Sei sulla pagina 1di 1

TUDOR ARGHEZI PSALMI Ciclul de poezii Psalmi face parte din volumul Cuvinte potrivite, aparut in anul 1927,

, dar acest tip de poezii apare si in in alte volume. Aparitia Psalmilor sunt urmarea experientelor traite de poet care a fost o peioada calugar la manastirea Cernica. Tema poeziei : Psalmii se incadreaza temei cunoasterii absolutului, a Divinitatii. Poetul se afla in ipostaza cautatorului de adevar, care isi pune intrebari despre existenta. El isi doreste sa gaseasca raspuns intrebarilor sale. Uneori isi da seama ca este inutil si vrea sa renunte : vreau sa pier in bezna si in putregai/nencercat de slava, crancen si scarbit. Totusi, dorinta de cunoastere il face sa nu renunte. De aici se nasc o serie de atitudini lirice:

ruga fierbinte: ruga mea e fara cuvinte. Poetul are constiinta nimicniciei sale in raport cu Dumnezeu. El este singur, asemeni copacului fara rod, care isi doreste sa aiba un rost: tare sunt singur, Doamne, si piezis/copac pribeag uitat in campie/. Singurul semn pe care il asteapta este aparitia lui Dumnezeu dorinta de a atinge absolutul: vreau sa te pipai si sa urlu : Este!Isi doreste o Divinitate palpabila, care sa-I poate raspunde, cu care sa se lupte drept, esi cercasem eu, cu arcul meu/sa te rastorn pe tine, Dumnezeu asteptarea revelatiei: trimite, Doamne, semnul departarii/Din cand in cand, cate un pui de inger. In conceptia poetului, Dumnezeu a lasat lumea singura, a uitat de ea si omul il cheama disperat. Poetul are drept dovezi vorbele sfintilor, sfintii au lasat cuvant ca te-au vazut/si ca purtai toiag si barba neagra, dar vrea dovezi palpabile ale existentei lui Dumnezeu. Cautarile devin dramatice, fiindca Dumnezeu refuza sa se arate : esti ca un gand, si esti, si nici nu esti/intre putinta si-ntre amintire. Motivul cautarii este credinta sau tagada pentru credinta sau pentru tagada, iar cautarea dramatica izvoraste din dorinta de certitudine si teama de iluzie Ironia atunci cand nu mai afla drum spre Dumnezeu, poetul recurge la arma revoltei: de cand s-a intocmit Sfanta Scriptura/Tu n-ai mai pus picioru-n batatura/si anii mor, si veacurile pier Neputinta: oriunde-ti pipai pragul cu soapta tristei rugi/dau numai de belciuge, de lacate si drugi. Poetul simte limitele cunoasterii, se simte imprejmuit ca intr-o gradina, dar isi doreste sa distruga toate piedicile intalnite in cale Revolta: inversunat de piedici, sale sfaram imi vine/dar trebuie-mi dau seama, sa-ncep deabia cu tine. Ii reproseaza lui Dumnezeu faptul ca nu a creat pamantul din mila si iubire, ca moartea e unica realitate. Totusi, el nu renunta sa caute raspuns la cautarile lui. In final, dupa multe cautari, poetul isi da seama ca Dumnezeu nu trebuie cautat in afara lucrurilor, ci in interiorul finite sale. Numai acolo, va gasi el raspunsul la intrebarile despre Dumnezeu. Concluzie: Psalmii lui Tudor Arghezi reprezinta o tema filosofica, de cunoastere a adevarurilor absolute. La origine, cuvantul psalm inseamna imn de slava inchinat lui Dumnezeu. Arghezi a transformat psalmul intr-o poezie a marilor intrebari. Pana la un punct, psalmii arghezieni se aseamana Psalmilor lui David, numai ca in Biblie este clara existenta lui Dumnezeu, pe cand Arghezi isi pune intrebari. Arghezi nu este un poet ateu, ci unul care vrea sa afle marile adevaruri ale vietii.