Sei sulla pagina 1di 19

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA de TEOLOGIE ORTODOXĂ

Pr. prof. univ. dr.


EMIL JURCAN

Elemente
introductive in
studiul istoriei
religiilor
- SUPORT DE CURS PENTRU ANUL 2, SEMESTRUL I-

CUPRINS:
1. IDEEA DE DUMNEZEU ÎN RELIGIILE ORIENTULUI;
2. MÂNTUIREA ÎN MARILE RELIGII;

3. FAMILIA ŞI FEMEIA ÎN CONŞTIINŢA RELIGIOASĂ;

4. MORAL ŞI IMORAL ÎN MARILE RELIGII;

5. FENOMENUL FUNDAMENTALISMULUI RELIGIOS;

6. RELIGIA DIN PERSPECTIVA GLOBALĂ;

+ 7. COSMOLOGIA ÎN MARILE RELIGII;

8. PRIVIRE COMPARATISTĂ ÎNTRE IDEEA DE MISTICĂ ORTODOXĂ

ŞI TENDINŢELE SPIRITUALISTE ALE ALTOR RELIGII;


© Cătălin Popi 1
STUDIUL 1

IDEEA DE DUMNEZEU ÎN RELIGIILE ORIENTULUI


1. PRELIMINARII:
- ideea de Dumnezeu a suscitat în istoria omenirii un permanent mister,
o căutare, chiar şi pentru cei care au încercat să inhibe acest sentiment şi
au dorit să se declare indiferenţi din punct de vedere religios, respectiv atei.
- orice religie are un capitol special, numit TEOGNOSIE, dedicat cunoaşterii
divinităţii din respectiva religie.
- în raport cu acest concept, putem împărţi religiile Orientului în
următoarele categorii:
- RELIGII PANTEISTE SAU ARIANE – RELIGII DE FACTURĂ ORIENTALĂ:
- HINDUISMUL;
- BUDISMUL;
- TAOISMUL;

2. TEOGNOSIA ÎN HINDUISM (INDIA):


2. 1. MODURILE FUNDAMENTALE DE SESIZARE A DIVINITĂŢII:
- concepţia hindusă despre cunoaşterea lui Dumnezeu porneşte de la
percepţia că divinitatea poate fi sesizabilă în două moduri
fundamentale:
- LATURA POLITEISTĂ:
- în cadrul căreia există un număr mare de zei, pe care vechii
indieni, dar şi cei contemporani, îi venerează;
- în cadrul acestei laturi este vorba despre aşa-numiţii zei
vedici, la momentul respectiv evaluaţi cu cifra zecilor de mii
sau milioanelor, care încorporau, în general, toate
elementele naturii;
- prioritatea relaţiei om-Dumnezeu în perioada vedică era
acordată sacrificiului, adică satisfacerii zeilor şi multitudinii lor;
- LATURA BRAHMANICĂ:
- puţin mai târziu în istorie (1000 - 500 î. Hr.), apare un nou
sector în religie, BRAHMANISMUL - astfel, accentul nu mai cădea
pe multitudinea zeilor, ci pe cel care cunoştea textele
sacre şi oficia în mod impecabil sacrificiile;
- accentul cade pe persoana umană care perfecta jertfa;
- în această perioadă se structurează societatea de castă în
ierarhizarea socială indiană, accentul căzând pe
sacrificator;
- sistemul castelor împărţea lumea în patru categorii,
pentru ca mai apoi să apară o a cincea subcastă:
- BRAHMANII;
- RĂZBOINICII;
- AGRICULTORII - MEŞTEŞUGARII;
© Cătălin Popi 2
- SERVITORII;
- PARIA SAU CIANDALA - om care nu face parte din nici o castă,
lipsit de orice drepturi;
2. 2. PERIOADA UPPANIŞADICĂ - NAŞTEREA BRAHMANISMULUI:
- după perioada brahmanului, în care relaţia om - Dumnezeu era văzută prin
perspectiva persoanei sacrificatorului, urmează o perioadă de revers,
perioadă generic intitulată UPPANIŞADICĂ, în care adevăraţii asceţi s-au
retras în meditaţie în păduri, dând naştere unei religiozităţi a
meditaţiei, întreaga viaţă spirituală focalizându-se pe modul de
concentrare faţă de divinitate.
- asceţii au desfiinţat ideea de zen ca entitate corporală şi au
acceptat ideea de divinitate abstractă, dând naştere ideii de
Dumnezeu ce nu poate fi localizat într-o anumită formă, ce se află
pretutindeni şi se află în tine prin conceptul de „sine”.
- această nouă concepţie se inspira dintr-un fel de nuanţă platonică a
ideilor - omul trebuie să scape de şirul reîncarnărilor şi să se
întoarcă într-o unire perfectă cu divinul absolut.
- acest tip de divinitate a fost denumit „Brahman”, fiind conceput sub
forma unei divinităţi panteiste, o divinitate ce infuzează întreaga
realitate, întreaga existenţă, omul fiind şi el o parte din această
divinitate.
- Brahman mai era numit şi „Ahmanul universal”, faţă de „Ahmanul
uman”.
- înspre venirea Mântuitorului, sunt redescoperite sensurile
brahmanismului - acum se conturează PERIOADA VEDANTISMULUI - se
produce reîntoarcerea la vede, care consta în combinarea
panteismului cu respectivii zei politeişi, fiind păstraţi numai zeii cei
mai plăcuţi:
- VIŞNU - de el se leagă ideea de avatar, a încarnării divinului în
istorie din timp în timp1;
- KRÎŞNA - este cel mai cunoscut avatar;
- Shiva - linia lui Shiva este o linie ce ţine de înclinaţia erotică a
indianului, erosul fiind un mod de viaţă, oferind plenitudine,
forţă;
- în sensul promovării erotismului, sunt celebre templele lui Shiva
din Ancor;
- Shiva avea ca simbol falusul.

