Constelatii Diamantine, Nr. 1 (29) /2013

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul IV, Nr. 1 (29)
Ianuarie 2013
Semneaz#:
Doina Dr#gu], George Filip,
Stelian Gombo[, Adrian Botez,
Janet Nic#, Iulian Chivu, Aurel
M. Buricea, Florin M#ce[anu,
Octavian Mihalcea, George
Popa, Cristian Petru B#lan,
Emil Bucure[teanu, Boris
Marian, Tudor-Cristian Gongu,
Nicolae Pogonaru, Geo
Galetaru, Vasile Menzel,
George Petrovai, Octavian
Lupu, Mihai {tirbu, Gheorghe
Lupa[cu, Gheorghe A. Stroia,
Nicolae B#la[a, Elena Olariu,
Gheorghe P#un, George Baciu,
Cornel Barboric#, Mihai
Batog-Bujeni]#, Patricia Lidia,
Dumitru Ichim, Corneliu
Florea, Gill Learner, Tania
Nicolescu, {tefan Radu
Mu[at, Corina Diamanta Lupu,
Geo C#lug#ru, Florica Gh.
Ceapoiou, Adalbert Gyuris,
Elena Buic#, Nichi Ursei,
Valentin Groza, Nelu Vasile,
Marinela Preoteasa.
Albrecht Drer - Mini care se roag
Doina Drgu(, Eminescu - Nationalul i
Universalul .........................................................p.3
George Filip, Versuri ....................................pp.4,5
Stelian Gomboy, Despre poetul, prozatorul i
publicistul Mihai Eminescu, n viziunea
Bisericii, despre raportarea sa la nvttura
cretin, precum i abordarea vietii i operei
sale din perspectiva credintei cretine ....pp.6-9
Adrian Botez, Conceptele de spirit i logos, n
poezia eminescian .................................pp.10-13
Janet Nic, O pinie, dou pinii .....................p.14
Iulian Chivu, Autoflagelarea elitist n
cultur ..............................................................p.15
Aurel M. Buricea, Crucea din muguri .......p.16
Florin Mceyanu, Albrecht Drer .................p.17
Octavian Mihalcea, n labirintul viselor ..pp.18,19
George Popa, Elegia postmodernistului ......p.19
Cristian Petru Blan, Versuri .......................p.20
Emil Bucureyteanu, Trandafirul ...................p.21
Boris Marian, Marile Absente ......................p.21
Tudor-Cristian Gongu, n Delt............pp.22,23
Nicolae Pogonaru, Versuri .............................p.23
Geo Galetaru, Versuri .....................................p.24
Vasile Menzel, Paravers .................................p.24
George Petrovai, Ivan Sergheevici Turgheniev
i ubicuitatea lui artistic ..................... pp.25-27
Octavian Lupu, Magia cuvintelor ce zmislesc
viata, dar pot i ucide ntr-o singur clip ..pp.28,29
Mihai $tirbu, Ion Creang i Tinca Vartic
......................................................................pp.30-32
Stelian Gomboy, Sfntul Nicodim de la
Tismana - Model al rugciunii lui Iisus n
lumea post-modern i impactul acesteia
asupra vietii secularizate de astzi .....pp.33-36
Gheorghe Lupaycu, Versuri ...........................p.37
Gheorghe A. Stroia, Versuri ...........................p.37
Nicolae Blaya, Despre jigodism, legi i ur
.......................................................................pp.38,39
Elena Olariu, Versuri ......................................p.39
Gh. Pun, George Baciu, cu gndu-n carte ..p.40
George Baciu, Versuri .....................................p.40
Cornel Barboric, Fragilitatea crengii de cire
......................................................................pp.41,42
Mihai Batog-Bujeni(, Castelele de cletar ale
lui Harry Ross ...................................................p.43
Patricia Lidia, Versuri .....................................p.44
Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.44
Corneliu Florea, Universitatea s-a scremut i a
ieit un oricel ...........................................pp.45,46
Gill Learner, Versuri .......................................p.47
Tania Nicolescu, Filmul noptii nc nesfrite
.......................................................................pp.48,49
$tefan Radu Muyat, Poezii pentru copii.......p.50
Corina Diamanta Lupu, Iat Anul Nou s-a
apropiat din ceeer ..........................................p.51
Geo Clugru, Fantastica aventur a
descoperirii sinelui ..................................pp.52,33
Florica Gh. Ceapoiu, Versuri ..........................p.53
Adalbert Gyuris, Lumini diafane ..................p.54
Marina Glodici, Despre azi i mine ............p.54
Elena Buic, Cipru, corol de lumin vie -
punte ctre eternitate .....................................p.55
Nichi Ursei, Constelatii epigramatice ........p.56
Valentin Groza, Constelatii epigramatice ..p.57
Nelu Vasile, Constelatii rebusiste ................p.58
Parabola Minilor lui Drer ....................p.60
2
Anul IV, nr. 1(29)/2013 Constela\ii diamantine
Sumar
Constela\ii diamantine
Ilustra(ia revistei: Albrecht Drer
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Redactor literar:
BAKI YMERI
Redactor artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/doina_dragut
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Doina DR~GU}
Voi fi, poate, si eu, tributar
conceptiei dup care, vorba lui
Arghezi, pentru a fi universal,
trebuie s fii national. Arghezi
se referea, n conferinta sa din
1943, de la Ateneul romn, la
nimeni altul dect Eminescu.
Sunt popoare care si
revendic atributul de poet
national pentru unul sau altul
dintre exponentii spiritului
locului; sunt si altele care nu si
pot revendica acest titlu;
orgoliu? megalomanie?
complex de inferioritate?
Englezii au, pe lng alte valori,
un autor incontestabil:
Shakespeare. Poet si drama-
turg. Italienii nu stiu s aleag
ntre Dante Alighieri, cu a sa
Divina comedia, si
Francesco Petrarca, cu al su
Il canzoniere. Nemtii l au pe
Goethe (desi nici prietenul su,
Schiller, nu este mai prejos);
nordicii se laud cu povestile
lor despre vikingi si cu saga-
urile lor (finlandezii, cu
kalevala); lusitanii, cu
Fernando Pessoa; srbii, cu
Ivo Andrici; albanezii se laud
cu prozatorul Ismail Kadare;
ungurii, cu Petf Sandor;
polonezii, cu marele romancier
Eminescu
Na]ionalul [i Universalul
Eminescu
Na]ionalul [i Universalul
Sienkiewich si cu Cseslaw
Milosz (laureat Nobel); rusimea
a dat multe nume remarcabile:
Tolstoi, Dostoievski, Cehov,
Gogol, Esenin, Maiakovski,
Vosnesenski; frantuzii, si ei,
au dat culturii universale
autori de marc (nu-i amintesc
pe toti, pentru c lista ar fi
foarte lung): Blaise Pascal,
Racine, Molire, Hugo, Andr
Malraux, Albert Camus, Jean
Paul Sartre etc.
Revenind la ideea initial:
cte popoare si pot declara c
au un poet national? O anchet,
ntreprins n urm cu ctiva
ani n mediile culturale
franceze, privitoare la un poet
national, scotea la iveal faptul
c cel mai reprezentativ poet al
Frantei rmne, totusi, Victor
Hugo.
Multi dintre exponentii
culturilor de peste mri si tri,
cunosctori ai realittilor
culturale din Romnia si din
lume, au conchis c Romnia
are un poet national: Mihai
Eminescu.
Este surprinztor, de aceea,
c unii intelectuali, sau falsi
intelectuali, i contest acest
calificativ.
