Sei sulla pagina 1di 104
Colectia Sphera: 1 Gheorghe-llie FARTE Colectia apare sub coordonarea lui Gheorghe-Ilie Farte Referenti Prof. dr. Constantin Conf. dr. Dan Stoica COMUNICAREA O abordare praxiologica Casa Editorial Demiurg lagi, 2004 a Loniga (‘BW 0745/90202 a iain tenth (BE 0745/902023), ara rspunde I comenz in inte Casa Editoriali Demiurg O Soseaua Pacurar 5 ZU pipe Pemioe 68, bl. 550, se. B,et. 4, ap. 16 1. 0232/25.70,33; 0745/37.81.50; 0745/90.20.23 E-mail: 7 nail: iionita@mail dntis.ro; ceddemiurg@yahoo.fr Edituri acreditati. de CNCS! © Casa Editorial’ Demiurg Reproducerea in ori i i icerea in orice formA, inclusiv prin xerocopi f{r{ acordul seris al editurii, ade legii drepturilor de autor. ISBN: 973-8076-59-5 CUPRINS Intvoducere 1. Determiniiri conceptuale TL, Definitia comunicarit o 112, Semnele ~ miloace de realizare a comunicari 13. Tipuri de semne .. 13.1. Cuvintele 1.3.2. Indicii 1333. leonii 13.4, Simbolurile 2, Factorii constitutivi ai procest 2. Agentii comunicdrii: emitentul si receptor 2.2. Mesajull 2.3. Codul 7 24, Sitwatia i Canalul de transmitere 3.0 perspectivinteractivi asupra comunledrit 3.1, Analiza actelor de discuts .. 31. Acte locutionare 3.1.2. Acte ilocutionate 3.13. Acte perlocutionare ff 31a Actul de discurs ~ complex de interaetiun |, Autorevelare-discemere Influentare-rispuans Emitere-receptare . 7 Informate sintactici-infelegere sintactica | Referire-coreferite «ms ut 6. Relationare-corelafionare 1 + Tateractiuni subsumate procesului de comunicare 15 15 2 26 29 30 38 38 39 40 44 a 49 si 51 st 3 63 66 66 70 83 98, 100 103 4, Forme ale comunieatii 4.1. Comuniearea-verbali si comunicarea nonverbalé 4.1.1. Comunicarea verbal 4.1.2. Comumicarea nonverbala 4.2. Comunicarea formala si comunicarea informal 1. Comunicarea formal. 4.2.2. Comunicarea informala 4.3. Forme ale comunicarii in raport eu distanfele sociale 43.1. Comunicarea interpersonal 43.2. Comunicarea in cadrul grupului restrans 4.3.3. Comunicarea publica He 43.4, Putem vorbi de o forma intrapersonala de comunicare: 5. Comunicarea —o actiune colectiva guyernatit de reguli. 5.1. 0 explicitare a conceptului de actiune (conmnicativa) 5.2. Regulile comunicarii: caracterizare general 5.3, Regulile constitutive ale comunicarii 5.3.1. Comunicare-noncomunicare-anticomunicare 5.3.2. Reguli consticutive ale interactiunii autorevelare-diseernere 53.3. Reguli constitutive ale interactiunii influenfare-rispUns 0 5.3.4, Reguli constitutive ale interactiunii emitere-receptare 53.5. Reguli constitutive ale interaetiunii informare sintacties- intelegere sintactica et 5.3.6, Reguli constitutive ale actului colectiv de (co) referire 5.3.7. Reguli constitutive ale actului cotectiv de (co) relationare 5.4, Reguli normative ale comunicarii 5.4.1. Norme ale comunicarii la nivel expresiv 5.42. Nome ale comunicarii la nivel ecnativ 5.4.3, Nome ale actelor de emitere si receptare 5.44. None ale comunicirii la nivel metasemiotc .. 5.4.5, Notine ale (c0) tefertii 5.4.6. Note ale (co) relationarit Coneluzit Zusammenfassung, Bibliografie 107 107 107 116 119, 120 121 123 123 125 126 136 139 139 153 163 163 168 173 17 181 185 187 188 139 190 192 193 193 194 196 200 203, INTRODUCERE rei Cercetarea la care ne angajém este centrati pe atingerea wmatoarelgy obiective majore: (a) construirea unui model acurat al comunicyyi, (b) determinarea regulilor constitutive sau necesare ale comunicdtii” si (c) identificarea unor norme de eficienta, respectiv a tor norme morefe care ‘contureaza forme de comunicare cét mai dezirabile din punct de vedere social, Privit ca sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate ingitect proprietiile sau transformarile altui sistem, mai complex, eu care primal sistem prezinté o analogie™', modelul este un instrument indispensabil brickrei investigatitstinfifice. Cu ajutorul Iu, un domeniu de obiecte, stiri de Jucruri fenomene, evenimente, procese etc. devine intligibil si controlabil ‘in principia, toate domeniile supuse cercetirii admit o ploralitate de modele, care pot fi diferentiate si comparate in raport cu sase valori_ teoretice fundamentale: (a) validitatea, (b) predietibilitatea, (©) precizia, (d) consistenta, () completitudinea si (f) uiltatea’. Un model este eu atat mai acceptabil si implicit, ca atét mai egitim sub raport teoretie eu eft sunt asigurate intro mai mare masura (a") corespondenfa? parlilor acestuia cu elementele domeniului la care se aplic’, (b’) posibilitatea prezicerii evolutiei obiectelor si faptelor din omen, (c?) exacttatea cuprinderii obiectelor observate in sferele conceptelor tulilizate, (4°) compatibilitatea sau noncontradictia asertiunilor formulate, (e") generalizarea rezultatelor pastiale obfinute ta intregul domenia abordat si (P) foloase remarcabile in planul cunoasterii gi in celal vieti sociale. ‘Fenomen complex si pervasiv, comunicarea se preteaz utilizarii mai multor modele, din perspective (eoretice diferite. Ea poate fi tratati de care psihologi cca tip aparte de comportament, de catre sociologi ca factor decisiv de socializare, de antropoiogi ca instrument de constituire si rispéndire a culturii de semioticieni ca proces de configurare si reconfigurare a. semnilicajiitor ‘emnelor ele., etc. Sub rezerva asumirii explicite a partalitayit cercetiri si a ntrunitit celor sase valoti teoretice meufionate mai sus, toate aceste modele gi abordiri sunt utile si legitime. ‘Date fiind toate aceste contributii de substanfa pe linia teoretizarii procesulu de coniunicare, s-ar cuveni si prezentim, cel pufin in lini generale, structura modelului pe care jl vom pune in joc, precum si raporturile acestuia eu fenomenul studiat, respectiv cu alte modele alternative. " Diionarul explicatiy af limit romene, Editura Academici, Bucuresti, 1975, p. S61. > Mark V_ Resinond, Understanding Interpersonal Communication Researc®, in Mark V. Redmond (ed), Interpersonal Communication. Readings is. Theory ard Research, Harcourt Brace College Publishers, Orlando, 1995, p. 29. > Corespondenja tebuie si fe valabil sub raportul numdului mavimit gi aranjamenta 7 . Prima problema ridicata este si cea mai dificil, intrucdt mu dispuanem de un citeriu irefutabil (de ordin formal) pentru a determina in_mod peremptoriu numérul si natura variabilelor comunicarii, Optiunea noastra de a investiga procesul de comunicare prin jocul unui mumar de sase factori sau variabile, éemitentul (sau locutorul), ecepiorul (sau alocutorul), mesajul, codul, situatia si ccanalul de transmitere, se sprijind doar pe trei constatiri, ce par si asigure, totusi, o motivatie suficienta: (a) nici ima dintre variabilele enumerate nu poate fi tedusa la celelalte; (b) nu exist alte variabile care si aibai un impact major asupra comunicati si care sf mu se regaseasc@, intr-o forma saw alta, in cdimpul celor suse variabile asnmate; (c) antrenarea acestor variabile in analiza comunicarii permite obtinerea umnor rezultate teoretice remarcabile (prestile hi Roman Jakobson si Olivier Reboul fiind exemple concludente in acest sens’) Emitentul, receptorul, mesajul, codul, situatia si canalul de transmitere vor fianctiona in cadrul modelului a variabile independente, in fumetie de care comunicarea va lua anumite valori. in consecinfa, desi vom sublinia in diferite contexte legaturile dintre cele gase variabile ale comunicari, ma vom incerca sé determina in mod riguros interdependentele dintre ele, altfel spus, mt vom ciuta si cuantificim modificarile unei variabile in raport cu. modificdrile celorlalte variabile. Accentul investigajei noastre va cidea asupra felului in care Tocutorul, alocutorul, mesajul, codul, situatia si canalul influenteaza impreund valoarea procesulni global de comunicare. Determinarea riguroasi a polilor comunicirii ne va permite si asumém in ‘mod explicit cadrul general al teoriet actiuni, pent a surprinde, fie si partial, », consistenta comunicarii si si facem imposibila, astfel, lc omni cad vi ni Nernst sac 7 eve pi poate a melo ‘ropus, relevanja-acestar regul, earacterul ane dese pls lor dn axa ete td, ee pl zarca ca incercim sa oferim un tablou sistematic al Jimitate. Prin cercetari ult (crioare, rezultatele objinute acum vor pute: amendate si completate. eae "Ace alo ps sn oped ita Konishi in mala gna uni lor, ‘ns ele pot fi aplicate si interactiunilor semiotice. Cf. Tadeusz Kot ski, Tratat despre lucru bine facut, Editura Politics, Bucuresti, 1976, pp. 148-163. ance 4 1, DETERMINARI CONCEPTUALE ‘Toate investigatileteoretice ale unui fragment din realitate se realizea78 prin intermediul unor modele abstracte, in care sunt recreate sub o formé simboticd cele mai importante obiecte si forte din aledtuirea lui, Ele presupun, tn tind generale, parcurgerea urmatoaralot etape: (I) alegerea unui sistem adeevat de Eoncepte, (i) descrierea obicctiva a fenomenului observat si (ii) evidentierea Tegilor sau regufilor care guvemeazi evolufa respectivului Fenomen. ‘Un sistem de concepte este adecvat fenomenuui pe care il vizeaz daci si rnumai daca respecta condiile elaritaii, completitudint si relevanfei mai exact, liacd si mumai dacd este imposibil si dispunem fie si o singurl parte, fenomenulai in sferele unor notiuni opuse, nt exists nici 0 parte a fenomenului care o4 lipsease din sferele tuturor notiunilor folosite si fiecare dintre notiunite jn cauzi substmeaza cel putin o parte a fenomenult Obiectivitatea deserierii unui fenomen se sprijina pe adecvarea sistemtului de concepte ales si poate atinsi numai dae& cercetatorul reduce la minimum ponderea proprilor idealuri, prejudecii, idiosinerazit, nzuinte ete, Evident, Preiodati imu se poate ajunge la o deplind dezangajare", adicé 1a eliminarea tutwor elementelor de ordin subiectiv. in ultima instan(a, teoreticianul observ’ tena ce vrea si observe si ceca ce fi poate servi cel mai bine atingerii Sbiectivelor propuse; ins, pentru a spera in recunoasterea valori prestafel sale, Gl este nevoit si ating un nivel rezonabil de intersubiectivitate, fcind ca dlescrierea lui si fie consideraté corectt de eit mai mul semeni ai sti “Teovetizarea uni fenomen ar fi incompleta dac& descrierea acestuia nu ar fi nor regularitati astfel neat s& poaté fi explicaté starea dublata de determinarea Tui prezenta si previzuti ~ in anumite limite ~ evolutia fui ulterioarl. in plus, pentrusa se junge la un grad suficient de stiinyiticitate, explicate si pratctite Fommulate trebuie coroborate cu criterii simple, clare gi observabile de confirmare, respectiv de infirmare. "Agummand acest cadmu general de, teorctizare, vom Buta sf conturtim un model abstract al comunicdri, pentru a ,reflecta intr-o maniera consistent si complet toate proprietiile si tansformarile importante ale acesteia, pentru 2 Geidentia regulartatile aferente si pentru a oferi un instrument de imbunatatire « performantelor comunicative. 