TESTAMENT Fiecare poet i impune o viziune proprie asupra actului poetic; aceasta este expus tematic n articole programe,

numindu-se art poetic. ,,Ars poetica reprezint o profesiune de credin pe care Arghezi i-a exprimat-o n mai multe poezii, dar cu precderi n ,,Testament. Aezat n frunte volumului de debut din 1927, poezia prezint probleme de ideologie literar i de tehnic artistic. Textul poeziei nu versific ns, n sensul c surprinde stri ale existenei. Ceea ce frapeaz nti n poezia lui Arghezi este rezonana unor neateptate mpletiri lexicale. Asociaiile rezultate au un dublu efect: material i ideal. Formulele sunt aproape aforistice cu idei penetrante poetic. Ordinea pornete de la cuvntul ,,carte,cuvnt cheie al ntregii poezii: ,,Nu-i voi lsa drept bunuri , dup moarte Dect un nume adunat pe-o carte. ,,Cartea e astfel o treapt : ,,Cartea mea-i fiule o treapt, ce face legtura ntre ,,strbunii mei i ,,tnr . Poetul evideniaz i elogiaz strdania strmoilor care prin ,,rpi i gropi adnci () suite pe brnci au fcut posibil existena sa n continuare , ,,cartea este ,,hrisov , document , mrturie de credin a trecutului : ,,De osemintele vrsate-n mine. Acest document atest mutaia muncii creatoare din plan material n plan spiritual : ,,Ca s schimbm , acum , ntia oar , sapa-n condei i brazda-n climar. Seva liricii argheziene i are rdcinile n limba poporului . ,,Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite, pe care a modelat-o i a aezat-o n temelii prozodice : ,,Eu am iscat cuvinte potrivite. Poezia sa este ,,leagne urmailor stpni, sugernd un proaspt izvor de alinare al sufletului omenesc . ,,Cuvintele potrivite sunt ,,versuri i icoane din limba strmoilor a cror ,,cenu a preschimbato n ,,Dumnezeu de piatr , ,,Hotar nalt. Rolul social al ,,crii se evideniaz n mai multe versuri : ,,Am luat ocara i torcnd uure Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure. ,,Durerea noastr surd i amar O grmdii pe-o singur vioar ,,Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte i izbvete-ncet pedepsitor Odrasla vie-a tuturor Aderena lui Arghezi la estetica urtului este evident i n aceast poezie: ,,Din bube, mucegaiuri i noroi Iscat-am frumusei i preuri noi Cartea, ,,slov de foc i slov furit ascunde n ea ,,mnia bunilor, flacra nestins a contiinei lor. Interesant este de urmrit jocul ideilor. Singurul bun lsat urmailor este o carte de poezie;carte este ,,hrisovul cel dintice consemneaz mutaia muncii creatoare din plan material n plan spiritual, realizndu-se astfel schimbul instrumentelor de munc. Poezia se definete apoi ca esen de cuvinte din limbajul comun. Ea s-a nscut din ,,bube, mucegaiuri i noroi, care au menirea de ai aminti izvoarele. Poezia apare astfel ca o floare a rului, o metamorfoz a suferinei. Cartea este

rzbuntoare, e ,,bici rbdat iar frumuseea obinuit prin foc i trud ascunde o mnie ucigtoare. Poezia lui Arghezi, n ntregime, este o ilustrare excepional i riguroas a ,,artei poetice din ,,Testamentdezvoltat pe o concepie rmas nealterat de-a lungul ntregii sale viei. Amintiri din copilarie Ion Creang este scriitorul care are inegalabilul merit de a fin sintetizat ntr-o oper tot ceea ce limba romn are mai valoros, oper care va dinui tot atta timp ct va exista poporul romn cu idealurile acestor oameni. El este scriitorul genial care a adus limba poporului romn n centrul literaturii culte, nchinndu-i acesteia un monument etern, o oper de mic ntindere, format din Amintiri din copilrie, Basme, Poveti i povestiri i nuvela Mo Nechifor Cocariul. Aceasta este opera lui ion Creang, suficient ns ca despre ea s fi pronunat generaii succesive de critici i istorici literari, att din ar ct i din strintate. George Clinescu a fost unul din marii critici care ni l-a nfiat pe ion Creang n dimensiunile sale reale: ntiul mare scriitor romn, ieit chiar din rndurile poporului, scriind despre popor, ns ridicndu-se la nlimea marii arte i tot el afirm c Ion Creang este nsui poporul romn, surprins ntr-un moment genial al expansiunii sale. Ion Creang s-a nscut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condic de nounscui a satului Humuleti din 1839. ntre 1846 i 1855, urmeaz Seminarul de la Socola (Iai) dup care este hirotonosit diacon. Nesimindu-se ns atras de preoie n 1864 se nscrie la coala normal Vasile Lupu din Iai, condus de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor nainte de a o termina. A fost un pedagog strlucit, care a introdus metode noi i a elaborat manuale colare pentru care a scris povestirile: Inul i cmaa, Acul i barosul, Cinci pini i altele. n 1875 l cunoate pe Eminescu. Public pn n 1878 i celelalte poveti. Capra cu trei iezi, Pungua cu doi bani, Dnil, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Pitul, Povestea lui Harap-alb, Fata babei i fata moneagului, Ivan Turbinc. Dup seria povetilor cnd scriitorul ajunge la o rafinare artistic a limbii populare n 1881 ncepe s publice Amintiri din copilrie primul roman al copilriei rneti. Primele trei pri ale Amintirilor sunt publicate pn n martie 1882 iar partea a IV-a apare postum n 1892, dei, ea fusese scris se pare n 1888. n acest roman scriitorul evoc copilria dintr-o perspectiv nostalgic, proiectat ntr-o lume a satului tradiional. ntr-o viziune de data aceasta clasic cu vdit tendin de evocare scenic scriitorul ne poart n lumea mirific a copilului universal. Scriitorul a mai publicat i povestirile: Mo Ion Roat, Ioan Roat i Vod Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om lene, Inul i cmaa, anecdote istorice sau parabole despre condiia uman prezentate cu vdit tendin moralizatoare. Mai public i nuvela: Mo Nichifor Cocariul n care evideniaz iretenia i volubilitatea popular. Creang se stinge din via la 31 decembrie 1889. Ceea ce impresioneaz n ntreaga oper a lui Ion Creang este c prin ea respir ntreaga via social i cadrul natural al Humuletilor . Basmele, povetile, dei i desfoar aciunea n lumi imaginare, cu personaje pe msur, ghicim cu mult uurin c dincolo de aura fantastic oamenii i locurile sunt din zona Humuletiului. De altfel, Amintiri din copilrie cuprinde pn la saturaie ideea apartenenei scriitorului la

colectivitatea uman a satului, aderena de nedezlipit a acestuia la locurile natale, astfel nct fiecare din cele 4 pri ale AMINTIRILOR ncepe cu referiri directe la casa printeasc, la oamenii, la frumuseea i rezonana istoric a locurilor care mprejmuiesc Humuletiul. Mndria cu care autorul vorbete despre acest sat mare i vesel, sat vechi i rzeesc, ntemeiat n toat puterea cuvntului, cu gospodari tot unul i unul, cu flci voinici i fete mndre ce tiu a nvrti hora, dar i suveica, cu preoi mndri i dascli i poporani ca aceia de fceau mare cinste satului lor impresioneaz nc din prima parte a Amintirilor.. Dei se tie c Humuletiul era un sat apsat i el de toate grijile i nevoile vremii, Creang, ntorcndu-se la locul copilriei sale, l prezint de pe poziia copilului ce nu putea fi impresionat de greutile vieii: Ce-i pas copilului cnd mama i tata se gndesc la neajunsurile vieii? . Nostalgia etern uman a copilriei aduce o idealizare fireasc i d evocrii un contur tremurat: Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc la locul naterii mele, la casa printeasc din Humuleti, parc-mi salt i acum inima de bucurie.Cunoscnd din primele 3 pri puternicul sentiment ce-l leag de locul natal, nu ne mai mirm cnd, n partea a IV-a, povestind ruperea de acest spaiu, autorul ncepe cu o tripl comparaie menit s sugereze durerea despririi de spaiul humuletean: Cum nu se d ursul scos din brlog, ranul de la munte strmutat la cmp i pruncul dezlipit de la snul mamei sale, aa nu m dam eu dus din Humuleti n toamna anului 1855, cnd veni vremea s plec la Socola . Exclamaia Dragu-mi era satul nostru, cu Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca cristalul i limpede ca cristalul n care se odihnete cu mhnire Cetatea Neamului de attea veacuri deschide un pasaj de un tulburtor lirism care se trece firesc de la trecutul istoric ( Cetatea Neamului de attea veacuri) la orizontul vieii familiale, sugerat de substantivele adunate-n enumeraia tata, mama, fraii i surorile, orizont ce se lrgete treptat pn la cuprinderea ntregului sat de bucuriile copilriei: bieii satului, pe ghea, la sniu, zile frumoase de srbtori i cu frumuseile naturii: dumbrvile i luncile umbroase, prundul cu tioalnele. Frumuseea locului nu i se pare destul de convingtoare dac nu amintete de obiceiurile i creaia artistic i astfel enumeraia continu cu eztorile, clcile, horile i toate petrecerile din sat, amintind de Mihai Scripcarul, rapsodul satului. Amintiri din copilrie reprezint opera de maturitate artistic a lui Creang. Cartea este un roman al vrstei inocente i al formrii, al modelrii umane. Proiectata n spaiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilria nu reflecta numai dominantele vrstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, Amintiri din copilrie este si o evocare a satului tradiional. Izvoarele de inspiraie sunt autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva ndeprtat a maturitii, fiind dominat de un impuls afectiv greu de stpnit: nostalgia. Construcia textual nu urmeaz rigorile compoziiei clasice. In cele patru pri, scriitorul nu urmrete o ordine cronologica a desfurrii faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referin in formarea eroului. Partea I se deschide cu evocarea colii, ridicat prin strdania printelui, unde s-a adunat o mulime de biei i fete, printre care si Nic Dar copiii nu neleg rostul nvturii, aa ca primesc n dar pe Calul Blan si Sfntul Nicolai pentru a-i ndemna n acest sens. Nica va rspunde numai la struinele mamei si ale bunicului David Creang. Rupt de vatra satului, Nic pleac

mpreun cu bunicul su la coala din Broteni. Aici, eroul va avea parte de o serie de peripeii: cderea n Ozana, ederea n gazd la Irinuca, umplerea de rie cpreasc, fuga cu pluta pe Bistria. nceputul prii a II-a st sub semnul lirismului nostalgic, evocarea ndreptndu-se asupra casei printeti. Apare chipul mamei, o dat cu ntmplrile din copilrie: uratul de Anul Nou, pupza din tei, la scldat, etc. Dialogul cu propriul cuget (din debutul prii a III-a) este o modalitate de disimulare a inteniilor unui artist genial, contient de valoarea propriei creaii. In acest capitol, eroul devenit adolescent este nfiat urmndu-si n continuare drumul, ca elev la coala domneasca din Trgul Neamului, apoi la coala de catihei din Flticeni. In capitolul al IV-lea, memoria afectiv a eului narator reface drama adolescentului care, n toamna lui 1855, prsete satul pentru a urma seminarul de la Socola. Aceast desprire reprezint dezrdcinarea din universul Humuletilor, ieirea din trmul miraculos al copilriei. UMORUL, semn al vitalitii poporului nostru, nvinge tristeea. Umorul lui Creang se vdete mai ales n exprimarea pozna, mucalit. Exemplele pe care le adun Creang n scopul convingerii mamei sale s-l dea mai curnd la mnstire strnesc rsul sincer, cci chipurile clugrilor pe care le alege ca model tind spre caricatur: -apoi pune-i cuvioase Ilarie plosca cu rachiu la old, icrioare moi ct se poate de multe i altceva de gustare n buzunarele dulamei, pistoale n bru pe sub ras, comanacul pe-o ureche i cu sabia duhului n mn i pletele n vnt ia-o la papuc peste piciorul Rului spre Crarea Afurisit dintre Secu i Agapia din deal. Dei povestete o ntmplare trist, autorul face haz de necaz , ca atunci cnd cei doi se vd nite babalci gubavi i oftigoi, numai buni de fcut popi. Exist n Amintiri numeroase situaii hazlii: scldatul, furatul ,cireelor, al pupezei. Nepotrivirea de situaii: drumul cu caii lui mo Luca pentru a face i mai evident nenorocirea ce-i lovise, autorul face o descriere a zilei de srbtoare n care se hotrse plecarea, ntr-o puternic antitez cu starea lor sufleteasc: fete i flci, gtii frumos, ca n zi de srbtoare, foiau prin sat n toate prile, cu bucuria zugrvit pe fee. Numai eu cu Zaharia, ghemuii n crua lui mo Luca, ne duceam surghiun dracului poman. Descrierea cailor lui mo Luca, slabi i ogrjii, n antitez cu cea fcut de Smaranda, accentueaz ridicolul situaiei iar meditaiile celor doi tineri pe seama colii, n loc s strneasc compasiune, provoac un rs spontan: tot umblnd noi din coal-n coal, mai mult ia, aa, de frunza frsinelui, mine poimine avem s ne trezim nite babalci gubavi i oftigoi. O anumit iretenie sintactic duce la alunecarea povestirii de la serios la glum: Cci nu v par lucru de ag: de la Neam pn la Iai e ctu-i de la Iai pn la Neam, nici mai mult, nici mai puin. Cuvintele capt forme neateptate sau sunt aezate n combinaii surprinztoare. Rsul este strnit i de prezena termenilor familiari, a cror menire este s ngroae, s exagereze, s caricaturizeze. Ponderea o are ns ironia i autoironia. Ironia scriitorului are o palet larg de manifestri: este ascuit, plin de otrav, atunci cnd se refer la cei bogai, lacomi inculi i nesinceri. Ironia la adresa feelor bisericeti i la adresa lui mo Luca, nsurel de-al doilea, este cunoscut: preoii notri n-au mai trepdat pe la Socola i, mila sfntului , nu-i ncape cureaua de pntecoi ce sunt. D-apoi clugrii, o aduntur de zam,paragii duglii din toat lumea, cuibrii prin mnstiri, ce nu le ajung?. Autoironia este evident: i cu cte tiu, i cu cte nu tiu, mine poimine pot s ajung dichiu la vreun mitoc, -apoi mila sfntului! . Dar cele

