CETATEA TROPAEUM

CONSIDERAŢII ISTORICE

V ASILE PARVAN

BUCUREŞTI

TIP. „GUTENBERO" ). G o n i . S - S O R I , S T R . D O A M N E I , 2 0

www.cimec.ro
CETATEA T R O P A E U M

www.cimec.ro
 DIN S C R I E R I L E A C E L U I A Ş A U T O R

CÂTEVA CUVINTE C U PRIVIRE EA ORGANIZAŢIA

P R O V I N C I E I D A C I A T R A I A N Ă , CU prilejul unei cărţi noi

asupra acestei cestiuni. Bucureşti, „Carol (lobi", 1 9 0 6 .
S A L S O V I A , — Bucureşti, „Carol Gobi", 1 9 0 6 .
- D I ENATIONALITÀT DER KAUEI.EUTI: IM ROMI

SCUEN KAISERREICHE. Eine historisch-epigraphische

Untersuchung.-Breslau, Fleischmann, 1 9 0 9 .

- M. AURELIUS V E R U S CAESAR ŞI L . AURELIUS

C O M M O D U S . A . D . 1 3 8 - 1 6 1 . Studiu istoric, -Bucu­

reşti, „Minerva", 1 9 0 9 . - Scriere premială tie Aca­
demia Română.
CONTRIBUŢII E P I O R A E I C E L A ISTORIA CREŞTI­

N I S M U L U I DACO-ROMAN, - Bucureşti, „Socec", 1 9 1 1 .

- CETATEA ULMETUM. DESCOPERIRILE PRIMEI

CAMPANII D E SĂPATURI D I N VARA A N U L U I 1911,-Bu­

cureşti, 1 9 1 2 . - Extras din A N A L E L E A C A D E M I E I R O ­

MÂNE, Seria I I ; Tomul X X X I V V !MEMORIILE SEC­

ŢIUNII ISTORICE.

www.cimec.ro
CETATEA TROPAECJM

CONSIDERAŢII ISTORICE

DE

V A S I L E PARVAN

BUCUREŞTI

Ti!'. „ O U T E N B E R C I " J . G O B I . S-SORI, S T R . D O A M N E I . 2 0

1Q12

www.cimec.ro
Studiu apărut întăi în „Buletinul Comisiunii M o n u ­
mentelor Istorice", pe 1911.

www.cimec.ro
 (# ACADEMIEI* I

Tliracii nordici, pe cari Grecii îi numiau

Geţi, iar Romanii Daci, nu s'au întins,
chiar în vremile târzii, numai în stânga
Dunării ; ci, din cele mai vechi timpuri
istorice, în sec. V I a. Chr., şi până la
totala lor disolvare în Romanism ori
Slavism, Dacii, s. Geţii, au ocupat am­
bele maluri ale Dunării de jos. Şi a-
ininie ei au locuit în dreapta fluviului
tot ţinutul dintre D u n ă r e şi Haemus,
întinzându-se la Apus până la V i d iar
în Răsărit până la Mare şi gurile D u ­
nării : deci, cu excepţia unui mic teri¬
') Precum se arată clar prin existenţa centrului dac

Qiridava, între V i d şi Osem, în interiorul Moesiei

inferioare ( C I L . III 12399; cf. şi comentariul la ac.

inscripţie).

www.cimec.ro
 _ (i _

toriLi în Vest, în toată Moesia inferioară.

Autorii antici ne atestă acest fapt până
2
şi în secolul al Ill-lea d. C l i r . ) .
Romanii, cari încă de pe vremea lui
Ovidius stăpâneau în cetăţile greceşti
de pe coasta apusană a Pontului
Euxin lăsară ţinutul dacic din dreapta
Dunării multă vreme în seama indige­
nilor şi anume până la a. 46 în grija
statului clientelar thrac, iar apoi ca o
ripa Thraciae în seama guvernatorului
provinciei Thracia ; deabia delà sfârşitul
secolului al II-Iea înainte, tot ţinutul
dintre D u n ă r e şi Hacmus î n c o r p o r â n -
du-se la Moesia inferior ţara getică
fu scoasă măcar în parte de supt î n ­
râurirea culturală greacă, p r e d o m i n a n t ă
2
) Vezi ştirile literare la v. Premerstein, dit: AnfUnge
(1er Provinz Moesteii, în Jalireshcfle d. oesterr. ar-
chuol. Inst. I, 1898, Beibl., col. 150 sq. Dovezi epi-
grafice hotărîtoare vom aduce noi mai jos.
*) Ovid. Trist. II, 197 sqq., cu Premerstein, l. c,
col. 193.
4
) Cf. pentru toate acestea Premerstein, l. c, pus-
sim şi B. Filow, die Leijionen der Provinz Moesia,
Klio, Beiheft V I , Leipzig 1906, p. 63 sqq.

www.cimec.ro
în Thracia, şi apropiată de cultura ro­
mană, înfloritoare în lagărele legionare
şi în oraşele de veterani delà D u n ă r e .
începătorul operei de romanizare a
Dacilor din Moesia inferioară a fost,
ca şi în Dacia propriu zisă, tot î m p ă ­
ratul Traian.
în războiul al doilea dacic Traian
porni nu numai cu oaste mai multă,
dar şi cu un plan strategic mai a d â n c
gândit. A atăcă pe Daci numai pe la
D u n ă r e a de mijloc şi numai în stânga
fluviului, ar fi î n s e m n a t a-i î m p i n g e
spre Moesia inferioară şi Thracia, toc­
mai cum se întâmplase pe vremea lui
Augustus, în expediţia lui Cn. Cornelius
r
Lentulus '). Pe de altă parte, nu numai
naţional, ci şi politic, Dacii aveau încă
ϋ
de pe vremea lui Burebista ) o puter-

5
) Cf. Premerstein, l. c, col. 166 sqq.
°) Acesta stăpânise întreg teritoriul getic delà Sudul
Dunării împreună cu oraşele greceşti delà Mare, delà
Olbia în Nord, până la Apollonia în Sud (cf. Dio
Chrysostomus X X X V I , 4 şi vezi la Dittenberger, Syl-
9
loye inscriptionum Graecarum , n-rele 324 [pentru

www.cimec.ro
 —Κ —

nică tradiţie sud-danubiană, care îi lega

nemijlocit cu Thracii din sudul Hae-
mului, şi la primul semnal al unui erou
popular, întreaga lume thracă delà

Olbia] ,325 [pentru Istros] şi 342 [pentru Dionysopolis]).

în special inscr. n. 342, din Dionysopolis, c a . 48 a. C h r .
este excepţional de importantă pentru istoria marelui
rege dac şi a poporului său. Din ea aflăm că Burc-
bista intrase în înţelegere cu Pompeius, împotriva lui
Caesar, trimiţându-i ca sol în Macedonia pe Acornion
din Dionysopolis, un grec foarte priceput în ale di­
plomaţiei, după cum înţelegem din chiar faptul că şi
oraşul său natal îl întrebuinţează întăi ca ambasador
pe lângă Burebista, spre a-şi atrage bunăvoinţa rege­
lui dac. Interesantă e apoi în inscripţie şi citarea, pe
nume, a oraşului dac unde a mers Acornion întâia
oară în Dacia, spre a rugă încă pe tatăl lui Bure­
bista (!) [aşa completează în chip foarte probabil D i t -
tenberger : [ίπορεΰΟη εις] 'Λργεδα[ιι|ον π ρ ό ς βύν π α ­
βέρα \τον βασιλέως Βυρεβίσβα...], să fie binevoitor faţă
de patria sa : anume Acornion se duce la Argedavon f

care de sigur e Arcidava, cunoscuta cetate dacică din

Banat, existentă până pe vremea lui lustinian, care o
întăreşte, şi el, încă odată, ca un punct strategic im­
portant al stăpânirei sale nord-danubiane (cf. cartea
mea Contvib. epigr. la ist. creşl. dacu-roman, p.
187 cu n. 809 şi p. 192). Aflăm astfel că din centrul
îndepărtat al ţărei lor, în Carpaţii vestici, regii daci, in
mai tot secolul I a. C h r . stăpânesc până la Mare tot
ţinutul dintre Dunăre şi Balcan, arătând încă de atunci
că stăpânirea de peste 14 veacuri apoi, a lui Mircea, sau

www.cimec.ro
 - 9 —

Marea Egee până la izvoarele Nistru­

lui sar fi ridicat împotriva Romanilor
năvălitori dinspre Apus, respingându-i
cu vitejia elementară a rasei lor dis­
preţuitoare de moarte.
De aceea Traian începe al doilea
războiu dacic prin înlănţuirea întregului
ţinut thrac, până la gurile Dunării, în
7
sistemul de limites ofensive ), aşezate
acum întâi, de dânsul, deacurmezişul

cea de d u p ă 2 0 de veacuri, a noastră, în dreapta Dunării,

îşi are o adâncă justificare, pe deoparte în perfecta con­
tinuitate etnică de acum 2000 de ani, existentă neîn­
trerupt cel puţin între a. 700 a. C h r . şi 600 p. Chr.
deci timp de 13 veacuri, iar pe de altă parte în ne­
cesitatea anthropogeografică a încheierei „peninsulei
balcanice" la Haemus, iar nu la Dunăre ori la
Carpaţi.
7
) U n limes e până la Traian în totdeauna ofensiv.
Căci el nu e o graniţă, ci e un drum militar, care în-
naintează - a d e s e a transversal pe graniţă în adâncul ţi­
nutului barbar, ori de curând cucerit, şi prin poziţiile
întărite ocupate în parcursul său d o m i n ă întreaga re­
giune. Vezi în această privinţă mai multe a m ă n u n t e
în excelentul studiu al lui E . Kornemann, Die neueste
Limesforschung (1000-1900) im Lichle (1er r0-
misch-kaiserlichen Grenzpolilik, în Klio, V I I (1907),
p. 7 3 - 1 2 1 .

www.cimec.ro
 - 10 —

Thraciei, şi ..Daciei" din dreapta flu­

viului.
Venind din Italia, prin Corint şi
Atena, el debarcă pe coasta thracică la
Acnos. De aici prin Zirinis, Plotinopolis,
Ulpia (numită apoi Hadrianopolis, -
fundată însă tot de Traian), Marciano-
s
polis ), el ajunge în ţinutul dacic din
Moesia inferioară. Calea pe unde trecu
împăratul se transformă în drum mi­
litar, cu staţiuni şi lagăre. Iar unele
staţiuni fură prefăcute chiar de Traian
în oraşe, purtând ori numele său : Ulpia
(Hadrianopolis) şi Traianopolis („pe
!)
flancul s t â n g " al frontului de atac ),
alcătuit de drumul-////^), ori pe al soţiei
sale: Plotinopolis, -sau pe al surorei
sale: Marcianopolis. Alte fundaţii în
Thracia (Traiaua, la N o r d de Pizus),
ori în Moesia getică (Nicopolis), cu dru-

8
) Vezi A. v. Domaszewski, în ltiitologus, L X V , 320
sqq. şi 338 sqq. şi W. Weber, Untersuchungen zur
Geschichte des Kaisers IJadrianus, Leipzig 1907, p.
15 şi 18 sqq.
9
) Weber, o. c., p. 19, n. 69.

www.cimec.ro
 - 11 —

muri numeroase în toate direcţiile, com­

pletară opera de supunere pacinică a
Thracilor din dreapta Dunării.
Pe strada militară, care duceà de la
Marcianopolis prin Abrittus la Dunăre,
dar nu direct spre Nord, la Axiopolis,
ci tăind de-alungul şi întreagă Scythia
minor, prin mijlocul ei, pentru a se
uni cu limes-\\\ danubian de-abia la No-
viodunum ori Aegyssus, Traian ridică
în anul 109, d u p ă biruinţa asupra Da­
cilor, la răspântia drumului său spre
N o r d cu cel delà Callatis la Duros-
torum, care mergea drept de la Răsărit
la Apus, un monument triumfal, pe care-1
1(J
închinâ lui Marte Răzbunătorul ) .
Staţiunea delà răspântie fu atunci pre­
făcută de dânsul într'o aşezare civilă, şi
noul centru de civilizaţie r o m a n ă în
inima ţinutului dac din dreapta D u -

10
) C I L . III 12467.-Cf.Tocilescu-Benndorf-Nicmann,
Monumentul delà Adamclissi, Viena, 1896, şi Toci-
lescu, Fouilles et recherches archéoloyitjues en Rou­
manie, Bucarest 1900, passim.

www.cimec.ro
 — 12 —

nării, fù numit d u p ă monumentul tri­

umfal, Trop ae ii m Trăia ni.
Aşa cred că s'a născut cetatea Tro-
paeum : în legătură strânsă cu întregul
sistem de civilizare a tării gete dintre
Haemus şi Dunăre, iar nu ca o anexă
a monumentului din apropiere, ridicat
de abia d u p ă războiu. O r a ş u l e, fără
îndoială, mai vecliiu ca Trofeul: e un
centru dac, pe unde a fost îndreptat,
înainte de războiu, ca pregătire în ve­
derea atacului, drumul lui Traian spre
N o r d şi, întocmai ca Ulpia Τ raiaua (Sar-
mizegetusa) şi Ulpia-Hadrianopolis (O-
resta), fù supra-numit Tropaeum Traiani.
în orice caz, încă din a. 116 vedem
pe Traianenses Tropaeenses făcând o de­
11
dicaţie Iui Traian ) desigur o statue -
în calitatea lor de comună civilă —
n
vicus ) — alcătuită din colonişti (vete¬
") C I L . III 12470.
12
) Având doi magistri şi un ordo decurionum
care putea da decreta (cf. inscr. C I L . III 14409 şi
8
14412 , pentru viens Trullensis de pe valea râului
Oescus, tot in Moesia), apoi posibil şi quaestores

www.cimec.ro
 — 13 —

rani) şi indigeni, precum vom vedeà în

a m ă n u n t e numai decât.
*
* *
Săpăturile făcute până acum în ce­
tatea Tropaeum nu au liberat decât o
foarte mică parte din oraş, aşâ încât
descoperirile archeologice de până acum

(ba chiar şi aediles), precum şi diferiţi preoţi ai cul­

tului oficial. Cf. pentru importanţa uici-lor în impe­
riul roman, Schulten, tie. conventibus civium Roma-
norum, Berlin 1892, p. 6 5 - 9 6 : de conventibus vica-
n i s j c f . ş i Mommsen, în Arch.-epigr. Mitt. X V I I p. 112.
D i m p o t r i v ă T o c i l e s c u (Câteva mon. epigr. în Rev. p.
ist. arch, şi fil. I X , 1903, p. 1 sqq.) deşi citează, fără
să combată, îndoiala lui Mommsen (i. c.) asupra cali­
tăţii de municipium adevărat a Tropaeum-\\\\\\ (p.
42) pentru sfârşitul secolului al III-Iea (!), de când se
arată a fi inscripţia totuşi afirmă l a p . 35: „Traia-
nenses Tropaeenses din inscripţiunea noastră ne au­
toriză a susţine că deja împăratul Traian inteme-
iase un municipiu numit d u p ă monumentul triumfal
din apropiere : Tropaeum Trai ani". - Dată fiind
scumpătatea cu care se acorda de Romani dreptul
municipal, şi pe de altă parte însemnătatea vict-lor, şi
putinţa unei desvoltări comunale foarte frumoase
chiar numai în marginile constituţiei vicane, mai res­
trânse, cred că nici Traian n'a dat, şi nici Tropaeenii
n'au avut nevoe chiar delà început, de titlul şi dreptul
de municipium.

www.cimec.ro
 — 11 —

sânt în marc măsură numai întâmplă­

toare. O descriere completă, istorică,
antiquarică şi architectonică, a cetăţii
e deocamdată imposibilă. Totuşi chiar
lucrurile până acum cunoscute, sânt aşa
de însemnate, încât o sistematizare a
lor poate nu numai înfăţişa un tablou
foarte interesant al civilizaţiei romane
din Scythia minor, dar poate contribui
la câştigarea de puncte noi de vedere
cu privire la interpretarea resturilor
antice ale cetăţii, şi deci poate da o
direcţie cât mai folositoare dezgropă­
rilor archeologice întreprinse acolo.
Delà început trebue însă lămurit un
lucru : din oraşul Tropaeum, aşa cum
a fost înainte de Constantin cel Mare,
n'a mai rămas—în ruinele ce se văd
până acum —piatră pe piatră. Toate ră­
măşiţele din secolul al I I - I e a ş i a l III-Iea
au fost găsite ca material de construcţie
prin zidurile cetăţii şi ale caselor, şi pe
stradele oraşului, ca lespezi de pavaj
peste canale şi pe la porţi, etc.

www.cimec.ro
 — ΙΓ) -

întemeiarea oraşului a fost cam ur­

mătoarea :
N ă s c u t ca un viens civil pe lângă
staţiunea militară şi castrul de pază al
drumului spre Nord, populaţia primitivă
r o m a n ă a acestei aşezări fu alcătuită
mai ales din veteranii diferitelor cor­
puri legionare ori auxiliare delà D u ­
nărea de jos, aşezaţi şi împroprietăriţi
lângă Trofeul lui Traian. Astfel s'au găsit
în cetatea Tropaeum fragmente dintr'o
d i p l o m ă militară dată în a. 1 1 2 — 1 1 4
veteranilor din trupele auxiliare ale
Moesiei inferioare, cu prilejul liberării
lor din a r m a t ă şi încetăţenirii lor şi a
familiilor lor ; această descoperire ne
arată că şi în vicus Tropaeum Traiani
s'au aşezat unii din acei veterani colo­
11
n i ş t i ) . De altă parte î n t i m p i n ă m po­
menit într'o inscripţie funerară, găsită
tot în cetate, pe un veteran de origine
din Siscia, în Pannonia, fost decurion

" ) C I L . III p. 1974, n. X X X V I I I şi An-h.-epi,,,:

Mitl., X V I I , p. 110, nr. 54.

www.cimec.ro
 — Mi -

al cohortei I Lusitanoruin, î m p r e u n ă cu
1Γ
familia sa " ) . Cum această c o h o r t ă ')
nu e documentată până acum pentru
;
Moesia inferioară decât din a. 99 138 " ),
e probabil că şi veteranul nostru din
Tropaeum Traiani tot pe vremea lui
Traian ori Hadrian se va fi liberat şi
aşezat aici.
Ştim, în orice caz, că Hadrian a fost
până prin părţile acestea încă din pri­
mul an al domniei sale, cu prilejul în­
toarcerii din Asia — unde fusese pro­
clamat împărat la moartea lui Traian -

») C I L . I I I 14214·'.
'"') Spre deosebire de cea cu ncelaş nume şi n u m ă r
care staţiona contemporan în Pannonia (v. C I L . III
p. 2496), cohorta din Moesia c supranumită în unele
diplome militare: X X X (a. 99) şi X X X I I I (a. 105) ( C I L .
I I I / , c), Cyrennica, pe când în altele, sau în inscripţii :
D . C V I I I (a. 138) şi n. 14214», nu poartă acest nume
suplimentar ( C I L . III p. 2660).
>°) Vezi nota precedentă. Fireşte nu e de fel impo­
sibil ca veteranul nostru, originar din Pannonia, să fi
făcut armata în coli. I Lusit., care staţiona acolo şi e
constatată în Pannonia inferioară delà a. 114 până la a.
167 ( C I L . III p. 249ii). Ε totuşi mult mai probabil,
odată ce îl găsim ca veteran în Tropaeum, să fi servit
în coli. respectivă* din Moesia inferioară.

www.cimec.ro
 — 17 -

la Roma, unde se duceà să se prezinte

17
Senatului ) . Anume, prezenta sa şi a ar­
matei era absolut necesară şi la gurile
Dunării -- în Basarabia şi Cherson
unde Roxolanii, cari se aflau în situaţia
de stat clientelar fată de Romani, rup-
seseră pacea, şi la Tisa şi Dunărea de
mijloc, unde Sarmatii-lazygi năvăliseră
în imperiu Hadrian veni în persoană
la gurile Dunării, spre a împăca pe re­
gele Roxolanilor: cum rege Roxalano-
rum, qui de inminutis stipendiis que-
rebatur, cognito negotio pacem conpo-
s u i t ; noul împărat ratifica adică în­
tru totul tratatul de subsidii pentru paza
graniţei, încheiat cu Roxolanii încă de
repausatul său părinte, Traian. Ştim, din
fericire, şi drumul pe unde-a venit Ha­
drian în Dobrogea : e tocmai drumul
cel nou făcut de Traian prin mijlocul
Thraciei şi Daciei moesice, pe la Mar-
17
) V . vita Hadriani, 5, 10 şi 6, 6 şi cf. Weber,
Untersuclntnijen, p. 54 sqq. şi 71 sqq.
1S
) Vezi toate izvoarele la Weber, p. 71 sqq.
'») Vita Hadriani, 0, 8.

