Sei sulla pagina 1di 24

Curs de filosofie

de conf. Vasile Vasilos

Editat de ctre Vadim urcan din gr. CIC1101

Cuprins
Tema: Filosofia si problematica ei ................................................................................. 2 Tema: Filosofia ca stiinta. Obiectul ei de studiu. Functiile ........................................... 3 Tema: Filosofia Orientului antic .................................................................................... 6 Tema: Filosofia in Grecia si Roma antica...................................................................... 9 Tema: Filosofia Medievala .......................................................................................... 18 Tema: Filosofia in Epoca Renasterii ............................................................................ 21 Tema: Filosofia in Epoca Moderna.............................................................................. 23

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Tema: Filosofia si problematica ei


1. 2. 3. 4. 5. Conceptia despre lume si structura ei; Tipurile de istorie de conceptie despre lume Filosofia ca stiinta si obiectul ei de studiu Functiile filosofiei Problema fundamentala a filosofiei si aspectul ei

1. Conceptia despre lume si structura Conceptia despre lume este unul dintre principalele componente ce reprezint in sine un fenomen social si spiritual, adica nu se transmite prin ereditate dar se formeaz pe parcursul vietii lumesti. Conceptie: Totalitatea de viziuni, ansamblu de idei si convingeri despre lume. Lume: Include natura, societatea, universul. Conceptie filosofica despre lume - tot ce exista ( natura, societate, gandire ) Conceptia despre lume se formeaza inca de pe timpul adolescentii si tineretii, cand omul intra in raport cu realitatea inconjuratoare, apar diferite intrebari: ce este lumea ? A fost creata sau exista vesnic ? etc. Raspunsurile la intrebarile puse de practica si gandire umana, omul isi formeaza o anumita imagine despre lume. Concepte despre lume ca fenomen social si spiritual are o structura complexa din urmatoarele elemente. 1. Cunostintele 2. Convingerile 3. Valorile spirituale general umane 4. Faptele si actiunile complete 1. Cunostintele sunt informatiile acumulate de om pe parcursul vietii. Ele constitue elementele principale, temelia conceptiei despre lume. Acestea se acumuleaza prin diferite modalitati A. Simturi; B. Ratiune - este facultatea de a intelege, de a sesiza raporturile intelectuale in acest sens. Ratiunea se identifica cu intelectualitate. C. Intuitiva - cunoasterea nemijlocita directa. Orice intuitie are un caracter de descoperire, de aceea se mai spune ca ea este de natura divina. D. Cunostinte stiintifice care se acumuleaza pe baza unui scop si pot fi argumnetate in mod logic E. Cunostinte nestiintifice -intamplatoare 2. Convingerile se formeaza in rezultatul cunoasterei si la baza formarii sta adevarul 3. Idealurile - ceea ce este perfect, este o imagine subiectiva despre ceva sau cineva. Idealurile exista numai in imaginea noastra, reprezentarea unui ideal, este o stare de perfectiune pe care spiritul tinde sa o atinga, dar nu o va atinge nicioadata. Valorile spirituale general umane: exprima raportul oamenilor cu realitatea sunt cunostinte, orientri care au valori pentru toti oamenii. Toate sunt de natura spirituala. Faptele si actiunile concrete - reprezinta comportamentul omului; este o forma de materializaew a

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

activitatilor umane. In functie de adancimea reflectarii in constiinta lumii inconjuratoare sunt 2 forme de conceptii despre lume: 1. Obisnuita practica - uneori mai este numita filosofia vietii, care se formeaza firesc, este intalnita la oameni simpli. 2. Teoretica stiintifica - se formeaza atunci cand este nevoie de cultura vasta, cunostinte profunde, logica, puternica Tipurile istorice de conceptie despre lume: sunt forme specifice de reprezentare a lumii precum si anumite perioade a evolutiei gandirii umane. In functie de directia dezvoltarii gandirei umane, de obicei se evidentiaza 3 tipuri de conceptie despre lume: 1. Conceptie despre lume mitologica. Mitul este legenda despre aparitia lumii, este o interpretare fantastica a realitatii, o explicatie a lumii de ordinul sentimentului si nu al ratiunii. Trasatura principala a conceptiei despre lume mitologice este personificarea si insufletirea naturii. Reiesind din sferile tematice se cunosc 3 tipuri de mituri. A. Teogonice - care incearca sa explice originea si genealogis zeilor B. Cosmologice - incearca sa explice geneza lumii C. Etiologice - incearca sa explice cauza sau originea unei institutii, traditii sau obicei 2. Conceptie despre lume religioasa - consta in credinta existentei unei forte supranaturale ce joaca un rol important in vointa universului si a societatii. Religia apare in perioada paliolitica. Trasatura principala este credinta in dogmee religioase ( dogma - ceea ce este crezut, nu are nevoie sa fie argumentata ). Exista doua categorii de invataturi religioase: monoteista, politeista 3. Conceptie despre lume filosofica Religii mondiale: 1. Budismul - 500 mln. Apare in India Antica sec IV i.Hr. ntemeietor Budha. 2. Crestinismul - 2 mlrd. Nascut in imperiul Roman sec I d.Hr. se divizeaza in: catolicism, ortodoxism. 3. Islamul - 829 mln. Apare la Mecca in Arabia Saudita. Este ultima relgie monoteista. 4. Iudaismul - 15 mln. Este religia evreilor sec VII i.Hr. doctrina religioasa cu carti sfinte ca Vechiul Testament si Talmudul 5. Hinduismul - 700 mln. este cunoscuta de circa 40 secole, astazi are cei mai multi adepti in India

Tema: Filosofia ca stiinta. Obiectul ei de studiu. Functiile


Filosofia a parcurs o cale de circa 3 milenii, luind nastere ca o preocupare a spiritualitatii umane. Filosofia este una din cele mai vechi stiinte din care treptat au evoluat toate celelalte stiinte. Ca forma a constiintei sociale, filosofia apare in sec. XII i.Hr., concomintent in 3 centre cultural antice: India Antica, China Antica si Grecia Antica. Termenul filosofie este de origine greaca si provine de la 2 cuvinte: philein - a iubi, sophia nelepciune, adica iubitor de intelepciune. Primul filosof a fost Pitagora ( Grecia Antica) si era numit sophos (intelept), el spunea ca nu este sophos, dar filosofos si nimeni nu este intelept, doar zeii.mSocrate este primul filosof care vorbeste despre om : Filosofia este cel mai pretios dar dat de zeii. Filosofia este stiinta stiintelor.

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

In present filosofia este o stiinta care studiaza raportul omului ca lumea inconjuratoare.O definitie a filosofiei in general ar fi : Filosofia este o stiinta teoretica generala care studiaza principiile fundamentale ale existentei prin intermediul carora lumea este interpretata ca un tot intreg. Din definitie reiese: a) Filosofia este o stiinta teoretica abstracta si nu concreta. b) Obiectul de studio al filosofie este reprezentat de principiile fundamentale ale existentei. -Idei de baza, conducatoare pe care se bazeaza o stiinta Obiectul de baza al filosofiei are un caracter istoric. Initial in perioada antica filosofia vorbea despre existenta, cunoasterea lumii : ce reprezinta lucrurile? Din ce au aparut? Care este structura universului? Originea pamintului?- Filosofia cosmologica. In perioada clasica a fost orientata de la existent la problemele omului. Obiectul de studiu al filosofiei are un caracter istoric, el se schimba pe cit principiile ramin totdeauna aceleasi. Principiile fundamentale ale filosofiei sunt: 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) Principiul unicitatii- o lege universal a existentei. Lumea este unica, totul. Principiulunitatii lumii- o lege universal. Lumea si tot ce exista in ea se manifesta ca o unitate. Principiul dezvoltarii lumii- lumea si tot ce exista este supusa dezvoltarii. Principiulcauzalitatii lumii- tot ce exista in lume are o cauza, nimic nu se intimpla fara motiv. Principiul materialitatii lumii- lumea este o manifestare a sa materiala. Principiul idealitatii lumii- lumea se manifesta si in forma a sa ideala. Principiul unitatii contrariilor- lumea este o manifestare de unitate a contradinctiilor.

Ca forma a constiintei sociale filosofice are un limbaj al sau format din notiuni generale si abstacte numit categoria filosofica: 1. 2. 3. 4. 5. sine. 6. 7. 8. 9. Existent- este ceia ce exista. Nonexistenta- ceia ce nu exista. Fiinta- desemneaza tot ce este active si viu. Relitatea- desemneaza ceia ce exista in present si se dezvolta in mod real, independent de om. Constiinta- ceia ce exista in gindirea umana. Ea se dezvolta paralel cu memoria si reflecarea de Materia- ceia ce exista in mod obiectiv. Substanta- ceai ce cinstituie esenta comuna si stabila a lucrurilor. Suflet- este o forma de manifestare ideala care isi gaseste prezenta in trup. Spirit- o forma de existent nemateriala care isi gaseste manifestarea in afara trupului.