3. TEOGNOSIA ÎN BUDISM:
3. 1. BUDISMUL, O FORMĂ DE PROTEST RELIGIOS:
- budismul apare ca o reacţie, ca un protest faţă de lumea hindusă
din care a provenit.
- numeroase persoane erau nemulţumite de modalitatea în care se
derula viaţa spirituală, accentul prea mare pus pe rituri şi sacrificii
1
Avatar - reîncarnare succesivă a unei fiinţe.
© Cătălin Popi 3
facând ca o mare parte din credincioşii fideli ai hinduismului să nu
mai simtă profunzime în credinţa lor.
3. 2. BUDDHA, UN REFORMATOR RELIGIOS:
- astfel, un segment fundamental al religiei intră într-un proces de
reformă, segment denumit budism.
- denumirea budismului vine de la numele „Buddha”, pe care şi l-a
arogat promotorul său, care înseamnă „a ajunge la iluminare, a fi
iluminat, iluminat”.
- numele real al lui Buddha era Sidarta şi era de origine princiară,
- el ajunge la ideea că viaţa este o continuă suferinţă, totul fiind
suferinţă, fapt pentru care ajunge să dea naştere unui sistem religios
negativist, să creeze o lume a pesimismului;
3. 3. CONCEPTELE TEOLOGICE BUDISTE FUNDAMENTALE:
- Buddha îl elimină pe Dumnezeu din cugetarea religioasă, realizând,
astfel, o reformă cvasi-ateistă.
- conaţionali îi vor atribui, lui şi adepţilor săi, numele de „nastika” -
fără nici un Dumnezeu, ateu.
- astfel, ia naştere un nou principiu - semnificaţia termenului
„Buddha” (iluminat), care îl desemna pe Sidarta, a fost transformată,
ajungând să desemneze un principiu divin, astfel încât Buddha a
fost făcut Dumnezeu, a început să fie considerat Dumnezeu.
- astfel, dacă Hristos a fost Dumnezeu făcut om, Buddha a devenit din
om Dumnezeu.
3. 4. PRINCIPIILE RELIGIOASE BUDISTE:
- în cadrul budismului, circulă o serie de principii religioase, dintre care
cele mai importante sunt reprezentate de:
- PRINCIPIUL AVALOKITEŞVARA - principiul divin al tibetanilor;
- PRINCIPIUL AMIDA - principiul divin pentru budiştii chinezi;
- budiştii îl invocă în rugăciuni pe Buddha, în gândirea teologică mergând pe
multe speculaţii.
3. 5. JAINISMUL, O NOUĂ BRANŞĂ DERIVATĂ DIN BUDISM:
- în cadrul budismului mai apare o branşă, cea a jainismului,
fundamentat pe ideea cinstirii strămoşilor, a celor 24 de bătrâni,
deveniţi zeii jainiştilor.
- cultul celor 24 de bătrâni poartă în jainism denumirea de
„Tirtancaras”.
- jainiştii îşi măturau calea, pentru ca nu cumva să calce insectele.

© Cătălin Popi 4
STUDIUL 2
MÂNTUIREA ÎN MARILE RELIGII
1. PRELIMINARII:
- toate religiile îşi pun problema mântuirii.
- în cadrul diferitelor civilizaţii, găsim idei bizare privind latura
soteriologică, în acest sens, unele religii considerând moartea, sub
forma sinuciderii, drept un act soteriologic.
- astfel, în concepţia lumii precolumbiene maiaşe aztece, există chiar şi un
rai al sinucigaşilor.