www.cimec.ro
 — IS —

ciaiiopolis, Abrittus şi Tropaeum, spre

Nord. O piatră miliară găsită la N o r d
de Abrittus şi purtând data de 118 d.
Chr., ne arată că drumul a fost ad hoc
reparat, ori, mai probabil, numai î m p o ­
dobit, ca o linguşire pentru noul împă­
rat, cu alţi stâlpi, noi, pomenind numele
lui '-"); în cale Hadrian se opri fără în­
doială şi pe la monumentul triumfal,
dar aşezarea civilă de alăturea desigur
nu i-a atras prin nimic luarea aminte,
spre a o ridică măcar la rangul de mu­
nicipium Aelium, aşa cum făeîi acum
în călătoria sa cu o s u m ă de aşezări
înfloritoare din lllyricum, printre cari
şi Drobeta noastră.
în timpurile următoare, mulţămită
adâncei păci de sub Hadrian şi A n ­
toninus Pius, întreaga Dobroge se po­
pulează cu colonişti romani: agricultori
şi crescători de vite '-'), locuind în
2
°) C I L . III 14404. Cf. şi nota următoare.
S1
) Precum în chip simbolic e reprezentat prin mo­
numentul funerar al Iui C . Iulius Quadratus, loci
princeps, iptimjuennalis lerritorii Capirfaveiisis, în

www.cimec.ro
 — 19 —

centre rurale, viei şi pagi, cu o orga­

nizaţie municipală, ce-i dreptul, primi­
tivă, dar, în vederea apropierii ora­
şelor greceşti delà Mare şi a oraşelor-
castre, romane, delà Dunăre, de cari
ca territorium, cei mai mulţi din a¬
ceşti viei şi pagi atârnă, fără îndoială
satisfăcătoare. Astfel ne sânt documen­
tate cu date precise : pentru anii 140
150 vicus Ulmetus (Ceatalorman) : ci­
ves Romani et Bessi consistentes vico
U/meto '-'); pentru a. 1 4 2 ^ ρ aşezare
rurală la Hassiduluk (spre HOfd de Con­
3
stanţa) - ) ; p. a. 157 colonizarea ţinu­
tului rural al oraşului Istrus : Lucius
Pompeius Va/efnjs naftjus Fabia An-
quira (= Ancyra) consist(it) r(egione)
Hist(ri) muneraque fecit Histro in oppido
vicus l'lmetus, azi Ceatalorman, in mijlocul Dobrogei :
pe-o faţă laterală (în dreapta, delà privitor) doi boi
ducând un plug, iar pe cealaltă (in stânga) un cioban cu
haină ilacică: cu cămaşă, iţari şi sarică, sprijinit în toiag
( C I L . III 12491). - Ihulrian însuşi vizilăincăodală Moe­
sia inferioară în a". 123 4. Cf. Weber o. c , p. 150 sqq.
" ) C I L . III 14214 " ( c a . 140) şi 12492 (a. 150).
" ) C I L . III 12495.

www.cimec.ro
 — 20 —

arc(h)ontium et ciediliciu(m) et saeer-

2
dotium at Liber [urn]... "); de pe vre­
mea lui Antoninus Pius, viei romani
organizaţi, lângă Aegissus (Tulcea) :
cives consistentes vico I (primo?) VRB
(.....) v. s. I. m. decreto vicanorum '-'"'),
— şi... veterani et cives Romani vico
L
U[....] ") ; iar din timpul lui Septimius
Severus găsim lângă Isaccea urme
ale aceleiaşi vieţi intense daco-romanc:
iussu et ex decreto v. c. Ovini Tertulli
cos. termini positi inter Siampudi [vilj-
lam [et] vican. B//R/DA V /[...] et Si-
ribuenduf...] : în numele neclar al a¬
cestor vicarii de lângă N o v i o d u n u m se
poate totuşi bine distinge formaţia
toponimică dava, ceeace d e o c a m d a t ă
ne poate fi de a j u n s - ' ) ; din a. 187
-*) C I L III 12489: Kuciuk-Kioi, la Nord-Kst, nu
departe, de Ceatalorman.
") C I L III 14441.
M
) C I L III 14442; cf. şi Tocilescu, Fouilles, p.
203-4.
") C H . . I l l 14447. Tocilescu, Fouilles, p. 200, ci­
teşte: vicunos Ba...ridave\na\lcs lr\i\buen<lu[)n...\
mai probabil insă ar fi poate : B[u\ri<hiv[enses.

www.cimec.ro
 — 21 —

avem constatat un vicus la Caildere,

tot pe drumul roman la N . prin mij­
locul Dobrogei, spre Sud de însemnatele
ruine antice de la Slava ruseasca :
âs
....mag(ister) viei l. m. posuit ) ; din a.
178 cunoaştem o altă aşezare rurală
la Babadag : c(ives) Rfomuni) vfete-
L J
rani) et Viconov(enses) " ). în sfârşit pen­
tru timpul lui Marcus Aurelius o ci-
vitos Ausdec. daco-romană, chiar
lângă Adamclisi : termin(i) pos(iti) t(er-
ritorii) c(ivitatis) Ausdec(...) adver(sus)
3
Dac(os) ' ) . Apoi, fără dată precisă,
dar aparţinând tot secolului al 11-1 ea
sau al II Mea, întimpinăm încă urmă­
toarele aşezări şi organizări de viaţă
rurală r o m a n ă : la Abrittus : fines
31
terme viei ) ; pe acelaş drum interior,
mai la Nord, acea civitas Ausdec...,
mai sus citată ; mai la N o r d pomeni-
8
* ) C I L . III 12487.
s
») C I L . III 14448.
s o 2
) C I L . III 14437 . Asupra acestei importante ins­
cripţii voiu reveni mai jos.
S 1
) C I L . III 12508.

www.cimec.ro
 22 -

tul territoriiim Capidavcnse, organizat

rural, cu magistraţi quinquennales '-), a¬
vând ca centru aşezarea dacică dela
Dunăre, Capidava (azi Kalakioi), unde
în ruinele cetăţii antice locale s'au
găsit mai multe inscripţii latine, con­
firmând aceeaşi viată agrestă daco­
x
română : ...obiti ad villain sua/n '), o-
M
bita ad villa sua ), Aurelius Hermes
x :
paganus '), cf. şi vicus Ulmetus ") ; mai
la Nord, lângă Cius (azi Hassarlâk), un
vicus cu un nume nesigur : poate Ve-
robrittianus, cum a citit Tocilescu, care
cu dreptate observă în partea întăi a
numelui prefixul celtic (cf. mai jos
pe D u n ă r e localităţile cu nume celtice,
Arubium şi Noviodunum), vero, ver,
Π7
viro ) : [Genio] viei Vero[...]Rff
") C I L . III 12491: loci princeps (vicus Ulmetus),
quinijuennalis terrilorii Capidavensis.
3S
) C I L . III 13717.
SJ
) C I L . III 14214-°.
•'"J C I L . III 12478.
3 2
«) C I L . III 14214 " cu 12491.
37
) Fouilles et recherches arch, en llountanie, p.
109 sq. Pentru cetirea lui Tocilescu ar milita şi numele

www.cimec.ro
(^rtiti, sau rittijani C.liilius Vale(n)s vo­
ter, leg. V Maced., mag(ister) viei, v. s.
I. z//.™); apoi la Isaccca, Tulcca şi Ba-
badag diferiţii viei (cu villae), mai sus po­
meniţi ; la Karaliarman pe territorial
anticului Istrus, rcgione Histri ™), o
întreagă serie de viei romani : fines
terrae viei Parsal...(?), fines terrae viei
C...coss(P)"'), viei/s Cereris, î m p r e u n ă cu
altele nenumite : quod si q[ui] ex eis
viei s non fecerint.... ") ; alţi viei la şi
lângă actualul sat Kafamurat : Castas
Mucapori (dac !) a vico Clein[enJtin(o),
cu familia : soţia, tot cu nume dac
Sedida Reti.Jis, iar copiii cu nume ro­
1
mane: Longinus, [MPJartia, Valerius '),
1
.../? mag. vi/ci Hi(...) ') ; insfârşit pe

localităţii Ah rit tus, delà Sud de Trojiaeunt Train ui.

s s
) C I L . I I I 12479 şi Tocilescu, l. c.
5
") Cf. C I L . III 12480 din a. 157.
") C I L . I I I 12488 şi Tocilescu, Fouilles, p. 110.
" ) C I L . I I I 7520.
" ) C I L . I I I 7505.
'•') C I L . I I I 12494, găsită la D o r o b a n ţ u l (Danakioi)
în cimitirul Turcilor, probabil însă adusă din apro­
piatul Karamurat.

www.cimec.ro
 21 • -

territoriul oraşului Torni iarăşi o s u m ă

de viei r o m a n i : la Hassiduluk "), la
Urlukioi : vicus Amlaidina '"'), chiar
lângă (Constanţa : Apollonius... magister
ι;
viei Sc.ia "') pro salute viei et sua ),
[cijvcs Roman/LJtlae consi[st]entes vico
l s
turre Mu ca... (sfârşitul secol. I I I ) ) ;
lângă Callatis d o u ă localităţi, Asbolo-
dina şi Sardes, cari pot fi deasemenea
viei extramurani de pe teritoriul cetă¬
ţii ; ) .
în toate aceste sate romane, răsărite,
în scurtul timp a trei generaţi : a.
100 200, întocmai ca iarba din p ă ­
mânt, d u p ă o ploae a b u n d e n t ă , popu­
laţia e formată deopotrivă de indigenii
daci şi de coloniştii „ r o m a n i " . Inscrip­
ţiile ne î n g ă d u e să urmărim în toată
provincia dintre D u n ă r e şi Mare alcă-

" ) C I L . I I I 12495 din a. 142.

» ) C I L . I I I 13743.
•"'') Tocilescu, Fouilles, p. 108, citeşte Sc[apl\ia.
« ) C I L . I I I 7536.
" ) C I L . I I I 7533.
49 s
) C I L . I I I 14214 '.

www.cimec.ro
 — 2.") —

tui rea populaţiei ei. - î n c e p â n d iarăşi

dinspre Sud, pe drumul lui Traian
către Tropaeum, găsim din vremea
lui Marcus Aurelius excepţional de î n ­
semnata inscripţie a cetăţii Ausdec... :
termini positi territorii civitatis Aus-
dec(...) advers us Dacos secundum acto-
rem civitatis Vexa rus T(...). Opus hoc
excessent Daci. Termini territorii civi­
tatis obligaţi sint M. Salvias P/.../ror
termines posait territorii. Iussu Helvii
Pertinacis consularis noştri per Anter-
nium Anton imun tribunum cohortis II
(...?)'"'). Avem dară de a face cu o ce­
tate enehorică importantă, nu departe
de Adamclisi, reprezentată, spre deo­
sebire de organizarea municipală ro­
r>l
mană, printr'un actor civitatis ), cu
nume indigen, Vexarus, care în înţe­
legere cu un alt cetăţean şi cu tribu¬
'*) C H . . I I I H 4 Ï 7 =.
•''') In tot C H . . I I I nu există un alt exemplu de actor
civitatis. Dar există actoraş ai canabelor, d. p. în
Mogonliacum (vezi Scliulten, de conventibus cir.
Iloin., p. i'-8).

www.cimec.ro
 — 2(5 —

nul cohortei garnizonate în apropiere,

d u p ă porunca guvernatorului provin­
ciei, delimitează territorial cetăţii res­
pective faţă de Dacii înconjurători.
Aceştia impietaseră desigur asupra pro­
prietăţii rurale a oraşului Ausdec(...)
cu prilejul t u l b u r ă r i l o r produse de
năvala Costobocilor prin a. 170-175
în Moesia, Macedonia şi Achaia, şi
în general cu ocazia nesiguranţei pro­
duse în Dacia şi Moesia de războiul
v
marcomanic "). Helvius Pertinax, des­
toinicul general al lui Marcus Aure­
lius şi însuşi apoi împărat al Romei,
făcut consul în a. 175, primeşte d u p ă înă­
buşirea răscoalei lui Avidius Cassius în
Syria, porunca să vie la D u n ă r e a de
jos, unde o c u p ă pe rând demnitatea
de guvernator al celor d o u ă Moesii şi
al Daciei, în a. 177 179, cu însărci­
narea de a le curaţi de barbarii năvă­
litori şi de a le o r â n d u i în administraţia

•''-) Cf. mai departe interpretarea inscripţiei C I L I I I ,

1 2
14214 din Tropaeum, şi Tocilescu, Veuilles, p. 197.

www.cimec.ro
 - 27 -

lor lăuntrică : cum zice lapidar vita

Pertinacis 2, 10, Cassiano motu conpo-
sito e Syria ad Dan avii tutelam pro­
jecttis est atquc inde Moesiae utriusque,
mox Daciae regimen accepit. bene gestis
3
his provinciis Syriam meruit ' ). Inscripţia
cetăţii Ausdec. ne arată cum a înţeles
Pertinax să aducă pacea şi buna r â n -
duială în Moesia. El pune să se fixeze
de autorităţile locale, î m p r e u n ă cu cele
imperiale, drepturile de proprietate ale
fiecăruia, şi cel ce le-a călcat e invitat
să părăsească ţinutul strein : opus hoc
excessent Daci, zice inscripţia. De altă
parte constatăm apoi, în ce ne priveşte,
un puternic element dac în nemijlocita
apropiere a centrului roman, Tropaeum
Traiani. Acest element dac apare însă
tocmai în timpul l u i Marcus Aurelius
chiar în Tropaeum, şi anume în înfăţi­
şarea culturală romană, a limbei şi o b i -

'''') Cf. asupra carierei lui Helvius Pertinax, Proso-

potjraphia imp. Itom., s. v., şi Jung, Fasten (1er Pro­
vinz Dacicii, p. 22 sq.

www.cimec.ro
 — 28 —

ceiurilor sociale latine, deşi ca tradiţie

etnică-familiară dacismul acestor „ro­
man i " e tot aşa de evident.
O inscripţie funerară din Tropaeum
p o m e n e ş t e pe un Daizus Comozoi, inter-
fectus a Castabocis, va să zică de
:,
prin anii 170 şi urm. ') căruia fiii săi
lustus şi Valais îi ridică monumentul
de amintire e t e r n ă : tatăl şi bunicul au
fost daci : Daizus şi Conwzous; fiii sânt
romani '"'). T o t aşa, într'o altă inscrip­
ţie funerară, găsită în ruinele cetăţii, în-
timpinăm această familie: Scoris, fiul
lui Mucaporus, tatăl, Aurelia Eftepir,
mama, Aurelius fi lius, νies it a n ni s
XXXXI şi Sabina fi/ia, viesit annis
XXX: repausaţi, Valefnjs et Sabinia-
1
nus fiii superstates-' ') : copiii poartă
deci toţi nume romane. O a treia in­
scripţie ne face c u n o s c u t ă această fa­
milie: Creseens Rigozi, Ne/pis liberia,
A
• ) Vtv.i asupra acestei dale cele spuse mai sus, p.
20, în legătură cu territoriuni civitatis Ausdec...
•'•·) C I L I I I , 14214 » .
·"") C I L . I I I 14214 » .

www.cimec.ro
Cornelius Vital is : răposatul Crcscens,
fiul lui Rigozus, e încă un dac veri­
tabil; urmaşii săi (nu e sigur dacă Cor­
nelius Vitalis poate fi privit ca atare)
au fost însă cu toţii, fără îndoială, ca
r,:
şi în cazurile de mai sus „ r o m a n i " ) .
Dar să u r m ă r i m pe Dacii romani­
zaţi şi mai departe în lăuntrul Dobrogei
r,H
noastre. Dacă cele d o u ă ) centre dacice
delà Dunăre, Sucidava, la N.E. de D u -
rostorum şi Capidava (Kalakiôi), au pă­
strat până mai târziu un element pre­
c u m p ă n i t o r dac, nu putem şti. Căci din
1
Sucidava n'avem monumente" '), iar in¬
" ) C H . . I I I 14214 " (lectura inscripţiei nu e destul

de sigură, piatra fiind foarte deteriorată).

SB
) Mai bine cunoscute: căci altfel I'rocopius
de uedif.lV 11, ne mai citează încă trei -dave: '/Aci-
deva (în Mysia, deosebită de Scedeva Sucidava, în
S c y t l i i a ) / i . s u u r / e v u ş i Murideua. Cat priveşte in general
numele thrace de cetăţi delà Dunăre, pomenite de I'ro­
copius, ele sânt foarte multe şi merită un studiu aparte,
atât î n ' c c priveşte identificarea, cât şi asupra situaţiei
lor istorice, politico-cullurale.
m
) Găsim însă numele localităţii pomenit într'o ins­
cripţie din Durostorum : [inter Ca[rsiiim el Suci-
d[auu,n] ( C I L . I I I 12450 : secol. I I I I V ) .

www.cimec.ro
 — :«) —

scripţiile destul de multe din Capidava

pomenesc numai persoane cu nume ro­
,;
mane "). Fireşte, printre acei „ r o m a n i "
vor fi fost mulţi ai căror părinţi erau
daci cum am văzut mai sus ori de
alt neam, destul că inscripţiile ni-i dau
pe toţi ca „ r o m a n i " , adică, mai exact
ca romanizaţi. Dimpotrivă i n vicus
BfuJridave/nsisJ, de lângă Noviodunum,
putem cu siguranţă admite, chiar pe vre­
mea lui Septimiu Sever (c. 200 d. Chr.),
de când e inscripţia, existenţa unui ele­
ment dac, cu un caracter etnic încă
bine pronunţat. In adevăr chiar exclu­
zând numele nesigur Siribuendu, încă
ne r ă m â n e aici ca nume de persoană,
cuvântul Siampudi, în gen it. : termini
positi inter Siampudi [vil]/am [et]
(11
vican(os) B/u/ridave[nses] ). Siampu-
dus, proprietarul acelei villa, moşie,
învecinată cu ţinutul vicului Buri-

c o 1 0
) C I L . I I I 12478, 12491, 13737,13738, 14214
şi -°, 14440.
''") C I L . I I I 14447.

www.cimec.ro
 — :» —

davensis, e, fără îndoială, un dac.

Anume, la Vest de Oescus, pe ma­
lul Dunării, cam în faţa Celeiului nos­
tru, care în vechime s'a chemat 2 V -
,;
C 1 D A V A -), găsim într'o inscripţie din
satul Ostrov, pomenit un vicus Σ Ι Α -
M A V S "'). Faptul că şi în inscr. din
S V C I D A V A şi în cea din V I C V S
2 I A M A V S e întrebuinţat un Σ pen­
tru exprimarea sunetului sibilant iniţial,
mă î n d e a m n ă să cred, că aici avem de-a
face cu sunetul „ Ş " , neexistent în
greacă şi latină, dar existent în toate
limbile indogermanice mai noi : indo-
arice, slave, germane, şi trebuind în
chip necesar să existe şi în cele thrace.
C ă acum cuvintele 2 I A M A V S ş i S I A M -
P V D V S sânt strâns înrudite prin ră­
dăcina lor c o m u n ă Σ Ι Α Μ , cred că e
clar. Siampudus din ţinutul dac de la
gurile Dunării e confirmat ca dac prin

3
° ) Inscripţie publicată de Tocilescu numai în ad­
denda la Mon. c\>itjr. şi sculpt., p. 636 ; cf. şi p. 646.
''•'') C H . . I I I 14413.

www.cimec.ro
 — -.vi —

^ V C I D A V A , ^ I A M A V S şi B ' / R I D A V . ,
iar viens Siamaiis de pe malul drept
al Dunării, la Vest de Oescus, e con­
firmat prin S I A M P V D V S şi celelalte,
ca tliracic, adică, pentru a preciza, ca
dacic. Tot de neam dac pare a fi şi
/alius Dizzace d i n Troesmis'"), femeea
Ziidccitulp dintr'o inscripţie găsită lângă
Cuzgun "'), Claudia Dusia din ţinutul
1ι;
anticului Istrus ' ), Aurelius Dalenus
ex vico Amlaidina şi Aurelia Uthis
uxor eius '"), Castas M u capori a vico
Clementino şi Sedida Reti....tis ucssor
feins) Apollonius Dadae şi Mama Da-
daeâxu Torni '"'), Pia etDaciscus, fratres,
7
şi Ti. Claudius Mucasius, tot de acolo "),
şi, fără îndoială, gladiatorul Σκίητος
71
Λμκη m;, care singur spune că edac ).

