Facultatea de Litere, Stiinte ale educatiei, Anul I

EDUCATIA RELIGIOASA

Student: Prof. indrumator: Neagu Alina Viviana Caciuc Viorica

Educatia religioasa

Perceptia religioasa a lumii pozitioneaza prin ea insasi omul si umanitatea pe traiectul rectitudinii morale. Omul nu izbandeste numai prin inteligenta si rationalitate. Sunt situatii in care aceste acte , profesate unilateral , conduc mai degraba la pierzanie, la dezagregare existentiala. Constituie o naivitate sa expulzam religia pentru ca nu parvine la o explicatie stiintifica a realului , din cauza irationalitatii sale. Chiar daca religia s-ar reduce numai la credinta, nu trebuie minimalizat rolul educativ al acesteia. Educatia considera Rene Hubert (1965, p 454 )- nu poate fi nici exclusiv rationala, nici exclusiv confesionala. Sarcina educatiei conceputa in sens spiritual scrie Rudolf Steiner (1966, p 20) este de a duce cuplul Suflet-Spirit spre o armonie cu un altul, Viata-Corp. Iar dictonul crede si nu cerceta (pus pe seama religiei in mod nejustificat ,caci aceasta invitatie nu o gasim in Biblie) nu trebuie interpretat ca o pledoarie pentru inactivitate in planul observarii si investigatiei stiintifice , ci , mai degraba , ca un indemn la intemeierea unui ideal personal , coerent si imperturbabil : crede si nu cerceta temeiul credintei tale , nu te indoi de ea, fii perseverent si mergi mai departe. Orice pedagogie se ciocneste de aceasta problema: daca un copil poate si trebuie sa acceada la credinta religioasa.Dupa unii, aceasta posibilitate este data de insasi gratia divina. Credinta, in ceea ce are matur , consta in acceptarea ofertei divine: a accede la inaccesibil , a vedea ceea ce este invizibil, a participa la gloria si la atotputernicia lui Dumnezeu (Voeltzel, 1960, p 10).

Credinta este o treapta necesara pe drumul cunoasterii si autocunoasterii. Prin religie, copilul nu numai ca este pus in relatie cu zonele perfectiunii transcendente , dar totodata- la nivelul persoanei , se creeaza o predispozitie de insertie a eului intr-o regiune de valori profunde, unde viata se concentreaza , devine mai personala, mai autentica. De altfel , intre credinta si educatie relatiile sunt de un tip special. Se stie ca educatia tinde sa spiritualizeze mai profund ceea ce natura sau gratia divina a pus in om si sa-l innobileze cu noi valori.Viitorul unui om sau al unei comunitati se cladeste plecand de la supozitia dezirabilitatii si credintei ca acel viitor este cel ce merita a fi conturat, castigat,atins. Succesul unui act educativ este dat si de insistenta cu care educatorul isi imagineaza contururile personalitatii viitoare si mediteaza adanc la toate detaliile acestui profil,fara nimic in plus sau in minus, profil ce poate capata valoare operationala fiind luat drept ghid si model corector, atat pentru traseul ce-l are de parcurs, cat si pentru scopul ce-l are de atins. Elevul are nevoie de credinta- dar nu prin minciuna, frica , inoculare - ca ceea ce face este bun , corect, dezirabil. Trebuie sa se increada in omul de langa el.Trebuie sa consimta ca modelul ce-l are in fata- dascalul- este unul ce merita a fi urmat. Educatia are o nevoie de stringenta de credinta, aceasta trebuind sa fie catalizatorul initial al oricarei actiuni pedagogice.Credinta in ceea ce faci , in felul cum faci, in menirea ce-o ai , in tinta ce-o vrei atinsa, nu numai ca orienteaza si lumineaza calea pe care mergi , dar iti da acea siguranta, certitudine,rectitudine si fermitate de care tu, ca profesor ,ai atata nevoie. Religia ii ofera omului sansa de a se proiecta intr-un orizont de valabilitate ce transcede orice dat factual.A trai ca fiinta umanaspune Mircea Eliade- este in sine un act religios,deoarece