mai remarcabile din punct de vedere al autoironiei rmn partea a III-a a Amintirilor.Cnd m lua cineva cu rul, puin treab fcea cu mine, cnd m lua cu biniorul nici atta i finalul prii a doua: nici frumos pn la 20 de ani, nici cu minte pn la 30 i nici bogat pn la 40 ,nu m-am fcut; dar i srac, aa, ca n anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd sunt, niciodat n-am fost. Aluziile, zicalele i proverbele (Ursul nu joac de bun voie), expresiile populare (tii tu moarea mea), mbinrile neateptate de cuvinte (surghiun dracului poman) creeaz efecte deosebite, constituind surse variate de umor. Numrul personajelor ce apar n Amintiri din copilrie este relativ mare. Aproape toate sunt conturate sumar, prin caracterizare direct, prin aciune ori limbaj. Creang reuete s le schieze o individualitate prin tehnica detaliului, care i permite s nuaneze caracterele. Multe personaje se rein prin lapidarele i expresivele caracterizri pe care le face autorul: Smrndia e o zgtie de fat, bdia Vasile - harnic i ruinos ca o fat mare etc. Altele seamn cu eroii din basme: Mogorogea e certre ca Geril, Nic Olobanu pare o variant a lui Chiric din povestea Stan Pitul. Mai bine conturate sunt portretele prinilor: tefan a Petrii e brbat harnic i gospodar, dar dispreuiete nvtura. Ca fire e moale, dar Creang l laud pentru plcerea de a se juca cu cei mici i pentru munca depus pentru a-i ntreine familia. Smaranda este fiic de vornic i avnd frai cu nvtur se socotete superioara soului ei ca putere de nelegere a lucrurilor. Tipologic, ea se nscrie n portretul clasic al mamei, ca o fiin autoritar, dar i cu tact pedagogic, mnuind cu abilitate rsplata si pedeapsa. Absena portretului fizic concentreaz atenia spre cel caracterologic. Creanga o evoca mai nti ca pe o fiin cu daruri fantastice: cu adevrat c tia a face multe i mari minunaii: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru i abtea grindina n alte pri, nfignd toporul n pmnt, afar, dinaintea uii etc. Apoi este vzut prin modul in care i manifest grija fa de casa i de destinul copiilor. Nic se contureaz de la indeterminare la autodeterminare. Urmrind evoluia colar a lui Nic, scriitorul surprinde cu luciditate procesul anevoios al devenirii sale intelectuale. Eroul este: slvit de lene, un pierde var mpins spre nvtur de mama i bunicul sau. Nic se definete i n relaia cu celelalte personaje ale operei menite s nfieze varietatea firii umane. Clinescu spunea ca n Amintiri Creang evoc copilria copilului universal, cu pozne i ntmplri a copilului din totdeauna i de peste tot. Astfel este descris cum: Nic prinde mute cu ceaslovul, cum drm cocioaba Irinuci la Broteni, cum fur ciree de la mtua Mrioara, cum fur pupza din tei, intmplari de la scldat, cum scap de rie. Nica apare ca orice copil de la ar, neastmprat, care are o copilrie vesela si nevinovat n mijlocul familiei i al megieilor. Din punct de vedere al artei narative, Creang este un povestitor desvrit, impresionnd prin modul in care spune. Principala trstur a operei lui Creanga este tendina scenica, tehnica orala a spunerii. Frumuseea Amintirilor decurge din oralitatea stilului. George Clinescu spunea c Ion Creang vorbete ca un povestitor, ca un om care st pe lavi i istorisete altora, fiind el nsui erou n naraiune . Semnul distinct al oralitii este, mai nti, abundena expresiilor onomatopeice, a interjeciilor si verbelor imitative (troscpleosc, a banani, a bzi, hua etc.) dar i mulimea zicerilor

tipice, a expresiilor specifice limbii vorbite sau a ntrebrilor i exclamaiilor. Alteori in text apar versuri populare sau forme ritmate. O alt trstur a operei Amintiri din copilrie este dinamismul anecdotic, uluitoarea nval a ntmplrilor, rapiditatea cu care se deruleaz isprvile. Exprimarea este vie, autentic, fraza e bogata n verbe, devine puternic evocatoare, iar ntmplrile si oamenii prind via. Scrisul lui Creang este lipsit de metafore, expresivitatea limbii sale provine din comparaii i din prezenta altor tropi: plngea ca o mireasa, mi-i era a nva cum nu ii e cinelui a linge sare. Comparaiile sunt din limbajul popular: "cum nu se d scos ursul din brlog... aa nu m dam eu dus din Humuleti"; "doi cai ca nite zmei". Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaii lexicale proprii: clugrii o aduntur de zamparagii "duglii". Naraiunea sau relatarea n direct a naratorului, e nsui firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales n partea a IV-a. Descrierea apare n dou momente ale aciunii, cnd evoc universul copilriei i cnd i ntoarce privirea napoi, spre munii Neamului, din vrful codrilor Pacanilor. Dialogul ascunde conflictul, dezvluie sufletul personajelor, gndurile, sentimentele, temperamentele, nvioreaz aciunea, o propulseaz. Monologul interior apare n noaptea dinaintea plecrii, n ceasul disperat al ntoarcerii spre sine. G. Clinescu scria "Creang este expresia monumental a naturii umane n ipostaza ei istoric ce se numete poporul romn". Amintiri din copilrie, partea a IV-a completri Drumul la Socola apare ca o ndeprtare progresiv de singurul loc pe lume unde se putea tri fericit: rmn satele i locurile frumoase n urm-ne i tot altele necunoscute ni se nfieaz nainte. Apare din nou enumeraia, strnind o nemrginit duioie: pentru fiecare pru, fntn, vlcic ce lsam n urm-ne scoteam cte un suspin adnc din piepturile noastre. O dat cu munii ce dispar, ultimele legturi cu locurile natale se rup i certitudinea nstrinrii este puternic. Popasul de la Blgeti subliniaz diferenele categorice ntre viaa de la munte i cea de la cmp: Cum treci Siretul, apa-i rea i lemnele-s pe sponci; vara te nbui de cldur i narii te chinuiesc amarnic. Antiteza este n avantajul munteanului: Halal pe la noi Apele-s dulci, limpezi ca cristalul i reci ca gheaa; lemne, de-ajuns; vara, umbr i rcoare n toate prile; oamenii, mai sntoi, mai voinici, mai puternici, mai voinici i mai voioi, iar nu ca iti de pe la cmp, sarbezi la fa i zbrcii, de parc se hrnesc numai cu ciuperci fripte n toat viaa lor. Localitile enumerate indic traseul cunoscut: Ruginoasa, Trgu Frumos, Podu Leloaiei. Intrarea n Iai pe rohatca Pcurari provoac ironia unui flcu al dracului care se adreseaz lui mo Luca cu seriozitate: Moule, ia sama de ine bine telegarii ceia, s nu-i ieie vnt; c Iaul ista-i mare i, Doamne ferete, s nu faci vreo primejdie! . Suprarea lui mo Luca, ocrile la are recurge mpotriva chiolhnosului i ticitului provoac veselie, iar soluia bieilor de a se confunda cu drobii de sare duce aceast veselie la apogeu, astfel nct intrarea n Iai se face cu bun dispoziie. Dsclimea adunat la Socola stimuleaz ironia scriitorului: Unia mai tineri, iar cei mai muli cu nite trsoage de brbi ct badanalele de mari, eznd pe iarb, mpreun cu prinii lor, i preoi i mireni i mrturisindu-i unul altuia pcatele.

BALTAGUL Opera lui Mihail Sadoveanu Epoca n care scrie M. Sadoveanu este epoca marelui roman realist, dar i a romanului modern. Se disting patru mari teme ale operei sale: 1) Condiia social este prezentat n opere ca:,, Dureri nbuite ( 1904 ) ,,Crma lui mo Precu ( 1904 ) ,, La noi n Viioara ( 1907 ),, Bordeienii (1912 ) ,,Hanu Ancuei(1928 ) i ,,Baltagul (1930 ), evocnd viaa celor muli i necjii, obiceiuri i tradiii din viaa pstorilor , etc. ranul pstor al unei lumi vechi, arhaice, este n conflict cu elementele civilizaiei moderne. Sadoveanu descrie retragerea ranilor din faa civilizaiei precum i sentimentul dezrdcinrii i al alienrii. Adevrul, dreptatea, demnitatea, iubirea ptima, alctuiesc universul sufletului rnesc. n primele creaii inspirate din lumea satului se resimt influene naturaliste , cum ar fi n ,,Dureri nbuite. Odat cu volumul ,,La crma lui mo Precu scriitorul insist asupra explicrii relaiilor sociale dintre personaje , opera devenind un adevrat studiu social , moral i psihologic . Romanul ,,Baltagul nfieaz meteugurile primordiale, viaa pastoral, transhumana, urmrind pe de o alt parte un plan al aciunii , ceea ce las impresia unui roman poliist . ,,Hanu Ancuei este considerat una din cele mai reuite opere prin realizarea artistic deosebit , prin reliefarea specificului popular i a specificului naional . n epica condiiei sociale , n care satul este pstrtorul specificului naional apar ,,scene steti i moravuri steti nesupunerea la lucru , revolta spontan , haiducia , transhumana . 2)Viaa trgurilor de provincie apare n ,,Floarea ofilit (1905 ) , ,, nsemnrile lui Neculai Manea (1907 ), ,,Apa morilor ( 1911 ), ,,Jocul unde nu sa ntmplat nimic ( 1933 ), ,,Cinele ( 1904 ), ,,Balta linitii ( 1908 ), ,,Haia Sanis ( 1908 ) . Evoc un spaiu nchis , trgul inert care distruge sufletul omenesc . 3)Despre natura patriei vorbesc ,,Dumbrava minunat ( 1922 ), ,,ara de dincolo de negur ( 1926 ), ,,mpria apelor ( 1928 ) , ,,Mria sa Puiul Pdurii ( 1931 ), ,,Nopile de Snziene ( 1934 ), ,,Valea Frumoasei ( 1938 ), ,,Ochi de urs ( 1938 ), ,,Ostrovul lupilor ( 1941 ) i ,,Noda Florilor ( 1951 ). Natura este vzut ca o condiie a libertii , dezvluind frumuseea i armonia peisajului romnesc , adnca comuniune a omului cu natura . ,,ara de dincolo de negur desemneaz inutul Deltei vzut sub dubla magie a unei naturi feerice i a amintirii . Pentru M. Sadoveanu natura triete n multiplicarea colosal a exemplarelor de flor i faun . 4)Condiia istoric prezint epoca de nceput a neamului , istoria Moldovei cu tefan cel Mare , cu Ioan Vod cel Viteaz , tefan Toma , Vasile Lupu , Duca Vod , n opere ca : ,,Creanga de aur ( 1933 ), ,,Fraii Jderi ( 1935 1942 ), ,,oimii ( 1904 ), ,,Nicoar Potcoav ( 1952 ), ,,Neamul oimretilor ( 1915 ) , ,,Nunta domniei Ruxandra ( 1932 ) i ,,Zodia Cancerului ( 1929 ) . Romantic ntr-o prim perioad, opera lui Sadoveanu se va concentra ntr-o ampl fresc social , un adevrat epos al poporului romn . Sadoveanu vede istoria ca pe o scen imens , un spaiu epopeic , legendar i mitic . Creator al romanului de evocare istoric , asociaz trecutului natura , folclorul i filozofia popular . Scrierile sale sunt construcii baladeti . Baltagul a aprut n 1930 Romanul este o specie a genului epic in proza cu o aciune complex desfurat pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, i cu conflicte sociale sau psihologice. Demonstraie Baltagul este un roman: - roman mitic deoarece are la baza mitul pastoral din balada Mioria: conflictul economic intre ciobani urmat de moartea unuia dintre ei.;

