Colec(ia "60· este coordonata. de Mircea Martin.

MATEI CALINESCU

Redactor: Ruxandra Mihaila

Tehnoredactori: Mana Cnlciun, FLorin Paraschiv, Dorina Toma
Coperta colecpei: Done Stan
Prepress: Viore1 Mihart

Conceptul modern de
Director general: Cillin Vlasie .
Director editorial: Mlrcea Marun
Redactor-~ef: Gheorghe Criiciun
poezle
De la romantism la avangarda
- editia a II-a ­
Cu un Argument al autorului
ostfata de Ion Bogdan Lefter
Deacrierea CIP a BibUotecH Natlonale a Rominiei
CALINESCU. MATEl
nceptul modem de poezie: de 1a romantism 1a avangardi I
Matei Calinescu;
postf.: Ion Bogdan Lefter. - Ed. a £I-a. - Pite~ti· a.c.O. aEUGEN T~
Paralela 45. 2002 TJMl
p. : em. (Colecpa 60)
ISBN 973-593-71. 1-5
ltw. f
I. Lener, Ion Bogdan (postf.)

82.v9- L

BIBLIOTECA CENTRALA
UNIVERSITARA
T-nU 1i OARA
PARAlELA
\\tI\\\ tllli \1111 \\tI\ \\11\ \1\111\\\\ \lII\ \[ij I'll
Toate drepturile asupra acestei edi\-i' 02218878
apsqin Editurll Paralela 45, 2002
Pitcsti Ducurqti 8ra~l)V Cluj Napoca

J
Inceputurile "poeziei pure":
Edgar Allan Poe

Estc neindoielnic faptw cii Poe ca teoretJCJan ii datoreaza foarte

mullf' lui Coleridge, lara insa ca aceasta sa-i mic~oreze origina­
litatea. care tine nu atit de noutatea intrinsedi. a opiniilor lui, cit de
unghiul adoptat in considerarea problemelor poeziei ~i de riguroasa
inllintuire ajudeciitilor sale :intr-un domeniu atit de labirintic. Trasa­
lura cea mai izbitoare a eseurilor de poetica ale lui Poe 0 constituie,
se ~tie, antiromantisrnul lor declarat, virulenta lor po]emica la
adresa, in special, a nor,iunii poo excelenta romantice de inspirape.
Evitind orice identificare intre logica poeziei ~i aceea a afectului ­
cum s-a Vaztlt :in analiza conceptului de imaginatie -, Coleridge,
natura prin excelenta. romantidi, nu pune nici a clipa. la indoiala in­
5plratia, de~i, ta.cind din imaginat.ie organul ei de expresie, combate
51 explicit, ~i implicit, 0 viziune simplu psihologista care vede in in­
spiratie cxclusiv manifestarea unei sensibilitiip extrem de intense 1.
~entru autorul Corbului, insa, creatia poetica se apropie to mull
~al mare rnasura de rigoarea demonstraWlor matematice decit de
(;nezia (tolal sau partial) afectiva a inspirat.iei. In The Philosophy of
-omposition2 (1846), faimoasa explicare - nu lipsita de 0 anume
O:U~Cnt~tie para~ox~a -. a sta?iilo~ ptin car:e a tre~ut elaborare~ Cor­
c.lt1,.ldeea de msplIatle deVIne f.lnta unw atac dmtre cele mal pre­
plS~ ~~ putemice: "Cd mai multi dintre scriitori - poetii, in special ­
re era sa dea de inteles ca ei compun datoritii unui soi de frumoasa