alimentatia, viata sexuala si munca au o valoare sacramentala (1990, p 131) O religie se caracterizeaza prin administrarea sacrului.Sacrul este legat de unele lucruri (obiecte de cult), fiinte (preotul, oficiantul), spatii (templul, biserica), momente ( duminica, ziua de Paste, Craciunul).Aceasta nu este o calitate intrinseca , ci una dobandita, oferita prin gratie divina. Educatia omului este autentica atunci cand se bazeaza , dar si fundamenteaza un sistem axiologic individual, relativ imperturbabil,incluzand valori fundamentale, constante.Conditionarile cotidiene la care este supus individul , contribuie din plin la eroziunea spiritualitatii, a simtului critic si a sentimentului resposabilitatii. Existenta noastra nu se poate reduce la coordonatele strict materiale. Materialitatea poate deveni , uneori, un corsaj si o piedica a plenarei manifestari a spiritului, a sensului acestuia. Existenta nu este numai de ordinul concretului , al observabilului , ci si al potentialitatii si dezirabilitatii. Raportarea omului la un plan valoric superior , stabil, si coerent, cum este cel al valorilor religioase,este necesara si deosebit de fertila in zilele noastre.Fara relationarea la o dimensiune profunda a existentei , anume cea conturata de lumea valorilor ,insasi activitatea si viata omului isi pierd din substanta. Pentru viata umana,lumea valorilor in general este un punct de sprijin in univers,un temei ineluctabil pentru generarea unui surplus de energie spirituala ,care ar putea perfecta intreaga existenta umana. Educatia religioasa construieste , pe langa baza de cunostiinte datorate educatiei secularizate, si ceva in plus: ea are in vedere si de ce-ul vietii, al existentei, intrebarea intrebarilor dintotdeauna.Ea presupune o introducere a subiectului in marile mistere,facilitand intalnirea si intelegerea religiei si traditiei
4

crestine.Experienta religioasa il face pe om sa inteleaga si sa actioneze mai bine,il invita la reflectie,il lumineaza interior. Educatia religioasa are drept obiectiv cultivarea si dezvoltarea religiozitatii la individul copil sau adult.Esenta religiei consta in fenomenul de credinta. Religiozitatea este o stare psihica derivata din credinta intr-un principiu suprem si etern. Este religioasa acea persoana care este convinsa ca intregul univers este stapanit si directionat de o putere absoluta si imperturbabila: Dumnezeu. De aici deriva si sentimentul de respect si de veneratie fata de aceasta instanta transcendenta.Orice act religios mai implica o serie de elemente ,cum sunt notiunile ,simbolurile , conceptiile de viata sau morale ,idealurile, convingerile. Trasaturi ale educatiei religioase: doar omul poate fi educat in perspectiva religioasa: aceasta latura formativa ,ca si educatia in general ,nu poate fi apanajul lumii animale; presupune,in afara de om ,prezenta dimensiunii transcendente, a unui factor informant mai presus de om si de lume; in formarea religioasa a omului ,libertatea este premisa,rezultat al actului paideutic:este exclusa orice forma de constrangere sau supunere; educatia religioasa presupune o serie de tactici procedurale si metodologice deliberate si constiente. Educatia religioasa se poate realiza direct,prin instructie ,prin insusirea teoretica a fenomenelor religioase.Dar ea se poate insinua si indirect ,prin modelare,prin educarea caracterului si a vointei, prin formarea personalitatii religioase. Ea are mai intai o functie informativa ,respectiv de punere la dispozitia elevilor a unui set de cunostiinte specifice, cu caracter teologic , dar si un pronuntat caracter formativ, de interiorizare si
5

traducere in fapte de viata a normelor religioase, si nu inultimul rand religia va oferi omului un ansamblu de valori spirituale,de ordin moral. Prin educatia crestina se urmareste formarea si perfectionarea a doua componente de baza:sufletul si trupul .In traditia crestina ,trupul nu este un simplu depozitar sau o umbra s sufletului ,ci un element esential al naturii omenesti care merita un tratament special.Desigur sufletul detine suprematia ,el primeste cea mai mare atetie,dar nu dispretuind natura fizica a omului. Consideram ca sintagma educatie religioasa este mai corecta si mai fundamentata stiintific decat expresia educatie moralreligioasa.Educatia morala (ca si cea estetica,intelectuala,fizica, etc.) constituie o componenta autonoma ,care nu se poate topi intr-o alta latura fara riscul pierderii identitatii proprii; la fel ,educatia religioasa nu trebuie conexata fortat la o componenta traditionala numai de dragul de a fi acceptata mai usor.

Bibliografie: Seria:Psihologie,Stiintele educatiei,Constantin CucosPedagogie,Edit. Polirom