Filosofia este reprezentata de citeva domenii prinicpale: a) Ontologia- este teoria generala a existentei.

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

b) c) d)

Gnoseologia - este teoria generala a cunoasterii. Axiologia - este reoria a valorilor umane. Praxilogia- este teoria generala a a ctiunilor suficient umane.

Filosofia utiliziaza 2 metode filosofice principale de interpretare a lumii: 1. Metafizica(dupa fizica) dincolo de gindire (ceia ce nu vedem dar putem percepe) este o interpretare unilateral a lumii in baza unei idei, nu accepta dezvoltarea, considera miscarea ca o actiune din exterior, din partea unei forte divine. 2. Dialectica- este opusa metafizicii, este o metoda multilateral de interpretare a lumii, explica lumea in permanenta ca rezultat al conradictiilor interne. Filosofii stiintifice: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Filosofia naturii Filosofia stiintei Filosofia tehnicii Filosofia dreptului Filosofia istoriei Filosofia matematicii Filosofia tehnologica

Stiinte filosofice: a) Logica- stiinta despre formele, regulile si legile gindirii concrete. b) Etica-stiinta despre moral. c) Estetica- stiinta care studiaza arta si diferite genuri artistice. Trateaza categoriile de frumos, de tragic, comic, sublime si sentimentele pe care acestea le lasa noua. Functiile filosofiei Fiind un fenomen social si cultural extern de compus, filosofia are un aspect larg de functii: 1. Functia conceptuala- filosofia este o conceptie depre lume, formulate in termini conceptuali si organizata intr-un sistem. Filosofia cuprinde numai acele conceptii despre lume care sunt exprimate sub forma de concept si organizate structural in forma de teorie. Dupa cum mentiona Kant, filosofia este o stiinta de concept. 2. a) b) c) d) Functia conseologica- filosofia abordeazadiferite problem a cunoasterii precum: Cum apare cunostintele despre lume. Este infinit conoastere noastra sau nu Cunostintele noastre sunt obiective, adevarate sau nu Care este natura adevarului.

Deseori cunoasterea ocupa locul principal in filosofie. Cunostintele optionale dupa cum spune Kant trebuie sa ne serveasca drept instrument pentru promovarea scopurilor esentiale ale ratiunii. 3. Functia teoretica- filosofia elaboreaza prinipalele legi si teorii al dezvoltrii societatii, naturii si cunoaterii. Filosofia nu abordeaza problemele de cunoastere practica si experimentale, dar incearca sa le expuna sub forma de teorie precum teoriea existentei, a cunoasterii, a valorilor sau a morale.

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

4. Functia metodologica- elaboreaza diferite metodologii utilizate atit in activitatea omului cit si pentru stiintele natural. In acest sens filosofia se sprijina pe gnoseologie, pe stiintele particulare. Filosofia a imbinat toate cunostintele societatii, le-a sintetizat strucutal si a elaborate metode de cunoastere si de cercetare stiintifica altfel s-a propus stiinte urmatoarele metode: Dialectica Maiautica Logica Epiteologia ndoiala cardeziana

5. Functia- se ocupa cu interpretarea si intelegerea monumentelelor, cartilor si textelor vechii, religioase in special biblice. 6. Functia critica. Filosofia in scopul gindirii celor mai eficiente mijloace de conoastere este insotit de critica diferitor stereotipuri, greseli si dogme care apar in conceptual cunoasterii. Ea pune la indoiala multe conceptii gresite si critic la analiziaza propunind pentru viitor uele teorii care reflecta mai adecvat realitatea. Problema fundamental a filosofiei si a aspectelor ei Marea problema a filosofiei mai ales acelei modern este problema raportului dintre materie si constiinta, dinte gindire si existenta sau raportul dintre lumea subiectiva si lumea obiectiva. Aceasta problema are 2 laturi: 1) Se refera la problema existentei lumii. Existenta materiei, natura, realitatea vesnica sau ca a fost create de o forta divina. Latura aceasta este formulate in felul urmator: care este factorul prim, determinant - material sau constiinta 2) Se refera la conocivitatea lumii. Ea se formuleaza in felul urmator: poate oare gindirea noastra sa reflecte in mod adecvat realitatea? Gindirea este lumea subiectiva si are in aspect gnoseologic.Existenta este lumea obiectiva si are aspectul ontologic.Revenind la prima latura la intrebarea: ce este primordial in lume: material sau constiinta?dupa modul de rezolvare sau format 2 mari curente filosofice: materialismul si idealismul. Materialismul considera ca originia se esenta lumii este de natura materiala: material, natura constituie factorul primar, iar constiinta, spiritual- factorul secundar. Idealismul sustine ca originea si esenta lumii este de natura ideala: gindirea este factorul primar, materia factorul secundar.

Tema: Filosofia orientului antic


1. Filosofia Indiei Antice 2. Gandirea filosofica in China Antica 1. Filosofia Indiei Antice Filosofia Indiana apa in sec. VII i.e.n. Aparitia si dezvoltarea gandirii filosofice in India Antica isi are specificul sau si anume corelatia stransa dintre credinta religioasa si reflectia filosofica. In India este foarte

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

dificil de a stabili hotarele dintre filosofie si religie. In India Antica primii filosofi au fost in acelasi timp si preoti, deoarece filosofia indiana este o teosofie. Indienii numeau filosofia lor Arya.

Izvoarele teoretice ale filosofiei indiene reprezinta literatura vedica alcatuita din carti numite vede ( cunoastere, conducere ). Vedele scrise in proza si in versuri cuprind diferite scrieri religioase care alcatuiesc cartea sfanta a indienilor. Aceasta carte sfanta ar fi fost scrisa pe parcursul a circa 9 secole (1500-600). In vede se gasesc pe scurt reguli si dogme religioase, rugaciuni, slujbe sfinte, proverbe, descantece si invataturi morale. Vedele erau pastrate in taina, acces la el avea numai preotii brahmani. Europenii au depistat vedele pe la incepul sec XIX. Intreaga literatura vedica este compusa din 3 mari categorii de scrieri: 1. Samhitul - cartea principala alcatuita din 4 categorii A. Rigveda- veda imnurilor de lauda B. Samaveda - veda cantecelor a melodiilor C. Iajurveda - veda invocatiilor de sacrificiu D. Athanaveda - vede descantecelor, vrajilor 2. Brahmanul - comentarii a vedelor scrise de preoti 3. Upanisadele ( "a sedea alaturi") - initial a desemnat asezarea elevului langa invatatorul sau pentru a primi invatatura. Acestea sunt primile manuale in caracter filosofic, aici se observa o libertate in gandire, o libertate care uneori ajunge pana la ateism. Acestea au fost scrise in sec. VII i.e.n ca o continuare a brahmanului. In prezent se cunosc 108 upanisade In vede sunt prezentate elemente importante din filosofie. Principalele idei sunt: 1. Despre geneza universului 2. Despre substanta universala Exemplu: In imnul lui Nasadin gasim idea despre geneza universului, in care se spune ca " in starea cea mai simpla si initiala, fiinta reprezenta ceva unitar, amorf si nedezmembrat, lipsit de orice continut despre care nu se poate spune nici ca exista, nici ca nu exista. Atunci nu exista nimic nici fiinta, nici neantul, nici spatiul aerian, nici cerul deasupra lui. Primul impuls al diferentei lumii a fost dorinta. Sub actiunea ei unitarul se imparte in parti contradictorii: zi si noapte, moarte si eternitate, jos si sus, fiinta si neant. A doua idee este problema substantei, adica care este suportul acestei lumi, din care apar lucrurile. Indienii considerau ca substanta universala este spirituala, este energetica. Aceasta idee se imparte in mai multe notiuni: 1. Prajipati (Puruja) 2. Seamblu 3. Prana Puruja este considerat creatorul universului. Indienii considerau ca a existat un creator al universului si al tututror fiintelor. Acest stramos a fost sacrificat si din el a aparut tot ce exista. El avea o mie de ochi, o mie de maini, o mie de picioare. Din mintea lui si sufletul lui a aparut lumea, din ochi - soarele etc. Scamblu ( suport ). Indienii considerau ca tot ce exista are nevoie de un sprijin, nimic nu poate exista de sine statator. Prana ( respiratie ). Este o energie universala care sustine viata. Aceasta energie vine prin respiratie, in