roman monografic deoarece prezint viata si obiceiurile muntenilor sub toate aspectele: datini, tradiii, concepii despre viata, etc.; - romanul are un caracter iniiatic pentru ca unul dintre personaje - Gheorghi strbate drumul cunoaterii, se maturizeaz treptat prin experienele acumulate. - firul central al aciunii este alctuit din drumul Vitoriei: pregtirile pentru plecarea la drum alturi de Gheorghi pentru a-si gsi soul, nunta si botezul ntlnite n drum, mrturisirea crimei. Exist aciuni retrospective: relatrile Vitoriei despre viaa alturi de Nechifor Lipan realizate prin monologul interior si refacerea traseului strbtut de Nechifor din mrturisirile oamenilor - Sunt numeroase conflicte: conflictul social (mprumutat din balada Mioria) si altele psihologice (ndoielile Vitoriei Lipan, lupta interioar din contiina asasinului pn la mrturisirea crimei); - varietatea de personaje: Vitoria (personajul principal), Nechifor Lipan (personajul absent, portretul lui fiind realizat retrospectiv); Gheorghi, fiul Vitoriei; Minodora, fiica Vitoriei, este o fata gata de mriti; Calistrat Bogza si Ilie Cutui, asasinii lui Nechifor, precum i celelalte personaje cu care toi acetia interacioneaz pe parcursul romanului. - romanul are o tenta psihologic important: crima nfptuit in vederea ctigului care va fi n final descoperit. Titlul este simbolic Baltagului este unealta magic nsuit de rufctor i redobndit de erou, care rmne neptat de snge . Subiectul pornete de la nelinitea Victoriei Lipan cauzat de ntrzierea soului . Povestea se desfoar pe fundalul unei existene pastorale , de specific naional . Momentele subiectului Expoziiunea const n prezentarea locurilor i a personajelor. Intriga este alctuit din ngrijorarea Vitoriei pentru soul ei. Desfurarea aciunii este constituit din plecarea la drum alturi de fiul sau, Gheorghi, i gsirea rmitelor pmnteti ale lui Nechifor. Punctul culminant l reprezint mrturisirea crimei nfptuit de cei doi criminali iar deznodmntul o nfieaz pe Vitoria cu planurile ei de viitor. Naraiunea , simpl , ar putea fi reinut schematic n 3 pri(compoziia): 1) momentul ateptrii , pn n momentul plecrii Vitoriei n cutarea lui Nechifor Lipan . 2) cutarea lui Nechifor Lipan , ncepnd cu capitolul VII . 3) actul justiiar , ndeplinirea datoriei cretine i cinstirea mortului . Are ca punct de plecare condiia social , obiceiuri i tradiiile din viaa pstorilor. La baza romanului a stat balada ,,Mioria pe care Sadoveanu a transfigurat-o ntr-o oper profund original. Faptele din Baltagul se petrec spre finele secolului XIX , nceputul secolului XX nfind o societate patriarhal arhaic care triete schimbrile aduse de ptrunderea unei noi civilizaii moderne ( tren , telefon , etc.). Romanul ncepe cu prezentarea succint , cu infuzii romantice , a vieii pstorilor (vechime , felul de via , psihologia), fixat ntr-o cosmologie popular .Sadoveanu a fost deosebit de interesat de viaa ranului de la munte , a fost fascinat de frumuseea vieii lui , de puterea de a nvinge greutile . n mod deosebit s-a simit mai atras de ranii de pe valea Tazlului i a Bistriei , unde-i va situa aciunea romanului . Parabola de la nceputul romanului, o intrig antropologica ce sugereaz conflicte repetabile n decursul devenirii umane , este pretextul de a intra

n substana romanului . n roman se vorbete n primul rnd despre modul de via patriarhal al ranului de la munte . Casa cu prisp , tind, ograd cu adpost pentru vite i ur e aezat dup datina locului , cu toate cele de trebuin . Satul , cu ulicioare lungi i ocolite , cu crri printre grdini , are crm i biseric . Preotul este i sfetnic . Viaa se desfoar calendaristic , ntre plecarea turmelor la punat i ntoarcerea lor n iernatic . Din tradiie i datini se formeaz i conduita moral a oamenilor . Minodorei i se imput un comportament neconform realitii rurale ;ei nu-i trebuie ,,val i bluz, pentru c este fat de mritat i altele trebuie s fie preocuprile ei . Caracterizarea lui Nechifor Lipan Oier. Soul Vitoriei Lipan, ucis de cei doi tovari ai si: Bogza si Cuui, pentru a pune stpnire pe cele trei sute de ori ale sale. Cioban foarte priceput in meteugul oieritului i foarte avut. Numele lui adevrat era Gheorghi, dar la patru ani mbolnvindu-se i s-au fcut sfintele masle i s-a schimbat numele ca sa nu-l mai cunoasc bolile si moartea n Nechifor. A ajuns un brbat falnic, ndesat si sptos cu musta neagra si ochii cu sprncene aplecate; om vrednic si fudul care nu se uita la parale numai sa aib el toate dup gustul lui Vitoria tie ca era om cu harag la chef, cu mare curaj si ca nu-i putea sta nimeni mpotriv. Purta mereu la el un baltag. De hoi nu se temea, avea stpnire asupra lor. O dat, i amintete Vitoria, a alungat nite hoi doar din vorbe. Trebuie sa fi fost omort prin viclenie, de prieteni gndete Vitoria Lipan. Avea si obiceiul s-i abat calul n preajma muierilor ,lucru aflat de la Vitoria de la ciobanii cei vrstnici. A fost omort intre satele Sabasa si Suha i aruncat intr-o rp cu cal cu tot. Personajul secundar triete doar din amintirile Vitoriei Lipan si din reconstituirea evenimentelor fcut de aceasta. Elemente premergtoare de caracterizare ale Vitoriei Lipan Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu. Ea este o femeie simpla de la tara, netiutoare de carte dar cu frica de Dumnezeu i dotat cu destul nelepciune, abilitate si spirit de observaie, reuind s se descurce in situaii dificile i reuind pn la urma sa descurce iele ncurcate ale acestei crime, dovedindu-se a fi un adevrat detectiv particular. Avea nfiare plcut, era nalt cu ochi cprui i pr castaniu i i iubea soul, copii i gospodria de la poalele muntelui. Ar fi visat sa se mute in locuri cu condiii de trai mai blnde dar ca i bradul sau ca orice muntean, ea i are originea la poalele Rmnea adesea singura, nvrtind fusul sau suveica, avnd grij de gospodrie i de copii. Ca o bun cretin ine post, se roag i se sftuiete cu printele Daniil

FIRUL ACIUNII 1) Romanul debuteaz cu o povestire parabolic. Aciunea e localizat n Moldova, Mii Tacului, satul Mgura; n care locuiete Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, soul Vitoriei, plecase, toamna, la Dorna s cumpere nite oi i nu revenise la timp. Fiul su, Gheorghi, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acas rmseser Vitoria i Minodora, fiica acesteia, care avea o relaie de dragoste cu fiul dasclului din sat. n

somn femeia are un semn ru despre soarta soului: l vede clare, cu spatele ntors ctre ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape. 2) Se produce un alt semn: cocoul cnt pe prispa casei ntors nafar, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama i anun fiica de intenia de a o cstori cu un romn aezat cu cas nou i cu oi n munte. 3) Vitoria se adreseaz printelui Daniil pentru sfat, iar preotul o ndeamn s atepte, cci el crede c soul ei ntrzie dintr-o pricin oarecare. La aceasta, femeia spune c Nechifor poate zbovi o zi ori dou, cu lutari i cu petrecere, ca un brbat ce se afl; ns dup aceea vine la slaul lui. 4) Soia ncearc s afle ceva despre cel disprut cu ajutorul babei Maranda, vrjitoarea satului. Btrna i ghicete n cri: una cu ochi verzi i cu sprncene mbinate l reine lng ea pe brbat, dar Vitoria nu prea crede. 5) Vitoria nu ascult vorbele rutcioase ale btrnelor din sat, i este hotrt s-l caute pe disprut oriunde ar fi el. Ea i plnuiete cu de-amnuntul plecarea, i pregtete sufletul, innd post i rugndu-se. De asemenea i pregtete casa i i gndete drumul pe care l va urma. Dup boboteaz primul drum l face la mnstirea Bistria pentru ca Sf. Ana s-i lumineze mintea i s-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o povuiete s mearg la Piatra i s se adreseze stpnirii pmnteti. Sfnta Ana are s puie cuvnt la scaunul mpriei cele mari.() Du-te la poliai i la prefect i spune-le ntmplarea, ca s fac cercetri." 6) Vitoria i Gheorghi au plecat de diminea la Piatra unde au oprit la un han pe care l cunoteau; acolo au ntrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului c soul ei plecase s cumpere nite oi de la Dorna i nu s-a mai ntors dei trecuser aptezeci i trei de zile. Prefectul o asigur c o s cerceteze i c trebuie s scrie o plngere (o jalb). Acas femeia se rug de printele Daniil s-i fac jalb, iar n jalb l rug s scrie de toate necazurile ei. Ea plnuise s plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora s o duc la mnstirea Vraticului unde e o sor de-a mamei clugri, iar casa o va lsa pe mna printelui Daniil. 7) n 9 martie ntr-o zi de iarn cu soare printele Daniil a fcut o slujb important. Vitoria i Gheorghi au dus la biseric multe daruri. n Vitoria se cuibrete sentimentul dureros a morii soului ei .Trimite pe fata ei , Minodora , la mnstire , printele i scrie o jalb ctre autoriti i face o slujb pentru cei ,,40 mucenici din Sevasta. Las gospodria n grija argatului Mitrea i mpreun cu Gheorghi pleac n cutarea lui Nechifor . 8) n drumul lor fcur un popas pe malul Bistriei lng o topli; de acolo au pornit dea lungul Bistriei pn ce i-a prins noaptea lng un han la Donea. Acolo munteanca se preface c-l caut pe Lipan pentru nite bani i afl c acesta nu a mai fost vzut pe-acolo din toamn. 9) Urmtorul popas este casa lui David la Clugreni lng Piatra Teiului . n acea sear Vitoria a nceput s depene amintiri cu Lipan. n dimineaa urmtoare merser pn la Farcaa unde se oprir din nou.Vitoria l judeca pe Lipan. Avea ea s-i spuie multe; ()i I le spunea dinluntru, cu bnuieli i suferine vechi. 10) n Farcaa i gzduiete un fierar, mo Pricop, de la care Vitoria afl c soul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului su, n drum spre Dorna. 11) Pe drum, la Borca, Vitoria i Gheorghi ntlnesc un botez la care au fost nevoii s participe; ceva mai departe, pe gheaa de pe apa Bistriei, i oprete un alai de nuntai, care au ntins plosca i au ridicat pistoalele. Ori beau () ori i omoar acolo pe

loc; iar ei se conformeaz. Ajuni la Vatra Dornei afl de la un slujba c n noiembrie Nechifor cumprase trei sute de oi; din acestea vnduse o sut de oi altor doi gospodari, mpreun cu care plecase mai departe. 12) Vitoria Lipan afl de la un crmar c soul poposise acolo mpreun cu doi ciobani. Vitoria indicnd semnalmentele soului ei, mai ales cciula brumrie pe care el o purta, merge din crcium n crcium. Mama i fiul fac din nou un popas, dup ce trec de satul Sabasa peste muntele Stnioara, n satul Suha,unde crmarul, d-l Iorgu Vasiliu, i aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar nsoit fiind numai de doi stpni, fapt confirmat i de soia lui; pe unul dintre oieri l chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disprut ncepe s se fac lumin. La Sabasa, fuseser trei. Dincoace,(), Nechifor Lipan nu mai era.. 13) Soia d-lui Vasiliu i spuse Vitoriei c pe cellalt l cheam Ilie Cuui i ambii sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discut cu cei doi ciobani, ei spunnd c i-au pltit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Revenii n Sabasa Vitoria i fiul ei opresc la crciuma d-lui Toma dup care l recunoate pe Lupu, cinele soului, ntr-o gospodrie. 14) Gospodarul care-l inuse pe Lupu i-a cutat stpnul nainte de a-l lua. Dup ce pltete o recompens, ea l ia cu sine. Era deja primvar i Vitoria mpreun cu cinele, care o nsoea, asemeni fiului, i conducea stpnii intr-o prpastie. Nechifor era acolo, ns mpuinat de dinii fiarelor. Iar craniul uman purta urm de baltag. 15) Privind resturile pmnteti ale tatlui, Gheorghi plngea ca un copil mic, dar mama lui era ferm i se duse in sat dup ajutoare. A treia zi sosete subprefectul Anastase Balmez care constat moartea violent a lui Lipan, care i sugereaz s ntrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza i Cuui s duc oile de la Dorna dac tiu de vnzarea de oi. 16) n timpul interogatoriului la care-i supune, n Suha, pe Bogza i Cuui, subprefectul primete rspunsurile date Vitoriei n timpul discuiei cu ei de la primrie. Femeia invit pe subprefect i pe cei doi ciobani la nmormntare. Rmiele pmnteti ale lui Lipan sunt ngropate n cimitirul din Suha. Eu, (), am trit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu i-am fost mulmit i nflorit cu dnsul. Iar de-acum mi mai rmn puine zile, cu nor.. 17) Are loc praznicul de dup nmormntare, la casa d-lui Toma. Vitoria i cere lui Bogza s-i dea baltagul su lui Gheorghi pentru ca flcul s-l admire. Apoi spune cum a fost ucis brbatul ei: urca muntele Stnioara mpreun cu doi tovari din care unul l-a lovit cu baltagul n cap pe la spate i l-a mpins n vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se nfurie, cci se simea nvinuit (- Destul! rcni omul, destul!), iar Gheorghi l lovete cu baltagul n frunte i d drumul cinelui, ce-l muc de gt. Simind c va muri, ciobanul recunoate crima sa i a lui Ilie Cuui. Vitoria i spune fiului c va plti tot ce trebuie pentru a recupera turma furat, de asemenea o vor lua pe Minodora de la mnstire; dar mama tot nu este de acord cu relaia ei cu feciorul dasclului. Tragedia nu este scopul romanului . Sadoveanu realizeaz o monografie a satului romnesc de tip arhaic : peisajul , datinile i oamenii , prezentnd evenimente fundamentale din viaa omului ( cumtrie la Borca i nmormntare la Cruci )