1.1, DEFINITIA COMUNICARIL Condifite de succes ale unei abordariteoretice sunt simphu de emumerat, dar foarte ereu de respectat, mai ales daca fenomenul in catza este tat de complex procum comunicarea. in acord cu .achem de inaintare discusiva” adopt ar ebui, inainte de toate, si configurdm un sistem conceptual optim, pentru a 15 ietimita connmicarea de nenumfratele alte fenomen pentru a evidenfia aletuires ei intern. Diitatea mao leat de eas acne dat apretparaoxal de mldnes gi varetatea cretion interns deja pe aceast ed Diferfi slog, scolog,semoticen,antropoog, ls oan et a ta ain petspetve dite, procesul de comunicare, aduednd contibuyit remarcabile la injelegerea hi, ins au consaerat poli trai ines polisemia celor mai multi si = Cel mai problematic concept este el matie concept este chiar avela de comunicae, in coneitile care, urmandul pe Fi , on ¢, urmindl pe Franck EX, Dane, i ptem asocia el pin 13 nels care se inepatrunde gi prin care noi fi infelegem pe alts, sltemativ, ne straduim fim injelegi de ei; Pen Peer interacfiune (chiar la nivel biologie): proces care ia nasfere din nevoin de a reduce incerttudinea, de a actiona cefectiv i de a apa sa inti eu; RLM + proces de transmitere a informatilor, ideilor, emotilor sau priceperitor, prin folosirea simbolurilor (cuvinte,imagin, figur, diagrame etc.); ‘transfer, schimb, transmitere sau impartiite: i proces care uneste pairile discontinue ale lumi vis roses ete face contin na mutoraeee c ete monapo una sau totalitate a mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor ete, (telefon, telegraf, radio, eurieri); : press de Indecplare @ stent cle © al persoank in scopl «Bape scriminatra (su constant) al unui organism aun tim srnamitere a informatie (are const din stim constant dela 0 sursi la un receptor; proces prin care o sursi transmite un mesaj cdtre un receptor cu intentia de a-i influenta comportamentele ulterioare; proces de tranzitie de la o situatie structurata in tuatie str eneral 1a situaji, aflata fntr-o forma preferata, i ee + mecanism prin care este exercitati puterea cum se poate lesne remarca, definitiile comunicarii se Da en , definitile comunicarit se inseriu pe 0 la art are, mrt aun capa de nel far raster’ a cell cool, de fle ests ach vec de gindut Sa ie {n-masura in 1 pot fi asumate in cuprinsul aceleeasi cercetiri toate infelesurile " Franck E. X. Dance, The ‘Concept of Ce ion, in c% 3" edition, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1989, p. 5. i 16 Ji facem opfiune, astfel incat si avern cele conceptului de comunicare, rimine mai bune ganse de a ne atinge obiectivele propuse fncepem prin spume c& mu vom include in sfera comunicirit toste transterurile sau interaefiunile, Dac am infelege prin conunicare doar .schimb tau trecere de energie, de caldura ete, de la un sistem Ia altul*,respectiv forma de legaturh a obiectelor, a fenomenetor ete. manifesta’ print-o influenfare, Condifionare sau actiue cauzala reciproel*, ar trebui si tatam ea forme de Comunicare toate fenomenele din regnul mineral, vegetal si animal: o afunecare fie tren de pe coasta unui deal sub acfiunea unui torent, alunecarea unt animal pe wheata unui lac, culegerea de care o albind a potenului produs de anterels Flaminelor, devorarea unei zebre de catre un feu, aruncarea unci pietre in directia nui edine, transmniterea uno impulsuri nervoase de la un stomae supraincdireat In ercier, copierea unui fisier pe o discheti etc, etc, Dac este extn la intrenga realitate, eonceptul de comunicare isi pierde contimutul si devine imutilizabil Pe de alta parte, nu von reduce comunicarea (nici chiar comunicarea umn) Ja un schimnb verbal de ginduri sau idei, in masura in_ care (a) nu poate f dovedita, cu probe obiective, trecerea unei idei din mintea unui individ in tnintea allot indivizi, (b) comunicarea nu se desfisoara doar Ia nivel cognitiv, ci gi la nivel afectiv sau comportamental, iar (€) comunicarea (umand) se poste realiza gi prin semine nonverbale, Evitind capeanele celor dout pozitii extreme, vom atribui conceptului de ‘COMUNICARE accepfitunea de INTERACTIUNE SEMIOTICA, Tntrueat o asemenea definite lapidard mu este intra totul Limuritoare, vom incerca si o imbogitim™ ca urmétoarele dou’ precizari: (a) termenul de interaetiune este sinonim cu acela de acfiume reciprocd sau active colectiva si itimite la influenfele pe care doi sau mai multi indivizi le exerciti unit asupra tltora in mod voluntar; (b) 0 interactiune este semrioticd daca si numai dact se realizeaza prin folositea unor complexe de senme (oricare a fi tipul acestora). ‘Pentnu a fixa si mai bine locul definitiei noastre in familia definifilor deja date comunicirii, vom deriva din cele consemnate mai sus céteva consecinte. ‘Comunicarea nu vizeazi toate comportamentele manifestate intro situatic interagtivi, Daca am subscric lu ,axioma metacomunicativ’ formulata de Pati Watelawviek - Nu puiem sd mu comunicdm’ ~, ar trebui si admitem earacterul fatal al comunicitii i implicit, scoaterea de sub rispundere a protagonistilor ‘comunicarii in ce priveste succesul, eficienta sau moralitatea comportamentelor S Javocdndu-t, intro prima instant, pe Aristote), credem e8 trebuie socotite volentare toate comportamentele ale eior principi se afl in cei care le manifest, Prin contrasts Cinporamentele involuntare survin din nextiagd sau din constingere extemi, Cf eeewcl Etica Nicomahicd, Exitura Editura Stinjified si Enciclopedics, Bucuresti 1988, 1110a-1111b. J Paul Watslawick, Janet H, Beavin si Don D. Jackson, Menschliche Kommumitation, 6 ‘Auflage, Verlag Hans Huber, Bem, 1982, p. W pe care Te manifest, Cel care nu are posibilitatea de a nu comunica nu poate fi confruntat cu reguli ale comunicdii gi mu trebuie si se simts responsabil pentra felul in care comunicd. Or, cea mai proftabilé perspectivl asupra procesului de comunicare, att sub raportteoreti eat si din punet de vedere practic, este, firk Indoiala, una de ondin normati. Comunicarea nu se reduce lt acfiunea unui individ de a emite un complex de semne, chiar daci admitem c& ea nu este este realizatd in mod gratui, ci in vvederea ,consumarii continutului simbolie de elie altcineva, Daca am asocia comunicdrii doar conditia minimali a emiterii unor semne ~ aja cum 0 face Hany A. Grace' -, am dobiindi avantajul de a putea distinge, sub un raport bine definit, ,comunicarea reusiti de ,comunicarea rata (in funcjie de realizarea receptirit semnelor), insi am contrazice sensul etimologic al conceptului de comunieare: comminicd, dre, dv, dium = 1. a face comun (dnd), a impart ceva cu cineva, a impartasi; a face comun (ludnd), a-i asocia, a lua asupra sa*. Daca nimeni nu se raporteazi la semnele emise de cineva, atunci mu st impartsit nimic gi nu s-a stabilit nici un fel de interactiune. in aceste condi, ‘nu putem vorbi nici macar de o comunicare ratata, ci doar de 0 fncercare de a comunica, Spre exemplu, cel care ii trimite cuiva o scrisoare inceare’ si comunice cu acesta, inst incercarea facut nu izbutesle decat atunci cand serisoarea lui este cititi. Doar dac& redactarea serisori este ummata de lectura scrisorii suntem indreptaii susfinem ed! avem de-a face cu 0 comunicare, iar mai_apoi, doar ,potrivirea" comportamentelor persoanelor implicate poate confirma succesul comunicari realizate Comunicarea mu poate fi restrnsi nici Ia reacjia unui individ in faja uni complex de seme, indiferent daci acest complex este-prezent ca atare realitate sau este emis de un alt individ. Cel care vede eerul acoperit de noti si conchide e& in curdnd va ploua realizeaza o interpretare a faptului observa, ins ru o comunicare, (Am putea vorbi in acest caz de comunicare numai dacd am accepta ipoteza absurds ef realitatea a intenfionat si-i impartageasca ceva.) Tot asifel, inividul care percepe si interpreteaza un complex de semne igi aduce 0 contribujie necesari (de allfel, extrem de important) Ia realizarea comunicéri dar nu sivargeste o comunicare propriu-2isi, Comunicarea presupune insumarea actiunit de a emite un complex de semne eu actiunea de aI recepta, Cele dow acfiuni conjugate sunt la fel de necesare pentru realizarea comunicari si tebuie Si lise aconde o important egal * Confidence, Redundancy, and the Purpose of Communication, io The Journal of Communication”, vol. 6, nr. 1, 1956, p17 ® Gheorghe Gutu, Dictionar itin-ronidn, Editura Stiiities, Bucuresti, 1993, p. 89. © Chiar dac& este 0 ,specie Himita* a comunicarii, comunicarea ratatd trebuie s& abi [proprctatea geneica de a fio intraeiune, prin care se pune ceva in comun Dorind si atraga atentia asupra faptului c& nu putem reduce comunicarea la simple formmulare a unui complex de semne, Robert Hopper si Jack L. Whitehead, Js. au tevut in . 