<'••') C I L . I I I 6189.
<*) C I L . I I I 7481.
luscr. găsită la Kasapkioi : C I L . I I I 14214 « .
« ) C I L . I I I | ' ) 7 Π : L'rlukiôi, lângă Constanţa.
'*) C I L . I I I 7505 : Karaniurat.
<») C I L . I I I 7539.
'») C I L . I I I 7573 şi 14214
; l
) Tocilescu, l-'uuilics <:t rccherclics, p. 226 sq.

www.cimec.ro
Fireşte, unii dintre locuitorii cu nume
thface ai Dobrogei noastre sânt Thraci
de alt neam decât cel getic. Astfel chiar
în vicus Ulmetus vedem aşezaţi cives
1
Romani et Bessi '), iar din o d i p l o m ă
militară dată de împăratul Hadrian în
a. 138 bossului Clagissa, liberat d i n
coli. II Mattiacorum, şi găsită lângă
Trnovo, deci în ţinutul getic din S.E.
de Nicopolis, vedem cum sânt coloni­
zaţi în N o r d u l Haemului şi Thraci din
Sud, şi anume, precum e cazul lui Cla­
gissa, aceştia păstrându-şi în noile lor
locuinţe încă multă vreme, m ă c a r în
forme latine tradiţia lor etnică specială.
Iată, de pildă, din c itata d i p l o m ă a lui Ha­
drian o colecţie de noi cetăţeni romani,
urninşi cil M romanului" Clagissa: (se

Cf. asupra amfiteatrului din Tonii, (Jomperz, în Arcli.-

l
epujr. Mill. V I N , p. ) , nr. 23, şi Tocilescu, o. c, p.
224 sqq. N u mai pu(in va fi dac şi numele vicului
de lângă Constanţa, vicus lurris Muca..., în numele
căruia intrà un cuvânt analog numelor general tlirace,
dar în special dace, Mucapor, Mucupuis, Mucalralis,
etc. (cf. C I L . I I I p. 2402 şi 2634).
2
» ) C I L . I I I 142 1 4 «.

www.cimec.ro
 - 31 —

dă cetăţenia) ex peciite Clctgissae Clct-

gissae f. Bess(o), et Spor /., et Derzi-
ze/io /., et Eptacento f(ilio) et Zinae
fil(iae) et Eptapcri fil(iae) eius™).
în general însă majoritatea indigenilor
Moesiei inferioare eră formată, precum
am arătat mai sus, din Geţi, sau, d u p ă
denumirea expresă din inscripţii, Daci
Cât priveşte acum pe coloniştii ro­
mani, veterani ori simpli civili, originea
acestora eră tot aşa de variată în
Moesia inferioară ca şi în oricare altă
parte a Imperiului. Alăturea de Grecii
7I
şi Orientalii romanizaţi ) , găsim Ita­
lieni adevăraţi, aşezaţi definitiv aici, iar
nu aduşi numai ca ofiţeri, soldaţi ori
7V
funcţionari ), sau întâlnim Romani de

r s o u
) D . CV1II clin 28 Fcbr. 138, C H . . III p. 2328 .
u
) Κ caracteristică în această privinţă inscripţia clin
Tonii privitoare la cultul tlirac al lui Ilero Domnus,
pusă de colegiul respectiv, prin mater colleaii, „ma-
trem Bomanorum subscriplorum" : „Romanii" sânt
de origine din Perinthus, Tius, Nicomcdia, Heraclea,
Abonuteiclios, Ma/aca şi Tyana, adică mai toţi din
Asia mică : C I L . I I I , 7532.
" ) Câte un italian din Faventia ( C I L . I I I 6203) şi

www.cimec.ro
 — :{."> —

prin alte provincii apusene ale Impe­

7i;
riului ), cari toţi, veniţi în n u m ă r foarte
respectabil, contribue astfel la romani­
zarea în cel mai scurt timp a indigenilor.
în special în Tropaeum avem de ob­
servat următoarea alcătuire a popula­
ţiei în timpul celor d o u ă veacuri de
existenţă romană, cari singure ne sânt
mai de aproape documentate prin in­
scripţii: al II-lea şi al II 1-lea.
Alăturea de Daci, despre cari am
vorbit, sânt de pus veteranii diferitelor
corpuri legionare şi auxiliare din Moesia
şi Dacia. Astfel întâlnim : familia unui
centurio leg. XIII geminae (în Dacia),
cu trei fii, cari ridică repausatului lor
77
tată monumentul funerar ); un veteran
ex decario ne cohortis I Lusitanorum (în
Moesia inferioară), cu familia sa,—el
din Pianina (iu Picenum : ibid., 0202) întâlnim iu
Trresmis; un aquilciens apare într'o inscripţie găsilă
lângă Constanţa ( C I L . I I I 7574).
7
") O romană din Ratiaria in Tonii ( C I L . I I I 0150);
un roman din (Lscus in T r œ s m i s (0201) ; pentru alţii
vezi mai jos, la Tropaeum.
77
) C I L . I I I 14214".

www.cimec.ro
 — —

;
însuşi fiind originar din Siscia ") ; fa­
milia unui centurio leg. V Maccdonicae,
;
domo Amasict ") : acest centurion a
putut fi chiar cu serviciul activ în Tro­
paeum, întru cât, precum vom vedea
mai jos, aici au stat un timp şi vexil-
laţii ale legiunii respective (până la M .
Aurelius în Troesmis, apoi în Dacia), în
g a r n i z o a n ă ; un veteran din leg. X I
Claudia (în Durostorum) şi familia sa""),
o altă familie de colonişti veterani, ne¬
s l
specificată mai de aproape ) ; un vete­
s
ran din flota imperială cu soţia sa ' ) .
Foarte numeroase sânt apoi inscrip­
ţiile care pomenesc persoane pur şi
simplu cu nume romane, unele cu o
situaţie oficială în oraş, altele numai
în calitatea de simpli răposaţi întru
zeii lor. M u l t mai rare sânt, în sec.
al 11-lea şi al Ill-lea, inscripţiile cu

" ) C H . . I I I 14214".
™) C H . . I I I 14214 ">.
C I L . I I I 13736.
e l
) CIL. III 14214
·>*) C I L . I I I 12472.

www.cimec.ro
 — .'{7 —

inline de persoane de origină greacă, —

precum de pildă aceste nume dintr'o
singură familie : Sozusa, Hermogenes,
h:i
Clirestio, Olyco şi Pylades ) ; toţi însă
vorbesc latineşte. - însfârşit nu e de
trecut cu vederea garnizoana militară,
care constitue şi pentru aşezarea civilă
învecinată, un puternic element cul­
tural în scuz roman. /
în privinţa trupelor cari au stat în
Tropaeum, ştim sigur despre o vexil-
laţie mixtă, că a fost un timp aici. Anume,
avem o inscripţie, găsită la Kadikiôi,
lângă Silistra, şi care s u n ă astfel: Nep-
t(uno) Aug(usto) sac(rum). vexil(latio)
leg(ionis) I Itol(icoe) M(oesicae) et VMo-
c(edonicae) D(acicae) Tropa/eji (agens)
sub curam Eptidi Modeşti (centurionis)
leg. V Mac. et Vaieri dementis (centurio­
H
nis) leg. //tal. v. s. I. m. '). De altă parte
s'au găsit pe via principalis întrebuin­
ţate ca pietre de construcţie la o clă-

lr
C I L . I I I 14214 >.
4
» ) C I L . I I I 14433.

www.cimec.ro
dire, trei altare, consacrate probabil la
divinităţi diferite, dar pomenind ca de-
ciicnnţi pe aceiaşi soldaţi ai celor d o u ă
legiuni, / Italica şi V Maccdonica*').
C â n d a stat această vexillaţie în Tro­
paeum, cred că putem deduce din in­
scripţia lui Daizus, fiul lui Comozous,
Sl
care a fost ucis de Costoboci '). Se ştie
delà Pansau ias, că năvala Costoboci lor
în peninsula balcanică a avut loc prin
anii 170, iar dintr'o inscripţie de la
Roma, că între anii 175 şi 180 L. Iulius
Iulian us are de luptat per Achaiam et
H
Macedoniam... adversas Castabocas ').
Prin urmare, tocmai în vremea teri-

8Λ 3
) C H . . I I I 14214 şi Tocilescu, Fouilles, p. 196.
Cât priveşte altarul închinat de Q. Lucilius Piscinus,
centurio leyionis I Italien;, Soli inviclo, in houorem
(IOJHUS divina; ( C H . . III 12468), el ar putea fi explicat
şi fără prezenţa unui detaşament din leg. 1 Italica în
Tropaeum. V. totuşi probabil că altarul stă în legătură
cu o garni/.onare a unei vexillaţii, pe care l'iscinusa
coinanclal-o în oraşul lui Traian.
e c 1 2
) C I L I I I 14214 : IJ. M. Daizi Coutozoi viril
an. L . inlerfectus a Caslabocis Iustus el Y(d(cns)
pairi b. m. posuerunt.
" ) Cf. Tocilescu, Fouilles, p. 197.

www.cimec.ro
 — :«) —

biliiliii războiu mareomanic, când Mar­

cus Aurelius aduse până şi trupe din
Africa împotriva Germanilor, ba înrola
chiar sclavi, Costobocii intrară în im­
periu. Legiunea cea mai apropiată cu
castrul stativ de Tropaeum, X I Claudia,
din Durostorum, eră toată dusă în
Pannonia. Leg. V Maced. fusese mutată
în Dacia încă dinainte de a. 170. în
sfârşit leg. I Italica era de asemenea
ss
dusă în războiu cu toţi auxiliarii e i ) .
N u rămânea deci pentru apărarea Moe-
siei inferioare, cu Tropaeum, decât t r i -
meterea unei vexillaţii mixte spre a
slăbi cât mai puţin legiunile compusă
din soldaţi detaşaţi din d o u ă legiuni :
I Italica Moesica şi V Macedonica Da­
cica. Pentru un alt timp o atare vexil-
laţie în Tropaeum nu numai că e ne­
explicabilă, dar e deadreptul imposibilă,
faţă de mărturiile numeroase ce avem
aici cu privire la legiunea cea mai a¬
propiată de Tropaeum, X I Claudia, care

Vezi Filow, o. c, p. 76 sq.

www.cimec.ro
 — ΊΟ —

apare îiitr'o s u m ă de inscripţii găsite în

cetate. Anume, încă din timpul lui Anto­
ninus Pius constatăm prezenţa unui pu­
ternic detaşament din leg. X I CI. în lagărul
delà Adamclisi: M . Stabius Colonus
din Luca (Italia), trilmntis militiim le-
gionis XI Claudine, dedică un altar Iovi
op ti/no maximo, Herat li invicto, Cereri,
Libero pairi, pentru sănătatea împăra­
tului Antoninus Pius, a fiului său M .
Aurelius Caesar, şi a copiilor lor, fiind
guvernator al Moesiei T. Vitrasius
s
Pollio "), iar un centurion al aceleiaşi
legiuni închină un altar Deo invicto, pro
M
salute Imp. M. Antoniai Vert" ), pro­
babil imediat d u p ă moartea lui Pius şi
întronarea lui Marcus, când aici în
provincie încă nu se ştia, care e numele
oficial al noului împărat, deci în a. 161.
Aceste d o u ă inscripţii ne arată, că până
la începutul domniei lui Marcus Aure-

8
«) C I L . I I I 14214 ».
"°) Tocilescu, Calera υκ»ι. epigr., în llew p. ixl.
arch, si fil. I X (1903) şi aparte, p. 33, n. 48.

www.cimec.ro
 - 11

lins, leg. X I Claudia a îngrijit şi de

paza monumentului triumfal delà Adam­
clisi. C o m u n i c a ţ i a cu castrul stativ din
Durostorum erà de altfel foarte uşoară
şi grabnică pe drumul militar, care
lega direct Durostorum cu Tropaeum
Traiani.
Faptul că în timpul războiului mar-
comanic găsim în Tropaeum o vexil-
laţie mixtă a leg. I Ital. şi V M a c , cred
că trebue interpretat în senzul, că la
izbucnirea războiului şi detaşamentul
leg. X I , staţionar în Tropaeum, fu che­
mat înapoi şi trimes pe câmpul de
luptă. Totuşi se pare, că d u p ă răz­
boiu, Tropaeum primi iar o g a r n i z o a n ă
din Durostorum. Căci altfel nu-mi pot
explică următoarea inscripţie, în care
apar simultan magistraţi municipali ai
oraşului şi un signifer al leg. X I CI.,
afară numai dacă nu admitem, că acel
signifer serviâ în Durostorum, iar nu
în Tropaeum, ceea ce n'ar fi cu totul
imposibil : Aelio Antonio Fir/no duum-

www.cimec.ro
 — 12 —

virali municipii Tropaei pa tri [et] A diac

Qu iritlac sorori, Aciias Antonius Sa­
bin us duumvir municipii supra scripti
[et A] el. A η tonius Aeternalis sigfnifjer
/l/egionis XI Claudiae bene mercntibus
posuerunt'"). în adevăr inscripţia aceasta
nu poate fi mai veche decât începutul
secolului al III-Iea, când pentru întăia
dată cel puţin întrucât ne ajută i n ­
scripţiile găsite până acum vedem
documentat Tropaeum ca municipium
(vezi mai jos). T o t în acest timp e, proba­
bil, de pus şi inscripţia de pe epistyliul
unui sarcofag a unui fex excep]tore(?)
co(n)s(ularis) leg. XI Cl[a/u[di/a''-).ïn
orice caz, până la sfârşitul existenţei
sale nu mai găsim un alt corp de oaste
în Tropaeum, afară de cele mai sus
pomenite.
*

înflorirea generală a vieţii romane

din Moesia inferioară în secolul al
91
) C I L . I I I , 14214'·.
» ) C I L . I I I , 13736.
2

www.cimec.ro
11-lea, d o c u m e n t a t ă mai sus în special
cu privire la viaţa rurală, s'a manifes­
tat şi în fundaţia civilă a împăratului
Traian, la vicanii Traioncnscs Tropae-
enses. Năvala Costobocilor în a. 170
n'a avut desigur urmări mai grave,
afară de pieirea câtorva locuitori, ca
Daizus Comozoi, căruia apoi chiar fii lui,
rămaşi în viaţă, îi pun piatra funerară.
Aşezarea unei vexillaţii în castrul de
lângă vicus pe vremea războiului mar-
comanic şi activitatea binefăcătoare a
lui Helvius Pertinax în anii 177 şi urm.
aduseră la aşa desvoltare centrul daco­
român din Tropaeum, încât, pe vre­
mea lui Septimius Severus şi a lui
Caracalla, supt părinteasca oblăduire
a guvernatorului Ovinius Tertullus,
pe care 1'am întâlnit şi mai sus în i n ­
scripţia privitoare la vicanii B[u]ri-
dave/nsesf (?), şi care în general ne
apare din inscripţiile Moesiei infe­
rioare ca un restaurator al provinciei,
vicanii Tropaeenses căpătară dreptul
de municipium.

www.cimec.ro
 Il —

Primul document, care ne arată pe

Tropaccnses în noua situaţie, e din
vremea lui Caracal la (diipă a. 2 1 1 ,
Septimius Severus ne mai fiind po­
menit): I(ovi) o(ptimo) [m(aximo)] et
flun(oni)] rcg(inae) fpjro sfalujteni
[d(omini) n(ostri)] Mar [ci Aur(eli) AnJ-
to[nin]i Pii [F(elicis) Aug(usti)] e[t]
ma[n(icipi) P.] Ae[l. FI]oru[s et] M.
U/p. [...]irci[...a]s II ν [iri] q(uin)q(uenna-
les) pr[o sa]lut[e co]muni [..Jet... '·'•').
Dar cu secol. I I I încep năvălirile bar­
bare în Dacia şi Moesia inferioară.
Supt Severus Alexander Olbia şi T y -
ras cad în mâinele Goţilor. în a. 238'")
Goţii şi Carpii intră în Dobrogea, dă­
râmă Istrus şi pradă o mare parte a
!r
provinciei '). Cc-i dreptul şi Romanii

o s
) C H . . I I I 12465, găsit la Mulceova, aproape de
Adamclisi.
4
° ) Cf. iiiscrip(ia din DuiOSlorum : \receplvs] ex
captivitate barb(arorum) Pio et Proclo cos. (a. 238 !)
ex rolo ( C I L . I I I 12455).
o s
) Vezi izvoarele la Rappaport, Die Kinfùlle (1er
Oolen, p. 27 sq.

www.cimec.ro
 - IΓ) -

iau măsuri energice de apărare. Ast­

fel vedem pe Severus Alexander res­
taurând în a. 234 drumurile militare
delà Marcianopolis spre N o r d la D u ­
rostorum şi Tropaeum prin legatul
său Quintus Decius: pontes derutos et
vins conlapsas restituit'"); iar guver­
natorul Moesiei inferioare, Tullius M e -
nophilus, în a. 238 2 4 1 , supt Gor­
dian I I I , întăreşte Marcianopolis, ca­
pitala provinciei, încheie pace cu Goţii
şi ţine în respect pe Carpi, reorgani­
zând armata r o m a n ă Desigur în
legătură cu această operă salutară a
lui Menophilus e de pus dedicaţia fă­
cută în a. 240, pentru sănătatea lui
Gordianus, de cetăţenii recunoscători
ai municipiului Tropaeum, prin ma­
gistraţii lor : duumviri şi aediles •'").

M
) C I L . I I I 12519: pe drumul Marcianopolis- Abrit­
tus Tropaeum, găsit la Suci de Abrittus; 13758, găsit
la Asargic, la Nord de Marcianopolis pe drumul spre
Durostorum.
Cf. Rappaport, p. 29 sqq.
8
» ) C I L . I I I 14214 \

www.cimec.ro
 — <1(> -

Anii 248 şi următorii văd însă iarăşi

-1
pe Goţi şi Carpi' ") în Moesia inferioară.
Marcianopolis scapă de soarta Istropo-
lei numai mulţămită întăriturilor ce-i fă­
cuse Menophilus cu zece ani înainte "'").
Dar provincia şi ţinutul rural e pustiit.
Care e soarta municipiului Tropaeum
în toate aceste turburări, nu ştim. In­
scripţii găsim în cetatea actuală şi din
a doua jumătate a secolului al 111 -1 ea ""),
dar fără vreo însemnătate mai deosebită.
J
"' ) Cf. în special asupra acestora din urmă, pe deo­
parte inscripţia pomenind luptele de supt Caracalla,
găsită în Gigen (Oescus), C H . . I I I 14410, şi de alta
cea mai dinainte citată, din Durostorum (12450), şi
cf. vila Aureliani 30,4.
10
° ) Rappaport, p. 3 5 , ş i , pentru cele urm., passim.
"") Astfel C H . . I I I 14437 ad n. 12402 : un duumvir
iure dicundo închină un altar Dco sancto ApoUitii ;
12473 : d o u ă pietre funerare ale unei familii din T r o ­
paeum, cu menţiunea demnităţii de duumviralis (bis)
şi duumvir (ilerum), ocupată de resp. părinţi de fa­
milie; 7484+12401: „litteris malis terţii saeculi exe-
untis" : ordo spl[endi]dissima (!) mun\ic(ipii)] Tro-
p(aei) per... d[uu\mveros a[e\dile\s\,... qu(a)estores..
[po\s(ueruHt); lipsa magistraţilor supremi municipali,
din această inscripţie a făcut chiar, pe Mommsen să
bănuiască cum că Tropaeum n'ar fi fost un adevărat
municipium, cu res publica, lucru, care nu se ade-

www.cimec.ro
 C ă oraşul a fost întărit cu ziduri de
piatră în secolul al IlI-lea, potrivit obi­
ceiului din ce în ce mai răspândit din
cauza năvălirilor barbare, cari acum iau
o formă cu totul primejdioasă, e probabil,
dar trăinicia întăriturilor ridicate nu­
mai cu puterile modeste ale munici­
piului, n'a putut fi excepţională. Destul
că spre sfârşitul secolului al IlI-lea,
oraşul e total distrus de Goţi şi locui­
torii se împrăştie prin cetăţile şi lagă­
rele de primprejur.
în adevăr, e x a m i n â n d ruinele actuale
ale cetăţii, găsim întrebuinţate ca ma­
terial de zidărie, pietre cu inscripţii,
sarcofage, fragmente architectonice şi
vcrcşlc prin celelalte inscripţii, căci găsim şi un du­
umvir iurc dicundo; in orice caz, limba populară a
inscripţiei arată o anume decadenţă foarte semnifica­
tivă a cullurei romane in Tropaeum ; cât priveşte lipsa
magistraţilor superiori, Bormann a propus o explicare
mult mai plausibilă ca a lui Mommsen : anume oficiul
judecătoresc al oraşului va fi fost exercitat chiar de
comandantul garnizoanei din Tropaeum, ca d. ]). în
Ravenna (Arch.-epiyr. Mill. X V I I , p. 112); 1 4 2 1 4 · :
10
undecurio municipii ; 12466: un duumvir (?); 14214 :
un cetăţean din Tropaeum, qui ntttus fuit Axiop(oli).

www.cimec.ro
 — 1<S

alte resturi ale unei civilizaţii anteri­

oare destul de înfloritoare, chiar la
baza zidurilor înconjurătoare şi, până
la un nivel foarte jos, în general, la
toate clădirile cetăţii. De ajuns să po­
menesc de pildă sarcofagele întrebuin­
ţate ca elemente componente ale unui
conduct de apă tocmai jos de tot, sub
zidurile enorme aleclădirei suplimentare
a cetăţii, în colţul despre S.E., în josul
porţei de Sud. Toate ştirile istorice; pe
cari le-am cules în expunerea de mai
sus din inscripţii, se datoresc pietrelor
din secolul al 11 -1 ea şi al IlI-lea, păs­
trate până azi ca materiale de construcţie
în zidurile de a p ă r a r e şi în clădirile
cetăţii târzii, care singură, din secolul
al IV-lea înainte, ne stă azi în faţă pe
insula de ruine de lângă satul Adamclisi.

www.cimec.ro
 II.