~ I V?rbmd in Biographia Lileraria de metro, Coleridge insistii asupra faptului

Int;orbl rea metrica arc pe de 0 parte un caracter spantan, di exprimii 0 st~ de
C:tltUZ\asm, dar ca, pe de altii parte, exJstii in ea ~i un aranJament artificial,
OS
itl
V"'III~Q~· Poemul trebuie sa realize7.e 0 uniune, 0 .intrepatrundere in1.n' pasiune l?i
l • Inlre lmpulsul spontan ~i flnalitatea voluntara".
J+...'s Ph.>ms and Essays, Dent-London, Everyman's Library, 1Cl64
52 Matei Ciilinescu - COllceptul moaem de
frenezie - 0 intuitie extatica - 11i ideea ca ar putea liisa publiCUJ.
traga cu ochiul in culise, la §oviiielnicele ~i laborioasele grosolami
gindirii, i-ar face sa se infioare'" etc. Cit despre propriuJ lui POe;;
Poe accentueaza: "Telul meu e sa dovedesc ca nici unul dintt.
moroentele compunerii lui nu poate fi pus in legatura eu vre~
accident sau vreo intuipe - ca lucrarea a inaintat pas eLi pas, s~
forma ei eompleta, eu precizia ~i consecventa rigida a unei problem
de matematiea. u " Urmeaza expunerea - nu lipsita poate de un Sm.
bure de mistificare, dar extrem de interesanta din punct de vedere,
estetieii poeziei - a diferitelor etape parcurse de gfndirea poetului ­
proeesul compozitiei poemului: roai intU stabilirca dimensiUniIQt
apoi alegerea efectului sau a impresiei ce urmeaza sa fie transmlSi
gasirea tonului celui mai potrivit etc.
Luind in diseupe problema dimensiunilor idea Ie ale unui
Poe reia de fapt firul gindurilor lui Coleridge care, cum s-a va
suspnea ca un poem de 0 oarecare lungime nu este in intregul
poezie - ,,§i niei nu trebuie sa fie". Poe inverseaza insa aceasta as,.
tiune: un poem trebuie sa fie pe toata intinderea lui poetiC; de un.r!'
celebra lui teorie - care a contribuit atlt de mult la procesuJ de.line
zare a poeziei - ca un "poem lung' nu poate sa existe, cli in .
expresia ascunde 0 contradicpe in termeni: "Ceea ce numim un poeT"
lung - scrie el in tonul categoric pe care-I intilnim in toate eseur.
sale - este, in fapt, doar 0 succesiune de poeme scurte - adica ci
efeete poetice de scurtii d urata... "H' Astfel de idei sint perfect fire~ti'
contextul unei critici edificate pe postulatul intensitdpi necesare
efectului poetic; ele sint posibile §i in cadruJ unei conceptii ortod
psihologiste cum este aceea a lui John Stuart Mill - §i nu trebuie s­
ne mire faptul ca intilnim la aeesta ehiar formularea netii a idealuh­
poemuJui scurt, pe motivul ca maxima intensitate a sentimentll
nu poate fi un fenomen de duratiil. Cum arata M.H. Abrams In 71
Mirror and the Lamp, aeest punet de vedere i§i are gennene1e
. Most writers - poets III espectal - prefer having it understood that they co'
by a species offine frenzy - an ecstatic intuition - and would positively shudder
letting the public take a peep behind the scenes, at the elaborate and 1J(J.Cl1lo
crudities ojtlwught..
.. It is m.y design to render it manifest that rw one point in its composltJ()1l
referable either tD aCCIdent or in.tuition - that the work proceeded step by step, 10
completion, with the precision and ngid consequence ofa mathematical problef1l. r,1
... What we term a long poem is, in fad, merely a succession of bnef ones­
is to say, ojbnefpoetiool ~ffects.. ,
1. Cf articolul lui J. S, Mill despre Alfred de Vigny (1838). Writtings oj A~
Vigny, in Mill's Essa/Js on luerature and Society, ed. cit.
'ei pure-: Edgar Allan Poe 53
.~tlJrile.
I lui Longin Despre sublim, in care atlngerea sublimului e
trllt8~ta eu 0 brusca iluminarc, cu 0 fulgerare orbitoare (de unde
C?Il1Pdinta autorului tratatului spre 0 criticii a fragmentului, ca in co­
!?I t:tariile prilejuite de pasaje din &:pp~lO, Horoe~, ~ern~ste~e, Platon!
me .. traglCl etc.). Edgar Poe este msa un longtrnan ~l prmtr-o alta
~~~Itura a gindirii sale critice: §i anume prin referirea efectului pn­
tra~al a1 poeziei la suflet, ca distinct de inteleet ~i de sensibilitate.
: asero enea, exista multe puncte comune lntre felul cum i~i repre­
zinta Poe ideea de Frumusete §i conceptuJ longinian al sublimului I.
Simpla subordonare la tradipa longiniana (cu diverseIe ei rarnifi­
ca~i preromantice §i romantice) nu este insa in masura sa puna in
lumina imensa influenta a doctrinei poetului american in dezvoltarea
teonei modeme a poeziei. Astfel, M.H. Abrams nU-§i da seama ca tot
ceca ce este longinian la Poe capata un sens complet nou, cii aceste
demente sint structurate lntr-un context care, din locuri mal mult
sau roai purin comune ale romantismului, Ie transfonna in anne
impotriua romantismului; eli adcvarata lor funcpe nu este una pur
afirmativa, ci una de dialog, mult mai complexii ~i, in acela~i timp,
mult mai feeunda; ca, de pilda, intre ideea de Frumusete la Poe §i
aceea de sublim nu se poate stabili 0 ecuatie perfecta, intrucit pos­
tularea Frumusepi ca ,.singurul domeniu legitim al poemuluiu im­
plica respingerea globala ~i hotiirita a tuturor forme1or de profetism
romantic (social, moral etc.); ca, spre a da alt exemplu, notiunca de
sujler - cum se va vedea mai limpede in cele ce urmeaza - presupun
o critica atit a intelectualismului (care nu e 0 noutate la acea data
cit ~,i una, foarte preeisa, a esteticii sentimentului, care echivala
~a eu expresia pasiunii (ceea ce e 0 noutate §i in raport cu tra­
d1tla longiniana, §i in raport eu directiile eelc mai earacteristiee ale
esteticii romantice In ansamblu),
Pi ~ revenim, insa, La analiza propriu-zisa a poeticii lui Edgar Po~.
~~d de la teza ca "Beauty is the sole legitimate province of the
P!inrn. ,.autorul Filosojiei compozipei reafirma, tusa cu implicapi noi,
_ ClPlul coleridgeian al pl.dcerii: exista, arata el, 0 placere specifica
r;:a m~ intensa, iniilt:atoare §i pura - care deriva din contemplatia
' .. in~e~~; a~easta nu e 0 calitate, ci un eject., exprimindu-se printr-o
Initn,.!lsa ~I pura elevatic, a sufletului - nu a intdectulul sau a
ca1e~l . 0 as.tfe.l de partieulara. elevatie a sufletl.Llui poate fi atinsa pe
tea mat directa In poem"
1. Cf M
'. Q •• H, Abrams, op. ciL, pp. 136-137.
.. '. .n Inten..'iI? and pure elevation of soul - not of intel/ed, or of heart.
a
.. l 'JSt readily attained ill the pOem..

54 Matei Ollinescu - Conceptul modem de
Adeuarul !ii pasiunea (unul fund satisfaetia intelectului, cealaJta.
eonsti~d mob~ul inimii), .lara a trebui _~ ehip n~esar eliminatt
din poeZle ca nJ§te eorpun absolut strame, trebwe subordol1at.
telului suprem: produeerea acelei stfui inefabile de elevatie spiritu~
definita mai inainte. lata chiar textul lui Poe, [oarte elocvent prin ti
insu§i: "Astlel, obiectul Adevar, sau satisfaeerea intelectului, ~
obiectul Pasiune, sau tulburarea inimii, sint, de§i pot fi atinse intr:
rnasura in poezie, mult mai direct atinse pe calea prozei. AdevarUI
de fapt, cere 0 precizie, §i Pasiunea, 0 simplicitate (eei intr-adev~
pasionati rna vor intelege), care sint ahsolut antagonice fata de a~
Frumusete care - 0 sustin - produce tulburarea l;Ii desfatiitoarea
elevatie a sufletului. Dar nu urmeaza in aid un caz, din ceea ce an:
spus aiei, ea pasiunea, §i chiar adevarul, n-ar putea fi introduse,
ehiar in chip profitabil introduse, intr-un poem; cad ele pot sluji I;,
limpezirea efectului, sau contribui la tonalitatea generala, a§a cum .
fae disonantele in muziea, prin contrast."" Sa notfun, in treaeat, [eili
subti1 in care Poe rezolva problema interferentelor mtre limbajll
intelectual, cel emoiional §i eel propriu-zis poetic, care poate sa tragi
foloase specijice din utilizarea celorlalte doua: e aici intuiiia foam
modema a unei dialectici a semnificatiilor §i contextelor ca fact
constitutiv al limbajului poetic.
In continuare, intrebindu-se care e tonul eel mai adecvat pent1\:
transmisiunca impresiei de Frumusete, poetul il descopera in Iris­
tete. Frumusetea, in forroeIe ei cele mai inalte, face sujletul sens~
sa se topeasca in lacrimi: tonul melancoliei va fi deci acel pe care
poetul, con!itient de menirea lui, trehuie sa-I adopte ("Melancholy is
thus the most legitimate of all poetic tonesj. Toate aceste pnncipiJ
la care a ajuns pe cale pur deductiva, ar fi fost aplicate cu des li'
vir:~ita consecventa ~i luciditate in creatia Corbului.
Celala1t eseu important allui Poe, The Poetic Principle (1848), rein
§i dezvolta ideile din Filosofia compozitiei intr-o adevarata rnetafiZioi
a frumosului §i eli 0 speciala insistentA asupra muzieii, elem en:
• Now the object Truth, or the sansfaction of the Intellect, and the object PcJs5iot
or the excitement of the heart, are, although attainable to a certain extent in poe: .
far more readily attainable in prose. Truth, in fad, demands a precisIOn. oil:'
Passion, a homeliness (the truly passionate will understand me), which
absolutely antagonistic 10 that Beo;uty which, / mamtain, is the excitement artd .J
pleasurable elevation of the souL It by no means fol(ows, from anything here soP
that passion, or even truth, may nat be introduced. and even profitably introdU
into a poem, for lhey may serve in elucidation, or aid the general effed, as
discords in 11llt.S1C, by contrast.
rile poeziei pure": Edgar Allan Poe 5
'nceplllll •
. al ~i-n estetica de rnai tirziu a simbolismului care, se ~tie, §i~a
capltunul dintre marile modele in Edgar Poe.
a\~~anifestare verbalCi a Frumusetli absolute, poezia l§i realizeaza
esent8 ".i gp.n~a in ~uzica: Pomi~d de la pro~lem~ ritmului, Po.e
'e in Pnncipwl poettc: "SatisIa.cut ill ceea ce rna pnve§te cu certI­
sC~inea ca Muzica, in feluritele ei moduri - metrol, ritmul §i rima-,
n;te de 0 atare insemnatate in Poezie incit nu va putea fi niciodata
~Iimina.ta de un am cu judecata... nu rna voi opri acum sa sustin
absoluta. et esentialitate . Muzica este poate aceea prin mijlocirea
careia sufletul se apropie rnai mult de rnarele tel pe care, atunci cind
r?ste inspirat de Sentirnentul Poetic, se lupta sa-l atinga - plasrnuirea
Frumusetii supreme... Astlel incit nu mai incape indoiala ca in uni­
unea Poeziei eu Muzica, in sensul ei obi~nuit, vom descoperi cimpul
eel mai larg pentru dezvoltarea poeziei. De unde ~i defmipa poeziei
U
"
ca The Rhythmical Creation of Beauty. ~i-n aceasta privinta, Poe
duce mal departe cele mai indraznete speculatii romantice in lega­
lUra Ctl raporturile dintre poezie $i muzica. poezia trebuie sa tinda
spre un ideal muzical nu numai in planul semnificatiilor ei (sa tre­
zeasca, altfel spus, efecte de vag, de indeterminal ~1 indefmitl, dar §i
in eel fonnal, exigentA care preludeaza indemnullui Verlaine: "De la
musique avant toute chose".
Din punctul de vedere al logicii poeziei, teoriile lui Poe sint im­
portante 10 moo multe privinte. Ele implica, in primul rind, 0 sepa­
rare neta intre logica procesului de ereape poetica (scoasa de sub
dominatia spontaneitatll pasionale ~i a inspirapei) ~i logica poeziei ca
atare. Logica procesului de creatie e raponalii in toate punctele ei de
~mire, de~i flnalitatea ei este de a prilejui 0 experientA metara­
onaJa, 0 triiire pur spirituala. Aceasta nu insearnna ca poetul insu~i
nu se ridica in zona inalta §i curata ~i dureros de frumoasa a poeziei
Pl1re: numai ca starea poeticd. nu-i este data dinainte de-a gata, ci
este .rezu.ltatul unei diutllri voluntare, ludde :?i patetice. Poezia nu
:xprr~ ci creeazd Frurnusetea, care e elevaiie, mi§care spirituala
::~n~ton~a; e."'<presia, chiar daca exista, nu rnai e un scop, ci un
LJ nc, oblectul poeziei nu mai e relativul (f./i subiectivul) act de
rh~ ColUenting myself with the certainty that Music, in Its uarious modes of metre,
I. ./ ;un. ClTld rhyme, is of so vast moment in poetry, as never to be wisely rejected
'hat t":: not now pause to maintain its absolute essentiality. 1t is m Music perhaps
Poet!~ Se~l most nearly attain..c; the great end for which, when inspired by the
~ l)e I ntunent, it. struggles - the creatian af supernal Beauty. t...J And thus there
;s/,,,,. UI/r 'Ioubt that in the union af Poetry with MuSIC in its popular sense,
'Ii /he widest field for the Poetic development.
56 Matei Calinescu - Conceptul modem de
'~

comunieare, stabillrea unei eomuniuni emotionale; nu mai e n

transmisiunea vreunei cunoCUjteri (fie ea cit de intuitiv obseura) ,,­ LtUJ'le limbaj ~i
sa poata constitui, ca la romanticii germani, inceputul Unei in estetica lui Baudelaire
fJlosofii abisale, mai adevamta decit cea traditionala; obiectul
devine propria ei ereatie ea tensiune spre absalutul abiectiv §i ina~.
sibil. Frumusetea nu-i alteeva decit expe.rienta acestei maceesib
litap. Dar sa-i dam iara§i cuvintuJ poetului: ,,AstfeJ, cind prin Poezj:
sau prin Muzica, - eea mm vrajita dintre starile poetice - ne s~
topindu-ne in laerimi, noi nu plingem, a§a cum presupune abate!
Gravina, dintr-un exces de placere, ci dintr-o anume petulantl
nerabdatoare mihnire produsa de incapadtatea noastra de a pur:.
stapinire acum, in intregime, aid pe p8.mint, dintr-odata §l pen~
totdeauna, pe acele divine §i dipitoare bueuIii pe care, prin poem, sa,
prin muziea, Ie mtrezfuim doar in chip fugal' §l nedefinit...- Poelllt ca ~i a lui Poe - ~i spre deosebire de aceea a lui Coleridge - doctrina
devine deci un medium, 0 poarta catre altceva, eatre un paradis ref!; esteticA a lui Baudelaire nu are un caraeter, nid macar virtual, sis­
zat, intuit doar vag §i in treacat, inefabiJ in esenta lui. Sarcina poem rematic; ea cste, iDsa, fiira nimic din consecventa unui sistem (fie el
lui este de a se ridica pina la limita de Ja care absolutul poate i ~i implicit) surprinzator de bogata §i de unitari'i in acela~i timp, influ­
pereeput, dar nu ea prczenta, ci ca absentd, cad eJ se manifest; enta- ei (datonta, ftre~te, prestigiuJui §i poeziei baudelairiene) fiind
pentru suflet prin insa§i aceasta absentii. Ar fl, desigur, absurd sa decisiva in constituirea esteticii simboliste f?i, mai mult inca, preves­
se ceara poetului sa exprime acest absolut: tol ceea ce poate §i lrt· tind chiar unele orientari literare uJterioare, pina la suprarealism.
buie sa faca este sa se apropie de el §i, prin creatia Frumusetii, sa· Este ~tiut ca autorul Florilor raului ~i-a insu§it pe de-a-ntregul
sugereze. principalele idei ale lui Edgar Poe despre poezie; "insu§it" este,
Din punetul de vedere care ne intereseaza, raminind la antipodL. intr-adevar, euvintul potrivit, pentru ea adeziunea lui Baudelaire
logidi prozei inteleetuale, logiea poeziei uu mai este, la Poe, analoagi merge nu 0 data pina la simpla reprodueere tara semneJe citarii a
niei ell logica afeetuJui §i expresiei lui, nid eu aeeea organica eseurUor poc§ti, cum se intimpla in Notes nouvelles sur Edgar Poe
imaginapei, ca la Coleridge (de§i n-o contrazice pe aeeasta): ea tinl ~Prefata la .Nouvelles Histoir~s extroordinaires) sau in ceJebruJ articol
sa devina 0 logicci a sugestiei (nu numai teorille lui Poe, dar si sui\.. ~~pre Theophile Gautier. In legatura cu acest caz s-a pronun~at
sau poetic propriu-zis justifidi 0 astfel de parere). Care sint prine: C Iar tennenul infamant de "plagiat", cu toate ca 0 astfel de acuzatie
pille ~i consecintele unei asemenea logici va aparea mal limpede ~~a:e, l~ 0 analiza mal nuantata, ~i nedreapta §i absurda. Fapt e ca
un examen al poeticii intemeietorilor doctrinei simboliste. s:netl~.e lui Poe intre poezie ~i §tiintii, morola, sentiment etc., ca :;;i
in : ulaUile lui in jurul inrudirii dintre frumusete §i meJaneolie, sau
intJU~ uniunii ideale intre poezie §i muziea, smt alit de conforme
dp~~ll S~cturi intelectuale a lui Baudelaire, inci! e cert ca ele i-au
ii lip t, dl.ncolo de orice npatemitate" (astfel de preoeupari superflue
ale i~~~~ In g~n.ere poetului), ca ni~te postulate absolut elementare
inttea e 1gentel eritice ca atare, ca ni~te evidente simple care-§i deriva
- And thus, when by Poetry, or when by Music, the most emroncing of all lOtdeaga autoritate de la ele insele. Pe de alta. parte, cum se intimpla
moods, we find ourselves melted into tears, we weep then, not as the ADi fi Pto",un~ clnd 0 personalitate geniala i§i insu§e§te 0 idee (oricare ar
Grall/na supposes, through excess of pleasure but through a certam peW atticl.tle~~en~a ei), Baudelaire da teoriiJor lui Poe, introducindu-le in
impatient sorrow at our inability to gro.sp now, whoUy. here on earth, at once and ((I,
S( intr~Uilc unei gindiri de 0 extrema mobilitate §i adincime, precum
ever, those divine and rapturous joys of which through thepoem, or through mU'
we attain but brief and indetenninate glimpses. lln "ontext distinct de cel in care fusesera formulate, 0
58 Matei Callnescu - Conceptul modern de
semnifica~e cu totul noua §i, in ciuda presupunerilor contrare d
izbitoare originalitate. ' ,
Despre noutatea lui Baudelaire ca poet s-au spus enorm de I:tlu:,
lucruri. Din unghiul care ne intereseaza acum se poate afinn a ,
poezia lui este in primul rind noua prin con§tiinta critica imanenli
prin excepponala luciditate_a resurselor. Un asemenea simt cn'
este prin excelenta creator. Intr-un articol in care da 0 replica Uf,
consideratii obtuze ale lui E. Faguet despre Baudelaire l , Andre Gi
citeaza unul din acele paradoxuri revelatoare ale lui Oscar Wikle
,.Imaginapa imitii; spirituJ critic e cel care creeaza" aratind ca, aplic<
lui Baudelaire, el ar putea explica faptuJ ca insa:;;i saracia imaginal:!
lui (de care-l acuza Faguet) a constituit un avantaj, "Ie contraignar
a ne jamais tenir quitte son intelligence... son sens critique, d'une
scrupuleuse et tenace fidelite". Aceastil facultate critica, i se p~.
Gide, n separa pe Baudelaire "in chip alit de net de ~coala romat