Modul de expunere dominant este naraiunea. Dialogul are i el rol n caracterizarea indirect a personajelor iar descrierea prezint locurile si aspectul fizic al personajelor. Naraiunea este modul de expunere prin care se realizeaz fapte i ntmplri intr-o succesiune logic. Descrierea este modul de expunere prin care se nfieaz trsturile caracteristice ale unor obiecte, priveliti, fenomene din natura, chipuri de oameni, stri sufleteti. Dialogul este modul de expunere ce consta in convorbirea dintre doua sau mai multe personaje. S-a spus adesea despre Sadoveanu c este un mare povestitor: ceea ce povestete el sunt o mie si una de nopi ale romanilor[]. N. Manolescu CPRIOARA de Emil Grleanu n 1910, Emil Grleanu publica volumul Din lumea celor care cuvnt, prin care inaugureaz" n literatura romn genul de povestiri inspirate din lumea plantelor, gzelor si animalelor. Cu toate c a avut ca model Histoires natureles ale lui Jules Renard, Grleanu creeaz o oper plin de originalitate, cu trsturi proprii, manifestndu-si n ea individualitatea sa artistic". Scriitorul, foarte bun cunosctor al naturii i nzestrat cu un excepional spirit de observaie, creeaz adevrate lumi ce devin cuvnttoare, care se fac. purttoare ale unor trsturi umane, ce, semnific frumosul, n schia Gndcelul, miniaturalul, umorul fin sunt elemente cu ajutorul crora Grleanu ilustreaz ideea necesitii de a aspira spre un ideal, ideea de autodepire. Antiteza dintre realitate puterile gndcelului i aspiraie ajungerea la soare subliniaz ncrederea n forele proprii: Nu cumva era o frmi czut de acolo, de sus, o frmi de lumin nchegat, rtcit pe pmnt ? .. i, ca o adeverire, pe rna neagr trupul arunca o lumin dulce. Ce se mai ntrebi ? Fr ndoial, de acolo czuse, acolo trebuia s se ntoarc. Dar ce deprtare ! i cum s ajung ? Privi n sus, i atunci, deasupra cporului, zri lujerul unui crin ce se ridica aa de nalt, c parc floarea din vrf i deschidea paharul chiar, dedesubtul bulgrului de aur, s-i culeag razele". Propoziiile interogative, exclamative, metaforele, comparaiile, epitetele, diminutivele devin mijloace de caracterizare cu bogate sugestii semantice. Procedeele se rentlnesc, si n alte schie ale volumului ca : Musafirul, Fricosul, Mrinimie, Pasre de noapte, Nedesprite, Cprioara. Semnificaii. Structur n schia Cprioara, se subliniaz puterea dragostei materne duse pn la sacrificiul suprem. La nceput, tabloul pare a respira mpcare i linite : Pe muchiul gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st jos, lng iedul ei.. Acesta i-a ntins capul cu botul mic, catifelat i umed, pe spatele mamei lui si, cu ochii nchii, se las dezmierdat. Cprioara l linge, i limba ei subire culc uor blana moale, mtsoas a iedului." Triplul i dublul epitet, comparaia evideniaz frumuseea acestor gingae vieuitoare, armonia dintre ele i natur. Dar n sufletul cprioarei se d o lupt puternic ntre dragostea pentru iedul ei i necesitatea de a se despri de el, pentru c vremea nrcatului trecuse. nvingndu-i cu greu dragostea de mam, se hotrte s-l duc la arcurile de stnc din zare", unde ar fi ferit de primejdii. n drum, mama i ncearc, cu grij puterile i se ncredineaz c acesta i se ine voinicete de urm". Natura devine ns amenintoare: Trece din poian n poian, intr apoi supt boli de frunze, pe urm prin hrube adnci de verdea, pn ce ptrunde n inima ntunecat, ca un iad, a pdurii."

Ca o prefigurare a trecerii cprioarei n nefiin, drumul ei duce de la senintatea luminoas a poienii, la ntunericul plin de spaime i ameninri din inima codrului. Imaginile sunt structurate gradat, lumina scade, iar spaiul se micoreaz treptat. Pdurea se dovedete a fi ntr-adevr plin de primejdii, iar cprioara se sacrific pentru a-i salva puiul : Prbuit n snge, la pmnt, supt colii fiarei, cprioara rmne cu capul ntors spre iedul ei i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbur de apa morii." Tensiunea puternic a momentului se transmite printr-o exprimare sugestiv iedul se topete n inima pdurii", aa cum imaginea lui se va topi n privirea i inima mamei. Profund observator al vieii, Emil Grleanu realizeaz o evocare narativ" de o concentrare maxim, coborndu-se la dimensiunile eroilor si. El umanizeaz lumea celor care nu cuvnta", tratnd-o cu nelegere, blndee, delicatee. Portretele se realizeaz fie prin descrieri directe, fie prin desfurarea faptelor. Volumul Din lumea celor care nu cuvnt constituie partea cea mai apreciat din opera lui Emil Grleanu. PUIUL de Ioan Alexandru Brtescu-Voinesti O bun parte din creaia lui l. Al. Brtescu-Voinesti prezint valori didactice deosebite, n povestiri ca Privighetoarea, Puiul. Autorul antropomorfizeaz natura sau surprinde anumite aspecte ale relaiilor dintre om si natur, aspecte care dobndesc semnificat profunde. Semnificaii. Structur Tema povestirii Puiul este naivitatea, curiozitatea, neastmprul copilriei, iar ideea este necesitatea de a se nelege i folosi experiena de via a prinilor, respectarea poveelor acestora, cuprins n motto-ul : Sandi, s asculi pe mmica". La nceput, viaa prepeliei i a puilor ei se desfoar linitit, iar autorul folosete miniaturalul, graiosul, interjecia onomatopeic, pentru a ne introduce n acel mic univers: Prepelia prindea cte o furnic ori cte o lcust, le-o firimiea n bucele mici, si ei, pic ! pic ! pic !, cu cioculeele lor, o mncau numaidect ." Chemarea cea ascultat a mamei era pitpalac !". Puiul cel mai mare, din dorina de a cunoate repede totul, nu ine seama de sfatul mamei de a sta ascuns, i este prins, la nceput, de un secertor, dar e eliberat, apoi ns este mpucat ntr-o arip de un vntor. Viaa familiei ncepe astfel s fie zbuciumat. Mama i continu exerciiile de zbor cu puii sntoi; dar sufletul ei se frmnt dureros, pentru a gsi o soluie : n inima bietei prepelie era o lupt sfietoare. Ar fi vrut s se rup n dou : jumtate s plece cu copiii sntoi, care sufereau de frigul toamnei naintate, iar jumtate s rmie cu puiul schilod, care se aga cu disperare. Suflarea dumnoas a crivului, pornit fr veste ntr-o zi a hotrt-o. Dect s-i moar toi puii, mai bine numai unul si fr s se uite napoi, ca s nu-i slbeasc hotrrea, a zburat cu puii zdraveni, pe cnd l rnit striga cu dezndejde : Nu m lsai ! Nu m lsai !" Intensitatea tririlor are puternice valene educative pentru cei mici; exemplele alegorice sunt ilustrative. Naraiunea are un singur plan al desfurrii faptelor, dar determinat de schimbarea anotimpurilor n durata anului, surprinzndu-se astfel anumite elemente specifice; deci drama prepeliei si a puiului ei se prezint pe fundalul general al anotimpurilor :

Primvara: Vara: creterea puilor; prinderea i eliberarea puiului cel mare; exerciii de zbor pentru plecare; sosirea vntorului i rnirea puiului; zbuciumul; plecarea; sosirea prepeliei; construirea cuibului; clocitul i scoaterea puiorilor;

Toamna: Iarna:

- moartea puiului Deci: natere (primvara), cretere (vara), maturizare (toamna), moarte (iarna). Moartea va nvinge ns numai n cazul unui singur pui : La marginea lstarului, un pui de prepeli, cu aripa rupt, sta zgribulit de frig. Dup durerile grozave de pn adineauri, urmeaz acum o picoteal plcut. Prin mintea lui fulgera crmpeie de vedenii. . . mirite .. . un carmb de cizm pe, care se urc o furnic . . . aripa cald a mamei. Se clatin ntr-o parte si ntr-alta, i pic mort, cu degetele ghearei mpreunate ca pentru nchinciune." Pentru ceilali pui, timpul continu, ncadrndu-se n viitoare anotimpuri. Procedeul esenial folosit de autor este personificarea. Alexandru Brtescu-Voinesti se vdete un mare iubitor al naturii, i dorete ca omul s o ocroteasc, dar constat c n multe cazuri acesta distruge echilibrul, armonia. Realitatea aceasta a relaiilor dintre om i natur insufl povestirii o stpnit mhnire. Dumbrava minuna de Mihail Sadoveanu Copilria petrecut n mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeile caracteristice vrstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu (Prul din ograda bunicilor, Bieel, La mestecnei, Iano Nzdrvan, Un om ncjit s.a.). Dumbrava minunat se distinge printr-o impresionant vibraie artistic, autorul realiznd una dintre cele mai ncnttoare combinaii de realitate i poezie ". Sub aspect compoziional, povestirea cuprinde nou capitole, fiecare avnd cte un titlu semnificativ : Se vede ce soi ru este duduia Lizuca, Duduia Lizuca plsmuiete o expediie ndrznea, Sfat cu Sora Soarelui etc. Desfurarea epic simpl evideniaz drama unei fetie orfane, tiranizate de mama vitreg, tem ntlnit n numeroase alte basme i povestiri. Cadrul de desfurare a aciunii este conceput ntr-o simetrie perfect, n prim-plan aprnd : a) Salonul doamnei Mia Vasilian, populat de personaje caragialiene, ale cror trsturi de caracter, deliberat ngroate, lumineaz, prin contrast frumuseea moral a Lizuci ; b) mpria minunilor" din feerica dumbrav a Buciumenilor, pe care o strbate fetia nsoit de prietenul ei Patrocle; c) episodul final n care se prezint mplinirea aspiraiei eroinei, de a tri fericit n casa bunicilor, lng cei dragi. Lumea real i cea fantastic reflectat n imaginaia copilului Prile menionate sunt pretexte pentru o incursiune cu adnci i multiple semnificaii n universul vieii copiilor lipsii de copilrie. Tehnica transferului ntre

planul real i cel fantastic se ntrevede printr-o continu alternare a imaginilor care oglindesc : o natur pictural vzut n dimensiuni obinuite o natur transfigurat de imaginaia copilului Integrat ea nsi acestei lumi, Lizuca i dezvluie frumuseea moral, puritatea i delicateea sufleteasc. Portretul fizic si cel spiritual se ntregesc astfel din detaliile acumulate pe parcursul derulrii aciunii. Pentru doamna, Mia Vasilian, femeie frivol, ca si pentru slujnica acesteia, Lizuca este o ruine si o nenorocire", gnganie"..., dihanie i soi ru" etc. Succesiunea de epitete si metafore depreciative sugereaz prpastia dintre mama vitreg si fetia orfan, imposibilitatea comunicrii lor pe plan afectiv. Intr-un evident contrast apare imaginea Lizuci n viziunea scriitorului nsui : Era, o fetia mrunic, ns voinic i plinu. Rochia de doc albastru sttea strmb si n chip cu totul nepermis pe trupuorul ei. Botinuele i erau pline de colb si cu ireturile desfcute. Colunii czuser i artau nite piciorue prlite de soare, cu genunchii nu tocmai curai. Capu-i era foarte scurt tuns, bieete, si arta, n rotunzimea lui, felurite bulbucturi neregulate... Nu era deloc frumuic si delicat duduia Lizuca. Numai ochii cprii, umbrii de gene negre aveau n ei o mic floare de lumin." Pentru rezolvarea acestei cerine, avei n vedere faptul c imaginaia copilei, naripat cu imagini feerice si personaje din lumea basmului, nsufleete si anim totul n jur, atribuind plantelor i micilor vieuitoare nsuiri omeneti ; prietenul ei, Patrocle, este un cel nzdrvan ; Sora-Soarelui se apleac parc spre a o mngia ; mprteasa furnicilor" le ofer un dar miraculos; Sfnta Miercuri i-a lsat acas celua cu dinii de fier i eu mselele de oel" ; un mierloi este dojenit pentru nite injurii etc. Lsarea treptat a nopii, printr-un miestrit joc de umbre si lumini, pregtete trecerea de la starea de veghe la ce~ de somn, ca si apariia domniei, a prichindeilor, precum si a altor personaje din lumea fermecat a basmului. i cu toate c spre rsrit se nroea luna i cretea lumina peste pcla ogoarelor, n pdure o umbr tainic i deas se ntindea, izvornd din vi i cotloane necunoscute... Dumbrava rmase iar tcut n fumul ei de lumin, ca ntr-un vis. i duduia Lizuca nelegea c n farmecul acela are s se-ntmple ceva deosebit..." Scriitorul nu se limiteaz numai la nfiarea miestrita a comuniunii dintre om i natur, ci, folosind simbolul miniatural; ca i procedeul transferului, plaseaz n plan fantastic, alturi de suferinele Lizuci, i pe cele ale morarului Statu-Palm sau pe ale lui Ft-Frumos, ndrgostit de o himer. Pendularea ntre real si fantastic nlesnete nelegerea mesajului artistic, aspiraia spre o via fericit a tuturor copiilor orfani, indiferent de categoria social creia aparin. Finalul este cel ateptat : mama vitreg i servitoarea acesteia primesc o pedeaps binemeritat, spre marea satisfacie a micilor cititori : Dup amiaz, cuconia n-are s se mai poat uita la musafiri s dect c-un ochi. Cum ? strig Lizuca. Au sgetat-o albinele'? Da, drgu, nchipuiete-i ! i pe servitoare? Si. Tare bine-mi pare ! Iar duduia Lizuca ncepu a-i aduce aminte de ntmplrile nopii la hotarul mpriei minunilor". Miezul iernii Intre pastelurile lui Vasile Alecsandri inchinate anotimpului alb (Iarna, Viscolul, Gerul, Sfarsitul iernii s.a.), se include si cel intitulat Miezul iernei care completeaza tematic aceastaserie. Aceasta poezie este, neindoielnic, un pastel, intrucat, in primul rand, poetul apeleaza la descriere pentru a infatisa unele aspecte din natura. Astfel, el zugraveste imaginea unei nopti de iarna, cu un ger cumplit, care transforma complet natura. inghetul cuprinde pana si astrele si cerul (stelele par inghetate", cerul pare otelit"), stejarii trosnesc de ger, iar zapada scartaie sub picioare. Sub imperiul gerului, natura capata imaginea unui