Eminescu n-a trit dect 39
de ani. Dup perioada
ncercrilor, geniul su s-a
manifestat numai vreo 12-13
ani. Acesti ani au fost suficienti
pentru a se impune n
contemporaneitate si, mai ales,
n posteritate; pe lng
detractorii de ieri si de azi,
efigia lui Eminescu trece
imperturbabil; motiv pentru
care Marin Sorescu, unul dintre
marii poeti ai secolului XX, a
scris acel vers memorabil:
Trebuiau s poarte un nume:
Eminescu.
Albrecht Drer - Altarul Dresden
4
Constela\ii diamantine Anul IV, nr. 1(29)/2013
George FILIP
(Canada)
GLAS DE URSITOARE
ai cobort, MIHAI, pe-acest pmnt
din cerul tu cu astri si cu stele.
te-am asteptat - cu graiul tu cel sfnt,
s ne scrii limba-n blnde menestrele.
doine aveam, balade, strigturi
si lutari, cu cobze si cu naiuri.
brbatii htri, cu cimilituri,
stiau s cnte ale noastre plaiuri
dar nu aveam un astru, te-am dorit
s dai gririi noastre form clar,
poetul nostru drag - si ai venit
pe Tar, cea mai sfnt primvar.
prin staulul tu cald din Ipotesti
n scutec te-nfsar muze bune
care-au citit n astri c tu esti
rapsodul nou al pildelor strbune.
pdurea verde te-astepta si ea
si muntii falnici te chemau din zare,
Tu, prunc frumos, aveai pe frunte-o stea
ce te-a sortit s nu ai alinare.
ai pus, Mihai, n graiul nostru rost
dar oameni hzi te prigoneau prin soart.
maica-natur ti-a fost adpost
si-n veci - destinul ti-a deschis o poart.
si ne-a fost dat ca pruncul cel blai,
din acest Om de semintie - teafr,
s cnte-n limba noastr un MIHAI
si-n poezia lumii - un LUCEAFR !
EMINESCU
-15 ianuarie 1850 -
Motto: astzi s-a nscut
cel de ne-ntrecut
astru-al poeziei...
Doamne Mihai, te nasti-renasti mereu.
mileniul nostru este trist si greu.
efervescenta e un act anost
si legea lumii nu-si mai afl rost.
nu mai doinesc - fecioare - la izvor,
s-a ofilit n grai cuvntul DOR,
potecile prin codri s-au uscat,
romnii-n pribegie au plecat...
pe-aici suntem departe de Carpati.
din datini - nu ne-am vrut nstrinati.
fugim n stol spre flacra Treimii
si am ajuns s ndrgim strinii.
zmbeste-ne MIHAI, e srbtoare
si te serbm n flame de ardoare;
Tu stai golas n gerul dur - srmane,
iar noi ncotosmnm mndre sumane.
dar hai si gust, ti-am adus colaci
ca-n vremuri, obiceiuri de sraci
si tot asa - precum n vechii ani,
ti-am adus vin de pe la Botosani.
...luceafr blnd, acei ce te-au tocmit,
nu cel mai mndru loc ti l-au gsit.
statuia Ta putea s steie - pur,
lng-o biseric... pe bttur.
Mihai, birjari de ideologii,
te-au fost hulit cu noi, n pribegii
si iat, asa tristi srbtorim
si nasterea - poete, ti-o slvim.
Bine-ai venit MIHAI - luceafr clar.
din nou vom vinde panglici la ziar,
dar slava ta se suie-n zri albastre
tsnind etern - din inimile noastre!
IZ DE EMINESCU
de multisor prin timp m-am legnat,
prin multe primveri si alte brume
si iat c-ntr-o zi am cugetat
s mi zidesc si eu un rost prin lume.
frate Mihai - si iat: m-am nuntit.
chiar bunul Dumnezeu ne-a pus cunun.
meseni si lutarii au venit
purtnd pe umeri falduri lungi de lun.
stiam c-ti plac pdurile de-argint.
n palma lor noi am sltat o nunt.
eram ca dou flori de mrgrint,
eu nspicat si draga mea crunt.
eu te-am simtit c-ai fost printre meseni.
cioporul tot - asa cum se cuvine.
din patru zri s-au strns samariteni
s-asculte prea-cntrile divine.
n cinstea ta eu am rostit un vers.
Luceafrul si-a pus mndre vesminte
si a czut n jos - din univers
s stea la mas si s ia aminte.
MIHAI, tu niciodat n-ai nuntit
si n-ai postit n zilele de vineri,
cu famenii tembeli te-ai rzboit
izbindu-te mereu de-ai nostri tineri.
si a fost toamn, iarna cade iar,
romnii neaosi sau din emigrare
afl de Tar - vesti de prin ziar
si se nchin celui ce ne are.
luceafr blnd, astzi srbtorim
c te-ai nscut din veci spre pretutindeni.
noi, n credinta noastr te iubim
si te stropim cu izuri de armindeni.
LA UMBRA LUI MIHAI
- n fata Bisericii Sfntul Gheorghe, WINDSOR -
bun gsit din nou - frate MIHAI !
cum ti e prin coltul tu de rai
ce ti l-au croit aici romnii buni,
unde n-avem datini - nici strbuni ?
nu avem plaiuri, ca la Ipotesti,
dar tu poti, din cer, s le sfintesti.
psrile sfinte - migratoare,
aduc si pe-aici mantii de soare.
unde ne sunt Dunrea, Carpatii ?
noi ne-am lsat printii, casa, fratii
si n Canada asta..., am mai scris,
am gsit pmntul cel promis.
n-avem Marea, dar romnilor
le pulseaz-n piept un singur dor:
cnd ne bsmuieste briza srii
s dormim pe marginile Mrii.
n aceast tar verde... verde,
5
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Dumnezeul nostru nu ne pierde.
si-n trna ei - dumnezeiasc,
altoim smnta romneasc.
avem case mndre si bogate.
omul, care-i Om, ne este frate
si asa - nuntind, sau de jelim,
noi ne nchinm spre velerim,
bun gsit din nou - frate MIHAI.
ti-am dat somn de veci pe-un colt de rai
unde n-avem datini, nici strbuni
dar avem mari crezuri - de romni!
REMEMBER: MIHAI EMINESCU
la Iasi, Doamne-Mihai,
sunt toamnele bete.
cndva... ti-am adus un ulcior
si-un colac rumenit;
m-am gndit c-n raiul tu etern
poate Ti-e foame, poate-Ti e sete.
*
Fratele meu,
de cnd te-ai dus dintre noi,
Multe minuni am scris n uitare:
Uneori am plecat la rzboi
Si rareori am sdit cte-o floare...
Bine-ai venit pe la Montreal.
Prin ochii ti ne mngie o Tar
Pe care o anunti tu, vesnic exilatul,
C va avea pe plaiuri primvar.
O primvar cum o stiu rapsozii.
O primvar cu flori verzi la grind.
O primvar cu HORA UNIRII
Si care toti romnii s-i cuprind.
*
cobori din cer n jos, luceafr blnd,
coboar-te pe plaiuri carpatine
si-nvat-ne s fim crestini si drepti
prin evu-aprins al marilor destine.
mai spune-ne, MIHAI, cine sunt dacii,
adu-ne-aminte pildele din Danii,
c fericiti n cer sunt cei sracii,
au nu farsorii, avortonii, sarlatanii...
si cheam-ne LA STEAUA - si venim.
noi n-avem regi c regii nici nu sunt.
credinta noastr sfnt e-mpratul
ce ne-a dumnezeit pe-acest pmnt.
noi am stropit pe glie multe lacrimi,
c din stejar -
stejar rsare, nu doar cruci.
noi n-am mai suportat infernul rosu,
acest calvar scornit de eunuci!