2. MÂNTUIREA ÎN VIZIUNEA LUMII EXTREM-ORIENTALE:


2. 1. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ NIPONĂ (JAPONIA):

© Cătălin Popi 5
- la niponi, mântuirea, salvarea, reprezintă un concept ce se
materializează în forme animiste, nefiind un act ce presupune
existenţa unui Dumnezeu personal.
- în concepţia amintită, mântuirea înseamnă DEPERSONALIZARE.
- după moarte, omul nu rămâne sub formă personală, ca persoană,
omul fiind constituit dintr-o serie întreagă de îmbinări ce îl
împovărează şi nu indică, sub nici o formă, frumuseţea creaţiei.
- omul nu are suflet, ci deţine un „ceva” ce se transmite prin naştere
şi renaştere de la o persoană la alta, fenomen intitulat transmigraţie.
- la niponi, şintoismul reprezintă religia animistă a lui „komi”, a
spiritelor.
- salvarea, mântuirea constă în devenirea ca spirit („komi”) a
individului, acest stil de religie excluzând ideea de Dumnezeu.
2. 2. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ A INDIENILOR ORIENTALI:
- potrivit indienilor orientali, reîncarnarea reprezintă un proces
repetitiv de naştere şi moarte, în baza căruia omul reintră şi iese
din viaţă până când ajunge să se elibereze de aşa-numita „karmă”,
de bagajul de ataşamente pe care omul ajunge să le deţină în
această lume, pentru ca astfel sinele să ajungă la o contopire
perfectă cu dumnezeul panteist.
- în acest sens, pentru hinduşi, ataşamentul de ceea ce îţi este drag
reprezintă o piedică în actul mântuirii. - în concepţia budistă, omul nu are
suflet, nu are un „sine”, ci doar ataşamentul uman, care trebuie
„stins” în NIRVANA2.
2. 3. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ CHINEZĂ:
- dragostea de frumos, de provenienţă chineză, este influenţată de
3
TAOISM , în cadrul căruia tema centrală cade pe ideea armoniei - astfel,
omul se mântuieşte prin această armonie, frumosul fiind o formă de
soteriologie.
- astfel, mântuirea se concretizează prin estetism.
- dacă în creştinism trupul reprezintă o valoare intrinsecă, în concepţia
orientalilor, trupul reprezintă o povară.
- în Evul Mediu, existau aşa-numitele acte ale „mortificaţiilor”, prin care
înălţarea spirituală era cu atât mai mare cu cât trupul se mortifica
mai mult.
2. 4. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ A POPOARELOR DIN BAZINUL TIBRULUI ŞI EUFRATULUI:
- pentru popoarele din bazinul Tibrului şi Eufratului, mântuirea reprezintă
un dualism, o lume polarizată - astfel, prin faptele tale bune, îl ajuţi
pe dumnezeul binelui să îl învingă pe dumnezeul răului.
2. 5. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ GRECO-ROMANĂ:

2
Nirvana - stare de fericire totală la care se ajunge prin eliberarea de grijile
vieţii, de suferinţă şi prin contopirea sufletului cu esenţa divină cu ajutorul
contemplaţiei şi al ascezei.
3
Taoism - religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale
strămoşilor, al ideilor lui Lao–dzî şi al diverselor credinţe.
© Cătălin Popi 6
- pentru greco-romani, salvarea reprezenta o realitate sumbră,
mântuirea indicând o lume a umbrelor, care nu indică fericirea.
- în acest sens, trecerea peste râul iertării era concepută în sensul
uitării suferinţei îndurate în timpul vieţii trăite pe pământ.
2. 6. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ MUSULMANĂ:
- în concepţia musulmană, Dumnezeu este Cel care îl răsplăteşte pe
om după modelul echităţii juridice.

STUDIUL 3
FAMILIA ŞI FEMEIA ÎN CONŞTIINŢA RELIGIOASĂ
1. CONCEPŢIA IUDAICĂ:

© Cătălin Popi 7
- în viziunea religiei iudaice, familia şi femeia reprezintă chestiuni
absolut necesare, astfel încât „Cine nu are femeie nu are bucurie, nici
binecuvântare, nici cele bune, nici Torra, nici şanţ de apărare, nici viaţă, nici
pace” - citat rabinic.
- pentru lumea evreiască, familia era legată de o anamneză
paradisiacă, încheierea unei relaţii fiind privită în sensul unei
trimiteri înspre perioada minunată trăită de perechea originară în
rai, fapt pentru care până şi cântările intonate la nuntă făceau trimitere la
perioada primei comuniuni din rai, exemplu fiind în acest sens cartea
Cântarea Cântărilor.
- la evrei, divorţul era sancţionat destul de dur, fapt pentru care
termenul „divorţ” era utilizat pentru a indica grava separaţie dintre
Dumnezeu şi poporul Său.
- problema poligamiei prezentate în Sfânta Scriptură era
neacceptată şi neporuncită de Dumnezeu, însă era tolerată,
datorită slăbiciunii conducătorilor şi a poporului.
- poligamia nu era legată de credinţa iudaică autentică, ci de influnţa
popoarelor păgâne.
- Dumnezeu pedepseşte poligamia, însă nu într-un mod direct,
această stare ducând, în final, la dezbinarea poporului.
- Dumnezeu a creat numai forma monogamică a lăgăturii dintre om
şi Dumnezeu.
- în timpul tensiunilor şi a certurilor nu erau permise legăturile
conjugale, întrucât acestea erau, prin definiţie, expresii ale iubirii,
indicând prezenţa lui Dumnezeu în centrul vieţii conjugale: „Nu
trebuie în nici un mod să constrângi femeia, pentru că în aceasta nu mai
există Dumnezeu”.