tica". OriCUID, - caci la urma urmelor e1 nu e strain de un roman~
esenpal - Baudelaire, in mai mare masura deeit Poe (sa nu uitfun:
muJti critici americanl §i englezi U considera pe Poe ea pe una din"
operele lui Baudelaire) a contribuit Ia modema intelectualizare
proeesului de ereape: poezia incepe sa se mediteze pe ea insl!.
Pentru a stabili marile eoordonate mtre care se desIa.!?oarii aceas-"
meditape creatoare de 0 mare complexitate, examinarea scrierilod,
critice este indispensabila.
Lui Baudelaire poezia li apare (chiar daca nu folose§te a~
termeni) ca un act existential, ca 0 decizi.e existentiala . poewl r.
este nid 0 fiintii mai sensibila, mai pasionalii dedt eelelalte, au t:~
nki mal pur, nici mal impur dedt ceilalti oameni, nu este olci tint
Dici batrin, ci pur §i simplu: este. intr-un proiect de scrisoare po!
mica adresata lui Jules Janin (Lettre a Jules Janin), Baudelaire'
spune foarte dar: liTem absurda asupra tineretii poetilor. Nici brim,
nici tinar, el este. Este ceea ce urea. Virgin, el cintd desfrfU~ trea;
bepa."· Drept care, ca §i pentru Poe, inspirap.a in intelesul rom~
nu-i dedt un non-sens. Ca sa insemne ceva ea trebuie pUS!!
OS'·'
1. Articolul a aparut in La Nouvelle Revue Fran~e din 1 noiembrie 19 1.tJIF"
titJuJ Baudelaire et M. Faguet. Asupnl lui ne-a atras atenpa con~19·
blbliograficii B lui A.E. Carter, Baudelaire et 1a critique jranf;lJrse, 1868
Columbia, University of South Carolina Press, 1963. . llfl
2. Trimitenle se fae Ia Baudelaire, Oeuvres completes, texte etabbe et
par V.G. Le Dantec. Edition revisee, completee et presentee par Claude
N.R.F., Blbliotheque de la Pleiade, 1961.
pj
1cst
• TMse abSW'de sur 1a jeunesse des poetes. Ni vieux, ru jeune, iI est. I
'IJ1f ~n.. nt IQ passion, Ie coeur contient Ie devouement, Ie crime; /'!magtn.aMn
qu"l1 veuL Vierge, iI chante la debauche; sabre. l'1vrognene ($.11.).
hllia Poesie.
file Iii lim/Joi in estettca lUI Baudelaire 59
_ - dirccta eu vointa (ceea ce e, in raport cu mentalitatea
leganu:ca, un paradox): "Inspiratia vine totdeauna cind omul 0 urea,
OIl1aJ1
r u inccteaza totdeauna cind el 0 vrea"', - lucru adevarat nu
dar naJ psibologic, ci §i intr-un plan mai inalt, caci decizia poctica e
nU mrsl . d . d .
uila . poezla evrne estin.
~olul- cuvint pe care Baudelaire il folose§te eu prudentii semni­
- tiva - e rezultatul unci iniperi lente !?i dificile, al unui exercitiu
~ator comparabil_ cu ac~l pe care-l p~esupune agilitate~ aCTO?~­
tului: .".geniul (daca totu§J putem num} astfel germenul Imposlbil
de definit al omuJui mare) trebuie, asemenea saltimbancului ucenic,
sa ri~te sa-$i mpa de 0 mie de on oasele in taina, inainte de a dansa
in rata publieului; ...inspirapa, intr-un cuvint, nu-i decit 0 recom­
pensa a exerciti,ului zilnic"" (ArticoIul despre Les martyrs ridicules de
Leon Claudel). In aceea~i directie trebuie inlerprctata metafora gim­
Ulsticii la care trebuie sa se supuna spiritul poetului (cj Fusees, V.).
Citeodatii ideea de inspiratie se asociaza cu aceca de vanitate ~i chiar
de primejdie (n" .de la vanite et du danger de l'inspiration", - unul
dintre proiectele de prefatii Ia Les Fletlrs du maq, cad sensibilitatea
nu numai ca nu ajuta in creatie dar, execsiva, ea il poate dauna
I.Sensibilitatea inimii nu este in chip absolut favorabila efortuJui
poetic. 0 extrema sensibilitate a inimii poate ehiar dauna in aceastil
privinta" - scrie poetul in articolul despre Theophile Gautier).
~intr.o astfel de perspectiva e limpede ca a concepe poezia ca pe 0
fUzlune a sentimentului e 0 grava eroare estetica: nIn epoca dezor­
don~ta a romantismului, epoca de aprinsa efuziune, se folosea ade­
st'O': aceasta formula: Poezia inimii ! Se dadeau astfe! drepturi depline
pa~lunii; i se atribuia un soi de infai libili late. ~J cite contrasensuri !?i
~.u~me nu poate sa impuna limbii franceze 0 eroare de estetical
n~: ~on\.i':.e pas~unea. ~im~ eon~ine .devo~entul, crima; [magi-
Slngura contine pOeZla."~ (Th.eophlle GautzeJi
!O~;mSptrCltiOTt uient taujours quand I'homm.e Ie ueul, mais elle ne s'en va pas
" s 9Uand II Ie veu!.
~/~erue {si toutefois on peut appeler aillsr Ie genne rndejinissable du grand
~n ,'lecret I, comme Ie saltimbanque apprenti., risquer de ."Ie rompre mille fois les os
tl!~~vatlt de danser devant Ie public; /...JI'insplfatioll, en un mot, n 'est que 10
.'" Pend de ~'exerci.ce quotidien.
rQl~t SO Qnt I epoque desornollnee du romantism.e, epoque d'ardeme effuSIOn. on
d1tll: d IQ tt.lJent .~ge de cer:r.e fomw.1e: La poesle du coeurl all donnatt aiTlSl plei
Sopr::m
F!/ rte n ; on lui atl.ribuaiL une sorte d'inJaillibiLite. Combien de contre-sens
~, CQ/l!lp meg pew imposer a la langue Jran~ise une erreur d'esthetiquel Le
 Matei caIinescu - Conceptul modem de
60
Polemizind cu .romanti.cll pe ch~s~uni de principiu (p~~a nu .C):
prima"), BaudelaIre este ill acela~l timp un adversar fiira mdulgen;
a proaspetei ~coli rea1iste (ej proiectul de articol-pamfiet intiUU:
Puisque realisme il Y a, precum §i freeventele atacuri impotriva CU·
rentului. ca in artieolul despre Madame Bovary sau in uncle dinlrt
Saloane, eel din 1859 in rarticular). Ceea ce el opune realismul~
imitativ este supranaturalismul. cum nume~te una dintre calita~
literare fundamentale (Fusees, XI), supranaturalism care poate
atins numai prin lucrarea "reginei facultiitilor". lmaginapa.
Ce intelege Baudelaire prin imaginalie ? In articolul despre Thea­
phile Gautier el vorbe~te, la un moment dat, de 0 sensibilitate s~
ciala (cliferita de aceea a inimii prin insa~i natura ei), 0 "sensibilitatt
a imaginatiei'" care este totuna eu gustu~ un soi de intuitie intc
leetuala. am fi tentali sa zicem. Textul fundamental rfunine, insa,
din importantul Salon din 1859. Fata de plata "imitatie a natUIt
(postulata de realism), fata de simpla ~i, in ultima instanta, meet>.·
nica reproducere a aparen~elor lurnii existente, imaginatia inseamru
posibilitatea "de a erea 0 noud lume, de a produce senzatia noulur
F.ire~te, imaginapa nu proceseaza arbitrar, ba cbiar dimpotriva, iJl;i
logica ei, regulile dupa care construic~te ea, nu pot Ii descopen~
decit in zoneIe cele mai misterioase ~i profunde ale sufletu1ui. VO".·
bind de imaginatie, poetul se lasa cuprins de 0 rara exaltare inlt
lectuala: "Ea este analiza, ea este sinteza; ~i totu~i oamem abili::
materie de analiza ~i suficient de apti sa faca un rezumat pot fi Iips:t
de imaginatie. Ea este aeeasta, ea nu estc intru totul aceasta. £I
este sensibilitatea §i totu~i existii persoane sensibile, poate P
sensibile. carora Ie lipse~te cu desavir~ire. lmaginalia este aceea car.ll
I-a invatat pe om sensu! moral al eulorii. al conturului, al sunerul
§i miresmei. Ea a creat, la inceputullumll, analogia §i metafora­
descompune intreaga creatie. §i. cu materialele adunate §i disptlS'
dupa reguli a caror origine nu poate fi descoperitii dedt in straf~
durile sufletului, creeaza 0 lume noua, produce senzapa no u1Ul'
.... elle sait cJwisir, juger, compaprer. fuir ced, rechercher cela, rapid.emenl 51
tanement.
.. EUe est I'analyse, eUe est la syntMse; et cependant des hommes habi~
I'analyse et sujJisammel1.t aples a falre un resum~ peuvent etre prives cl ,
rw.tion.. Elle est ceia, elle n 'est pas lOut d fait oeJa. Elle est la sensibilite. et pou~,
y a des peTSOTlnes tres sensibles. !TOp sensibles peut-etre, qui en sont pnvee . r
s
I'imagination qui a enseigne d l'homme Ie sens moral de la coweur, du contOIi~,.
son et du parfum. EUe a cree, au commencement du monde, I'analogie et l~ ,
phore. Elle decompose tOUIe la creation., et, avec les matenaUX amasses et dIS:::
suwant des regles dont on ne peut trouver L'oTigine que dans Ie plus prof
0 r:
I'ame, eUe cr~ un monde rtlluueau, elk produit la sensatwn du neuf
j)J1II1! ~ /imbaj in estetica lui Baud£laire 61
as ta "regina a facultatilor" este distincta de simpla !antezie, dar
A~ de1aire nu-l citeaza ca autor aJ opozitiei pe Coleridge, cum ne-am
~~teptat. ci ne tru:Ute.1a as~ destul de ob~cura Mrs: Crowe,. car~
:re taeuse remarcata pnn 0 sene de romane ~l povesbn fantastJce ~J
faeea figura de mistagoaga (publicase in 1859 un tratat de
iritism). in The Night Side of Nature. din care citeaza Baudelaire,
~jul despre irnaginatie. inspirat fare. indoiala din Coleridge, are 0
evidenta amprenta spiritualist-mistica: imaginapa "constructiva"
este inTUdita cu sublima forta manifestata de Dumnezeu in creatia
Universului. In fapt, comenteaza. Baudelaire, imaginatia "a creat
lumea" §i ca atare are dreptul de a 0 guvema. Drumul artei nu-i
altul decit acela al cautiirii acestei imagina~ originare. Ne afliim, in
mod aparent eel pulin, in pUna teosofie romantica (Baudelaire a
resimpt putemie, se §tie, seductia ocultismului §i a traciitiei idealist­
magice a romantismului). Uisind la 0 parte astfel de irnplicatli, con­
ceptul de imaginatie allui Baudelaire i:~i destainuie, la 0 analiza mai
delicatii.. adevarata lui boga,pe.
Spre a in~elege in mod adecvat conceptul baudelallian de imagi­
nape este necesar sa urmanm consecin~ele unei opozipi care apare,
sub 0 fonna sau alta, de mai multe ori in paginile sale cnUce: opo­
zitia intre imagina(ie §i natura. Cum s-a "azut, imaginatia are 0
dubla vocaJ;ie: analitici (in virtutea careia descompune) ~i sintetica
fin virtutea careia restructureaza. dupa leg; proprii). Spre a ajunge la
nou. imaginatia trebuie. ded, neapiirat sa nege realul, sa sIarirne
conexiunile in care se prezintii el perceptiei obi~nuite, propunind alte
conexiuni. Noutatea acestora coincide eu idealul de frumuse~e. in
ast~el de conditii, frumuse~ea nu va Ii niciodata naturald, ci antinatu­
;:;a, ~iftciala, rezultatuJ unei idea.li.ziiri care devine posibila tocmai
t:a t~tii. p~teri.i modificatoare a imaginatiei; idealizare care ea insa§i,
pr~ una.gm~tla eu care de fapt se confunda adeseon, nu-i decit un
C~s aJ vomtei creatoare lucide a artistului.
sup ltindu-I ~e Heine, care-§i definea idealul artistic antiimitativ ca
ter:.~reilist ("surnaruraliste"), Baudelaire vorbe§te in act'~ti
de ~nl despre ?elacroix, in Salonul din 1846: "Delacroix. pleaca deci
reprOd ac::st ,pn.ncipiu, ea un tablou trebuie inainte de orice sa
CUIll Uca gmdirea intima a artistului, care domina modelul a§a
care ~reatorul creatia; §i din aeest principiu cl seoate un al doilea,
da.ta o~e a-I contrazice la prima vedere, - anume ea trebuie acor­
Profese o~e ~are atentie mijloacelor materiale de execu~ie. - El
&il.tirea ~a 0 stima fanatica pentru curarenia instrumentelor ~i pre­
IiJ nQe e,mentelor operei. Intr-adevar, pictura ftiIJd arta unor pro­
. ::mamente ~i cerind colaborarea unei muli"imi de caJitati,
 62 Mate.i Ciilinescu - Conreptul modern de 11<. , . Poi in estetica lui Baudelaire 63
~ me~/iJTI

este important ca m1na sa intimpine, cind ineepe sa 1ucreze, cit Raul se face tara. efort, natural, in mod fatal; binele este totdea­
putine obstacole eu putin~, §i sa indeplineasea. rapid §i ~ ,.I- oc\usul unei arte. Tot ceea ce spun despre natura ea rea Sla.­
ordinele divine ale creierului: altfel idealul se pierde." n3 pre In materie de morala. §i despre ratiune ca fo~ raseum­
Respinge:~ natur~~ui ca ideal a:tistic (~tit a na~~ului ex~ t~l~~re. ~i reformatoare, poate fi transpus in ordinea frumosuluj",
cit §i a celli mtem, tmmd de domeruul paslOnal) comClde la Baudt ~~, to"Ja "trebuie C?nside~at~ ca un s~!'tom al gu~tului pent.::u
laire §i cu un refuz al perspectivei organiciste. Produsul imagina~ :<fe8l" ca 0 "defonnalle sublima a natum. Sau. mat departe. U1
creatoare, opera de arta, n-are nid 0 legatura., fie ea pur metaforici ~ezvoirarea elogi~:ui ad~s ~achiajului: "Cine ar indriizni sa atribuie
cu un organism. In descrierea operei de arm, Baudelaire va fol~ artei funcpa sterila de a lItllta natura?"
insistent, in locul eelor organice (alit de importante la Colerid~ Firel$te. citatele in care rasuna. aversiunea lui Baudelaire fa~ de
analogii meeanice §i anorganice. "Nu exista hazard in arta, tot r.atura ar putea fi inmuWte. Atitea cite am adunat sint totu§i sufi­
cum nu exista hazard in mecanicii." Sau: nUn tablou (in acelal ciente pentru a se putea verifica dincolo de orice dubii caracterul
Salon din 1846) este 0 ma§ina ale carei sisteme sint, toate, in ' antinatural, artificial (eu implicitele elemente de straniu, bizar, uimitor
gibiJe pentru un ochi exersat; in care totul i§i are ratiunea de a f etc.} pe care-l va avea totdeauna produsul idea.lizari.i imaginative.
daca tabloul este bun; in care un ton este totdeauna destinat Abisa1 deosebita de ariee reproducere sau imitape, imaginat-ia nu e,
puna. in valoare un altul" etc, in comentariul sau foarte patrunzalC! cum s-a putut vedea, niciodata arbitrara; dimpotriva, ea este, cum
asupra conceptului imaginatiei creatoare la Baudelaire, Hugo Fm ne spune poetul, ,)a rcine du vrai": noul pe care-l deseopera ea este
derich noteazal ca, de pilda, vorbind despre "perfecpunea cristali adeoorat. In Salonul din 1859 se afinna foarte categoric: "lmaginatia
a visului, poerul nu folose§te citu§i de putin 0 comparape intimplB este regina adevaratului, §i posibilul e una dintre provincille
toare: "Ea dimpotriva consfmte§te rangul visului prin asimilarea 51 adeviiratului. Imaginatia e in chip pozitiv inrudita. cu infmitul."
cu anorganicul. [... 1 Prin natura, Baudelaire in~elege vegetativul, dm Cum va explora, in poezie, imaginatia vastul teritoriu a1 posibi­
§i degradiirile banale ale omului. Simbolizat de formap.ile anorgBlli lului? Folosind - ca §i in celelalte arte, de altfel, - inepuizabilele re­
cului, spiritul absolut e inaI~at atit de mult deasupra naturalul: surse ale analogiei §i ale metaforei, In definitiv. ce altceva e imagi­
banal incit se na§te 0 noua tensiune disonanta. 1...1 In ochii II.:. natia decll 0 faeultate de a stabili corespondente, de a descoperi
Baudelaire, anorganicul l§i atinge semnificatia suprema atunci cir.~ QTlalogi~ de a stabili relatii simbolice nebaouite. La. Coleridge, dupa
materialul travaliului artistic: pentru el, statuia inseamoa m.;. cu~ s-a vamt, funcpa primordiala. a acestei facultiiti era aceea de a
mult decit trupul viu, decorul silvestru de pe scena mai mult dec· ~~~l de a armoniza contrariile in structuri organice. Baudelaire,
padurea naturaIa" etc. (p. 53). parasmd tradipa organicismuJui romantic, 0 va fructifica in sehimb
Foarte sernnificative in aceasta directie ne apar, intre altele. mull' ~~a (n~. totdeauna distinctll, dar la fel de puternicii) a analogis­
dintre consideratiile din La. peinture de la vie modeme (1863), p b L De alCI, ca 0 consecin¢ necesanl, marea insemnatate acordata
capitoluJ Xl (Eloge du maquillage) el face un intreg rechizitO rT• drolalemelor de limbaj: caci, intr-adeviir, orice gIndire care pome~te
1\ eonceptiei secolului al XVllI-lea despre natura ~i despre omul naW i~ ,natura simbolicuJui este, intr-un fel sau altul, obligatll sa vada
Natura, argumenteaza Baudelaire, nu poate fi decit in mod erons un,Slstemul de sernne al limbajului un model al inse§i structurii
considerata ca sursa a binelui (~i prin extensie a frumosului); in fo IversuJui.
ea nu inspira decit pomiriIe celemaiinteresate, egoiste, crirniIJ aJl , \.rj~u.~ceas~, ne apropiem de una dintre laturiJe esenPale ale con­
"Treceti in revistii, - serie el - analizat-i tot ce este natural, ~oa~', si CO tIel. estetice baudelairiene. care consta intr-o aplicare riguroasa
actiunile §i dOrintele curatului om natural, §i nu yeti da deo! dOlll;~.tienta.a principiilor fllosoflilor analogice ale romantismului la
lucruri infioratoare. Tot ce este frumos §i nobil este rezul W . C nlUl artlstlcuJui,
ratiunii §i al calculului. [... J Virtutea... este artificiala, supranawf!ll; Sel1l~ eSl.e _un simbol? Etimologic vorbind, nimic altceva dedt un
siune ~Ica Un obiect, imaginea unui obiect, un sunet sau 0 succe­
't" dese1l1n~ sunete etc. care inlocuiesc 0 realitate distincta de ele,
I. Cf. Hugo F"riedrich, strncturo Uricii moderne (1956), in romiin~te de Dl .
Fuhrmann, E.L.U., 1969. trI,. 0, semnifidnd-o. Natura semnului, despre care astazi s

6 Matei Ciilinescu - Conceptul mode/1t cie
vorbe§te atita, a constituit obiectul unor meclitalii profunde fil
§i teologice (si~o!ica ocupa un lac. ins~~.~t intre discipiin~:
logice) cu mult mamte de formarea lingvIStiCll modeme structu '
semanticii §i a semiologiei. r,
Trebuie spus ca 0 serie de ginditori iniluentati de teolOgie
nu mai vorbim de mis~cii propriu-zi:;,;i, au f~~t. tent~ti sa.
intreaga lume fenomenala confonn unor analogu slll1boliC-lingvis
j:
Universul V8.zut e conceput, astfel, ca un limbaj dillin, ca un
sistem de semne, cu sensuri ascunse; un sistem guvemat de 0
a antologiei. E w~or de inteles ca 0 astfel de viziune nu PUU'a d
sa-i seduca pe Tomantici, dintre care mai ales gennanii s-au aVin
in speculalii nu 0 data abstruse in explorarea paradoxurilor
semiologii mistice.
Revenind la Baudelaire, dupa aceasta paranteza, noutatea
consta in faptul ca da un sens exclusiv estetic coresponden~eiI
matica intr-o filosofie analogical intre limbaj :;,;i lume, care aka
esenta coresponden~ei mai largi mtre spiritual :;,;i natural. in a
cadru, imaginatia ar putea fi defmita ca 0 revelape prin limbaj I
tic, plastic, muzical) a acelei analogii universale a ciirei idee 0
volta foarte celebrul sonet al Corespondentelor.
La Nature est un temple OU de vivants piliers
Laissent parjois sortir de confuses paroles;
L'homme y passe a travers des jorets de symboles
Qui l'obseruent avec des regards jamiliers.
mme de longs echos qui de loin se conjondent