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

acelasi timp prana este si Brahma. Indienii au tras atentie deosebita procesului de respiratie. Toata gandirea filosofica a Indiei Antice se bazeaza pe teoria metempsihozei, adica transmigrarii sau reincarnarii sufletului. Reincarnarea la indieni poate avea loc fie intr-o fiinta superioara, fie intr-o fiinta inferioara. Aceasta era determinata de calitatea faptelor savarsite de om in viata. Aceasta teorie are 2 idei: trupul moare, iar sufletul nu moare. Indienii considerau ca sufletul este vesnic, la moartea corpului el trece intr-un alt corp. Procesul de obectivare a sufletului in corp este considerat suferinta, de adeea toate teoriile filosofice indiene erau orientate spre eliberarea sufletului din corp. Procesul de transmigrare, de eliberare a sulfetului din corp indienii il explicau cu ajutorul unor categorii filosofice: 1. Brahma 2. Atman 3. Samsara 4. Moksa 5. Karma Brahman desemneaza principiul unic si creator al lumii, cauza a tot ce exista, el este fiinta suprema, forta activa de care ne apropiem prin rugaciune. Brahman se evidentiaza in 3 persoane ( sfanta treime ). 1. Brahma - creatorul; 2. Visnu - ocrotitorul; 3. Shiva - distrugatorul. Atman - sufletul individual, adica sufletul omenesc. Samsara ( ratacire ) - legea succesiunii vietii, se refera numai la atman, presupune trecerea sufletului dintr-un corp in altul. Este o lege foarte rigida. Moksa - procesul de iesire, de eliberare din cercul Samsarei. Karma - o lege universala mai numita soarta, face ca sufletul sa renasca intr-o viata noua, mai buna sau mai rea, dupa faptele din viata anterioara. Ce inseamna eliberarea sufletului ? Conform filosofiei indiene, eliberarea sufletului inseamna eliberarea de sub influenta legilor samsarei si a Karmanului si contopirea lui Atman cu Brahman. Pentru aceasta nu este indeajuns numai scrierea, citirea si intelegerea cartilor, dar realizarea si depasirea de sine prin eforturi cotidiene, prin practica si purificarea necontenita. Aceasta de face printr-o viata ascetica, prin meditatie si rugaciune. Punctul culminant al acestei eliberari este o stare psihica deosebita sub aspectul unui extaz mistic, care a capatat denumirea de Nirvana. Prin brahmanism puteau sa-si elibereze sufletul numai preotii Brahmani. Nirvana - parasirea de catre suflet a corpului. Este starea suprema a sprirtului, este viata adevarata, este fericirea vesnica. Nirvana este o stare de absenta, de repaos absolut a sufletului, de nefiinta, stare in care sufletul nu mai este obligat la transmigratie, la reincarnare. Sufletul a intrat in vesnicie, in mare liniste, contopindu-se cu esenta divina. India Antica a avut urmatoarea structura sociala alcatuita din 4 varne ( caste ). 1. Brahmanii - casta superioara, preotii care se bucura de toate drepturile, erau intretinuti de catre stat, imbracaminte de culoare alba.

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

2. Satrii ( militarii ) - razboinicii, aristocratia, regii. Purtau imbracaminte rosie 3. Vaisii - populatia linera, mestesugarii, profesorii etc. Imbracaminte galbena 4. Sudrii - casta inferioara, tratata cu dispret, fara niciun drept: robii, cersetorii. Aceste caste erau endogame ( inchise ). Trecerea dintr-o casta in alta era imposibila pentru aceasta era impusa religia Brahmana. Gandirea filosofica indiana era reprezentata de mai multe trasaturi sau scoli filosofice. Ele se divizeaza in 2 categorii. Dupa atitudinea fata de vede. 1. Invataturi filosofice ortodoxe - care sustineau vedele A. Sambaya B. Yoga C. Mimanza D. Vaisisica E. Vedanta 2. Invataturi filosofice Eterodoxe - care criticau vedele A. Budismul B. Jainismul C. Lakayatmul

2. Gandirea filosofica in China Antica Gandirea filosofica in China Antica apare in sec. VII i.e.n. Ea se deosebeste de cea indiana prin faptul ca is are radacinele in credina mitologica. Chinezii sustineau ca lumea a aparut din haos. Puterea suprema in univers este cerul. Imparatul este fiul cerului cu puteri nelimitate pe pamant. Imparatul era primul administrator, era stapanul pamantului. Chinezii isi faceau sacrificiu, de care depindea totul pe parcursul anului. Filosofia chineza are 5 izvoare principale 1. Cartea istoriei 2. Cartea cantecelor 3. Cartea ritualelor 4. Cartea primaverii si a toamnei 5. Cartea schimbarilor In aceste carti sunt prevazut de 2 idei principale 1. Exista o lege suprema in univers de care depinde totul; 2. Exista 2 particole universale considerate care dau nastere universului si alcatuiesc lucrurile A. Yang - este particula masculina, principiul alb, analog cu lumina, cu cerul, cu soarele, cu uscatul; exprima ideia de pozitiv, de actiune; B. Yin - particula feminina, principiul negru, analog cu intunericul, cu pamantul, cu lumea, cu recele, cu umedul - exprima ideia de negativ, de pasiv.

Tema: Filosofia in Grecia si Roma antica


1. 2. 3. 4. Caracteristica generala Filosofia in perioada preclasica Filosofia in perioada clasica Filosofia in perioada postclasica

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Caracteristica generala a filosfiei in Grecia Antica se deosebeste de gandirea filosofica a orientului antic de la primele manifestari ea a fost o gandire rationale, o gandire libera , de sinestatatoare despre lume ca un tot intreg. Care au fost cauzele, premisele aparitiei unui asemenea mod de gandire. Aparitia filosofiei grecesti nu a fost intamplatoare. Ea a avut la baza mai multe premise, economic, social si spiritual cu caracter obiectiv si subiectiv. Premisele obiective: 1. Dezvoltarea economica, relativ avansata a Greciei si a coloniilor grecesti. 2. Calitatile innascut ale grecilor. A. Inteligenta B. Simtul si viziunea plastica a realitatii C. Dorul de libertate D. Naturaletea si simtul armoniei 3. Libertatea politica a Greciei prin prezenta a oraselor polise cu legi proprii si viata politica independenta 4. Libertatea religioasa. Grecii aveau o credinta politeista, care a creat premise pentru libertatea in gandire 5. Asezarea geografica in apropierea vechilor centre culturale antice, de unde grecii au preluat mai multe cunostinte Premisele subiective: 1. Teogoniile - textele care vorbesc despre aparitia si originea divinitatii 2. Cosmogoniile - texte care vorbesc despre originea universului 3. Orhismele - texte despre originea, vesnicia si mantuirea sufletului Aparitia si dezvoltarea filosofie in Grecia si Roma antica are loc in perioadele cuprinse intre sfrasitul sec. VII i.Hr. pana in sec VI d.Hr (529). Aceasta mare perioada se divizeaza in trei perioade mai mici 1. Perioada preclasica ( cosmologica ) sf. sec VII- sec V. Perioada aparitiei si formarii primelor invataturi filosofice - problema centrala: originea si esenta lumii 2. Perioada clasica ( antropologica ) - sec V - sec IV ( 332 ). Este perioada unificarii si sistematizarii conceptiilor filosofice. Problema centrala - existenta umana. 3. Perioada postclasica ( elenista ) - sec IV i.Hr. - sec VI d.Hr. Este perioada aplicarii in practica a conceptiilor filosofice. Problema centrala - existenta morala a omului, problema fericirei. 2. Filosofia in perioada preclasica Din perioada cand apar primele idei si invataturi filosofice informatii s-au pastrat foarte putine, numai unele fragmente. Filosofia in aceasta perioada se referea la natura, la univers. Primii filosofi au fost cosmologi, fiziicieni. Scoala de Milet Prima invatatura filosofica in Grecia antica a fost scoala de Milet, care isi are originea la sf. sec VII i.Hr. Aceasta scoala are 3 reprezentnti: Thales, Anaximandru, Anaximede. Pentru prima data in invatatura acestei scoli este formulata prima ideie filosofica si anume originea si esenta lumii. Primii ganditori incercau sa explice originea si existenta lumii, reiesind din unitatea acesteia, printr-o substanta primordiala, denumita ca principiu fundamental al lumii. Notiunea de substanta a facut o revolutie in filosofie deoarece, ea devine categorie fundamentala a cunoasterei stiintifice, a reflectarii teoretice a concretului. Primul filosof care a pus problema substantei a fost Thales ( 625-545 ). Primul filosof grec, intemeietorul scolii de Milet. In viziunea lui Thales lumea este o unitate care a aparut dintr-o substanta primara si ea este