2. CONCEPŢIA BUDISTĂ:
- în viziunea budistă, accentul cade pe comunitatea monahală,
comuniunea familială, dintre bărbat şi femeie, fiind privită în sensul
unei legături dintre divinităţi, dintre „DEVI” şi „DEVA”, dintre zeu şi
zeiţă.
- însuşi Buddha fusese căsătorit şi a avut un copil, după care se va retrage
din lume, devenind ascet.
- în concepţia budistă, problema statutului femeii este privită în sens
reducţionist - femeia este inferioară bărbatului, ea putând avea
parte de o reîncarnare mai bună numai pe baza slujirii soţului şi a
iubirii aproapelui.
- Buddha oferă un set de opt virtuţi pe care femeia trebuie să le
dobândească şi a căror împlinire trebuie să o urmărească:
- în ce măsură soţia ÎŞI SLUJEŞTE SOŢUL;
- în ce mod soţia ÎŞI TRATEAZĂ SOŢUL;
- în ce mod soţia ÎŞI ÎMPLINEŞTE DATORIILE CASEI;
- în ce măsură soţia POARTĂ DE GRIJĂ AVERII SOŢULUI;
- în ce măsură soţia A FOST O TÂNĂRĂ FIDELĂ;
© Cătălin Popi 8
- în ce măsură soţia ÎMPLINEŞTE PORUNCILE TRADIŢIONALE;
- în ce măsură soţia POARTĂ GRIJĂ DE SĂRACI;

3. CONCEPŢIA HINDUSĂ:
- concepţia hindusă merge pe aceiaşi linie, în acest sens, căsătoria
marcând inferioritatea fetei - astfel, nimeni nu o întreabă pe fată
dacă iubeşte sau nu, soţul său fiind ales de familie, după poziţia sa
socială.
- căsătoria dintre cei doi tineri se încheia între părinţi şi implica
tranzacţionarea, necontând deloc faptul dacă cei doi s-au văzut sau
nu.
- căsătorie de levirat putea fi acceptată pentru a avea urmaşi.
- apar prescripţii care prevăd faptul că dacă un soţ este impotent, soţia
putea să aibă relaţii cu un alt bărbat, pentru a dobândi un copil,
fapt ce ducea la distrugerea sensului familiei.
- practica fidelităţii totale a soţiei faţă de soţul său consta în
arderea sa pe rug în cazul în care rămânea văduvă.
- în cadrul practicii tantrice de stânga, femeia este utilizată pentru
exerciţii yoghinice, femeia fiind considerată un instrument yoghinic.

4. CONCEPŢIA MUSULMANĂ:
- în concepţia musulmană, problema familiei porneşte de la modul în
care Mahomed însuşi priveşte sensul familiei, el având 9 soţii şi 5
concubine.
- în islamism, există trei tipuri fundamentale de căsătorie:
- căsătorie cu soţia - LEGALĂ;
- căsătorie cu concubina - PARACONJUGALĂ, numărul maxim de
concubine: 4;
- incestuoasă - cu veri;
- femeii musulmane îi era interzis să se căsătorească cu un
nemusulman, fapt pentru care trebuia să adopte religia soţului, act ce o
expunea posibilităţii de a fi ucisă de către cei din neamul său.
- şi în islamism, căsătoria se tranzacţiona.
- în Coran este expusă o expresie celebră referitoare la statutul
femeii: „Femeia este ogorul vostru” - Sura 22.
- totodată, mai exista PRACTICA CĂSĂTORIEI DE PLĂCERE (mut'a), în cadrul căreia
femeia era luată în căsătorie pentru o perioadă, fiind plătită în
acest scop, precum şi cea a CIRCUMCIZIUNII FEMEII.
- subestimarea femeii era reprezentată de vălul pe care îl purta pe
cap.

© Cătălin Popi 9
STUDIUL 4
MORAL ŞI IMORAL ÎN MARILE RELIGII
1. MISIUNEA CREŞTINĂ AGRESIVĂ ŞI EFECTELE EI:
- în prezentarea credinţei religioase, creştinismul a mers mult pe varianta
condamnării celorlalte religii, conform principiului emis de
Tertulian: „Dei Gentium Daemonia” - „Zeii neamurilor sunt demoni”.
- permanenta disjuncţie dintre creştinism şi celelalte religii s-a
soldat cu o misiune agresivă, cu o convertire agresivă.
- acest lucru poate fi certificat de modul în care s-a manifestat
misiunea creştină în America Latină sau de modul forţat în care a
fost încreştinată lumea anglo-saxonă, situaţie ce va duce la
permanentizarea starii de „creştinism suprapus peste
subconştientul păgân”.
- de-a lungul timpului, în lumea engleză va reapărea cultul păgân:
- DRUIDISMUL;
- CULTUL FERTILITĂŢII;
- CULTUL EROTISMULUI;
- CULTUL SATANISMULUI;
- OCULTISMUL;
- religiile reprezintă căutări ale lui Dumnezeu, în care omul a atins
anumite etape:
- POLITEISTE;
- DUALISTE;
- ANIMISTE;
- după ce pierde contactul cu Dumnezeu, omul devine un CĂUTĂTOR.

