Istoria Publicitatii Romanesti I: Ieri

Istoria Publicitatii Romanesti, text de Cosmin Straut Scanurile apartin lui Florian Ciobanu, idiotul care a scris pe ele, peste tot, (FC). Compilatie de Arbait

Anuntiul si reclama sunt sufletul comertului (George Albert Tacid, 1886) De la strigatul marfurilor la mica publicitate Diverse forme de publicitate existau de foarte mult timp, sub forma strigatului marfurilor in fata pravaliei si apoi incepand cu secolele XV -- XVI prin foi lipite pe ziduri si prin afisele de teatru. Apoi au aparut anunturile in diversele publicatii ale vremii, mezaturi, instiintari si anunturi de vanzari, fiind ceea ce noi numim astazi mica publicitate. Anunturile erau de obicei facute de micii negustori ai vremii, aparute in gazete gen Curierul Romanesc, Albina Romaneasca sau Gazeta de Transilvania, fiind foarte concise si informative, prezentand pe scurt cine vinde, ce vinde si unde vinde. Primele agentii de publicitate

Prima agentie de publicitate din Romania este fondata in anul 1880 de catre David Adania, activitatea incepand cu inserarea de anunturi comerciale in ziarele si gazetele vremii, care la acel moment publicau doar reclame pentru patru firme: doua de incaltaminte, un farmacist si un cofetar. Urmatorul pas este ilustrarea siglelor firmei ca urmare a legii din 1879 cu privire la identitatea firmei si marcile de comert (primele notiuni de branding), un moment important fiind aparitia in 1886 a Almanahului Comercial. Agentia de publicitate David Adania se extinde si incepe sa realizeze publicitate murala in statiile C.F.R si mijloacele de transport (trenuri, vapoare). Astfel, pana la 1900 apar destule agentii de publicitate dintre care amintim Emil Helber, Carol Schudler, Isidor A. Stern, si Oficiul de Publicitate Romania care editeaza Almanahul Comercial. Anunturile evolueaza si ele, incorporand tehnici noi cum ar fi ilustratia si fotografia. Cea din urma apare pentru prima data intr-un anunt de maritagiu (matrimonial) in anul 1872, iar ilustratiile cresc in popularitate odata cu aparitia cartilor postale in 1883. Specializare si internationalizare

In 1892 apare Agentia Franco-Romana de Publicitate, urmand apoi ca incepand cu anul 1900, multe agentii ori sa publice in mai multe limbi, ori sa faciliteze publicarea anunturilor straine in Romania si invers, ori mai tarziu sa deschida sucursale ale agentiilor internationale in Romania. Unele agentii obtin exclusivitate pentru anumite publicatii, cum este si cazul Agentiei Bassa Alexandru (exclusivitate pentru Almanahul Universul si Revista Automobile) sau a Societatii Generala de Publicitate din 1918 (exclusivitate in Bucuresti pentru ziarele Adevarul, Dimineata, Argus), cea din urma deschizandusi insa si sucursale in Timisoara, Arad, Oradea si Cluj. In 1924 apar primele filiale ale agentiilor internationale in Romania: J.W.Thompson (New York) care nu prelua reclame de la doua firme concurente, dar odata un ordin primit, executa absolut tot lucrul, Rudolf Mosse (Berlin) specializata mai ales pe afisaj public (murale) sau Siegfried Wagner, specializata in promovarea statiunilor balneare si climaterice din tara si strainatate. Unele din ele se extind in toata tara, cum ar fi Rudolf Mosse care isi deschide sucursale in

Bucuresti, Arad, Oradea, Brasov, Timisoara, Campina, Ploiesti, Sibiu, Galati, Chisinau si Cernauti Regina Maria, prima persoana publica romana intr-o reclama internationala In 1925 J.W. Thompson o invita pe Regina Maria sa apara in reclama pentru Ponds Cold Cream, dupa ce aceasta vizitase S.U.A si achizitionase cremele firmei Ponds, fiind foarte incantata de calitatea produselor. Astfel, ea scrie o scrisoare companiei, cu permisiunea de a fi citata in reclama.