10

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

apa. El spunea ca din apa totul apare si in apa se descompune. " Apa este ideea umezelii, iar lumea apare din umezeala" ( Thales ). Apa este o substanta vesnica. Pamantul Thales il vedea in forma de disc, care pluteste pe apa ca o bucata de lemn. Un alt reprezentant al colii de Milet este Anaximandru ( 610-546 ). A studiat aceeasi problema, considerat ca initial lumea a fost umpluta cu substanta, dar spre deosebire de Thales nu a acceptat ca aceasta substanta este apa sau un alt element cunoscut ( ex: aer, foc, pamant ). Dupa el substanta primara nu poat avea o forma concreta, ea trebuie sa fie o materie fara forma, care nu poate fi vazuta, dar numai gandita. Anaximandru numeste aceasta substanta apeiron ( trad. Greaca "infinit" ). Apeironul este o substanta fara forme, limite, masura, definitie. Este in miscare este vesnica. Initial a fost fierbinte , dar dupa racire a dat nastere universului si lucrurilor inconjuratoare. Explica lumea pe care o numeste apeiron, pornind de la separarea contrariilor: fierbinte-rece, umed- uscat etc. Pamantul il vedea in forma de cilindru asezat in centrul lumii si nesprijinit de nimeni, iar soarele se roteste in jurul Pamantului. Al treilea reprezentant al scolii de Milet a fost Anaximede (585-525). Critica pe Anaximandru Cum poate sa apara lumea dintr-o substanta nevazita ? Pentru el substanta primara este aerul, sursa intregii vieti. De miscarea aerului depinde viata si existanta lumii. Anaximede enunta doua caracteristici ale aerului: condensarea si rarifierea ( dilatarea ). Dupa el la condensarea aerului apar lucrurile solide, iar la rarifiere lucrurile lichide si gazoase. Pentru acest filosof Pamantul este plat ca o masa si se sprijina pe aer. Corpurile ceresti se rotesc in jurul Pamantului. Concluzii: 1. Este o invatatura filosofica naiva, materialista. 2. Este invatatura monista, deoare explica lumea printr-un singur principiu. 3. Este o invatatura filosofica hilozoista ( trad. "hile-substanta" "zoie-viata" ) deoarece substanta primara este insufletita. Filosofia lui Pitagora Pitagora ( 580-500 ) a inaugurat o noua directie in gandirea filosofica. A fost filosof, matematician, astronom. Pitagora prin invatatura sa a facut incercarea de a aplica teoria numerelor, la realitate. Dupa el principiul unic si substratul intregii lumi este numarul care desemneaza armonia ce se stabileste intre lucruri. Numarul este atat esenta cat si legea existentei, este materia si sensul cosmosului. La Pitagora in toate numerele apare nr. 1. La el Unul este unitate, par si impar - formeaza unitatea, iar unitatea formeaza numarul. Aristotel ne relateaza ca Pitagoreicii atribuiau tuturor lucrurilor si proceselor numere concrete. Spre exemplu: 5 - era casatoria 3( barbatul ) , 2 (femeia) , 7- nr. favorabil. Nr. 10 era un nr. sacru, care era suma (1+2+3+4) simboliza perfectiunea, desavarsirea si coincidea cu univerul. In Grecia Antica au existat doua puncte de vedere, referitor la miscarea schimbare si devenire. 1. Primul este punctul de vedere dinamic, sustinut de Heraclit, care spunea ca natura este in miscare , schimbare, vesnica transformare. 2. Al doilea este punctul de vedere static sustinut din scoala din Eleea, care spunea ca realitatea adevarata nu este miscare sau schimbare.

Filosofia lui Heraclit In filosofie este foarte importanta notiunea de miscare, deoarece anume ea ne permite sa vedem de ce realitatea este tot timpul alta. De ce exista cicluri in schimbare, ce lucrurile apar si dispar.

11

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Primul care a pus in discutie aceasta problema a fost Heraclit din Efes ( 540-470 ). Filosofia lui Heraclit este una monista si hilozoista. El considera ca lumea nu a fost creata, dar a existat intotdeauna. Deci a negat ceea ce spunea scoala de Milet. Substanta primara la el este focul, insa focul nu este atat substanta cat miscare. Din foc a aparut lumea in ansamblu si toate lucrurile. Dupa el focul ca substanta este in vesnica micare si schimbare, transformare. Maxima sa "pantarey" - ( in trad. totul curge ), ziua devine noapte, noaptea zi etc. Heraclit spunea ca si universul este in foc vesnic vii, care pe masura se aprinde sau se stinge. In rezultatul acestei lucrile apar si dispar. Miscarea spune Heraclit nu se petrece haotic ci este ordonata si armonioasa, care asculta de o lege universala numita "Logos" sau ratiunea universala. Dupa Heraclit izvorul miscarii este lupta contrariilor. Orice lucru, orice stare trece in contrariul sau. In fiecare lucru exista doua parti opuse. Fiecare parte traieste datorita existentii contrariului sau. Astfel intru-cat totul schimbandu-se neintrerupt se innoieste, nu poti intra de doua ori in aceeasi apa curgatoare, a doua oara va curge alta apa. Dupa Heraclit sufletele sunt si ele foc, caldura din noi este scanteia. Heraclit era convins ca somnul, trezia si moartea tin de gradul de inflacarare a sufletului. Concluzie: Datorita ideilor promovate, a pus bazele dialecticii, el a fost un dialectician. Logusul la el este dialectica.

Scoala din Eleea


Poarta denumirea de orasul Eleea, azi Velia, o colonie greaca din sudul Italiei. A activat in sec. VII-V i.Hr. Reprezentantii principali au fost Xenofan, Parmenide, Zenon. Invatatura eliatilor este un pas nou in gandirea filosfica greaca. La milisieni substanta era fizica, la pitagoreici era matematica, iar la eliati ea este de acum filosofica, deoarece reprezinta existenta. Se poate spune ca filosofia greaca ca formare a ei ia sfarsit in scoala eleatilor, deoarece anume acolo protofilosofia devine filosofie. Acordul de baza al eleatilor in gandirea umana consta in formularea notiunii de fiinta. Invatatura eleatilor este opusa invataturii lui Heraclit, deoarece eleatii se straduiau sa determine doar ceea ce este constant, nemiscator si neschimbator. Eleatii sustineau, ca de fapt miscare nu exista. Dupa ei miscarea exista doar in neant. Eleatii au inaintat doua notiuni noi: de fiinta si de neant. Conform acestei invataturi susbstanta primordiala a lumii poate fi determinata doar daca este lipsita de orice calitati si nu contine decat unitatea abstracta ( logica ) a lumii, in forma de Fiinta pura. Principalul reprezentant al scolii din Eleea a fost Parmenide (540-450 i.Hr.). Invatatura sa este compusa din doua parti. 1. Calea adevarului - bazata pe ratiune, care-i da omului cunostinte adevarate despre lume; 2. Calea opiniei - bazata pe simturi, care-i da omului cunostinte iluzorii despre lume. Teza centrala a acesti invataturi este identitatea dintre gandire si existenta. Aceasta teza este formulata in felul urmator "E tot una a fi si a gandi". Parmenide in locul notiunii de Dumnezeu introduce notiunea de Fiinta, care este de acum una filosofica si nu religioasa. Dupa Parmenide fiinta nu este data in organele senzoriale, ea nu este vazuta, auzita, pipaita, dar a Fiinta poate fi inteleasa cu ajutorul ratiunii. Alta facultate a Fiintei este existenta. Dupa Parmenide "Fiinta exista, iar neantul nu". Dupa el neantul nu poate fi inteles cu ajutorul ratiunii; nu poate fi obiect al gandirii umane. La Parmenide Fiinta are urmatoarele caracteristici: 1. Nu este in miscare, schimbare