*
Dar s revin la steaua ta, frate MIHAI,
Te rog, cu toti romnii, astru frate:
nvat-ne s stim sdi pe-al nostru plai
O cruce - si s-i zicem, - LIBERTATE!
Am pus vampirul rosu chiar la zid,
C prea ne-a ocrt s bem ocar.
Spasmodicul parsiv rnjea perfid
Si-a tras cu arma-n el - ntreaga tar.
Sperm din nou s cnte peste glii
Ceahlul, Nistrul, Dunrea si Prutul
Si vrerea noastr - Sfntule MIHAI,
Ne mn s re-ncepem cu-nceputul.
*
hai... hai, frate Mihai,
luceafr pe-un colt de rai...
*
Avem o tar, crezuri si-un popor
Care se-ndoaie, ns nu se frnge.
Exilul nostru este scris cu dor
Si-n cartea noastr sfnt
scriem cu snge.
Frate MIHAI - tu, vesnic exilat,
Ne cauti pe de-a rndul, pe planet
Si versul meu te unge mprat
Ce stii s stingi vltoarea desuiet.
Dar s ne-ntoarcem iarsi la Copou:
ti spun c Teiul tu e pretutindeni
Iar tu si-nsemnul tu de geniu si erou
Ne sunteti ca o doin - de armindeni.
*
frate Mihai,
iat, se face trziu si te las
singur, prin marele cerului plai.
ti-am adus un ulcior cu lacrimi de dor
si-un colac rumenit;
iart-mi privirile triste - Doamne MIHAI.
la Montreal - 2013
C#r]i primite
la redac]ie
6
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Ion Slavici avea dreptate. Cursurile audi-
ate de Mihai Eminescu la Viena si Berlin sunt
dovada unei preocupri pentru dobndirea
unei culturi enciclopedice. Drept, economie
politic, stiinte financiare, filologie, istorie
modern si geografie, fizic, medicin si fi-
lozofie sunt domeniile care pentru Mihai Emi-
nescu prezentau un interes deosebit. Nu de-
geaba cartea lui Constantin Noica l prezenta
pe cel nscut la Ipotesti ca omul deplin al
culturii romnesti.
Nu avem stiint ca Mihai Eminescu s fi
urmat vreun curs de teologie n anii studiilor
n strintate. Avem mrturie ns c n pri-
mul rnd acas, si mai apoi la Cernuti, a f-
cut cunostint cu biserica si crtile liturgice.
Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxa-
rele, crtile de nvttur n-au rezistat curio-
zittii tnrului din Ipotesti si au fost cerce-
tate cu atentie. Chipul lui Iisus Hristos apare
evocat n cteva poezii si n articolele publi-
cate n Timpul. Intuitiile lui Mihai Eminescu
asupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu n-
trupat nu sunt foarte numeroase, dar com-
penseaz prin profunzimea lor. Cel mai re-
prezentativ text cu privire la crestinism este
un articol intitulat Si iarsi bat la poart...,
publicat n ziarul Timpul, datat 12 aprilie
anul 1881. Se pare c este vorba de Vinerea
Mare sau chiar Smbta din Sptmna Mare
a acelui an, pentru c autorul scrie: Astzi
nc Iisus Hristos este n mormnt, mine se
va nlta din giulgiul alb ca floarea de crin,
ridicndu-si fruntea sa radioas la ceruri.
Vorbind despre Evanghelie si mesajul ei
adus lumii, Mihai Eminescu aseaz cresti-
nismul pe prima treapt n istoria evenimen-
telor care au schimbat lumea. n comparatie
cu celelalte nvtturi religioase aprute, mai
apropiate sau mai deprtate de venirea lui
Iisus Hristos, credinta crestin propune iubi-
rea drept cea mai nalt form a existentei
umane: Sunt dou mii de ani aproape de
cnd ea (Evanghelia) a ridicat popoare din
ntuneric, le-a constituit pe principiul iubirii
aproapelui, dou mii de ani de cnd biografia
fiului lui Dumnezeu e cartea dup care se
creste omenirea. nvtturile lui Buddha, via-
ta lui Socrate si principiile stoicilor, crarea
spre virtute a chinezului La-o-tse, desi ase-
mntoare cu nvtmintele crestinismului,
n-au avut atta influent, n-au ridicat atta
pe om ca Evanghelia, aceast simpl si popu-
lar biografie a blndului nazarinean a crui
inim a fost strpuns de cele mai mari dureri
morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele
si mntuirea altora. Si un stoic ar fi suferit
chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit
cu mndrie si dispret de semenii lui; si Socrate
a but paharul de venin, dar l-a but cu ne-
psarea caracteristic virtutii civice a Anti-
chittii. Nu nepsare, nu dispret: suferinta si
amrciunea ntreag a mortii au ptruns ini-
ma mielului simtitor si, n momentele supreme,
au ncoltit iubirea n inima lui si si-au ncheiat
viata pmnteasc cernd de la tat-su din
ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sa-
crifica pe sine pentru semenii si, nu din mn-
drie, nu din sentiment de datorie civic, ci
din iubire, a rmas de atunci cea mai nalt
form a existentei umane.
Mretia Persoanei lui Iisus Hristos nu
const doar n sublimul nvtturii predicate
de El celorlalti, ci n mplinirea cuvintelor
rostite de Iisus n propria Sa viat. Mihai
Eminescu subliniaz ideea c o doctrin, niste
principii abstracte nu vor fi niciodat de-
ajuns pentru a misca popoarele s le urmeze.
Doar exemplul unei persoane reale, care face
vie nvttura pe care o propune, aduce cu
sine convingerea c Iisus Hristos este Ade-
Stelian GOMBO{
Despre poetul, prozatorul [i
publicistul Mihai Eminescu
\n viziunea Bisericii,
despre raportarea sa
la \nv#]#tura cre[tin#,
precum [i abordarea vie]ii
[i operei sale din perspectiva
credin]ei cre[tine...
Studiul operei eminesciene,
yi cnd spunem asta nu ne gn-
dim numai la poezie, ci la n-
treaga producjie literar pe
care o gsim consemnat n ma-
nuscrisele sale, n articolele a-
prute n presa timpului, ne des-
coper o personalitate cu o ne-
ostoit sete de cunoaytere, dor-
nic de a-yi nsuyi tot ceea ce
oferea gndirea omeneasc n
cele mai variate domenii de ma-
nifestare a spiritului.
Nu e ramur de ytiinj, afirma Ioan
Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care
el n-avea, cum zicea, o particular sl-
biciune, yi cnd se nfigea odat n vreo
chestiune, citea un ntreg yir de crji privi-
toare la ea
Ar fi interesant un scurt voiaj prin
gndirea lui, cu accent pus pe viziunea sa
asupra creytinismului yi pe perspectiva din
care evalua omul.