Se pun deci bazele conceptului de testimonials, bazat pe impactul asupra audientei, a unei persoane cunoscute sau necunoscute care a incercat produsul si lauda calitatile sale. Conceptul este preluat rapid de Farmacia Vulturul Alb din Lugoj, care isi promoveaza produsele prin publicarea mesajelor de multumire ale clientilor. Reclamele electrice si reclamele sonore In 1930 in Bucuresti existau deja doua firme ce produceau reclame electrice (casete luminoase cu becuri), iar aparitia radioului a facilitat aparitia reclamelor sonore, o combinatie intre creatii muzicale, efecte audio si dialoguri, fiind insa mult mai lungi decat cele pe care le cunoastem astazi. Publicitatea in comunism Publicitatea intra in declin odata cu apropierea Celui De-Al Doilea Razboi Mondial cand activitatea multor firme e blocata de legile antievreiesti. Dupa razboi insa situatia se schimba drastic, nationalizarea unitatilor comerciale provocand monopolizarea pietei de catre stat si absenta concurentei reale. Statul instaureaza monopol si asupra agentiilor de publicitate, impunand o cenzura totala asupra oricarei forme de expresie, devenind singurul care poate genera publicitate. Agentiile noi ca si RECOP, Scinteia, RECOM, SOTIL promoveaza produsele statului in reviste, almanahuri si gazete (Comertul Romin, Reclama si Tehnica Comerciala, Almanahul Femeia, Almanahul Turistic, Stiinta si Tehnica), si ocazional in spoturi TV. Ideologia publicitatii socialiste Comunistii considerau ca publicitatea capitalista este un instrument pentru cucerirea pietei si dezinformare, iar pentru seducerea pietei, imbraca de multe ori unele forme desantate, respingatoare, pe cand publicitatea socialista este mai rationala, educativa, cu scopul de a atrage atentia consumatorului asupra unor produse, contribuind astfel la structurarea consumului.

Televiziunea si publicitatea Desi se pare ca regimul comunist a preferat sa foloseasca televiziunea in scop propagandist (cunoscutele emisiuni de preaslavire a regimului, dar si mediatizarea reusitelor gen finalizarea Transfagaraseanului, a Magistralei Albastre, a hidrocentralei Portile de Fier I, constructia cartierelor de blocuri noi in Bucuresti, inaugurarea metroului bucurestean) cateva reclame de TV au existat. Lipsa concurentei facea insa ca aceeasi reclama sa ruleze mult timp pe televizor, chiar si pana la doi ani, lungimea unei reclame fiind in jur de 2-3 minute, ele avand parfumul unui trailer de film comunist pentru produsul prezentat. Branduri comuniste Cele mai des promovate produse si servicii ale perioadei comuniste sunt electrocasnicele, pachetele si locatiile turistice (in special statiunile balneo-

climaterice, litoralul si locatiile montane) oferite de ONT, produsele fabricilor de confectii, textile, incaltaminte, asigurarile ADAS si serviciile financiare oferite de CEC.

Din epoca de aur ne amintim de branduri precum Guban, sapunul Cheia, detergentul Perlan, pasta de dinti Cristal, laptele demachiant Doina, sucurile Cico, Brifcor si Quick Cola, biscuitii Eugenia, motoretele Mobra, teniii (gumarii) de Dragasani, costumele APACA Bucuresti, blanurile si alaindeloanele de Orastie, adidasii Rostart si Rosprint care semanau putin cu capitalistii Adidas, becul de Fieni, salamul de Sibiu si faimoasa Dacie. Unele branduri din acea perioada au reusit sa reziste si sa prospere si dupa comunism (Murfatlar, Rom, Kandia, Magura, Artic), altele incep sa reapara dupa o perioada de pauza iar pe altele nu le vom reintalni probabil niciodata. Totusi, foarte important de stiut pentru cei din generatia noastra, ca o serie de branduri vechi romanesti, cum ar fi produsele cosmetice Farmec sau apele minerale Borsec, dateaza dinaintea perioadei comuniste.