12

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

2. Nu este multipla 3. Nu are inceput si sfarsit 4. Este unitara, eterna La Parmenide Fiinta este identica substantei. Negarea miscarii il face pe Parmenide intemeietorul metafizicii. Concluzii: Important pentru scoala din Eleea este ideia divizarii gandirii in: 1. Gandire rationala, care da omului cunostinte adevarate despre lume 2. Gandire bazata pe simturi, care da omului cunostinte iluzorii si contradictorii despre lume. Invatatura atomista. Leucip i Democrit Astfel in gandirea filosofica greaca prin invatatura lui Heraclit si a scolii din Eleea s-a creat o situatie contradictorii: daca Heraclit sustinea ca lumea este intr-o vesnica miscare si schimbare, apoi prin scoala din Eleea - lumea este statica, nemiscatoare. Aceasta situati contradictorie si-a gasit rezolvare in invatatura atomista a lui Leucip si Democrit. Fondatorul atomismului a fost Leucip. Admite atat multiplicitatea lumii cat si miscarea. In viziunea sa substanta primordiala nu este unica ci multipla, deoarece toate lucrurile sunt alcatuite din atomi. Leucip a introdus in circuitul stiintific 3 notiuni noi. 1. Vidul absolut 2. Miscarea atomilor in acest vid 3. Necesitatea mecanica Ideile lui Leucip au fost dezvoltate de discipolul sau Democrit (460-370 i.Hr. ). S-a nascut inorasul Abdera in nordul Greciei, intr-o familie nobila de negustori bogati. Democrit afirma ca alaturi de existenta exista si nonexistenta in forma de gol. Existenta la randul ei nu este unitara, ci multipla, care este alcatuita din atomi, care se misca in spatiul gol. Atomii ( "a" - negare, "tomos"-divizare) sunt indivizibili, invariabili adica absolut constanti, nu se pot incalzi si nu se pot raci, nu pot fi umezi sau uscati, albi sau negri. Rezulta ca atomii sunt lipsiti de orici calitati. Atomii nu apar si nu dispar. Ei sunt eterni si in continua miscare. Atomii se deosebesc intre ei prin: forma, greutate, marime, prin ordinea in legatura data. Si prin pozitia in aceasta legatura. Astfel dupa Democrit toate lucrurile sunt alcatuite din atomi asa precum cuvintele sunt alcatuite din litere Aparitia si disparitia atomilor se datoreaza agregarii si dezagregarii lor. Principiul lui Democrit se numeste principiul mecanicismului determinat, deoarece tot ce exista apare si dispare prin miscarea atomilor, prin mecanica lor. Dupa Democrit nu numai lucrurile materiale, dar si cele nemateriale, precum este sufletul sunt alcatuite din atomi. Atomii sufletului la Democrit sunt sferici si mai mobili. La Democrit sufletul nu este vesnic ci muritor. El moare odata cu corpul. Moartea sufletului este o dezintegrare a atomilor. Democrit afirma ca lucrurile ( obiectele ) au o existenta obiectiva, pe cand calitatile lor ca sunet, gust, miros, culoare nu exista in realitate. Acestea depind de senzatiile umane, de felul nostru de a percepe miscarea atomilor.

13

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Cocluzie: datorita ideilor promovate Democrit este considerat intemeietorul materialismului.

Scoala sofistilor
Perioada sofistilor est una importanta in filosofia greaca. Ideile sofistilor au dominat gandirea filosofica si stiintifica antica, mai mult de un secol. Cu sofistii se termina perioada preclasica. Invatatura sofistilor reorienteaza gandirea umana de la cunoasterea lumii, la problemele filosofice ale omului. Sofistii abordeaza problema cunoasterei. Ei au elaborat o invatatura despre cunoastere, in care asemenea cunostinte ca adevar si eroare, bine si rau, drept si nedrept nu au o valoare obiectiva ci subiectiva si relativa. Sofistii au fost primii invataturi de filosofie. Nu au fost organizati in scoli ci activau independent. Erau oameni iluminati ai epocii, cu cunostinte in diferite domenii. Sofistii au facut incercarea de educa tineretul si in primul rand de a-i invata arta de a convinge - retorica. Acestia invatau tineretul, dar numai pentru bani. Din acest motiv su fost criticati de Socrate si Platon, care i-au numit "negustori de intelepciune". Pentu sofisti nu exista un adevar absolut. Dupa ei orice pozitie slaba, poate fi transformata in una puternica. Orice adevar poate fi transformat intr-un fals si invers. Si aceasta pentru a castiga. Sofistii de fapt luptau impotriva adevarului stiintific. Principalii sofisti au fost: Protagoras, Gorigas. Protagoras a fost o personalitate de prima marime. Cel mai cunoscut sofist. Acesta a fondat un punct de vedere sceptic referitor la posibilitatea omului de a cunoaste. In acest scop el a folosit teza lui Heraclit "Pantarey". Dupa Protagoras nu exista un adevar absolut, exista doar opinii. Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii. Oamenii diferit percep lumea inconjuratoare, in dependenta atat de starea obiectului cunoasterei, cat si a subiectului cunoasterei. Subiectul cunoasterei este in permanenta schimbare, deci si senzatiile noastre nu sunt constante. Oamenii diferit percep lumea. De aceea adevarul este acel pe care il percepe fiecare, adica el este unul subiectiv. Obiectul cunoasterei este si el in schimbare, deoarece lumea materiala este in vesnica schimbare. In tratatul asupra fiintei Protagoras spune " Toate cunostintele noastre vin de la senzatii, iar senzatia variaza de la individ la individ. Deci omul este masura tuturor lucrurilor". Celebrul aforism " Omul este masura tuturor lucrurilor " - constitue teza principala a invataturii lui Protagoras. Prin aceasta teza filosoful comunica convingerea ca procesul cunoasterei este un act subiectiv si nu poate prezenta un adevar absolut, valabil pentru toti oamenii. Concluzie: Asadar invatatura sofistilor reprezinta adevarul ca ceva individual ce depind de simturile fiecarui om in parte. Ideea progresista a acestei invataturi este ideea ca temelia tuturor cunostintelor sunt simturile. Aceasta este o invatatura relativista si subiectivista despre cunoastere. 3. Perioada clasica In perioada clasica a filosofiei grecesti au activat trei ganditori: Socrate, Platon, Aristotel. Socrate (470-399) s-a nascut la atena intr-o familie in care tatal era sculptor, iar mama moasa. Socrate este intemeietorul ontologiei umane. In centrul filosofiei sale este pus omul. Socrate este rivalul sofistilor. Considera ca invatatura acestora despre adevar nu este buna. Dupa parerea lui exista un adevar absolut si el trebuie cunoscut. Cunoasterea la Socrate este gandul, notiunea despre general. Socrate

14

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

considera ca adevarul nu se gaseste in lucruri, ci in concepte. Dupa Socrate omul si invatatura sa morala reprezinta atitudinea lui fata de divinitate si de societate. Scopul invataturii lui Socrate este de a cunoaste adevarul moral. Calea cunoasterei adevarului moral este dialogul. In viziunea sa adevarul il are fiecare, dar el este ascuns undeva in sufletul omului, pe care il numeste "daimonion" si el trebuie scos la iveala prin intermediul dialogului. Metoda lui Socrate de cunoastere a adevarului moral este "maieutica", ce reprezinta modul logic de deducere a adevarului, este "arta mositului" , ce reprezinta relatia magistruelev. Aceasta metoda are urmatoarele componente: 1. Inductia - metoda de gandire, cu ajutorul careia, cunoasterea incepe de la particular spre general; 2. Notiunea - este cunoasterea despre ceva; 3. Definitia - operatie logica care detrmina semnele sau continutul unei notiuni; In dialogurile sale Socrate foloseste si metoda ironiei. El ii lua in deradere pe acei, care considerau ca cunosc totul, dar de fapt nu stiau adevarul. Socrate spunea "Eu stiu ca nu stiu nimic, dar altii nici atat nu stiu". Adevarul moral la Socrat reprezinta esenta omului. Adevarul moral se bazeaza pe virtutii. Virtutea este o cunoastere generala despre ceea ce este bine, necesar si frumoasa in relatiile dintre oameni. La Socrate virtutea este identica cu binele. Aceasta este marea idee a invataturii lui Socrate. Virtutea se obtine automat prin cunoastere " Cel virtuos este un invatat, iar cel vicios este un ignorant ". Principala virtute la Socrate este intelepciunea, din care deriva alte 4 virtuti. 1. Pietatea - virtute care il ajuta pe om sa cunoasca si sa iubeasca zeii; 2. Curajul - ii da omului cutezanta si vointa; 3. Dreptatea - il invata pe om cum sa se comporte fata de alti oameni; 4. Cumpatarea - ii da omului stapanire de sine si echilibru sufletesc. Astfel adevarul moral la Socrate este o cunoastinta generala acceptata de toti oamenii, odata si pentru totdeauna. Adevarul moral este insasi ratiunea pe care o au toti oamenii. Socrate spunea: " Toti oamenii sunt frati, sunt egali datorita aceleeasi ratiuni". "Nu a trai de mare pret, dar a trai cinstit". Platon (427-347) s-a nascut intr-o familie nobila de mare aristocrati. A primit o educatie aleasa in poezia greaca, in literatura si muzica. A fost elevul lui Socrate. In anul 387 a intemeiat scoala filosofica Academia, care a existat circa 915 ani. Platon este idealist. Conform invataturii sale adevarata realitate o constituie ideile, care se afla intr-o lume in afara timpului si spatiului. Platon considera ca adevarul se gaseste in idei. Nu lucrurile, nu opiniile descriu adevarul, ci ideile. Temelia acestei invataturi este teoria ideilor. Astfel la Platon ideile sunt o cunoastinta generala, rationala care are o existenta obiectiva, adica ideea exista independent de om, exista in sine si pentru sine. Ideea exista intr-o lume deosebita, intro lume supranaturala. Platon evidentiaza existenta a doua lumi: 1. Lumea ideilor - care este o lume eterna, imuabila, perfecta, desavarsita, absoluta, in afara timputlui si spatiului. 2. Lumea lucrurilor - care este o lume a simturilor, nedesavarsita, schimbatoare si trecatoare. Aceasta lume este numai o copie, un produs al lumii ideilor. In lumea lucrurilor exista atatea lucruri cate idei sunt in lumea ideilor. Ideile din lumea ideilor constitue un sistem ierarhic in care, cea mai desavarsita idee este ideea de bine suprem. La Platon binele suprem este principiul tuturor lucrurilor, este temelia