18 Comunicarea este un fenromen social, care presupune, in acceasi masura, 0 intentie de emitere so iniengie de receptare a unui mesaj. Comunicarea nu poate Ja o form& .privat, id est ea nu poate subsuma comportamentele indivizilor juolafi, cf actiunile indivizilor care intrefin ~ in context semiotic ~ legaturt sociale cu semen lor. fn conscig, des se realizena cu ain sets peta, cu ajutorul cuvintelor), nici aga-mumita ,.gindire interioard* (oricare ar eee Tete: mete, ememorae examen de contin obs ai plinuite ete), nici monologurite nu ar trebui considerate forme de comunicate, Tntrucét nu incumba © impartasire autentick intze indivizt diferiti sub raport ti, ele sunt actiuni, iar mu interaetiuni semiotice oo cnt pur fom, comportanentele senotice atte de tun emitent A si un receptor B pot fi corelate, sub raport intenfional, tm patra situafi distinete: 1. SHTUATIA. DE INFLUENTARE RECIPROCA INCONSTIENTA: A” emite jnvoluntar un complex de serane, iar B il revepteaza tot fara intense, 2, SITUATIA DE OBSERVARE: A emite involuntar un complex de sermne ins B il recepteaza in mod intenfional, 3, SHUATIA DE INOCULARE: A emite cu intentie un complex de semne; dar Bil recepteaza in mod involuntar si 4. SHTUATIA DE COMUNICARE: A emite intenfionat un complex de seme, iar B il recepteaz’, de asemenea, cu intentic. ; Prin static earaeterizeaa toute influenirilereciproce ale inivizilor de care acestia nu sunt consticnfi, dar care pot fi observate si interpretate de Semenii lot, SA ne imagindm, spre ilustrare, ef doi oament se nimerese laotalt intr-un tramvai supraaglomerat si folosese in mod reflex imbajultrupulu: pent a-i sin Toc convenabil. Char dacd‘am putea stabil corespondenta Faure comportamentele celor dowd persoane si semmificaiile postbile ale fexpresilor facile, gesturilor, posturilor etc. adoptate, mu avem eiderea si spunem ed sa imprdgit un contiaut semiotic, id est ob sa desfurat 0 Communica. Protagonist, iar wu observatriicomuniedri tebue sci certifies stenta mervator poate si auch im acest sens doar o confirmare crate conimare de alin Toate Tash nenecesr ecntimentul indivizilor implicali, nu exist comunicare, orieat de convingi arf observatori interinfluenjrii casa stau Tucrurile. ‘ea cea, ae de epost, suid enomenlcomuricti surine tant cin esa Sv ce conan te en Beemer ack, Whitehead, fs Commutation Concept and Sis Hap & tiybels si Richard L. Weaver, Communicating Effectively, Random Howse, New Yor 1986, p18 19 Cea de-a doua situatie semiotic’ apare atunci ednd un individ face un efort constient de a percepe si interpreta comportamentele expresive ale unu alt individ, Ca manifestiri involuntare ale structurii de caracter, precum ridicarea tonului vocii, ritmul sacadat al vorbirii, imbujorarea fefei, incrantarea sprincenelor, ridicarea pumnilor inclestati, incrucisarea brafelor, ciderea umerilor etc,, comportamentele expresive pot fi analizate in acord cu diverse scheme de interpretare, insi mu intervin in desfagurarea unei comuniciri, fn cord cu asumpfille formulate pind acum, comunicarea poate subsuma doar comportamente instrumemtale, in alti termeni, comportamente motivate, determinate de variabile situationale si culturale, usor de controlat, chemate si produea schimbari in mediu, legate de satisfacerea unei nevoi si reducerea ameningatii gi in foarte fnalt grad constiente™ Este de refinut aici precizarea c& mu este intotdeauna simplu de distins un comportament expresiv de umul instrumental. De pilda, surasul cuiva poate fio simpli manifestare involuntaré a stiri sale afective, dar si un mijloe de influentare a comportamentelor celorlalf, in primal eaz am avea de-a face cu un comportament expresiv, susceptibil de a fi observat si interpretat, iar in cel de-al doilea caz, cu un comportament instrumental, parte a unui act de comunicare, Situatia in care un individ emite cu premeditare un complex de semine, pe care un alt individ pare s8 it recepteze involuntar este asociat’ asa-numitei scomunicari subliminale". Un exemplar des amintit in acest context este transmiterea prin mass media audio-vizuala a unor spoturi comerciale, astfel incat privitorii sa le recepteze in mod inconstient. in ce ne priveste, nu negim posibilitatea de a exereita cu intentie o influengé semiotica asupra unui individ aflat in necunostinta de cauza, insd credem c& elicheta potrivitd pentru aceasta actiune simpli este accea de inoculare. Nefiind o interactiune, inocularea ma poate fi inscrisi printre formele de comunicare. Ultima situatie semiotica determinaté in functie de crteriul intentionalitaii, uafia care imbin& emiterea constienta a unui complex de semne 51 receptarea constienta s acestnia, este singura in care se poate petrece o comunicare, Doar in aceasta sitnatie, complexul de semne emis, respectiv receptat poate fi mumit cu deplini indreptiqire mesaj. Avantajele asumarii acestei perspective oarecum inguste asupra comunicarii sunt incontestabile: (a) comunicarea devine 0 salacere a tuturor indivizilor implicafi, (b) responsabilitarea privind succesul Comunicarii revine atat celui care emite mesajul, edt si celui care il recepteaza si (c) comunicarea poate fi transpusé intr-un adr normativ. Ne simtim insi obligafi sA atragem atentia asupra faprului cd aceste patra situajii semiotice pot fi diferengiate atat de net doar din punct de vedere ° Distinefia comportament expresiv-comportament instrumental este motivatt in mod convingator de A, Maslow si R. Amheim, Cf, Franklin Fearing, Toward a Psychological ‘Theory af Human Communication, in Kenneth K. Sereno 1 David Mortensen (eds.), Foundations of Communication Theory, Harper & Row, New York, 1970, pp. 43-4. 20 metodotogic. {n realitate, nici una dintre ele nu apare ia form’ pur Chiar & Tunei cand. suntem convingi cl ne-am angajat exclusiv intr-un proces de Gomunieare exercitim si soportim influenje involuntare, ‘observa. (St Gnterpretim) comportamente expresive si inocula informafit in mine interlocutorilor nostri. HE Te vevan ast ceeetri ne vom mien I ceen ce se itp diversele situafi de comunicare si, ca atare, vom face abstractie d= toate Comportamentele care nu poarti peceten intenfionalitaii reciprove, Facts Seeastaalegere, vom ajumge, in mod fatal, la o perspectiv unchiath asia fenomenulut studiat, Comunicarea ne va aparea ca valoare a unor vatiabile jnteme, independent in raportcu influentele exercitate de factorii extern, Mevivele care eau indemnat si facem aceastopfume teoretict ose ar 8 fisufieient de sericase: (a) gradu Inalt de abstractizare al unui model asigurl o imagine ‘mai cla asupra.structurii_ fenomenului cercetat si permit goneralizare mat ainpl a rezutatelor objinute; () tata ca. fenomen determinat fin mod hotiritor de factor’ intrinseci, comunicares dobandeste o mai me ftutonomic si, implicit, importanfa in raport cu fenomenele conexe; (°) enuindragi factor! ,exogent ai comunicarii nursi au locul intraun made! general al comunicdr, insi et pot fi recuperati in diferite instante ale accsi rodel (modelul comuinicttii politice, modelul comunicdriididaetice, model ‘comunicari stiinfifice, modelul comunicirit de masé etc). 12, SEMNELE-MLILOACE DE REALIZARE A COMUNICARIT fnainte de a trece [a identificarea variabilelor inteme ale comunicar §) & imteraetinnilor aferente, ar fi potrivit si asumim un amumit faeles a termenul polisemantic de semn. Procedand astfel, am fi in masuri si operafionslizitn Uefiniia pe care am dat-o comunicirit (wilizarea semnelor a fost diferente specific prin care am distins comunicarea de celealte tipari de interactiuai § dn pita determina cu mai muh precizi principalele categori de semne. Dintre multele st variatele explicitni ale conceptului de semn care sun consennate in storia disciplinelor scmiotice, cel putin teva se impun a fi teate i pec Boot anglo-saxon Joh Locke, semnele sunt obicete sensible ¢t percepibile prin care pot fi fieute cunoscute ace idei iviziile cin care sun mate gindurile omului”. Formate Bee materiale sunt tratate semnele de citre Gottlob Frege, cu precizaren foarte importants ~ cl acestea sunt corelate att eu obiectele pe te Mr vjesernneazi, it si eu modurile in care aceste obiecte desemnate ne sunt date Tae ‘| Joh Locke, Even asupra inelectlu omenesc, vol I, Editura Stingitiea, Bucuresti, 1961, p.10, Ht Mai precis, ar trebui si infelegem de aici ed orice semn sti pentru un denotat {ntr-un anumit mod sau sens Pe aceeasi linie, Charles Kay Ogden si Ivory Armstrong Richards au considerat 4 fiecare obiect fizic care joaca rolul de semn sti pentru obiectul denotat in masura in care el simbolizeaza (corect) gindul care se refera (in mod. adecvat la acest"? La Charles Sanders Peirce, semnul (numit si representamen) este um obiect (perceptibil, imaginabil sau chiar neimaginabil) care ,,fine locul ceva pentru cineva, in anumite privinge sau in virtutea anumitor insusiri“”. Acel ceva pentru care sti semnul este obieetul semnului, privinta sau ideea in raport cu care semnul fine locul obiectului sau se prezinté ca fundament al semnului, iar semnul care se reproduce aidoma sau intr-o variant mai dezvoltata in mintea celui céruia i se adreseaza semnul se constituie ea interpretant al semnului. Ferdinand de Saussure a definit semmal (in spefi, semnul lingvistic) drept entitatea psihied ce reaulta din combinarea unui concept cu o imagine acustica Heinsich Plett a preferat sa infStiseze semnul ca obiect mixt (cu o parte ‘materiala si cu una mental), alcatuit dintr-un semmnal si indicatie" Nu in ultimul rind, pe linia considerdrii semnului ca functie sau ,loc de intalnire” a unor parametci, Umberto Eco a legat instituirea fumet stabilirea unei corelafit reciproce intre doua obiecte cu rol de argument: expresia si conginutul'® La o analiza, fie si superficial, a definititor de mai sus putem constata cA semnul poate fi privit ca obiect (simplu ori compus), dar gi ca fimefie, Natura lui poate fi considerata in egal: masura materials, psihica sau mixté. Or, antrenarea tuturor acestor acccepfiuni in contextul aceluiagi univers de discurs mu poate decit SB provoace confuzie, De aceea, ne permitem si asumiim un infeles al conceptului de semn care este in acord cu cét mai multe definitii deja formulate si care pare si asigure un grad convenabil de precizie cercetarii noastr. Jnainte de toate, impartigim convingerea c& semmele sunt stimuli din realitate, adicd obiecte fizice care pot fi percepute fie direct, prin simturile noastre, fie indirect, prin interventia unor instruments diverse (ecrane catodice, 4 Gottlob Frege, Sens si semmifcafc, in Materialism dialectic $i single moderne, XU Logicd si flosofie. Oriente: in logica modern i fundamentele matematici, dura Politics, Bucuresti, 1966, pp. 55-60 "C.K. Ogden sii. A. Richards, The Meaning of Meaning. & Stuly of the Influence of Language upon Thought and of the Science of Symbolism, 4" ed, London, 1936, p.11 Charles S.Peire, Semiicaies aciune, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, p. 269. F,de Saussure, Cus de lingvsted generala, Editura Polirom, lasi, 1998, pp. 85-86 ° Heinvioh F. let, Suing taut $i analiza de text. Semiotic, Tingvistis8,teoric, Exitra Univers, Bucuresti, 1983, 9p. 37-39 © Umberto Beo, Tatar de semiotica generala, Editure $vinities si Enciclopedia, Bucuresti, 1982, p. 66. amplificatoare etc.)!”. Caracterul material si perceptibil al semnului este condlifia ecesara a confirmarii faptului ci mai multi indivizi se raporteazd in mod imilar la semnul respectiv. Semnele care ar slislui, oarecum, in mintea cuiva ne-ar fi, ca alare, inaccesibile. Difeenta Spenifch prin ‘care putem disocia seminele de celelalte obiecte senzoriale este asiguratd de capacitatea acestora de a ,sta pentru altceva” sau de a trite leew, alte cuvinte, de disponiiiaea Tor dea proves mak nat decat 0 simpla perceptie. Conform une! termminologit evasicunanim ates seine insect lS fi pus in corespondenti cu semnificayie. i ye ti ch sonmul et un simul care tine si Jo altceva dest a el insusi, adicd un stimul care poate fi pus in corespondenfa cu o semnificafie, nu fam adus o claificare deplina problemei puse. Raméne si ardtim in ee const Seinnificatia unui sema gi ce fel de corespondent subzistd intre semn si semmnificatia lui™ f Potrivit unei ipoteze ce pare a fi in acord cu simful comun si care este acceptata de foarte multi semioticieni, semnificatia unui sermn este obiectul sau faptul din realitate pentru care std semmul, respectiv ideea care ne apare in mite atune’ cfd ne raportim la el, fn ce ne priveste, considerdim e& emanificatia unui semn au coincide nici cu un anumit fragment din realiate, nici Guo anumité entitate mentalé, nici cu obiectul sui generis rezultat din combinatea acestora. (Cel putin tri obiecti pot fi aduse Ia identficarea semnificaiet unui semn eu purtéiorul (sau denotatul) din realitate al acestuia, purtitor care ar putea licat printr-o definiie ostensiva f ara ae cle piveste caurit in care un sen if psteaz seni in ciuda faptului ci denotatul Iui-a ineetat si existe”. Astfel, in contextul diverselor enunfuri (de felu, ,Platon a fost un filosof gree", ,Care sunt cele mai Jmportante serie filosofice ale lui Platon?™, .Citeste pin luna vitoare dialogul ‘akepublicay al Iai Platon! etc), semmul verbal Platon primeste 0 Senmificafic, desi Platon a murit acum mai bine de dowd mii de ani ‘O a doua intampinate vizeaza posibilitatea de a infelege si inva semne care tna pot fi puse in cotespondenfa cu perceperea tor obicete din realitate: nume inconsistente, nume ficfionale, nume abstracte, adverbe, prepozitii, conjuneti 1 Jean Lohisse, La communication. De Ja transmission & ka relation, De Boeck eC mri ii mens as el tc. Este drept ct unele nume fiefionale sau abstracte pot fi asociate cu anumite simulacre. Spre exemplu, desenul unui centaur (care mu exist® in mod seal) poate fi folosit pentru a contura partial semnificayia cuvantului .ccntaur, dupa ‘cum o linie trasati en ereionul pe 0 coal de hartie poate fi o contributie Ia infelegerea cuvantului ,linie* (chit c3, neavind lafime, orice reprezentare a liniei este cvasi-ilicita), Este tot atit de adevarat insi cd mumele inconsistente criunghi cu patru laturi", .Jucru clar gi obscur*, om irajional", ,celibata Cisttorit* etc.) si euvintele sineategorematice (,poate*, ,desigur’, yde", la", prin urmare, si", sau" etc.) mu trimit la nimic in realitate gi se sustrag oriedirei incereaii de reprezentare a ,obiectului corespunzitor. in sfarsit, cea de-a treia obiectie se refer’ la faptal c8 Limuritea semnificatiet ‘unui semn o daté cu indicarea purtatorului acesteia — prin asa-numita definitie ostensiva ~ nu poate fi nici primul, nici singurul pas in infelegerea acelui semn, Definijia ostensivi nu poate interveni in inviarea cuvintelor de eatre copii in primii ani de viatS, deosrece presupune stapsnirea prealabilt @ relatiei de desemnare, Cu alte cuvinte, asimilarea jocului de limbaj aferent relatci de desemmare precede orice aplicare a definifiei ostensive. invajarea ostensivi se poate regisi ca ,fiagment™ al fenomenului global de invatare a semnelor, dar ‘mumai in stadiul in care cel care inva a deprins paral un anumit limb posibila replici la cele trei obiectii ridicate ar fi aceea c& purtatorul unui semn nu este un obiect din realitate, cio entitate sui generis care apare de indata ce semnnl este acceptat ca atare in alcdtuirea unui limba}, Atunci cand 9 comunitate de utilizatori consimte s8-iatribuie unui stimu calitarea de semn, ea {i asociaza implicit o ,semnificatie extensionala™, care nu presupune automat cexisten(a real sau posibilitatea reprezentarii. Spre exemplu, expresiile ydacd ... atunei .., de gi yin mod necesar* ar avea drept purtitorio functie de adevitr, o prepozitie, repectiv o modalitate, doar in vireutea apartenentei la vocabularul limbii romaine. Faptul ei funefia de adevar implicayie, prepozitia de si modalitatea aletica necesar nu exista in mod actual si nici nu pot fi reprezentate nu ar afecta detoe statutul Tor de semnificati extensionale, ergo de purtatori ai unor seme. ‘Aga s-ar explica, de pilda, posibilitatea ca o pessoand religioasa 1 un ateu si dezbata problema interventici lui Dumnezeu in ume, Dacd nu s-tr raporta la semmnificafia extensionalé a cuvantului ,Dumnezeu, ci a purtitorul din realitate al acestuia, ateul ~ care nu crede in existenfa Iui Dumnezeu —ar putea considera, pe bund dreptate, lipsita de sens orice incercate de comunicare pe aceasta tema. Totusi, chiar dacd am accepta noul statut al purtatorilor semmelor, nu putem. spune c& ei epnizeazd semnificaiile acestor mijloace de comunicare, Pentru © Cu privire la problema semnifiafilor extensionale (cercetate in mod special de Staniskiv Lesniewski), recomandéin studiul lui G. King The Meaning of the Quantifiers in he Logic of Lesniewshi, din , Studia Logica", vol. 36, nt. 1-2, 1977, p. 306. 24 putea fi infelese si ivstate, semnele tebuie asociate gi eu altoeva in fara semnificatilor extensionale He Ha cranium sem ev idee care ne apr in its 0d cou emiterea avestuia prezintd suficiente aspecte contestabile pentru a considera pe deplinindreprayt espingrea ei de ctie Ludwig Wittgenstein intro prim instant, aceastlabordae psihologisti pare destul de plewziil fin multe imprejuriti se aud formulari de gemul ,Ce-ti trece prin minte?”, »Nirme Mine in minte nimic referitor la aceasth problema sau imi vine greu sd-mi aprim delle" care par si sugereze faptul c& semnifiajile semnelor ar fi Shuocte -pneuinatice” sau ,etcrice* localizate la nivelul ereetului gi care s-ar comport in fell in care se manifest sufletul fh de trap, Das as promunta sia sori euvant cunoscut atunci, la nivelul minfi, ar apdrea ideea aferentt. in avul pronungiri papagalicesti a unui cuvant necunoscut sau in cazul auziti Soest, respectiva Mee ni ar mai apaea, Prin urmare, infelegerea st invatarea emer din afeturea unui limba) ar reveni [a inaculared ides sere mzatoure din mintea celui eare inva in mintea celui care este invita ingen apa esr un sss tm ac vatoly dio asociaz8 cuvintele cu aceleasi ,imagini mentale". soc arate acest pct de vedere. Pe deo par, st rou de deimitat cu precizie in noianl de 2fnduri din mint delle care poi ace in corespondenfi cu anumitecuvinte sau cv anumite propo7iti. Apo, cig wiped am putea identifica un ,nucleu ideatie* aferent semnutui transmis, af ‘iifeil de stabiit relia acestuia cu. ideile diverse care il insolesc intro finprejurace sa alta. Pe dealt parte, este taposbil de confirma in orizont pur eet identitatea ideii din mintea celui care emite semmul cu aceea din mintea maja care il recepteaza. Daca admitem cd semnificatia unui semn este o anumit sco din mint atunci mu pute avea certitudinen c8, in cadrul procesului de vSmmunieare, emitentul si teceptorul opercazi cu semnificatii identice (sau oape idence rpelegerea ° nelor nu poate fi restrinst viata mental unui individ (altfel spus, ea nu consti tleschidere in alara, in domteniul public. Ea poate fi reeunose 3 hieri exterioare intersubiective, prin activitafile in care se angajeazA oamenti si rin felut in eate ei se comport A anaes catt ane semificai un em (in spe @ un oud) dlach ca nu este de gisit nici in realitaten despre care se vorbeste, nici in mintile iuterlovutoritor? Réspunsul lui Ludwig Wittgenstein, In care nu putem si mu aiihecriem, este simplu in chiar jocurile de limbaj in care intervine. Mai precis, ee is i ses ist Keine Seele.* 2 Der Sinn eines Satzes ist nicht pneumatisch. Der Sinm des Satzes ist ke We Sis SA ec Gratin Lavi Westen, Workeusgabe, Band 4, 4. Aufl, Subrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1991, p. 231 BC Grayling, Wintgenstein, Falitura Humanitas, Bucuresti, 1996, pp. 130: 150-151 25 semnificatia unui euviint este rolul pe care acesta il joact in ,caleulul limbii [19: 10; 63; 64); altfel spus, ea trebuie asociata cu intrebuintarea pe care © pputem da cuvantului inte-unul sau altul dintre variatele jocuri de limbaj realizate in diversele procese de comunicare. Lamurirea semnificatiei unui semn pentru eel care se angajeazi in invatarea acesteia poate fi consideratd satisfacatoare dac& gi nummai dacd el poate initia cu acest sem alte jocuri de limbaj. Spre exemplu, el ar putea folosi semnul inteles in contexte extrem de variate, pentru a musta, a luda, a seduce, a distra, @ plictisi, a blestema, a felicita ete. Daci cineva nu poate folosi un semn pent a incepe un joc de limbaj, altel spus, dacé nu este in situatia de a sti s& continue acfiunea semiotica in cauza (ascmenea aceluia care, ascultind o poveste, este in riisuri si spund ,de-aiei pot continua eu), atunei se poate conchide c& el nu a dobsindit semnificatia acelui semn [19: 80]. In concluzie, semnele sunt stimuli care dobandese o semnnificatie in virtutea faptului 8 sunt intrebuinfati in diversele jocuri de timbaj practicare in cadrul ‘unei comunititi. Am spus c& stimuli dobdndese © semnificatie si nu ¢& au 0 semnificatie pentru a sublinia faptul c@ nu exista ,semne absolute, id est stimuli care si aibé in orice imprejurare o semnificatie, datorita proprictajilor lor intrinseci™. Comunitates utilizatorilor si nu respectivele proprietafi asigura semnificajii anumitor stimuli, cirora le conferd, astfel, statutul de semn, Mai raul, aceste semnificafit nu sunt entitafi, care si aba un Jocus. Ele mai curand par (intt-o situafie semiotica sau alta) decdt exista. De aceea, comunicarea Poate fi atata si ca .tranzagie in eare om inventeazd si atibuie semnificai pentru a-si atinge seopurile™™ 13. TIPURI DE SEMNE Problema clasificdri semnelor este Ia fel de redutabili ca si aceea a definiii lor. Aproape toate contributiile pe aceasta tema aduc un plus benefie de informajie, insa ele pot fi armonizate cu destuli greutate, iar terminologia folosita nu este intatcleanma ferith de riscul unor nedorite confizii. De aceea, asa ‘cum am procedat in cazul definirit semnului, vom incepe prin a trece in revista teva ordonari relevante din literatura de specialitate Herbert Blumer susfne, in acelagi sens, eB Semniicjia nu este produsul proprietor ebieetului care funejioneaza ca semn’ si nici rezultatel imbinit nor elemente psinologice in individ, ci rezultaul procesului interact in eare se angajeazt diferite persoane, Herbert Blumer, Der methodologisehe Standort des. symbolischen Inveraitonisms, in Roland Burkard si Waller Homberg (ed.), Konmunikationstheorien Ein Textbuch zur Einfrang, Wilhelm Braumiller, Wien, 1992, p. 26. * Dean C. Barnlud, Transactional Model of Communication, in Kenneth K, Sereno si David Mortensen (eds.), Foundations of Communication Theoty, Hamper & Row, New York, 1970, p. 88 26 Franek Dance si Carl Larson propun distinetia semm-simbol, pentra dliferentia stimulii ~ innascuti sau invatati ~ care au o ,relafie fix, invariabild si neconditionaté* cu ceea ce ci semnaleaza de stimulii care au o ,relafie arbitrart si conventionala* cu obiectele pentru care stau”. Distinofia semn-simbol apare, in alti termeni, si la Mark Redmond sub forma ‘a doua specii posibile de semne: simptomele si simbolurile™*. Spre exemplu, fumul si lacrimile ar fi semne ce se corelea7a cu focul, respectiv cut o stare afectiva intensi, in timp ce grafemele ,Jagi* gi ar fi simbolurt care sta in relatic de corespondenti cu capitala culturala a Moldovei, respectiv eu norocul Roland Burkart distinge intre senmele naturale si semmele artificiale, cele dintié fiind componente ale realitifi independente de noi, iar ecle din wma, frtefacte sau creafii ale unor comunititi de utilizatori, Semne naturale ar fi, de pilda, norit negri care acoper’ complet cerul sau iarba uscatd din savand, far semne artificiale ar fi, prin excelenta, cuvintele. Distinetiei sem natural-semn conventional (care coincide in esent8 cu cea propust de Roland Burkart), Alan Cruse” ii adaugi, in fumetie de relatia Stabilita intre forma si semmificafia semnelor, dihotomia semne continue-semne diserete. Potrvit acestui punct de vedere, un sem este continun daca si numai tiaca modificarea forme’ lui antreneaza 0 schimbare Ta nivelul semnificatiei. Pe dde allt parte, un semn este diseret dact gi numai dact {i este fixata o anumita form, sclectata dintr-un inventar limitat Semele continue ar fi in mod necesar ieonice ~ forma lor reprezentdnd sub tun anuinit raport semnificatia asociata -, pe cand semnele discrete ar fi tot eu hecesitate arbitrare, datorit faprului c& nui exist o corespondenti analogics paturald intre forma si semnificatia acestora, Printre semnele continue si iconice se numaré comportamentele nonverbale, desencle, schifele, machetcle ete. iar printre semnele discrete si arbitrate, in mod evident, cuvintele. Pe linia clasificiri semnelor, Charles Sanders Peirce propune tei tribotomii, pe baza umitoarelor criteri (a) semnul este o simpli calitate, un existent rea, Eau‘ lege? (b)relatia semnutui eu obiectul (sau denotatul) sty const in faptal fg semnul are o insugire in el insnsi, intr-o relatie existentiald cu acel obiect, sau jn relatia sa cu un interpretant? (c)interpretantul semnului tl reprezinta pe acesta ‘cam semin de posibilitate, ca un semn de fapt, sau ca un semn de rajiune? % Franck EX. Dance gi Carl E, Larson, The Functions of Haman Communication. & ‘Theoretical Approach, Holt, Rinehart and Winston, New York, 1976, p. 33. Pentru cei dot autor, semmele stimmuleaza comunicarea, dar nu formeazatsubstanfa ei, adeviratele instramente ale acestee find simbolurite. Mark V. Redmond, Interpersonal Communication: Definitions and Conceptwal “Approaches, in Mark V. Redmond, Interpersonal Communication. Readings in Theory ‘and Researeb, Harcourt Brace College Publishers, Orlando, 1995, p. 6 FP Meaning in Language. An Inleoduction to Semantics and Pragmatics, Oxford 10, 9p. 78 University Press a7 son PUN med lsc, senmete se dovedese a quae, snsomne sau fegene, Quaissrel snt col ere fanconeaz ca seme mina lac se materializeaza intr-un obicct singular. Sinsemnele sunt lucruri sa Cieuaeied reale care dobindese statutul de semn doar prin calitajile sale. in sit, legisemnele sunt obiceivri instuite de 0 comunitate, asa cum ‘ntampla cu deosebire in cazul semnelar convenjionate. ARE se tt lesa semmelor se coneretizsz in classe ioonilor, indo, resect simbolrioy ale sp, in casa semelor care snt aseminitoare enott, in clas Semrelor a in mod necesito caiate in coma cu enottle lors ere se refed Ia acesten toca in privns cali comune spectiv in clasa semnelor care se refert Ia denotatele lor in virtutea unei ssi de idl genom cre dete asi efei, iH ea de-atreia tihotomie propust de Char ie pro arles Sanders Peitce reumeste remele, seonle dent rater. esi sol eg ea enol in insu sale, sub aspect existeoe ele, rexpeti ne lor de semn [13: 275-279] f qa Ultima clasticare pe sellin sine pe ae o mai spun step en cle ci postage ale semnelor. ‘Mérginindu-se Ia domeni_ cominiedi vere, popu aces, Karl Biles, sun c smn ngs ete {cone sine doth aocei i tn bie Sa la sare de ers indice (indiciu), in viettes dependenfei de emitental I (a 3 exprima) si semnat, datorit apelutui adresat case compart i exp) ema, sat receptorului de a se comportaintr= TTinind cont de obiectivul a ectivul pe care nj Lam asumat (conturarea unci Rerpestive nomatie asupra comune), ne vom apo ao clare afi sc, gnt cl popu Chas Sanders Pe. ise pare suficient in acest context s& grupim semmnele in patm cat principale ~ingic,ioni,simbolrile gi ewvinele~ n eonfomtte conan relate’ dinire seme si semnificite lor. fat ‘Relata dintre semi sf semificaia Tui este: ‘Semmul est necesara s INDICE (partial) motivans rin asemanare n ‘prin analog Sins0t arbivard cuvANT 1, Ochasificare a semmelor, bance de relia pe care oan cv semm fica lor ® Karl Buhler, Die Aviomatik der Sprachwise race le, Di Aco Sprachwiscenschafien, Vitoria Klosterman, 28 Din punct de vedere formal, tripartitia relayie necesard-relatie mottvatd- relatie arbitrara pare s& respecte clauzele de exclusivitate 51 completitudine, Indieii, cuvintele si semnele care mu au o relatie necesaré sau arbitrard ew semnificatile lor, ei (intr-o masuri sau alta) motivati asigurd o partite a clasei futuror semnelor, Pe de alti parte insi, nu putem dovedi e& exist doar dou tipuri de motivatie a relate sem-semnificatic: prin asemnare, respectiv orin stalogie. De aceea, nu avem certtudinea cd iconii si simbolurile epuizeaz’ clase Semnelor motivate partial. Oricum, indicii, iconii, simbolurile si cuvintele au beneficiat infotdeauna de un tratament special din partea teoreticienilor comunicarii, fapt ce ne indreptsfeste s8 ne limitém si moi la prezentarea lor. ‘Ondinea in care vor prezenta aceste categorii de semne in urmeazi structura tabelului clasficator, ci impactul dovedit in desfisurarea comuniciri 1.3.1. COVINTELE — numite gi seme verbale (sau lingvistice) — au o pondere scimata in totalul mesajelor antrenate in fluxul comunicarii (dup Albert Mehrabian, ea ar fide circa 7%)”, ins au o important covarsitoare in viata socio-culturala a umanititi, prin faptul c& sunt cele mai eficiente instrumente de formulate, tezaurizare si ttansmitere a cunostingelor. Ele au un rol deloc neglijabil sila nivel afectiv sau la nivel comportamental Sistemele de cuvinte — limbile naturale ~ se disting de toate celelalte ansambluri de semne prin faptul cd sunt uiversale gi inchise. Ca atare, ele Te ingiduie utilizatorilor si se refere la orice domenit al realittii si ist sunt proprial lor metalimbaj (aw tebuie sf se apeleze la alte tipuri de semne pentru fi prezentate gi explicate). Prin contrast indici, iconi si simbolurile teprezint’ doar partial realitacea st rw sunt independente in raport cu cuvintele atunet end se pune problema oglindiri sistemelor pe care le formeazi. Tndiferent de varianta in care apar (rostit®, respectiv serisa), cuvintele se individualizeaza prin patra proprietiti remarcabile 1. arbitrarietatea, 2. conventionalitatea, 3. discontinuitatea si 4, linearitatea. Arbitrarietatea si conventionalitatca vizeazi faptul c& nu exist ath leghtura intre euvinte si semnificatile lor decdt aceea care este asigurata de conventia sociala instituita in acest sens. ‘Astfel, ne referim Ia suma de bani dati cuiva peste plata cuvenité prin intermediul cuvantului ,bacsig doar pentru cA predecesorii nostri au convenit si foloseasc’ acest stimul si ma altul. Ins, aceeasi referire se putea face, Ia fel de TIVE HTEEEEE eee °F Allan Pease, Limbajul trupulu, Cum pot fi citite gindurilesttora din gesture Yor, ditura Polimark, 1995, p. 12 29 bine, transformind in cuvant (prin adoptarea unei convenfii sociale) grafermul (respectiv complexul de sunete) ,sigcab™. Celalalt tandem de proprietafi, discontinuitatea si linearitatea, priveste forma semmnelor si posibilitatea emiterii acestora, Fiecarui cuvint ii este yalocati 0 forma bine determinatd, astfel neat el s& poata fi separat complet de intregul din care face parte. In plus, relationate ca entitti distincte, cuvintele nu pot fi emise, respectiy receptate concomitent, ci numai succesi Lund spre ilustrare enunful ,,Virtujile nu sunt inndscute, observim ed pputcm izola perfect oricare cuvant component (buntioara cuvantul nt") si cd cele patra cuvinte care aleatuiese enunful pot fi emise sau receptate doar wu! dupa celilalt, pe o axa temporala unidirectional, 1.3.2. INDICIC~ dupa cum s-a mentionat in treacdt mai sus ~ sunt mijloace naturale de cunoastere care trimit cu necesitate la fenomenul desemnat. Mai precis, indicii apar ca ,manifestari periferice', parti, efecte etc. ale unui obiect, fenomen sau proces, iar operatia de desemnare poate fi judecata in termenii relaiei de metonimic. Legatura dintre indice si semnificatia Ini este necesari, iar ny arbitrard, In aceste conditi, conventia de utlizare a indicelui nu face decat sa consacte corelatia naturald descoperita, De pilda, 0 data ce s-a stabilit c& nu se poate face foc, ira s& iasd fur, suntem intr-un fel constrénsi sine raportdm la fum ea indice al focului Una dintte problemele pe care le ridicd indicti este legaté de caracterul natural al acestora. Atunei end sustinem ci o expresie faciala, 0 migeare a éinilor, 0 postura ete. sunt indici, afirmm, implicit, cA ele sunt manifestari sau pti ale unor obiecte, str, atitudini ete, care existd in mod real. Nefiind creaji anificiale, indicii s-ar sustrage tentativelor de utifizare a lor in sensul inducerii in eroare si, astfel, ar servi la comunicarea unor mesaje sub semmul sinceritafi si al adevarului. Or, nu sunt rare situatile end se incearca ingelarea semenilor in procesul comunicarii prin folosirea unor indict falsi. De pilda, cineva ar putea simula prin mimica, postura sau gesturi ci este deosebit de inciintat de spusele cuiva, desi, in realitate, acestea |-au indispus grozav. Trebuie si tratim ca indici aceste expresit faciale, posturi sau gesturi? Aparent surprinzator, raspunsul este afirmativ atit pentru persoanele care le interpreteaza in sensul dorit de emitent (si care, astfel, se lash induse in eroare), t si pentru persoanele care sesizeaza inconsistena lor cu adevarati indici ai stirii in care se afli. in primul caz, exptesile faciale, posturile sau gesturite in auzi sunt indici ai starii de inedintare a emitentulu, iar in cel de-al doilea, indict ai fafamicici emitentului. Aceasta inseamnéi ca tratarea unui obiect (in sens larg) a indice si, in general, ca semn depinde de atribuirea unei semmnificafi, adica de interpretarea lui intr-un fel sau altal alta problema, poate mai spinoasd, priveste caracterul intenfionat (sau nu) al folosiitindicilor, indeosebi a celor care tin de ,timbajul trupului*. Intrucat nu 30 allt sub constréngerea linearti(ii, indicii pot fi antrenaji intr-0 emitere face dec ct interatiuni semiotce ilentonate. Consecinja ar Fi ed nu po imterveni in -comunicare decat indieii emisi in mod constient, tofi ccilalfi Subsumindi-se compertanentuli expres, obiect al atm de observare, Cineva s-ar putea intreba, pe bund dreptate, daci exists vreun eriteriu suficien de sigur penta a disinge indciiemisi tm mod congtent de inc, emis involuntar. Singurul cate poate face fir gres aceast distinetic este emitenn ‘of ceilalli penduleaza ine sitafia de observare si situatia de comunicare, fra ‘aavea intotdeauna siguranfa c& priveste in mod just pozifia in care se a i Din varietateaindiilor eu eate se opereazt in proces de comuniare f supunem afeniei doar pe cela care au aptrut_ constant in uertrile Serioticienilor (a) elementele de paraimba, (b) migdrie si posture comput, (© ipa compra, (2) charisma, (e)vestimentaia st accesori,( wiliaren spat timpangreeunordistante sociale, (g) contact fact (hin <7) Baralimbajl ate dept suport cemunicare verbal este at dn elementele percepibile care partiulaizeazrosien sau serierea cuvintelor. In Timiele communicator, elementele de paralimbaj sunt ritmul, tenia, ‘volumul,eaitate si sunetele de acoperite a pauzelor din vorbie, ir in cele ale Connmiciritscrise,masimea, forma si ealitaten lteter, ordinea in care st insti propriile,dispuneee rndrlor pe coaka de srs, prevents respect sven uno sereotpt ele, feel ee urmenzy ne, vom min I @ a indicilor paraverbali din comunicarea oral corelat cu anumite emoti,sentimente sau atitudini, De pilda, un itm rapid poate indica tea tres sn fre, ir un sit Tent, depresie su supra, | INTENSITATEA vor pivese cit de-inad sau de joash este vocea emitentlu, Difertele grade de intensitate a yee pot fi provocate de enum stiri psihice sau pot i constitutive vorbitorulu. In amnbele situa, intensitatea Scidcnts energia dan d Toeuor in tmp comics nena attadinen receive aaloctoru, provost acestuia peste sav nepace VOLUNUL vocI~ mare, respectiv mie ~ poate evidenia str pice sau trsitur ale personliait vorbitorufi, Tn fete de context, vocea putericl ponte interpreta ex sem al fort, al curs al siguantl de sine arg {a indice al temertpit sau al votuntarimula Pe de at parte, voce sab poste fi considerati un indice al ftiii sau al nesiguran(ei dar si un semn al 1 salt al condeseendente. ® Referiile la aceste eategort de indiei au drept surse majore urmitoarele ler ald B. Adler i Neil Towne, Looking Out/ Looking In. Interpersonal Communication, Enews his, New fey, 1987 CALITATEA VoRBIRI semnaleaza a mn specte de ordin afeetiv si are ear ie omni ‘tried ta fare’ mare mlsw’ tind receptiva vocea mieroasa ici este asociath de sept A si pe care si-o cutivl uni clerci este asociat uni aseulior a testo eu ffimica, ose sfrttoare a pola Iai tl aie ‘indoiala asupra cinstei acesteia. In toate aceste ispunerea pentru ascultare este grav comprom at SUNETELE DE ACOPERIRE A PAUZEL i LOR I VORBIRE sunt chemate s uncle sai gle din vorbire un unghie apaent eu ew int sau sntagme, jfesor de logic’ am criticat deseori folosirea abuziv’ a indicator ile lt led top inept ue propos independent iP een a parjial indreptatita: preopinentii mu 28 atenfia ch au formulat un rajionamer © uurmeazit consecinga logied a celor 5 ea un g0 pepe ume . celor spose anterior, ci umpleaw un gol in propti wai tens ps cn prea mes. wor ydeci" era Tipsit de orice component verbal, el ptind cea areas", ath ete) sob gst hivalente, precum sare neve de Pr, erg fic brit, bt dn peal cy r asi sau dregerea vocii, Refinem, ins, c& numai in func cep cre nin Seapi pawelyedin ote bse i ee bn pi nae comanieaor nsul acesteia, am selectat spre prezentare, int-u Din epi eesti a + inteam mod mai mult san mimica, comportamentul ocular, gesturile, post mig deadpan estan comic BRET EuEeHI Catt MIMICS oferd in stints of infor refeior a emote, seninetel, aie su Rasim indvilor care Te manifest. Multindinen si varitten expresior aie aula in soe incre da consi oar a ere Peas pain oer cu som es afi. Co toate acestea tori au objinut in acest docu ea ‘ uni ceretitor f ceva vezulate paral, cure nu pot rect cu vedere, Spe exp Elma sen ea! ae oe , in orice comunitate culturala de ba e cultural cu expresié faciale isin: €) sur, cams (5) i (dene (9) wcuria# (0) spunea, ANE boc supra sa loealz a neu ir sal path infor ee fir a alam spsncensor pi nero ae a sae, ie cochior, dezgustul, in zona inferioard a fefei. © emofie nu apare in stare ,puri, ar trebui si ingelegem cd ma este morn or de deseo eis noe Taps, bute constienti c4 mimica este comportamentul nonverbal ca cazh cel ‘mai bine ingeltoriei ia comunicare, eee 32 [Aga-numifii profesionigti ai minciunii" ~ actor, politicient, persoanele care pactict prostitufa, avcati, agent comercial, diplomat $2 rouse in profesia lor invatind si-si controleze expresile facile, ase Welt ceilalfi Fajeleaga ceca ce vor ei, ir nit adevaratele Jor simtiminte, De exemply, un acerca isi apart clietul vinovat de o crim odioasl va solicta clemenia jutiului, atrigind atentia asupra nefericrii care Ta indemnat pe criminal la sort tapas El va vorbipateti, aatandu-se profund mises gt pin de mii a veae daca in realitate nu sinte fa de client decdt dezgust, Tot astfel, un aclor than poste juca roll de om frit, compunsindwi o fal ee radia de Pucutie, ‘chiar daca tocmai atunci este chinuit de o cumplita durere de dint vein inch niciodata nu pot fi contolat tof indie, este bine ca receptorul si devin gt un observator atent al comportaentalut expresiv, manifesta ¢¢ devind Sintrpretand corect indicii involuntari, el va reusi si surprinds fngeltorin, © dati cu evidenfierea unei_ contradict,” Spre exemplu, act area pe_o fas mohoraté un zambet larg, mu trues conchidem ch persoana respectiva este cuprinsl de o mare bucurie, a eceorea realizatl prin infermediul CONTACTULU VIZUAL este foarte rea de recuperat intraun model general, deoarece ca este detent? fn bund sre ag de medi cultural in care se desFisoaré. Totusi, dineolo de amumie AMverene cutturae, se avceptt indeobste cl persoanele care ne privese fy ochi creme, deschise, puternice sau interesate de relia eu noi, int? && Fumoanele ‘care evité contactul privsilor sunt ascunse, tensioner ae ave Diagnostcul” trebuie pus fosh prin raportare la cutumele serial de care apaine persoana observaté si la ciumstanfele Spal fomporate ale comuncarit Aste, un petent va cfuta contact vizual ot woeful, tempor geseurt ceretea pentra ai rita interesul iat ml superioitaten Je Sar de ceaatta pare, primitorl cererii poate evita si-{ privensc in o°hi Pe pete, mu pentru eX se simte inferior fat de acesta, et finds ete OO totul veerent fe problema pasi. De rezuli, isi, comunicaren vizuld poste Junecattin termenit de dominare si supunere. Spre exempiu; copilul nul privestein och pe pirntee cae il dojeneste si nel eBags Pe parintele stare. ee rne compartamentului viual poate fi aprofundats, prin stucieres modifcdsilor inegistrate In nivelul pupile Unii cereettori au stabiit 8 serreasemnificativa a pupiled poate semmala cresteren interesulnk so Tune. Aceasta corespondent ar fi wor de suopins ia eazul rellifor dintre nam si copil, dintre doi indragostiti sau dintre ascultator $i povestitomal care tiie st captive. Se ice, apo, negustori versa mess cy ment indicii Tai de modificrile pupilei clientului potenfial pentru @ sesiza © eventual restere a interesula fat de o marfa. Procedind ase, el s-ar 168 ceonditii de crete avantajoase, putand aproxima marja optima in care Se poste neEoc!s preful mirfii scoase la vanzare. Peoitiur sunt migciri le méinilor sau ale caputui care inlocuiese sa 33 insojese cuvintele. fn functie de rolul indeplinit in comunicare, pot fi distinse tnei subclase de gesturi: emblemele, gesturile de ilustrare si gesturle de regla Emblemete sunt indici care au o traducere directa si completa in cuvinte, Spre exemplu, cercul realizat prin unirea degetului mare cu aratatorul de la 0 ‘nd coincide cu mesajul verbal ,Totul este in regula”, degetal mare rdicat in sus se traduce prin ,Sueces!™ ori “Primal, iar degetul mare indicénd o anumita ditectie al celor care fac autostopul este interpretat de soferi ca echivalent al propozitii ,Va rog s8 ma luati si pe mine”. Agadar, emblemele sunt substituent ai semnelor verbal Gesture de ilustrare sunt migcdrile semnificative ale corpului prin care se ‘eecentueaza sensul cuvinielor ea care se asoviaza, De pild, daca un turist strain slat in capitala culturala a Moldovei ne cere si-i araitim drumul din Piata Uniri Ja Palatul Culturi, adiugam fad sd vrem explicatiei verbale o ,schija* facuta in jer cu mina a traseului de urmat. Aceasti component nonverbala are menirea de a mii redundanfa mesajului nostra si, implicit, de a spori sansele de reusita ale asimilarii acestuia. Gesnurile de reglaj sunt indici care asigur& cadena comunicdtii. Elevul care ridica dowa degete in sus ii d& de infeles profesorului cd doreste si intervind in Cicutie, oratorul care isi drege vocea face sa inceteze rumoarea in sali — toli subinjelegind c& discursul este pe punctul de a incepe -, iar vorbitorul care igi stringe notifele folosite in cursul expuneriitransmite mesajul ed a incheiat tot ce avea de spus. POSTURILE (sau pozitile corpului) isi dovedese forja semnificanta indeosebi cu privie la atitudinile receptonutui fara de emitent gi faxa de mesajul acestuia, Dincolo de postusile predeterminate de anumite particularitii anatomice, pot fi stabilite corelatii interesante intre pozitia corpului in momentul emiteri, respectiy al receptaii i starile psihice ale interlocutorilor (emoti, sentimente, atitdini, idiosincrazii, dispozitiietc.), Cateva dintre aceste corelafii ni sau plrut mai eritoare gi le-am rejinut eu rol de exemplu, Se accept faptul cd, in mod statistic, aplecarea in fuji a corpului alocutorului poate fi infeleasa’ de vorbitor ca indice al interesului ridicat pentru mesajul transmis, dup cum lisatul moale pe speieaza scaunului si incrucisarea brafelor poate denota 0 stare de indiferenta sau chiar un refuz al ascultri Postura este gi indice al stiri psihice in care se afla interlocutorii. Cei care adopt o postural relaxata au, de regulé, un statut social ridicat, sunt independenti si se simt in siguranti; dimpotriva, oamenii incordati si adusi de spate au un satu socio-profesional precar, sunt marcafi de complexul de inferioritate, sau se simt ameningayi. Uni oameni, spre nefericirea lor, suferi de anxietate cronici; neputinja de a se adapta la context fi impiedied si se relaxeze, iar postura in care apar tradeaza acest Iueru, MISCARILE DE ADAPTARE la circumstanfele comunicarii sunt atit de obisnuite {neat ararcori sunt privite ca indici ai anumitor emofii sau sentimente. Spre 34 exemplu, vend pent prima dats in casa flu prefers, care focmal st Gfattrt, mama poate Incerea si rearajeze abiectele din east Acest compertament reflex a pteasennalao stave de anxietats— patunzd It shad stdin, ca ineeared sti constuiased un ,subeade familiar, cave S-i dea tir minim sentiment de inst 0 tentativd de acomodare I situate nou cent sav dering de ai dovedi nurorit ch, pan Ta urmi, ea este accea core ae 0 ingen mi mare asa Datla. Cas inex elorla inc, decodicaea mteston migeari trebuie Racutd cu prxlen{S, numa analiza atenté a contex i ce lao interpreta just P20) pul carpal, ervt din dtleatoyonsris, pate st senna inte forma statistich emofi, sentimente, trisituri de personalitate, deprinderi ~ vintupase, saw vieioase — ef. ce s-at) consolidat in structura imerlocutailor. fnbsi mai _vulerbil si mai supiiost deeit ci, Et yar desson iowa evo acing pei dif Tt eanunite Hes Ietici indied prin finuta corpuli lor putete, maturitate, incre He act fap vue ci pies pe omen gwen pare i reli vecke, lingtif, putin trandavi, afabili, vorbaret, agreabili si dem incredere isma— manifest prin influenga remareabilé asupra eelorali (tact oo et ace ios) et eat connie ee ee dhvoratvrbitoalu, Acestnu-stiv-ce* grew explicabil, dar perfetpeveeptibil as foc ptere de state 9 predispune re receptor bs mene vei de comunieare. Neutra in sine, charisma poate fi uilizata th seas rate! charama deosebi gi implicit, ev for comuniaiona fst eesti persoae deo ial ina moral, precum Thomas Morus, Vincent de Paul, Mahatina Gandhi ori Martin Luther King. Din pleate, de 0 ingest Comperabilé au beneliciat si canal de speia lui Adolf Hitler silos noviei Stalin eare au indoliat omeniea. vs ye oldluc neal in comunicare i au vestimentaia st acesoie ior daca astirtiricdminten nu este impusd de sttutl socal eeu. poate indica destule alle aspecte cu privie In gei care 0 poart. rin Trbridminte se exprimf qusteifatea, flu ordonat de af sau modestia wnora, teapet lara, pil oem sau fanfaronadaaltor, Tot pri imbrdcaminte st povenbe se expr atten fat de ceili patipa a comuniare 5 general it de convene socal in wgsre, Nu ven as dei compari se odestt si ingrita. a micului fanctionar de stat, eu bazaconiile tinerl fa nm ne ee seistam iz o declaraie de conformist, iar in cel de-al doilea, la lvarea in risp a tuturor normelor sociale. impale de a prin cre ne nin cu celal aimee presupne utiizarea spatiului si impunerea unor distanfe soeiale, Analiza acestor reat 35 spatiale ca modalitayi de comunicére s-a impus in literatura sub efeheta unei_ stiime speciale, provemica, De aceast® disciplin’ jin in mod céncret ,jocul teritorilor, modul de a percepe spatiul in diferite culturi, efectele simbolice ale organizarii spatiale, distanfele fizice ale communica", probleme de care si-a legat in mod deosebit numele Edward T. Hall. Pornind de la Constatarea cl omul, asemenea celorlalte animale, incearcd si-si cucereasc’ un teriforiu adaptat nevoilor lui, peninu a-si asigura securitatea si evolufia, autora] thentionat defineste patra tipuri de distanfi (pe care le asociazi cu 0 ipostazs “apmpiatd si cu una indepartati), fiecare in parte cu paricularitiite si semniffeatile ei distincte DISTANTA INTIMA in ipostaza apropiati presupune contactul fizic gi este acceptaté in situafi speciale, precum actul sexual sau lupta fizicd. Ea se ‘earacterizeazi prin deteriorarea perspectivei de ansamblu a situatiei si prin reducerea componentei verbale a comunicatii; dacd se vorbeste, volumul vocii tfebwie s4 redus, In varianta indepsirtata (15 — 40 em), distanga intima este .bula psihologict™ pe care o reclama individul pentru a se simfi in sigurant’, Zona impusa prin aceasta distanga este aparata cu strignicie, in ea neavind acces decit ‘embri familiei. Dac’ in aceastt zona patrund intrusi, se declangeaza prin gest reflex refacerea distanfei, prin repliete. Atunci cind zona intima mu poate fi aparaté (cum ar fi in lift, in mijloacele de transport in comun sau in mijlocul ‘nei multimi de demonstranj),individul se protejeaza pe sine gi fi ,protejeazi * pe ceilalfi educnd la minimum semnete transmise; nu vorbeste, nu fi priveste pe céilali (cu atat mai putin, nu fi priveste in ochi), adopti o postura rigida, pe ‘curt: incearca si se prezinte celorlai ca simplu abiect. DISTANT PERSONALA fn ipostaza apropiata (45 — 74 em) fixeaz’ 0 zon de familiartate, in care au acces pe Ling’ membrii familiei gi prietenit apropiag €omunicarea verbals este prezenta, iar yolumul voeii este normal. Mesajele transmise pot viza, fird probleme, chestiuni intime. Varianta indeparati. a acestei distanfe (75 cm-I, 25 m) este limita contactului fizie cw semenii Comunicarea verbalA se desfijoara tot eu voce normald, dar subicctele tratate devin neutre;interlocutorii sunt prieteni sau simpli cunoscui DISFANTA SOCIALA modal apropiat (1, 25 m — 2, 10 m) este impust relajile cu strdini, la 0 receptie, la biron, int-un cabinet medical, la ghiseele lunet institulii etc. Comunicarea verbal se realizeaza fara contact fizic, vocea trebuind sa fie plind si clara, Zona instituita poate fi delimitatéfizic, in maniera care funejionarul se protejeazi cu ajutorul unui birou. Zona fixata de ipostaza indepariats a distangei sociale (2, 1 m — 3, 60 m) are menirea de a evidentia un coeficient ierarhic ~ ditectonul general o impune, de reguli, in relajile cu subordonalit sai -, dar poate satisface nevoia de liniste a sofului care focmai s-a Intors de la servicin si view sii citeasca ziarul. (Este oarecum surpinzator faptul e& nici sofia nu este admisd in acest spatiu.) DISTANTA PUBLICA in varianta apropiata (3, 60 m ~ 7, 50 m) delimiteaza 36 zona unei coleotivitati. Vorbitoral care evolueaz in aceusth zoni va elute SB comportamentele enitentalui — reactile ’) concept de sine prin al seme cama ese second eee —Pae (iy concept de sine prim al receptonulsi —> comportamentele reve tecfifeewitetu > enexpal desinescund a resepori a5 Reaumand eele eonsemnate mai sus, plem spune ci loeutrul si alocutot se angajeari in procesul de comuicare ca .purtios ai unei personal Gistincte, ce rezalt in imbinarea une stiri infer cu un concept de sine, a Spus, in unirea a ceea ce un comunicaor este ex ceea ee el sti ogonti acest indeplinese aera rll de smite de ne Aetunie corspuncitoreespetivelor roan, PS 32 sail AUTOREVELAREanScASERE, Pon in "od port propia person sea ervesie efortal ace wi emitentului la atest nivel cemtore ALUIREA), revine I jel semiotic, sentimente, impresii, la dezvaluirea unor z . impresii, atitudini, convingeri aspecte personal prezent8, Conform scunse, cu intenjia de a ines te cs Sr cee ste cu it deal om Msn Conform moe iste denne lor noe a acurateje cor teva precizari, pentru fenomene, vom lee complexes aj deauorvelare Me 6 © msm ') Autorevelarea este o aci cone Mi ia te fume voluntard. in 1 Aaoreelarea ex lumard. in sfere autorevelivit mu pot fi spun" foarte multe despre pi presive, manifesta neinteniont de conene comportan eu nrc iportamentelor expresive este deosebit facie mea ins 70 itine pe care © supunem stuia de a-si reevalua in AUTOREVELAREA (sau tt de utila in cunoasterea semenilor tile de comunicare, ci in cele de simpla observate, Jude marturisrile obtimute prin constrangere sau prin in asemenea cazuri, emitentului ii este {ns ea nu survine in situat Totodata, autorevelarea ex administrarea unor droguri, intrucat, finulaté libertatea de a actiona in sensul dort de el i) Autorevelarea furnizeazd informayii care vizeazd exclisiy peroane cnitertut Toate rferrle care sunt subsumate autoreve tebe si fe, fp ihima instan{a, mijloace de manifestare a personalitii emitentului sau al whack cai de wansmitere @ moduli im care emitentul se priveste pe, sine Taformaile vehiculate in actul autorevetirt_se intrepatrand, de regull, © informa eferitonre I realitate, la intertocutr, Ja reapilestretinnte cu acesa te, sim arareori pot fi confumdate cu ele. De. aceea, doar receptorii priceputi in aqutorevelaton pot separa ceea ce trimite In persoana emitentului. de cesa ce sere alte varabile ale comunicdrii, cu atat mai mult cu eft emitentul nest apvima explicit infenfa de aviorevelare, prin formllri de tipul -Recepcert earrfrul emunt ca mijoc de autorevelare a personalitait mele", Spre exemplar ariey un receptor versat poate hotiri ~ in fanefie de context — in ce mnisurs atta Est sngurul care mi poate infelege" il vizenz® pe el iin ce mast sintts dezvaluie un aspect al personalitait emitentului (eum ar fi nesiguranis, crederea maladiva in semenii sii sau anxietatea) {ii Iuformayile transmise in actal autoreveldrii sunt Inedite pent receptor. a atte, nu Yor legasuiorevearea de aducerea a cunosingh a Wet reer aur sau fapte care sunt deja cunoscute de receptor sa care po f arte eatie ugor de aeesta dint-o al srs. Spre exempl un barbat de 25 d¢ aren rantat, Tost la fa, cu pura strngi i care foloseste un ton rica al aoa se auforeveleaza persoanei, care se afl in fafa tui aruncl end spuns ‘een barbat", Sunt tn", Am o deviagie de sept’, Sunt farios .Nu imi pot aval intotdeauna pornitile, Am cetifenia rom” ete., deoarece toute sete aspect fe sunt evidente pent receptor. fie pot fi eunescute ulterior de cesta fara ajutoru! emitentului tin) diuurevelarea este menitd si catalzeze comunicarea. Pentru a putea nformatile referitoare la propria personalitate pe ‘mod intenfionat receptorului trebuie si alba fe. Dac nu contibuie ke discetnerea _informatiilor neil incluse in sfera autorevelii care emitentul le transmite i Tegaturad nemijloci cu situatia prezenta de comunicar erates relaiet de comunicare dintre emitent si receptor, informalie personale (efeitoare la trecu) nu aparfin autodezvaluiti, ove de detaliate si peretine arf ele Trecutl este relevant si trebuie hat in considerare ca obiect i atorevelarii mumai dacd poate explica de ce emitentul reacionea7a int-un ‘anumit fel gi nu iv alta! 7 pavid Wtobuson, Sel disclosure, in B.D, Peterson, G. M, Goldhaber and RAY. Pee, Cort caron Probes, Science Researe Associates, ine, Chicago, 1974, pp. 19 nT (©) Auorevelarea este, prin definitie, 0 actinme onesta. Unii autori considera cil onestitatea sau sinceritatea este una dintre valorile posible ale autorevelavii™ Procediind astfel, ei par sf admita implicit ea ar exista gi autorevelari care nu at Aceasti valoare, adic’ autoreveldri nesincere. Or, nu se poate dezvalui constient decat ceea ce este, iar nu ceea ce nu este. Cel care incearca intentionat s8 creeze © impresie falst cu privire la sine nu realizeaza o autorevelare (nesineers), ci o simulare, Autorevelarea mu poate fi decdt sincera. in consecinji, expresia autorevelare sincera* este un pleonasm, iar expresia ,autorevelare nesinceri este 6 contradietie in termeni Doua probleme decurg imediat din aceasté ultimé precizare: (a) starutul dlisimuliei in raport cu procestl de comunicare gi (b) ,autorevelarea™ sincera a ‘unor aspecte personale ireale. Nefiind 0 ipastazi a autorevelarii, disimularea poate fi asociati eu dou situatii semiotice distinete. Dac& receptorul se Iasi inselat si se comport in acord cu intentia perfida a emitentului, actiunea de disimulare este parte {ntegrantaa comunicarii, cu. mentiunea cd ea nu faciliteaza, ci impicteaza desfigurarea avesteia, Cu cat simularea este mai izbutité, cu atit situatia de comunicare se deterioreazi mai tare. Daca receptorul remarci lipsa de onestitate 4 emitentului, atunci el trece din situatia de comunicare in care se afl& intr-o situatie de observare, percepénd si interpretind indicii nesinceritiii drept ‘comportamente expresive. Ce se intémpls atunei cand emitental ii impartaseste cu bund eredingi receptorului informati ireale despre sine? La prima vedere, n-ar putea fi vorba aici nici de autorevelare (deoarece nu se dezvaluie ceva existent), nici de simulare (intrucét lipseste intenjia de a ingela. Cheia depasirii acestei dileme este dati de structura personalitait emitentului, “Dupi cum am menfionat intr-un subeapitol precedent, individualitatea emitentului este asigurati de imbinaren stirii Iui inteme cu conceptul de sine pe care si -a format in urma intreyii lui experiene de viata Spre deosebire de starea intema, conceptul de sine euprinde atit aspecte reale, cit si aspecte presupuse de emitent a fi reale, Or, tocmai la aceste aspecte false din conceptul de sine poate face referive, cw onestitate, emitentul, Prin urmare, Aaceasti acfiune trebuie socotita, in ultima instan{d, ca autorevelare. Aulorevelarea se distinge de celelalte actiuni care compun procesul de ‘comunicare prin urmatoarele sase dimensiuni sau calitii” "* Cf, de exemplu, Olivier Reboul, Langage et idologie, PLU.P.,Patis, 1980, pp. 51-54; Owen Hargie, Seifdisclosure, in Owen Hangie (ed), A Handbook of Communication ‘Skills, Croom Helm, London & Sydney, 1986, p. 231 " Cf. Joseph A. DeVito, The Communication Handbook. A Dictionary, Harper & Row, New York, 1986, pp. 277-278; [18b: 230-232] DeVito si Hargie raporteaz’ Aulorevclarea si Is dimensiunea sincertitii, Noi am preferat si tratém Droprietateintrinsecd (si subinjeleasd) a autorevelari 2 eritatea a informayia, valenta, cacuratefea, oportumitatea, accesibilitatea si 6. eficacitatea. f (1) Informayia vehiculata in actal paw beee | autorevelari poate preci tn fee a ie feeventa i ca mat vSprotungimes i LArgimea este dath de feevents si dora cui ia ae, 1 de gradul de intimitate al aspect referitlor la sine, iar profunzimea, ds nimi a seer um nivel superficial si vizeazi aspecte map vires ane oto amex), ei sup. aor prolene = ail ctntea publi, educa, repimol propici $n,» dem nee Kebandite prin efort propriu, modalitati de petrecere a timp ‘cle sscunee ta sriori, eventualele aversium rasiale, (2) Sub raportul valentei, autorevelarile sunt fie pozitive, ea ‘ane and sunt incredintafi cA interlocutorii nu vor folosi int tes ta i de a-i aduce cuiva la cunostint a Sie si eae prop ‘sau anumite elemente ale con sire on : expunere cat mai constienta in fata interlocutorilor $i ce ii leet ae a vra. Cei care nu igi asuma riscuri in relatiile cu s °F ‘Comportamentele lor nu pot practica 0 autorevelate exacts tu sa de pcient medi ® Destiinuirile acute de penitent preotului, de client avocal a ne Ot oe egdeeaaen mel oreourn oes Sas te Prertocutor Ni wuie si uitim ins, c& necunoasteren de cAtre penifen!, a imerlocutr Ni cate erasneazh ete dubia de rede fe rar att sca pe cre aes persone Ip B (4) Judecata prin prisma oportunitati, autorevelarea trebuie pus’ in corespondenta cu contextele in care este bine sa fie practicata si cu situatile in care realizarea ei influenfeazii negativ relatia dintre comunicatori fn acest sens, David W. Johnson [17: 20] sustine e& autorevelarea este ‘oportunii numai daca nu este intémplatoare si izolati ci parte a unei rela continue, este reciprocd, priveste ceea ce se intimpl in prezent, crecazi o sansa rezonabila de a imbunatafi relajia dintre interlocutori, este corelatd cu efectele pe care le are asupra receptorul se amplifica atunci cdnd relatia dintre comumicator’ intra in eriza gi se indreapta gradual caire un nivel mai profund. Acestor sapte condifii li se pot adiuga, in acord cu propunerea Jui Owen Hargie [18b: 230-231], ica cinci, la fel de importante: @ receptorul are un statut egal sau superior celui al emitentalui (autorevelarea de la superior la inferior deteriorind, de regula, raportul ierarhie existent), b. receptorul nu este coplesit eu informatii personale (excesul crednd intotdeauna o reactie adverst), «. _setine seama de rolurile interlocutorilor (necuvenindu-se, de pilda, ca 0 ‘mama si se destainuie mai curdnd eopiilor decat sofului), a este adaptatd circumstanjelor spatio-temporale (fapt pentru care, spre exemplu, un bolnav de colita nu trebuie si ofere convivilor detalii privind neplacerile sale) si relatia dintte comunicatori este suficient de strains (5) Accesibilitatea autorevelarii revine ta usurinja cu care 0 persoand dezvaluic altora informatii personale, Ea este conditionata de caracteristicile psibologice ale emitentului, de educatia primiti de acesta si, nu in ultimul rind, de nivelul priceperii cu care este practicata. Astfel, un extrovertit se aautoreveleazi inti-0 mai mare masura decat un introvertit, un membru al protipendadei se devaluic mult mai putin decit o face wn om simplu (fiinded a ost educat sa procedeze astfe!), iar cel care nu a exersat continuu autorevelarea intdmpind dificult majore de exprimare. (6) Ultima calitate cu care confintim autorevelarea ~ eficacitatea cea mai importanta, intrucét priveste chiar finalitatea actiunii sivargite. Ca orice comportament voluntar, autodezvaluirea vizeaza atingerea unor objective, dintre care cinci par a avea 0 important’ deosebita: a. dezvoltarea conceptului de sine; initierea sau deblocarea comunicirii ©. incurajarea reiprocitaii, objinerea tmor informafiirelevante despre persoana receptoruluis ©. identificarea si fructificarea unor similaritifi cu receptorul este si "4 {@) Dupi cum am mentionat,conceptul de sine se formeaz8 pe mis ce se ac wa pom eee nai im dS as er reactiile re rului la aspectele personale dezvaluite. a prcedere, de rset since naj omens ie moat tangs ee) Annes r -buie si stabileascd 0 sc nich o comma fe essa ne nacre n ee ete Convenzaa se tc a nunntne Fsae Frs 9 Se ad tar ees we el i ce seul Autedezrea nus pune doar in fea ine ea als ld aoe de 8 comico ip to Pret pero pt © 2 ru comet Seen seen nos teria mst tebuie fi disuse dezaon Sd pesora ee eel camoastem suficient de bine, astfel inedt sin fim surprins inane pul cna putem patrunde in olin sh 3 vi dat find fay ssmeion™ Jui pentru a sti ce este, mu_avem deciit sa-l “gutodezvaluie si si me spund ce sti el cd este. ; Bi ae) cae pan personalitatit jnterlocutorului nu are doar ee ‘ = fet sun acele puncte de convergent care se pot consti it p tru a o putea fructifica in mod eficient, ie a 1. efectul diadic: : 3, subiectele v 4. valenta; : 5, sexul, rasa, nafionalitatea si varsta; 6. relasia cu receptorul SHE i) Autorevelarea este, de regula, reiproct gi se dezvolt in spit. Di ons o dezviluie pe sine, persoana cu care interaetioneaza va five {ATE Perpabil aclasi lucrs, cilul reluindw-se la o scar. mai mare, asitl TC Pra Eco mal pla gt mui profits tn mod alos, doc sa tuneaor se tachi in el Ins sat daca se ascude fn spate sero" Sfarente rolurlor sociale pe care le indeplineste, interlocurorul su Ws mnportanente defensive simitare comportar HE 2) Fi (2) Autorevelarea are cele mai multe sanse de ren spate snc cin survine persoae sa in cau unorgrpur ests. Ean ese ie rept sim dean nce as le indivizi. Astfel, dezvalu ‘unor fe peti los Sassas'ed conic esa vo cnt ps sx st consis, Jnr eine eprint sm pot fama ea aoe \. asemenca dezvaluire nici n-ar trebui numita autoreve ce of ayn ‘sau ,,expunere publica”. aia 3) Natwaprobiomelor la cre fa i ined rs ims ment pain i) cs as pa fransmise, Comunicatorii sunt indeobste dornici si dezvah ale sete ar pd mc ea Senta * plreri filosofice, gusturi artistice. preferinte culina 7 jonmatitr care ar putea A folosite imporiva lon vere posedata, anumite experienfe peni a pesedara,anumite expeiens penile, duyménitpersonle, Sst sexual 4) Dezvaluirea. sine rea sinelui se face preponderent pe linia peonile pion Tan sta ‘varal al ete aoe interlocutor adedndu-se fn Tami —c fg ospetele negative. inn ade i —eu mult prudent ~ si aspectele negatv. aan tear ants se aa femme grat 9 aoreeieportv par mai statis i ses sme de a @ si le fie favorable, respectiv (b negativa poate f folosita eliza, cv tft nt ne impotriva persoanei care o relizeaza, ovat cx eit ea este priv (el pin in faa ier une lay ea aoe de Bomile ereeementcaraaeast ane TEA sank) Lmandel pe Joseph DeVito (19% 279.280), sypunem tenet dt rea ak or eect prvi mpc acest" pt tare Sp aur vere dsl no Sse in ee acne socials : e conditonath mai curnd de e i ee une panne ete le ceca ce para fi gi mu de