2. ELEMENTE MORALE ÎN HINDUISM:


2. 1. IDEEA DE ASCEZĂ:
O ASCEZA HINDUSĂ - GENERALITĂŢI:
© Cătălin Popi 10
- ideea de asceză hindusă este mult mai aspră decât cea creştină,
având ca finalitate mortificarea trupului.
- ideea ascezei hinduse se referă la anularea tangenţelor cu lumea
ale individului, dorinţele omului fiind îndreptate în direcţia ideii de
eliberare.
- mântuirea în sens hindus constă în detaşarea de trup şi în
mortificarea acestuia, mortificarea reprezentând o şansă de
eliminare a trupului.
- asceza creştină duce la pnevmatizarea trupului, la înfrumuseţarea
sa prin Duh, templul fiind „templul Duhului Sfânt” - I Corinteni 6, 19.
o PRACTICA HINDUSĂ A POSTULUI:

- legat de ideea de asceză este practica postului, orientalii fiind


vegetarieni - practica vegetariană porneşte de la ideea de a nu
mânca animalul, pentru că în fiecare animal se află un om
reîncarnat.
- pentru creştini, practica vegetariană reprezintă o renunţare
temporară la produsele animale, din perspectiva anamnezei
paradisiace.
- dacă pentru hinduşi postul înseamnă o chinuire a trupului, pentru
creştini postul este un pelerinaj, idee enunţată magistral de liturgistul
ortodox Alexander Schmemann, care înţelege postul sub forma unui „drum”,
ce implică şi sufletul, şi trupul.
- pentru hinduşi, postul reprezintă un fel de rămăşag, un pariu, un
pact cu diavolul.
o PRINCIPIUL HINDUS AL NONVIOLENŢEI (AHIM SHA):

- elementul moral în hinduism se numeşte „ahim sha”, ce constă în


ideea de nonviolenţă.
- hinduşii nu doresc să utilizeze violenţa pentru a nu pune cumva
capăt suferinţei unui suflet reîncarnat.
- cel care a propus şi a oferit modelul concret de „ahim sha” a fost
avocatul Mahadma Ghandi, care a dat naştere revoluţiei indiene prin
nonviolenţă.
2. 2. RELAŢIA MAESTRU - DISCIPOL:
- trăsăturile fundamentale ale relaţiei maestru-discipol constau în:
- POZITIVITATEA IDEII - fiecare discipol îşi caută maestrul, maestru ce
îl ajută să atingă dimensiunile de credinţă necesare;
- NEGATIVITATEA IDEII - există o diferenţă esenţială între maestru şi
ucenic, aspect ce duce la anularea personalităţii ucenicului;
- în concepţia orientală, există un set de cuvinte speciale,
echivalente rugăciunilor, intitulate mantre, pe care discipolul le
cumpără.
- modalitatea anulării personalităţii ucenicului se realizează prin
mortificarea trupului său.
- MANTRELE sau CUANURILE reprezintă fraze lupte de logică, pe care omul
le repetă în mod ilogic, care îl desfiinţează ca personalitate:
© Cătălin Popi 11
- exemplu: „timpul cade sub pământ, lumea dispare”;
- în acest sens, Hristos nu condamnă lumea, ci păcatul.
- termenul de „cosmos” derivă de la termenul grecesc „kosmo” - a face
frumos, în acest sens lumea fiind frumoasă, scopul vieţii umane fiind acela
de a prelua lumea şi a o transforma într-o Biserică.
2. 3. RELAŢIA OM - DIVINITATE:
- în contextul religiei hinduse, un aspect deosebit constă în faptul că
indienii au o viaţă religioasă bogată, o importanţă aparte fiind
acordată pelerinajelor.
- în concepţia hindusă, ideea de imoral apare atunci când divinitatea
căutată implică o serie de exprimări, gesturi ce nu au nici o
legătură cu ideea de moral.
- în CONCEPŢIA SHIVAICĂ, există cultul lingamului (organul genital
masculin), al adorării sale, zeul fiind cel care fecundează, cel care îi
face pe oameni să aibă copii.
2. 4. RESPECTUL INTERUMAN:
- în concepţia hindusă, profesorul, maestrul este mai important decât
părintele trupesc.
- ideea de cinstire, de respect, este bună, însă când implică
surclasarea, aceasta este rea, exemplul concret fiind reprezentat de
sistemul castelor - chandala - îi reprezintă pe cei care trec dintr-o castă în
alta.
- un brahman nu permitea să fie atins nici măcar cu umbra unui alt
om, întrucât în acest mod se întina.
- plecând de la modul în care percep ideea de asceză, practica
yoghină este dusă la extreme, în acest sens existând chiar yoghini ce îşi
propun să stea într-un picior, pentru a-şi mortifica trupul.
- în concepţia creştină, este atestat faptul că Dumnezeu nu a creat trupul
pentru a fi batjocorit, trupul fiind diafan prin har, o imagine a vieţii veşnice.
- în concepţia hindusă, în viaţa pământească, accentul cade pe
trup, sufletul fiind aşezat pe o poziţie secundară, pentru ca în viaţa
viitoare să se pună accent pe suflet, trupul reprezentând
frumuseţea sufletului.
- yoghinii privesc conceptul de eros în două sensuri principale:
- EXISTĂ ASCEŢI CE CONDAMNĂ SEXUL - în acest sens, îşi leagă o tablă în faţa
organelor genitale;
- TANTRA YOGA - există unii yoghini care fac cât mai mult sex, însă fără să
ia în considerare iubirea, întrucât fiecare act sexual reprezentând un
instrument de concentrare;
2. 5. RELAŢIILE ŞI VIAŢA DE FAMILIE:
- în concepţia niponă, soţia samuraiului reprezintă sluga sa - astfel,
când samuraiul era supărat, soţia îi aducea o damă de companie, pentru a-i
ridica moralul.
- în credinţa niponă există şi o serie de aspecte deosebit de frumoase:
- ESTETISMUL;
© Cătălin Popi 12
- ARANJAMENTELE FLORALE;
- CULTUL SIMPLITĂŢII;
- CULTUL MUNTELUI SFÂNT;
- CULTUL CEAIULUI;
- CULTUL GESTULUI SIMPLU;
- în acelaşi timp, în credinţa niponă există şi o serie de practici şocante,
cum sunt:
- KAMIKAZE;
- HARAKIRI;