Despre cea mai nalt form
a existen(ei umane
Anul III, nr. 5(21)/2012
7
Anul IV, nr. 1(29)/2013
vrul absolut: E usoar credinta c prin pre-
cepte teoretice de moral, prin stiint oare-
cum, omul se poate face mai bun. Omul tre-
buie s aib naintea lui un om ca tip de per-
fectiune, dup care s-si modeleze caracterul
si faptele. Precum arta modern si datoreste
renasterea modelelor antice, astfel cresterea
lumii nou se datoreste prototipului omului
moral, Iisus Hristos. Dup el ncearc cresti-
nul a-si modela propria sa viat. ntrebrii
retorice de ce Iisus Hristos este asa de mare,
Mihai Eminescu i d un rspuns simplu:
Pentru c prin iubire el a fcut cearta ntre
vointe imposibil. Cnd iubirea este, si ea
este numai cnd e reciproc, si reciproc ab-
solut, va s zic universal; cnd iubirea e,
cearta e cu neputint (M. Eminescu, Frag-
mentarium, Editura Stiintific si Enciclo-
pedic, Bucuresti, 1981).
ntr-un articol intitulat Pastele, aprut
n ziarul Timpul, din 16 aprilie anul 1878,
Eminescu comenteaz rugciunea patriarhu-
lui Calist al Constantinopolului, rostit pen-
tru ncetarea secetei si pune n evident bu-
ntatea lui Dumnezeu care nu rsplteste rul
cu ru, ci se milostiveste de fptura sa. Textul
publicat d la iveal familiaritatea autorului
cu crtile de cult si cu slujba pascal pentru
c articolul debuteaz cu o stihire din cano-
nul Pastilor: S mnecm dis-de-dimineat
si n loc de mir cntare s aducem Stp-
nului, ncheind cu Slava Laudelor de la n-
viere: S ne primim unul pe altul si s zicem
frati si celor ce ne ursc pe noi...
Dar s revenim la fondul afirmatiei. Au-
torul deplnge faptul c, desi aproape de
dou mii de ani ni se predic s ne iubim, noi
ne sfsiem si c n loc de a urma prescrip-
tiunile unei morale aproape tot att de vechi
ca si omenirea, n loc de a urma pe Dumnezeu,
omenirea necorijabil nu-I urmeaz deloc; ci
ntemeiat pe buntatea lui, s-asterne la p-
mnt n nevoi mari si cerseste scpare (M.
Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei
Republicii Socialiste Romnia, Bucuresti,
1989, p. 78). Cum suntem vrednici a lua fa-
cerile tale de bine? C Tu esti dirept, noi ne-
direpti; Tu iubesti, noi vrjmsuim; Tu esti
ndurat, noi nendurati; Tu fctor de bine,
noi rpitori! () Lesne este mniei Tale celei
atotputernice ca ntr-o clipeal s ne piarz
pe noi si, ct este despre gndul si viata
noastr, cu direptul este nou s ne dm pier-
zrii, prea direpte judectoriule! Dar... ndu-
rrii cei nebiruite si bunttii cei negrite nu
este acest lucru cu totul vrednic, prea iubi-
torule de oameni stpne! Redactorul
ziarului recunoaste la finalul citrii sale: Rar
ni s-a ntmplat s vedem siruri scrise cu
atta cunostint de caracterul omenesc: Tu
esti bun, recunoastem c noi suntem rii-
rilor, dar bag de seam c nu-i vrednic de
tine s-ti rspltesti asupra noastr pentru
c ai sta n contrazicere cu calittile tale de
atotbun, ndelung rbdtor, lesne ierttor.
Menirea vietii tale e s te cauti pe tine
nsusi. Adevrul este stpnul nostru, nu
noi stpnii adevrului. Sucul nvietor al gn-
dirii este patima. Este vorba numai ca aceast
patim s aib un obiect nobil si desigur c
cel mai nobil este adevrul. Adevrul este n
inim, creierul nu este dect lacheul inimii,
exprim crezul unui neobosit cltor prin
scurta viat n aflarea sensului existentei:
Au e sens n lume? Tu chip zmbitor Trit-
ai anume ca astfel s mori?
De e sens ntr-asta,
e-ntors si ateu,
Pe palida-ti frunte
nu-i scris Dumnezeu
(Mortua est, 1871, 1 martie).
Ce vrea s spun, de fapt, poetul n aceste
versuri? Zoe Busulenga observ, ntr-un co-
mentariu al su, c conditionalul dac, n
poezie prezent prin de e, precede definirea
sensului de ntors si ateu. Asadar, doar dac
moartea ar fi telul singur al vietii, atunci viata
ar primi aceste atribute. Ultimul vers exprim
constiinta c omului nu-i sunt proprii atri-
butele divine. De altfel, tot Mihai Eminescu
nota: Ideea dumnezeirii s-a nscut din nega-
tie, din ceea ce nu este spiritul nostru - atot-
stiutor; din ceea ce nu este bratul nostru -
atotputernic; din ceea ce nu este viata noas-
tr - infinit; din aceea ce nu este sufletul
nostru - ubiguu. Avem aici trasat n linii
fine diferenta ntre cele dou conditii, cea
divin, absolut si cea uman, mrginit. Dar
pasajul de mai sus poate fi interpretat si n
cheie apofatic, a cunoasterii lui Dumnezeu
prin negatia tuturor limitrilor omenesti.
Cu toate acestea, Mihai Eminescu are
convingerea c ntre om si Dumnezeu exist
afinitti care fac posibil comunicarea ntre
cei doi. Dumnezeu. El are predicabiliile ctor
trele categorii ale gndirii noastre. El este
pretutindeni - are spatiul; el e etern - are tim-
pul; El este atotputernic - dispune de ntreaga
energie a Universului. Omul este dup ase-
mnarea Lui: Omul reflect n mintea lui - in
ortum- ctesitrele calittile Lui.
n studiul su antropologic, Mihai Emi-
nescu consider c omul nu rmne nici-
odat la acelasi nivel, ci n firea lui exist
dorinta unui progres, a unei lupte spre de-
svrsire, prin care se ncearc autodep-
sirea: Omul contine n el o contradictiune
adnc. Fiecare om are n sine ceea ce numim
noi o destinatiune intern. Facultatea, pu-
terea, vointa chiar de a dezvolta mereu, de-a
produce prin sine nsusi o viat nou. Nu e
nici un om multmit de-a rmnea etern pe
acelasi punct - omul e oarecum naterea
etern. Aceast devenire etern afl n om o
putere numai mrginit. Din aceast con-
tradictiune a puterii mrginite si-a desti-
natiunii nemrginite rezult ceea ce numim
viata omeneasc. Viata este lupta prin care
omul traduce destinatiunea sa, intentiunile
sale n lumea naturei. Aceast viat ntruct
are de obiect realizarea scopurilor persona-
littii n obiectele naturii se numeste lucru.
ntreaga viat omeneasc este o viat a lu-
crului (Fragmentarium, p. 153). mpotriva
celor ce se declarau liber-cugettori, Mihai
Eminescu a dat o replic n Timpul din 2
februarie anul 1879: ...a vorbi despre o religie
a liberei-cugetri este ceea ce se numeste n
logic o contradictio in adjecto, este ca si
cnd ai zice otel de lemn.
Mihai Eminescu a fost, n genialitatea sa,
un om de o modestie greu de ntlnit n lumea
contemporan. Constient de darurile cu care
fusese nzestrat, atrgea totusi atentia tuturor
ca nimnui s nu-i abat prin minte c-ar fi
un geniu. Pmntul nostru este mai srac n
genii dect Universul n stele fixe. Homer si
Shakespeare, Rafael, geniile n arte se nasc
o dat la 3-4 mii de ani, Newton si Galilei,
Kant si geniile n stiint, o dat la o mie de
ani, nct nu stiu zu dac de la Adam pn
la Papa Leo IX au existat de toti o duzin. n-
colo, suntem cu toti niste bieti mizerabili c-
rora acesti regi ai cugetrii ne dau de lucru
pentru generatii nainte (Fragmentarium,
p. 178).
Mult lume si-a creat impresia fals c
Mihai Eminescu ar fi un nationalist disperat,
care detesta existenta celorlalte popoare, dar
ceea ce apr el n fapt sunt traditia neamului,
limba curat, romneasc si credinta crestin:
nationalismul este un semn ru la un popor.