Dans une tenebreuse et projonde unite,
Vaste comme la nuit et comme fa clarte,
Les parfums, les couleurs et les sons se repondent. .. etc.
Cuvinte conjuze, simboluri, ecouri, nispunsuri pe care ~ Ie .d
parfumuri, cuIon §i sunete: analogia universala se sprijina 1Il pr:
rind, orice s-ar zice, pe elemente ale vorbirii. Fire§te, Natura de .
este vorba in aceste versuri DU mai este natura pur fenomenal a, ~
cum se lnfati§eaza ea perceppei obi$nuite (care, suferind de 8 S •
bolie, tinde s-o reproduca in imagini imitative); avem de-a face 8l
cu 0 natura spiritualizatii, 0 natura care nu mai este ea insa~j. Cl ,
sistem de simboluri. un limbaj obscur, pe care irnagina{.ia il ~(
supune unOI' miraculoase descifriiri., descoperind sensurilc secfC
ascunse, dar singurele adevarate. Aceasta natura in-formata. de
65
lJ ill esletico. lui Baudelaire
S'
. e de oe~ciute sarcini sp iritu ale, este unu1 din marne mituri
rtlitoa:le iIUpuse de analogismul romantic. Din Germarua, 0
ll1tclcctu a doctrin8. esoterica patrunsese ~i in Fran~, inca inainte de
8st'tl1e?~T''' rnai ales prin marea figura de precursor a lui Gerard de
aau~..... u 1 ie mirare, deci, ca simboli=?tilor de mai tirziu le-a placut
Scrv ~unoasca unele dintrc ideile lor favorite §i intr-un text ante­
~corespondentelor lui Baudelaire, in sonetul lui Gerard de Nerval
US L~ dores:
Homme, libre penseur! te crois-tu seul pensan
Dans ce monde OU la vie eclate en toute chose?
Des/orees que tu tiens ta liberte dispose,
MQ/s de taus tes conseils I'univers est absent.
Respecte dans La bete un espril agissant;
Chaque.f1eur a une ame a La Nature eclose.
'71 mystere d'amour dans le metal repose,
Tout est sensible et tout sur ton etre est puissant.
mns dans Ie mUT aveugle, un regard qui t'epie;
..\ fa matiere meme un lJerbe est attache...
a
Ne Ie lais pas servir quelque usage impie.
Souuent dans I'etre obscur habite un Dieu cache;
Et comme un oeil naissant couvert par ses paupieres
Un pur esprit s'accroit sous I'ecorce des pierres.
.~ev~ind la sensul pe care-l acorda Baudelaire conceptului de
~naOgle .universalii trebuie sa ne referim la un pasaj. foarte cu­
lll~cut III el, din articolullnchinat IUl Victor Hugo. imprumutind de
dll V:edenborg ~i Lavater (cita~i in acest sens) dar ~i de la alti gin­
o ro.mantici, elementele unei teom a corespondentelor, Baude­
au-e"
1
~l in ~cne, ~eezitind sa apeleze la noiiuni matematice (de~i. ~i aici, ca
rr.ate' te.p~.rtJ este vorba de 0 concept,ie mai degraba pithagoreica a
lernotnaucll, ca §i la predecesorul sau Navalis): "Daca extindem
proce~~trat.ia (nu numai ca avem dreptul, dar ne-ar fi infmit dillciJ sa
<U1Cl>vaam altfel) cYungem la adevarul ca lotul este hieroglific... Or, ce
nIl Un este un poet (iau cuvmtul in accept,iunea cea mai larga) daca
Il\l:i 0 traducator, un desdfrator. La poeti 1 excelent i, nu poti gasi
tart rntnclafora, nici 0 compararie sau epitet care sa nu fie 0 adap­
a' llatlc exacta 111 impr~lurarea aclualU. pentru ea aceste
 Matei Ciilinescu - Conceptul modern de
66
compara?i, metafore ~i epitete sint scoase din fondul inep .
universalei Qna1ogy."~ Nu numai ide3e~ d~ ~i expresia pe C<\t1
primesc ele, prezmta numeroase trasatun comune cu acelCG.
speeulatillo r metaflZic-estetice ale poelilor ~i filosofilor rOIna:
gennani. "lntreaga lume - serie Jean-Paul in Vorschule der A n
(1804) este mereu plina de semne; ceea ce ne lipse~te este putin\a
a dti aceste litere; avem nevoie de un cticponar ~i de 0 grama~'
semnelor; poezia ne invata sa citim. Astfel de ginduri revin ~
K ~ urnele careia autorul Florilor raulw a putut fi socotit uneon (de§l
scrierile filosofice ale lui Schelling. care-~i pune in chip definit p;;
blema raporturilor intre imaginile artistice ~i natura (Ob,
Verhciltnis der bildenden Kilnste zur der Natur, 1807}, rezolvind.o
spiritul analogismului (artistul plastic nu imita, in el lucreaza Putt­
creatoare analoage cu acelea ale natum). Fiira paradox, deci, Scht
ling putea afirma in al sau Sistem al idealismului transceruie1
(1800) di natura insa~i este "un poem inehis Intr-un miraculos c:i
secret'. Foarte freevente sint asemenea a.firrna?i in Fragmenrele~.
Novalis. Limbajul apare ca 0 lume de semne hieroglifice a caror C".
noa~tere ne ajuta sa citim cartea naturii, s-o "desclfram". S
tualist, Novalis declara oracular, dar in curentul unei vechi tradill
ca "lumea este 0 metafora universala (Universaltropus) a spiritwUI
imagine simbolica a acestuia".
In romantismul german astfel de idei sint foarte curente $i
roai putea eita numeroase alee exemple. Cu asemenea surse (farA·
fie posibila, totu:.li, 0 stabilire de filiatti exacte), Baudelaire are ~
obsesia dieponarelor simbolice, a ..repertoriilor" analogtce etC. Vn·
bind de stilul lui Gautier. poetul Coresponden(.elor se referB.. exalt
la acel "magnific ctieponar ale cii.ru.i file, intoarse de un sunu divino
desehid in chip precis tocmai acolo de unde poate p:?m cuvin r.
potrivit. cuvintul ume". Cu privire la V. Hugo, BaudelaJrc serle: .'1
in Biblie un profet ciiruia Dumnezeu Ii porunee~te sa miinin Cf
carte. Nu ~tiu In ce lume va fi mincat in prealabil Victor Hugo diet
narul limbii pe care era sortit s-o vorbeasca; dar vad ca texicul .
cez. ie§ind din gura lui, a devenit 0 lume (s.n.), un univers color
. Si nor.LS elendons la demonstrahon (non seulement naus en auon..'1 II' dro~. t .
i1 nous serait infiniment difictle de faire autrement) nous arriUOTIS cl celIe vertr ,
tout est hieroglyphique I 1. 0,., qu'est ce qu'un poetR (je prends Ie mot da~t
acception la plus large), Sl ce n 'est un traducteu.r. un dechiffreur? Chez les ~
poeles. II n'y a pas de metaphore, de comparaison au d 'epitl1Ete qui ne sat!, .
adaptation matMmanquem.em exade dans la drconstance actuelle, parce .5/:
comparaisons. ces metaphores et ces epithetes sont puisees dans l'intpUf
'Onds de !'universelltC' enalogie
67
~ lifllbaj irt esretica lUi Baudelmre
. -i mil?Cator". Natura insa~i Ii apare ca un dicponar eind
e1nd~i~~atii, despre E, Delaeroix, In Salo~ul ~in J8~6: :Pentru E:
;el1e. .x natura este un vast dlctJonar ale eanll pagtn1le Intoarce ~I
crol . (11 un oeh i··
..".!a
V' ",,,It:'! slgur ~J pro fund" .
It COfldi'l t1«..on s iderente, cum apare firesc la 0 iecturB. atenta a
~o; entice baud~lairien~. d.ep~e de a toler~ SU? 0 ..forma s.a~
l~a aproxunapa. sluJesc la m~ti~ea .unel poetic! a n~()rn, 0 P?et1~
1Jl ~at) ca 0 natura. neoclasidi. Ponderea aeordatii problemelor de
h:baj. ca si per.spectiva din c.are sin~ ~Ie atacate. indi~~ insa un sill
d~ gindire difent de. eel c1asl~. LU?ldltatea matematlca e doar un
ijloc de eliberare ~l punere In rm~care a resurselor sugestlve ale
,'Orblrii. Baudelaire vede in poezie 0 adeviirata magie verba-La ­
exnresia pe care 0 utilizeazii de mw multe on e aceea de nvrajitorie
e'o.ocaloare". Poetul e ~i un savant, un geometru. un spirit exact, -:.Ii
un magician: "Exista :in cuvint. - noteaza Baudelaire in articolul
desprc Theophile Gautier - in verb, ceva sacru care ne interzice sa
facem din el un joe de noroc. A rninui savant 0 limba.. mseamna a
practica un soi de vrajitorie evocatoare."· :;;i, in acela~i loc: "Exista in
stllullui Theophile Gauti("r 0 preeizie care te incinta, te uime~te ~i-P
cluce gmdul la acele miracole produse la joe de 0 profunda.. ~tiintii
tnatematica..·.. Altadata, fraza poetica il apare apta de a fi pusa in
~el~~ie eu dilerite forme ~i limi geometnce: ,,01 (raza poetica. poate
lIMa t~i prill aceasta e inrUclitli eu arta muzieala :.Ii eu ~tiinta mate­
matlca)linia orizontala, linia dreapta ascendenta. linia dreaptii des­
~e~~enlii.; ca ea poate sa se urce vertical spre eer tara a gifti sau sa
~a a perpendicular spre iad eu iuteala jnsa~i a greuta.\ii; ca poate
gh~a. Splrala, descrie parabola sau zigzagul figurind 0 serle de un­
l~.n S~prapuse" (Proiect de ?rejata. la Florile riiuIUl).
arb.~gunle stilistice ~i prozoctice nu vor avea nici ele un caraeter
ale ~:ar; .Baudelaire Ie vede ca traducmd neecsitati interioare stride
nev~~del spirituale. Ritmul f?i rima .,raspund in am unor nepieritoare
~trU~t e m.onotonie, de simetrie lSi de surpnza". Analogic vorbind.
tnas ur~ n~oasa a lim bajului poetic corespunde structurii rigu­
e a urnu spiritului. Poem] 0 afinna cit se poate de raspicat: "Caci
n
fr~l1(t l,j~ ~ dans Ie mot, dans Ie verbe, que/que cllnse de $Sere qui notiS defend d'en
d" I>Qrceft~1 d~ husard. Manier souamment une langue, c'est pratiquer une e.spece
. II ne elJOCatoire.
i fa/ ,'J dans le style de nliioplule Gautier une jus/esse qui rauit, qui etottne, et
Olcllh.: ·>or·lf'1 d ces I1\lrades produits dans Ie J€U par une profortde science
'1Inl,j
 68 Malei Ciilinescu ­ C;onceptw rnOde", de
este evident ca retoricile :;;i prozodiile nu sint ni~te tiranli inve
mod arb~~ar, ci o. c~l~qie ~e re~. ce~te de. insa$\ org~.
fiintel spmtuale. $1 ruclOdata prozodiile ~l retonea n-au imp
originalitatea sa se produca distinct. Contrariul, ~i anume fa I ,
au ajutat la inflomea originalitatii, ar fi infinit mai adevarat/UJ
de vedere potrivnic celui neoclasic, caci la Baudelaire Se PlIne
altele, problema originalitiipi. pe care, dialectic, tocmai restri~
stimuleaza (nu alta va fi opinia lui Valery), in timp ce la doctn.
neoclasicismului regulile &i preceptelc retoricii aveau drep
dintre funcpi de a raiionaliza (ca mimesis ~l independent de on~,
ginaljtate) producerea obiectulul artistic; punct de vcdere PQtnv
insa, §i celui romantic, caci nu-i yorba la Baudelaire nici 0 cJipa ~
originalhate _psihologica", (:inlnd de "etalarea" subiectivilatii, ci
originalitate obieetivQ. definiUl ca pura noutate.
Astfel !ncit originalitatea nu-i un dar sau un dalum al anl~l
ci un rezultat. insumarea unei serti de efortun, cum n.:iese lim
intre allele. din proiectcJe de prefa~ la Florile rdU!rlI: ~Commcn~
une serie d'efforts determinee, I'artiste peut s'c:Hever a une ori
proportionelle". Nu expresie a eului individual. a constimtei lillie:'
personale, ci activitate, creatie. depasire a unei succesiuni de ~b.
cole (poetul vorbeste undeva de ..mon gout passionne de l'obsl
- aceasta este. penuu Baudelaire, adevarata ~i singura onguJalil
Cum s-a vazut, intemeietor al esteticii simboliste. BaudelaIre:·
un element de baza al doctrinei sale din coresponden~a intre 1Wl'
limbaj. Adoptind logica anaJogica pe care ne-o propune poetul, ace;
corespondentS. implica 0 identitate ascunsa: lumea e Jimb~. lirn.
insu~i e 0 lume; actul poetic devine un act de crca\.ie in o~u
fiintei, iar poetica - poate Tara ca autoIUI FIonlor mulut sa aJ
con§tllnta absolut !impede a faptulUi - devine un rei de ontolOgle
In astfel de coordonate, sugestia nu row este un simplu miJI' .
poezlei, ci finalitatea §i totodata substant:a ei: ea de:."vaJuic rlll:
rioasa unitate a lumii §i limbajuJui, mai mult decit aut
ealizeaza, in-jiinteazd aceasta unitate, noua in fiecare clJpa.
. • Car il est evident. que les rheroriques et les prosodies ne sOIlL pas ~e5 ty;
rnvcntees arbltmiernenI, mais une col/eelwn de regle.<; recfnrnees por forgo
meme de l'~re SPirituel. Et Pm.alS les prosodies et les rhetonques II 'on/ .",r
['originalite de se produirP distincternenL Le con/mire. d sauoir flU dies
['eclosion de l'oriqirtLllite, serait infimment plus Ilf-ai
poe tica lui Mallarme
DacA la Baudelaire toate aceste idei sint adeseori implicite, e},
capita 0 expresie riguros clara la Mallarme, care Ie duce la ultimele
lor ronsecinte, dind poeticii sale 0 structura deliberal ontologica.
~allanne §i-a format conceptia sa despre poezie sub inrlurirea lui
Baudelaire !}i, desigur, a lui Edgar Poe, pe care-l dcscopera prin
intcrmediul autOnllui Florilor rdului. Ideile antiromanticc ale celor doi
mae~tri venerap (respingerea spontaneitatii. inspirapei, efuziunii,
I'l'COmandarea travaliului lucid etc.) nu erau totu$i singulare in
Pran~, mai ales dupa 1850.
Luind notiunea de lirism in inteJesul ei romantic (expansiunc
necontrolata a sentimentului), Mallarme se define~te inca de la virsta
d~ 20 de ani (intr-o scrisoare 1 din 1862 adresata lui Cazalis) ca u
~ .versar at lincului, partizan exc1usiv ~i strict al ariei:. "... turbulenta
~~~tn~Ui ax. fi nedemna de acea casta aparitie pe care 0 iube§ti.
d c. Ule meditat indelung: arta singura, limpede §i impecabila, e in­
d~:n~ de casta spre a 0 sculpta religios."· Refuzul tirismului e
Ililb t, I? aeest caz, de un concept pamasian al poeziei: Iirismului
PJin~r~ I se_o~une un ideal de castitate care nu poate fi atins decit
IOa.~/ 0 arta /impede, impecabila, de factura sculpturala. lntr-adevar,
ta!~ .acCste epitete definesc perfect viziunea pamasianii. viziune
. In aSPiratia ei de a fundamenta 0 poetica a rigoril, obiectiva
l~ d~
;i;::le scrjsorile lui Mallarme sint reproduse dupa monumentala bio­
\I;rQ. 1"'l
IUlUl
datoratii lui Henri Mondor, Vie de Mallanne, 2 vol., N.R.F., Galli­
• ~ -42
/a .
s 'n f~rbllience du Iyrisrne seraiL indigne de cetle chaste apparition que tu
IJrlel seu:;~ rndd.iler longtemps: I'art seul. limpide et impeccable. est assez chaste
·rel~ment.
70 MateJ CAlJnescu - Conceptul modern tk
impersonala, propune 0 analogie caracteristica intre P0ezie ~i
tica, de preferinta sculpruTQ.
Cum se ~tie, Mallarme a fost unul clintre colaboratorii antol
poetice scoase de editorul Lemerre sub titiul (de la care aVe
derive nurnele in tregului curent) Le Pamasse contemporain 0:'
1869, 1871), alatun de Leconte de Lisle, J.-M. Heredia, Leon Dil
C. Mendes etc. Prezen~a autorului Herodiadei in grupul Parnas
nu este 'intirnpliitoare. Mallarme datoreaza. intr-adeviir (in afara
Baudelaire ~i Poe) unele dintre indemnurile poeticii sale tirn
parnasianismului ~i tracli\iei pe care aeesta ~l-O revcndica; da~
care nu-l va impiedica insa, in cele din urma, sa conlrazica p
sianismul in toate concluziile lui esen(iale.
A:?a stind lucrurile, se cuvine ca, inalnte de a analiza mai in aIr.
nunt poetica lUI Mallarme, sa incercam ~a definim, in propozitiile
fundamentale, poetica pamasianismulUl. Trebuie sa facem din Cill-'.
locului observatia cii pamasianismul ca atare a contribuit doar
direct la formal'ea conceptului modem de poezie. 0 astfel de at
matie, care ar putea parca prea categorica, se verifica totu!ii imf
realitate de fapt, pe cit de greu de deflllit, pe aUt de accesi
intuitiei noastre intelectuale: e vorba de gustul poetic modem,
gas~te prea pu(ine aftnita\i cu pamasienii cei mai reprezentat:
Baudelaire. Poe. Mallarme sint 1?i ca poeti, :;;i ca poeticieoi, fl
aetuali, interesul pe care-I suscita opera ~i gindirea lor n-a incetat
creasea in tot cursul veacului nostru. Leconte de Lisle, Hered:­
Mendes, Dierx, poeti adeseori impecabili, sint, in schimb, foar
putll cititi astazi, ea ~i precursorii lor, un Theophile Gautier saU I
Theodore de Banville. Astfel incit, nu flmi drcptate observa Cia
Picon, in capitolul despre poezia franccza a secolului al XIX-lea
Histoire des litteratures (Encyclopedic de Ja Pleiade), volwn uJ
referindu-se la prima culegere din Le Pamasse Contemporain, ell!
gere in care intil nim, alaturi de cele cHate, ~i numele altor
(Baudelaire, VerJaine etc.): nDin aceasta pleiada compozml, au Iu
numele de parnasieni aceia care au opus romantismuh.li nu un·
de inventatori, ci un stil de copi~ti: aceia care n-au gas it drurnuJ
poezia noua".
lstoric vorbind, totu~i, rcactia antiromantiea din eare s-a nilS'­
poezia modema nu poate fi inteleasa adeevat tara a se tin<> scarnll
pamasieni ~i de preCUrS0I11 lor Gemlenii csteticii parnaslene .pO!
descopcriti inca din faimoasa Prefata. a 1m Theophile Ga uoer "
ramanul Mademoiselle de Maupin (1836). La drept vorbind. ace:>
11
Prefata. e mai mult ill1 pamOet (contra. critieii vrt>mii. conlra tr\e
71
lUi Mella rrne
. solan utilitare care 0 gu verneaza. etc.) decit un adevaxat
it\.l~ gt'tOliteraI'. Polernizind, Th. Gautier contrapune, totu~i, falselor
(lliUlifcs batute, ideBe sale care, desprinse din ~esatura in care sint
'?:ntt'
ldel pot alcatui, daea uu un program, eel puiill schi~a unui
i1/lIl.'S~ >,;;jt, tic, rezumabil prin formula "arta. pentru artd". Frumu­
progr proclama Gautier. este gratuita: "Frumos ell adevaxat nu e
st'1~\eea ce nU poate servi la nimic: tot ce e util este Ulit."· Litera­
deCI t si artele nu pot intluenta societatea ~i mci nu trebuie s-o faca.
: : ~ste autonOma in ra~ort eu orice .I?0rala~ Gautier previne imp?­
. 'a eonfuziei frecvente mtre autor ~I opera: de l~")t, aceasta dm
:nil este perfect independentil. in raport cu identltatea biografidi a
ceJui care a creat-o.
Atil prin poczille sale (titlul volumului de Snw.lturi oSi camee.
Emala el eamees - 1852, amplificat treptat pina in 1872 - a dobindit
o scmmficaiie simbolica), cit ~i prin indemnurile sale critice,
formulate intr-un stil adeseori capricios. in aIara de amintita prefata ,
in numeroase articole sau in carti, Theaphile GauLier a contribuit la
impunerca 1I11ui ideal poetic diferit de eel al romantismului confesiv
~i personal, care autoriza taate revaxsiirile sentimentului. Si poezia §i
critica sa au Ia baza credinta ca intre poezie si plastica. ar exista
secrete afmitiiti, de pus in valoare pe cit eli putintii. Gautier este un
uizua~ totu! se traduce pentrU el in analogii vizuale. De aid, con­
st~ta inclinare spre descrip\ie, gustul pentru evocarca poetica a
umv~rsului si operelor picturale. De aid ~i cultul Jormei. al trava­
~uIUI formal, pc care romanticii efuzivi il priveau cu un superior
,spret. ~Vcrsul- afirma a datil Gautier - este 0 matcrie straIucitoare
~I dU~ ca marmura de Carrara": s-ar spune ea toata poetica
