Genul epic Raspuns in 3 pasi pentru punctaj maxim: 1. Identificare, numire / 2. ilustrare, exemplificare / 3. interpretare, analiza, argumentare 1.

Trasaturi Un text apartine genului epic daca: 1. 2. 3. 4. 5. Exista un narrator (cine spune?), identifica tipul naratorului Care relateaza o actiune (ce spune?), rezuma intamplarile Care se desfasoara in spatiu si timp, cronotop (ce spune?), descrie, comenteaza spatiu si timpul La care participa personaje (ce spune?), numeste, arata tipul personajelor Modul dominant de expunere aste naratiunea, care se imbina cu dialogul sau cu descrierea (cum spune?), comenteaza rolulr modurilor de expunere

2. Specii In proza: legenda, schita, povestirea, basmul, nuvela, romanul In versuri: legenda, balada, epopeea, fabula 3. Instantele comunicarii narrative: autor, narrator, personaj, naratar (DESEN) Autorul persoana reala care scrie un text. Apartine unui anumit timp si spatiu, tendintelor unui anumit current literar. Confera operei originalitate prin: un anumit stil personal si anumita viziune asupra lumii incadrare intr-un anumit current literar

Naratorul Vocea imaginara care relateaza o intamplare sau o succesiune de intamplari. Este, ca personajul, om fiinta de hartie, exista doar in interiorul lumii fictionale. Tipuri de naratori: Narrator subiectiv, relateaza la pers. I poate fi martor sau participant sau mesager /Narrator obiectiv, relateaza la pers. III-a Narator homodiegetic / heterodiegetic; intradiegetic / extradiegetic omniscient / uniscient, cu cunoastere limitata

Personajul Fiinta de hartie, instant fictional, exista, de asemenea in interiorul universului fictional. Tipuri de personaje

Procedee de caracterizare. 4. Personajul Persona, lat masca, rol, actor Personajull central din acest fragment este fiinta de hartie, fiinta fictionala, actant Tipuri de personaj: 1. specific unei anume specii literare (de schita, de basm, de nuvela) 2. specific unui current literar: clasic (caracter, plat, static, construit pe o singura dominant de caracter0 romantic(persj. Neobisnuit in situatii neobisnuite,in antiteza, nelinistit, in cautarea absolutului) realist (persj. Tipic in situatii tipice, complex, determinat de mediul social, dynamic, rotund), modern (contradictoriu, dilematic, in cautarea sinelui sau absurd, fara insusiri) 3. principal, secundar, episodic, figurant 4. pozitiv, negativ 5. plat (construit in jurul unei singure idei sau calitati ), rotund (cu trasaturi complexe si contradictorii) 6. realist (construit veridic, cu trasaturi asemanatoare realitatii), fabulos sau fantastic (cu insusiri supranaturale), symbolic, parodic Personajul tipologic> reprezentativ ptr o categorie larga umana sau sociala> Tipologii general-umane (specific clasicilor)eroul, avarul, ipocritul, fata batrana, cocheta, naivul, cugetatorul, visatrorul) Tipologii sociale (specific mai ales realistilor): taranul, soldatul, aristocratul, burghezul,parvenitul, intelectualul, artistul)

Portret literar unui personaj I se realizeaza portretul fizic si portretul moral (in literatura, trasaturile fizice devzlaluie trasaturile morale) procedee de caracterizare: caracterizare directa> trasaturile sunt numite de catre 1. narator, 2. el insusi, 3. alte personaje caracterizare indirecta : trasaturile sunt deduse din> 1. 2. 3. 4. 5. actiuni, fapte, ganduri, sentimente, relatiile cu celelelte personaje, limbaj, dialog,

6. detalii vestimentare, 7. mediul in care traieste, 8. nume 5. Constructia subiectului (lat subjectivus-ceea ce este spus) Conflict Subiectul are in centru un conflict: confruntarea unor forte opuse care instituie tensiune. Tipuri de conflict> Exterior: social, politic, economic, religios, etnic, erotic, existential, moral, de idei, de interese, economic, familial Interior: de natura morala, psihologica, intelectuala; criza de constiinta, de valori, criza existentiala