3. ELEMENTE MORALE ÎN LUMEA MUSULMANĂ:


- în lumea musulmană există numeroase elemente morale sau estetice
deosebite: arta arabă, cultura şi poezia arabă, punerea în circulaţie
a scrierilor lui Aristotel, moralitatea arabilor, interzicerea
consumului de alcool, consumul de droguri şi homosexualitatea
fiind pedepsite cu moartea.
- totodată, elementul imoral este regăsit foarte mult în:
- SURCLASAREA FEMEII;
- POLIGAMIE;
- PEDOFILIE;
- PRACTICA EVIRAŢIEI (eunucii);
- VIOLENŢA RELIGIOASĂ - djihad - „stăruinţă” - iniţial s-a referit la lupta
cu păcatul, însă în timp sensul i s-a schimbat, astăzi
semnificând uciderea nemusulmanilor, lupta împotriva altor
civilizaţii;
- conform Coranului, hoţului i se taie mâna dreaptă, fapt ce
reprezintă o practică extremă;
- violatorul este ucis;

© Cătălin Popi 13
STUDIUL 5
FENOMENUL FUNDAMENTALISMULUI RELIGIOS
1. PRELIMINARII:
- fundamentalismul reprezintă latura violentă a unei religii, în speţă, a
islamului.
- fundamentalismul nu este în mod neapărat islamic, putând fi
regăsit în toate credinţele religioase.
- fundamentalismul nu are de-a face atât cu credinţa profund
religioasă, ci se foloseşte, mai ales, de aceasta pentru a atinge
coarda sensibilă a omului, viaţa sa spirituală intimă.
- în mod oficial, toate religiile vorbesc despre pace şi bunăînţelegere
între oameni, însă, exceptând creştinismul, foarte puţine religii
definesc religia prin ideea iubirii.

2. FUNDAMENTALISMUL ÎN RELIGIILE ORIENTALE:


- în gândirea religiilor orientale, iubirea e percepută cel mult ca o
compasiune, în sensul că fiecare om îşi poartă propriul jug al
reîncarnărilor.
- unele credinţe prezintă o apetenţă deosebită înspre promovarea
violenţei:
- RELIGIA SIKH - reprezintă un amestec între islamism şi hinduism -
care constă în datoria fiecărui adept de a apăra cu arma în
mână profanarea templului lor sacru, lucru concretizat prin
asasinarea a doi premieri indieni - adepţii religiei sikh au un
templu sfânt foarte impunător la Amristar, în care nu intră nici
un ne-sikh-it;
- ISLAMUL - este fundamentat pe citate concrete din Coran, care
instigă la violenţă;
- CREŞTINISMUL - a prezentat, la rândul său, o serie de deviaţii de la iubirea
creştină, un exemplu concret în acest sens fiind cruciadele,
convertirile forţate, Inchiziţia, sinoadele tâlhăreşti;
- luptele dintre creştini - exemplificate prin acţiunile organizaţiei
militante IRA, prin luptele dintre catolici şi protestanţii din Irlanda;

3. FUNDAMENTALISMUL ÎN ISLAMISM:
- este celebru citatul lui Mahomed, în sensul promovării violenţei
religioase: „Omorâţi-i pe păgâni, oriunde îi găsiţi”.
- Mahomed a fost o persoană violentă - fuga din anul 622, de la Mecca
la Medina, dovedeşte caracterul său, prin aceea că a organizat raiduri
prin care erau atacate caravanele celor de la Mecca.
- refuzul evreilor din Medina de a se converti la islamism va fi întâmpinat de
Mahomed prin ucideri în masă, alungări sau transformarea acestora
în sclavi.