PlU1laslana sc gase~te sintetizata in aceastil formula Lapidara.
unPromoto: al ~artei pentru arta", Gautier este departe lotu§i de a fi
C8r1 teoreUclan literar; de aceea, influen18- pe care a exercitat-o I~i
j~nu trebuie exageratii) a fast mai ales una de tip aeonceptual si
~tetic Ea a. favorizat mai ales indirect "cristalizarea" sub forma
<:are-! a explicita a reaetiei antiromantice. Astfel incit Baudelaire,
.JI1&gi ~drrura sineer §i care-i dedica Les Fleurs du mal (numindu-l
GatitiClan al literelor franeeze") nu-i esle debitor lui Theophile
~i:r cu. nimic in planul ideilor estetice: de altfel, cum s-a vazut,
tl~ltJi. nU-J pentru Baudelaire. in ordine spirituala, chiar atit de "gra-
CUtn 51-0 inchipuia Gautier. ~i totu~i, in buna masura datonte.
1
d. 11l\y n (.In- '
IItCUmellt beau que ce qUI ne peut serurr .
a nen: tout IX'.
aw est utIle est
 72 Matei CiilineSCll - C(ll1cemul m.odern
lui Baudelaire, Th. Gautier va 11 pentru tinerii Poe~1 din llc
1860-1870 un adevarat maestru. Toastul funebnl a1 lUI MalJ~
seris curind dupa moartea lui Gautier (1873) este in aceasra p'll'lb
deosebit de elocvent.
Succesul formulei "ana pentnl arta" (al carei invcntator nt.
altfel Gautier) s-a datorat, in epaca, in pnmul nnd relat[y
ambiguitap. Singurii care au ineereat s-o apliee eu u anumc n I
au fost unii dintre pamasieni; ~i se poate spune ca. 0 data cu e~
lor, - de~1 reluata, cu un sens diferit, de unii dintre slmbolisQ_
~i-a pierdut orice putere de sugestie, ­ iar tocmai putcrea de sU.l!f:
e esen~iala in cazul diferltelor "Iozinci lilerare". Astazl .•ana ­
arta" are un sunet extrem de desuet: la fel de desuet en sUnetll[
surllor celor mai mulp dintre aceia care au rnilitat in numele Cl.
Revenind la parnasIanism, trebuie sa subliruern eEl ::opre mU
secolului al XIX-lea, subieetivisrnul romantic trece printr-o em
ce in ce mai acuta. Artistul. la antipodul concep~wl c!offilllan
citeva decemi inainte, trebui<:; sa fie impasibil. Impersona~ u
oblectiv. Opera lui nu trebuie sa-I exprime. CI sa incorporeze 0
musete incontingenta. intr-o forma cit mai stricta. r~'1 accst niVI
generalitate. astfel de idel par compatibile, daca nu chiar Idemi
unele dintre princlpiile de baza ale csteticii poe~1i sall baudel
(de altfel, unli dintre parnasleni s-au ~j considerat 10 succesiune,
Baudelaire). La un cxamen mal alent, cliferentcle nll lutlrZle inS!!
se arate: 1a Poe &i Baudelaire, frumuset~a fimd absulllltl., este WI
data. mfmit actualii; experienta ei este 0 expenente'i. a prezen
prin excelenta modema, presupurund ca pe 0 condittI:' sme qua
descopenrea nouluL Af]a-p, in parte. sub influenta elcnismuhll•
Louis Menard (ale carui Reveries d'un pai'en mystique apar in l~
parnasienu sint de obicei an timoderni, cautind Eleea uniuT}e a u
nului cu divinul ("Iumea Fnunosului", dupa Leconte de Lislel intr'
trecut mdepartat, in care secrerul ei ar fi ramas ingropat. Un SOl
neoclasicism eclectic, cu surse greco-latine, dar ~i orientale, nO
etc. se face sim~t la unii dlOtre parnaslerui cei mal J-cpreze..otil.
Leconte de Lisle, bunaoara. in ale sale Poemes am-iques 118;J2l .
Poemes barbares (1862) da dovada de un asemcnea pasclsrn, ( .
radical de acel al romanticilor. In evoearite Iuj precise. SCL!I~I~lI.
l
reci (raceala fiind 0 virtute parnasiana). poerul face nu 0 data _I~·
r de arheolog. Alti pamasieni, un Jose Maria de Heredia. de pil d!!'.
II carui Trophees - 1893 - &i-au avut momentul 1m de vllvlil. dati. \
ccp lulu l de petiecpunc un sens exclusiv fonnal. ceca Cf' $t riis1t1,
in savantele, dar ~I atit de artificlalde restriqii prm~odice pp carl'
73
lUi Ma/lann e
$i in aceQt caz analo~e plastic~ ,jo~di rol~ primordial:
iftIpon.. de spre fannele fixe, nglde, "defmltlve (considerate ca mal
poetol: spre 0 expresie condsa §i lapidard (in sensul etimologic).
durab_.,,.~irea esen~ala intre parnasieni §i simboli~ti a fost sesizata
~'. J M.J!arme, in raspunsul sau ]a ancheta lui Jules Huret eu
de.iJ1SU~ evolutia literara (1891): nCred di - deelara Mallarme - in
~ce prive~te fondul, tinerii smt mai aproape de idealul poetic
~t parnasienii care-~i trateaza inca subiectele in felul vechilor
:sofi ~i aJ vechilor retori~ preze~~nd obiectel~ direct. Eu si~t de J?d­
rere, dimpotnva, cd tr~~Ule jolosita. doar al~a. Co~temp1apa Obl~e­
re~ imagi71ea care-~>t IQ zborul din revenue suscttate de ele, sznt
cin~C: pamasienu, in schimb, iau lucrul intreg ~i-l aratd: prin aceasta
ei sinl lipsiti de mister; ei refu:za spirit.elor acea bu.curie plina de
intintare de a crede cd ele fnsele creeazci. A numi u.n obiect fnseamrui
asuprima rrei sferturi din desftitarea poemului, care este alciituitd din.
ghicirea pupn cite putin.: a-I sugera, iata uisul (s.71.)". Aceste idei revin
intr-un texl din 1893, reluat in Divagations (1897) sub titlul Magie:
.spun ca exista Intre vechile procedee §i sortilegiul, care va ramine
poezia, 0 paritate secreta; [...] A evoca, intr-o umbra voita, obiectul
titut, prin cuvinte aluzive, niciodata directe, reducindu-se la 0 ta­
cere egaJa".
Linia Poe-BaudeLaire-Mallanne, continuata de simboli!?ti, cultiva
nu atit valen~ele piastice ale poeziei, cit pe cele muzicale, care se vor
dOVedi mUlt mal fecunde. Rigorilor sculpturale ale parnasienilor Ii se
VOr ~pune rigoti de ordin muzical; contururilor precise, savante ar­
~nu s.ugestive, obtinute mai ales prin explorarea resurselor de
pO semle ale Jimbajului. Chiar ~i atunci cind va urmiiri plasticul,
~l8. .Sim~olista va prefera formele abstracte, eliberate de tirania
at dtatiVUlU1.: de aiei, elogiul arabesculu~ modul cel mai spiritualizat
.\~nUlul, dupa Baudelaire; "arabesc total" la Mallanne (ef La
altel e. et les lett res). cuprinzlnd insa~i plastica in lirnitele unei
'n a:.gen muzlcale: cad, a§a cum sunetele muzicii n-au nici un sens
~n~a rapo,rturilor dintre ele intr-o compozipe (semnificante tara
\ens ~ l~t: d~nainte stabilite), tot a~a liniile arabescului n-au nid un
~ec~t InJocul pur al relatiilor abstracte dintre ele.
djStinc~ti~a pentru intelegerea poeticii maIlarmeene este importanta
ttrrnell' e Intre cele doua funetii opuse ale limbajului: ceea ce in
l:nttia I trloderni am numi funclia referentiala §i functia poetica. DIS­
~~reu ~ alare nu este noua si, sub 0 forma sau alta, ea a reaparut
tl.l~tinct'n('-a IUnguL intregii istorii a coneeptului de poezie: fie ca
I. ·ltre poezie !?i prom, fie ca opozitie intre logica poetica ~i
 74 Matei CiUinescu - Conceptul modern de
logica inteleetuaUi, sau intre limba,iul emotiv ~i timbajul COne
etc. Noua. §i feeunda este, in schimb, perspeetiva din care cone.
Mallarme "dubla stare" (,,.Ie double etat") a limbajului. El este;~
con~tient, de la bun inceput, ca atit limbajul comun ("come
cum i1 califica ell. cit §i eel poetic (literar) sint alcatuite din a~
elemente; diferenta dimre ele (care nu-i doar cantitativa, ci calita
nu provine, deci, din substanta verbaIa din care sint formate, ci
sensul pe care-I capatii, in unul ~i-n cel8.lalt, aceastii SUbs
Lirnbajul obi~nuit. vorbit, are drept sens obiectele inse~i pc care
desemneaza. CUvintele nu sint, in cuprinsul lui, decit ni§te mYbo
de schimb. funcpa lor este una monetard, de "numerar fadl". AI'
de caracterizari ale "folosirii elementare a discursului u intilniJn
mai multe ori in textele critice ale lui MalJarme: "Parler n'a traita
realite des choses que commercialement: en litterature, eela se
tente d'y faire une allusion au de distraire leur qualite qu'incorpom;
quelque idee"l. Sau, implicind 0 condamnare a unor "ereLij"
unghiullimbajului poetic: "Narrer, enseigneT, meme decrire,
et encore qu'a chacun suffirait peut-etre pour eehanger 1a pe
humaine, de prendre au de mettre dans la main d'autrui en suen
une pIece de monnaie, I'emploi elementaire du discours deSSt'
l'universel reportage dont, la litterature exceptee, participe tout en
les genres d'ecrits contemporains" (Variations sur un sujeq. Fun
lementara a Iimbajului Ii apare a§adar lui Mallarme ea una p'
substitutiva. Cuvintul reprezintd obiectul §i In cele din urma aces
se substituie (ea imagine concretaJ.
Limbajul poetic este, in schimb, un limbaj esenp'a~ in r~
eliberate de orice imagini concrete, brute, se incorporeaza no(l!J
pure, ideile. concepute in linia unui platonism de nuanta partlCU1a:
Dorinta de a "separa dubla stare a vorbirii" i se pare lui M
intr-un moment in care doctrina simbolista l~i are adeptii ei fervet:
unii discipoH directi ai autorului Herodiadel) ca 0 mareii a timpu
o dorinta de netiigaduit a timpului meu este de a separa .r:
vederea unor atrjbu~ deosebite dubla stare a vorbirii, bruta.
imediatii aci, eseniiala dincolo."' Din cuvintul poetic, in a (jl"
vibrape japtul numit dis pare, emana nopunea pura: "sans Is. g
d'un proche au coneret rappel".
1. Stephane Mallarme, Oeuvres completes, texle elabh e( annate par
Mondor et G. Jean Aubry, N.R.F., B'bliatheque de Ja Plelade, 1956.
. Un d~r inclemable Ii moll temps est de separer comme en vue d'a/I,
differelltes Ie double ef(ll de la parole, brut OIA immediat ici, ItJ e.<;sentitJl
75
lui MaIlarme
,'fldl
1 poetic se deplasticizeaza total: a evoca im.agini e funcpa
Ide:~ a Iimbajului "comercial". leleile se manifesta muzical,
1I~j'1111 ade once contur vazut. 0 £ram adeseori citata, dar de cele mai
COo
dll1 nri fAU inteleasa, ilustreaza concep?a mallermeeanii asupra
:e:a
lIlU~tr 'illi poetic: "Spun: 0 floarel §i din uitarea in care vocea mea
oncare ~~tur. ~tceva dedt. caliciile ~tiute, ~;tzic~, se
'nal­ idee insa~l ~I suava, absenta elm toate buchetele. Cuvmtul
~:. (alteori detenninat: trandafir, cnn etc.) are la Mallarme, cum
-' ta Hugo Friedrich, sensul de: cullint poetic!. Cuvintul poetic
8l'3buie sa anuleze caractentl reprezentativ al cuvintului obi~nuit. De
~, in genere, semnul de care se insote~te el trebuie sa fie negativ.
Un cuvir1t poetic presupune negarea sensului (§i ca atare a
obiectuilli desemnat) din limbajul obi~nuit. Limbajul poetic devine
astft'l un /imbaj a1 absentei, fundamentat pe 0 metafizica (expusa in
mai multf' rind uri, in senson, in scrierea neterminatii ~i publicat<l
po.'ltum. 19itur, etc.) care echivaleaza Absolutul eu Neantul §i Neantul
eu Frumuseiea. La nici unul dintre marii intemeictori ai liricii
modeme nu vom infilni a poeticii alit de radical apofatica. recurgind
cxclusiv la categorii negative, ea la Mallarme.
SpeculatiiJe asupra neantului dateaza din 1865·67, cum ne-o do­
vedesc 0 serie de imponante scrison trimise lui Cazalis sau articolul
publicat in L'Artiste (1 februarie 1865) sub titJul Symphonie liLteraire.
,MuzA moderna a Neputintei ­ scne poetul in articolul menponat, ­
ca:e· mi interzici de multa vreme tezau.rul familiar al Ritmurilor, ~i
~a .condamni (dulce supliciu) sa nu fae altceva decit sa recitesc ­
p:~a. in ziua In care rna vei fi inv8.luit in iremediabila ta piasa,
~ctJSUI, si-atunci totul va fi sfir~it,- pe mae~trii inaccesibili a dirOT
tlJ ~~set: rna face sa deznadii.jduiesc; dU$mana a mea, ~i totu§i
callgtclllJla c~ biiuturi perfide §i 1mbatatoare melaneolii, pe i1i dedic,
Citepe ~ !Tome Sau ­ §tiu eu? - ca pe un semn de dragoste aceste
ins;·a nnduri din viata mea scrise in orele clemente in care. nu mi-ai
l!S6~rat UTa de crea1ie sau iubirea sterila a neantului." In martie
ttllUi' ~a1larm~ ii vorbef,'te pe Jarg lui Cazalis de descoperirea Nean­
rcvcl~ . ~ _sentunentul copleqitor §i sterilizant predus de aceasta
tie. In fata con~tiintei ca adevarul coincide cu nimicul, singura
. Je c1i......
,n;" l1lIl!/ . One jletlr! et, hors de I'oub/i ou rna UOlX mlegue aueun conlOUr, en tant
;Ol,'e. I~~~ cllOse d'auLre que les calices sus. musicaremenL se /eve. idee ~l1le el
CJ s'enle de tOlJS bouquets.
(ul ~ Hugo Friedrich. Struetura liricii modeme, trad. cit., p. II l. Ca angine a
\lar.: :ns ',('
propune expresla falosita de Telorica anticii penlru a figure ell" stil,
yurhlrii" (fIos orationlsl.
 76
Matei Ciilinescu - Conceptul mOdeI7l ~
solutie intrezi:irita e aceea de a proc1ama nglorioasele minCiUn
totdeauna, sufletul, visul etc. Un proiectat volum liric Se va ' I
La Gloire du mensonge sau Le Glorieu.x mensonge. Aceasta e nU1
faza, did in iulie 1866 poetul Ii sene prietenului sau: J~i Voj
turisi ea de 0 luna rna aflu intre purii ghetari ai Esteticu _ ca
ce am gasit Neantul, am gasit Frumosul ­ §i nid nu-p p0ti in'
la ce altitudini lucide rna aventurez". Peste un an, In rnaj 1
Mallarme ii sene aceluia:;;i confident al tribulapiJor sale spin
"Marturisesc, In afara de asta, dar numai tie, ca am inca n
Intr-atit au fost de man avaniile triumfuluJ meu, sa ma privest
oglinda. spre a gindi, §i ca., daca. ea nu s-ar afla in fata mesei Ia ~
scriu, a§ redeveni Neantul. Asta Inseanma a-ti face cunoscut Cl\
acum impersonal, ca am Incetat sa mai fiu acel SU~phane pe cart',
cunoscut, - devenind 0 aptitudine pe care 0 are universul spin
de a se vedea §i de a se dezvoJta"... etc. In aceea§i scnsoare p,
vorbe§te de proiectele care decurg din experienta lui: trei poeme'
versuri, intre care Herodiade §i npatru poeme in proza as
conceppei spirituale a Neantului"...
Textele citate sInt suficiente spre a ne dovedi ca NeantuJ de
vorbe§te Mallanne e departe de a fi un concept pur filosofic, in d1;
poate, a unor veJeitap ale Poetului Insu§i. Metafizica mallanneeat1
neantuJui este 0 metafizica esenpal estetica., de§i esteticul e pcoiec­
in ontologie; 0 astfel de proiecpe a devenit posibiJa datorita urr
liberari totale de deterrninari a esteticUlui, Intr-o direc~ie mcepuw;
Poe §i continuata de Baudelaire, la al carei succes (§i impas, t
dara), au contribuit §i suspnatorii "artei pentru arta", de Ja Theopt.
Gautier Inainte. Stabilind drept ~el suprem al artei frumosuJ
incontingent, absoJut, intemeietorii poeticii modeme, dezvoltind
secintele ce decurg din postuJarea unei atare fmalitap, s-au gas1t
fata unui concept al frumusetii accesibil numai via negationis, dint!
perspectiva exc1usiv apofatica: frumusetea nu e nid aceast8, r,
aceea, niei a~a, nici altfel. in ultima instanta, .frumuse~ea _ CUIll'
Intimplii la Mallarme - devine pura negativitate: neanj (absol\l~'
data eu aceasta, estetica se vede transmutata intr-o ontologie.'
generiS. .
Problema centralii a unci asemenea ontologii este fani indo!
aceea a limbajului: ca.ei doar prin virtu~ile negatoare ale Lirn~8J
se poate accede la absolutul \I1d, Ia neam. Semruficatiile onlOLogJ~
funcpunii poetiee a limbajuJui se bucura de un foarte palrtJ~
comentanu in capitolul despre Mallarme din Structura linrn modt
de Hugo Friedrich: "Aceasta dislocare - scrie romanistuJ germ all
77
luI M;J1l1JTTfl
dislocarea concretului - n.n.) inseamna cu mult mai mult
~'orb8 de odanmare artistica. a realitatii_ Ea vrea sa fie un proces cu
c:l"it ~ cOtie ontoJogica, aceJa prin care limbajuJ contera lucrului
,stJtltl1fjcS.rarc il echivaleaza categorial eu absolutul (neantul) ~i care
absen'" IU.!I, prezenta (''ea mai pura (libera de orlce cODcrctete) in
fa~ pn~Ce.ea ce obiectiv e distrus pdn limbaJ, care-i exprima ab­
euYillt.i$i capiitii tot In limbaj, prin nurrurea sa, existenta spirituala.
sentativata astfe! pc cale ontologica hegemonia moderna a cuvin­
~:2. Datorita. unei atare ~i~at:li, dintre li,mbajele tuturor artelor:
li bajul poezicI este ceL pnviJegmt. Tocmat ca unnare a du blulw
:tut al vorbirii (care nu se regase~te m cazu] celorlalLe limbaje
:rostice), limbajuJ poetic paate disloea, dlstruge, sau aboli (cuvint
.t'ScOJi utilizat de Mallarme lumea reala, recreind-o ca absenta. ca
nrant muzical. Functia poetica se rea Jizeaza, a~adar, nu numai
prmlr-u scparare hotiirita de cea utilitara (substitutiva), ci $i printr-o
deJJberata nimicire a acesteia din unna. Foarte dispretuit, aspectuJ
utilitar al mrbirii e nu mal putin important in procesuJ poetic: [lira
negatla lui cfectiva devine imposibila atingerea a insu§i teluJui
pol'ziei. Cad poetul e silit. in fata "clavirului verbal", sa [aca uz Intre
altele ~i de ncuvrnte, apte, cotidiene«. Din Loate considerentele de mal
sus rezulta eft nimic nu e mal strain de idealul poetic mallarmeean
decit plasticul. S-a vazut ca irnaginea e un produs al limbajului ca
mijloc de schimb. Plasticilatea de orice lip e un gemn a1 prezentei, al
r{'alului, al arbitrarului (hazardul) I, doar absen ~a c muzicald. Poezi
_0 artii a absentei, a uirtualitdfii, esen~a ei muzicala fiind opusa on­
C~ror efecle "reprezentative". Mallarme 0 spune fiirii nici un ech.J.voc:
.Opus functiei de numerar faciJ §i reprezentativ, cum 0 considera In
pnmu! rind gloata, spunerea, il1ainte de orlce vis ~i dntee, I§i rega­
~~LC In Poet, prin necesitatea constitutiva a unei arte consacrat
lC\lunilor, virtualitatea...•
IlJrFragmentele citate sint, In majoritatea lor, rodul meditatiilor ma­
lnll:ulale_poetului: reluate In 1896, in RellUe Blanche. sub rubrica
"'ra ata eu sugestii rnuzicale Variations sur un sujet, ele constitui­
nUc!eu] prefetei lui Mallanne la foarte mallarmeanul, ~i ca idei,
In \s%.in accasta privinj.ii ~l urmatorul fragment dintr-o scrisoare caire Coppee
tt:!f J,Ucrul sPrt' care trehuie sa tlndem mai ales esle ca, in poem, cuvintele
lie t~~I_dej~ Sufici:nte c:1e in~~e spre ~ nu mai primi nici 0 impresie din af~ ­
a!l~ d tlIlga unele in altele pma la a parea sa nu mal alba culoarea lor propne,
. ~, oar tranzitiile unei game",
clnfJo~ ':rj:raire d'une fonctlOTI. de numeraire facile et representarif, comme Ie tmile
'.. ,I /'J1lle, Ie dire, avant tout, reve el duml, rclrouve chez Ie PoPle, par nece$­
''''urilJo d'un art consacre auxficnons, sa Vlrtualile.