Nimeni nu tine la esistenta sa dect acela ce
are s o piard n curnd si aceasta se simte
instinctiv. Nicieri nu se manifest voint de
viat mai tare dect acolo unde viata este
periclitat sau prin boal intern sau prin pe-
ricol estern (Fragmentarium, p. 129). Cos-
mopolitismului, la mod spre sfrsitul seco-
lului al XIX-lea, veacul constituirii natiunilor
moderne, cosmopolitism pe care Mihai Emi-
De aproape dou mii de ani ni se
predic s ne iubim, iar noi ne
sfyiem...
Dac moartea are ultimul cuvnt,
via(a este lipsit de sens
Omul este oarecum
nayterea etern
Cteva cuvinte despre
na(ionalismul lui Mihai Eminescu
7
8
nescu l nvinuia c ar fi introdus n estul
Europei formele costisitoare de cultur ale
Apusului, i opunea cultura national n
adevratul nteles al cuvntului.
ntr-un articol, publicat n ziarul Timpul,
la 22 ianuarie anul 1880, autorul mrturisea
cu nedisimulat amrciune: n loc de-a mer-
ge la biseric, mergem la Caff-chantant, un-
de ne-ntlnim cu omenirea din toate unghiu-
rile pmntului, scurs la noi ca prin minune.
Ba pentru c limba noastr cam veche, cu
sintaxa ei frumoas, dar grea, cu multele ei
locutiuni, i cam jena pe prietenii nostri, am
dat-o de o parte si am primit o ciripitur de
limb psreasc cu sintaxa cosmopolit pe
care cineva, dac stie nitic frantuzeasc, o
nvat ntr-o sptmn de zile. Bietul Var-
laam, mitropolitul Moldovei si al Sucevei,
care n ntelegere cu Domnii de atunci si c-
un sinod general al bisericei noastre au n-
temeiat acea admirabil unitate care-a fcut
ca limba noastr s fie aceeasi n palat, n co-
lib si-n toat romnimea, si-ar face cruce
crestinul auzind o psreasc pe care po-
porul, vorbitorul de cpetenie si pstrul
limbei, n-o mai ntelege.
Legtura dintre Biserica Ortodox si nea-
mul romnesc, Mihai Eminescu o considera
a fi fundamental pentru dinuirea n istorie
a poporului din care si el fcea parte. Rolul
pe care Biserica l-a avut n dezvoltarea cul-
turii si identittii nationale este incontestabil
si aceasta pentru c Biserica rsritean e
de optsprezece sute de ani pstrtoarea ele-
mentului latin de lng Dunre. Ea a stabilit
si unificat limba noastr ntr-un mod att de
admirabil, nct suntem singurul popor fr
dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de nghi-
tirea prin poloni, unguri, ttari si turci, ea
este nc astzi singura arm de aprare si
singurul sprijin al milioanelor de romni cari
triesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o
combate pe ea si ritualele ei poate fi cosmo-
polit, socialist, nihilist, republican universal
si orice i-o veni n minte, dar numai romn
nu e (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura
Academiei Republicii Socialiste Romnia,
Bucuresti, 1989, p. 187).
Pasiunea national si social a scriito-
rului venea din dorinta de a vedea pe romni
iesiti din starea nenorocit n care se aflau:
Populatia rural n marea ei majoritate, mai
ales cea deprtat de trguri, n-are drept hra-
n zilnic dect mmlig cu otet si cu zarza-
vaturi, drept butur spirt amestecat cu ap,
trind sub un regim alimentar asa de mize-
rabil, tranul a ajuns la un grad de anemie si
slbiciune moral destul de ntristtoare.
Chipul unui tran romn, om de tar, trit n
aer liber, seamn cu al uvrierului stors de
puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin
satele noastre, mai ales prin cele de cmp si
de balt, a putut constata c de-abia din trei
n trei case se gseste cte o familie care s
aib un copil, mult doi, si aceia slabi, galbeni,
lihniti si chinuiti de friguri permanente.
Educatia poporului constituia n gndi-
rea eminescian un pilon de sprijin pentru
societatea romneasc. Instructia public are
n vedere si integritatea moral a cettenilor
pentru c moralitatea e pentru suflete iden-
tic cu sntatea pentru trup. Un popor imoral
este fizic nesntos sau degenerat. Fat de
calamittile fizice cu care se confrunt ade-
seori tara ntreag, dar care se rsfrng mai
cu seam asupra celor sraci, pericolele pe
care le reprezint oamenii corupti, vicleni,
superficiali sunt mult mai mari si descura-
jatoare pentru contribuabilul romn: ntre
caracter si inteligent n-ar trebui s existe
alegere. Inteligente se gsesc foarte adesea,
caractere, foarte arare. Ceea ce trebuie ncura-
jat ntr-o societate omeneasc sunt oamenii
de caracter. Energia centrului lor de gravi-
tate si dreapta ascensiune a liniei lor de mis-
care trebuie descrcat de greutti prea mari.
Precum Arhimede cerea un punct fix, pentru
a ridica cu prghia lumea din ttni, astfel
caracterele tari si determinate sunt (ilizibil)
mprejurul creia se-nvrt lucrurile lumii. Este
drept c ele adeseori sunt rezultatul miscrii
sociale.
Schimbnd acum, registrul discutiei
noastre, m ntreb si v ntreb: Cum mai este
receptat, tratat si abordat astzi Mihai Emi-
nescu? Asa cum spunea ntr-un interviu cri-
ticul literar Felix Nicolau, Mihai Eminescu
este respectat si amintit doar de zilele nasterii
si mortii sale, dar mai ru dect att este fap-
tul c n ultimii ani s-a pus accentul pe omul
Mihai Eminescu mai mult dect pe opera sa.
Ce mai stie generatia de azi despre cel numit
sablonard poetul nepereche al literaturii
romne si poetul national al romnilor?
Citeam recent niste preri ale unor tineri prin
unele spatii virtuale de dezbatere - deloc de
neluat n seam - potrivit crora Mihai Emi-
nescu ar fi mult mai pretuit ca scriitor dac
nu li s-ar bga pe gtul elevilor prin pro-
grama scolar. Dac ar fi s lum de bun fap-
tul c tot ceea ce este obligatoriu este auto-
mat si ru, probabil ar trebui s trecem tot ce
este de nvtat n scoal la capitolul facul-
tative, c doar la ce bun atta efort! Nu p-
rerile acestea sunt motiv de ngrijorare, ci
rolul dasclilor. Ct de fr vocatie trebuie
s fie niste profesori de limba si literatura ro-
mn pentru ca Mihai Eminescu s le devin
indezirabil si nesuferit elevilor? Cnd astfel
de profesori nu au stiinta de a provoca dra-
gostea de lectur la cei tineri, chiar n
conditiile ispitind la a nu citi din lumea de
azi, ar fi de preferat ca din minile lor s ias
niste elevi care s vorbeasc si s scrie co-
rect n limba romn. Dar stim c nu e chiar
asa. De aceea, trecnd peste orice vin de o
parte ori de alta a catedrei, este important ca
Eminescu s fie citit, pentru c are meritul
mai presus de orice de a fi turnat n cele mai
frumoase forme limba noastr.
