SEPARAREA CROMATOGRAFICA PE STRAT SUBTIRE A UNUI AMESTEC DE COLORANTI

PRINCIPII TEORETICE Metodele cromatografice de separare se bazeaza pe viteza diferita de migrare a componentilor din proba de analizat intr-un sistem cromatografic format dintr-o faza stationara si una mobila. In cazul cromatografiei pe start subtire (CSS) distributia componentelor probei de analizat are loc intre o faza stationara aflata sub linia de start de aproximativ 0,1 0,5 mm pe o placa de sticla si o faza mobila. Stratul subtire consta dintr-un liant (sulfat de calciu, amidon, etc.) si un suport activ. Amestecul este realizat sub forma unei suspensii apoase, care este apoi intinsa cu ajutorul unei baghete de sticla sau a unui dispozitiv special anume realizat pe o placa de sticla perfect plana si curata. Dupa evaporarea apei pe placa ramane un strat subtire de faza stationara. Cei mai utilizati absorbanti utilizati in cromatografia pe strat subtire sunt silicagelul si alumina. In general substantele acide si neutre sunt separate pe silicagel, iar amestecurile bazice pe alumina. Drept suporti mai pot fi folosite celuloza, diversi polimeri organici, talc si rasini schimbatoare de ioni, kieselgurul. Drept faze mibile se pot folosi numeroase combinatii. Se pot utiliza amestecuri de doi, trei sau mai multi solventi, solutii de saruri sau solutii tampon. In general eficacitatea separarii cromatografice depinde de viteza de nmigrare a componentelor. Aceasta viteza de migrare difera insa de la component la component fiind dictata in principal de valoarea constantei de repartitie R a componenetului respectiv intre cele doua faze ale sistemului cromatografic (mobila stationara) R = CS / CM unde: CS reprezinta concentratia in faza stationara CM concentratia in faza mobila In mod practic aceaste viteze de migrare a componentilor se apreciaza dupa pozitia in care a ajuns spotul componentului in raport cu frontul solventului. Aceasta pozitie se defineste prin valoarea Rf a componenetului respectiv.

Rf = hx / hf unde: hx distanta de migrarea a unui componenet hf distanta de migrare a frontului de solvent. PRINCIPIUL METODEI Lucrarea are ca scop alegerea unui solvent (sau a unui amestec de solventi) de elutie corespunzator pentru a realiza o separare cromatografica cat mai buna a unui amestec de coloranti ce contine rosu de metil, - nitrozo -- naftol si albastru de metilen. Alegerea eluantului respectiv se va face pe baza valorilor Rf calculate pentru fiecare component din amestec, in conditiile experimentale date, cunoscand ca o buna separare cromatografica este caracterizata de valori Rf cuprinse intre 0,05 si 0,85 (pentru componentii respectivi) si de o diferenta intre valorile Rf pentru doi componenti consecutivi cromatografice. APARATURA SI REACTIVI - camere de developare paralelipipedrice - placi (sau folie) cromatografice cu strat de silicagel - solutie apoasa dintr-un amestec de coloranti ce contine rosu de metil, - nitrozo -- naftol si albastru de metilen - solventi de elutie cu diferite polaritati: - de petrol eter - benzen - acetat de etil - alcool metilic - apa distilata - micropipeta pentru depunerea probei pe placa cromatografica - cilindri gradati pentru masurarea volumelor de solventi de elutie Rf 0,05. Aceste valori corespund unei repartitii uniforme a componentilor separati pe suprafata placii

 MODUL DE LUCRU Se introduce amestecul eluant in tancul cromatografic pana se umple pe o distanta de cca. 5 mm din inaltime si se lasa cca. 30 min. pentru saturarea camerei de developare cu vaporii solventului. Se traseaza pe placa linia de start (pe care a fost depus spotul probei) la circa 1 cm de partea inferioara a placii. Pe placa cromatografica se aplica cu ajutorul micropipetei sau a unei capilare de sticla o picatura din amestecul de coloranti ce urmeaza a fi separati pe linia de start astfel incat prin introducerea cromatoplacii in tancul de developare spotul depus sa fie situat la cca. 2 3 mm deasupra solventului aflat in tanc (proba va fi astfel preluata de solventul de elutie prin fenomenul de capilaritate). Se introduce apoi placa in camera de developare, lasand solventul sa migreze pana aproape de capatul superior al placutei. Dupa terminarea elutiei se scoate placa din camera de developare si se marcheaza frontul de solvent (linia de front). PRELUCRAREA REZULTATELOR Se determina valorile Rf ale fiecarui component separat cu ajutorul relatiei: Rf = hx / hf unde: hx - distanta pe care a migrat componentul hf - distanta de migrare a frontului de solvent si se noteaza rezultatele obtinute intr-un tabel de forma: Solventul de elutie hx 1 hf 2 3 Rf 1

Pe baza rezultatelor obtinute se apreciaza care este solventul de elutie cel mai adecvat pentru aceasta separare cromatografica.