78 Matei Cillinescu - Conceptu/ mod.e1'rl cle
!?i ca sill, Traite du Verbe aJ lui Rene Ghil din 1886. Rega .
toate implicatille lor intr-o fonnulare sintetica, preCedlndu.~~tll
deceniu: e vorba de versurile programatice din Le TombeQu. d?
Poe (care datcaza dm 1877):
Eux, comme un vii sersaut d'hydre oyantjadis l'ange
Donner un sens plus pur aux mots de La lribu etc...
De foarte tinar, propunlnd 0 concept-ie inalt anstocratica a
Mallarme deplingea posibilitatea (creata de elementele comune
limbaJului poetic ~I ale celui utilitar) de a se patnlrlde in univc
strict al poczlei lara 0 pregatire, fua a ini{iere prealabila. FIOrile
scne cl mtr-un articol dm 1862 (Heresies artistiques: L'Art pour
- "sont unprimecs avec des caracteres dont l'eparJOuissement n
a chaque uurore les plarcs-bandes d'une tirade utilitaire.. Ainsi
premiers venus entrent de plein-pied dans un chef-d'oeuvre.
depujs qu'il y a des poetcs, il n'a pas ete invente, pour l'ecartellltt
de ces importuns, une langue inunacu]Ce, - des fonnules hierati,
dont l'etudf> andc avcuglc Ie profane et aiguillonne Ie patient fatal·
uvinte in care este con\.inut destinul poetic al lui Mallarme ins
caci el se va striidui, intr-un fel, sa invente singur acea .limbs in;
cuJata", acele "formule hieratice" care sa fad imposibil aecel.
nechema\ilor in lwnea de sensuri pure ~i iradiante a poeziei.
Revenind la problema caracterizarii limbajuJui poetic ca at;
Mallanne face observat-ia de 0 extrema subtilitate ~i originalitale
in vorbirea comuna cuvmtele sint izolate, un soi de canlitatl disc!
in timp ce in poezie elc tind catre 0 strocturare continua: versul ape:
astfel ca un "cuvint total" (9i de ce nu intregu] poem?) necunos eu
Limba. "Versul, care dm mai multe vocabule reface un cuvint tot
nou, stram limbii, ca ~J incantatoriu, inchcie aceasta izolare a v
bilii ..."·
Fire~te, astfel concepuUi, poezia nu-l "exprima" pc poet: ea es.t~
$tiintd a legilor secrete ale limhajului. Poetul trebuie sa dispaJ1l
mod "elocutoriu", cedind initiativa cuvintelor: "Opera purii i:n~,.
disparitia docutorie a poetuJui care cedeaza initialiva cuvm t
mobilizatc prin ciocnirea. inegalitiipi lor; ele se aprind de ra-sfringt'.
rcciprocc ca 0 virtuala elira de focun pe nestemate, inlocUind (t
plrat-ia perceptibila in vcchiul sufJu lirie sau in direct1a pcrs ofl
n; qui de plusleurs lIooobles rcfoil. un mot total, neuj, etrr:mger ci Ia 10
I comme mronlertoire, ar1J.eup eel lsolement de la oarole...
9
/III JdI~I/llrmt
_ frazei,'" Nici un loc, in poezie, penlIU sentiment, efu­
nJZlllstli a ; nid pentrU diverse Ie mfuturii personale, pentru ca
dincolo de e e, .anomm ~l pellect ca a eXlstentA e art.a .
eO
tUZ iasrn 1 . J • - d -"
./It.
.'\llll;~t~~rile _ in Inte1esul curent - n-au de-a face eu poezia. E
\/' 'uta replica pe care i-a dat-o odata Mallarme lui Degas
rt CC:i
I .
pllng
ea
caare multe idei, dar nu ~tie sa Ie exprime poetic):
ta s<:urnpul rneu Degas, e fii.cutii nu dill idei, ci din cuvinte".
l~nte sense, unite intre ele dupa legi secrete ~i infinit riguroase,
~, a eonstitW earlea, instrument spiritual, ~i chiar mw mult,
penu'"
nnanatca lotregu .. exJ~
' t ente (cael:
- ' "... t out, au mond '
e, eXlste pour
abO~tir s un livre'1.' I.n concep\ia lui M~e p~a .e~te 0 ~a
ala, un loe de intilnire a tuturor artelof, VlZUale ~I auditive. NO~1U-
mle de sens ~1 scriitura (ecriture) sint esen~iale penlrll intelegerea
p.:lfticii rllallarmeene. Sinteza dialectica a poeticului e posibila 111
pnn \ nod ca fapt al literaturii (in intelesuJ etimologic, In care e1e­
1u
ml'Tltul iundamental semantic e litera, 10 lettre).
Utera c un simbol care permite institulrea unui rit grafic de 0
.~ ..era eomplcxitate; utilizarea ei - din unghiul unei con~tiinte poe­
uee. desigur _ are drept rezultat conferirca llnui caracter sacru limbii.
ntr-adeviir, cele douazeci §i ceva de semne care alcatuiesc alfabetul
a
slnt 0 poarta cam infinit. Mallarme e foartc decls in aceastii privint :
Un miraeol prim aceasta bmefacere, in sensui inalt in care cuvin­
tt'!e, original. se reduc la folosirea, inzestratii cu inllnitate pinel La a
slmli 0 liroba. a celor vreo douazeci de litere - devenirea lor, totul e
mclu~ aici spre a ?§TIi de lndata, principiu ­ aproptind de un fit coro­
r Zltla tipografica."- Cartea nu-i altceva decit "expansiunea totala a
fllcre~•. A citi e, fire~te, un act vizual, dar §i mw mult decit atit, 0
orma de execu(i.e muzicald; cine cite~te - fiind Yorba tot timpul de
~~e,. bJnein~eles _ participa la un concert tdcut in care semnifi­
. rc~ e _ms~i se releva muzical: "Un soUtar tacit concert se da, prin
~mur.a. spiritului care ajunge, purtat de a sonoritate roai sdizuta., la
, nlficatie: nici un rnijloc mental exaltind simfonia nu va Iiosi -
rnu:' /m;:Ullre
) pure lmplique la disparition elOCUlo ire du pOOle, qui cede I'initiatiue
I~S p: s, par Ie heurt de leur inegabte mobllises; ils s'al/ument de reJlets redpro­
'DII',,, ~nune tme uirtueUe trainee de feux sur des pierreries. remplat;anl la respi­
' '!Q p~tiblP. en l'ancien soujJle lyrique ou fa dlrcctum oorsonne/le enrhnuSlaste
'~J.llSe-rt
{in mln.;cle
. prime ce bienfaiL, au SCTlS haut ou les mots, ongmellernent, se
. ;lTe.~ _ ~ d I emploi, dow~ d'infinite JUsqu'il. sacrer unelangue, des quelques fling!
.,_, etlr 'icvenir, tout y rentre pour LontO/ sourdrc, principe - approchallL d 'un
'POsition lypoqrophique
80 Matei Ciillnescu - Conceptul modern
rarefiat ~i-atita tot - din faptul gmdirii. J-'oezla, apropiatB, id
Muzica, prin excelenta ­ nu consimte vreo inferioritate~' Nu :1
deci la Mallanne alit problema muzicalitaW exterioare a P<>e .P
aceea a unei muzic~itatl interne, de ordinul semnificatiilo~ ,
raporturilor lor armomce.
Scrierea !?i muzica, a:?a cum se realizeaza ele in poezie, rep
o reactie fata de aspectuJ sonor a1 vorbirii UZllale, care are ten
sa se dizolve in nvorbclric" (bavardage). ea literatura (in int~!
precizat) ~i muzica, poezia se inalta catre abstrac~iune. Idee, in t
ce vorbirea curenta cade in pruavrageala.. Revine, a~adar, sub 0
fonna distinctia cardinala de care nc-am ocupat rnai SUs: "L"
envoi tacite d'abstraction, reprend ses droits en face de la chu
sons nus: tous deux. Musique et lui, mtirnant line prest
disjonction, eelie de la parole, certainement par effroi de fourrur
bavardage".
Adevclrata poezic, dificilii, presupune un anumil tip de I,
Mallarme - victima aaUtor atacuri opace - nu eZHa sa-~i
contemporanii di nu ~tiu sa citeasca altceva decit un j
pagina ­ argumenteaza poetul intr-un vibrant elogiu al lee
realitate simbolica. Nu numai cuvintele scrise pc ea, dar §i a
curat semnificii: e 0 imagine a ingenuita.~i, a tclcerii. a vlrginitii·
neantului ­ implicind 0 intrcaga -$1 inepuizabilii dialectica. A cin
serie MaUarme; ,,Appuyer, selon 1a page. au blanc, qUl I'inau
lngenuitc, a soi, oublieuse meme du titre qui parlerait trop haUl
quand s'aligne, dans une brisure, la moindre, disseminee, Ie h .
vaincu mot par mot, indefectiblement le blanc revient, tout a IbfC
gratuit, certain main tenant, pOW' conclure que rien au-de'
authentiquer Ie silence".
intr-un plan mai adIne, invizibzl, se desra~oara cintecul: n!-'a1
Ie chant sous Ie texte, conduisant la divination d'ici lao yapp
son motif en fleuron et cul-de-lampe invisiblcs", . I
AstfeJ de idei revin freevent in scrierile lui Mallanne, in modo
mai explicit Insa 10 La Musique et les Lettres (1894). lnlr-o forml,l
concluziva: ..... La Musique et les Lettres sont la face alternlllJ\C
elargie vers l'obscur; scmtillante la, avec certitude, d'un pheno!Ji
Ie seul, je l'appelat, I'ldee."
• Un solit.aire tacit..e concert se donne. par la lectvre, Ii l'e.spnl qUI
une sononte moindre, la SIgnificatIon: aueu.n moyen mental exaltwl( la SY1~dl
ne manquera, rarejie el e'es/ taut ­ dll fait de III pensee. La Poesie. prue/UJ
Mllslque, par excellence - ne consent pas d 'in/eriDri1£.·
81
/IIi }In/lorme
de arta totala ­ pe care 0 identifica poeziei - Mallarme i-a
Idt~ intr-o masura lui Wagner, pentru care avea 0 mare ad­
'~IO~ dar nU lipsitii de unele corective care meritii. sa fie consem­
I18tJ~: (lin cele spuse pina. acum rezultii. eu suficientii. claritate cii
It' • '. uucle corcspondente intre conceptul wagnerian de ..drama
e.~~caIa' $i eel mallarmeean de npoezie". ambele vizind spre 0 sln­
ttZll a ~""eJOT
!I1U? sprc a unificare structuraJa a diversita~ii lor intr-una
j1J • ,
. gura dintre ele.
~JJ1MallaJnle, identificindu-se eu spiritul francez, respinge insa "drama
uzica!a", pe O1otivul cii n-ar da libertate (0 libertate des1gur rigu­
roasa) invcotiei, ba chlar - ca intruparc a Legendei - s-ar opune
aresteia, Fraza poetuJui e bogata in sugcstii ~i ea poate fi consideratii
() excelenta caracterizare a intcntiilor profunde conpnute de poe­
sa: ,.Dad spiritul francez. - scrie e1- strict imaginativ ~i abstract,
di'clpoeriC (s.n.), aruncii vreo sclipire, nu va fi astfel: ii repugna, intru
aceasta de acord cu Arta in integritatea ei, care este inventiva,
Legt"nda.··
Ca l;?i pentru Baudelaire, esenta poeticului estc pentru Mallarme
UIlClginativii. Dupa cum s-a vazut, pentru autorul Florilor rr:iului ima­
ginatia creatoare presupunea doua funet.i.unl complementare, una
distructiva, cealaltii constructiva: imaginatia "descompune" intreaga
.creatie" (natura) ~1 din materiaJele astfe1 ObtimJte "creeaza 0 lume
noua, produce senzatia 110ului". Primordial, imaginatia se opune deci
naturii; de aid intregu1 cult baudelairian al artificialului (§i aJ
~od~rnitlittiJ Din dtatul de mal sus s-a putut observa ca Mallarme
grabUe~te 0 ecuatie in !inti man asemanatoare intre poezie, imagi­
darre abslracpe ~i inventie; in contrast cu Iegenda care are un mod
fi
e ~ I asemanator cu acel al naturii (ciici se opune creatiei).
cx<:..~Plo~nd lumen virtualului, imaginat1a devine 0 facultate prin
tiu~ enta abstractiva, ireallzanta, am putea spune, prin abstrac­
~lIp~~~atura, ~a Mallarm~.in La•. musique et. les le~res, nu
inVent" ada~sun "m afara ceta~or, efuJor ferate ~I a mat multor
de a ~I fOrznlnd materialul nosuu" Singura disponibilitate e actul
'TtuneCS~o~~ raporturi; raporturi care pot fi socotite ea proiectia
:Jrnp~ "~~an Interioare", extinzindu-se ~i simplijicind lumea, Proces
"at!' 'Ie(\ ~ eu acela aJ creatiei, presupunind "no~iunea unui obiect
apa, care lipse§te" (,,A I'egal de creer: la notion d'un objet,
Si I' 1l1
t e: JraTlroi,o; stndemenl imaginatif e( abstrait, done poetique (s.rt), jette
t{o'.. 'j., sera pas OlftSI. iI fI?pugne, en cela d'accoro alice l~\rl dans son
est UllJerttet,r, u la Leqende.
 82
Matei caJinescu - Conceptul mod
ern a"
ecbappant, qui .f~t defaut".) ~ara indo~aHi ca imaginatia e in •
rind responsabila de acel nuracol pnn care un fapt at n ," originll e poeticii antipoeticului