15

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

existentei si el este transcedental. Binele suprem este in acelasi timp si demiurgul ( creatorul lumii ). Un alt aspect al filosofiei lui Platon este invatatura sa despre cunoastere si despre suflet. La Platon cunoasterea are doua niveluri: 1. Nivel senzorial - in rezultat primim cunoastinte, care pot fi numite opinii. Aceste cunostinte se acumuleaza prin doua cai: A. Calea conjectiva - pareri bazate pe presupuneri B. Calea credintei - cunoastintele le primim de la invator Dupa Platon au mari neajunsuri. Ele nu sunt absolute, generale, ci relative si indoielnice 2. Nivel intelectual - primim cunoastinte stiintifice. Se acumuleaza prin doua metode A. Rationamentul - metoda care se foloseste in logica si matematica, cand gandurile reiese unul din altul B. Intuitia - cunoasterea directa. Platon o considera cel mai inalt nivel de cunoastere. Cunoasterea adevarului dupa Platon este o "reamintire" a ideilor. Platon sustinea ca omul cunoaste ideile, datorita faptului ca sufletul sau le-ar fi contemplat candva intr-o viata interioara, in lumea ideilor. Referitor la suflet, invatatura lui Platon afirma ca sufletul este nematerial, este vesnic si nemuritor. Pana a se uni cu trupul sufletul s-a aflat in lumea ideilor. In foc sufletul se afla ca intr-o temnita. La moartea corpului sufletul se intoarce in lumea ideilor, devenind liber. Platon afirma ca exista suflet universal, care da miscare cosmosului si suflete de stele, oameni, animale, plante care pun in miscare corpurile corespunzatoare lor. La Platon sufletul are urmatoarele componente. 1. Ratiunea - care este elementul divin. 2. Curajul - o calitate a sufletului 3. Vointa - o activitate cugetata si constienta In baza invataturii despre suflet Platon a elaborat teoria "statului ideal". In acest stat trebuie sa existe urmatoarele categorii sociale: 1. Carmuitorii - care trebuie sa fie filozofi 2. Militarii - aparatorii statului mai dezvoltat curajul 3. Oamenii liberi - mai dezvoltata vointa. Concluzie: Datorita ideilor promovate Platon este considerat intemeietorul curentului idealist in filosofie, deoarece ideea reprezinta principiul lumii. Idealismul lui Platon este un idealism obiectiv. Aristotel (384-322) s-a nascut in orasul Stagira, nordul Greciei, intr-o familie de medici. La varsta de 20 de ani vine in Atena si intra in Academia lui Platon. In 335 intemeiaza propria scoala filosofica , numita Lyceum. Acesta este considerat intemeietorul "rationalismului". Aristotel a elaborat o invatatura despre lumea reala in care traieste omul. El a inteles ca teoria ideilor a lui Platon, nu poate sa explice existenta. A incercat sa uneasca aceste doua lumi separate de Platon. Astfel Aristotel critica teoria ideilor a lui Platon si deci si filosofia acestuia. Aristotel spunea "Platon mi-e prieten, dar adevarul imi este mai scump" Aristotel este primul ganditor care face o clasificare a stiintelor.El evidentiaza 3 tipuri de stiinte. 1. Stiinte teoretice - matematica, fizica, metafizica sau filosofia. 2. Stiinte practice - economia, politica, etica 3. Stiinte poetice - arta, poezia, retorica. Filosofia dupa Aristotel este stiinte despre principiile fundamentale ale existentei. Aristotel determina 4 cauze universale ale tuturor lucrurilor 1. Cauza materiala - materia sau substratul lucrului 2. Cauza formala - legea sau tiparul care determina dezvoltarea. 3. Cauza miscatoare - initiatorul sau agentul procesului

16

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

4. Cauza finala - este rezultatul lucrului, scopul final. Ultimile trei cauze alcatuiesc un singur principiu universal si anume Forma. La Aristotel Forma este ceea ce este ideal. Astfel filosofia lui Aristotel se intemeiaza pe doua principii. 1. Materia primara ( fara forma ) 2. Forma pura ( fara materie ) Materia primara desemneaza elementul pasiv al lumii, iar forma pura desemneaza elementul activ al lumii. Forma pura se identifica cu Demiurgul, dar nu ca creator al lumii, ci ca ordonator al acesteia, deoarece materia primordiala este vesnica si nu a fost creata de nimeni. Aristotel este considerat intemeietorul Logicii, ca stiinta despre formele, regulele si legile gandirii corecte. Lucrarile de logica sunt cunoscute sub numele de Organon. Kant spunea " De la Aristotel incoace nu s-a mai adaugat nimic nou. Aristotel a elaborat 3 legi ale gandirii logice. 1. Legea noncontradictiei - intr-un sistem de gandire din doua afirmatii, relativ separate, nu pot fi ambele adevarate, in acelasi timp si sub acelasi raport. 2. Legea identitatii - care face ca o cunostinta, un lucru sa fie absolut identic cu un altul, adica identificarea unor cunostinte din altele deja cunoscute. 3. Legea tertului exclus - intr-un sistem de gandire, din doua afirmatii cand unul afirma, iar altul neaga, unul este neaparat adevarat. A treia posibilitate nu exista. Dupa Aristotel cunoasterea incepe cu simturile, dar se temrina cu formele logice ale acestora, numite categorii filosofice, care sunt 10 la numar: 1. Cantitatea 2. Calitatea 3. Substanta 4. Pozitia 5. Timpul 6. Locul 7. Relatia S. Actiunea 9. Pasiunea 10. Averea Forma logica principala a cunoasterei adevarate, dupa Aristotel este xilogismul, ca metoda de deducerea a noi cunoastinte din altele deja stabilite. Cea mai simpla forma de xilogism este alcatuita din trei propozitii, din care doua sunt premisele, iar una este concluzia. De exemplu: " Toti oamenii sunt muritori, Socrate este om, deci socrate este muritor". Un alt aspect al filosofiei lui Aristotel este invatatura sa despre suflet. In lucrarea " Despre suflet " Aristotel caracterizeaza sufletul, ca fiind o intelekye ( trad. "act" ) a corpului. Sufletul este caracterizat ca forma si forta corpului. Aristotel evidentiaza trei tipuri de suflete: 1. Suflet vegetativ - caracteristic plantelor; 2. Suflet senzitiv - caracteristic animalelor; 3. Suflet rational - caracteristic oamenilor. A. Intelect pasiv - care exista impreuna cu corpul

17

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

B. Intelect activ - care exista inafara corpului In lucrarile despre natura Aristotel incearca sa termine locul situarii sufletului, pe care il considera in inima. De la el vine caldura sangelui, care se raceste in creier si alimenteaza suflarea vietii organismului. Aristotel e elaborat o invatatura colosala despre suflet, dar nu mentioneaza nicio data categoric daca sufletul este muritor sau nemuritor. Concluzie: Astfel filosofia lui Aristotel reprezinta apogeul filosofiei greciei antice. Se pare ca intreaga viata filosofica a Greciei s-a concentrat in operele lui Aristotel. Filosofia sa a exercitat o influenta majora atat asupra gandirii filosofice din perioada sa, cat si asupra filosofiei medievale, moderne, precum si a filosofiei arabe. 4. Filosofia in perioada postclasica. Perioada postclasica a filosofiei grecesti este cea mai lunga si cuprinde secolul IV i.Hr. - sec VI d.Hr. Se caracterizeaza prin criza sistemului sclavagist si declinul Greciei Antice care s-a rasfrant si asupra filosofiei. Filosofia in aceasta perioada nu mai este atat de profunda ca in perioada clasica. In aceast perioada filosofia din national greceasca devine una cosmopolita. In perioada postclasica au existat doua categorii de invataturi filosofice: l. Invataturi filosofice morale - epicurismul, stoicismul, scepticismul, eclectismul. 2. Invaturi filosofice religioase - neopitagorismul, neoplatonismul. In perioada data problema centrala a filosofiei era problema fericirii omului. Invataturile filosofice din prima categorie considerau ca fericirea omului consta in a cunoaste legile naturii si eliberarea de sub influenta acestor legi. Invataturile filosofice din a doua categorie, incercau sa lamureasca fericirea prin intermediul credintei in divinitate, considerand ca fericirea nu poate fi atinsa fara ajutorul divinitatii.