© Cătălin Popi 14
- ideea iniţială de razie, de luptă pentru jaf, face parte din
psihologia arabului, acest concept fiind transformat ulterior în
„lupta de expansiune a islamului”.
- Mahomed a focalizat temperamentul războinic al arabilor în
direcţia cuceririlor teritoriale.
- islamul e mult mai violent decât celelalte religii.
- este perpetuată şi imaginea aşa-numitului „martir musulman”, cel
care ucide şi este ucis pentru islam, în acest sens existând foarte
mulţi kamikaze.
- conceptul de djihad înseamnă „stăruinţă” şi indica, iniţial, ideea de
luptă cu păcatul, ulterior fiind interpretat în sensul stăruinţei de a
extinde islamul în lume.
- mahomedanii împart lumea în două sectoare fundamentale:
- DAR AL-ISLAM - casa islamului;
- DAR AL-HARB - casa războiului, nesupusă islamului;
- între statele musulmane şi cele nemusulmane se semnează
diferite concordate, acorduri ce durează maxim 10 ani, întrucât
Coranul prevede faptul că musulmanul este într-un război
permanent cu necreştinul.
- în momentul în care este proclamat djihadul, toţi musulmanii sunt
obligaţi să meargă la război.
- în raport cu musulmanii, şi creştinii deţin o anumită vină, din
perspectiva exploatării necugetate a vechilor colonii, a solului şi a
subsolului acestor ţări: Siria, Maroc, Algeria, Tunisia, Iran, precum şi
pentru faptul că i-au silit pe musulmani să ducă un mod de viaţă
diferit de credinţa lor.
- cea mai mare teamă a musulmanilor este occidentalizarea sau
americanizarea.
- burqia - reprezintă vălul de pe faţa femeilor.
- musulmanii interzic consumul alcoolului.
- musulmanii sunt violenţi, însă sunt şi provocaţi.
- CHIBUTURI - reprezintă termenul evreiesc ce desemnează celebrul război
purtat de evrei cu arabii, timp de şase zile.

© Cătălin Popi 15
STUDIUL 6
ORIENTALISMUL - RELIGIA DIN PERSPECTIVĂ GLOBALĂ
1. PRELIMINARII:
- Revoluţia din 1989 din România a reprezentat pătrunderea în ţara
noastră a unei oferte religioase foarte vaste.
- acest fenomen porneşte din anii 1980, când în România a luat naştere
aşa-numita „mişcare transcedentală”, organizată de oameni de
cultură din acea vreme, înăbuşită curând de către regimul
comunist.
- toţi aceşti adepţi au continuat, pe mai departe, să cocheteze cu aceste
practici, pentru ca după 1989 să le fie permisă propaganda prin toate
mijloacele media.

2. RELIGIILE ORIENTALE ŞI ATRACŢIA PE CARE O MANIFESTĂ:


- religiile orientale sunt atractive pentru că:
- creează impresia de mântuire facilă, repetitivă, care oferă
şansa de a repeta ciclul reîncarnărilor, până la perfecţiune;
- în cadrul religiilor orientale se vorbeşte despre un „panecologism”,
despre o armonie absolută dintre om şi natură, astfel încât
lucrurile ajung în cealaltă extremă, omul fiind preocupat mai
mult de viaţa animalelor decât de cea a semenilor;
- religiile orientale propun şi mistifică personalitatea
îndrumătorului spiritual, în sensul maestrului oriental ce
dobândeşte o aură cvasi-divină, criptică, ceea ce îl face foarte
enigmatic, posesor al unor puteri magice;