transpus fn "a sa disparitie aproape vibratorie cOnIonna ~

vorbirti", numai ca din eJ "sa emane... notiunea punl". La M
imaginatia poetica nu num.ai "deseompune~ (spre a compUne
noua), nu numal moclifica, defonneaza, artifieial.izeaza, ci ireQ~
lumea 'in favoarea unei pure virtualitati abstraet-mUZicaJe
coincide eu absolutul sau eu neantul sau eu tdcerea; absol '
tacere, aecesibile prin limbaj, incununan ale unul Uria§ efo~ Ut I
de a irealiza Iumea intru frumusete pura, nu numai mcontin
dar ~i inexistenta. Cum am mai ar.iitat, ontologia estetica· a
Mallanne are un inalienabil earaeter apofatie. Poezia este ))entnJ
un sistem infinit riguros de semne (opus deci oricarui hazardl,
care nu semnifica decit nimicul. Ajungem astfel iara~l la as
Latura eea mal origioala a contribuliei lui Victor Hugo in cadrul este­
entral a1 contributiei ma.l1anneene la estetica poeziei: intemeierta romantice a constituie lara indoiala teoria sa asupra uritului §i
defmirea unui limbaj poetic complet izolat de limbajuJ obi~l1U1t, ~escului, formulatfl in Pref$ la Cromwell (1827). Terenul fusese
limbaj care, ideal vorbind, este unicul limbaj esential §i cu adev' ·tit in accasta privin~a, mai ales de teoreticicnii englezi~i ger­
universal: aceasta insa eu pretul de a nu mai comunica nimic sau
a comumca daar nimieul. mam, preoeupati de a defllll noliuni cum SlOt acelea de "golic",
.gTOlesc", "interesant" etc. E totu~i meritul lui Victor Hugo de a fi
reabllitat uritul ~i grotescul, facind din ele categorii estetiee de sine
l:atatoarc.
Poetul franeez merge pina acolo iocit vede in irnbinarea grotes­
1l1ui cu sublimul sernnul disLinctiv al geniului modem in raport Cll
eel antic: ." .sa incercam sa aratam ea uniunea fecunda a tipuJui
grotesc Cll l1pUl sublim este eea care da na~tere geniului modem,
alit ~ complex, alit de variat in fonnele sale, atit de inepuizabil in
Yile. sale, ~i cu totul opus prin aceasta uniformei simplicitati a
,lUlu. antic"". in argumentarea sa, Victor Hugo invoea inca princi­
"~l. Imitafiei (arta e datoare sa imite natura) dar deloc in sensul
~I:' I:are afinna ca imitatia trebuie sa fie conforrna "gustului",
dele tIVa, arta trebuind sa "rectifiee natura", sa extraga din ea mo­
a~l~rfect~
ta
etc.). Pentro Victor Hugo, doar 0 im.itatie integrala poate
flU re artCl, aJaturi de adcvar, bogatla: 0 imita\ie care nu numai ca
bUill sPlnge Uritul, dar II §i valorifica. "... Ca abiectiv alaturi de su­
tl:~ ~ ~ctie Hugo -, ca mijloe de contrast, grotescul este, dupa noi,
el". ~ bogata sursa pc care natura 0 poate pune Ia indemina
e altfeI, ,Jrurnosul nu are decit un lip; uritul are 0 rnie".
,p.S,,'1Q
hI"l YOns de !ain~ voir que c'eS! de la !econa.e union du type grotesque au
b: e que null Ie genie mod.eme, si complexe, Sf /Jan'!? dollS ses [ormes, si
·It)li,, .. dan.o; ses creations. et bien oppose en cela r.i I'uruforme simplicit
,
84 Matei Cfilinescu - Conceptul modern
Reprezentarea exclusiva a frumosului ar dllce la monoton'
tului ii revin: de:i sarcina d~ a produ~e. impresia d~ dive;SI~1
mai mult dC?lt a ti.t '_ ~~ a .asoCla p~rcept.iel frumosul~. daca ll1.t
parat senzatIa rantatu lUl, eel pU\l!1 pe aeeea a relaUVlta\ii lUi
torii. Reabilitatea uritulw !1i, 0 data eu ea, apropierea POeziei d
var, ii apar lui Victor Hugo ca ni~te consecJn\e ale viziunii e
(notiunea de romantic ea $i la toti predeeesorii sau contemporan
lI
are un sens foarte larg, ea inglobInd toate produsele artistice aJr
cre~tme): nCre~tJnismul duee poezia ciitre adevar. Asemenea"
muza. modema va vedea luCTUlile eu 0 privire mai malta ~i mai til
Ea va simti ell. nu totuJ in ereat-ie (natura, TLn.) estc omene:ste ':
mos, cii uritul cxista In ea alatwi de frumos, difonnul warun
grapos, groteseul in spateJe subJimullli .. .',. Gmul n-are mei Wl
sa-J rectifiee pe Dumnezcu f;)i, de altfel, 0 ,,natura. mutilata." de.­
purificata, nu va mai fi nici frumoasa. Muza modema va pw.
deci "asemenea naturii, amestecind in ereatille el, fara sA Ie
funde Insa. umbra eu lumina, grotescul cu subl1mul" etc.
Ne aflam, fiira indoiala, departe de spiritul in eare Boileau lrel
du-i pe antici) vorbea la mceputul Cfntului alllTlea al Anei poetic
n n 'est pas de serpent, nf de rrwnstre odieux.,
Qui, par l'art imite. ne puisse plaire aux yeux
'un pinceau de/kat I 'artifice agreable
Du plus affreux objet fait un objet aim able.
ntuJ la care se refera Victor Hugo trebuie so. produca irnpre.
unt, sa. nu se confunde cu fiumosul, sa DU fie supus - cum P ,
nizeaza clasicii - unci eonverslLlni. Grotescul nu va mai deven l
obieetul unei ,jnfrumuse~fui", prlntr-un "artificiu agreabit. t
tinde sa-~i pastreze in reprezentarea lui artistica toate caracreIlS
lui, neal terate ,
Doctrina hugoliana, stimind un nou interes pentru urit ca Ill'
litate ~i continut al artei, a avut 0 incontcstabila importan~a iato
fiira a eontribui insa in chiP direct la formarea poeticlI rnod err
"antipoeticului" Dupa cum s-a v9.zut. 1a Victor Hugo f:rWno~,
uritul, sublimul §i grotescul (in proiect-ia artistica). fiind core
nu ajung niciodata sa se confunde. Ele ramin intr.atil de dls"1
• Le christiGnisme amene la poesie d /a verite. Comme IlIi, la mUse
uerm les chases d 'un (X}up d'DeiI plus ham et pltlS large. EUe senura que t,
/a creation n 'est pas hwnainement beau, que Ie laid !J exrste d rote dll
dijJorrTlE pres du gracleu~, Ie gmte~e QlJ revers du "'l.lbltme ..
:Ctla~ 85
.. ( contaminare reala intre ele nu este posibila (ceea ce ar
I rll
el
e'legitimitatea unei descrieri a frumosului in termenii un­
upun ~
. I invcrs ).
ulUJ ~ 'r \'nrbind. predominan~a grotescului intr-o perioada de afir­
Islal"1 ..;dt:. de-a treia civilizarliu se datore§te exclusiv "febrei unei
!JU\~..~ irnpotri va clasicismului antic. nE adeviirat - scrie Hugo ­ ell.
. ~aCtU asupra. careia ne-am aprit, predominanta groteseului
1/1 ~ublimului, in literatura, este viu marcam. Dar avcm de-a
asup CO febra unei reaeli-i. cu ardoarea unei noutati care trece; e
fa: UI val care se retrage put-in cite pulin· Tipul frumosului i~i va
~pAta in curind rolul §i dreptul sau, care nu sint de a exclude
ccISla1t principiu, dar de a prevala asupra lui."· Dupa retragerea
;aJulul celui dintii s-a produs ill sflT~it echillbrul intre cele doua
principii. .Cele doua genii rivale (al groteseului ~l al sublirnului, n.TL)
~ll1nesc dubla fiacfua. §i din aceastii flacara il~ne~te Shakespeare.""
Combinarea frumosului eu uritul trebuie sa. aspire deci spre 0
ibrarc a eelor doua eategorii (in conformitate. de altfel, eu unul
din marile postulate ale estetieii romantice. aeela al armonizarii
rontrariilor). in deeeniile unnatoare, distinet-ia hugoliana va fi
lerlaborara din puncte de vedere noi ~i cu imprevizibile eonsecinte
jlenlru conceprul insw~i de poezie modema.
Edgar -Poe, care nu-!}i pllne in termeni teorctici problema uritului.
~rop~nea 0 conceptle a frumosului ca absolut. deci ea pura ~i inae­
ceslblJa transcendenta, AeeastB. frumusete etema ~i supramundana
flOalf ~.doar vag intuita, In rare clipe fulgurante. Psiho1ogic vorbind,
~Illpresiile care sint moo compatibile eu idealul de frumuserc sint
:1ea de tristete, melaneolie, chiar bizarerie. ldcile tree la Baude­
p~. care ved: ~i el in frumusete, in mai mare masura inca decit
nece~n.rl ~au" accenteJe stranii, ciudatenia. neobi~nuitul.
1ll'U fi~rOleetlile el relative in lumea aparente!or, frumusetea nu va
anu~ I~compatibila eu eeea ce ar putea fi soeotit urit, eel pu\ll1 eu
banal~1 ~nne ~e urltului care se sustrag sau se 0PUD dominatiei
"ft • UI St utllului (banal = uW = hidos e 0 ecuatie baudelairiana
1CilI
"A fi Un om util mi s-a pfuut totdeauna un lueru hidos"
nest
du IIrai de dire qu'a l'epoque ou nous venons de rwus arreter 10 predomi­
lAIle leuratf!&[lJ.e sur Ie sublime, dOllS les letlreS, est uiuement marquM. Mais
~ It: d~ reaction.. une ardeur de nouveaute qlli passe; c'est Ie premierJlot
~ I'Q~ Q peu. 1£ type du beau reprendra son role et son droit, qui n'est pas
,_ ..lrep· .
""s rle.. - I1nape, mais de prevoloir sur lUi.
- .. {Mnies rivaux unissent leur double flamme, et de cette jlamme jaflllt

86 Matei Ciilinescu - Conceptu.r rnocte~ de
noteaza poetul in Mon coeur mis d nu. Altadata, utilitatea e
drept repugnantc1. in schimb, grotescul sau oribilul VOt fi inC;>.~l
adjective putemic aprcciative, ca, de pilda, in aceasta fraza I~(j~,
Salonul din 1859: ,,Les artistes modet?es negligent beauco at
ces magnifiques allegories du Moyen-Age, ou l'imrnortel ~p
s'enlac;ait en folatrant, comme il fait encore, a I'immortel hoI,
Revine lui Baudelaire ~i indemnul de ongine hugolianii. la Il1
narea grotescului, dar nu cu sublimul, ci eu tragicul: "Am Cl:r.
grotescului eu tragieul este agreabil pentru spirit. a~a Cum
discordantele pentru urechile blazate". Ne aflam totu~i foarte de
de modul de a gindi al autorului Prefetei la Cromwell. Justifi
amestecului n-o mm gasim in natura, ci intr-un efect psih
intenp.onat. Placerea pe care 0 deriva spiritul din imbin:~
grotescului cu tragicul e asemuita. apoi, in chip revelator,
plaeerea ureehilor blazate la auzul disonantelor Aeeasta blm
va spune cuvintul ~i in ceea ce prive~te idealul propnu-2is
frumusere, eare incepe a fi defmit tot mai mult prin con
negative (psihologice, morale, metafizice etc.).
Frumusetea inceteaza sa rom reprezinte (ca la Vietor HugO!
monia, regularitatea, ameninrate de monotonie in absenra w'ituJ'
frumusetea se smgulanzeaza, devine in tot mai mare masurB
tiva: astfel incit, pe nesimrite, unele din vechile atribute ale u~
evin atribute ale frumuse\ii ... intr-o pagina devcnita celebra It
Fusees Baudelaire anexeaza frumosului 0 serie scmmficativii de
tete: frumosul feminin e ardent, trist, putil1 vag; el va compor
idee de melancolie, de oboseala: .....misterul, regretuJ sint de nsel1l
nea caractere ale Frumosului. Frumusetea virile. perfecta j~l ga
(asociind trasaturi ca insensibilitate, forta n.eJolosita, nenorocire) III
parea in Satan ­ a9a cum iI vedea Milton". Florile lui Baudel
IT deci nit;;te flori ale rciului.: in mod aproape obligatoriu. lli.
Estetizarea uritului se produce. de altfel, ~i independent de H.
mai intii printr-o estetizare a valorilor morale negalive. ~e. °di
deschisa de satanismul romantic. Senmificatiile direct :'11 U1
polemice implicate intr-un asemenea proces nu trebuie igno(ll.te
un~ dintre la~e lui, spiri~l romantic ar putea fi lr:t~ti:'lal;:
fone ca un 501 de Proteu, umt cu un demon al negatic1: u~ "
care a incetat sa mai fie un zeu al mimesis-ulul spre a devenl :111'::.
la rei de polimorf, al contradietiei ~i al subversiurui. Bine ~i ra Ll .\.
mos ~i wit, adevarat ~i fals vor dobindi in limbajul rorr:a:.
imensa labilitate scmantica, apte de a intra in schcmelc d1tU ,
eele mai derutanle. Pe aceasta lime, Baudelaire ne apare ca
8
, uatorli romantismului, ai gustuiui romantic pentru
COn un
e.
.~ ~icesudar
e irnbatato r in prostul gust - serie poetulln Fusees - este
cerll ":'llocratica de a displace". Uritul, in toate formele lui,
Ii cuJU\at in acest sens. Stupidul, banalul, ~ablonul incep sa
itt sa fie reabilitate. Baudelaire nu ezita intr-un moment desigur
exasperate sa v~rbeasca. d.e poncif .ca d.e un produ~ al geni:uui
r un pondf, c est Ie geme. Je dOlS creer un ponell" - Fusees).
co cit e mai mare originalitatea, cu alit devine ea moo repede ~i
('pro banalitate, pina la a incorpora insa~i ideea poncifului.
fund
: ~i rationarnentul exact invers este legitim. Ponciful poate aparea
un semn a1 valorii, in ciuda oriciiror aparen~e.
De:t\'Oltindu-se eonseevent asemenea postulate, se va ajunge la 0
telica de lip fundamental polemic: atit valorile pozitive cit §i cele
ive dcvin modalitaP. ale sfidarii convenpei; untul, amorful, res­
ping8torul etc. vor submina un frumos convenponalizat. dar cum
untul insu~i c apt sa devina convenpe, frumosul poate fi folosit, Ia
rindullui, spre a-I rastuma. Alit frumosul cit ~i uritul vor capata
Iunctii exclusiv negatoare. intr-un nou sistem retorie antiretoric.
Baudelaire este in aceasta direcpe doar un punct de pomire. Aspi­
TaPa spre 0 poezie pilla este la el 'inca prea putemica spre a logadui
aces dislocare a poeticului care caracterizeaza mi~earile mai noi ce
stau sub semnul unci revolte literare totale.
fstOri~ vorbind, prin 1860-70 incep sa se diseearna prim ele semne
~nel .adu:ci erize a ideii de artii.; cnza manifestata intr-o gama
~ ~olt dJZarInonica, de reacW antiartistice. lndiciile se pot re­
'a d' in operele unora dintre cei pe care Verlaine i-a botezat Poeles
ll/~ its, la Tristan Corbiere, bunaoara, care intr-un Doem din Les
Itrs Jaunes (1873) declara foarte caraeteristic:
L'Art ne me connait pas. Je ne connais pas l'Art
r<:;a.)
l.lt;:;:ai !nsemnail reprezentanp ai reactiei antipoetice din aceasta
~~lrl! :el: , .1n~a. tara u:doiala ~uu:~am.ont ~i .Ri~b~Ud, figuri
rnt
Iillll~ a . mal smguiare, to care vutom avangardlsti 1§1 var reeu­
~bau:roape tara exceppe marli precursori. Nici Lautreamont, nid
I~lidge n~ pot fi considerap ni§te teoretieient, 8&a cum fusesera
ri:lr..a in~. oe, Baudelaire, sau cum era Mallarme; revolta lor Im­
Pl-l'\r- r,a nd:s eon (mai freevent decit am putea sa ne inchipuim)
'!c'\lee; mal mult chiar, dintr-un anumit punet de vcdere,
 Mat~i Calinescu - Conceptul modern. de ,we poetiCii antipoeticulur 89
88

con§tiin~a critica imanenta in scrisullor e poate mai puternica d . ri bine), aceasta nu este alit de u~or pe cit credem: iam ce voiam
la toti predecesorii lor: 0 con§tiin~a critica absoluta, esential ito ~nde~n. De aceea voi face toate eforturile ca sa ajung la el. Daca
§i esential tragica in acela§i timp. Gindirea lor estetica rnanifesta sa sp ea opre~te subtirimea fantastica a celor doua brate lungi atU­
unica (pina in acel moment) voeape a distrUgerii: poezia nu mai t :a:rciin 1,illlerii mei, folosite 1£1 strivirea lugubra a gipsului meu Iite­
pennu ei eautarea unui ideal, ci un efort indreptat spre destrfuna:!l llIl1 vreal.1 eel putin ca cititorul sa poata sa-~i spuna: .Trebuie sa fiu
oricarui ideal. Am putea spune ca, asemenea acelui Heautontimo.
menos al lui Baudelaire, poezia insa~i devine in acela§i timp vi.
:pteU el. M-a eretinizat mult. Ce n-ar fi facut dace. ar fi putut sa
traiasc8. mal mull. E eel mai bun profesor de hipnotism pe care-I
§i calau. Sau, ca sa invocam iara§i exemplul marelui poet aI FI, oscr." I
raulu~ dintre celc "douB. postulari simultane, una catre Dumne~. cunCum apare frumosul in oehii ciudatului autor at lui Maldoror? In
cealaltii catre Satana", una spirituala, mcum din "dorin~ de a urea aceastii privin\.B" merita sa fie anaJizate doua pasaje celebre din ace­
eapta mai sus", cealaJili meutii din "bucuria de a cobon" ( ~i Cint alVI-Iea. pasat_ in care n:unusetea umana devine ~~iec~l
coeur mis d nul, e repnuta exc1usiv cea de-a doua, din perspe unci sem de comparalll mtr-un sill foarte solemn, de 0 nobila ffil~­
l

carcia orice elevatie devine 0 ipocrizie. 0 ridicola ~i siOlsrra mis care oratoriea. dar tocmai prin aceasta calitate a sa punind mal bine
care, 0 zadarnica §i jalnice. iluzie. in lumina violen~ ~i incongruitatea ostentativa a asoeierilor. lata
Atit Lautreamont. cit ~i Rimbaud prelungesc, radicalizind-o, mai intil cele douB. texte: "Este frumos ca retractilitatea ghearelor
rectia satanismului baudelairian: negatia nu va mai fi insa la el, pasAnlor de prada; sau ca ineertitudinea mi~eari1or musculare in pla­
este in parte la Baudelaire, integralla Mallarme, un mod al ina ~ JlliJ1ilor moi ale regiunii cervicalc postenoare; sau, mal dcgraba,
(fie ca aceasta ascensiune spirituala se sfir~e§te in neant), ci un ca aceasta cursa de ~oareci perpetua. mereu rcincarcata de animalul
al injosirii, al deformarn polemice, al macularn. E lesne de inteles prins, care poate singura sa prinda rozatoare la nesfir~it, ~i sa
rol important va juca, in dec1an~area tensiunti negative, uritl.ll eu:: functioneze chiar ascunsa sub paie; §i mai ales ca intilnirea fortuita
vat adeseori in formele lui cele mai excesive, monstntOsul. pe 0 masa de cliseqie a unei ma§ini de eusut §i a unei umbrele. «'
nantul, macabrul, umorul negru, absurdul. Fire~te, in asemenea (t: Apoi: .... lli rna gasesc frumosl Prumos ca viciuL de conformatie conge­
diiii, uritul ou se va mai amesteca cu frumosul: menirea lui fimd Mal aI organelor sexuale biirbate§ti, consistind in scurtimea relativa
a face sa explodeze frumosul §i nicidecum de a-I pune in valoare ~ ~aluJui uretrului §i 10 diviziunea sau absen~ peretelui sau
In planul limbajului poetic, consecin~ele sint destul de u§or ~tenor, in a~a fel incit acest canal se deschide la 0 distanta variabila
dedus more geometriro: in loeul subtilei rarefieri (de tip pretiosJ u:.:
nd ~i dedesubtul penisului; sau ca miirgeaua eamoasa, de
statate la Mallarme, 0 concretete derutanta; 0 invazie de term care cO~ica, brawa1li de zbircituri transversale destul de profundc,
rebarbativi. indeob~te soeoti~ antipoetici (cuvinte triviale, CUI'\!: c!egra~ tnalta pe baza ciocului superior a1 curcanului; sau mai
exprirnind notiuni respingatoare sau scandaloase, dar ~i - pl ~ al in) ca ~~viirul care urmeaza: .Sistcmul gamelor, aI modurilor
Lautreamont ­ multi termeni tehnici); folosirea proeedeelor celor bilecj antu~nl lor armonice nu se sprijina pe legi nalurale invaria­
retorice (invoca~i, exclamatii, enumerari, compara~ii succ# bat eu~e. dunpotriva. coosecinta principillor estetice care s-au schim­
personificari etc.) in scopuri evident antiretorice; alatur1 d~ lIS'tI' inca•. ~. ezvoltarea progresiva a umanitatii, §i care se vor schimba
rare, enigmatice. eultivarea ostentativa a prozaismului, a dl~eul , I rna.i ales Ca 0 corveta cuirasata eu tureJe.""
baoalitatiijurnalistice, in vederea efectelor grote~ti etc. .hfall'
li I. P0losi ..
I \ Care-i rostul poeziei, dupa Lautreamont eel din stranille, de .,
~hants de Mal~~ror? catre sfir§i~ celui ~c-al VI-lea ~t, ~ sd~'
ibrtine
• II ~
,JO:
~tJa Comte de Lautrearnont (Isidore Ducasse), Oeuvres completes,
rtl, Paris, 1938.
c~. poetul asptra, intre altele, sa "abrut:1.ZeZe puteffilc ... U1t \1 ~ I~ comme la ri!tractilite des serres des oiseaux rapaces; ou enrore.
Cltitorului, astfel incit sa-l paralizeze faculm\ile pentr\.! res~ P" IQ,,~ ~ d~ des mouvements mu.sculalres daTL.'1 les plaies des parties moUes
Sau: pentru a atinge ~elul propus, nu-i nevoie sa invent~ 0, :
II' ••
- ~ ~rtJical~ posrerieure; au pluto!, comme ce piege d rats perpetuel,
eu totul in afara de mersul obi~nuit al naturii, l?i at c9JC ~ rne/Jt;lT l arumal pris. quI peut prendre seul des rongeuTs indefiniment.
•~ cte dlSr:1l? cache sous la paille; et sourtout, comme la Tel'lCOntre fortuite sur
pemieios pare a tulbura inse~i adevarurile absolute; dar, ~ ~e~~l" et >­ ' ctlon d'un machine a coudre eI d 'un pamplwe!
un asemenea rezultat (confonu, de aJtfel, rcguJilor esteoCU '
1m. ~.
'lJe beau! Beau comme Ie vice de conformatIOn congenital des or-
 90 Matei caLinescu - Conceptul modern. de
ridi antipoeticului 91
G-··nile