U n centru cultural prea î n s e m n a t nu

fusese Tropaeum Traiani niciodată. Dar
starea înfloritoare a întregei provincii se
răsfrângea şi asupra împrejurărilor de
aici : monumente frumoase, ori m ă c a r
îngrijit lucrate, î m p o d o b i a u în secolul
al ll-Iea şi în prima j u m ă t a t e a seco­
lului al IlI-lea pieţele, străzileori incintele
sacre ale castrului şi ale oraşului civil
vecin '"'-). Năvălirile barbare ale seco­
lului al 111-lea a d u s e r ă însă o repede
decădere în cultura acestui centru ro¬
m
) Vezi la Muzeul Naţional ele Antichităţi, galeria
sculpturilor antice, baza statuei ridicate de Truia-
nensas Tropaeenscs in a. 115/6 împăratului lor. Apoi,
chiar la cetate, la Adamclisi, o m u l ţ i m e de monumente
votive şi funerare, frumos sculptate şi scrise, alcătuind
pavajul străzii, ori alte elemente constructive ale cetăţii
târzii, grămădite în special spre poarta de Vest şi de
Sud. Tot la poarta de V . , în zid, la baza placajului din
interior, se vede încă in situ un fragment architectonic
cu îngrijire profilat, luat delà vre-un templu ori altă
clădire monumentală, părăsită şi dărâmată, şi între­
buinţat tie oamenii lui Constantin-ccl-Mare şi IJcinius
ca material tie construcţie Ia noua cetate.

www.cimec.ro
 — no

man. O r a ş u l sărăci, locuitorii se săl-

bătăciră, limba latină începu a fi uitată.
U n monument caracteristic pentru aceste
timpuri triste - sfârşitul secolului al
111 -1 ea — e mai sus citata piatră come­
morativă pusă de orc/o splfendijdis-
sima(!) mun/icfipii)/ Trop(aei) per...
d[uu]mveros(!) afejdile[sj... qu(a)esto-
liu
res.... ), adică de senatul oraşului, prin
magistraţii acestuia. Lăsând la o parte
formele decadente latine, splendidissima
ordo, d u p ă greceşte : ή /.αμπροτμτΐ]
(s. κρατίστΐ|) βουλή, — şi duumveri, şi
c o n s i d e r â n d numai înfăţişarea externă
a monumentului (v. fig. 1, p. 51), — aşa
de barbară încât nu ne vine a crede
ochilor, că a fost pus de înseşi autori­
tăţile supreme ale unui municipiu ro­
man,— şi încă putem înţelege, mai clar
decât prin orice altă demonstrare lo­
gică, starea în adevăr precară, în care
ajunsese fundaţia împăratului Traian.

"") Cf. mai sus, n. 101.

1 0 4
) C I L III 7484 cu 12461.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
năvălirilor, merge răspândirea din ce în
ce mai intensivă a elementelor greceşti
în centrul şi N E provinciei. Pănă de­
parte în interior p ă t r u n d e acum delà
Mare, spre Tropaeum, cu împrejurimile
sale, cultura şi limba greacă. Pe cele
Γ>
trei drumuri (v. harta, p. 53) '" ), cari leagă
cetatea noastră cu Marea : delà Marciano­
polis resp. Odessus, prin Abrittus şi
cetatea delà Azarlâc (la S de Adamclisi),
delà Callatis (Mangalia) şi Torni ( C o n ­
stanţa), prin cetatea antică delà Cava-
clar, - şi delà Torni, pe drumul central
„seythic" spreAxiopolisfCernavoda), vin
reprezentanţii culturei greceşti, să î n l o ­
cuiască energiile romane, slăbite din
lipsa contactului cu un sprijin mai p u ­
ternic, specific roman, la D u n ă r e , sau
total risipite de invaziile barbare.
La Urluia, spre N V d e Adamclisi, s'a

, o s
) Pentru o descriere geografică mai amănunţită
a Dobrogei în vremea romană, vezi harta ce am dat ca
anexă la studiul meu despre Ulmetum, în Analele
Academiei Ilomânc, ser. I I , voi. XXXIV (mem.
sec[. isl.).

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - Γ) I —

găsit ο inscripţie votivă greacă, pomenind

un ικχγίστρατος, probabil magister viei
cu numele indescifrabil, poate thrac; la
Kerimcuiusu, spre V de Adamclisi, o
altă inscripţiegreacă, pomenind atributul
7
zeilor păgâni târzii, C Q T H P ' " ) ; lângă
Azarlâc, s p r e S V d e Adamclisi, pe drumul
spre Abrittus, cam pe unde s e î n t i n d e a pe
vremuri ace\territorium civitatis Ausdec...,
mai sus explicat, o inscripţie funerară
1 0 S
greacă ) ; la Beşoîil, spre SE de A d a m ­
clisi, o inscripţie dedicatorie pentru îm­
păratul Septimius Severus şi ai săi (din
a. 201), în latineşte şi greceşte ""') ; mai
departe, Ia Sofular, tot spre SE de A d a m ­
clisi, pe drumul spre Torni, un monu­
ment votiv cu o interesantă inscripţie
greacă închinată ΙΙλούτων[ι] καιΛιμιητρί
και \)vùΚόρΐ] u
" ) . Şi mai departe, spre

l o c
) Cagnat, Inscriplioiies (iruecae ad res Hamu­
li as perl. I, nr. 596 comp. cu nr. 399.
'»·) Arch.-epujr. Mill. XVII, 113, 60.
10f
>) Arcli.-epiijr. Mill. X V I I , 98, 37.
>"'·') C H . . III 7540.
"») .\rch.-epujr. Mill. V I I I , 8, 21.

www.cimec.ro
 — O.) —

Ε şi N E , inscripţiile greceşti sânt, fireşte,

încă şi mai fréquente, chiar în teritoriile
rurale, întrucât ne apropiem de cele trei
mari centre greceşti d i n Scythia m i n o r :
111
Callatis, Torni şi H i s t r i a ) .
în cetatea Tropaeum nu se putea deci
să nu c o n s t a t ă m elementul grecesc, sta­
tornicit m ă c a r în timpurile mai târzii,
de cari am vorbit mai sus. Şi în adevăr :
ultima inscripţie c u n o s c u t ă pănă acum
din prima e p o c ă a cetăţii, datată destul
de precis, d'inainte de restaurarea între­
prinsă de către Constantin şi Licinius, e
un altar votiv închinat prin anii 293 — 304
lui Iupiter Olbiopolitanus de un grec
(romanizat) Nevius Palmas Theotimia-

" ' ) Avem inscripţii greceşti în ţinutul rural al D o -

biogci sud-esticc, din următoarele localităţi : Hasi-
duluk (Arch.-e.pHjv. Mill. V I 29), Alakapii ( V I I I 22,
X I X 93), Omurcea (Dos. Muz. N a ţ . 1885, p. 68), Ha-
sancea (Arch.-epiijr. Mill. X I 62, X V I I 97), Anadol-
kioi (VIII 8, X I 65, X I X 223), Agigca (VIII 24),
Laz Maliale ( X V I I 93 sqq.), Pala/.u (VIII 9, X I 63,
X V I I 93), Uuiuk Tatlâgeac ( X I 65), Tekirghiol (VIII
18), Tuzla-Muratan ( X I V 37), Karacikiulakkioi ( X I V
35).

www.cimec.ro
 — 50 —

nus "'-), fără îndoială negustor din Ol­

bia, aflător in afaceri prin ţinuturile
noastre; dovada cea mai b u n ă despre
temeinicia acestei presupuneri o căpătăm
din alte inscripţii dobrogene, cari ne
arată legăturile comerciale ale acestei
1 1 3
provincii romane cu Olbia ) : în Torni
întâlnim pe un \)λ|)ΐοπολι·ΐτΐ|ς, numit
1Ιοντικός Νι-ικίου cu familia, şi pe
un Τ υ ρ α ν ο ς (ivî)n, care deşi din Tyras
şi cultivând în special prietenia patriei
sale cu Tonii, a contribuit totuşi si­
multan la strângerea legăturilor comer­
m
ciale şi maritime între Torni şi Olbia ) .
Inscripţia negustorului olbian Theoti-
nhanus e foarte î n s e m n a t ă şi din alt

, 1 S
) C H . . III 12464.
, 1 9
) Cât priveşte Tyras şi celelalte oraşe greceşti din
N o u l u i şi Siulul Mării Negre, documentate şi ele prin
inscrip(ii (cf. Arch.-rpigr. MUL, pustiim), acestea de­
o c a m d a t ă nu intră în însăşi tema noastră, spre a in­
sista mai mult asupra lor.
4
") Arch.-epigr. Mitt. V I I I 18, 50.
"·'') Arch.-epigr. Mitt. X I 41, 55 şi X I I 127 sc|i].
Pentru alte inscripţii greceşti din Tropaeum, vezi mai
jos în text.

www.cimec.ro
 — 57 -

punct de vedere. Ea ne arată că, de bine

de rău, oraşul Tropaeum exista încă şi
11G
pe vremea lui Diocleţian ) . N i c i vorbă,
năvălirile Ootilor devenite din ce în ce
mai violente delà jumătatea sec. I I I îna­
inte, câteodată s u p r i m a s e r ă chiar total
viaţa acestui centru, prădat, ars şi cu
populaţia decimată de invadatori. Dar,
d u p ă trecerea barbarilor oamenii se
strângeau iar pe la căminurile lor şi,
mai necăjiţi, mai strâmtoraţi, ca înainte,
duceau totuşi mai departe povara vieţii

, l 0
) La ce s'a gândit Hormann, cânii a scris în Arch.-
epigr. Mill. X V I I , p. 108: „dass unter den heim Nen-
bau vcrwendctcn Stcinen eiue Insclirift ans der Zeii
293 304 sicii bcfindet, ist kcin geniigender Bcweis
dafiir, ilass in dieser Zeii die Sladt noch besland",
n'am putut nici odatâ înţelege. Doară Theotiinianus
nu erà să-şi pue monumentul voliv in pustietate! F i ­
reşte, oraşul erà sărăcit, şi decăzut din starea de stră­
lucire avută prin anii 200, dar părăsit nu putea fi, din
bunul motiv că tocmai Diocleţian restabilise în mare
parte siguranţa /iiiit'.s-ului, clădind noi cetăţi şi repa­
rând marile drumuri imperiale din D o b r o g e a ( c f . C I L . I I I ,
p. 997 : fortificaţiile delà Transmarisca Turtucaia,
nr. 7603 şi 7609 stâlpi miliari la Hârşova, - 7610 la
Măcin, 7614 la Oargalâk, şi v. şi scrierea mea
Sahoviu, Bucureşti, 1906, p. 17 sqq.).

www.cimec.ro
lor oropsite. Restaurările întreprinse
de împăraţii sec. I l l V I la D u n ă r e a
de jos nu sânt recolonizări cu element
roman, pe care nici n'ar fi avut de unde-1
mai aduce, ci zidiri şi restaurări de ce­
tăţi şi castele, între fortificaţiile cărora
locuitorii, continuu dăinuitori în ţinutul
11T
acesta, sase poată adăposti mai sigur ).

In anul 316 „ d u p ă ce neamurile

barbare fuseseră pretutindeni biruite,
spre a întări paza graniţei, fu zidită d i n
temelii şi cetatea Tropeenilor" de î m ­
păraţii Constantin şi Licinius, prefecţi
ai pretoriului şi împlinitori ai înaltei po­
runci fiind senatorul Petronius Annia-
11H
nus şi cavalerul lulius Iulianus ) . A ş a

u r
) în adevăr, chiar Histria, despre care ni se spune
doară apriat într'un i/vor, că a fost distrusă de G o ţ i
la a. 238 (υ. Max. et Bulb. 16,3), se constată totuşi ca
centru de cultură ce-i dreptul mult decăzut - şi în
anii următori (cf. Pick, Miiuzen von Uacieu and.
Mosicu, p. 147).
u e
) C I L . III 13734: Homaiiae securitatis liberla-
tisii(ne) fvfiudicibus il(oniinis) n(oslris) l-ï(avio) Va-
l(eeio) Constantino fel l.iciniuno LicinioJ l'iis l'e-

www.cimec.ro
 Fig. 2 .
www.cimec.ro
 — (O —

s u n ă inscripţia comemorativă, care fu­

sese fixată la intrarea de Răsărit, dea­
supra arcadei porţii, î m p r e u n ă cu un
tropaeum simbolic, înalt de c. 2.65 m.
i m i t â n d marele trofeu de deasupra m o ­
numentului lui Traian, închinat lui Mars
Ultor, — şi servind astfel ca „ a r m e " ale
oraşului.
De fapt, cetatea n'a putut fi ridicată
într'un singur an. Numai înconjurul ei
de zid m ă s o a r ă ca Ia 1 2 0 0 m . Dar încă
multele turnuri de poartă, de colturi şi
de curtine; şi apoi dimensiunile formi­
dabile ale însuşi complexului de forti­
ficaţii : grosimea de 2.60--3.70 m . a

licibus aeternis Aug(unlia), quorum virlute el pro-

vidonlia eilomitis ubique barbararum gentium jio-
jiulis ad cou/irmandam limitis tutelam etiam Tro-
pennsium ciuitas auspicato a fundamentin féliciter
opere co)islructa cut. Pclr(onius) Anuianus v(ir)
i(larissimun) el lul(itin) lulianus v(ir) emfiueutis-
.fimus), pratf(ecti) prael(orio) numini efojrum ne»i-
jier dicatissimi. C f . şi comentariul lui Mommsen,
care fixează data admisă şi de noi. V . inscripţia in
fig. 2, p. 59.
, I D
) 3.70 m. la b a z ă : vezi secţiunea prin zidul ce­
tăţii, la turnul de colţ delà N V , în fig. 3, p. o l .

www.cimec.ro
 — (il —

zidurilor, construcţia şanţului şi valului

extern, etc. Toate aceste opere au ce-

Fig. 3. Secţiune prin zidul cetăţii (archit. Fakler).

rut cel puţin trei patru ani de lucru şi

un n u m ă r de câteva m i i de b r a ţ e : civili
şi militari la un loc.
în adevăr zidul cetăţii este placat cu

www.cimec.ro
 - 02 —

pietre bine ecuarisate atât pe frontul

exterior cât şi pe cel interior. D a c ă be­
tonul, care formează nucleul zidului a
putut fi mai u ş o r şi mai repede pre­
ia
gătit şi turnat "), apoi placajul a cerut
d i m p o t r i v ă o m u n c ă titanică pentru aco­
perirea într'un timp relativ scurt a unei
m
suprafeţe aşa de mari ) .
Să e x a m i n ă m acum mai în a m ă n u n t e
elementele componente ale fortificaţiilor
lsa
cetăţii ridicate de L i c i n i u s ) în anii
313 - 3 1 6 pe ruinele castrului şi lângă

, s o
) Iii a fost turnat strat de strat, ca u m p l u t u r ă a
spaţiului format de rândurile de placaj ce se ridicau
treptat, în sus, rând după rând : vezi în ..fig. 4, p. O i,
acest proces technic, devenit foarte clar prin deza­
gregarea treptată a placajului şi a nucleului zidului
la turnurile porţii de Vest.
, S 1
) I.a cei 1200 m. în linie dreaptă, pe frontul ex­
tern trebue adăogaţi alţi c. 1200 pe frontul intern +
placajul intern şi extern a c. 30 de turnuri, cu adân­
cime medie de c. 12 m. şi diametru mediu de
c. 10 ni.
m
) Dobrogea ţinea de imperiul lui Licinius. Po­
menirea lui Constantin în inscripţia c o m e m o r a t i v ă e
numai o formă protocolară, cerută de principiul u n i ­
tăţii ideale a imperiului roman (v. Sahovia, p. 29 sq.).

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 - (il —

Ridicătura de teren de înfăţişarea

unei insule oblonge care formează în
fundul văii Urluia, la N V de satul Adam­
clisi, o cetate naturală de c. 10 ha. î n ­
tindere, bine apărată şi de atacurile ome­
neşti prin vale - şi de asprimea v â n ­
turilor de iarnă- - prin dealurile î n c o n ­
jurătoare - fu aproape în î n t r e g i m e
fortificată de Licinius. Traseul zidului
fu, ca de obiceiu Ia cetăţile târzii ro­
1 1
mane -' ), hotărît de configuraţia solului,
aşa încât forma cetăţii ieşi cu totul ne­
regulată, ca un poligon cu foarte multe
laturi, de înscris, numai cu mare apro­
ximaţie, într'un trapez (fig. 5, p. 65).
D i n zidul de înconjur al cetăţii s'a
l
liberat pănă acum numai c. / , pe la- 5

turea de V, î n c e p â n d de la poarta de V
şi sfârşind la coltul N V al cetăţii, —iar din
celelalte laturi numai poarta de Ε şi de

l i 9
) C f . A . v. Coliausen, Die Befes!i(jun<jsweisen
(1er Vorzeit unci des Miltelalters, Wiesbaden 1898,
pl. 15 şi 16: în special Dax (n. 148 a), Auxerre (n.
147), Ziirich (152), etc., şi pag.. 122 sqq.

www.cimec.ro
 — 65 —

Fig. 5. Planul cetăţii Tropaeum (archit. H. Jacobi,

S. Theiss şi Sp. Cegăneanu).

S, şi şi acestea î n c ă nu deplin. Pe laturea

5

www.cimec.ro
nordică nu s'a dat încă dc nici o u r m ă
dc p o a r t ă ; dar şi zidul c prea rău stri­
cat, pentru a se putea stabili cevà sigur
numai prin sondagii, aşa precum s'a
încercat de răp. Tocilescu.
D u p ă configuraţia terenului cetatea
nu avea, propriu zis, nevoe decât de d o u ă
porţi : cea de V care-i serviâ pentru
drumurile spre V, Ν şi S, şi cea de E,
pentru drumurile spre Ε şi N E . C â t pri­
veşte poarta de S, panta către exterior
erà şi este încă aşa de a b r u p t ă spre vale,
încât e probabil că, de fapt, nici n'au
putut urcă pe aici drumeţii cu vehicule,
12J
ci numai călăreţii şi p e d e ş t r i i ) . Că
poarta de V eră cea mai î n s e m n a t ă a
cetăţii, arată şi construcţia ei : pe când
porţile de S şi Ε sânt strâmte - c. 4 m. -
şi închise d e a p r o a p e î n t r e turnuri (v. fig.
6, cu secţiunea orizontală a porţii de E),
poarta de V (v. fig. 7) are o lărgime, între

' " ) De altfel însăşi pragul porţii se ridică spre in­

terior în trepte, ceea ce exclude utilizarea acestei i n ­
trări pentru vehicule.

www.cimec.ro
 — (17 —

turnuri, de 10,40 m. şi o deschidere, la

canaturi, de 4,40 m. — Dar mai mult

o
Fig. 6. Poarta de Est (arcliit. H . Brôtz).

d e c â t a t â t a : pe când la poarta de Ε i n ­
trarea în cetate se făcea direct pe p ă -

www.cimec.ro
 - (Î8 —

inânt, şanţul de a p ă r a r e fiind întrerupt

înaintea porţii, spre a lăsă un pod na­
tural, la poarta de S şi la cea de V
intrarea în cetate se /făcea pe poduri
suspendate, pont-levis, {după cum arată
clar construcţia pragurilor porţii, foarte

PORTA PTţÎNClPALADESPRE WEST

Fig. 7 (archit. Fakler).