Prin urmare, altfel, s-ar cdea s ne amin-
tim de Mihai Eminescu, nu doar ntr-un mod
si ntr-un cadru festivist, de ziua lui, ci reci-
tindu-i o poezie pentru a ne da seama de ce
este un geniu. Iar dac, de bine, de ru, ope-
ra sa poetic nc este cunoscut, n schimb,
articolele de ziar i sunt stiute mai mult de
specialisti, de criticii literari si de o mn de
oameni pasionati. Interesant ar fi s mai facem
un salt: de la cunoasterea doar a Luceaf-
rului si a Scrisorii a III-a la articolele lui de
pres. Poate ne va fi mai greu s facem acest
lucru, publicistica sa fiind strns n volume
uriase pe care nu le are oricine n cas, dar
cu sigurant le-am gsi n orice bibliotec,
iar efortul ne-ar fi rspltit de nssi lectura
textului.
Prezentndu-si ideile polemic, ca expresie
a unui spirit dinamic, Mihai Eminescu arat
o cuprinztoare privire de ansamblu asupra
lumii, fiind mereu preocupat de evolutia so-
ciettii moderne romnesti. Printre tezele fun-
damentale ale gndirii eminesciene cu privire
la natiunea romn, exprimate n articole de
ziar, se afl chestiunea unirii, situatia pturilor
sociale n procesul de trecere la o societate
modern, dar si evolutia noastr istoric
privit n raport cu asezarea strinilor n
teritoriile romnesti. Mihai Eminescu a iubit
Romnia si, ca orice romantic, totdeauna tre-
cutul i-a prut mai frumos, mai plin de oameni
mari, de figuri aureolate de vitejie si eroism.
De aceea, vorbind despre poporul romn se
vede n textele lui totdeauna o und de durere
cnd se raporteaz la prezent si o nflcrare
cnd si aminteste de marii brbati ai istoriei
noastre: Mircea cel Btrn, Stefan cel Mare,
Mihai Viteazul.
Uimit de vastitatea unei minti att de scli-
pitoare, Nicolae Iorga scria n anul 1934: Mi-
hai Eminescu stpnea cu desvrsire cu-
nostinta trecutului romnesc si era perfect
initiat n istoria universal, nimeni din ge-
neratia lui n-a avut n acest grad instinctul
adevratului nteles al istoriei, la nimeni pn
la el nu s-a prefcut ntr-un element perma-
nent si determinant al ntregii lui judecti.
Trecnd acum, ntr-un alt registru al
dezbaterii noastre, vom sustine i faptul c
Moralitatea este pentru suflete
identic cu sntatea pentru trup!
9
Anul IV, nr. 1(29)/2013
n cultura lumii, locuim eminescian, spu-
nea profesorul de limba romn Costel Z-
gan, iar poetul Mihai Robea ne atentio-
neaz c vom exista atta timp ct l vom
apra pe Mihai Eminescu, subliniind
esential necesitatea raportrii noastre
identitare i la dimensiunea Eminescu. n
aceast dimensiune este cuprins i relatia
marelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica,
contestndu-i-se nejust sau, dimpotriv,
exagerndu-i-se deseori legtura, preocu-
parea pentru religie, pentru credinta orto-
dox. Dincolo de toate aceste opinii, pn
la urm fireti cnd discutm de un geniu,
strlucete imperial adevrul: Mihai Emi-
nescu i familia lui au trit credinta orto-
dox.
Numai zelul sincer si iscoditor al unor
cercettori responsabili a scos la lumin, du-
p lungi si multe decenii de ignorare sau in-
teresate omiteri, adevruri nespuse despre
poetul nepereche, scos programatic din con-
stiinta multor generatii de romni. Lor trebuie
s le multumim pentru faptul c astzi putem
afirma, cu probe, c familia Eminescu a avut
dintotdeauna o profund credint ortodox
si o strns legtur cu Biserica neamului,
poetul nsusi reflectndu-le cu scnteierea
geniului n multe din creatiile sale.
Aflm, asadar, din studiile unor emines-
cologi, precum profesorii Nae Georgescu sau
Theodor Codreanu, ca s-i pomenim acum
doar pe cei din ale cror cercetri am extras
informatiile ce urmeaz, c, de pild, din fa-
milia poetului Eminescu au ales drumul slujirii
lui Dumnezeu mai multi membri. Astfel, doi
frati si trei surori ale mamei poetului, Raluca
Eminovici, au intrat n clugrie. Este vorba
despre Calinic si Jachift, ultimul fiind chiar
staret, si de Fevronia, Olimpiada si Sofia, toa-
te clugrite la Mnstirea Agafton, iar o alt
sor a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea
o fiic, Xenia, care s-a clugrit si ea tot la
Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, n copi-
lrie, cum arat profesorul Nae Georgescu,
mergea foarte des la Mnstirea Agafton,
unde rmnea cu sptmnile, participa la
viata de obste, asculta povesti, cntece si
ntmplri povestite de clugrite, iar mtusa
Fevronia l-a ajutat chiar s descifreze alfa-
betul chirilic si i-a nlesnit accesul la crtile
si manuscrisele din mnstire. La rndu-i,
maica Olimpiada Jurascu, stareta de mai trziu
a mnstirii, l-a urmrit aproape toat viata
pe poet, interesndu-se la un moment dat de
cumprarea unei case n Botosani pentru
Mihai si sora sa Harietta, care i ngrijea
sntatea.
Tot cercettorul Nae Georgescu vorbeste
ntr-unul din studiile sale despre un episod
mai putin cunoscut de lume din viata lui Emi-
nescu, care la rndul lui atest trirea n co-
muniune crestin a poetului si primirea Sfin-
telor Taine. Este vorba de anul 1886, cnd
Eminescu se afla la Mnstirea Neamt de
Sfintii Mihail si Gavriil, unde a cerut s fie
spovedit si mprtsit de preot. Consemnarea
preotului referitoare la acest moment a fost
Icut cunoscut de ctre profesorul Paul
Miron si citat de Nae Georgescu. Iat ce
scria la vremea respectiv preotul: Pe ziua
de Sfintii Voievozi n anul 1886 m-au chemat
la M-rea Neamtu, la bolnit, si l-am spovedit
si l-am mprtsit pe poetul M. Eminescu. Si
au fost acolo Ion Gheorghit, din Crcoani,
care acum este primar. Iar Mihai Eminescu
era limpede la minte, numai tare posac si trist.
Si mi-au srutat mna si mi-au spus: Printe,
S m ngropati la trmurile mrii si s fie
ntr-o mnstire de maici, si s ascult n
fiecare sear ca la Agafton cum cnt Lumin
lin. Iar a doua zi... Aici textul se ntrerupe
pentru c pagina urmtoare a crtii de rug-
ciuni pe care si fcuse nsemnarea preotul
s-a pierdut. Au rmas vii n schimb ecourile
vibrante ale tririlor din mnstire ale po-
etului n sonetul Rsai asupra mea, de pe
la anul 1879, din zona manuscris a cunoscutei
Rugciuni, cum spune Nae Georgescu:
R-sai asupra mea, lumin lin,/ Can visul
meu ceresc dodinioar...
Un alt aspect mai putin cunoscut de ctre
publicul larg se refer la faptul c la un mo-
ment dat Eminescu pare a fi dorit sincer s
se clugreasc. Despre acest lucru a vorbit
cercettorul Theodor Codreanu n volumul
Eminescu si mistica nebuniei. Aceast al-
ternativ a mrturisit-o poetul n perioada
epuizant de la Timpul, n luna iunie anul
1883, cnd era stricat cu toat lumea, iar
Titu Maiorescu si Simion cloceau o viitoare
internare salvatoare a lui Mihai Eminescu.
Iat ce nota criticul referitor la intentia poe-
tului: Foarte excitat, sentiment al persona-
littii exagerat (s nvete albaneza!), vrea s
se clugreasc, dar s rmn la Bucuresti.
