Ce sunt deniile

Pr. Prof. Nicolae Necula

[urmat de comentariul lui Emil Tripa - la 13 decembrie 2006]
În calendarul ortodox săptămâna a cincea a Postului Paştelui – sunt menţionate, în zilele de
miercuri şi vineri, Denii, a Canonului celui Mare şi a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu.
Ce sunt aceste Denii?
Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul „denie”
vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia
este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de
priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită
seara.
Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârşesc numai în
două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a
Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi
şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două
piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul,
imnograf din secolul al VIII-lea (praznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit
patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub
numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă
în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă.
Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat
Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă
poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.
Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care
credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu
seara Floriilor, deci din Duminica a şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din
săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre
aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de
denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii
ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se
deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării
bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii
în mormânt).
(din lucrarea Biserica şi cult pe înţelesul tuturor, Ed. Europartner)
*
Comentariu la articolul "Ce sunt deniile" al Parintelui prof. univ. dr. Necula
Emil Tripa - etripa@hotmail.com
Doresc sa aduc cateva completari la articolul “Ce sant deniile” al par. Necula, si anume de ce
deniile, care sunt de fapt utrenii, se tin seara. Explicatiile de mai jos depasesc cadrul cartii sfintiei
sale, acela de popularizare a credintei.
Dupa tipicul bisericesc, denia nu incepe seara ci la ceasul al 7-lea din noapte, adica la ora 0:00
sau miezul noptii. Aceasta randuiala este mentionata explicit in Triod la Utrenia din Sfanta si
Marea Joi (denia de miercuri seara), unde Triodul mai mentioneaza si ca Miezonoptica nu se mai
canta in biserica. Inceperea deniei la ceasul al saptelea din noapte mai este pomenita inca o data
la Utrenia din Sfanta si Marea Sambata, supranumita si Denia Prohodului Domnului. Aceeasi
mentionare o mai intalnim inca o data in Penticostar la inceputul utreniei din noaptea Invierii
Domnului, cunoscuta in popor sub numele de slujba invierii Domnului. Din aceasta trecere in
revista se trage concluzia ca deniile incep seara numai in parohiile de mir, ca pogoramant pentru
neputinta privegherii, si ca aceasta este exceptia, nu regula. Oricine a stat pana la sfarsitul unei
denii si a auzit Doxologia (mica sau mare), se va fi intrebat de ce spune rugaciunea
“Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi” cand, de fapt, tocmai a
inceput seara.
Cele mai vechi denii sant cele din Saptamana Mare si, dupa cum stim, primele trei dintre acestea
incep cu troparul "Iata, Mirele vine la miezul noptii...", supranumit si troparul Miezonopticii.
Cred ca o explicare mai corecta a ce sant deniile este ca acestea sant utrenii miezonopticale si ca
este vorba de o priveghere nocturnala cu accent eshatologic, in imitatia celor zece fecioare din
Evanghelie care privegheau asteptand Mirele. Desi tipicul nu spune nimic cu privire la inceperea
deniilor de duminica, luni si marti seara, troparul “Iata, Mirele vine…” ne arata ca aceste denii
incep tot la ora miezonopticii. Singura denie la care se da pogoramant a incepe mai devreme este
cea din Vinerea Mare, supranumita "a celor 12 Evanghelii". Dupa tipic, aceasta poate incepe la
ceasul al 2-lea din noapte, adica ora 19:00, ca pogoramant pentru lungimea ei si pentru ca, in
Vinerea Mare la ceasul al doilea din zi (ora 7 dimineata) incep Ceasurile Imparatesti. In restul
Saptamanii Mari, nu se face slujba dimineata dupa rasaritul soarelui ca sa se poata odihni fratii.
Cei care nu inteleg necesitatea respectarii timpului liturgic si ne acuza de acrivie mai savarsesc in
plus liturghii dimineata, de luni pana joi si in Sambata Mare. Fie ca sant ale Darurilor mai Inainte
Sfintite, fie ca sant ale Sf. Vasile cel Mare, aceste liturghii sant vesperale, adica ar trebui sa
inceapa la ora Vecerniei. Triodul spune explicit ca se incep aceste liturghii la ceasul al zecelea
din zi (ceasul al optulea din zi in Joia Mare), ceea ce inseamna ora 15:00 (si, respectiv, ora
13:00), dar sant destui care interpreteaza gresit, poate din necunostinta, ca aceste ore ar fi 10:00
dimineata, respectiv 8:00 dimineata. Savarsind liturghiile dimineata mai intrerupem si postul
prematur, impartasindu-ne sau luand anafora, si ne mai facem si calcatori de post exact in
Saptamana Mare. Chiar si cei care cunosc numerotarea romana a ceasurilor devanseaza
liturghiile dimineata pentru a nu fi nevoiti a le savarsi seara, imediat inainte de denie.
Conform rationamentului meu de mai sus, ar trebui ca in zilele cu denii sa nu se savarseasca
Miezonoptica. Stiu ca Triodul spune sa se citeasca totusi la chilie, dar aceasta este ravna
monahala tarzie si ca, in secolele III-IV d.Hr., cand au aparut deniile Saptamanii Mari in viata
liturgica a bisericii, nu se mai savarsea Miezonoptica. De altfel, insasi slujba Miezonopticii in
forma ei actuala este tot o creatie monahala tarzie, dupa ce a avut loc sinteza monastico-catedrala
in varianta monahismului urban, cum o numesc specialistii in liturgica comparata. Asta nu
inseamna ca monahii nu au facut la inceputuri privegheri in noapte. Ba din contra. Ci doar ca nu
exista o Miezonoptica separata de Utrenie. Utrenia monahala incepea la al treilea cantat din
noapte al cocosului, adica la orele 2-3 noaptea, cum incepe si astazi la manastirile cu randuiala
athonita. Ea consta din cei sase paslmi ai diminetii (sau macar Ps. 62) si citirea din Psaltire.
Pentru cei interesati de liturgica comparata privind Liturghia Ceasurilor (adica a ciclului zilnic de
laude), recomand lucrarea eminentului liturghiolog Par. Prof. Robert Taft, “The Liturgy of the
Hours in East and West – the origins of the divine office and its meaning for today.”
La fel, la praznicele imparatesti (+) si cu priveghere +), nu se mai zice Miezonoptica, ci se face
slujba de priveghere constand din Vecernia Mare si Utrenia impreunate. Traditional, la slavoni,
aceste privegheri sant numite tot denii (vsenoshchnoe bdenie). Aceste privegheri, insa, incep de
obicei inainte de ora 0:00 din cauza Litiei, componenta a Vecerniei Mari: se stie ca nici un
aliment, si deci nici painea binecuvantata de la Litie, nu poate fi consumat dupa ora 0:00, ca
ajunare pregatitoare pentru primirea Impartasaniei.
De ce se privegheaza in toata Saptamana Mare si nu doar in noaptea Invierii, cum ar cere regula
la un praznic imparatesc? Pentru ca acesta este praznicul praznicelor si, spre deosebire de
celelalte 12 praznice imparatesti, are numeroase reguli liturgice speciale, cum ar fi: 7 zile de
praznic - Saptamana Luminata -, 38 de zile de dupapraznuire si odovanie (in loc de 7), Ajun si
Ceasuri Imparatesti cu 2 zile inainte de praznic si, daca acceptam ca Saptamana Mare este
Inaintepraznuirea Invierii Domnului, atunci are 6 zile de inaintepraznuire.