înalte, şi prelucrate ca r ă m â n â n d pe o
mare a d â n c i m e în aer liber,— iar la poarta
de V însuşi canalul străzii principale e
scos din cetate pe supt pragul porţii, la
o a d â n c i m e de c. 1.20 m. (Cf. şi fig. 6
şi 7 cu 8 şi 9).

www.cimec.ro
Fig. 8. Poarta de Vest (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
Fig. 9. Poarta de Sud (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
 - 71

durilor, porţilor şi turnurilor, este ca­

racteristic pentru epoca lui Constantin
şi îl întâlnim, aproape identic, chiar în
dimensiunile deşi nu şi în formele -
diferitelor elemente ale fortificaţiei, la
cetatea ridicată cam în aceeaşi vreme,
de Constantin, la Deutz, în faţa Colo­
niei, pe malul drept al Rinului, ca un
cap al podului, care legă în acest timp
125
cele d o u ă m a l u r i ) .
m
Ca şi la Deutz ' ) turnurile sânt foarte
numeroase şi apropiate, iar grosimea z i ­
durilor i m p u n ă t o a r e , ca în general la
127
cetăţile romano-byzantine ) : delà 2.60
m
) Cf. Cohauseii, o. c , p. 119 sq.
'"'') I.a fiecare 21 m. de curtină, un turn. Diametrul
exterior al turnurilor, 13.75 m., cel interior 5 m. G r o ­
simea zidurilor 3.70 m. la soclu şi 3.50 m. sus. Di­
mensiunile turnurilor de poartă: 13.50 m. adâncime, -
10.50 m. diametru. Lărgimea porţii 8.50 ni., adân­
cimea 8 m. Castelul din Deutz avea numai două
porţi. Pentru alte amănunte, v. Cohauseii, l. L , care
citează asupra castelului Deutz monografia lui K.
Bone, Dus riimische Kastell Deutz, Koln 1880.
' " ) Grosimea de 2.60 m., obicinuită, dar nu exclu­
siv, şi la Adamclisi, este în general dată atât turnurilor
cât şi curtinelor, de constructorii cetăţii Ulmetum, pe
vremea lui Iustinian (v. scrierea mea asupra acestei
cetăţi).

www.cimec.ro
m. pe curtine şi turnurile scmi-rotunde
pană la 3 m. (la turnul de provizii : v.
mai jos) şi 3 m., 3.58 m. şi chiar 4.15
m., la intrarea în turnuri ori pe porţi.
Forma turnurilor este în genere cea
o b l o n g ă - s e m i r o t u n d ă , atât pe curtine,
cât şi la porţi, cu deosebirea că turnu­
rile de porţi au o formă încă şi mai
lunguiaţă. La turnurile de colturi avem
forma de potcoavă, bine c u n o s c u t ă delà
cetăţile târzii romane şi prime byzantine,
precum la noi în Dobrogea avem pe
12H
cele delà Troesmis şi U l m e t u m ) , re­
staurate, resp. din nou clădite, de Iusti-
nian. Pentru jumătatea nordică a laturei
de V a cetăţii Tropaeum mai avem şi
forma dreptunghiulară, aplicată pe lat
la zidul cetăţii, aşa cum întâlnim astfel

I 2 e
) Vezi ilustraţiile din citatul meu studiu despre
cetatea Ulmetum : atât pentru Troesmis (al cărei plan
se mai găseşte şi la Tocilescu, Bev. p. ist. arch, şi fit.
1, 1, p. 104 sqq., d u p ă Baudry în Bévue archéolo­
gique V I I , 1868, pl. I X şi X - de unde şi la D u n n ,
Baukunsl (1er Borner, ed. 2, p. 433), cât şi pentru
Ulmetum (acum întâi săpat de mine).

www.cimec.ro
 — 73 -

de turnuri, cu rol de castrum sau castel-

lam civitatis ') (grec. φ ρ ο υ ρ ά ) ) , iarăşi
12! 180

131
a t â ţ i a Troesmis, cât şi la Ulmetum ), -
dar cum turnul delà Tropaeum în nici
un caz n'a putut fi, deoarece e prea
s t r â m t pentru acest scop (de retragere
Ά garnizoanei în cazul de s u p r e m ă pri­
1 3 2
mejdie) ) .

Să cercetăm acum mai de aproape

partea deplin liberată din zidul înconju­
r ă t o r al cetăţii, pe laturea de V .
Pe un front de a p ă r a r e de 172.80 m.
( m ă s u r a t delà mijlocul pragului porţii de
V direct la laturea N), avem în total şease
turnuri (dintre cari patru chiar pe laturea
12
") Cf. A. Léger, Les travaux publics aux temps
des Romains, p. 539.
"°) Cf. Procopius, de aedif. II, 1 sqq.
Cf. nota 128.
, M
) în adevăr turnul analog delà Ulmetum nu e
mai marc, dar cetatea aceasta fiind de patru ori mai
m i c ă decât Tropaeum, şi caslellum civitatis delà T r o ­
paeum ar trebui să fie cam tot dc patru ori mai mare,
iar nu egal cu cel delà Ulmetum, ca un simplu turn
de curtină, cu rol cel mult de turn de provizii (vezi
mai jos), cum de fapt avem unul şi la Ulmetum.

www.cimec.ro
 — T i ­

de V , unul de p o a r t ă şi unul de colţ).

Această extraordinară îndesire a t u r n u ­
rilor, care creează curtine (cinci de toate)
dc câte numai 15 20 m. lungime, î n ­
seamnă, ca şi la Deutz (curtine de 21 m.),
o întărire /// vederea defensivei, d u s ă
pană la ultimele consecinţe ; caracterul
byzantin, de fortificare numai în vederea
rezistenţei pasive, apare astfel la cetăţile
din Dobrogea cât se poate de pregnant,
chiar d i n primele decenii ale secolului
al IV-lea, în planul cetăţii noastre, clă­
dite de Licinius, întocmai ca şi la ce­
tatea colegului s ă u Constantin, delà
Deutz pe Rin.
Poarta însăşi, flancată de d o u ă tur­
nuri oblonge-semirotunde, de dimensiuni
egale, e apărată la intrare prin şanţ,—
peste care a funcţionat un pont-levis ;
sistemul de închidere a porţii pare a
fi fost cel al canaturilor, nu cel al c u ­
lisei, căci în uşorii porţii nu s'au găsit
decât urmele gropilor amenajate în pla­
cajul de piatră, pentru capetele manelei,

www.cimec.ro
 — /.) —

care ţinea orizontal pe d i n ă u n t r u bine

1 M
închise aripele porţii ) , iar nu şghiabul
caracteristic pentru porţile cu cataracta,
aşa cum avem la Ulmetum poarta de
l 3 i
S V ) . De asemenea se pot distinge
atât la poarta de V, cât şi la cea de E,
deoparte urmele arcuite lăsate în pavi­
mentul de piatră al intrării de canatu­
rile date de pereţi la deschiderea porţii, —
iar de alta, la mijloc, urmele în prag
ale ivărului care fixă bine la închidere
jos şi sus, canaturile încuiate.
Turnurile porţii de V (f. 7, p. 68) au pe o
a d â n c i m e de 12.20 m. un diametru de 11
m. fiind astfel de o formă p r o n u n ţ a t ob-
l o n g ă ; grosimea zidurilor lor e de 2.80
m.; intrarea din cetate în turn, lată de 2 m.
Spaţiul liber din turn e destul de res­
pectabil : el are o a d â n c i m e de 9.40 m.
Ia un diametru de 5.60 m., — ceea ce

" ' ) A c c l a ş sistem c deopotrivă întrebuinţat şi la

poarta de K, unde se văd în uşorii porţii aceleaşi a¬
dâncituri în placajul zidului.
"*) Pentru alte porţi romane cu cataracta (Fallgat-
ter, coulisse), cf. citatul studiu despre Ulmetum.

www.cimec.ro
 — 7(> —

d ă o suprafaţă de e. 45 tn. p. numai pe

un singur etaj al turnului (şi ştim că
ele aveau cel puţin d o u ă etaje, afară de
încăperea delà nivelul stradei), deci loc
de a d ă p o s t pentru un n u m ă r destul de
mare de apărători.
Curtina ce u r m e a z ă delà turnul de
poartă spre N , are o lungime de c. 21
m. şi o grosime a zidului de 2.60 m.
Pe flancul drept (din p. d. v. al apă­
rătorilor privind spre exteriorul cetăţii)
ea eră apărată de un turn semirotund de
formă simţitor mai turtită ca cea a tur­
nurilor de poartă : pe o a d â n c i m e de
12.06 m., el are un diametru de 11,70 m.
Pe frontul de a p ă r a r e zidurile sale au
grosimea de 2,60 m., cum e în general
şi grosimea zidului curtinelor noastre.
D i m p o t r i v ă spre interiorul cetăţii grosi­
mea zidului acestui turn e de 3.58 m., lă­
ţimea porţii lui spre cetate fiind numai
de 1.55 m.
A doua curtină spre Ν are un front
de c. 20.50 m. şi grosimea obicinuită de

www.cimec.ro
 — // —

2.60 m. între această curtină şi a treia,

lungă de 19 ni., se întinde pe un front
de 24.85 m. un mare turn dreptunghiu­
lar (fig. 10), excepţional fortificat atât spre

Fig. 10. „Turnul dc provizii" (archit. Fakler).

exterior, cât şi spre cetate: grosimea z i ­

durilor sale pe laturile de apărare e de
3 m., iar pe laturea dinspre cetate de
4.40 m. ! în a d â n c i m e a Iaturei dinspre
cetate sânt amenajate trei nişe dreptun­
ghiulare: una la mijloc, de 2 m., şi d o u ă
la dreapta şi la stânga de câte c. 2.10
m. lăţime; profunzimea e la toate trele
de 1.40 in.; nişa din mijloc se prelun-

www.cimec.ro
 — 7.S

gcşte însă spre interiorul cetăţii prin

chiar intrarea turnului, de 1.43 m. lă­
ţime, iar celelalte d o u ă au servit, poate,
ca nişte case de scări (de lemn) spre
etajele superioare.
Spaţiul liber din interiorul acestui turn
e de c. 74 m. p. (socotind şi cele trei
nişe, dar fără gangul porţii), aşa în­
cât el a putut servi destul de bine ca
loc de a d ă p o s t cel puţin al unei de-
curii de soldaţi, numai pe un singur
etaj. în timp de pace însă e mai pro­
babil ca turnul acesta să fi servit ca ma­
gazie de provizii, aşa precum îl găsim
în ultima epocă a cetăţii (sfârşitul sec.
VI), de când ne-au r ă m a s aici marile
chiupuri de păstrat lichide şi o m u l ţ i m e
de resturi de cereale arse (meiu, ovăz,
135
etc.) ).
M a i spre N o r d de a treia curtină ur­
mează (v. fig. 11) un turn oblong-se-

i3.ij Aceeaşi întrebuinţare ca turn de provizii a avut

de pildă şi turnul patrulater de pe laturea S V a cetăţii
Ulmetum.

www.cimec.ro
 -- 7(1 —

iiiirotund a d â n c de 12.55 ni. şi lat dc

12.18 ni. : e cel mai mare dintre toate

turnurile similare pe această lăture a ce-

www.cimec.ro
 — SO —

taţii. Grosimea zidului său e de 2.60 m.

pe frontul de a p ă r a r e şi de 3 in. spre
cetate; intrarea din cetate e largă de
1.68 m.
Curtina u r m ă t o a r e (fig. 11) are o l u n ­
gime de 16.50 m., iar turnul u r m ă t o r —
cel mai mic pe această lăture e a d â n c
de 10.44 m. şi lat de 9.56 m. G r o s i ­
mile zidului sânt aceleaşi ca la turnul
precedent; lăţimea porţii sale e însă nu­
mai de 1.48 m.
Ultima curtină pe laturea de V a ce­
tăţii, înspre laturea nordică, are un front
de numai 15.50 m. Turnul de colţ, ce
o flanchează pe dreapta, are forma ca­
racteristică de potcoavă, alcătuită din-
tr'un semicerc aplicat la un trapez (vezi
fig. 12). Raza mică (interioară) a turnu­
lui e de 4.30 m., iar cea mare (la un
loc cu grosimea zidului, aici mai mare:
de 2.80 m.) de 7.10 m. Linia de î n -
cheere a turnului cu cele d o u ă laturi,
pe colţul trunchiat al cetăţii, e extra­
ordinar de puternică : grosimea zidului

www.cimec.ro
 — 81 —

e de 3.71 m . ; intrarea în turn e însă

tot strâmtă, de 1.42 m.

D u p ă pilda acestei laturi a cetăţii

Fig. 12. T u m u l de colţ dcla N V (arcuit. Faklerj.

(vezi figurile 5,7, 8 şi 10 — 12) avem

a ne gândi şi restul. Fără îndoială, printre
toate cetăţile antice din Dobrogea sin­
g u r ă cetatea Tonii întrece în strălucire
ll(;
şi putere a fortificaţiilor Tropaeum ) .

"°) în adevăr zidurile cetăţii Tonii, descoperite

supt bulevardele noi ale oraşului Constanţa, sânt încă

www.cimec.ro
î n c o l o toate celelalte, fie chiar mai mari
ca Tropaeum, precum e cetatea delà
Slava rusească, în jud. Tulcea, nu ajung
în siguranţa, puterea şi acurateţa exe­
cuţiei cetatea lui Licinius de lângă A d a m ­
clisi.
De observat ar mai fi, în legătură cu
frontul exterior al laturei de V, mai sus
studiat, şi prezenţa unor construcţii su­
plimentare, cari se întind între marele
turn dreptunghiular şi turnul de colţ
spre N V : ele par a fi jucat un rol mai
mult de contraforturi ale zidului prin­
cipal, clădit chiar pe marginea pantei,

şi mai puternice, având o grosime de c. 4 m., iar pla­

cajul, de altfel în parte ca şi la Tropaeum, e format
din blocuri enorme până la 1 m. grosime, pe 1 ni.
înălţime şi 1 - 2 m. lăţime. Pentru fortificaţiile oraşu­
lui Torni cf. şi inscr. din C I L . III 14450, care pome­
neşte o porta pruesidiaria, făcută de Civitas Tomita-
noriun pe vremea lui Diocleţian, supt privegherea lui
C. Aurelius hirminianus, ducele /tmes-ului Scythiei
(pomenii şi de inscr. n. 764, tot din C o n s t a n ţ a : o de­
dicaţie Malri Deum Magnae pentru sănătatea î m p ă ­
raţilor colegi, făcută de Firminianus, v('ir) p(erfectis-
simusj, în calitate tot de dux liinitis proviuciae
Scylltiae).

www.cimec.ro
 - 8:5 —

decât ca o adevărată terasă înaintată,

cu scopuri pur militare (vezi fig. 11).

Această i m p u n ă t o a r e cetate nouă, care

închidea în zidurile ei un spaţiu de c.
U7
9 h a . ) , fù la început cu mult mai
î n c ă p ă t o a r e şi strălucită, decât s'ar fi po­
trivit pentru posesorii ei de fapt. - î n ade­
văr, populaţia g r e c o - r o m a n ă şi în spe­
cial d a c o - r o m a n ă a oraşului, stăpânitoare
de întinse terenuri rurale în împrejuri­
mile dacice ale municipiului roman, fu­
sese sărăcită şi decimată de năvălitori,
în locul ei, ori, cel mult, parte la parte
cu ea, se aşezaseră ca noi colonişti, Ba-
starni, Carpi, Goti şi în special Sarmaţi,
aduşi chiar de Constantin pe aceste lo­
curi Fireşte, elementul grec, pe care
mai sus l'am văzut o c u p â n d situaţia pre-

7
" ) Suprafaţa dc 12 lia., dală de obiceiu cetăţii delà
Adamclisi, d u p ă Tocilescu, Fouillas etrechevehes, p. 90
[cf. Weiss, Die Dobrudscha im Allerlum, Sarajevo
1911, p. 81 (după archil. Brotz, din serv. Muzeului Na­
ţional), care dă tot 12 ha.], este mult exagerată.
IS
") Vezi citatele la Weiss, o. c., p. 36 sqq.

www.cimec.ro
 — <st —

d o m i n a n t ă culturală, avută aici înainte de

elementul roman, dă acum tonul în mani­
festările publice şi oficiale ale cetăţii. O
inscripţie greacă găsită aici ne confirmă
această stare de lucruri în chipul cel
mai n e î n d o i o s : noua civitas Tropeen-
sium ridică un monument oficial pe
greceşte, ca πόλις Τ ρ ο π ε ι σ κ ο ν !
" Ι Ι ρ η βασιλίσση ίιπερ της ρ.ύρήσροις
τοϋ Î'HVXTOÇ ή πόλις Τ ρ ο π τισίοη' π ι / ή ς
y/χριν ' ) . i3 J

Precum a observat şi Weiss in­

scripţia aceasta închinată pentru g ă ­
sirea apei trebuitoare cetăţii nu a
putut fi p u s ă decât imediat d u p ă recon­
stituirea oraşului Tropaeum de către L i ­
cinius (nù Constantin), în a. 316; de
altă parte însă, înfăţişarea ei cu totul
sărăcăcioasă : o biată ara de piatră or-

w
'• ) Tocilescu, în Comptes rendus de l'Académie
des inscr. et belles lettres, 1905, p. 565, Weiss. în
Wiener F.ranos zur 50. Vers, deutscher Philologen
u. Schulm. in Graz 1909, Wien 1909, p. 114 sqq., şi
Tocilescu în Jlev. p . ist. arch, şi fil. Χ (1909) p. '257.
14
°) Wiener Eranos, p. 116 sq.

www.cimec.ro
 — 8Γ) —

dinară, săpată şi scrisă primitiv de tot ' " ) ,

ne încredinţează deplin despre modici-
tatea mijloacelor proprii ale cetăţenilor
Tropaeului, în primele timpuri de d u p ă
splendida restaurare imperială.
în legătură acum cu acest altar votiv
dedicat zeiţei /ano Regina, se prezintă
d o u ă chestiuni importante cu privire la
viaţa orăşenească a cetăţii noastre d u p ă
restaurare. Prima, de ordin practic, e,
cum avem a înţelege acea „găsire a
apei" p o m e n i t ă de inscripţie, iar a doua,
de ordin ideal, cum avem a înţelege
p ă g â n i s m u l inscripţiei, şi în ce legătură
stă acest paganism cu împrejurările re­
ligioase contemporane ale provinciei.
„Găsirea apei", în inscripţie, nu se
poate raportă, cum crede Weiss "'"), la
regăsirea unor fântâni cu ghizduri (pu­
ţuri) astupate de Goţi, ci la descope­
rirea vre-unui izvor puternic, mai de­
parte, spre SE cetăţii, în stratele de jos

Vczi-o în sala de sculpturi a Muzeului Naţional.

