Bara de instrumente

“Zoom”
2.8.2.Panoramarea desenului. Comanda PAN
Pentru a “trage” desenul sub fereastra de afişare fără modificarea
amplificării, poate fi aplicată comanda PAN. Utilitatea comenzii PAN
constă în posibilitatea de a vedea diferite zone din desen chiar în
timpul execuţiei altor comenzi. Efectul de panoramare (“panning”)
consideră rama ferestrei de afişare fixă şi desenul mobil, utilizatorul
urmând să specifice deplasarea acestuia.
Comanda PAN lucrează în timp real, zona afişată modificându-se
chiar în timpul deplasării imaginii. Cursorul specific panning-ului în timp
real este cel din fig. 2.14. La deplasarea lui într-o anumită direcţie, se
deplasează şi desenul din fereastra de afişare în
aceeaşi direcţie.

Figura 2.14 Cursorul pentru panning în timp

real

Comenzile ZOOM şi PAN pot fi executate transparent, cu excepţia

cazurilor când e necesară regenerarea desenului; cele două comenzi
nu pot lucra transparent una în timpul celeilalte.
Comenzile ZOOM şi PAN lucrează atât în spaţiul modelului (model
space) cât şi în spaţiul hârtiei (paper space).
Cu ajutorul barelor de navigare ale ferestrei AutoCAD, se poate
executa funcţia “scroll’”, similară unui panning.

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

28
2.8.3.Redesenarea ferestrei curente. Comenzile REDRAW
şi REDRAWALL
Pentru a îndepărta blips-urile de pe ecran, sau pentru a reface
acurateţea imaginii după o serie de operaţii de editare, este disponibilă
comanda REDRAW. Comanda poate fi executată şi transparent.
REDRAW redesenează ecranul, fără să modifice în vreun fel desenul.
În cazul existenţei pe ecran a mai multor ferestre de lucru, comanda
are efect asupra ferestrei curente. Pentru a executa simultan
redesenarea tuturor ferestrelor definite, poate fi aplicată comanda
REDRAWALL.
REDRAW, respectiv REDRAWALL nu regenerează desenul.
Eventuale modificări ale variabilelor de sistem AutoCAD, operate în
desen, fără a fi urmate de o regenerare a desenului, nu vor fi luate în
considerare la execuţia unei redesenări.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi