Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Dimitrie Cantemir, se constata o noua linie de dezvoltare in istoria romanei literare. Cronicari iau in discutie originile romanice ale poporului si ale limbii romane, rup, in mare masura, cu traditia textelor religioase si valorifica elementele limbii vii, vorbite. Imbogatind posibilitatile de exprimare prin imprumuturi savante din alte limbi, cronicarii realizeaza in acelasi timp, remarcabile progrese in arta compozitiei literare. Continuatorul lui Ureche, Miron Costin, incearca, in Letopisetul Tarii Moldovei (1595-1661) si in De neamul Moldovenilor sa gaseasca o modalitate de expresie literara limbii romanesti. Prezenta elementelor savante din limba si stilul lui Miron Costin se explica, in primul rand, prin influenta modelelor latine. In dezvoltarea romanei literare, sec. XIX este perioada in care se accentueaza procesul de unificare a normelor. Incepand din cel de-al IV-lea deceniu al sec. XIX se fac incercari de rezolvare a problemelor fundamentale ale evolutiei limbii literare si, in primul rand, incercari de codificare a ei. Dupa 1830 si pana in jur de 1860 se introduce in limba literara un mare numar de termeni neologici (aparitia primelor dictionare de neologisme constituie un indiciu al patrunderii si raspandirii unor asemenea imprumuturi); presa contribuie si ea la modernizarea lexicului, prin imprumuturi de origine latino-romanica. Datorita contributiei unor scriitori si oameni de cultura ca: I, Heliade - Radulescu, M. Kogalniceanu, Al. Russo, C. Negruzzi, V. Alexandri, se valorifica artistic elemente ale productiilor folclorice ai alea
scrierilor vechi, iar limba vorbita a poporului devine baza de dezvoltare a exprimarii literar-artistice. Dar sec. XIX este, in primul rand, secolul marilor nostri clasici (Eminescu, Creanga, Caragiale); in a doua jumatate a lui, literatura artistica ia o deosebita dezvoltare, fapt care a contribuit la imbogatirea si perfectionarea limbii litarare.
Dupa cel de al doilea razboi mondial cercetarile in domeniul istoriei limbii literare , al stilisticii si, in ultimii ani , al poeticii , se inmultesc.Se discuta anumite aspecte teoretice si metodologice ale acestor discipline, apar lucrari de sinteza si studii aplicate. Discutiile teoretice au fost duse in jurul catorva probleme mai importante :definirea notiunii de limba literara, originea si stilurile limbii literare, precizarea raporturilor dintre stilul literartrii artistice si celelate stiluri ale limbii, raporturile dintre limba individuala a scriitorului si limba literara.
Epoca veche
1.Aparitia scrisului in limba romana. Imprejurarile in care au aparut primele texte romanesti. Traduceri si originale.
Primele texte scrise in romaneste apar, asadar, relative tarziu in sec. XV. Dupa N. Iorga si I. A. Candrea, acest implus s-ar fi datorat miscarii husite, care ar fi provocat, in prima jumatate a sec. XV traducerea asa numitelor texte maramuresene pastrate sub forma de manuscris.
2.Originile limbii romane literare. Raporturile dintre limba literara si limba folclorului.
Chiar daca, prin extinderea notiunii de limba literara, limba literaturii popular ear putea fi considerate, in
principiu, limba literara totusi modul de formare al limbii romane literare, precum si specificul limbi folclorului romanesc ne arata, in mod clar , ca istori limbii literare nu poate incepe inainte de apartia textelor scrise.
Loc de poza
Doua pagini din Codicele Voronetean
3.Caracteristicile generale ale limbii primelor texte romanesti. Particularitatile fonetice; structura gramaticala; lexicul.
Limba literara din sec.XVI se deosebeste printr-o serie de trasaturi de limba literara din zilele noastre. Limba literara al sec. XVI, e reprezentata prin urmatoarele texte: I. a) trduceri religioase din slavoneste sau magheara, si anume traducerile maramuresene, caracterizate prin puternice trasaturi dialectale; b) tipariturile diaconului Coresi. II. acte si scrisori particulare, cu o limba apropiata de cea din zilele noastre.
Loc de
Pagina din
Dezvoltarea limbii romane literare in sec. XVII -XVIII pana la scoala ardeleana 1.Dezvoltarea societatii romanesti in sec. XVII si in prima jumatate a sec. XVIII.
Conditiile de dezvoltare a societatii romanesti in diferite provincii in sec. XVII si la inceputul sec. XVIII sunt, in general, asemanatoare.
Loc de poza 2.Incepturi ale exprimarii artistice in limba romana. Cazania lui Varlaam.
In sec. XVII reprezentantii cei mai de seama ai literaturii ecleziastice romanesti din Moldova au fost Varlaam si Dosoftei.
Vasile Lupu
domnii romani devin protectori ai ortodoxiei; la Bucuresti si la Iasi se infiinteaza scoli grecesti. In Moldova, in aceasta perioada, se intareste curentul polon. Miron Costin (1633-1691) apare ca exponent al timpurilor noi. De la Miron Costin ne-au ramas urmatoarele lucrari: a) istorice: Letopisetul tarii Moldovei, b) de literatura artistica: Istorie in versuri
Loc de poza
Dintre scrierile lui Miron Costin , cele mai importante sunt Letopisetul Tarii Moldovei si De
Cronica lui Ion Neculce , Letopisetul Tarii Moldovei , cuprinde istoria Moldovei de la Dabija voda (1661) pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1743), reluand firul povestirii de unde il lasase predecesorul sau Miron Costin . In apreciarea limbii lui Neculce avem in vedere, in primul rand, faptul ca majoritatea evenimentelor se petrac in timpul vietii autorului, sub ochii lui. Loc de poza
Loc de poza
Istoria Tarii Romanesti a fost redactata de stolnicul Constantin Cantacuzino , figura cea mai reprezentativa in viata culturala a Tarii Romanesti in ultimile decenii ale sec. XVII si la inceputul secolului urmator, singurul care poate fi apropiat in privinta eruditiei, de contemporanul sau din Moldova, Dimitrie Cantemir. Cronica lui Nicolaie Mavrocordat , scrisa de Radu Popescu , este o continoare a Cronicii Balenilor. Descrierea, ca procedeu al artei literare, se intalneste indeosebi in Cronica Balenilor, in cronica lui Radu Greceanu , in anotimpul brancovenesc si in cronica lui Radu Popescu . Loc de poza
Loc de poza
inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul sa tiparit la Iasi , in 1698, in timpul domniei lui Antioh Cantemir, iar Istoria ieroglifica si Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor s-au pastrat in
manuscrisul original al autorului, fiind editate foarte tarziu (in 1883, respective 1835-1836). Dimitrie Cantemir
Loc de poza
Influenta turceasca
Influenta turceasca asupra limbii romane face parte din influenta numita "orientala"- mai prcis a limbilor unor popoare altaice- care s-a exercizat intre secolele al IX-lea si al XIX-lea, in urma incursiunilor repetate si a migrarii din rasarit (directe sau prin Peninsula Balcanica) si in urma asezarii temporare a acestor popoare, in diferite perioade, pe teritoriul patriei noastre. Perioada de la Mihai Viteazul pana la domniile fanariote se caracterizeaza prin imprumuturi lingvistice osmanlii mult mai numeroase, reflexe ale exploatarii tot mai accentuate a Tarilor romane de catre turci. In literatura religioasa si in cea profana, scrisa in Tara Romaneasca si in Moldova, cuvintele de origine osmanlie apar sporadic.
Influenta neogreaca
Cultura greaca patrunde in Tarile Romane prin Biserica, prin scoala, prin cancelaria domneasca, prin cartile grecesti aduse, copiate sau tiparite aici, prin traducerile din greaca si prin contactul direct al romanilor cu carturarii greci. Epoca de influenta maxima a limbii neogrecesti asupra limbii romane este insa epoca fanariota (17111821). Conditiile in care se desfasoara acum influenta neogreaca asupra limbii romane din Tara Romaneasca si Moldova sunt aproape identice cu cele in care se exercita influenta turca osmanlie.
Prin gramaticile si prin dictionarul pe care le publica, invatatii "Scolii Ardelene" ofera burgheziei romanesti in ascensiune "mijloace practice de cunoastere si de cultivare" a limbii romane. Sub raportul actiunii exercitate asupra dezvoltarii limbii romane literare, Scoala ardeleana se deosebeste radical de curentul latinist pe care l-a generat si al carui punct culminant va fi atins mai tarziu, in jumatatea a doua a sec. XIX, cu Dictionarul lui Laurian Massim.
vedea lumina tiparului decat in 1876-1877, cand Teodor Codrescu a publicat-o, in prima varianta, in revista "Buciumul Roman".
Loc de poza
3. Limba scriitorilor munteni si moldoveni din perioada de tranzitie spre epoca moderna
Sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX constituie o epoca de tranzitie pentru limba literara, care paseste in faza moderna a dezvoltarii ei. In conditii economice, politice si sociale noi, isi desfasoara activitatea literara poetii Vacaresti, Costache Conachi, Iordache si Dinicu Golescu. Intre 1788-1791, Ienachita Vacarescu redacteaza o
Limbajul poetic al lui Iancu Vacarescu, desi este superior al celui al lui Ienachita Vacarescu, se caracterizeaza prin trasaturi contradictorii: numeroase calitati concureaza cu numeroase stangacii. Loc de poza
coprinzatoare da cuvintele ce am auzit da la insusi cugetul mieu , in acre, de fapt, aduna la un loc
cateva dusertatii si dialoguri filozofico-morale. Scrisul lui Iordache Golescu aduce o nota particulara in limba literara a epocii.
Poeziile lui Costache Conachi au fost cunoascute de contemporanii sai prin diferite copii manuscrise puse in circulatie de insusi Conachi. In timpul vietii, Conachi n-a tiparit decat traduceri in limba franceza a romanului istoric Matilda de Marie Cottin (aparuta in 3 volume, la Iasi , in 1844; traducerea a fost facuta cu colaborarea partiala a lui Iacob Fatu ).