!.. c, p. 117, şi Dobmuhcha, p. 83 şi nota o.

www.cimec.ro
 — SG —

ale platoului pe care se află azi satul

Adamclisi, şi care în Sud e tăiat către
cetate de o râpă, în a d â n c i m e a căreia
pănă azi, pe povârnişul sudic, se p ă ­
strează canalele antice, de aducerea apei
la cetate tocmai din fundul acestei râpe.
Aici, supt sat, s'a găsit în adevăr mai
acum doi ani şi o mare casă a apelor,
boltită frumos cu piatră şi cărămidă,
de locuitorii antici ai ţinutului. De altă
parte noi c o n s t a t ă m la poarta de Sud
a cetăţii liciniane un conduct de apă,
alcătuit din capace de sarcofage mai
vechi, din pietre şi olane, iar mai de­
parte de cetate din cărămizi bine cimen­
tate, şi care conducea apa la Tropaeum
tocmai din acel punct bogat în izvoare,
la vre-o 2 km. spre SE cetăţii, unde şi
astăzi se află cişmelele satului.
Apa a d u s ă la cetate eră depozitată,
probabil, în acel basin enorm pe care-1
constatăm spre SE cetăţii ca o anexă
trapezoidală la sistemul ei de întărire ex­
ternă (vezi planul cetăţii, fig. 5), alcătuind

www.cimec.ro
însăşi o mică fortăreaţă, complet alipită
pe una din laturi, la cetatea propriu zisă.
în adevăr apa neexistând în cetate de­
cât la o imensă adâncime, la caz de
asediu, barbarii d i s t r u g â n d conductele
de apă ale Tropeenilor, cetăţenii ar fi
fost expuşi să m o a r ă de sete, ori să se
predea. D i m p o t r i v ă prin amenajarea unui
mare basin de apă, chiar în sistemul de
fortificaţii înconjurătoare, această pri­
mejdie erà, pentru un timp destul de
î n d e l u n g a t , exclusă. —Conductul de a p ă
constatat lângă clădirea s u p l i m e n t a r ă de
care e vorba, merge de fapt chiar în
interiorul ei, caracterizând-o astfel ca
basin.
Q â n d i n d u - n e acum că însăşi construi­
rea cetăţii a necesitat enorme cantităţi
de apă, e foarte probabil, că basinul
sudestic a fost clădit chiar delà înce­
putul lucrărilor. Acea εΰρησις του ύδατος,
pentru care ί| πόλις Τροπεισίων mulţă-
meşte r e c u n o s c ă t o a r e Iunonei Regina,
e prin urmare mai d e g r a b ă un eveni-

www.cimec.ro
ment contemporan cu însăşi î n c e p u t u ­
rile operei de reclădire a cetăţii, decât
o întâmplare posterioară inaugurării din
316, şi în legătură numai cu viaţa popu­
laţiei civile a noului oraş.
Cât priveşte acum cultul Iunonei Re­
gina, cum îi zice inscripţia, " Π ρ η βασι-
?νίσσΐ|, chiar dacă n'ar fi fost stăpân
direct al Dobrogei împăratul Licinius,
prigonitorul creştinilor şi adoratorul pro­
143
pagandist al lui Sol Invictus ), încă
tot n'am putea admite pentru începutul
secolului al IV-lea oficialitatea cultului
creştin în cetatea Tropeenilor. De-abia
delà Constantius înainte, creştinismul
fiind răspândit chiar cu deasila de re­
prezentanţii puterii publice, în frunte cu
însuşi împăratul, poate fi vorba de o
comunitate creştină mai puternică şi în
U1
T r o p a e u m ) . Prin urmare e aproape
145
de prisos a mai d i s c u t ă ) caracterul

u i
) Cf. scrierea mea Salsovia, p. 27 sqq.
Cf. 1st. creşt. daco-voman, p. 2 şi 62 sqq. şi
Salsovin, p. 35 sqq.
, 4 S
) C u m face Weiss, Dubnidschu, p. 83.

www.cimec.ro
 — 89 —

păgân al dedicaţiei oficiale făcute de

cetatea Tropeenilor Herei, pentru g ă ­
sirea apei.

Licinius reclădind din temelii cetatea

Tropaeum, se îngriji şi de o r â n d u i r e a
ei interioară canalizându-i stradele prin­
cipale şi ridicându-i, printre alte clădiri,
pe care trebue să le g ă s i m mai târziu
în săpături, măcar ca temelii ale altora
mai noi, şi o basilica forensis, o hală
cu coloane, pentru nevoile vieţii publice
a cetăţenilor, în special de ordin iuridic
şi comercial. Colegul meu M u r n u s ă p â n d
în 1910 la cetate a recunoscut, cred exact,
în canalul de supt strada principală a
cetăţii şi în clădirea cu colonade mai
sus p o m e n i t ă —din apropierea porţii de
E, n u m i t ă de el porticus forensis, con­
strucţii din aceeaşi epocă, „constanti-
n i a n ă " , ridicate „foarte probabil" chiar
„din anul 316", odată cu fortificaţiile
14
cetăţii °).
ua
) Noi săpături in cetatea Tropaeum Traiaui,
1010, 11, Canalul celă[ii, m Bul. corn. mon. ist. I V ,

www.cimec.ro
 — 00

D i n aceeaşi vreme cred că trebue să

fie şi cisterna d r e p t u n g h i u l a r ă , prefăcută
apoi în basilică creştină, la poarta de
V a cetăţii (vezi planul din fig. 13).
Cât priveşte celelalte clădiri descope­
rite pănă acum în săpături, ele sânt,
fireşte, dintr'o epocă mai târzie, precum
vom fixa îndată pe unele mai de aproape -
cetatea noastră fiind distrusă de-abia
prin a. 600 de Avari, iar pănă atunci
ea î n d u r â n d o s u m ă de reclădiri şi re­
staurări, d u p ă fiecare din prădăciunile şi
pustiirile temporare cari au ajuns-o.
Caracteristic e că s'au descoperit p ă n ă
acum în cetate nu mai puţin de patru
basil ici creştine, iar lângă cetate, pe po­
vârnişul lutos al dealului dinspre N ,
dincolo de valea care înconjură cetatea,
o a cincea, cœmeterialis, pe lângă un
important cimitir creştin, constituit acolo
probabil încă din primele timpuri ale
răspândirii creştinismului în Tropaeum.

1911, p. 79 82, iunie sânt de comparat fotografia şi

secţiunea canalului cetăţii.

www.cimec.ro
Fig. 13 (arehit. Cegăneanu).

www.cimec.ro
 — 92 —

O descriere mai a m ă n u n ţ i t ă a ruinelor

acestor clădiri creştine nu intră în cadrul
studiului de faţă, care ţine a fixa nu­
mai nexul istoric între diferitele docu­
mente răspândite şi pănă acum insufi­
cient interpretate, cu privire la trecutul
cetăţii Tropaeum. Dar o încercare de a
fixa cronologic diferitele epoce când s'au
ridicat bisericile creştine din Tropaeum
se impune tocmai prin caracterul mai
u 7
sus enunţat al cercetării prezente ) .
u r
) Trcbue să observ cu acest prilej, că pentru
a asigură cititorilor un control cât mai sigur al păre­
rilor aici exprimate, iii'ani înţeles cu cl. architect Sp.
C e g ă n e a n u , să urmărim simultan şi independent unul
de altul, chestiunea datării monumentelor creştine din
Tropaeum. Articolul d-sale, care urmează în Buletinul
com. momim. ist. pe 1911, p. 192, imediat studiului de
faţă. dă o privire critică asupra materialului architec­
tonic-ornamental, din punctul de vedere al evoluţiei
diferitelor idei şi motive artistice vechi creştine, aici
în Răsărit, şi ajunge, pe o calc deosebită de cea ur­
mată de mine, la concluzii, pe cari, în partea lor fun­
d a m e n t a l ă cu cea mai vie plăcere le-am văzut că sânt
aproape identice cu încheerile mele, de natură mai
mult istorică. Cititorii sânt rugaţi să urmărească în
toată întinderea ei argumentarea d-lui C e g ă n e a n u , în­
trucât o rezumare a părerilor d-sale, foarte concis ex­
primate, nu îşi poate avea locul aici : ca la orice studiu

www.cimec.ro
 Probabil cea mai veche, şi în orice
caz cea mai însemnată, a fost biserica
c u n o s c u t ă supt numele de „basilica de
m a r m o r ă " , d i n fata turnului de provizii
de pe laturea vestică a cetăţii, în apro­
piere de laturea nordică. Inginerul D r .
Gustav v. Cube, care a săpat această b i ­
serică, distinge în planurile şi secţiunile
sale, păstrate în archiva Muzeului N a ­
tional, trei fundamente deosebite a trei
biserici, cari s'au urmat pe acelaş loc, în
1JH
timp relativ scurt una d u p ă alta ). N i c i
una d i n ele n'a avut crypta sau con-
fessio subterană, pentru păstrarea reli-
quiilor de martyri patronii fundaţiei
sacre, — aşa precum eră obiceiul mai
nou creştin şi chiar în Tropaeum g ă s i m
d o u ă atare basilici. Această constatare
trebue să ne fie o indicaţie că la cea

de istoric de artă, şi în chestiunea noastră lucrul c a ­

pital sânt tocmai amănuntele concrete şi precise, pe
baza cărora faci încheerile generale, tie ordin adesea
numai secundar şi, în orice caz, mai mult istoric, de­
cât curat artistic.
, I S
) Vezi fig. 1 4 - 1 6 .

www.cimec.ro
I

Fig. 14. Secţiune longitudinală prin ruine (Dr. ing. O . v. Cube).

www.cimec.ro
 — 9Γ> —

mai veche dintre aceste basilici altarul

făcea un singur corp cu confessio, re-
liquiile fiind păstrate căci în orice
caz nu se poate admite că lipsiau
chiar în corpul cubic al altarului, fiind
m
închise de front cu o transenna ) , de­
sigur de m a r m o r ă , ca şi grilajul delà
cancelli, din care ne-au rămas chiar resturi
în cele câteva fragmente de plăci de
m a r m o r ă , ornamentate în relief slab, în
l M
stilul secolului al VI-lea ) , găsite în ba­
silica noastră delà Adamclisi, în apro­
1Γ,
pierea altarului ').
D a c ă însă la .,basilica de m a r m o r ă "
admitem o confessio unită cu altarul

'•'••) Cf. Kiaus, Gesch. d. rliristl. Kunsl, I 1896,

p. 370 sq. şi Kaufnianii, Ifandb. d. christl. Archăol.
1905, p. 178 sqq.
V . la l-'ilow, Cetatea j i basilica delà llissar-
Bania în Balet. soc. arch, bulij. I I 1911, p. 135,
atare placi ele marmoră delà cancelli tot din sec. V I :
cf. Kaufmann, p. 182.
'*') Păstrate la casa Muzeului clin Adamclisi.
, M
) Părere încă şi mai mult întărită prin explicarea
foarte verosimilă, dală atât de v. Cube în planurile
sale, cât şi de Monseniorul Netzliammer, Aas Itu-
milnien 1909, p. 100, chiar colonetelor târzii, găsite

www.cimec.ro
Fig. 15. Plan orizontal al basilicei de marmoră (Dr. ing. O . v. Cube).

www.cimec.ro
 — 97 —

atunci chiar numai prin această împre-

S E C T 1 V N E TRANSVERSALA PE N A O S
Fig. 16. (Dr. ing. G . v. Cube).

jurare epoca ridicării ei, fireşte în prima

tot aici, ca aparţinând unui ciborium (adaog eu, delà

altarul basilicei sec. V I ) . Acoperirea altarului cu un
ciborium - de admis, precum susţin mai jos, chiar
pentru prima biserică, de pe acest loc, din epoca cea
mai veche — „amintea" în cel mai clar chip, prin
imitarea monumentelor funerare păgâne, „semnificaţia
altarului ca o confessio (memoria), adică m o r m â n t "
al martyrului care patrona sfântul lăcaş (Kraus, o. c.
p. 372). Cf. în fig. 1 4 - 1 6 planurile şi secţiunile ing.
v. Cube.

www.cimec.ro
Fig. 17. Apsis şi cancelli la basilica de marmoră (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
 — 99 —

primitiv, încă in sita (vezi secţiunea din

fig. 14), constatată în stratul cel mai de
153
j o s ) , de G. von Cube, este mai veche

Fig. 18. Capitel cu im postă delà basilica de marmoră

(fot. ing. St. Petrescu).

decât a celorlalte două bas ilici, cu cryp-

15
' ) Cf. şi c o m u n i c ă r i l e făcute de v. Cube Monse­
niorului Netzhammer, la ac. din urmă, o. c, p. 100.

www.cimec.ro
 - 100 —

1 04
te ' ), una n u m i t ă de Tocilescu „basilica
d u b l ă " şi de M u r n u „basilica-cisternă",

Fig. 19. Căpiţele delà basilica de marmoră

(Dr. ing. v. Cube şi archit. C e g ă n e a n u ) .

iar cealaltă „ b a s i l i c a b y z a n t i n ă " , aflătoare

m ) Precum stabileşte F . X . Kraus, o. c, p. 371,

cryptele s'au născut din desvoltarea confesiunilor de
sub altare, prin nevoia de a face sfintele moaşte mai
uşor accesibile credincioşilor, spre adorarea şi atin-

www.cimec.ro
 - 101 -

spre Sud de strada principală a cetăţii.

F i g . 20. Planul orizontal al basilicei de marmoră, cu baptisteriul

şi clădirile târzii înconjurătoare (arcliit. C e g ă n e a n u ) ,

Clar e, în orice caz, afară de măr­

turia celor trei strate constatate de v.

gerea lor în vederea obţinerii prin această atingere a

noi reliquii, mediate, pentru sfinţirea propriilor lo­
cuinţe. Cf. şi Kaufmann, o. c , p. 179.

www.cimec.ro
1 ig. 21. Vedere generală a ruinelor basilicei de marmoră şi baptisteriului (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
 10.'5 -

Cube, încă şi din resturile actuale, că

awvi ut BA

Fig. 22. Planul orizontal al baptisteriului (archit. C e g ă ­

neanu ; cf. şi pl. archit. Mironescu în arch. Muzeului).

ultima basilica, ridicată, precum vom

vedea, spre sfârşitul secolului al VI-lea,

www.cimec.ro
 — 101 —

s'a folosit de rămăşiţele basilicelor pre­

cedente: în adevăr soclul delà cancelli
e format din blocuri de m a r m o r ă folo­
site mai înainte în alt scop, poate ca
trepte, şi aşezate acum, pentru noul rol
ce li se dădea, la voia întâmplării : unele
cu profilele în jos, altele cu profilele în
sus, altele cu profilele înăuntru, ori even­
tual în afară (v. fig. 17). De asemenea e
probabil, că acele căpiţele de marmoră,
lucrate în stilul sec. V I V I I , cu imposte
5Γ>
ca la S. Vitale în Ravenna ' ), ale căror
feţe trapézoïdale sânt ornate cu câte o
cruce byzantină la mijloc, iar pe de
lături cu frunze şi cari în mare parte
au rămas neterminate, pe şantier, sânt
tot o adaptare la noile m o d è l e artistice,
venite din Răsărit, a unor resturi arclu-
tectonice anterioare, prelucrate desigur
în alte motive.
în sfârşit tot ca un element architec-
1 5 6
) D a r făcând corp cu capitelul aproape cu totul
turtit de imposta suprapusă.
••"'•) Vezi fig. 18 şi 19 şi, pentru compararea cu S.
Vitale, Kraus, o. c , fig. 262 (pag. 330).

www.cimec.ro
Fig. 23. Ruinele baptisteriului (fot. ing. St. Petrescu).
www.cimec.ro
 — 1(H) —

tonic mai vechili, trebiie să socotim şi

atriul, pe care-1 constatăm în formele
sale obicinuit occidentale, cu peristil şi
fântână centrală (cantharus), numai ex­
r , ?
cepţional în Răsărit ) , iar la Adamclisi
numai la basilica de m a r m o r ă .
D i m p o t r i v ă nota cea mai caracteristică
pentru o dăinuire târzie a basilicei noastre,
e „construcţia centrală" anexată ei în
dreapta atriului, şi recunoscută de la în­
ceput ca baptisterium. (V. în fig. 20 planul
de situaţie al basilicei şi baptisteriului,
iar în fig. 21 înfăţişarea actuală a ruinelor
aceloraşi clădiri ; în fig. 22 planul bap­
tisteriului şi în fig. 23 ruinele lui,
iar în fig. 24 şi 25, o reconstituire în
secţiune longitudinală şi transversală, de
d. archit. C e g ă n e a n u ) . Cum bise­
ricile de botezare din timpurile păcii
creştine (după 312) sânt caracterizate prin

Cf. Kaufmann, p. 155. La v. Cube cantharus

n'a fosl înţeles ca atare, şi cu toate că eră canalul
vizibil pănă la mijlocul atriului, el a lăsat fântâna ne-
iiulicată în plan.

www.cimec.ro
 — 107 —

stilul lor (central) şi prin situaţia lor ca

Fig. 24 (archit. Sp. Cegăneanu).

nişte construcţii de sine stătătoare în

www.cimec.ro
r i g . 25 (archit. Sp. Cegăneanu).

www.cimec.ro
 — 109 -

1 5 H
apropierea bisericilor episcopale" ) r

rezultă :
1" că „basilica de m a r m o r ă " a fost
I M
de pe Ia a. 530 înainte ) biserică epis­
c o p a l ă ; Iustinian cu prilejul restaurării
întregului ţinut danubian va fi creat
atunci întăi şi unele "'"') din acele episco­
pate scythice pomenite de notitia episco-
patuum, şi printre cari e şi Tropaeum al
nostru ;
2" că, cu acel prilej, în chip firesc
lângă biserica episcopală s'a ridicat şi
un baptisterium ;
3" c ă - de sigur — atunci întăia dată
a d u c â n d u - s e cu mare cheltuială —mar­
m o r ă d i n Sud s'a î m p o d o b i t atât bap-
tisteriul cât şi biserica restaurată a-

'•>«) Mil., p. 109.

I M
) Până la Iustin nu există iu toată Scytliia minor
decât un singur episcopat, cel clin Torni (v. toată bi­
bliografia chestiunii în cartea mea 1st. creşt. daco-
rom., p. 07 sq. şi nota 321 sq.).
1C
*) Toate, în nici-un caz, η LI ; cf. cele expuse de
mine în lucrarea cit. în nota prec.
Fragmente ornamentale de marmoră s'au găsit
destul de multe şi în baptisterium (v. în archiva M u -

www.cimec.ro
 — no -

cum din nou, pe temeliile unei basilici mai

vechi, din sec. V (biserica a I l-a la v. Cube)
şi cu menţinerea formelor architectonice
interne şi externe vechi: altar cu con­
fessio şi ciborium de o parte, atrium cu
cantharus de alta;
4" că, de oarece din săpături se cons­
tată că baptisteriul a funcţionat un timp
destul de îndelungat, iar pe de altă parte
capitelele byzantine de m a r m o r ă delà
basilica episcopală sânt în forma actuală
neisprăvite, încă o restaurare a acestei
biserici a trebuit să aibă loc acum pen­
tru ultima dată dar ea a rămas neter­
minată : această restaurare, probabil a
treia mai însemnată "*), a avut fără î n ­
doială Ioc în timpul împăratului M a u ­
ritius, adică pe Ia 590 d. Chr.
Astfel deci „basilica de m a r m o r ă " al
cărei prim plan de fundamente, r ă m a s

zeului schiţele architcctului Mironescu) ; printre ele,

un fragment de colonetă, cu diam. de 0.15 m. la bază
şi 0.13 m. la trunchiu.
1 6 2
) Prin urmare am avea patru basilici suprapuse,
dintre cari d o u ă cu adevărat „de marmoră".

www.cimec.ro
 Ill

ace hi ş la toate restaurările mai târzii,

este aproape identic cu cel al bisericei
a
Sant'Agnese, din Roma " ) , prezintă cel
puţin patru faze ale soartei ei istorice
în însăşi ruinele actuale: prima--jude­
c â n d d u p ă planul orizontal de pe l a c .
350 (pe vremea lui Constantius), a doua,
d u p ă releveurile lui v. Cube, curând d u p ă
prima, probabil din vremea lui Arcadius
şi Honorius (diipă trecerea furtunei go­
tice din vremea lui Valens), a treia, chiar
d u p ă secţiunea verticală a lui v. Cube,
simţitor mai târzie, potrivit expunerii mele
de mai sus, din vremea lui Iustinian, re­
clădită ca biserică episcopală odată cu
baptisteriul,- a patra, propriu zis numai
o reparare şi înfrumuseţare a celei de
a treia ""), începută, dar neisprăvită, pe

"") Basilica simplă cu trei năvi, apsis dc dimen­

siuni mici, altar cu ciborium, cancelli închizând total
presbyteriul, ca şi la basilica noastră de marmoră, -
fundată, precât se pare în epoca lui Constantin :
v. planul şi descrierea la Holtzinger, Altcliristticlie u.
Byzanlinische Baukunsl, ed. 3, 1909, p. 49 sq. şi
fig. 44 (vol. Il 3, 1 din llanilb. (1er Arcliitektur).
I < H
) D i n pictura apsidei ni s'a păstrat un fragment,

www.cimec.ro
 — 112

vremea împăratului Mauritius, c â n d A¬

varii distrug şi pustiesc definitiv ceta­
1Ι1Γ
tea noastră '). (Vezi în fig. 21 înfăţi­
şarea actuală a ruinelor basilicei şi bap­
tisteriului, iar în fig. 26, p. 1 1 3 , o recon­
stituire în secţiune longitudinală - a ba­
silicei, făcută de v. Cube).

Trecând acum la celelalte basilici din

i,;
cetate " ), cea mai veche dintre ele,
poate chiar c o n t e m p o r a n ă cu prima ba-
silică de supt cea de marmoră, deci din
sec. I V (mai probabil a Il-a jumătate),
pare a fi biserica simplă, fără crypta
:7
şi probabil şi fără atrium " ) ci numai (

prezentând ornamente fantastic-geometrice, conturate

în negru şi umplute cu ocru-roş şi ocru-galben, pe
fond alb, uşor gălbuii! (copie de v. Cube).
1 C 5
) Theopliylactus, ed. de Boor, 1 8 , 10.
""'•) Căci basilica coemelerială de pe colina nordică
ti iii faţa cetăţii, care după planul ci (fig 27) - e o s i m p l ă
cella cimileriulis (cf. Kraus, υ. c, I p. 261 sq.), c pro­
babil cea mai veche dintre loale basilicele creştine de
la Adamclisi, fiind clădită poale chiar imediat d u p ă
moartea lui Licinius, persecutorul creştinilor şi deci
încă supt Constantin cel Mare.
l o ;
) Construcţiile externe, în legătură cu pronaos-ul

www.cimec.ro
www.cimec.ro
şi naos-ul ei, vizibile pe plan (fig. 28), par a fi mai
târzii şi de natură profană, afară doară de trep­
tele - cu portic—dinainteapronaos-ului (cf. Tocilescu,
FouiUet t;l recherchai, p. 91).

www.cimec.ro
 — 11Γ) —

naos tripartit şi cu nartcx dc asemenea

în trei năvi, aşezată la N o r d u l străzii
principale, în apropierea porţii dc E. D i n
altarul-confessio, din ciborium şi din
cancelli nu ni s'a păstrat aici nimic, aşa

I 2S (archit. linii/).

că o încercare de reconstituire în plan

vertical a acestei basil ice r ă m â n e deocam­
dată problematică. (Pentru planul ei ori­
zontal v. fig. 28).
Celelalte d o u ă basilice, situate la Su­
dul străzii principale, sânt şi ele posi­
bile de datat, atât în parte cât şi com­
parativ : între dânsele, şi cu celelalte
d o u ă din oraş.

www.cimec.ro
 — no —

Ca plan orizontal (fig. 29) biserica în

formă de cruce şi cu crypta, delà poarta de
E, aparţine în chip clar epocei byzantine
şi a fost de la început n u m i t ă basilica
byzantină. Ea prezintă un duplu transept,

I'ig. 29. Basilica „byzantină" cu tluplu transept

(archit. Brotz).

cam ca biserica Sf. Dimitrie delà Thes-

1B!S
salonic ), dar nu treptat obţinut prin
1 M
) Cf. planul la Holtzinger, o. c, p. 100 şi fig.
133. - D i n Răsărit (la Sagalassos, în l'isidia: v. I.ancko-
ronski, Stadie Pamphyliens and Pisidiens, II Wien
1892, p. 150 sq., fig. 123 şi 126, şi la Bcgetjo-Kosu
lângă Iatagan, tot în Asia mică, — v. Strzygowski,

www.cimec.ro
 — 117 -

restaurări, ca la aceasta din urmă, ci

de la î n c e p u t fixat ca duplu în însuşi
planul fundamentelor.
Crypta basilicei, săpată şi zidită b o l ­
tit direct supt sfânta masă, s'a păstrat
aproape intactă : p ă n ă şi stucul cu care
erau acoperiţi păreţii e încă neatins. A¬
ceastă împrejurare e, cred, un semn că
biserica a fost în uz p ă n ă în ultimul
moment al căderii cetăţii şi credincioşii
vor fi apucat a a s t u p ă foarte solid i n ­
trarea, spre a feri de profanare sfântul
lăcaş al moaştelor martirilor.
D a c ă acum biserica aceasta a fost r i ­
dicată încă din sec. V , sau de-abià într'al
VI-lea, e greu de hotărît numai d u p ă
forma ei: căci transeptule un element de-

Kleinasien. Lin Neuland dor Kunstgescliichte,

Leipzig 1903, p. 54 s q . ş i fig. 42), avem exemple încă
mai înrudite cu al nostru din Adamclisi, pentru ba-
silicele cu transept; de altfel, Strzygowski, o. c , p.
220 sqq. îndrăzneşte chiar să afirme că basilica în
formă de cruce e în Occident o importaţie culturală
din Răsărit şi în special din Asia m i c ă , - a d u s ă , pro­
babil, ca şi o s u m ă de alte forme artistic-religioasc,
în special de ordinul Basilianilor.

www.cimec.ro
 — 118 -

stul de vechili, întrebuinţat e drept: nu

aşa de des- chiar în sec. IV, atât în Occi­
W J
dent cât şi în Orient ) . Faptul însă, că
în prima j u m ă t a t e a sec. V, Dobrogea e
continuu prădată dc Goţi şi H u n i , şi de-
abià în a doua j u m ă t a t e a acestui veac, pe
vremea Iui Leon şi Zenon (457-401), mai
e aici oarecare linişte şi deci putinţă de
viaţă aşezată, ne face să credem, că mai
de g r a b ă în acest timp avem a fixă r i ­
dicarea noilor basilici din Tropaeum.
Diferiţii „federaţi" barbari, colonizaţi
prin aceste părţi nu numai ca grăniceri
„ r o m a n i " , dar şi ca creştini, au avut —
ca neofiţi dorinţa să ridice şi alte b i ­
serici pe lângă cele dinainte existente.
Probabil, ca o astfel de biserică, r i d i ­
cată de „federaţi" germano-turanici, a¬
vem a consideră basilica cu cryptă, clă­
dită pe bazele unei vechi cisterne, la
poarta de V a oraşului Tropaeum. (Vezi în
fig. 30 înfăţişarea actuală a ruinelor aces-

IC
") Cf. Kaufmann, o. c, p. 155, cu Kraus şi Hol-
l/.ingcr, o. c , passim, şi Strzygowski, l. c.

www.cimec.ro
Fig. 30. Vedere generală a ruinelor basilicei-cisterne (fot. ing. St. Petrescu).
www.cimec.ro
Fig. 31 (archit. C e g ă n e a n u ) .

www.cimec.ro
 — 121 —

[după planuriled-lui C e g ă n e a n u ] diferite

secţiuni şi reconstituiri ale aceluiaş mo­
nument). Atât aşezarea nesimetrică a

Fig. 32 (archit. C e g ă n e a n u ) .

cryptei faţă de axa longitudinală a b i -

sericei (v. fig. 13), cât şi în general
ideia ciudată de a preface o cisternă

www.cimec.ro
Fig. 33 (archit. C e g ă n e a n u ) .

www.cimec.ro
 |;
în biserică "), aş atribui-o mai bu-

Fig. 34 (archit. C e g ă n e a n u ) .

euros unor locuitori de neam barbar ai

17
° ) Ideie din punctul nostru de vedere- aproape
firească la nişte barbari, cari nu mai simţiau nevoia
de apărare împotriva vre-unui asediu prin atare m i j ­
loace înaintate şi probabil şi lăsaseră în părăsire
canalele aducătoare de apă, aşa că cisterna va fi fost
chiar neutilizată la data prefacerii ei în biserică.

www.cimec.ro
Tropeului, decât u r m a ş i l o r direcţi ai ve­
chilor Oreco-Romani. C ă architecţii
erau şi acum tot „ r o m a n i " , lucrul se în­
ţelege de la sine : altfel n'am mai putea
aveà acea unitate de plan şi technică, pe
care o vedem la toate basilicele din
Tropaeum şi care le leagă direct şi cu
arta veche creştină a centrelor mari din
Imperiu.
D a c ă însă ridicarea acestei basilice-
cisterne e de datat cam prin a doua
j u m ă t a t e a secolului al V-lea (v. şi mai
jos, p. 136), atunci, basilica cu duplu tran­
sept, care prin technică şi formele ei se
arată a fi mai nouă, r ă m â n e să o socotim
întemeiată în secolul al Vl-lea. Ea va
fi fost poate ridicată odată cu noua
înflorire a Tropeului ca reşedinţă epi­
s c o p a l ă — s u p t lustinian, fiind clădită din
acelaş avânt cultural religios, care cu sa­
crificii în adevăr respectabile, ţinuse să
ornamenteze cu m a r m o r ă atât basilica
episcopală cât şi baptisteriul ei. în ade­
văr şi delà basilica cu duplu transept

www.cimec.ro
ni s'au păstrat coloane de m a r m o r ă (câ­
teva şi de piatră) şi anume într'un stil
evident târziu, înrâurit direct de arta
Răsăritului (v. fig. 35 — 37, p. 126 sqq.).
Se pune totuşi acum, faţă de expu­
nerile şi părerile de mai sus, o între­
bare : e, de fapt, d o c u m e n t a t ă şi prin
alte resturi o atare viaţă în forme „ro­
mane" a populaţiei amestecate η romii"
π o " • η federate", mai mult barbare decât
romane, dar trăind în forme culturale
greco-romane aici în Tropaeum ? Sau
toate cele de mai sus sânt simple ipo­
teze ?
M a i întăi de toate resturile târzii c r e ş ­
tine, capitèle cu cruci byzantine delà ba­
silica de m a r m o r ă şi de la basilica cis­
ternă (pentru aceasta din u r m ă vezi fig.
38) (deci, cel mai de vreme, sec. V - V I ) ,
lămpi de p ă m â n t ars, tot cu cruce (iarăş
sec. V - V I ) şi mai presus de toate inscrip­
ţia creştină, d a t â n d deasemenea nu mai de
vreme ca din anii 500, cu σταυρόςθ α ­
νμτου καΐ α ν α σ τ μ σ ε ω ς — crux mortis et

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 — 127 -

F i g . 36. Coloane delà basilica cu duplu transept.

www.cimec.ro
 — 128 —

Fig. 37. Coloane delà basilica cu duplu transept.

m
resiirrectionis ) , găsită la Başpunar, spre

CIL III 14214,18. (Vezi-o în fig. 2, sus, - p . 59).

www.cimec.ro
 — 120 -

SE de Adamclisi şi provenind poate tot

Vri
din cetate ), ne arată clar, că cu toate
năvălirile barbare viaţa civilizată în cen-

I'ig. 38. Capitel de la basilica-cisternă (arch. C e g ă n e a n u ) .

trele antice dobrogene nu încetează a

dăinui în formele ei originale, s u p u n â n d
ea sufleteşte pe barbarii federaţi, iar nu
l ă s â n d u - s e barbarizată de aceştia.

Să cercetăm acum mai de aproape

desvoltarea populaţiei şi a vieţii „ro­
mane", civile şi militare, în Tropaeum,
diipă reclădirea cetăţii de către î m p ă r a ­
tul Licinius.

' " ) Cf. Tocilescu, Fouilles et recherches, p. 201.

www.cimec.ro
 — -

Primirea G o ţ i l o r ca „federaţi" şi „ c o ­
lonişti" în provinciile limitanee ale I m ­
periului, aduce o relativă liniştire şi aşe­
zare în viata locuitorilor „ r o m a n i " delà
graniţă : Goţii păzesc acum de alţi nă­
vălitori nordici, ca grăniceri, alăturea cu
provincialii băştinaşi, oraşele şi satele, în
comun locuite de Romani şi de G o ţ i .
Ulfila predică în Moesia inferioară, Thra­
cia şi Scythia minor deopotrivă la Goţii
săi şi la „ R o m a n i " şi invers, episcopii
de Torni îşi întind jurisdicţia în toată
Dobrogea, ei fiind metropoliţi ai între­
gului ţinut. Biserici creştine, de nuanţă
ariană ori athanasiană se ridică pretutin­
deni, prin dărnicia credincioşilor de toate
1 7 8
neamurile,înfrăţiţi acum î n t r u C h r i s t u s ) :
d o a r ă eresia ariană de-i desparte pe alo-
174
curea ) ; în ţinuturile centrale ale M o e -

Ve/.i pentru toate acestea, scrierea mea citată,

Crest, ilaco-roman, passim.
7 4
' ) Vezi inscripţia greacă din l'autalia, pusă la i n ­
trarea unei biserici orthodoxe, cu interzicerea primi-
rei arianilor eretici în sfântul lăcaş, la Kalinka, Antike
Deidunăler iu Bidyurien, n. 232, şi comentariul ei
din scrierea mea citată, p. 55.

www.cimec.ro
siei inferioare către Durostorum nici
m ă c a r deosebiri de acestea religioase nu
g ă s i m : toţi sânt ariani, întocmai ca şi
împăraţii acestui timp, Constantius şi Va-
1 7 5
lens ) .
Această relativă pacificare a provin­
ciilor delà D u n ă r e a de jos se documen­
tează încă mai evident prin operele de
folos obştesc, împlinite aici de împăraţi.
Valens, Gratian şi Valentinian fundează
l7,i
noi castele în Dobrogea ) , u r m â n d prin
fapte, pildele lui Constantin şi ale fiilor
1 7 7
săi ) . Iulian, Valens, Valentinian, Gra­
78
tian, Theodosiu şi Arcadiu ' ) restaurează

,75
) C.rcşt. daco-roman, p. 149 sqq.
"«) C I L . III 7494 : Valons, la Hasarlâk, lângă Hâr-
şova (a. 369); Procopius, de aedif.,\\I I I , cd. Bonn,
p. 308 (Valenliniana şi Gratiana, restaurate de Insti­
ll ian ; a doua cunoscută încă din Not. diijn. Or.
XXXIX [ XXXVII).
, 7 7
) C I L . III 13734 ( A d a m c l i s i : Constantin şi L i ­
cinius, an. 316) ; 12483 (Carcaliu, lângă Igliţa Troea-
inis : fiii lui Constantin, a. 339); Hierocles, Sijnecd.,
V I , şi Procopius, de aedif., I V 11, ed. Bonn, p. 307:
Constantiana-Tomi, Ia Constanţa.
, 7 e
) C I L . III 7611 şi 7614 (Iulian, la Nicoliţel şi
Gargalâk) ; 12518 (Valentinian, Valens şi Gratian, la

www.cimec.ro
 — ι:ΐ2

drumurile dobrogene, fundamental repa­

rate cu un veac înainte, de Diocleţian, cu
predecesorii şi urmaşii lui imediaţi, iar
apoi, în cursul secolului al IV-lea, stri­
17!l
cate de năvăliri şi neîngrijire ).
O întâmplare fericită ne confirmă a¬
ceastă reluare a vieţii active romane în
Dobrogea chiar pe artera de circulaţie
de care ţinea şi Tropaeum. Pe drumul
care venind din Marcianopolis, trecea
prin Abrittus şi Tropaeum spre N o r d ,
către Ulmetum şi N o v i o d u n u m ori Aegys-
sus, s'a găsit o piatră miliară, la N o r d
de Abrittus, adică între acest oraş şi
Adamclisi, pusă întâia dată în cinstea
lui Hadrian (a. 117-118), iar apoi, la
restaurarea drumului acestuia, peste a¬
proape trei sute de ani, de împăraţii Va­
lentinian, Theodosiu şi Arcadiu, folo-

Nord dc Callalis) ; 14464 (Valentinian, Theodosiu şi

Arcadiu, la Nord de Abrittus).
1 7 e
) Asupra drumurilor antice ale Dobrogei cf. ca­
pitolul I V din studiul meu asupra cetăţii Ulmelum
(descop. primei campanii) şi v. pietrele miliare în
C I L . III, passim.

www.cimec.ro
 i m
sită şi pentru comemorarea acestora ).
Secolul al IV-lea aduce dară şi pen­
tru Tropaeum o oarecare renaştere. De
unde la restaurarea cetăţii de către L i ­
cinius noua civitas eră, cum am văzut
mai sus, foarte săracă în locuitori, supt
împăraţii următori oraşul se p o p u l e a z ă
din ce în ce mai mult, aşa încât alătu­
rea de Abrittus în Sud, Axiopolis în
N o r d , Durostorum în Vest şi Torni în
lifl
E s t ) , Tropaeum a trebuit să alcătuiască
pentru creştinii păstoriţi de episcopii ro-
mano-gotici, orthodoxi, din Torni şi a-
riani din Durostorum, un centru des­
tul de înfloritor la D u n ă r e a de jos.
în adevăr, faptul că încă din secolul
<il IV-lea au existat aici d o u ă basilici
creştine, iar în veacurile u r m ă t o a r e mai
g ă s i m încă două, şi anume, una dintre
ele fiind chiar biserică episcopală, cu
baptisterium, ne arată că îndărătul pu-

" j e
CIL. III 14464.
, e l
) Toate patru constatate prin ştiri literare şi mo­
numente, ca fiind continuu înfloritoare pănă după
lustinian.

www.cimec.ro
 1.51 —

ternicelor ziduri dăruite de Licinius vechii

fundaţii traianice, c u r â n d d u p ă restaurare
s'au adunat din toate părţile, pe d r u m u ­
rile foarte umblate ce legau oraşul nos­
tru cu centrele mai î n s e m n a t e ale Moesiei
şi Scythiei, locuitori noi, de cultură atât
r o m a n ă cât şi greacă, precum ne dove­
deşte inscripţia creştină bilinguă din se­
colul al VI-lea, mai sus pomenită.

Descoperirile m ă r u n t e din cetate ne

confirmă în chipul cel mai c o n v i n g ă t o r
continuitatea civilizaţiei antice în acest
centru, din secolul al 11-lea pănă într'al
VI-lea.
Astfel numai în săpăturile delà basi­
lica cisternă întreprinse la 1908, supt
direcţia răp. Tocilescu, s'a găsit u r m ă ­
toarea serie de obiecte mici, destul de
u ş o r de datat:
o frumoasă «applique" de bronz, re­
prezentând un cap de satyr şi datând
cel mai târziu din sec. I I (v. fig. 39);
o fibulă de bronz în formă de arba-

www.cimec.ro
 *0

F i g 39. Obiecte de bronz găsite In săpăturile delà

basilica-cisternâ.

let, caracteristică pentru sec. al 111-lea

(v. fig. 39) η ;
1β
· ) Cf. cap. I l l , lit. ri, din Ulmetum, I.

www.cimec.ro
 o m o n e t ă indescifrabila, dar aparţi­
n â n d d u p ă tip secolului al IV-lea ;
un frumos capitel cu foi de acanthus
şi crucea byzantină, delà o colonetă,
poate a unui amvon, ori, mai puţin pro­
babil, a unui c i b o r i u m : înălţimea lui,
c. 0.15 m., baza de jos c. 0.08 m., baza
de sus c. 0.15 m. ; înălţimea crucei, c.
0.06 m.; stilul capitelului indică secolul
al V-lea, mai de g r a b ă decât al VI-lea
(cf. fig. 38);
însfârşit din secolul V I avem tot
aici mai multe monete, dintre cari
d o u ă complet descifrabile: prima delà
Iustinian (din a. 551, „al 25-lea" al
împărăţiei sale), iar a doua delà I u ­
stin al ll-lea (a. 573, „al V I I Mea « al
domniei).
Exemplul dat de mine cu descope­
ririle m ă r u n t e dintr'un singur loc -ba-
silica-cisternă- poate fi socotit ca tipic
pentru întreaga cetate. Prefaceri au fost
destule în înfăţişarea m o n u m e n t a l ă şi
etnică a cetăţii, dar o c o m p l e t ă pără-

www.cimec.ro
 - Π7 —

sire şi pustiire n'a avut loc decât de-

abia la sfârşitul secolului al VI-lea, cum
am văzut şi mai sus şi vom constată
şi în cele u r m ă t o a r e .
D. M u m i i făcând săpături la A d a m ­
clisi în a. 1910, în special pe strada
principală a cetăţii şi la poarta de Ră­
sărit, a observat următoarele fapte mai
importante cu privire la viaţa r o m a n ă
IH3
de aici, d u p ă a. 316 ) .
Strada principală din Tropaeum mer­
g â n d delà E la V, a fost făcută întăi, -
ca drum pavat cu lespezi de piatră şi
canalizat pe la mijloc, în îndoitul scop
de a servi la scurgerea apelor de ploae
şi de a purtă un conduct de apă de
băut, pe la începutul secolului al IV-lea ;

o d a t ă cu restaurarea cetăţii de către L i ­

cinius ; în timpurile u r m ă t o a r e cred
d u p ă potolirea furtunei bunice, în a doua

1 B a
) D . Murnu a expus, în parte, rezultatele săpă­
turilor tl-sale în broşura Noi săpături in cetatea Tro­
paeum (1910) Bucureşti, 1910, 20 pp. in 8°, şi în Bule­
tinul coniisiunii monum. istor. pe 1910 şi 1911.

www.cimec.ro
j u m ă t a t e a sec. V, această stradă a fost
restaurată şi î m p o d o b i t ă , d u p ă obiceiul
foarte răspândit în Orientul elenistic şi
apoi romano-byzantin, cu un porticus
vialis, „care apără trotoarul delà cele
d o u ă margini ale stradei". Colonada e
prin technică şi stilul elementelor ei
m
componente specific b y z a n t i n ă ) . î n -
sfârşit din ultimul timp, „ r o m a n o - b a r -
bar" al cetăţii, sânt construcţiile p r i m i ­
tive, cari strâmtează spre V strada şi
întretae prin fundamentele lor - ca­
nalul, astupându-1 cu totul.
Tot din timpul lui Constantin, o b ­
servă şi d. M u m i i , că trebue să fie i m ­
p u n ă t o a r e a clădire cu colonade, basilica

l e <
) Murim, br. cil., p. 12: „coloanele necaiielate şi
monolitice, clin care câteva numai s'au păstrat întregi,
erau aşezate pe baze simple cu un singur torus şi
plinte pătrate, iar capitelurile, deşi ionienc, sunt pre­
văzute cu un abacus înalt sau cu imposturi, o par­
ticularitate aceasta care caracteriză perioada bizan­
tină... C ă construcţia despre care-i vorba, e cliiitr'o
epocă târzie, apropiată de aceea a lui Iustinian, ne-o
dovedeşte mai departe varietatea sau incongruenţa di­
feritelor piese arcliitectonice ale ei..."

www.cimec.ro
Fig. 40. Planul orizontal al basilicei forensis (archit. Fakler).

www.cimec.ro
F i g . 41. Basilica forensis ; vedere luată din strada principală (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
 — πι—

sau porticiis forensis delà Sudul străzii

principale (vezi în fig. 4 0 planul o r i ­
zontal al acestei basilice profane, iar în
fig. 41 şi 4 2 aspecte ale ruinelor, în
starea actuală : prima luată din faţă, de
pe strada principală, iar a doua dinspre
V, cu privire către basilica creştină cu
duplu transept) "*). Şi această clădire
însă a fost în cursul vremii prefăcută
şi în parte stricată. Astfel diferitele
contra forturi ale zidurilor ei (vezi fig. 42)
au fost prelungite spre exterior şi
utilizate ca pereţi laterali a diferite ta-
berncie; s'au găsit în aceste prăvălii
dolia de dimensiuni foarte respectabile,
pănă la 1.50 m. înălţime şi 1.20 1.50
m. diametru ; unele din ele, pe laturea
externă, vestică, a basilicei foreuse se
află încă in situ : ceea ce arată o uti­
lizare a lor pănă la finele sec. V I , când
încetează viaţa r o m a n ă a cetăţii. Nu
mai puţin a fost deformată basilica şi

Is8
) L . c, p. 20.

www.cimec.ro
Fig. 42. Basilica forensis : vedere luată dinspre V , cu privire către basilica creştină
cu duplu transept (fot. ing. St. Petrescu).

www.cimec.ro
 — 1 13 -

pe d i n ă u n t r u prin ziduri şi construcţii

posterioare, de caracter byzantino-barbar.
Cuprinsul însuşi al basilicei forensis
a fost teatrul unor cumplite evenimente
pe vremea năvălirilor: pe când părţile
arcliitectonice ale ei lipsesc cu totul,
ceeace arată că în sec. V I ea nu mai
avea colonada ce o î m p o d o b i à la în­
ceput, s'au găsit în schimb cranii sparte,
oase de vite, fier oxidat, etc.: adică toate
urmele unei bătălii, date în mijlocul
oraşului în basilica din piaţă între
cetăţeni şi barbarii năvălitori.
Tot astfel, peste drum, la N , în faţa
basilicei forensis, nu mai avem înaintea
noastră decât urme de ziduri din sec.
V I : la temelia clădirilor ce se constată
aici, s'au găsit monete delà Iustinian,
iar în mijlocul construcţiilor, la 2.50 m.
a d â n c i m e , un sarcofag vechiu-roman.

Pe colina ce face faţă către SE şi

SV insulei întărite a cetăţii Tropaeum
se întindeau p ă n ă departe, la 2-3 km.,

www.cimec.ro
 — 1 11 -

supt satul actual, aşezările civile ale co­

loniştilor romani, cari-şi î n g r i j i a u î n vremi
pacinice p ă m â n t u r i l e lor, supt ocrotirea
garnizoanei, sau măcar numai a ziduri­
lor cetăţii fortificate, gata a-i primi la
caz de primejdie.
S'au păstrat numeroase urme : ziduri,
iniei obiecte uzuale, conducte de a p ă şi
canale, monete, etc., cari se descoper
mereu în teritoriul cetăţii noastre.— Ca
şi la Troesmis (Igliţa), Axiopolis ( H i -
nok), Sucidava (în R o m a n a ţ i , = C e l e i u ) , şi,
în general, aproape la toate cetăţile ro­
mane, cari d ă i n u e s c ş i mai târziu şi sânt
restaurate de Iustinian, avem a constată
şi la Tropaeum o înflorire şi desvoltare
a populaţiei orăşeneşti dincolo de zidu­
rile fortificaţiei propriu zise, într'o m ă ­
sură cel puţin tot aşa de mare ca pe
vremea b u n ă a Imperiului, în secolul I
şi al ll-lea. în adevăr, precum ne po­
vesteşte şi Eugippius în vita Severini,
despre viaţa Romanilor din Noric în se­
colul al V-Iea, lumea se obicinuise şi cu

www.cimec.ro
 - 115 —

plaga năvălirilor barbare: întocmai ca

peste un mileniu în Moldova, cu năvă­
lirile Tătarilor şi Cazacilor, aşa şi în D o -
brogea sec. V şi V I , cu cele ale Goţilor,
Hunilor, Slavilor şi Avarilor.
N u m a i a d m i ţ â n d o atare înflorire trep­
tată a populaţiei delà, nu din, Tropaeum,
în sec. I V V I , putem înţelege e x i s t e n t
a patru mari biserici creştine şi a o s u m ă
de alte clădiri publice, numai în parte
descoperite (basilica forensis), într'o ce­
tate cu o suprafaţă deabiă de 9 ha.
Precum se poate vedea clar şi d i n pla­
nul cetăţii, de atâtea clădiri publice
sacre şi profane nu mai încăpeau de­
cât prea puţine locuinţe particulare între
ziduri, iar dacă oraşul civil ar fi fost
tot în cetate, evident cei câţiva locuitori
de aici nu ar fi putut în nici-un caz crea
multele şi frumoasele monumente cons­
tatate în cetate. Puterea Tropeenilor erà
în satul aparţinător cetăţii, iar nu în însăşi
populaţia orăşenească, c o m p u s ă de sigur
mai mult din militari, clerici şi funcţionari.

10

www.cimec.ro
 —m —

U l t i m u l rest antic, databil, delà T r o ­

paeum, a şi fost de fapt găsit nu în ce­
tate, ci lângă cişmelele delà Adamclisi
la SE de satul romano-byzantin : e o mo­
li etă de bronz delà Mauricius, din a. 586
(al V-lea al împărăţiei sale).
D a c ă acum acest rest antic c o n c o r d ă
perfect în ce priveşte datarea ultimelor
licăriri de viaţă „ r o m a n ă " la Adamclisi,
cu ştirea istorică, unică, delà Theophy-
lactus, care ne povesteşte despre cea din
u r m ă şi definitivă pustiire a Tropaeului
de către Avari, tocmai, tot supt împăra­
lîfli
tul Mauricius ), lucrul nu poate fi de
sigur întâmplător. Ci avem a socoti cele
d o u ă ştiri istorice de natură diferită, ca
întărindu-se reciproc în afirmările lor,
şi deci -mai ales când şi toate celelalte
resturi monumentale, în special la basi­
lica de marmoră, se potrivesc cu această
dată avem a admite ca sigură, înceta­
rea vieţei romane la Tropaeum, către
sfârşitul secolului al VI-lea.

1 S 0
) Tlk-opliyl. Ilhi., ed. tie Unor, I 8, 10.

www.cimec.ro
 — 147 —

Totuşi nu trebue nici măcar un mo­

ment să socotim pe Avari drept prici­
nuitorii principali ai dezastrului. Avarii,
ca şi apoi Bulgarii, sânt numai condu­
cătorii furtunoşi, de rasă turanică, ai Sla­
vilor, treptat-treptat imigraţi în Sudul
D u n ă r i i , aceştia fiind adevăraţii şi sin­
gurii succesori ai Romanilor pe pă­
mântul scytliic în secolele V XIII.
Avarii şi Bulgarii distrug civilizaţia
g r e c o - r o m a n ă din Dobrogea, nu spre a
se aşeza ei aici, ci spre a instala sta­
tornic pe Slavi. Aceştia însă erau prea
înapoiaţi în cultură, pentru a se puteă
aşeză în oraşele părăsite de Romani şi
a trăi în formele de viaţă antică, orăşe­
nească. Astfel cetăţile părăsite de Ro­
mani rămân pentru totdeauna pustii.
Doar la exploatarea pietrei şi materia­
lelor prelucrate, aflătoare în zidurile şi
clădirile lor, ca în nişte imense şi co­
mode cariere, de mai servesc vechile
centre ale culturii antice la D u n ă r e a de
jos. Populaţia agrestă, locuind în sate

www.cimec.ro
 — 148 -

întemeiate pe, sau mai adesea lângă

ruinele antice, a fost aşa de puţin în­
râurită de măreţele amintiri ale lumii
vechi, încât nici măcar numele originare
ale acelor i m p u n ă t o a r e cetăţi nu ni le-a
mai păstrat în curgerea vremi lor.

www.cimec.ro
 ÎNDREPTĂRI

I.a pag. 19, r. Π , în loc dc „spre Nord" c a se

ceti : „spre S V " .
La pag. 23 şi nota 43, „vicus IIif...J" e de aşezat
nu „lângă" Karamurat, ci la Dorobanţul. Acest sat
nu c Danakiôi, cum am afirmat greşit, luându-mă
d u p ă C I L . I I I , p. 2690 şi harta I V , ci e Bilarlar, aşa
precum tot eu am rectificat în „Cetatea Ulmetum",
Anal. Acail. Ilom. ser. I I , tom. XXXIV, Mem. seci.
ist., p. 577 şi nota 3, precum şi în harta mea cu dru­
murile romane ale Dobrogei, anexată la acel studiu.
Prin urmare piatra delà Dorobanţul nu poate fi so­
cotită că ar fi fost adusă delà Karamurat, unde e vi-
cus Clementinus, căci Bilarlarul e încă şi mai de­
parte de Karamurat ca Danakioi.

www.cimec.ro
 ILUSTRAŢIILE

Pag,

1. Inscripţii' ilin Tropacuin, cu ,.anh spiauli-

ilissima municipii Trupuri" 51
2. Inscripţia inauguralii a noii cetăţi delà Λ-
damclisi, Ciintus Tropcensium, reclădită de
Licinius şi Constantin 59
3. Secţiune prin zidul cetă|ii, la turnul ile colţ
delà NV (il
4. Turnul din stânga al porţii de Vest . . . 0.3
5. Planul cetăţii Tropaeum 05
0. l'oarla de K. Plan orizontal 07
7. Poarta de V. Plan orizontal 08
8. Poarta de V. Vedere a ruinelor 09
9. Poarta de S. Vedere a ruinelor 70
10. .,Turnul de provizii". Plan orizontal . . . 77
11. Turnuri pe laturea de V. Plan orizontal . . 79
12. Turnul dc colt delii NV. Plan orizontal . . 81
13. Basilica cisLernS şi poarta de V. Plan ori­
zontal 91
14. Secţiune longitudinală prin ruinele basilicei
de marmoră 94
15. Planul orizontal al basilicei dc marmoră. . 90
16. Secţiune transversală pe naos-ul basilicei dc
marmoră 97

www.cimec.ro
 Pag

17. Apsis şi cancelli la basilica dc marmoră . . 98

18. Capitel cvi impostă delà basilica de marmoră 99
19. Căpiţele delii basilica de marmoră (desemne) 100
20. I'lanul orizontal al basilicei de marmoră, cu
baplisleriul şi clădirile târzii înconjurătoare. 101
21. Vedere generală a ruinelor basilicei de mar­
moră si baplisleriului 102
22. I'lanul orizontal al baplisleriului . . . .103
23. ltuinele baplisleriului 105
21. Haplisleriul. Secţiune longitudinală recon­
stituim 1117
25. Uaplistcriul. Secţiune transversală recon­
stituim , . 108
2(3. Basilica de marmoră. Secţiune longitudinală
reconstituită 113
27. Cella cimilerialis. Plan orizontal . . . .111
28. Basilica veche creştină (lela poarta de IC.
Plan orizontal 115
29. Basilica cu duplu transepl. Plan orizontal . 11(>
30. Vedere generală a ruinelor basilicci-cisîcrne. 119
31. Basilica cisternă. Plan orizontal reconstituit. 120
32. Basilica cisternă. Secţiune transversala re­
constituiţii · . . 121
33. Basilica cisternă. Secţiune longitudinală re­
constituită 122
34. Basilica cisternă. Faţada principală recon­
stituită 123
35. Coloane de marmoră delà basilica cu duplu
transepl 12(i
36 — 37. Coloane delii basilica cu duplu tran­
sept 127-128
38. Capitel delà basilica cisternă 129
39. Obiecle de bronz găsite în săpăturile delà

www.cimec.ro
 — 152 —

Pag.

basilica cistcrnii 13Γ>

40. I'lanul orizontal al basilicei forensis . . .139
41. Basilica forensis : vedere luată din strada
principală 14(·
42. Basilica forensis : vedere luată dinspre Y,
cu privire către basilica creştină cu duplu
transept 142

ΗΑΗΤΛ
Drumurile romane în Dobrogea de Sud. . 53

www.cimec.ro
 CUPRINSUL

Pag.

I. Delu Trtiitm Iu Dinclcjiau . . . . i— 48

Aşezările Dacilor în dreapta Dunării . . . . 5
Dacii din dreapta Dunării supt Homani . . . (>
Traian la Dacii din Moesia inferioară . . . . 7
Drumuri, staţiuni şi oraşe întemeiate dc Traian
în Thracia şi Moesia inferioară cu prilejul
celui dc-al doilea războiu dacic 9
Abjnunicntul triumfal delà Adamclisi . . . . 11
începuturile oraşului Tropaeum . ! Γ . . . 11
Tropaeum ca virus . 12
întemeierea centrului roman Tropaeum Traiani 15
Hadrian în Dobrogea. . . ; 16
Satele romane din Dobrogea : o listă a lor după
inscripţii 19
Populaţia rurală a Dobrogci. Elementul dacic . 24
Populaţia rurală a Dobrogci. Elementul thracic
din Sud 3.'i
Coloniştii romani din Dobrogea . . . . . . 31
Alcătuirea populaţiei din Tropaeum în secolul
al II-lea şi al IlI-lea 35
Romanii 35
Greco-Komanii 37
Garnizoana din Tropaeum 37

www.cimec.ro
 — 152 —

Pag.

basilica cistcrnii 13Γ>

40. I'lanul orizontal al basilicei forensis . . .139
41. Basilica forensis : vedere luată din strada
principală 14(·
42. Basilica forensis : vedere luată dinspre Y,
cu privire către basilica creştină cu duplu
transept 142

ΗΑΗΤΛ
Drumurile romane în Dobrogea de Sud. . 53

www.cimec.ro
 CUPRINSUL

Pag.

I. Delu Trtiitm Iu Diocletian . . . . i— 48

Aşezările Dacilor în dreapta Dunării . . . . 5
Dacii din dreapta Dunării supt Homani . . . (>
Traian la Dacii din Moesia inferioară . . . . 7
Drumuri, staţiuni şi oraşe întemeiate dc Traian
în Thracia şi Moesia inferioară cu prilejul
celui dc-al doilea războiu dacic 9
Abjnunicntul triumfal (lela Adamclisi . . . . 11
începuturile oraşului Tropaeum . ! Γ . . . 11
Tropaeum ca virus . 12
întemeierea centrului roman Tropaeum Traiani 15
Hadrian în Dobrogea. . . ; 16
Satele romane din Dobrogea : o listă a lor după
inscripţii 19
Populaţia rurală a Dobrogci. Elementul dacic . 24
Populaţia rurală a Dobrogci. Elementul thracic
din Sud 3.'i
Coloniştii romani din Dobrogea . . . . . . 31
Alcătuirea populaţiei din Tropaeum în secolul
al II-lea şi al IlI-lea 35
Romanii 35
Greco-Romanii 37
Garnizoana din Tropaeum 37

www.cimec.ro
 — 151 -

Pig

Istoria col Γι ţ i i Tropaeum în soc. II şi 111; obţi­

nerea drepturilor municipale ; năvălirile liar-
hare 12

II. Delu l.irinhl l<i Miiiiricill . . . 4D-14S

Decadenţa oraşului Tropaeum în sec. al 111-lca. I!)

Răspândirea clementului grecesc în linului ru­
ral, lliraco-roman al Dobrogci, în secolul al
IlI-lea şi cele următoare 52
ICIcmenlul grecesc în Tropaeum din sec. III
înainte . . . . 55
Tropaeum în timpul năvălirilor 57
Reclădirea din temelii a cetăţii Tropaeum, de
către împăratul Licinius . 58
J)escrierea fortificaţiilor cetăţii liciniane . . 02
Porţile cclălii . . . . . . . 00
Turnurile cetăţii 71
Descrierea zidului cetăţii pe laturea de V . . . 73
Noii locuitori ai cetăţii : Barbari şi (ircc.i . . . 83
Limba greacă oficial întrebuinţată în Tropacuni. 81
Aprovizionarea noii cetăţi cu apă dc izvor. . . 85
Pâgânismul în Tropaeum la începutul sec. IV . 88
Clăilirilr publice din Τropticiim 89
Basilica forensis şi canalul străzii principale . . 89
Cisterna delà poarla de V . 90
Basilicele creştine 90
Basilica cocmetcrialis (cf. şi nota 100) . . . . 91
Basilica de marmoră : descrierea şi datarea dife­
ritelor ci reconstruiri 93
Baplisteriul dc pe lângă basilica de marmoră :
datarea lui şi a basilicei, ca biserică episco­
pală 100

www.cimec.ro
 Pag.

Basilica veche crcşl iuă (lela poarla dc K; de­

scriere şi datare 112
Basilica cu duplu transept ; descriere . . . .110
Basilica cisternă; descriere şi datare . . . . 11S
Datarea basilicei cu duplu transept 121
Alte resturi creştine din Tropaeum : sec. IV-Yt . 12")
Dcsvollarea populaţiei civile din Tropaeum în
sec. IV—VI 12!»
„Henaşterea" civilizaţiei antice in Tropaeum . 133
Continuitatea civilizaţiei antice în Tropaeum
din sec. al II-lca pănă înlr'al YI-lea . . . 131
Viaţa romană în Tropaeum din sec. IV înainte . 137
Teritoriul rural al cetăţii Tropaeum în secolele
IV -VI 113
Distrugerea oraşului Tropaeum (Ic către Avari . 140
l'rmaşii civilizaţiei greco-romane în Dobrogea . 1 17

www.cimec.ro