De ce dorea el o clugrire la Bucuresti? Ne
explic profesorul Codreanu: pentru c dorea
avantajul pstrrii contactului cu marele
centru cultural al trii.
De altfel, gndul clugririi l-a mrturisit
si lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la Ro-
mnul, n anul 1882, cnd Titu Maiorescu
nu-i descoperise nc semne de alienat.
,Stii ce, dragul meu, hai s demisionm, tu
de la Romnul, eu de la Timpul, si hai
s ne clugrim, cci nu suntem fcuti s
trim ntre lupi. La mnstire, n chiliile soli-
tare, s scriem letopisete n cari s nsirm
tot ce ndur nenorocitul neam romnesc,
pentru ca s se stie ct amar a suferit rom-
nul, ct a trit pe acest pmnt, i spunea
poetul. n anul 1884, repet gndul salvrii
prin clugrire, ecoul lui rzbtnd ntr-o
scrisoare a lui Petre Missir ctre Titu Maio-
rescu, pus ns pe seama nebuniei si luat
drept glum. C nu putea fi vorba doar de o
simpl glum sau de un semn al alienrii, o
dovedesc eroii si din Srmanul Dionis,
Cezara, Povestea magului cltor n ste-
le, aflati n ipostaza cea mai gritoare, aceea
a clugrului, cum sustine profesorul Co-
dreanu.
ncheiem aceast succint prezentare si
abordare, citndu-l si pe Corneliu Botez, cel
care a avut initiativa omagierii lui Mihai Emi-
nescu, pentru prima dat de la moartea sa, la
Galati. Iat ce scria acesta despre tatl lui
Eminescu, Gheorghe Eminovici, n lucrarea
sa, Omagiu lui Eminescu, scris la 20 de
ani de la moartea gnditorului, n anul 1909:
...obijnuia s-si invite rudele si prietenii la
Ipotesti, unde-i primea si ospta bine, mai
ales la srbtori mari, cum este la Pasti ori la
Sfntul Gheorghe, cnd si srbtorea ziua
numelui. i ducea la biseric, unde asculta
slujba cu mult evlavie, cci att dnsul ct
si mama poetului erau religiosi, nu lipseau
duminica si n zi de srbtoare de la biseric
si se supuneau obiceiurilor religioase n mod
strict. Iar Nae Georgescu aminteste si el c
tatl poetului avea bisericut lng cas
si chiar c era fiu de dascl de biseric. Iar
tatl su, Vasile Eminovici, bunicul patern al
poetului, a plecat din Blaj si s-a stabilit n
Bucovina, la Clinesti, prin anul 1802, unde
a ridicat o csut si, alturi, o biseric din
lemn la care a slujit. n Bucuresti, Gheorghe
Eminovici trgea la o adres din Strada Bise-
rica Enei nr. 1, unde si Mihai Eminescu a locuit
un timp.
Iat asadar adevrul despre modul n care
familia Eminescu, poetul nsusi, a trit relatia
cu Ortodoxia, sincer si evlavios, cu sperant
si respect, ntocmai unor buni crestini.
Si ca s nu mai fie nici un dubiu, acest
lucru l mrturiseste nsusi Mihai Eminescu,
atunci cnd spune: Istoria omenirii este des-
Isurarea cugetrii lui Dumnezeu. Nu se
misc un fir de pr din capul nostru fr
stirea lui Dumnezeu...
Poetul a gndit serios yi sincer
s se clugreasc
Tatl poetului, fiu de dascl,
cu biseric lng cas
Despre unchii yi mtuyile din
mnstire ale lui Mihai Eminescu
Despre spovedirea yi mprtyirea
de la Mnstirea Neam(
10
n illo tempore al romnilor, domneste
Eminescu. Christosul romnilor este
Eminescu
1
.
Eminescu si Christos au n comun faptul
c sunt recunoscuti reali tocmai cnd sunt
considerati n anistoria arheilor. Normele
morale ale lui Christos sunt percepute ca
singurele desvrsite n orice zon a tem-
poralittii umane. La fel, Eminescu este per-
ceput ca lumin a supremei puritti si dem-
nitti, a (re) nvierii romnesti, indiferent fat
de vreo circumscriere temporal
2
.
Cu ct este cunoscut mai profund Spiri-
tul-Christos, cu att sunt cunoscute mai e-
sential iubirea, adevrul, binele, frumosul. Cu
ct este cunoscut mai profund Spiritul-Emi-
nescu, cu att sunt mai exact cunoscute e-
sentele semnificative (metafizice) om si ro-
mn.
Amprenta Spiritului eminescian este mai
puternic dect oricare fort, n modelarea si
recunoasterea adevratului spirit romnesc,
profund. Nu trebuie considerat c spiritul
romnesc l-a conformat, prin actiune exclu-
siv, pe Eminescu: ci Eminescu a descoperit,
prin forta clarviziunii sale si a decantat, din
Logos-ul Sintetic Romnesc, exact ceea ce
sunt dimensiunile Logos-ului Specific Ro-
mnesc(creator si ordonator) romnesc. Emi-
nescu a ales, a adunat si a topit mpreun, a
copt (n sens alchimic) plmada-spirit ce
s-a numit si se numeste acum spiritul ro-
mnesc. El a intuit, a scormonit, a extras din
unghere de nebnuit, a cntrit si a potrivit
forte spirituale (anistorice) care, datorit lui,
s-au conjugat, s-au armonizat - si astfel, s-a
alctuit, prin Eminescu. Logos-ul Romnesc.
Eminescu, apercetiv si intuitiv totodat,
intr n stare de revelatie a fiintei sale - intrnd
n comuniune cu fondul spiritului arhaic al
Adrian BOTEZ
Conceptele de spirit [i logos,
\n poezia eminescian#
Conceptele de spirit [i logos,
\n poezia eminescian#
acestor pmnturi. Hiperboreean, dacic si
christic, n acelasi timp - Spiritul-Eminescu,
spunnd, adic intrnd n starea de Logos,
creator si ordonator, se spune pe sine, pentru
a re-crea lumea conform viziunilor din
adncuri, din anistorie.
***
Eminescu nu poate fi surprins (nici mcar
o singur dat) sovind sau gresind n pro-
blemele care tin de latura justitiar a Spiritului:
n termenii budhismului, Spiritul-Eminescu
nseamn dao - calea cea mai dreapt (Mihai
Eminescu, Poezii yi proz, Cartea Rom-
neasc, Buc., 1978, I-355: Vei afla mai lesne
oameni ce pun la vot existenta lui dumne-
zeu, dect suflete namorate n limba i dati-
nele strbunilor lor... Divortul... adulteriul
mbl cu fetele bolnvicioase, spoite gros,
mti vie, pe stradele noastre... Ct despre
inteligenta noastr - o generatiune de am-
ploiati... de semidocti... oameni care calcu-
leaz cam peste cti ani vor veni ei la putere
() arat-mi un om care s scrie romanul
Mizeriilor acestei generatiuni, i acel om
va cdea ca o bomb n mijlocul pustiitei
noastre inteligente, va fi un semizeu pentru
mine, un mntuitor poate pentru tara lui.
Curajul eminescian nu sovie n a cuta ade-
vrul n zone care sunt socotite de spiritele
comune, tabu-uri spirituale: cauza tabu-izrii
este cimentarea prejudectilor, n jurul
constiintei si senzorialittii noastre. Emines-
cu discut despre problema divinittii n ter-
menii, egal semantizati, ai luminii divine si ai
satanismului - sau dizolv spatio-tempora-
litatea si limitarea corporalittii ntr-o geo-
grafie psiho-cosmic, marcat de etapele
evolutiei Spiritului.