Tema: Filosofia medievala


1. Caracteristica generala 2. Perioada patristica: Invatatura lui Aurelius Augustinus 3. Perioada scolastica: Invatatura lui Toma dAquino 1. Caracteristica generala Evul mediu in filosofie se admite ca incepe cu sec. V si dureaza cca 1000 de ani. De obicei formarea filosofiei medievale este legata de caderea imperiului roman de apus in anul 476. Totodata mentionam ca crearea unei culturi spirituale medievale a unui nou tip de credinta religioasa si deveniri filosofica este datata cu sec. I-IV. Acest proces este reprezentat de cateva invataturi precum: 1. Neopitagorismul - reinvie mistica greceasca a numerelor. Ideea centrala fiind credinta intr-o singura divinitate si in minuni. 2. Invatatura lui Filon din Alexandria - care a influentat noua religie prin intermediul notiunii de logos. Dupa Filon logosul ca ratiune suprema este in divinitate si este insasi divinitatea. 3. Neoplatonismul - care a elaborat o structura ierarhica a lumii conform careia divinitatea este fiinta suprema din care emana treptat ratiunea, sufletul si natura. 4. Stoicismul - care a influentat noua religie prin ideea existentei soartei umane, precum ca soarta este data de Dumnezeu si ea nu poate fi schimbata.

18

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

In anul 313 Constantin cel Mare, imparatul Romei, la Milano a emis un edict de toleranta, prin care s-a oficializat crestinismul. Toate invataturile filosofice antice, incep a fi interzise. In anul 529 Imparatul Bizantin Iustinian printr-un decret a interzis toate aceste invataturi. Pentru intemeierea definitiva a crestinismului era necesar de a impaca filosofia cu religia in scopul de a dovedi ca noua relgie este o superstitie, ci este o invatatura a lui Dumnezeu, adica teologie. Pe parcursul intregii perioada unicul obiect al cunoasterei, a fost declarat Dumnezeu. De aceea gandirea filosofica are un caracter teocentrist. Intemeietorul teologiei crestine este considerat Origenes din Alexandria (185-254). Sub influenta lui Filon, Origenes a incercat sa inlature divergentele dintre Dumnezeul vechiului testament si noului testament. Dupa Origenes, Dumnezeu este unul si el a creat lume din nimic, deoarece vointa si puterea lui sunt nelimitate. Dumnezeu este creatorul de legi ( dupa vechiul Testament ) dar totodata Dumnezeu este si tatal lui Iisus Hristos ( dupa noul Testament ). Dumnezeu este spirit, este duh adica este mai presus de existenta si intelegerea rationala. Filosofia crestina se intemeiaza prin doua principii: 1. Principiul creatiunii - care spune ca Dumnezeu este creatorul lumii. Dumnezeu este inafara naturii, adica apare in postura de transcendental. 2. Principiul revelaiei - care ne spune ca Dumnezeu il ajuta pe om sa descopere lumea inconjuratoare. Filosofia in aceasta perioada devine o slujnica a teologiei. Ea este in deservirea bisericii, adica explica pe cat este posibil rational adevarurile bibliei. In aceasta perioada religia a dominat stiinta, cultura, arta. Filosofia medievala se divizeaza in doua perioade: 1. Perioada patristica - sec. I- VIII. Este perioada elaborarii si adoptarii primelor dogme crestine. 2. Perioada scolastica - sec. IX- XVI. Perioada aparitiei pe langa biserici si manastiri a primelor scoli in care se predau dogmele crestine. Daca in prima perioada filosofia si religia se aflau la acelasi nivel, atunci in perioada a doua filosofia devine o servitoare a teologiei. 2. Perioada patristica: Invatatura lui Aurelius Augustinus. Patristica este invatatura parintilor bisericii. Este o doctrina filosofico-teologica prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin. Cel mai important reprezentant al patristicii este teologul roman Aurelius Augustinus (354-430). Augustinus a elaborat o invatatura indreptata impotriva scepticismului si ca avea drept scop cunoasterea adevarului absolut. Dupa Augustin adevarul rational intotdeauna presupe credinta, iar credinta duce intodeauna la ratiune. Astfel dupa Augustin credinta nu este impotriva ratiunii, ci este suprarationala. Deviza lui Augustin este "Cred pentru ca sa pot intelege". In scopul cunoasterei adevarului absolut Augustin foloseste metoda filosofica a indoielii. Prin aceasta metoda el determina un prim adevar neindoielnic - existenta sufletului, din care deduce adevarul absolut existenta lui Dumnezeu. Astfel Dumnezeu este adevarul absolut, este izvorul adevarului din noi, este principiul binelui si temelia existentei. Existenta este lumea creata de Dumnezeu, iar opusa acesti lumi este non existenta, care este izvorul raului. Punand problema existentei lui Dumnezeu Augustin afirma ca Dumnezeu este imaterial, este spirit, dar este si o personalitate. Dumnezeu exista in 3 hipostaze, dar are aceesi esenta. 1. Dumnezeu Tata - care Creatorul

19

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

2. Dumnezeu Fiul - Iisus Hristos sau Cuvantul lui Dumnezeu 3. Dumnezeu Sfantul Duh - iubire. Dupa Augustin in Dumnezeu se gasesc ideile eterne cu care a creat lumea. Aceste idei eterne alcatuiesc logosul, adica cuvantul lui Dumnezeu. In Evanghelia dupa Ioan se spune " La inceput a fost cuvantul, cuvantul a fost cu Dumnezeu si cuvantul a fost Dumnezeu" La Augustin sufletul este cu totul nematerial, el este creat de Dumnezeu la momentul nasterei corpului. Sufletul este nemuritor, deoarece el se impartaseste din ratiune divina. Un aspect al invataturii lui Augustin este problema fericirii. Spre deosebire de invataturile antice, care considerau ca fericirea depinde de fiecare om in parte, de activitatea lui, de intelegerea realitatii, Augustin considera ca fericirea umana depinde de vointa lui Dumnezeu. El spunea "Fericirea nu este in mainele noastre, ea este in mainele lui Dumnezeu, daca il iubim pe Dumnezeu suntem fericiti, iar daca ne iubim pe noi, vom fi pacatosi si nefericiti". Dupa Augustin viata pamanteasca a omului este numai o pregatire, prin credinta, prin rugaciune, contemplare, dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, pentru o trecere ulterioara in lumea de apoi, unde si esto adevarata fericire. Datorita invataturii elaborate si promovate, biserica catolica la canonizat sub numele de Sfantul Augustin. 3. Perioada scolastica: Invatatura lui Toma dAquino O alta problema a filosofiei medievale este relatia dintre filosofie si teologie. Se considera ca religia este mai superioara decat filosofia deoarece, adevarul religios este adevarul lui Dumnezeu, pe cand adevarul filosofic este adevarul omului, care nu poate avea cunoastinte egale cu cele a lui Dumnezeu. Scopul urmarit de filosofia scolatica era impacarea religiei cu filosofia. Un rol de seama in aceasta directie l-a avut teologul calugarul dominican Toma d'Aquino (1225-1274). Invatatura lui Toma este o interpretare teologica, a filosofiei lui Aristotel. Ideea centrala a acestei invataturi este raportul dintre religie si filosofie. Aceasta idee se formuleaza in felul urmator "Ceea ce este dovedit cu ajutorul ratiunii, nu are nevoie sa fie crezut; Credinta apare numai acolo unde ratiunea nu ajunge" In invatatura lui Toma obiectul principal al cunoasterei este declarat Dumnezeu. El afirma a cunoaste adevarul inseamna a-l cunoaste pe Dumenezeu. Toma incearca sa argumenteze rational existenta lui Dumnezeu, aducand 5 dovezi. 1. Trebuia sa existe prima motor; 2. Trebuie sa existe prima cauza; 3. Nimic in lume nu e intamplator si este necesara o substanta absolut trebuincioasa. 4. Trebuie sa existe o fiinta perfecta 5. Existenta rationalului in natura. Dupa Toma omul este unitatea substantiala dintre trup si suflet. Sufletul este forma si forta trupului. Toma evidentiaza 3 tipuri de suflet. 1. Suflet vegetativ 2. Suflet senzitiv 3. Suflet rational. In anul 1879 simtul lui d'Aquino a fost declarat de Papa de la Roma ca filosofie oficiala a catolicismului.

