Psalm (Vecinul meu a strans cu nendurare)

de Tudor Arghezi

Psalmul = o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii, exprimandu-si sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Lirica existentiala a lui Tudor Arghezi este ilustrata de Psalmi. Psalmul care debuteaza cu versul Vecinul meu a strans cu nendurare apartine volumul Cuvinte potrivite, fiind considerat a fi psalmul mizeriei umane, al existentei omului ce se bazeaza pe posesiune. Inlocuirea lui a fi cu a avea => descompunerea fiintei. - ipostaza divinitatii: Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om, acesta fiind facut anume limitat in simtire si inteligenta - ipostaza psalmistului: insetat de absolut, insa dezamagit spiritual de divinitate, acuzandu-l pe Dumnezeu de a fi facut existenta omului nu numai din viata si moarte, ci si din chinuri.

Strofa I:
- descrierea etapelor de inavutire: 1. a strans[...] gradini, livezi, cirezi, hambare => bogatia materiala(enumerarea elementelor) 2. Stapanirea lui se-ntinde-acum/Pan la hotarele de fum => averea sa nu mai cunoaste limitele, insa aceasta este asemanata cu fumul => se risipeste, nu este perena (metafora) 3. pune stapanire chiar si pe elementele naturii (Soarele-apune zilnic si rasare/Intr-ale sale patru buzunare;Vazduhu-i face parte din avut;Din cer ia fulgeri, din pamant grasimi ) => campul semantic al elementelor naturii - conturarea raportului dintre om si divinitate (omul crezandu-se atotputernic) => Vecin de-o vreme, Doamne, si cu tine.

Strofa II:
- se realizeaza profilul grotesc al barbatului aflat in descompunere fizica - omul bogat, ce nu are revelatia divinitatii, urmeaza a fi condamnat la un Purgatoriu etern => neputinta de a evada - un astfel de om se descompune repede => elemente ale grotescului, este umplut de mucegaiuri, moartea ii va veni cu repeziciune (Urechea lui inchisa pentru graiuri/ Cu seama s-a umplut, de mucegaiuri.) => nu mai aude nimic, nu mai tine cont de ce este in jurul sau, este singur; Ochiul porneste bland sa se usuce, => nu mai vede - setea de avutie, de imbogatire => ajunge sa il ucida ( In pantec spini, urzici si aguride /Dau stiri de belsugul ce-l ucide.) - Si-i subred ca o funie-nnodata => viata lui se poate sfarsi oricand

 Strofa III:
- dialog imaginar cu Dumnezeu => resemnarea, deznadejdea eului liric - meditatie privind efemeritatea aspiratiilor fiintei umane in raport cu vointa divina absoluta. (Doamne, asa obicinuit esti, biet/ Sa risipesti faptura ta incet. / Prefaci in pulbere marunta/ Puterea darza si vointa crunta.) =>adresare directa, epitete - sublinierea suprematiei divine peste intreaga lumea (Cocolosesti o-mparatie mare/ Ca o foita de tigare.) => comparatie - constatand disproportia uman-divin , eul poetic ajunge la ideea pesimista a inutilitatii existentei dar si a umilintei in fata Divinitatii - conturarea ideii de imposibilitate de a ajunge la Dumnezeu datorita barierei (zidului) dintre divinitate si om (Zidind, schele-nalte si repezi ridici/ Incaleci pe livezi cat muntii melci mici/ Paretele-i veacul patrat/ Si treapta e veacul in lat/ Si scara e toata vecia.) => epitete, metafore momentul final: Si cand le darami, trimiti clipa/ Sa-si bata aripa/ Dedesubt./Musca muta a trecutului rupt.=> posibilitatea distrugerii fiintei umane intr-o clipa => fragilitatea umanitatii - Musca muta a trecutului rupt => asemanarea cu o musca => nimicimea omului in fata lui Dumnezeu; Musca muta => neputinta de a-si exprima parerile, suferintele in fata puterii supreme. => Stilul psalmilor inspirat din literatura religioasa crestina + limbajul popular (puhav, capestre,pantec etc.) => In raportul omului cu Dumnezeu, in viziunea lui Tudor Arghezi, se pot sintetiza urmatoarele atitudini esentiale: nelinistea, revolta, acuza, deznadejdea credintei.