© Cătălin Popi 16
- religiile orientale le creează tinerilor concepţia unei comunităţi
alese, cu pretenţii de familie, în cadrul căreia cei racolaţi sunt
rupţi de familiile naturale, liderul spiritual (guru) prezentându-
se a fi un posesor unic al adevărului, iar şcoala sa, singura
şansă de salvare dintr-o lume dominată;
- religiile orientale creează o relaţie de dependenţă între ucenic şi
comunitatea yoghină, dusă până la anihilarea personalităţii,
rare fiind cazurile în care recuperarea se face prin intermediul
psihoterapiei;
- în cadrul grupărilor religioase orientale, sunt vehiculate trei idei
fundamentale:
A. IDEEA DE FAMILIE SALVATOARE:
- conform acestei concepţii, lumea se împarte în două
sectoare:
- „ÎNĂUNTRU” - termen ce indică mântuirea, salvarea;
- „ÎNAFARĂ” - termen ce indică demonul, pieirea;
B. IDEEA DE „REŢETĂ” MÂNTUITOARE:
- fiecare grup religios oriental oferă câte o reţetă mântuitoare, ce
diferă după tipul de interpretare a prescripţiilor religioase, după
„ascultările” impuse;
- în cadrul mişcărilor religioase gen „Hare Krîşna”, numeroase persoane se
rup de familii pentru a trăi în „haşramuri”, în cadrul cărora muncesc de
dimineaţa până seara şi stau în dependenţă directă de voinţa maestrului;
C. IDEEA DE MAESTRU SPIRITUAL, înţeles sub forma adevărului absolut:
- maestrul este perceput într-un sens sacral, însăşi atingerea maestrului
aducând cu sine o umplere de energie;
- cuvintele maestrului denotă o încăcătură profetică, simbolistică,
orice gest al maestrului implicând o anumită semnificaţie -
mântuirea depinde în mod direct de maestru, ceea ce duce la
ruperea efectivă a relaţiei cu Dumnezeu, Dumnezeu sălăşluindu-se
în maestru, aspect denumit „antropocentrism religios”, diferit în mod total
de teocentrism;
STUDIUL 7
COSMOLOGIA ÎN MARILE RELIGII
1. PRELIMINARII:
- în ceea ce priveşte cosmologia, au fost vehiculate mai multe ipoteze
religioase.

2. COSMOLOGIA DE TIP PANTEIST:


- acest tip de interpretare se regăseşte în religiile orientale, în special în
hinduism, pornind de la o cosmologie de tip creaţional, fiind
metamorfozată în tipul de prezenţă divină distinsă.
- potrivit gândirii hinduse, cosmosul reprezintă o materie inertă,
germinativă, prezentă în acel uriaş primordial, „PROGOPATI”.

© Cătălin Popi 17
- lumea s-a format din acest „PROGOPATI” ce se autosacrifică, ce se
despică în bucăţi ce vor deveni, ulterior, elemente creaţionale -
astfel, din foc vor apărea soarele şi luna - în acelaşi sens fiind interpretat şi
sitemul castelor - din tălpi au apărut servitorii, iar din braţe, războinicii.
- această idee s-a combinat cu panteismul, astfel încât a apărut
conceptul care consideră că lumea nu prezintă doar o simplă
prezenţă materială, materia fiind considerată o irealitate, divinul
fiind adevărata realitate.
- întreaga asceză a omului se focalizează pe ideea descoperirii
adevăratei realităţi, care stă în spatele elementelor văzute.
- în acest context, este vorba despre o mântuire de tip noetic.
- carenţele acestui tip de concepţie cosmologică constau în:
- lumea - este identificată cu divinul, această concepţie
prezentând un aspect pozitiv, în sensul că se opune
exploatarea iraţională a materiei, întrucât în spatele ei se află
ascunsă divinitatea4;
- totodată, hinduşii credeau în „Ahmanul universal”, principiu divin
panteism.
- elementul negativ al acestui tip de concepţie cosmologică constă
în ideea indiferentismului faţă de lume, considerând că lumea în care
se chinuie sau se bucură spiritele umane este fundamentată pe o serie de
legi imuabile5.

3. COSMOLOGIA DE TIP DUALIST:


- acest tip de interpretare cosmologică era împărtăşit de asiro-
babilonieni, de gnostici, de Zoroastru, de bogomili şi de catari.
- ideea fundamentală a acestui tip de interpretare constă în combinaţia
continuă ce există în lume între bine şi rău.
- Zoroastru susţine că în lumea creată bună, reînvie ulterior răul
adormit, dând naştere unei contra-lumi, care se combină continuu,
aceasta fiind reprezentată de combinaţia dintre lumea bună şi cea
rea.
- în acest sens, omul este un jucător, virtuţile sale pozitive ajutând
binele să înfrângă răul.
- în lupta dintre bine şi rău, cosmosul şi lumea divină au nevoie de
acţiunea omului.

4. COSMOLOGIA DE TIP EMANAŢIONIST:


- acest tip de interpretare cosmologică se găseşte şi în cadrul religiilor
orientale, însă în mod special în gândirea filosofică, la PLOTIN (tributar
gândirii lui Platon).

4
RENE DESCARTES împarte lucrurile materiale în două secţiuni:
- RES COGITA - lucrurile mentale - disjuncţia dintre Iisus al istoriei şi Hristos al slavei;
- RES EXTENSA - lucrurile care se văd;
5
Darma - reprezintă legea după care se derulează reîncarnarea.
© Cătălin Popi 18
- ideea fundamentală a acestei concepţii constă în aceea că Dumnezeu
este Unul - principiul Proton - Agaton.
- lumea este creată prin emanţie şi se întoarce prin unitate la
originea sa primordială.
- fiind emanată din Dumnezeu, lumea este divină6.

6
Din perspectivă ortodoxă, creaţia reprezintă o operă a harului divin, care, în
potenţă, este bună, menită să fie desăvârşită.
© Cătălin Popi 19