momentele subiectului 1. expozitie: situatie initiala, se prezinta cronotop si personaje 2. intriga: modificarea situatiei initiale (intricare, lat = a complica)situatia, evenimentul care declanseaza conflictul, genereaza raportul de forte contrare, 3. desfasurarea actiunii: totalitatea intamplarilor 4. punctual culminant: situatia dificila, momentul de maxima tensiune a conflictului, in care evolutia personajului este greu previzibila 5. deznodamant: situatia finala,ultimul moment care rezolva conflictul Observatie> poate sa apara in constructia subiectului si: prologul (introducere explicative cu rol de premisa, are rol in comunicarea mesajului operei), epilogul (secventa finala in care se pot prezenta ultimele consecinte ale actiunii sau se accentueaza mesajul) 6. Perspective narativa Defineste punctual de vedere al naratorului in raport cu universal diegetic. Se refera la : cine vede? Cine povesteste? Se suprapune, aproximativ, peste: punct de vedere, focalizare. 1. Perspective omniscienta, obiectiva, focalizare zero, viziune din spate: narrator omniscient, demiurgic, stie mai mult decat personajele(trecut, present, ganduri; analizeaza), narrator-demiurg 2. Perspective interna, subiectiva, focalizare interna, viziune impreuna cu: naratorul este personaj, realitatea este interpretata subiectiv, cunoiastereea limitata la ceea ce stie un personaj, se axeaza mult pe evenimente interioare 3. Perspectiva externa (focalizare externa, viziune din afara) naratorul este ca o camera de luat vederi care inregistreaza ceea ce vede, fara sa cunoasca mai mult, e un martor exterior; stie mai putin decat decat personajele, este observatory impartial, obiectiv, noteaza comportamentul. Observatii: in proza moderna se combina diferite perspective, se trece de la una la alta, apar situatii special, se ambiguizeaza, de ex. Pluriperspectivism.

7. 1. 2. 3.

Moduri de expunere descrierea: rolul descrierii, fig de stil, imagini artistece, atmosfera, simboluri , seminificatii,, dialogul> dynamism, autenticitate, mijloc de caracterizare naratiunea> succesiunea intamplarilor, dynamism, retrospective, flash=back: naratiune cronologica, naratiune discontinua

8. Observatii>: situatii special ale discursului narativ principii compozitionale> principiu chronologic: tehnica inlantuirii: succesiune liniara a episoadelor ordonate chronologic, sau tehnica alternantei: evenimente care se petrec simultan, in planuri diferite pe axa temporal

principiu simetriei, al circularitatii: analogia planurilor, recurenta motivului, a temei, tot aici tehnica contrapunctului tehnica recurentei(repetitia motivelor, a simbolurilor)

principiul memoriei affective:, naratiune discontinua tehnica insertiei, tehnica flashbackului, tehnica retrospectiei

episoade narrative suita de actiuni care se constituie ca unitate narativa. Are coerenta tematica si formala secventa cea mai mica unitate compozitionala: secvente narative, descriptive, eseistice, (realizeaza pause descriptive, care incetinesc ritmul relatarii) dialogate (timpul nararii coincide cu timpul narat)

moduri principale de narare 1. stil indirect: nararea prin relatare mediate de catre narrator : pers a III-a, vb dicendi, conj subordonatoare 2. stil direct: dialogul, caracter scenic, person ajele sunt prezenate in confruntare dtrecta verbal, pers I, II, punctuatie speciala, dialog, monolog, verbe dicendi 3. stil indirect liber: se combina vocea naratoryului cu gandurile personajului: o lua pe langa garduri, calcand in acelasi fekl cu mormaitura, adica, sigur, sa nu se duca nimeni, dar uite ca se duce sit e sileste sip e tine sa te duci(Morometii)

Oralitatea: naratorul devine povestitor, cititorii devin asculatatori, vocea narativa este pusa in evidenta, insistandu-se asupra actului vorbirii, actului nararii. Naratorul stabileste o relatie directa cu cititorul, implicandu-l in universal narat, tinandu-I treaza atentia, conferind autenticitate, dynamism textului. Oralitatea se realizeaza prin felul in care povesteste naratorul:

pers a II-a, imperative, vocative, interogatii si exclamatii retorice, expresii populare.

Text rememorativ: naratorul subiectiv relateaza o intamplare din trecut, ceea ce presupune o dedublare a planurilor temporale: 1. planul prezentului (al actului nararii, al povestirii, al rememorarii), 2. planul trecutului (al naratiunii propriu-zise, al actiunii remeorate). De obicei faptele, senzatiile, impresiile apartin planului trecutului, iar comentariile, sentimentele de nostalgie, regret, cautare a sensului, apartin planului prezentului. Aceasta dedublare implica si o dubla perspective subiectiva. Literatura de frontiera (la granite dintre realitate si fictiune) ca jurnalul, memoriile, exista o identitate de principiu intre autor-narator-personaj. proza psihologica: monolog interior, stil indirect liber, retrospectii, introspectii.