templu maiestos", in care lumina lunii sporeste frumusetea rece, neclintita a peisajului. Imaginea acestui templu este completata apoi de miile de stele care ard ca vecinice faclii", de munti, care ii sunt altare, si de codri - adevarate orgi sonore - , unde se aude vuietul ingrozitor al crivatului. Totul pare fara viata, neclintit, pana ce isi face aparitia un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata". Dupa cum se observa, elementele descriptive apartin atat cadrului terestru (padurile, zapada, campiile, casele, muntii, codrii), cat si celui cosmic (stelele, luna, cerul, razele etc), iar toate acestea se subordoneaza cuvintelor cheie din poezie - ger amar, cumplit" si templu maiestos". Cu ajutorul acestor elemente poetul descrie tabloul sinistru al iernii, salbaticia ei, sugereaza un spatiu infinit, solemn si grandios, dar, ca in orice pastel, isi exprima direct si propriile sentimente in fata acestor aspecte din natura. Mai intai poetul traieste senzatia de frig, de inghet, de stingere a vietii, ca apoi sa dea glas sentimentelor de uimire si de admiratie fata de maretia si solemnitatea naturii. Aceste atribute ale peisajului ii produc poetului o deosebita incantare, incat exclama: O! tablou, maret, fantastic!", dar, in final, senzatia de neclintire, de incremenire creeaza impresia de pustietate si de tacere apasatoare. Aceste sentimente sugereaza si prezenta eului liric, accentuata de interjectia o" si vocativul tablou maret, fantastic". Trasaturile specifice peisajului sunt infatisate, ca in orice pastel, prin intermediul unor imagini artistice. Predominante sunt cele vizuale (zapada cristalina", campii stralucitoare", fumuri albe", vazduh scanteios", farul tainic de lumina", stele argintii"), dar sunt prezente si imaginile auditive (trasnesc stejarii", organe sonore", note ingrozitoare"). in cadrul imaginilor vizuale, culoarea predominanta este albul, exprimat direct sau doar sugerat mai ales prin adjective - albe, scanteios, stralucitoare, argintii etc. -, toate acestea avand valoarea stilistica de epitete cromatice. Imaginile vizuale sunt realizate si prin comparatiile fumuri albe ... ca inaltele coloane", ard ca vecinice faclii", sugerand un alb sters sau galbenul pal. Epitetele sonore" si ingrozitoare" ale substantivelor organe" si note" contribuie la realizarea imaginilor auditive care evidentiaza vuietul crivatului, care cutreiera templul solemn al naturii. Din cele aratate se constata ca aceasta poezie este un pastel, intrucat autorul descrie aspecte din natura care compun un peisaj hibernal, evidentiind notele lui caracteristice. Totodata, el isi exprima propriile sentimente si realizeaza unele imagini artistice prin intermediul figurilor de stil. Iarna pe ulita - comentariu In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata noaptea, iar a doua zi s-a oprit.Observam personificarea: "Norii s-au mai razbunat" de unde reiese ca norii a inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre apus. A doua strofa ne prezinta imagini vizuale, auditive. In al doilea vers se observa epitetul: "pe rau e numai fum". De aici reiese ca fumul vine de la hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. De asemenea, se observa personificarea: "vantu-i linistit acum". Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un sentiment de liniste. Strofa se incheie cu personificarea: "navalnic vuiet vine", de unde reies imagini auditive, dinamice. Ne transmite un sentiment de galagie, zarva si de agitatie. Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii care se jucau veseli in zapada si se bucurau de venirea iernii. Aceasta strofa ne transmite un sentiment

de fericire, bucurie si veselie. A patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: "gura fac ca roata morii". De aici reies imagini auditive,statice. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata morii ce se invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea, cu vrabiile gurese care se galcevesc. Strofa se incheie cu inversiunea "norii ploi vestesc". Observam imagini vizuale, statice, de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. In a cincea strofa, autorul ne da de inteles ca acei copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor. Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam inversiunea "de foame-adusi" care ne transmite un sentiment de mila, tristete si mahnire. A sasea strofa descrie un baietel strain, aparut din senin pe ulita. Autorul ni-l descrie cu inversiunea: "largi de-un cot sunt pasii lui". A saptea strofa incepe cu inversiunea: "haina-i maturand pamantul" de unde reiese ca haina copilului era prea lunga si o tara de pamant. Observam repetitia "abia,abia" de unde ne dam seama ca isi tara cu greu haina si comparatia "cinci ca el incap in ea". In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat. Copilul era incruntat, dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru el. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de admiratie si remarcare de sine. A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: "cade-n branci si se ridica". Din urmatoarele versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai mare decat el. Ne transmite un sentiment de amuzament. A zecea strofa incepe cu enumeratia "tot vine, tot inoata" de unde reiese ca el se chinuia sa mearga cat mai repede. Observam 2 epitete: "ochii vii" si "zgomotoasa gloata" de unde reies imagini vizuale si auditive. Ne transmite un sentiment de amagire. A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia copii. A vrut sa se intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti copii il vazusera deja. A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. A treisprezecea strofa incepe cu inversiunea "altii-n gluma parte-i tin". Observam ca toti copiii isi bateau joc de el. In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt. Ea se oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare. A cincisprezecea strofa incepe cun inversiunea "s-otaraste rau batrana". Observam ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau joc de el. In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de mila.

In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul, nu a durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand. Recunoastem epitetele si inversiunea "plina-i strimta ulicioara". In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se. Sentimentul este de armonie,veselie. In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se supara pe copii. Ne dam seama dupa enumeratia "bat,-njura. ..da din maini" de unde observam imagini dinamice.

Ne transmite un sentiment de suparare. In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu batul in mana pentru a-si face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In urmatoarea strofa ni se descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce de ceea ce vedea. In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa latre cainii din curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla. In ultima strofa se observa un dialog intre cativa sateni.acestia au asemanat copiii cu o adunatura de tatari. Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de zarva de pe ulita satului. DORINTA Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un mare poet al iubirii. in lirica sa inchinata acestui sentiment se impletesc bucuria si suferinta, visul si dorul, dar sensul ei ultim este durerea iubirii neimplinite. Publicata la 1 septembrie 1876, in revista Convorbiri literare", poezia Dorinta" este alcatuita din sase strofe. In aceasta poezie, eul liric isi exprima propriile sentimente: dorul de dragoste, aspiratia spre fericire, comuniunea cu natura. Titlul exprima o aspiratie a sufletului tanar, visul unei intalniri ipotetice cu iubita, sub ocrotirea batranului codru. Universul operei (idei, sentimente): Strofa I constituie o chemare intr-un spatiu fermecat, in interiorul caruia cei doi indragostiti vor lua parte la ritualul erotic. In acest sens, imaginea vizuala a crengilor aplecate (care ascund prispa cea de brazde") izoleaza spatiul real (aflat sub semnul timpului trecator) de spatiul iubirii (care devine insula de nemurire). Elementele naturii sunt tipic eminesciene: codrul, izvorul, teiul, blanda batere de vant"; toate alcatuiesc un tablou nespus de frumos al visului de dragoste. Daca urmarim formele verbale din strofa I, constatam prezenta unui imperativ ( Vino") si a doua verbe la indicativ prezent {tremura" si ascund"); cu deosebire ultimele doua creeaza impresia ca ritualul erotic va avea loc in realitate, indicativul fiind un mod al certitudinii. Incepand insa cu strofa a Ii-a, verbele la conjunctiv (sa alergi", sa cazi", sa desprind", sa ridic") sau la indicativ viitor (sedea-vei", vom fi", or sa cada", vom

visa") proiecteaza clipa intalnirii in vis si in ideal. in urmatoarele trei strofe, ritualului erotic i se confera un sens sacru: iubita este o mireasa blanda din povesti"1 (Sa-ti desprind din crestet valul") incununata cu flori de tei. Cateva elemente de portret ( Fruntea alba-n parul galben ") contureaza mai clar idealul tanarului indragostit. In ultimele doua strofe, asteptata clipa de iubire devine un vis ferice" niciodata implinit. Spatiul in care este imaginat acest vis este unul armonios si muzical in care se aude cantul izvoarelor si susurul vantului (ingana-ne-vor c-un cant / Singuratece izvoare, / Blanda batere de vant"). In ultima strofa este imaginat somnul erotic, infatisat in versurile: Adormind de armonia / Codrului batut de ganduri". Primul dintre acestea este unul din cele mai eufonice2 versuri eminesciene, in care aliteratia vocalei a" si a consoanei r" da nastere unei muzicalitati sublime. In final, imaginea florilor de tei care cad (ca o ploaie) peste cei doi indragostiti ar putea sa aiba doua semnificatii: cazute din teiul sfant", florile ii incununeaza pe cei doi iubiti cu un nimb al puritatii neprihanite; pe de alta parte, ele par sa-i acopere pe cei doi ( Or sa cada randuri-randuri"), pe masura ce teiul isi va ninge" petalele anilor peste clipa iubirii. Mijloace artistice: La realizarea poeziei contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul metaforizant (crengi plecate"). epitetul ornant (fruntea alba", parul galben"), personificarea izvorului care tremura pe prund", inversiunea Singuratece izvoare", Blanda batere de vant" si altele. In conturarea spatiului iubirii, epitetele: .singuratece izvoare" si ..blanda batere de vant" au rolul de a evoca un cadru bland, mangaietor, natura fiind "leaganul" in care este visata clipa de dragoste. In Dorinta", personificarea codrului batut de ganduri" reprezinta natura surprinsa in meditatie asupra propriilor sale glasuri. In finalul poeziei discutate, repetitia "randuri-randuri ar putea sugera troienirea sub flori si sub vreme, pe masura ce teiul isi va asterne petalele anilor peste "clipa cea repede" a vietii. "Balada unui greier mic" de George Toparceanu Peste dealuri zgribulite,/Peste arini zdrenuite,/A venit aa, deodat,/Toamna cea ntunecat. Lung, slab i zlud,/Boteznd natura ud/C-un mnunchi de ciumafai, -/Cnd se scutur de ciud,/mprejurul ei departe/ Risipete-n evantai/Ploi mrunte,/Frunze moarte,/Stropi de tin,/Guturai i cum vine de la munte,/Blestemnd/i lcrimnd,/Toi ciulinii de pe vale/Se pitesc prin vguni,/Iar mceii de pe cmpuri/ O ntmpin n cale/Cu grbite plecciuni

Doar pe coast, la urcu,/Din csua lui de hum/A ieit un greieru,/Negru, mic, muiat n tu/i pe-aripi pudrat cu brum: - Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Nu credeam c-o s mai vii/nainte de Crciun,/C puteam i eu s-adun/O grun ct de mic,/Ca s nu cer mprumut/La vecina mea furnic,/Findc numi d niciodat,//i-apoi umple lumea toat/C m-am dus i i-am cerut Dar de-acu,/Zise el cu glas sfrit/Ridicnd un picioru,/Dar de-acu s-a isprvit/Cricri-cri,/Toamn gri,/Tare-s mic i necjit! Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales n Rapsodii), al lumii gingase a florilor si a micilor vietuitoare, George Toprceanu a nfatisat n lirica sa acest univers cu duiosie si umor, el fiind un sentimental care transforma "-n glume lacrimile clare". O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic", publicata n saptamnalul "Lumea bazar", n anul 1923, fiind apoi inclusa n editia urmatoare a "Baladelor vesele si triste". Poezia are o structura bine articulata, ncepnd cu sosirea toamnei si ncheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie". (C. Ciopraga) Sosirea neasteptata a toamnei "celei ntunecate" este prezentata expeditiv n primele patru versuri, poetul insistnd asupra rapiditatii actiunii, asupra surprizei ("A venit asa, deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat n stapnire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite./Peste tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie nsusiri celor doi termeni ai enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea ntunecata evidentiaza una din trasaturile anotimpului atmosfera mohorta. Toprceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga, slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparnd asemenea uni duh malefic care lasa n urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./" Enumeratia ploi, frunze, stropi de tina, guturai ntre termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si moarte reliefeaza ntr-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama. Natura reactioneaza diferit n fata toamnei care "|vine de la munte/Blestemnd si lacrimnd": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin vagauni", macesii o ntmpina "cu grabite plecaciuni", iar greierasul si face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta lui de huma". Att toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vntului si a ploii), ct si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare: "se pitesc", "ntmpina", "a iesit". Cu o arta desavrsita de miniaturist, de fin bijutier, scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistnd asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru, mic, muiat n tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu care Toprceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate att de enumeratia anterioara, ct si de diminutivele "casuta" si "greieras".

Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin delicatete si duiosie, depasind cu mult gingasia existenta n alte creatii, cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna l gaseste pe greier cu camara goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ nainte de Craciun./ Ca puteam si eu s-adun/ O graunta ct de mica/"). Drama micii vietati este cu att mai mare, cu ct posibilitatea mprumutului la "vecina furnica" este exclusa atta timp ct orice ncercare este urmata de refuz si de brfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata,/ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut../". De aceea, n cuvintele greierului si face loc disperarea si resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura consolare ramnndu-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s mic si necajit/" In cuvintele greierului ca si n ntregul text si face loc umorul, "folosit ca mijloc de transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu ngaduinta, cu ntelegere pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute specific omenesti. Un rol important n reliefarea atitudinii poetului l au si epitetele "toamna gri", glas sfrsit", diminutivul ..piciorus", repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit", care mbogatesc registrul stilistic folosit anterior. Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...] un umil functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin atitudinea acestuia, Gcorge Toprceanu prefigureaza fabulele de mai trziu, scrise ntre 1930-1936, aceasta balada putnd fi socotita un exercitiu preliminar, chiar daca si are nota ei de originalitate evidenta. Harap de Ion Creanga Alb comentariu

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n acelai an n ziarul "Timpul". mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca specific ancestral (strvechi) al basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic a acestei creaii. Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo. El devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul su, mpratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie

spontan. Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc jurmntul fcut spnului, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui. Construcia i momentele subiectului Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i motive populare, iar ca modalitate narativ, incipitul este reprezentat de formula iniial tipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator omniscient. Naraiunea la persoana a III-a mbin supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul natal al autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele binelui i ale rului, dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Expoziiunea relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era odat ntr-o ar" un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai mare, care era mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde mprat. Cei doi frai nu se vzuser de mult vreme, iar verii nu se cunoscuser ntre ei, pentru c mpria fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria la alt margine ". In acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o nlnuire cronologic ntmplrile reale i fabuloase la care particip personajele basmului. Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe cel mai vrednic" i viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la ncercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa de mare i bogat ca aceea", craiul se mbrac ntr-o piele de urs i se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc ruinai la curtea craiului, care este dezamgit de neputina lor i rostete moralizator: "nici tu nu eti de mprat, nici mpria pentru tine", ceea ce evideniaz elementele reale ale basmuiui. Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s plng n inima sa". Deodat, "o bab grbov de btrnee" i cere de poman, apoi l sftuiete s cear tatlui su "calul, armele i hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i ponosite", iar "armele ruginite" i s pun o tav cu jratic n mijlocul hergheliei ca s aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce". Urmnd ntocmai sfaturile babei, (cluzirea flcului ctre preuirea i respectarea tradiiilor strmoeti), voinicul pleac la drum, lund carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai iaca i ies i lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete binecuvntarea printelui su i pielea de urs n dar, apoi sfatul ca n cltoria lui s se fereasc "de omul ro, iar mai ales de cel spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei. Ca trsturi ale basmului, sunt prezente aici formule iniiale tipice i cifra magic trei, care face posibil depirea primei probe de ctre eroul principal. Intriga. Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu formule mediane tipice, "i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n codru "un om spn" care se ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori, dar a treia oar spnul i iese n cale "mbrcat altfel i clare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi. Deprins s urmeze sfatul printelui

su, acela de a nu se nsoi cu omul spn, dar pentru c i mai ieiser n cale nc doi, el se gndete c "aiasta-i ara spnilor" i-1 angajeaz drept cluz. n aceast secven narativ este inclus o pauz descriptiv, care ntrerupe povestirea i descrie codrii dei i ntunecoi, ce contureaz un peisaj de basm Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort pn la ap", spnul intr n pu, umple plosca, apoi l sftuiete pe fiul craiului s coboare i el ca s se rcoreasc. Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul peste gura fntnii i-1 amenin c dac nu-i povestete totul despre el, "cine eti, de unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub ameninarea morii, feciorul de crai jur "pe ascuiul paloului" c va fi sluga supus a spnului, care se va da drept nepotul mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia", anticipnd astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credin, respectndu-i jurmntul fcut. Desfurarea aciunii ncepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde Spnul se d drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij de calul lui, c altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm "ca s ii minte ce i-am spus"-, c altfel "prinde mmliga coaj". De remarcat este aici elipsa narativ, adic trecerea sub tcere a secvenei cltoriei fcute de erou ca slug a spnului pn la mpria unchiului su, naratorul sugernd numai c aceasta s-a efectuat. Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se constituie n tot attea probe la care este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la mas "nite sali foarte minunate", care se cptau cu mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i aduc acele bunti din grdina ursului. Calul fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc misiunea i s treac proba. Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile, cnd mpratul i arat spnului nite pietre preioase foarte frumoase, iar acesta i trimite sluga s-i aduc "pielea cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta Duminic l ajut pe Harap-Alb s ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le duc spnului, eroul trecnd cu bine i aceast prob fabuloas. Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului su, la care a invitat mprai, crai, voievozi "i alte fee cinstite", n timpul petrecerii, incitat de povetile bizare despre fata mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc degrab pe aceast tnr, c altfel "te-ai dus de pe faa pmntului". Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 dduse tatl su, acela de a se feri de omul spn i de omul ro, este nspimntat, plngndu-se calului: "parc dracul vrjete, de napuc bine a scpa din una i dau peste alta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat. Episodul cltoriei este alctuit din mai multe secvene narative. Pe un pod, Harap-Alb ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s nu curme "viaa attor gzulie nevinovate". Regina furnicilor i d voinicului o aripioar, ca atunci cnd va crede c are nevoie de ea s dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care se nvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i scoate plria, o aaz pe pmnt cu gura n sus, iar albinele se ngrmdesc acolo. Voinicul cioplete un butean i le face un adpost, dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni n ajutor. Aciunea continu cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- i Harap-Alb

ntlnete, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni ciudai este plin de peripeii, c "pe unde treceau, prjol fceau". Harap-Alb le este tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare, ntruct simea c va avea nevoie de ei la curtea mpratului Ro, despre care aflase c "era un om pcliit (negru la suflet) i rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr suflet", cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd c, "din cinci nesplai" ci erau, i-o veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini suie, muli coboar,/ Unul macin la moar." ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea mpratului Rou fiind introdus de formula median "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este" - unde mpratul Ro i supune la probe fabuloase i foarte periculoase, care se constituie n secvene narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i se d foc pe dedesubt, dar Geril sufl de trei ori, "cu buzioarele sale cele iscusite" i casa rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de dormit ntr-ns. Urmtoarea prob este un osp cu foarte multe bucate i butur, pe care Flmnzil i Setil le fac s dispar ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de foame" i cellalt "c crap de sete", spre disperarea mpratului, care nu-i putea crede ochilor. Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primete zece banie de "smn de mac, amestecat cu una de nsip mrunel" i porunca de a alege pn diminea macul de nisip Atunci Harap-Alb i amintete de criasa furnicilor, d foc aripioarei i ntr-o clip o droaie de furnici, "ct frunz i iarb" au ales "nsipul de o parte i macul de art parte", fiind i aceasta o secven fabuloas specific basmelor. mpratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume s o pzeasc toat noaptea pe fat, iar "dac mine diminea s-ar afla tot acolo, atunci poate s i-o dau", altfel "v-ai dus pe copc". Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la poarta mpriei, dar fata mpratului, avnd puteri supranaturale, se preface ntr-o psric i "zboar nevzut prin cinci strji". Ochil i Psril se in dup ea i abia izbutesc s-o prind i s-o duc napoi n odaia ei. Plin de ciud, mpratul le spune c el mai are o fat luat de suflet, dar care seamn perfect cu fiica sa.Dac Harap-Alb va depi aceast prob i le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dac nu va reui vor pleca imediat de la curtea mprteasc, deoarece "nu v mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei de albin, care -l ajut s o identifice pe fata mpratului. Trecnd i aceast prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mpratul, "ovilit (ofilit) i sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s fie vrednic s-o stpneasc, pentru c i-o d din toat inima. Fata vrea i ea s-l supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica ei s aduc "trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i ap moart" dintr-un loc numai de ea tiut, acolo "unde se bat munii n capete". Calul se ntoarce primul i fata mpratului Ro pornete cu ei la drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbur minile privind fata care era tnr, frumoas "i plin de vin-ncoace" i nu ar vrea s-o duc spnului, "fiind nebun de dragostea ei". Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i acesta se apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului Ro. Vznd ct este de frumoas fata, spnul se repede s o ia n brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit

acolo pentru Harap-Alb, cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat de furie c a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "i-i zboar capul dintr-o singur lovitur de palo", strignd c aa trebuie s peasc cel ce-i ncalc jurmntul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap, "zboar cu dnsul n naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i pulbere". Fata mpratului Ro, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri strvechi cu "cele trei smicele de mr dulce" i cu apa moart i lipete capul de corp. Harap-Alb se trezete ca dintr-un somn adnc, fata l srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului Verde ca s primeasc binecuvntarea, jurndu-i credin unul altuia. Deznodmntul basmului const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative, victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!". S-a strns lumea s priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu rdea". Au fost poftii la nunta mprteasc, pe lng criasa furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i mprai, oameni importani "-un pcat de povestariu (povestitor)/ Fr bani n buzunariu". S-au bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare ntre toi era,/ Chiar i srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i deschis, deoarece veselia a inut "ani ntregi i acum mai ine nc". Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n creaia lui Creang. Ca la orice nunt mprteasc din basme, veselia a inut ani ntregi, "i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd". D-l Goe Ion Luca Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin intreaga sa opera o adevarata comedie umana", o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, intrucat a abordat cele mai diverse domenii ale vietii sociale: scoala, administratia de stat, presa, justitia, familia, relatiile interumane etc. Aceste aspecte au fost infatisate atat in momente si schite, cat si in nuvele, in povestiri si in operele dramatice. e8v6821ee18psf Educatia defectuoasa primita in familie si in scoala, coruptia, traficul de influenta si favoritismul, manifestate in lumea scolii, constituie teme concretizate in schite ca Vizita..., D-l Goe..., Bacalaureat, Lantul slabiciunilor, Un pedagog de scoala noua s.a. Ca si Vizita..., D-l Goe... este una dintre operele literare cele mai cunoscute, cele mai citite si gustate de cititorii de toate varstele, dar mai ales de catre copii, care recunosc in personajul principal imaginea unei anumite varste si a unei gresite educatii primite in familie. Cititorul este atras de succesiunea dramatica a unor fapte inedite" si pline de talc, rezultat firesc al extraordinarei capacitati de observatie a scriitorului. Schita D-l Goe... a fost inclusa in volumul Momente si schite din anul 1901, fiind publicata cu un an mai inainte in ziarul Universul" din 12 mai, si infatiseaza contrastul dintre pretentiile familiei in privinta educatiei si rezultatul acestei munci, concretizat in comportamentul copilului. Schita poarta ca titlu numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul reverentios domnul", prin care anticipeaza intentiile sale satirice, daca ne gandim ca Goe

nu este un domn, ci doar un copil certat cu invatatura - un repetent -, rasfatat si obraznic. Titlul sugereaza si faptul, dovedit de intreaga schita, ca autorul inverseaza cele doua universuri umane pe care le infatiseaza - cel al copilului si al maturului , intrucat Goe se comporta ca un om mare", pe cand cele trei dame" se maimutaresc, se comporta ridicol, se copilaresc" pentru a fi pe placul puisorului". Fiind vorba de o scHita, I.L. Caragiale nareaza faptele determinate doar de un singur moment semnificativ din viata personajului principal, si anume calatoria facuta cu trenul pana la Bucuresti, in compania celor trei doamne: mama-mare, mamita si tanti Mita. Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul faptelor si al personajelor, caci schita este o opera epica in care apar ca elemente constitutive actiunea, personajele si naratorul. Ca in orice opera epica, intamplarile narate se constituie si in aceasta schita in momente ale subiectului literar. Astfel, in expozitiune aflam ca tanarul Goe", impreuna cu cele trei dame", frumos gatite" asteapta cu nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa-1 duca la Bucuresti. Goe insusi este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este impacientat" si incruntat", deoarece trenul nu soseste. O discutie filologica" privind pronuntarea corecta a cuvantului marinar se incheie cu concluzia surprinzatoare prin obraznicie, dar categorica, a lui Goe: - Vezi ca sunteti proaste amandoua?". Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie intriga actiunii. Acum, cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor cu barbatii". Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti: Mai intai, el nu-1 asculta pe un tanar binevoitor care-1 sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de calatorie care era in pamblica palariei", iar tipetele lui Goe, ca sa opreasca trenul, sunt zadarnice. intre timp soseste si conductorul care cere biletele la control. Dupa lungi parlamentari", in genul discutiilor de mahala, cele trei doamne sunt nevoite sa plateasca biletul puisorului si... o amenda pe deasupra". Afectata si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mama-mare ii ia apararea si, din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta, se reazema in nas de clanta usii de la cupeu" si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca de obicei, a luat si un beret" pe care i-1 ofera lui Goe in locul palariei. Mamita, dupa ce se preface ca este suparata, ii da o ciucalata" si scena ia sfarsit printr-o avalansa de pupaturi. In timp ce cucoanele se dau in vorba de una, de alta...", Goe dispare de pe coridor. Mama-mare e disperata pana ce aude bubuituri in usa compartimentului unde nu intra decat o persoana". Goe se blocase in cabina de toaleta, dar captivul" este eliberat, gratie interventiei conductorului. Din nou cucoanele rasufla usurate si-1 saruta pe cel eliberat ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta". Nazbatiile lui Goe ating apogeul in secventa urmatoare, cand bunica se hotaraste sa stea cu puisorul" pe coridor, asezandu-se pe un geamantan strain". Acum actiunea atinge punctul culminant, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in ciuda sfaturilor lui mam-mare: - Sezi binisor, puisorule! Sa nu strici ceva!". Trenul se opreste, lumea se alarmeaza, personalul de serviciu umbla forfota", dar nimeni nu poate sti cine a tras semnalul de alarma, deoarece mam-mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate", desi ata rupta si manivela rasturnata erau tocmai in vagonul de unde zburase mai

adineaori palaria marinarului". Urmeaza deznodamantul actiunii, caci, dupa ce trenul porneste, in scurt timp pasagerii ajung la Bucuresti. Aici, cucoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras, cerandu-i birjarului sa le duca la bulivar". Valoarea artistica a acestei schite consta in primul rand in comicul savuros izvorat din relatarea faptelor si din comportarea personajelor. Este prezent atat comicul de situatie, cat si cel de limbaj, iar din categoriile lui estetice se remarca, deopotriva, umorul si ironia. In ciuda dimensiunilor ei reduse, schita D-l Goe... pune in evidenta un univers uman cuprinzator si o problematica complexa, remarcandu-se si prin umorul care se degaja din comicul de situatie si de limbaj. De remarcat sunt si savoarea dialogurilor si naturaletea replicilor care reliefeaza, intr-o opera epica, talentul de dramaturg al lui I. L. Caragiale. Schita are consistenta unei scenete si de aceea ea a fost deseori dramatizata, caci partile narative si precizarile autorului referitoare la personaje pot constitui adevarate indicatii de regie. Limbajul viu colorat, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor, extra - ordinara abilitate cu care sunt creionate personajele fac din aceasta schita, ca si din celelalte momente si schite, un adevarat monument" de arta literara. Toate aspectele reliefate pana aici evidentiaza in plus faptul ca I. L. Caragiale este si in schite acelasi scriitor cu vocatie dramatica, inclinat spre comic, ca fiecare schita constituie o secventa cu semnificatii aparte din marele si veritabilul tablou comic al societatii de la sfarsitul secolului tiecut, creionate cu neintrecuta arta de catre scriitor. Referat "Vizita" de Ion Luca Caragiale

Apartenenta operei la genul epic, specia literara schita. Ion Luca Caragiale [1852-1912] a ramas, pna astazi, cel mai mare dramaturg din literatura romna, mai ales prin comediile: "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "D-ale carnavalului", n care prezinta aspecte caracteristice ale lumii romnesti de la sfrsitul secolului al XlX-lea. Numele sau este legat si de inegalabilele "Momente si schite", n care prezinta, ntr-o viziune comica, ntmplari la care participa personaje reprezentative din societatea contemporana autorului. "Schita este o opera epica - o naratiune - n proza, de mici dimensiuni, n care se relateaza o singura ntmplare semnificativa din viata unor personaje. Actiunea dintr-o schita se petrece ntr-un interval de timp scurt, cel mult o zi si ntr-un spatiu restrns. In opera literara "Vizita", care este o schita, I.L.Caragiale nfatiseaza ntmplari ce evidentiaza efectele educatiei gresite, primite n familie. Titlul precizeaza mprejurarea n care povestitorul se ntlneste cu Ionel si constata urmarile "educatiei" despre care vorbea, cu mndrie, mama copilului. Prin folosirea substantivului "vizita", n forma sa nearticulata, autorul da un caracter general ntmplarii, rasfatatul Ionel devenind reprezentantul copiilor care sfideaza bunul simt, ca urmare a unei proaste educatii.