20

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Tema: Filosofia in epoca renasterii


1. Caracteristica generala 2. Filosofia naturii 1. Caracteristica generala Dupa evul mediu urmeaza o noua perioada in istoria gandirii umane, numita de istorici: Renastere. Termenul renastere este de origine italiana si franceza. Epoca renasterii cuprinde doua secole si jumatate ( sec. XVI-XVn ) de la umanismul timpurii, de la sfarsitul secolului XIV si pana la filosofia naturii de la inceputul sec. XVII. Renasterea manifestata la inceput in Italia s-a raspandit mai apoi in Franta, Anglia, Germania, Tarile de Jos, mai apoi in Cehia, Polonia, Ungaria si Tarile Romane. Renasterea incepe cu o reinnoire spirituala, cu o reinviere a stiintei si culturii antice, indeosebi, a celei elene. Se spune ca Evul Mediu a fost o noapte intunecoasa de o mie de ani in care era negata stiinta, gandirea libera. Renasterea a dat posibilitatea omului la o gandire libera. Prin esenta sa Renasterea reprezinta o cultura a perioadei de trecere de la epoca medievala, la cea moderna. Filosoful german G. Hegel mentiona ca renasterea este o etapa finala a filosofiei evului mediu. In epoca renasterii se incepe procesul de libertate fata de autoritatile bisericesti, libertatea in stiinta, in arta si in viata morala. Viata pamanteasca a omului incepe a fi pretuita ca un bun, ca o valoare si nu ca o pregatire pentru viata de apoi. In toata perioada renasterii problematicii medievale si anume raportul dintre existenta lui Dumnezeu si lume i se da un nou sens: Dumnezeu este considerat ca Creator al naturii, dar alaturi de Dumnezeu este pus si omul, ca parte componenta a naturii. Astfel in epoca medievala Dumnezeu este spirit si traieste dincolo de natura, in epoca renasterii si Dumnezeu si omul se gasesc in aceeasi lume. In atentia filosofiei renascentiste se afla viata pamanteasca a omului. Omul este tratat cu preponderenta, conform destinatiei lui lumesti. In toate scrierile umaniste, in arta, sculptura, pictura cel mai de pret este omul, iar in el gandirea si sufletul sau. Insa in cultura renasterii nu se gaseste manifestarea de lupta impotriva religiei crestine, ci este o lupta impotriva autoritatilor bisericesti, impotriva tiraniei teocratice. Acest fapt este reprezentat de o larga miscare social-religioasa care a fost numita Reforma sau protestantism. Rezultatul acestei miscari a fost aparitia unei noi ramuri a crestinismului-protestantismul. O alta trasatura caracteristica Renasterii este emanciparea stiintei de religie. In rezultat se formeaza o noua stiinta despre natura, in care obiectul principal al cunoasterii este natura obiectiva, iar metodele sunt cercetarea rationala si observatia. Urmatoarea trasatura a renasterii este reactualizarea vechilor invataturi filosofice precum epicurismul, stoicismul, scepticismul si neoplatonismul. Principala trasatura a renasterii in filosofie este umanismul, adica in centrul gandirii este pus omul. Remarcam faptul ca in epoca renasterii religia a jucat si ea un rol hotarator, daca la inceput, biserica, tolera conceptieile umaniste, apoi incepand cu secolul XV are loc o confruntarea vehementa intre religie si filosofie. Rezultatul fiind aparitia "Codul cartilor interzise" si Inchizitia care a adus la mari pagube stiintei, gandirii libere si la vieti omenesti. 2. Filosofia naturii

21

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

Filosofia naturii este reprezentata de trei mari cercetatori si ganditori: N. Copernic, G. Bruno, G. Galilei. Nicolae Copernic (1473-1543) astronom polonez. Copernic este considerat intemeietorul sistemului heliocentric al lumii. Principala lucrare in care isi expune teoria este despre miscarile de rotatie a corpurilor ceresti, editata dupa moartea sa. In lucrare Copernic prin cautare observare si calcule matematice a demonstrat ca nu Soarele se roteste in jurul Pamantului, ci invers. Ideile centrale a teoriei sunt: 1. Pamantul nu este centrul nemiscat al lumii si forma lui este sferica. 2. Pamantul se roteste in jurul soarelui care si ocupa locul central in lume. 3. Pamantul se roteste in jurul axei sale prin care se explica alternarea zilei si a noptii. 4. Luna se roteste in jurul Pamantului fiind un satelit al Terrei. Sistemul heliocentric a lui Copernic a inlocuit vechiul sistem geocentric a lui Ptolemeu-Aristotel. Astfel teoria heliocentrica a lui Copernic a insemnat o revolutie in cunoasterea stiintifica a lumii, schimbnd punctul de referina al omului fata de univers. Totodata teoria a dovedit ca simurile deseori in inseala pe om, cand ii arata ca Soarele se roteste in jurul Pamantului. Sistemul heliocentric a devenit periculos pentru dogmatica crestina, deoarece ii submina bazele. Daca initial conceptia copernicana a fost primita de catre biserica ca o ipoteza, apoi mai tarziu cand ea prine radacini si punea in pericol conceptia geocentrica - este declarata ca o invatatura eretica, blamata, persecutata, iar lucrarealui Copernic a fost arsa pe rug. Giordana Bruno (1548-1600) filosof italian, cel mai mare ganditor al epocii renasterii. Filosofia sa constituie un panteism ( totul in Dumnezeu ), de natura materialista si ateista. Ideia centrala a invataturilor lui Bruno este ideia despre infinitatea lumii. Bruno considera ca lumea este infinita in spatiu si timp. Dupa Bruno numarul lumilor care exista dincolo de lumea pe care noi o vedem, este infinit, deoarece spatiul este infinit. Natura este Dumnezeul lucrului si precum El este infinit asa si universul este infinit si compus din lumi nenumarate. Bruno afirma ca aceste lumi sunt populate fiinte inteligibile. Dar in pofida faptului ca spatiul este infinit universul este unul spune Bruno, deoarece Dumnezeul este Unul. Dumnezeu este substanta lumii. El se afla in inima lumii si nu dincolo de ea, cum considera teologia scolastica. Dumnezeu este cauza permanenta creatoare a naturii, iar lumea este o natura a lui Dumnezeu nascuta si ordonata de El. Dumnezeu si in prezent este cauza, principiul si forma primordiala, care insufleteste aceasta lume si o misca din interior. Astfel Bruno il aduce pe Dumnezeu din lumea cealalta si il claseaza in lumea omului. Biserica a considerat aceasta invatatura ca eretica si Bruno a fost ars pe rug la 1 februarie 1600 in Roma. Galileo Galilei (1564-1642) este un filosof, astronom si fizician italian. Galieli a. Elaborat o invatatura despre natura, conform careia natura este asemenea unei carti deschise, scrisa cu cifre si figuri geometrice. Pentru a o cunoaste este necesar de a dezvalui armonia matematica, raporturile generale si legile care domnesc in natura. Galilei a fost preocupat de cerecetarea miscarii corpurilor ceresti. Prin metodele si experientele efectuate este considerat intemeietorul mecanicii moderne. Foarte important pentru stiinta si in lupta cu dogmele religioase sunt descoperilele astronomice ale lui Galilei. In anul 1610 cu ajutorul unui telescop construit de Galilei a facut urmatoarele descoperiri: 1. 4 sateliti ai planetei Jupiter. 2. Inelele lui Saturn

22

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101

3. Fazele planetelor Mercur si Venus asemanatiare cu ale lunii. 4. Constitutia pamanteasca a lunii. 5. Petele de pe Soare ca se misca si sunt schimbatoare Aceste descoperiri a lui Galilei au demonstrat stralucit teoria heliocentrica a lui Copernic. Privitor la conceptia despre lume Galilei considera ca universul este infinit, materia este vesnica, iar natura este unitara. Totul in univers se misca, totul se schimba, afirma Galilei. Concluzie: Astfel principala trasatura din epoca renasterii a fost trecerea de la modul religios de gandire la unul stiintific, dar aceasta a fost o trecere lenta.

Tema: Filosofia in epoca moderna 1. Caracteristica generala 2. Filosofia empirista. Francis Bacon 3. Filosofia rationalista. Rene Descartes
1. Caracterisica generala Cu secolul XVII incepe o noua perioada numita Epoca Moderna. Reprezinta epoca in care se instaureaza relatiile capitaliste, este epoca revolutiilor burgheze. Dezvolarea noii societati a generat transformari radicale in domeniile social, economic, politic, precum si in constiinta oamenilor. In fata gandirii filosofice sau pus noi probleme care necesitau rezolvare, precum: 1. Problema libertatii umane, tratata de multi filosofi. 2. Problema structurii statului, relatiile dintre puterile de stat. Anume rezolvarea acestor probleme a si deenit obiect de studiu pentru filosofii epocii moderne. Daca in epoca medievala filosofia era in alianta cu teologia, in renastere cu cultura si cunostintele umanitare, apoi in epoca moderna ea se sprijina pe stiinta. In epoca moderna filosofia are la baza colaborarea dintre metodele matematice si cercetarea expimentala a naturii. Ganditorii incercau sa elaboreze o temelie unica a cunoasterii stiintifice a lumii. De aceea interesul principal era indreptat in domeniul teoriei cunoasterei. Anume in acest domeniu au aparut doua mari conceptii filosofice: empirismul si rationalismul. Empirismul este un curent filosofic care considera ca unicul izvor de cunoastere stiintifica este experienta. Rationalismul este un curent filosofic care considera ca cunoastintele stiintifice isi au izvorul in activitatea rationala.

23

Chisinau 2012 Vadim urcan CIC1101