Ne aflam in fata unor modele ale stilului agresiv: intr-actevar .tul teoretic fundamental a1 lui Lautreamont ramine Poesies
planul manifest, ~i in eel .latent, fO$ stilistica deriva din iIn~ :~"ce d un livre jUtury, un soi de chintesen~ a spiritului polemic in
sau simbolurile agresiunii, care confera, de altfel, 0 perfe~1:& .' Pre. \ de poetidi. Poeziile nu pot fi inte1ese decit daca se tine
paradoxala) unitate eelor doua. fragmente. Ghearele, pUigile, cursl lJlBteo .1, intentionalitatea esential negativa a tuturor definitiilor ~i
~oareci mecanica nu neeesita 0 speciale. atentie pentru a-~i rea .sesrna .
'sm~lor fulgurante din care se compune textul. E vorba, in
valorile conotative in ordinea preclzata; ultima asociere din pn afon ul rind, de 0 autonegatie, de un gest de renuntare (de~i poote
text (mult admirata de suprareali~ti), continind ~i un element Ii, po~ aparent) 1a morbiditatile maldororiene. Yntr-o scrisoare din 12
gestiv in direC\:ia maeabrului (masa de disectie... morga... cadavrt dOSrUe 1870. Ducasse Ii declara corespondentului sau: "lata de ce
autopsie etc.) folose~te resursele semantice ale absurdului: nU-im: mi.am ma scbimbat compIet metad a pentru a nu mal. ClDta - excI '
USIV
de intuit ca ilogismul are 0 certa. funetie ofensiva in aeest context. . dl'Cit spcranta, aspirapa, ca1mul, fericirea, datoria'". Astfel de ginduri
Cel de-al doilea fragment, intr-o tenninologie anatomica pe ~ intilnim ~i in PoBsi.es, eu un epigraf foarte limpede in acest sens: "In­
am remareat-o ~i in eel dintii, incepe printr-o evocare simbolica Ivcuiesc melancolia prin curaj, indoiala prin certitudine, disperarea
virilitlltii, a falusului, element al posesiunii erotice; unnatii de a prin speran~a, nlutatea prin bine, vaicarelile pOO datorie, scepti­
a margelei c8.n1oase a curcanului, sernn, iara~i. al masculinitA: smul prin credintA, sofismele prin raceala calmuluj ~i orgoUul prin
trecerea brusca in domeniul muzical tine de 0 tehnica a ruptur. modes tic". Textul propriu-zis al prefetei e departe insa de a mai fi alit
proprie absurdului, de~i fraza citata este in ea insa~i perfect [, de \impede si ideile exprimate vin ehiar. nu 0 data, in flagrantii con­
imperturbabil logica, am putea spune; pentru ca finalul sa ne poam. tradic~ie UnA cu alta: lara insa sa anuleze impresia de unitate, a uni­
din nou pOOtr-un salt, in lumea simbolurilor militare, cu ronQ' ate dinamica, reffidndu-se mereu, convulsiv :;;;i nea::?teptat, dincolo de
mm mult decit evidente. xigentde unCI logici care sfJr~e~te prin a parea ea insal?i derizorie.
Frnmuse~ea umana i~i pierde in suecesiunea acestor campara:
Ceca ce alcatuie~te aeeasta unitate esle energia exceptional a pC
toate atributele traditionale: coneeptul ei devine locul de intilnitt c:u-e 0 genereazii refuzul consecvent, pe toate planurile, al inertiilor
unor notiuni asociate Indeob~te cu zone repulsive ale reaJui' ae gfndire §i de expresie: 0 adevarata explozie semantica se produce
obsesivele descriptii anatomice (Iasind Ia 0 parte caracterul in ge la 0 asemenea ciocnire. Negarea. renegarea, eondamnarea, rechizi­
antipoetic al oriciirei tenninologii ~tiint.ifice) sfir~esc pOO a sugera ~~lul in t~rmeni drastici formeaza peste tot eoordonatele obligatorii,
univers mortuar, rezu1tate1e unei disectii, dam nu chiar (gindindu
la vampirismul afi1}at de Lautreamont) ale unei vivisectn; cur:a
:n: daca lI:evidente, ale atitudinilor autorului. Mmnatiile, proc1a­
aJ Ie entuzJaste, elogiile nu sml e1e insele decit tot ni~te roodalitati
§oareci funcporund sub paie (ea intr-un grajd), referintele prectse ;I~b~.egatici. A~a, bunaoara, cind Ducasse declari'i: "Capodoperele
organele sexuale, Ia diforma margea de carne a curcanului etC. diSC:; fr~ceze sint cliscursurile de irnpfu1.ire a premiilor in licee ~i
toate indica vointa de a estetiza, dar cu un sens exclusiv paler,; raJc I~UT1I~ academice" etc. in fond, eele citeva marl principii gene­
uritul ~i inavuabilul. lI)nj d oe-ll~ trebuie sa aiba drept seop adevlirul practic" etc.} par
prOPrie~ra~a menite seH ingaduie poetului, 0 data cu renuntarea la
'rnan~' sa~ trecut, sa nege, fiira excePtie, pe toti poetii generatiilor
iotatlne.11C ~I postromantiee, ba chiar pe toti cei care i-au unnat lui
1,1 ganes sexuels de l'homme, consislant dans la brievete relative du canal cie,~"
et la division ou I'absence de sa paroi inrerieure, de leUe sene que ce callol s enid ntr-adcvar, aproape nimeni nu scapii atacurilor sale care
distance variable du gland et au-dessous du penis; ou enrore, co~. ~-ltul s:rta luturor zgorootoaselor procese intcntate de avangarda
roncule chamue, de forme conique, siIlDnh! par des rides tmnsversales ~lt~l. ln~~l:au. prezent~ui literar: "Nu _rer:ega? ~ort~itatea sulle­
fondes, qui s'eU!ve sur la base du bee superieur du dindon; au plu10! : l<trllrf'~t- .PCIUnea 1m Durnnezeu, maretla vle~, ordinea care se
verite qui suit: .Le systeme des gammes, des modes et de leur ern;hafn£[1l£ ttlJ d" 0 a In Univers, frumusetea corporala, institutJile soclale. Lasa­
nique ne repose pas sur des lois naturelles invariables, mais it est. au COil ~
nl Illlal!. ~a~e pc fi.lDe~til zmingaliton de hirtie: Sand, Balzac, Alex.
consequence de principes esthetiques, qui ont varie auee Ie cJ.eveloppe1Tle "
sif de I'humanlte, et qui varieront encore.; et surtout, comme une oorvette etJl . tl~~et, Du Terrail, Feval, Flaubert. Baudelaire, Leconte..."
toureUesl
92 Mate! Calinescu - C;oncepttH modern de
Sau, anunpnd iarii~i avangarda, cu fonnulele ei insult8.tol\
reinnodiim lan~J flresc eu vremurile trecute; poezia este gear,
prin excelen~a. De la Racine, poezia n-a progresat eu n:O'
milimetru. A dat inapoi. Datorita cui? - Marilor-Capete-Moi alelCl
noastre. Datorita papa-laptilor, Chateaubriand, Mohicanul_M
colic; Senancourt, Barbatul-in-Jupon.; Jean-Jacques ROt:!
Socialistul-Morocanos; Anne Radcliffe, Speetrul-TicOlt; Edgar I1r
MameJucul-Viselor-de-Alcool; Mathurin, Cumatrul-Tenebrelor'
Sand, Hennafroditul Circumcis; Theophile Gautier, lneomp~a
Bacan; Leconte, Captivul-DiavoluJui; Goethe, Sinucisul-de_P!iI
Sainte-Beuve, Sinucisul-de-Ris; Lamartine, Barza-Plingiirea~ii;I.e
montov, Tigrul-care-Rage; Victor Hugo, Punebra-Prajina-Verde;
kiewicz, lmitatorul-lui-Satan; Musset, Pilflzonul-ran'i-Cam~.k
leetualii; ~i Byron, Hipopotamul-Junglelor-lnfemale".
Sii remarciim, de asemenea, ca multe dintre aserriunile erIe
categorice ~i mai spectacuLare nu smt altceva dedt inversiunea
fraze celebre, adevaratul lor inteles (negativ) rezultind doar du-:
raportare la modele. lata citeva exemple: ..Voi care intrap, lasati
disperare" (ej. Dante); sau aceasta rastumare a unei faimoase •
tm pascaliene: "Gmul este un stejar. Natura nu eunoa~te altul
robust. Nu-i nevoie ca universul sa se inarmeze spre a-l apara. (
picatura de apa nu-i de ajuns spre a-I ocroti. Chiar daca urn'en;.
l-ar apara, el n-ar fi mai dezonorat decil ceea ce ou-I paze~te.
~tie ca domoia luj nu are moarte, ca universul poseda un in
Universul nu ~tie nimic: e eel mult 0 trestie ginditoare" (cf. Pase,;
"Gmul nu-j dedt 0 trestie, cea mai slaba din natura; dar e 0
ginditoare. Nu-i nevoie ca uDiversul sa se inanneze spre a-I stn~1,
abur, a picatura de apa sint de ajuns spre a-I ucide" etc.); - de 81
Pascal e in mai multe rinduri folosit in Poesies spre a fi into
dos, - late. una dintre sursele "optimismului" lui LauLrt?a1TlOnt­
morali~ti clasici slnt utilizap in acelea~i scopuri, La RochefouC8~
La Bruyere: ,.Nimie nu s-a spus. Ne-am ivit prea devreme dUP~~
bine de ~apte mti de ani de cind exista oarneni. In ceea ce pI1\'
moravuriJe, ca ~i in tot restul, ce-a fast mai PUPl1 bun g-a re:
avem avantajul de a Luera dupa antici, cei mai abili dintre n1
lej. La Bruyere, Des ouvrages de l'esprit, 1: ..To tu 1 g-a sP~~
nc-am ivit prea tirziu dupe. mai bine de ~apte mii de ani e
exista oameni. Tn ceea ce prive§te moravurile, ceea ce a .r0s r11l
frumos ~i mai bun s-a reeolrat; nu ne ramine de('jt sa SpietH
unnele antieilor ~i ale celor mai iseusip dintre modemi").
poetini a}'llipOetiallw 93
, n:a eU care e utilizat un astfe! de proeedeu, coroborata §i
frfC'i~edaratil ale autorulw (in mereu. acela~i s~ "terorist": ."Un
alte ghetor ~i-a.r putea face un bagaJ literar spurund contranul a
5\lpraVf fill spus poepi acestui seeal. Ar inlocui afirmatille lor eu
'8 (""
, SI ,11'. ers. " ; agIatu I e necesar. Progres ul 11 unp
sau:" Pl' . lica-" etc. )
~e"aza in fara unei probleme Iiterare dintre ceIe mai ciudate.
S sa fie justificarea ori sensul unw atare tip de negape, sau mai
bA de "plagiat negativ"? Sa fie vorba de 0 simpHi modalitate a
piritulul polemic, a retoricii antiretoricului? Sa fie vorba de un joc
~suficator? Sau de marturia unei demonil (in care caz n-ar exista 0
realA solu~le de continuitate intre Les Chants de Maldoror ~i Poesies),
B und demonii care aspira sa distruge. valurile locrnai prin afirmarea
lor lafinnapa dobindind un sens pur negativ)? Sa eonstituie, oare,
'ile. doar schimbarea registrlllui unei ironii eseotiale, functio­
r.md.1O ultima instanta, la fel ca ~l in Chants de Moldoror? Sa fie
lurba, intr-adevar, de 0 modificare a conceppilor autorului, de 0 tre­
cere de la Lautreamont 1a lsidor Ducasse, de La pseudonim la nume?
~i anrnci, toatc acele ~p1agiate negative" la care ne-am referit, sa
n-siba dedt 0 valoare eristica? Ambiguita(i1e pe care Ie contme atitu­
dinea scriitorului pot da na1,}tere la un numar iodefinit de ipoteze. In
etta ce ne prive~te, vedem in atit de controversatele Poezii ale lui
Lautreamonr una dintre manifestarile spiritulul de revolta care a dus
fa constituirea unei poetici a antipoeticulw, a unei poetici funda­
mental ~teroriste". Apelul la nopuni constitutive ale esreticu clasice
Ingoare, ordine, frumusete, limpiditate etc.) n-are Did el decit un
~t .negativ; &i, pe deasupra, inzestrat in context cu 0 mare
t .tnformaponaIa" (efect al asteptiirii frustratel, cautata de
~e ~e~OriCile avangardei. Nu ne va mira deci cil. inventatoruL Dada­
~ ~s~ Tzara, nu va avea niel 0 clipa sentimentul ca-§i tra­
festeL nlhlhsm~l total §i intransigent atunci cind vorbe§te, in rnarll­
Sitne~ .S~u arhcolele sale vehemente, in pcrioada 1917-1 9 19. de
~tC.i D~e , "ordonarea forrnelor", "severitate", ,,necesitate", "ordine"
dere ~ntr-uu ~stfcl de punet de vedere e cu totul gre~it sa se consi­
a"llngard~utreamont, precursor de geniu al tuturor formelor de
i!jjei ~ ~l terorism literar, se indrepta in ultima perioada. a bio­
., lcjS~. e spirituale (alit de misterios intrerupta) spre un soi de
1': I, cf T'
""",",. i9~~t~ Tzara, Lampisteries preced/!.es des sept mamfestes Dada, JJ.
II. . In S!x:c. art. Note sur I'art negre, Note stir la poesie negre, Note su
rtlCOlele clespre Revercly NC.
94 Male! Calinescu - Qmceprul modern de
E interes~nt de rerr:.arcat ca in e~a~t ace~a~i1 ~e~e ~in jUrul
1870) rellectJa moderna asupra poezlel, ea ~l poezla msa~i Se
jeaza in dowl directii perlect divergente: smt de rapt doua. faIl!
care se desprind din trunchiul unei comune con~tiin~e a PDe2.'
limbaj (§i chiar ca scriiturCi). Pentru Mallarme. drumul poeziei se
dreap11i spre Absolut (care e echivalent cu Neantul): limbajuJ P<le'
va fi a§adar un limbaj care sa. nege lumea externa, relativa, a h~
dului §i, simultan. limbajul pur substitutiv, comerciaJ, a1 cornU!:
carii obi§nuite. Pentru Lautrea.mont (ca §i pentru Rimbaudl drum'
poeziei spre propria ei esenta (poate aceea de a "nota inexprin:.:
bUul") presupune descoperirea unui limbaj care sa negc in prim
rind limbajul poetic existent, "ticurile" lui, frumusettle lUi gam fi,
cute, cli~eele lui: astfel inclt, in mod aproape automat, tot ce con­
buie in aceasta direcpe se incarca de 0 valoare eu adevarat poetJc1.
expresia brutala, vulgara, argotica, formulele arhibanale dm limba
coticlian. dar ~i (ea la Lautreamont) tennenii ~tiinl-ifici reba.ba
pentru adeptii unui anumit limbaj "poctica , VOl' capUta a larga uti:
zare inte-un astfel de limbaj poetic antipoetic. Desigur, $i la ~:
lanne se surprinde 0 reactie irnpotriva limbajului poetic trad.1\i
dar m~loacele prin care se realizeaza ea siat altele: compatiblle t
un concept metaflZic al frumosului ca pu.ra absentii. abolire, taOT.
lipsa totala de determiniiri. La Lautreamont (~i la Rimbaud) frumo s
pare a Ii mai degraba expresia unei tensiunl, el nu apare ca n.'ZI>
tatul unei negatii, ci se identifica, intr-un fel, eu insu~i proces
negativ polemiC. Frumusetea nu mai eorespunde unUI ideal (ina
sibil), ci coincide cu clistrugerea idealului (e evident ca idealurile
na~lere, pe planul limbajului, mai ales unor cli$ec ~i triste plaut
dini). Astfel incit, formulind paradoxal, poezia se revolta impotr\
poeziei: limbajul ei devine un limbaj a1 violentei impotriva ei i.n~
Unde poate sa duca aceasta ne-o spune ~i straniul destin poc u<
lui Arthur Rimbaud. _ 60
Lautreamont l§i publiease Les Chants de Maldoror m 18 R;:
Poesies I ~i [[ (doua micii plachete care n-au circulat) .lI1 1810. i­
baud i~i tipare~te in doar 500 de exemplare Une saison e71.el a \t
1873, dupa care, cum se ~tie, abandoneaza literatura, Ma~ort
poeziilor apar dupa aceasta data, prima editie din Les .J7/~mlT1:gl'
eu a nota de Paul Verlaine, vazind lumina tiparulLu abla JO 1.
200 de exemplare (lara ~tirea autorulUl, anal in acel t1n:P lr~l
sinia). Apropierea cronologiea a experien~elor poetice ale lut 1)1 it:11
mont ~i Rimbaud este cu aut mai tulburatoare cu CIt POSL~.Ji
aminduroru. atit de bogata. se va clovedi m mulle pri\'inle p8
ilc poetidi anttpoeticului 9S
" baud ne a.pare §i.el ca ~ re:'0l~al impot~va tuturor ~alo~or. S~
RiII1 111 aid in functJ.c de dlfectJa mteresulUi nostru, atltudinea lU1
relinede crurnusete." -In tr-o seara
.. - ' poetu1­m U
­ scne '
ne satson ,I:
en enJer
18'0/1111 nsezat Frumusetea pe genunchi ~i mi s-a parut amara. ­
-.:n ilIjUrat-o,"' Foarte elocvent in aceastii privinta este §i un poem
S~ tiInpuriU, scris probabil in a doua jumatate a anului 1870. E
~, poate, de a replica data unor versuri tiparite de Franc;ois
~oppee In Le Pamasse contemporain1: amanunt interesant nu alit
pentnJ ca or descopera 0 filiatie, cit pentru ca ilustreaza. tipul prin
e.xcelenta polemic al inspiratiei rimbaldiene. Poemul in chestiune se
Intituleaza Venus Anadyomene; e 0 enorma insulta azvirlita idealului
frumusetii:
Comme d'un cercueil vert enfer blanc, une tete
De femme d cheveux bruns fortement pommades
D'une viei11e baignoire emerge, lente et bete,
Avec des deficits assez mal ravaudes;
Puis Ie col gros et gris, les larges omoplates
Qld saillent; Ie dos court qui rentre et qui ressort;
Puis les randeurs des reins semblent prendre l'essor:
La. graisse sous Ie peau parait en feuilles plates;
L 'echine est un peu rouge; et Te rout sent un gollt
HOrrible etrangement; on remarql.le sourtout
Des singularites qu 'il faut voir d la louve...
Les reins portent deux mots gra ves: CLARA VENUS;
Et tout ce corps remue et tend sa large croup
Belle hideusement d'un ulcere a ['anus.
d;Pingerea ierarhiilor admise. a criteriilor estetice tradl?onale se
rJlltr~e la Rimbaud (~i Baudelaire fusese cercetat de acest gind)
O~iebl1~' PUt~mic gust al prostului gust eel care giise~te "derizorii
c~ bu ali1e PlCturii §i poeziei modemeo se va deslata in fala a ceea
nul gust considera. intolerabil. Rimbaud c10giaza "picturiJe
1\11fl-E
"Ofr. ....
,"". a Ssts
. Ia B eaute' sur mes ge:rlOUX­ - Et'
• .Ie /'at- truuvee
. amere.
. - E'
t je
C/, NOte
lll)~" 1,- ~I variantelc la Arthur Runbaud Oeuvres complelr!s, T('xtc etabl1
I' .. Rolland d(' Ren('vlIle et Jules Mouauel, N.R.F., Pletade, 1963,
 96 Matei C81inescu - umcep
idioate, ornamentatii deasupra w~ilor, decoruri, pinze de
banci. finne, rniniaturi populare; literatura demodata, latina. :I;l
ceasca, cartile erotice lara ortografie, romanele strabunicilo
r p~a~n roman de 0 fabuJoasa imbecilitate sau cite 0 culegere de
cu zine, carticele din copilfuie, opere vecbi, refrenuri neroade' .
naive"·, Pentru ca, in acela§i text, ceva mai incolo, Sa 'dfl
"Vechiturile poetice aveau un loe de seama in alchimia verbUllti ..
Pe aceastiilinie, Rimbaud este un precursor al suprareali~tiior
care nimic nu-i jignea mai mult decIt sa li se spuna ca au tal
care Inchinasera "prostului gust" ca rnijloc ofensiv impo~v~
nului gust" un adevarat cult. Putem sustine insa ­ situindu-ne in:
perspectiva mai larga §i dincolo de orice filiatii - ca de la Rim
mcoace, nu numai urituJ ca produs natural (cu reflexuI lui pe
artistic), dar §i untul ca produs al unui efort paraartistic sau al
efort artistic e§uat tind sa intre in sfera unei con§tiin~e estetice
paradoxala suple~e.
Fenomenul modern in literatura nu poate fi inteles tara 0
derare atenta a raporturilor care se stabilesc intre diferitele fonne
literaturii §i cele corespunzatoare ale paraliteraturii UumalismuJl%
mai degradat, foiletonul senzational, pornografia, poezia
tipanta In a§a-nurnitele edituri ale autorilor etc. etc.). Nu pu
dintre estepi cei mai rafinap ai veacului nostru (chiar atunel
n-au Did 0 legatura cu avangarda) sint inclinati sa acorde 0 valoa."!
particulara unora dintre subprodusele industriei literare sau artJl
tice; ca §l cum ar exista un soi de perfecp.une inversa in stupidi
§i uri~enie. Nu trebuie sa uitam ca primele semne ale unei a'
fascinatii (fascinape, chiar daca e perceputB. exclusiv laturB
I omica) fa~a de operele prostului gust absolut se discern Inca dt
I Rimbaud, a carui modernitate se verifica ~i din acest unghi.
Curiozitatea fata de specimenele aberante, "pato1ogice~ les!
vorbind), e poate mult mai veche -, nimic mai firesc decit a~~a~
noua este in schimb posibilitatea unei receptiin' estetice, posibil.lt~,
unui anumit tip de adeziune la ele (fie ~i din ratiuni partial on ~:
polemice). CaCI, s-o recunoa§tem, nu numai din simple. CUJlOZldt
nid dintr-o donnts. fiaubertiana (destul de ambigua, ac~a~tB! (".
eludda mecanismele, adeseori foarte complexe, ale prostJel, C1
. J'aimais les peintures idlOtes, dessus de portes, cJ.ecors. toiles de SOse.
ques, enseigl'les, ernumiTUlres populaires; la litterature demodee, latin d'~11 ~t
rotiques sans ortfwgraph.e, romans de nos afeuls, contes de fees, perrIS
l'enfanre, o~ra..<; uiewe, refreeins nialS, rhytmes rtaifs - Une saison en en/er,
11, Alchimle du uerbe.
.. fA uieillerie poenqu£ auait [me bonne part dans mon alchimie du uerj}e·
nn.tirJoetla.llui 97
_ rC 0 plaeere nu Iipsita de primejdii, $i uneari eu 0 uimire,
. plac(' e 'inrudiUi eu aeeea pc care ne-o produc capodoperele,
,lJ/ll C1t~ care admirfun imprevizibila grape a agramatismuJui, fund
. ,. '. ,urap., cInd ne lrezun pe marginea lor, de vertiginoaseie
ten~(alecIUdatei §i insondabilei ­ dar, Val, cit de inexact numite­
~in~ Numai faptul ca asemenea carli sint, totu§i, foarte acce­
ibile, ~'Plica de ce_Du s-a l~at pina a~~m ini.liativa, bunaoara, de a
I Ii - . 0 serioasa antologte a poeZlel cretme sau un album cu
It~ceri ale acelor "picturi idioate" pc care Ie afeet.iona Rimbaud;
acel Rirnbaud c~e: dep~s cu ..hal_ucinalia simpla'~, miirturi.sea in
,i Anotimp tn tn/em, mtr-o fraza foarte profunda: ..... un tltlu de
l'lldeviI imi infali§3 spaime"·.
.0\1' fi rara indoiala 0 croare, ~i inca una dintre cele mai grave, sa
)f1\1m intreaga poetica rimbaldiana doar din punctul de vedere al
unel asemenea propensiuni. Aceasta constituie doar unul dintre
aspectele (simptomatice) pc care Ie ia acpunca acelui demon al revol­
~ei care-l inspira pe poetulilumincirilor. Revolta care se indreapta nu
numai impotriva artei (a unei arte pe care tradilia a transfonnat-o
mtr-un soi de nalura secunda), ci ~i impotriva naturii. E yorba de
natura ~a cum apare ea perceppei comune, obiectlve - lucrul a mai
fostsubliniat cind s-a discutat estetica lui Baudelaire §i rolul atribuit
In cadrul ei imaginaliei. La Rimbaud imaginatla (ea facultate de a
ilodifica t?i descompune reaJul) nu-~i mai are sediui intr-o zona vaga
iI Slt}letului, ea trebuie sa se senzorializeze, sa devina un mod de
,'ff¥!pPe halucinatoriu. PoetuJ trebuie sa-~i aswne destinul unei com­
Plete an?nnalitali. trebuie sa-§i vrea §i sa-~i iubeasca acest destin.
pe trebute sa inceapa prin a-§i deregla simturile §i a-§i distruge eu.l
R~ona1, f~s, cu1tivat de romantici. nEU este altcineva" - excla.ma
tXls~U~, ~~ nu e vorba aici de un simplu joe llngvistic, ci de unul
ltzu en~l: Intreaga lui concepr,ie despre poet ~i poezie se gase§te
IIi G~ata In doua. scrisori datind din mai 1871. Cea dintii, adresata
linez o:ges lzam bard, contine urmatorul fragment: "Acum, rna des­
;\u~Ctt_mai mult eu pu tin pi. De cc? Vreau sa fiu poet &i rna stra­
regm: a devin vizionar... E vorba de a ajunge la necunoscut prin
5J lare e.; tuturor simturilor. Suferin~ele sint enorme. dar trebuie sa
I'llla ttl', sa te fi nascut poet, :;;i eu m-am recunoscut poet. Nu-i din
ir ~.~ E gre§it sa se spuna: Gindesc. Ar trebui sa se spuna-: sint
ceste ginduri smt dezvoltate in celebra scrisoare catre Paul
'1lI'1lt.r
. I. e ~ vau~euille dressait des epoUlxmies deVllJlt moi. .
Je m encrapule Ie plus possible. Pourquol?.Ie ueux etre poete, et Je
 9 Matei Ciilinescu - Collceptul modern d
Demeny, din 15 mai 1871. Poetul, al eciru..i eu cste altcinl> I ii, Care Slot, ded, obiectivele .ac:stu~ nou ,~m?a.J uni~ersal"? Ln
eontempla interioritatea ea pe un spectaeol al profunzimilor: ,!.~,
la desehiderea florala a gindirii mele: 0 privese, 0 ascult". Dar"'
a ajunge aici el trebuie sa se dediee "studiului propnel sale c
ten", 0 cuno~tere dejormatoare, eaei: ". ..e yorba Sa-\.l faci sun
monstruos: dupa exemplul acelor comprachicos, daJ lmagina\J.y:
om impjantindu-~i negi pe obraji ~i cultivindu-i."· Sursa ~
poetice, a fetei (poetice 0 constituie boala, provocata con~tient
voluntar: dici boala e cunoQ{itere, cale adincindu-se in neeu.no.
UrmatoruJ fragment e esential pentru intreaga po<>t!ca eXistent!
lua Rimbaud: "Sustin ca trebuie sa fll uizionar, sa te faci uizi
Poetul devine uizionar printr-o indelunga, imensa ~i sistematica d,
glare a tuturor simturilor. Toate formele de iubire, de suferinta" de
bunie; eJ cautii 10 SlOe insu:?i toate otnlvuIile ~i Ie epuizeaza.
a nu Ie pastra dedt ehintesentele. Inefabila torture, in can:
nevoie de toata eredinta, de toatB. puterea supraomenca~ca,in
devine intre top mareIe bolnav. marele crimmal, marele blestem
~i supremuJ Savant! Caei ajunge la necunoscutl"" Fraze grandilil
vente de poet, vor fi ispitite sa creada spiritele neoaeademice.ln:
natatea lor in istoria poeticii modeme e nu mai putin exceptionnla.
Pentru Rim baud, ca ~i pentru eeilalp marl contemporam ai
problema poeziei cste in ultima instanta 0 problema de lim
"Trouver une langue". Acca naua limba visata. intrevazutii
limba "de Ja suflet la sullet, rezurnind totul, parfumuri. sUJll'1
culori" va fi rara indoiala 0 limba capabila, printr-o ..alchirni e a \'
bului", sa defineasca, a~a cwn ni se spune in aceea~i scrisoare c
Paul Demeny, "cantitatea de necunoscut ce se treze9te in vrcrn
(a poetului, n. n.) in sufletul universal"; va til 0 limba ~ind rxx:~
pasibilitatea sa serie tiicen, nopp, sa noteze inexprimabilul, sa·
II, trauai11e d me ren.dre voyant... n s'agit d'aniuer ci 1',nconllU par Ie dereg1effl,
taus les sens. Les soujJrances sont. erwrmes, l7Ulis II fout etrefort, etre ~~ JXf:
me suis reCOIlTlU poete. Ce n 'est pas du loul rna faute. C'est faux de dIre.
II On deurait dire: all me pellSe.
•. .il s'agit de se foire l'ame mollstrueuse: d l'instar des comprodu'
Imagillez un homme s'imp/amant et se cullluorIt des uerrues .<;"/1r Ie ,,;sage. [
.. Je dis qu'U fOUletre voyant, se foire voyant. Le Poete se fait vovr
II long, immellse et rtllSOlllle dereglement de lOUS les st:ns, Toc.teS hJl!5:,
d'amour, de soujJrClJ"U":e, de folie; 11 cherche lui·meme, il epwse en lb<'
1/:
poisons, /J?ur Il'en garder que les qu:rItesseru:es. InejJable tDrturo ott 111 ,
toute lafm, de route Ia/oree SUrhumOlllf', au II deutent entre taus Ie gran. 1~11'
grand crimi.nel, Ie grand maunil, ­ et Ie supreme SaIJQml- Car II omtJe a
I Cf, Une Saison en enfer, IMlires, II. Alcrumle du tJerbe.
99
," - I r O1sjoritate ele se expnma pnn nopuOl negatlve: necu­
'8 ~cere, noapte, inexprimabil. $1 ehiar dnd nu e vorba de
~~i' ..---pHdt negative, eIe au sens paradoxal: "un verb poetic acce­
., u 'lfor sirn\Ufilor". Spre deosebire de poetiea abstractizanlii a
!ilrM~e, r~d e~ential oegativa (Ia mo~ul polemic), po~ti?B­
.1Il ba1diana cste inclinata spre eoncretul eel mal senzual, parOXlStle.
~l incit; daca la Mallarme asistam la 0 completa depsihoJogizare
a poetieul ui , la Rim baud. nu vom putea sa n~ o?servam 0 ~endinta
t inversa, de repslhologtzare a poetuh.ll, m care antiroman­
ul nu·i de fapt dedt 0 exagerare a romantIsmului, 0 transpunere
a directivelor lui in planul unei consecven~c aberante. 10 fond,
Rlmbaud n-a incetat sa creada ca poezIa trebUlc sa alba, mtre altele,
$1 un sens expresiv: nu mai e vorba, Tara indoiala, de 0 expresie a
sentime.ntului, cJ de aceea a unei experientc mai complexe, de cu­
ooastrre, 'in care e angajatii intreaga lliota a poetului. 0 eunoa~tere
,monara, rezultat al unel depersonalizdri fortate ~i enorme care
aspini sa transfonnc enonnitatea fn norma. Ca sa ajunga aici poetul
trtbuie sa-~i construiasca 0 biografie monstruos-fabuloasa: mare
bolnav, criminal, nebun, damnat ~i, peste toate acestea, Savant,
jlOetU) e chemat sa rdspundd efeetiv pentru ceea ce spune, cuvintele
sale trebuie sa. aiba acoperire. Delirurile lui nu vor fi pur verbale, ci
de~iruti realc, !Taite ca atare; poezia se umple astfel de 0 densitate
rJl1sten~iala, comunicind a aventura spirituala dintre cele mai dra­
1lIa~, ,~tu1 se identifica integral cu spunerea lui.
su ~Cl, ~ tendinta sp~e literalitate, opusa oridirei teom a vagului,
A~VUI~I, aluZlvului. Intrebat de mama sa ce a vrut sa spuna in
rabiJa U( In lnfem Rimbaud i-a raspuns prin aceasta frazii memo­
.J'i\i ~ care suprareali~tii au transforrnat-o mtr-un soi de deviza):
llof1ica I.u dtrt' Ce que <;a dit, litteralement et dans taus les sens". 1n
ina ~mbaJdiana - ~i 0 leetura adecvata a Ilummarilor trebuiesa
'a1itcu a de ~ceasta ea de 0 conditie sine qua non a receptfuii
pijca~Q devlOe un deziderat fundamental. Nici in cazul acesta
dUbl u rol e pOl~mice nu trebuie sa ne seape. Literalitatea are un
~jce Is negatl~: ea submineaza, pc de 0 parte, "elevatia" sensurilor
! ~e ~Ulbe~n~ radical toate prejudeeatile ..aseendente" ale reto­
.\a P.arte ede ~n lirnbajul poetic un limbaj mal ales figurat); pe de
~ (j Oata,:eZla .cultivind asocierile metaforice cele mai nea~teptate,
~ ..ac"a~;a.l?glce,.urmarmd parca sa transforme incoerenta intr-un
~tiefl ob' hte':Blitate cantrariaza In egala masura con~tiinta
l~ntllta (il) ciuda faptului eli unprumuta mwte dintre
 100 Matei C81inescu ­
e1ementele ei constit:tti~e, d-:rr s~cturin~u-le c~ _totul altiel). 11\
litatea nu se opune msa polrsemlel, ba chlar, onclt de nevero
parea,. a genereaza..Ea produce s~ultan, §i fara a pel1Ui~
ierarhizare, 0 pluralitate de sensun. Poetul nu dore§te in '
sugereze nimic, nu face nici 0 alUZle, caCI el nu urea sa spun sa
ceea ce spune. Polisemia e un efect al literalitatii sfir~tnd Pii~
intoarce la aceasta. intr-un circuit care ar putea fi figurat sch
cam a§a: Uteralitate - polisemie - literalitate. Poeticul, ind~
eonsiderat ca 0 depa~ire a literalului. se identifiea aeum cu
una dintre consecintele ce]e mai importante ale instituirii unei;
I tici a antipoeticului. Pe aceasta linie, Rimbaud este cu mult inaur.,·
LI vremii sale. cad conceptul simbolist al poeziei (inca in proces
cristalizare 1a 1870) e departe de a atribui un loc atit de insemr.
literalitl'itll. cu toata aversiunea reconciliabila a slmboli~tilor-m
triva retoricii.
DecJan§ind insuportabile tensiuni (faimoasa afmnatie a 1-1 RL:
baud: "Le combat spirituel est aussi brutal que la bataille d'bollilt
trebuie §i ea luata ad litteram). poezia nu e in fond altceva dedI
infem la care poetul se autodamneaza; metafora a negativita\ii d~'
nita "stare poetica". in ciclul poeticului, "magia limbaJului" (obt
atitea sacrificii) nu este decit 0 faz.a; aeeasta "magle a limbajuh
contine, de fapt, insu§i germenele distrugerii limbajului. ciclul met
indu-se in tacere. Poetul sfrr~e!,lte prin a nu mai $ti sa tlorbeiJ,
Spre finalul Anotimpului in infem dam de urmatorul fragment: .
u rna pot explica mai mult decit cer§ctorul eu interrninabilele
Pater 1?i Ave Maria. Nu mai $tiu sa vorbesd Totul1i, ast3zl socot ai ...
pus ca-piit pove§tii infemului meu. ".
Poezia s-a transformat intr-o adevarata "ma§ma. mfernala" c8J'i
dupa lume. dupa traditie, dupa poet. dupa limbaj. l§i cade eli irll
victiroa. Enigmatica renuntare la poezie a lui Rimbaud la yirSTa
numai 19 ani are, poate, §i aceasta semnificatie. Mallarmeanli
tica a poeziei pure §i poetica rimbaldiana. a antipoeticului, aOt
distante, daeii nu chiar opuse, ajung ambele la aeela~i I~asl:~.
dintii pe calea unei austere meditatii. prelungna ani dc-a ~~tJ
de-a doua pe calea abrupta a unei experien~e convulsive. trai te
intensitate mistuitoare.
/.hllllelS
• "
J"OI,. Je
•
m 'expliquer que Ie men.d'lonl avec ses CO""
t..·
n.e pws pas pwS
el Ave Maria. Jc: ne sais plus parler! PourtO/1.t, aujourd'hlli, je croi.s OIJIII
relation. de mon enfi
CO!lceptul simbolist de poezle
a"
a.ces,:
J discutie asupra semnificatiilor termenului de simbolism ne-ar in­
dqxma prca mult de firul expunerii noastre, astfel incit vom renun~
~-o intreprindem. Acceppunea pe care 0 dam acestui cuvint foarte
labiI din punct de vedere semantic va rezulta, sa speram. cu sufi­
llenta claritate din contextele in care-l vom situa: lntelesul (mai ales
mcarol termenilor controversali, supu~i mereu redefmirilor) coin­
ode in ultima. instanta cu modul de utilizare. Din punetul de vedere
pe care-I adoptam, simbolismul (limitindu-ne exclusiv la chestiunile
de poetical reprezinta un moment de sinteza a unoI' idei romantiee
dar mai ales antiromantiee antcrioare; sau, mai bine zis, de asimilare
n acestora, Clici, raportat la teoriile despre poezie ale unora dintre
~ticjj gennani, ale lui Coleridge, E.A. Poe, Baudelaire, Mallanne,
. tmbaud (Lautreamont fund aproape necunoscut in aeea vremeJ,
n 1nceptu1 simbolist de poezie nu aduce nici un element nou. Aceasta
;; este ~jcidecum 0 judecata negativa (sau minimalizatoare) cu pri­
c:a la slmbolism: noul nu trebuie Dumai descoperit, ci !,Ii impus, ­
:'ll1Jj ~ e totuna eu a spune: supus unui proces de verificare (In pri­
!a.ar ~n~ a fecundita\ii lui), unui proces de invechire ~i chiar de bana­
~Ie e, c~C1, vai, pma la urma banalizarea ramine unul dintre eriteriile
tnr>d:aJ sigure ale originalitatii. A~adar. intr-o istorie a conceptului
':.file ;n de poe.zic, simbolismul ocupa un lac dintre cele mai'insem­
':\' nCJ~aJ prm faptul ca da eelor dtorva initiative anterioare, efec­
IlIJ 5'ara~oare, izolate msa, a pondere ~i a autoritate fiira de care ele
S11llbo PUtut inscrie in circuitul dinamic a1 valorilor modeme.
. ~ltce hSmul e 0 prima. incercarc de strueturare a experientei
mhol; IllOderne, Fara indoiala, despre 0 poetica perfect articulata a
'f'
rl. idei S~~lUi e greu, daca nu imposibil de vorbit. ExisUi insa 0 serie
~" " revin, \.10 numiir de norme (adeseori implidte). dteva