"Fiind o opera epica, autorul si exprima n mod indirect gndurile si sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Intmplarile sant povestite de catre narator, care, n aceasta opera literara, este si personaj-martor, deoarece participa la actiune. Statutul de personaj-narator justifica povestirea la persoana I". Ca n orice naratiune, actiunea se constituie n "momente ale subiectului". Prima fraza a schitei, "M-am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina" ca "s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu,...", constituie intriga actiunii [cauza actiunii]. Dupa ce precizeaza motivul vizitei, n "expozitiune" autorul l prezinta pe Ionel, "un copilas foarte dragut de vreo opt anisori", "mbracat ca maior de rosiori, n uniforma de mare tinuta". Musafirul i duce n dar copilului o minge "foarte mare de cauciuc si foarte elastica", ceea ce face placere att doamnei Popescu, ct si fiului ei. Dupa ce discuta despre agricultura si despre vreme, oaspetele remarca absenta, n ultimul timp, din societate a doamnei. Aceasta se scuza, explicndu-i ca se ocupa de educatia copilului, deoarece "s-a facut baiat mare". Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile "educatiei". Primul efect al acesteia se vede imediat, deoarece din camera alaturata se aude "o voce ragusita de femeie batrna", care-i aclama mamei ca Ionel "nu s-astmpara" si e gata sa rastoarne masina de facut cafea. Dupa ce-si arata ncntarea provocata de strengariile baiatului si remarca entuziasmata ct este de destept, doamna Popescu se ndreapta spre usa, unde i apare n fata micul maior", "lund o poza martiala". Mama-l saruta si l scuipa sa nu-l deoache, apoi; rugndu-l sa nu se mai apropie de masina", si continua conversatia cu musafirul. In acest timp, Ionel merge ntr-un colt al salonului unde "pe doua mese, pe canapea, pe foteluri si pe jos stau gramadite fe de fel de jucarii" si alege o trmbita si o toba, cu care, n timp ce se legana pe un cal de lemn, face un zgomot asurzitor, nct cei doi adulti nu se mai nteleg. Observatia mamei "ca nu e frumos cnd sunt musafiri" si mai ales precizarea oaspetelui ca "la cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita, schimba jocul copilului, care scoate sabia si ncepe sa atace tot ce-i iese n cale. Prima victima este "jupneasa cea ragusita", care intra pentru a aduce cafea si dulceata. Ea este salvata n ultimul moment de mama ce-i sarise n ajutor si care-si plateste cutezanta, deoarece se alege cu o "puternica lovitura de spada", sub ochiul drept, ntmplarea nu o supara pe doamna Popescu, deoarece aceasta vrea o sarutare de la copil, pentru a-l ierta. Oaspetele cere permisiunea de a fuma la cafea, iar gazda, dupa ce-i precizeaza ca la ei se fumeaza, i spune rznd ca si "maiorului" "i cam place". Surprins, musafirul i atrage atentia ca tutunul este o "otrava", iar copilul, care lucra "cu lingura n cheseaua de dulceata", ntreaba obraznic: "Dar tu de ce tragi?". Dupa remarca mamei ca a mncat prea multa dulceata, mai ia cteva lingurite si dispare n "vestibul", de unde se ntoarce cu cheseaua goala. Se apropie apoi de musafir, ia din

tabachera o tigara, pe care o pune n gura si, salutnd militareste, cere un foc. La ndemnul mamei amuzate, oaspetele i aprinde tigara, pe care copilul o fumeaza pna la carton, apoi ncepe sa se joace cu mingea, trntind-o cu atta ndrjire, nct aceasta, dupa ce "tulbura grozav linistea ciucurilor de cristal" ai candelabrului, i zboara musafirului ceasca, oparindu-l cu cafea. Si de aceasta data interventia mamei este formala, ea si consoleaza oaspetele, spunndu-i ca pata de pe pantalon "iese cu nitica apa calda". In momentul urmator, care este si punctul culminant al actiunii, copilul lesina din cauza tutunului, iar musafirul, n timp ce mama este "disperata", l stropeste cu apa rece, pna si revine. Deznodamntul schitei include plecarea oaspetelui care, abia acasa, si da seama de ce disparuse Ionel n vestibul cu cheseauaj de dulceata - ca sa-i toarne dulceata n sosoni. "Intmplarea povestita - vizita facuta doamnei Maria Popescu, care se poate concentra n cteva momente: discutia cu doamna Popescu, conflicul cu slujnica, joaca cu trmbita si toba, atacul, fumatul, trntirea mingii si lesinul i ofera autorului prilejul de a reliefa personajele Ionel, doamna Popescu, slujnica, naratorul." Ionel este personajul principal al schitei, deoarece participa in toate momentele actiunii, fiind "eroul" ntmplarilor care-i evidentiaza trasatura morala de baza, "proasta crestere". Lipsa de educatie genereaza dispretul pentru slujnica pe care nu o asculta, n ciuda faptului ca era n vrsta, dezordinea care domnea printre jucariile sale, lipsa de respect fata de mama sa si chiar fata de musafir, deoarece conturba frecvent conversatia celor doi si i toarna oaspetelui dulceata n sosoni, obraznicia pe care o dovedeste servindu-se din tabachera musafirului. Faptele lui Ionel strnesc rsul, mai ales rsul mamei, care se dovedeste incapabila de a face educatie. Indulgenta fata de nazbtiile lui Ionel si mai ales maimutareala sentimentala a doamnei Popescu - personaj secundar - sunt departe de a conveni unei educatii "sanatoase", cum pretindea la nceputul schitei. Naratorul-personaj, cu rol pasiv, aparent detasat de ceea ce povesteste, prin ironia cu care relateaza micile incidente, sugereaza pozitia sa critica. Talentul de dramaturg al lui Caragiale este evident si n schita "Vizita". El mbina, n principal, doua moduri de expunere, naratiunea si dialogul, care au rolul de a evidentia trasaturile morale ale personajelor caracterizate prin fapte si limbaj. Cel de-al treilea mod de expunere, descrierea, apare fragmentar n schita de portret facuta lui Ionel si n prezentarea interiorului casei doamnei Popescu. "Deoarece este o opera literara epica n proza, de mici dimensiuni, cu un numar redus de personaje, n care se povesteste o singura ntmplare - vizita facuta de narator doamnei Popescu pentru a o felicita cu

ocazia onomasticii s fiului sau - prin care se evidentiaza cte o trasatura caracteristica a personajelor-proasta crestere a lui Ionel si incapacitatea doamnei Popescu de a-si educa fiul-iar timpul si spatiul de desfasurare ale actiunii sant restranse, naratiunea "Vizita" de I.L. Caragiale, este o schita." Tinerete fara batranete si viata fara de moarte Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii. Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune batranul, "parte n-o sa aveti de el". Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului. La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte "nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut". Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi. Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si curata hainel si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi". Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu Gheonoaia, ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul". A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu e chip de a te bate", dar ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou. Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Dar intr-o zi, "alergand dupa un iepure, depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa", pe care se hotaraste sa-i revada. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului, Fat-Frumos ia calea intoarcerii. Drumul inapoi insa este de nerecunoscut, iar Scorpia ramasese doar o poveste auzita din batrani. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera". Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale, calul se intoarse inapoi, in timp ce FatFrumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau.

Astfel eroul reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare, caci moartea nu poate fi depasita decat simbolic. Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si schimba conditia existentiala. Caracteristicile basmului, in general, deci si ale celui in discutie sunt: formulele de inceput, de incheiere si chiar de interior, cu rolul de a ne introduce in lumea fabulosului, pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile geografice precise; palatele, zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes, stralucesc, cu putine amanunte vestimentare. Exista fiinte -himerice- ce comunica cu omul dar nu sunt oameni, si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal. Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator spatiul". Este relevanta limba folosita, cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile populare, proverbele, expresiile locutionale, interjectiile cu valoare onomatopeica, prezente in text. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea, monologul interior. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare. Basmul este deci, o creatie literara, avand o geneze speciala, oglindind viata in mod fabulos. Semnificatiile textului, dealtfel numeroase, ni se pot dezvalui, urmarind evolutia narativa a basmului, structurata pe motive: 1. motivul imparatului fara urmas 2. motivul dorintei imposibile 3. motivul probelor depasite 4. motivul dorintei implinite 5. motivul dorului de parinti 6. motivul reintoarcerii la conditia umana FLORIA DIN CODRU Ioan SlaviciCa i Eminescu i Creang, Slavici a cunoscut nc din copilrie tezaurul folclorului i a nelesconcepia despre lume a poporului din rndurile cruia s-a ridicat.Slavici aprecia basmul popular ca specia cea mai apropiat de nclinaiile spiritului spre fantastic, spre visare, dar care reprezint i chintesena nelepciunii i a nzuinelor permanente ale poporului.Aadar, Slavici a gsit n folclor izvoare nesecate de inspiraie, dar el nu a prelucrat mecanicceea ce i-a oferit modelul popular. Scriitorul a adugat elemente noi, mbogind, prelucrnd idezvoltnd temele i tradiiile folclorice i imprimnd povetilor o amprent personal.O not caracteristic a unora din povetile lui Slavici este i acordarea rolului de personaj principal fetei viteze i istee. Figura fetei dotate cu caliti deosebite este pe primul plan n povetile: Ileana cea ireat, Limir-mprat, Floria din codru. n povestea Floria din codru , Slavici a abordat un motiv ntlnit nu numai n Transilvania, cii n folclorul unor popoare mult mai ndeprtate, de unde a trecut apoi n culegerile i prelucrrilemultor creatori de basme: Muntenia

Nrmuza , Moldova Cine-i mai frumoas?, Ungaria Ceamai frumoas femeie din lume, Albania Fatime , Portugalia Regina vanitoas , Germania i Rusia Alb ca Zpada .La Slavici subiectul apare localizat i apropiat de realitatea satului romnesc. Floria nu estefat de ar sau mprat, ci o fat fr prini, gsit n codru. Un crmar a plecat ntr-o diminea duplemne n pdure i pe o poian plin de flori a gsit o feti ce se juca cu nite pui de cprioar. Crmarul a lsat lemnele i a luat fata n brae, ducnd-o acas. Fata cu ct cretea, cu att se fceamai frumoas. Oamenii i-au spus Floare.Dar frumuseea Floriei trezete gelozia mamei vitrege. Aceasta o pune pe Floria la tot felul demunci peste puterile ei, spre a-i distruge frumuseea: s mture casa, crma, curtea, s fiarb mncare,s taie lemne, de diminea pn noaptea.Ori de cte ori se vestea trecerea fiului de mprat pe la crm, crciumreasa, dup ce segtea, i ntreba oglinda dac e frumoas. Dar, de fiecare dat, oglinda i spunea c tot mai frumoas eFloria.n cele din urm, pentru a scpa de ea, mama vitreg trimite pe vrjitoarea Boana, s-o omoaren codru. Dar viaa Floriei este salvat. Baba Boana ia ochii de cprioar care czuser la Floria n poal, i-i duce crciumresei, spunnd c sunt ai Floriei.Rmas n codru, Floria nu dezndjduiete. Ajuns la casa unor hoi, i socotete nite oameninpstuii i caut s le uureze viaa: le cur coliba, le face mncare, le coase hainele, i ngrijete, iastfel, prin buntatea ei, reuete s-i transforme. Acetia se las de hoie.1 Mama vitreg o urmrete pe Floria i ncearc s-o piard prin diferite obiecte vrjite: inel,rochie, firul morii . Hoii o scap de la moarte de dou ori, dar a treia oar ei nu mai reuesc i rmnlng sicriul ei, priveghind-o pn mor toi. Aa o gsete fiul mpratului, care o duce la palat. Aici,fetele care aveau grij de ea, i-au despletit prul i i-au scos firul morii . Floria renvie i devine soiafiului de mprat.Floria e personajul principal al basmului, care reprezint simbolul binelui. Se afirm prinfrumusee deosebit, prin hrnicie, tie s ia atitudine n lupta cu viaa, nfruntnd greutile, fiind plin de curaj. La nceput hoii sunt personaje nfricotoare, dar, datorit Floriei, devin oamenicinstii.Influena pozitiv pe care Floria a exercitat-o asupra hoilor, pune n eviden o nsemnat ideeetic i estetic, aceea a eficacitii exemplului bun, a blndeii i gingiei n reeducarea unor oameninrvai.Slavici a adugat noi valori i semnificaii substratului etic al creaiei populare.

Sporireasemnificaiilor etice se realizeaz i prin conturarea unui profil moral, precum i modul n care concepe finalul basmelor sale.Datorit profundului caracter etic, se vdete i valoarea educativ a povetii Floria din codru .Deosebitele sale caliti morale sunt modele demne de urmat de cei mici. O scrisoare pierdutade I.L.CaragialeCapodopera dramatugiei lui Caragiale esteO scrisoare pierduta (1884) i i pstreaz oregretabil actualitate. Ar fi minunat s nu-l mai nelegem pe Caragiale, pentru c ar nsemna cFarfuridi, Caavencu, Tiptescu, Dandanache nu mai exista. Caragiale critic n acesat comediefarsa alegerilor din trecut. Coninutul piesei este nc mult mai bogat viznd moravurile politice iale vieii de familie din epoca respectiv. Nu ntmpltor Caragiale plaseaz aciunea n timpul alegerilor, pentru c n lupta pentru putere cade orice masc i omul se arat aa cum este n realitate, n stare de orice pentru a obine puterea. Din aceast perspectiv lupta electoral nu este o lupt de principii, ci de interese personale. Suntem n anul de graie 1883. Aciunea piesei se petrece ntr-un ora de provincie, capitala unei judei de munte.Intenionat autorul nu precizeaz numele localitii, sugernd astfel c farsa alegerilor este acelai peste tot.Forma articulat cu articol nehotrt sugereaz c este vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de antaj n lupta politic.Intriga piesei este declanat de pierderea unui scrisori compromitoare, trimis de Tiptescu, prefectul judeului, lui Zoe, soia lui Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un personaj la cellatlumineaz caractere, psihologii. Ea i d putere celui care o are n stpnire, i produce spaim celui care o pierde. Lupta politic pentru desemnarea unui candidat se d ntre Farfuridi sprijinitde Trahanache i Brnzovenescu, i Nae Caavencu.Gsind scrisoarea compromitoare Caavencu o folosete ca mijloc de antaj n lupta politic, dac nu va fi sprijinit de Trahanache i Tiptescu, va publica scrisoarea n gazeta pe careo conduce Rcnetul Carpailor. Cei doi antajai recurg i ei la ameninri i cel din urm ajung la antajul cu o polifalsificat de Caavencu. Cnd lupta dintre cei doi atinge punctul culminant, apare candidatul dela centru, Agami Dandanache, despre care autorul preciza: mai prost ca Farfuridii, i maicanalie dect Caavencu .Repetarea procedeului -Dandanache ctig tot prin antajul cu o scrisoare pierdut- sugereaz c n lupta politic a vremii antajului cu un text particular era un mijloc frecventfolosit.Problematica piesei se poate reduce la dou cuvinte: politica i amorul. Este ns maicomplex. n primul rnd Caragiale critic farsa alegerilor din trecut, dezvoluind o trist realitate: pierderea unei scrisori copromitoare hotrete viaa politic unui orel.Dramaturgul surprinde mij loacele necinstite, folosite n lupta politic, coru pia idemagogia politicienilor. n acelai timp pune n eviden incultura, prostia unor politicieni dinvremea sa.Aceste trsturi negative dovedite n lupta politic caracterizeaz i viaa intim de familie. Inmoralitatea, corupia definesc deopotriv viaa politic i viaa de familie.

Concluzia piesei este amar. n lupta politic nu reete cel mai bun, ci cel mai priceput, mai abiln lupta pentru putere.Satira este cuprinztoare i necrutoare. Personajele sunt definite comlex, prin fapte,nume, libaj. Aceste personaje prind via datorit preioaselor indicaii scenice ale autorului.Caragiale i pune personajele s vorbeasc, s ine discursuri din care practic se autodesfiineaz,demonstrndu-i prostia, inclutura, demagogia. Personajele mbin trsturi general valabile cutrsturi particulare, individuale. Astfel Caavencu este demagogul latrans. Zoe este soia infident, amant. Tiptescu este junele prim (amantul). Dandanache este prostul vanitos. Nae Caavencu este reprezentantul tinerii burghezi locale, candidatul grupului, tnr inteligent iindependent. Este directorul ziarului Rcnetul Carpailor , stpnit de o dorin profund de parvenire politic. Etse tipul politicianului demagog, corupt, n strare de orice pentru a-i atingescopul. Deviza sa este scopul scuz mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta . Pentru a ctigalupta politic Caavencu nu ezit s foloseasc antajul. Atta vreme ct are scrisoarea esteorgolios, agresiv, inflexibil. Dup ce pierde scrisoarea devine umil, linguitor, supus. Principalatrstur a lui Caavencu este capacitatea de a se adopta la orice situaie. El este mereu pregtit sschimbe masca. Discursurile sale pun n eviden demagogia, inclultura, lipsa de logic. El tie semoioneze, s plng, s influeneze asculttorii. Caavencu este un actor desvrit: cnd se urc la tribun el i intr n rol. Caavencu tie s simuleze orice emoie, orice sentiment. Noiunile de ar, popor, progres, reprezint pentru el simple lozinci n lupta electoral: CAAVENCU (ia poz, trece cu importan printre multime i suie la tribun; i pune plria la o parte, gust din paharul cu ap, scoate un vraf de hrtii i gazete i le aaz pe tribun, apoi i trage batista i-i terge cu elegan avoceasc fruntea. Esteemoionat, tuete i lupt ostentativ cu emoia care pare a-l birui. - Tcere complet.Cu glasul tremurat): Domnilor! Onorabili conceteni! Frailor! (plnsul l neac.) Iertai-m, frailor, dac sunt micat, dac emoiunea m apuc aa de tare suindu-m la aceast tribun pentru a v spune i eu (plnsul l neac mai tare.)Ca orice romn, ca orice fiu al rii sale n aceste momente solemne (de-abia se mai stpnete) m gndesc la r ioara mea (plnsul l-a biruit de tot) la Romnia (plnge. Aplauze n grup) la fericirea ei! (acelai joc de amndou prile) la progresul ei! (asemenea crescendo) la viitorul ei! (plns cu hohot. Aplauze zguduitore.) Patriotismul lui Caavencu este de parad, este un fars patriotism, care ascund o puternic dori n de parveni re. Exprimarea lui Caavencu cuprinde numeroase contradicii ,greeli demonstrnd incultura, lipsa de logic: Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire ; dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani; Noiaclamm munca, travaliul, care nu se face de loc n ara noastr! Scopul pentru care luptCaavencu este c Romnia s fie bine, i tot romnul s prospere

(s mbogeze). Presupune ceecul lui Caavencu este momentan, pentru c un individ att de bine nzestrat pentru lupta politic trebuie s ctige la primul prilej.ComiculCaragiale este un maestru al comicului. i n aceast comedie sub nveliul rsului seascunde satira. Dramaturgul sancionnd defectele oamenilor i ale societii. i n comedia luiCaragiale sursa comicului este contradicia dintre aparen i esena, dintre ceea ce vor s par personajele i ceea ce sunt ele n realitate. Aparena este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: corupie, parvenitism, demagogie. Astfel Caavencu, Dandanache, Zoe, Trahanache, Prisanda sunt surprini n renunarea lor de la condiia ideal pe care ar trebuis o reprezinte (Zoe n contr ast cu o femeie cinstit, Caavenc u n contrast cu ade vratul politician).Sunt prezente n aceast comedie diferite nuane ale comicului.Criticii literari au observa t c dramaturgul Caragiale deplas eaz accentul de pe deformitatea exterioar a personajelor comice pe deformitatea interioar, intelectual: prostia, ticloia, ipoclizia. n acest sens cu excepia lui Tiptescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac i ceea ce spun. Comicul este provocat de suficiena, lipsa de logic a personajelor.Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit de personaje ne d informaii preioase despre identitatea personajelor, despre origine, profesiune , nivel de cultur,inteligen, aparena politic. Cu puine excepii personajele se exprim greit, folosind pleonasme, truism e, contradicii , nonsensuri. Toate aceste gre eli de limb sunt oinepuizabil surs de rs, dar pun n lumin nivelul intelectual i sufletesc al acestor personaje.Pronunarea greit a unor cuvinte: a ndrisant , bampir , plebicist , renumeraie (Pristanda); capitaliti (Farfuridi).Ticurile sau autonomismele verbale:Farfuridi: La dousprezece trecute fix. Pristanda: curat ( murdar )Trahanache: Stimabile ; Ai putinic rbdare. Contradicia n termeni: Dup lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani.

Comicul numelelor ocup un loc importatnt, fiind nu numai o surs de rs, de amuzament,ci i un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi,Brnzovenescu-; diminutivele ridicole -Agami Dandanache-; rdcinile semnificative-Caavencu- sugereaz trsturi ale posesorilor acestora: prostia, senilitatea i demagogia .Vorbind despre talentul lui Caragiale n caracterizarea personajelor prin nume, criticulIbrele anu preciza: Numele din opera comic a lui Caragiale le dau impresia c fac parte din personajele pe care le denumesc La prima lectur sau reprezentare a unei comedii a luiCaragiale, simim c personajele nu puteau s aib alt nume, n orice caz c au numele lor. Piesa este remarcabil n primul rnd prin arta compoziiei. Tehnica este aceea aamplificrii treptate a conflictului. Iniial apar n scen Tiptescu, Trahanache, Zoe care suntalarmai de un eveniment petrecut nafar i dezvluit parial. Apoi n prim plan apare Caavencuantazistul i astfel se realizeaz conflictul fundamental a piesei. La acest conflict fundamentalautorul adaug o serie de conflicte noi, secundare,astfel nct aciunea se complic progresiv, modalitate cunoscut sub numele de tehnic bulgrului de zpad. Chirita in provinie Comentariu de Vasile AlecsandriComedia reprezint specia literara a genului dramatic cult in care ni se prezint o seriede evenimente menite a strni rasul. Categoria estetica prin intermediul creia sunt surprinseevenimentele se numete comic. Sursele comicului variaz in funcie de ceia ce surprinde sisatirizeaz scriitorul: comicul de situaie, de limbaj, intenie, nume, caracter.Chirita in provinie reprezint o comedie de moravuri ntruct Alecsandri surprinde,satirizeaz moravurile societarii: corupia, snobismul, incultura, parvenismul. Astfel,V.Alecsandri abordeaz tema inlaturarii corupiei, a dorinei de a parveni, ducndu-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esena si aparenta,criticnd diferena dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei.Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj ridicol, dornic de a parveni, un personaj a crui imagine este adusa in prim-plan ca fiind simbolul snobismului,inculturii si al parvenismului. ntreaga aciune se concentreaz in jurul acestui personajfeminin, scriitorul conturndu-i un portret moral prin acumulare de trasatori si prin fuziuneamodalitilor de caracterizare directa (indicaii scenice si replicile altor personaje) cumodalitile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile, faptele personajului). Titlul opereiconine de asemenea si o coordonata spaiala: in provinie, ce subliniaz si anticipeazinarvertenta dintre esena si aparenta, Alecsandri ironiznd dorina Chiritei de a se sincronizacu moda Parisului.Comedia este structurata in doua acte, iar rsturnarea de stituatii, limbajul si gesturile personajelor strnesc hazul. Ca moduri de expunere dominante ntlnim dialogul si monologulce constituie modalitatea de caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a conturacaracterul personajelor, dezvluindu-ne totodat firul ntregii aciuni. Singurele intervenii intext ale scriitorului sunt indicaiile scenice care, inserate intre replicile personajelor, constituieo modalitate directa de caracterizare a personajelor oferindu-ne informaii cu privire la gestica,mimica personajelor, dar si cu privire la decor. Personajele comediei sunt relativ puine, insacontureaz prototipuri umane, viabile si in ziua de astzi. Astfel, Chirita simbolizeazsnobismul, incultura, corupia, parvenismul, ca si otul acesteia. Luluta

simbolizeaz orfana,capabila insa a iubi sincer; Leonas simbolizeaz tipul inteligent, abil, ce reuseste sa nving sisa demate corupia; Gulita este tipul retardatului, incapabil a lua singur decizii si a-si asumaresponsabilitatea.Comicul de limbaj se realizeaz prin vorbele unor personaje intr-o franceza inventatade ele (furculission, lingurission), utilizarea unor neologisme cu forme si sensuri greite(Chirita: Nu sunt ipocondra). Comicul de caracter se manifesta prin personajul Chirita, carese lauda in fata celorlali ca ar fi o persoana cultiva care tie multe lucruri din Occident, dar eainga mai are idei nvechite, specifice Orientului.Folosirea diminutivelor ca nume Luluta, Gulita, Chirita, exprima cam ce pot gndi personajele, ele fiind oarecum hilare. Fiecare personaj se crede grozav intr-un anumit domeniu,dar acest lucru este eronat, deoarece termeni ca ipocrizia, incultura, snobismul si corupiadescriu foarte bine aciunile personajelor din opera.De-a lungul comediei, prin intermediul situailor hilare, V.Alescsandri satirizeazsocietatea, moravurile acesteia, ridiculizndu-si totodat personajele cluzite de dorina de a parveni si de a accede in societate. Dorinele Chiritei, un personaj ilar, privesc sincronizareamodei de la Paris cu cea din provincie, schimbarea statului social dorind investirea in funciade ispravnic al otului si casatoria unicului fiu, Gulita, cu orfana Luluta.Utlizand un procedeu romantic, Vasile Alecsandri pune in antiteza doua cupluri:Chirita si otul sau, cuplu caracterizat prin snobism, incultura si corupie, si cuplul format din Leonas si Luluta, un cuplu romantic, de o idee pura, un cuplu adept al ideilor inovatoare,capabil in finalul operei a demasca corupia