El parcurge, cu o impetuozitate absolut
unic, un drum sufocant, asemeni lui Arald
(...pe un cal negru zbura... prin nouri joac
lun.../ Iar steaua cea polar i-arat a lui
cale I-71) prin noaptea vmilor simturilor
si sufletului, spre lumina dup care tnjeste,
dureros, Spiritul. Eminescu simte (intuitiv),
stie (mistic) c este rspunztor de Spiritul
su, n cel mai nalt grad - c Spiritul i este
mprumutat de Dumnezeu, sub conditia vic-
toriei n btlia cu expresivitatea existential-
Logos, sub conditia Revelatiei expresive (a
sinelui colectiv) a evolutiei Spiritului (I - 291:
Deasupra-stui munte... deasupra de lu-
me, deasupra de nori,/ st Magul...).
Aceast atitudine de nepsare suveran si
impetuozitate a urmrii cii (dao) spre victoria
Spiritului prin Logos (Spirit care nu este al
su dect sub rezerva victoriei - deci este
spirit divin) marcheaz un aristocratism al
atitudinii spirituale. Eminescu esteMonarhul
Ascuns al Spiritului Omenesc (despre care
vorbeste V. Lovinescu n studiul su
3
).
Cea mai aleas sensibilitate, dar fr nici
o urm de sentimentalism (n sensul slbi-
ciunii, slbire a tensiunii spirituale).
O luciditate titanesc, nfricostoare pen-
tru cititorul neinitiat. Insuportabil de puternic,
Eminescu trieste pn la capt supliciul ori-
crui sentiment, supliciul creatiei si de-cre-
atiei oricrei idei-lumi (orice idee este trans-
gresat, mitic, n lume) - pn cnd obtine
dreptul la sentimentul totalittii, al mplinirii-
autodistrugere (subtil si absolut): dreptul
la Nirvana.
Dincolo de Eminescu - este Nimicul (n
sensul atotntemeietor, heideggerian). Cru-
cea de pe Golgota existentei spirituale (uma-
ne si romnesti) a fost umplut, irevocabil,
de supremul supliciu, dttor de totale, su-
preme sensuri (I - 292: Prin noaptea b-
trn, ursuz, voinic... Feciorul de rege
trecea fr fric... Sub el vijelia cea neagr,
turbat... Deasupra-i pe bolta albastr se-
nin, / Cald soare luceyte).
Atunci cnd Eminescu vorbeste, n An-
drei Mureyanu, (I-212-213), despre ce vrea
el pentru natia sa, el nu accept (pentru acest
popor romn ales prin initierea-vijelie isto-
ric, popor de sacralitate unic) fericirea -
ci mre(ia sau moartea. La fel, pentru a se
reda pe sine siesi - n Od (n metru antic),
trece prin chinurile supreme ale lui Nessus,
dar avnd ca scop re-nvierea ca PASREA
PHOENIX. n Rugciunea unui dac, feri-
cirea vietii o accept doar prin umilirea, chi-
Curajul yi
responsabilitatea
spiritului yi logos-ului
eminescian
11
Anul IV, nr. 1(29)/2013
nuirea absolut a crnii, pn la disparitia
absolut: Si-n stingerea etern dispar fr
de urm. La Eminescu nu exist jumtatea
de msur.
Eminescu-Logos-ul oblig pe oricare citi-
tor-discipol s se purifice pentru re-sacra-
lizare, pentru dobndirea stpnirii supreme:
asupra chinului suprem si asupra disparitiei
formale - ca victorie, prin revitalizarea fortei-
Logos, a Spiritului. Eminescu nu accept ca
discipoli dect pe potentialii zei.
Si neamul care l-a nscut (sau poate Emi-
nescu a nscut, prin sinteza spiritual, ade-
vratul neam romnesc?) trebuie s accepte
aceast unic clauz a contractului - victoria
initierii, sau, cum spune nsusi Eminescu:
Mai bine stinge, Doamne, viaja ginjii
mele - I-213 .
Eminescu este numele profilului moral,
al matricei de comportament arhetipal, de la
care trebuie s se revendice oricare om (n
sensul invocatiei initiatice indiene, OM, de
fapt AUM, triada personificrii elementelor
fundamentale: A=Agni=Focul, U=Uaruna=
Apa, M=Marut=Aerul
4
). Si oricare romn
este un creuzet-Eminescu, n care dacul, nor-
dicul-hiperboreeanul, indicul... si... Valahul
Etern, adic traditional si modern totodat,
sincronic si diacronic, echilibrat si egal cu
sine nsusi, fuzioneaz ntr-un miraculos
elixir, cu functie soteriologic.
***
Eminescu, ca oricare geniu poetic, dep-
seste disperarea individual, intrnd n con-
ven(ia metafizic a umanit(ii: glasul nu este
un glas identificabil n fenomenologic, ci gla-
sul (care transcende si sunet, si sens) pro-
fetului, al celui care reveleaz confruntrile
adncului metafizic al Spiritului: imperfec-
tiunile acestui glas nu sunt vini individuale,
ci expresii ale imperfectiunii vointei sote-
riologice, a vointei de (re) initiere ale omenirii
istorice. El cheam ceea ce omenirea cheam:
cuvintele nu trebuie judecate dup form si
circumstante, dup nrudiri de sens si per-
turbri prin nrudire; ele trebuie judecate n
functie de starea de disperare a Spiritului
omenesc, dup gradul de expresie religioas
la care a ajuns Spiritul uman prin Eminescu
(re-ligios n sensul cel mai profund, mistic,
al re-legrii ntru Unul)
*
.
Poetul de geniu este, mereu, un Samson
care simte c templul se prvale peste el - si
el trebuie s-l tin nc sus prin cuvinte -
singur forta Logos-ului poate tine sufletul
n lumin. El le-a provocat (cuvintele), tot el
trebuie s le insufle, iarsi, forta verticalei
divine a creatiei.
ntre viziunea eminescian si viziunea
popular romneasc, pare a fi o diferent
destul de mare, n unele privinte. Dar Emi-
nescu, pe de o parte, exprim posibilitatea
unei viziuni de adncime si mult mai veche
dect cea valah (getico-indic sau/si go-
tico-getic, daco-hyperboreean) - pe de alt
parte, Eminescu pre-simte (intuieste) pro-
funzimile adevrate (neperturbate de parazitii
istoriei) ale Logos-ului romnesc (ca ordine
adnc a lumii) si l exprim. El exprimacest
Logos (imperceptibil si profund), iar noi l
sim(im, doar. Si simtim c expresia lui des-
teapt n noi un sine nou, adevrat: orict
ne-am mpotrivi, dac suntem de bun-cre-
dint, trebuie s mrturisim c, atunci cnd l
citim pe Eminescu, abia n acel moment ne
recunoastem a fi noi nsine: spusa lui ucide
lenea de spunere a noastr - si simtim c
tocmai aya am fi spus yi noi, dac el nu ne-o
lua nainte cu un efort: efortul-Logos.
Eminescu ne-a impus Logos-ul? Poate.
Mai curnd, el a luat pulsul Logos-ului na-
tional mai corect, mai abisal, mai aproape de
inim. Inima sa.
***
Logos-ul acestui pmnt, Logos-ul emi-
nescian, are, ca specific al verbului, CURGE-
REA. O parte dintre verbe sunt ale stoprii
(momentan sau transcendental). Extrem de
rar este, la Eminescu, verbul a avea. Nu se
acumuleaz, ci se scurge, ntru a fi. Este o
bucurie trist a transformrii cetii, scurgerii
formelor nyeltoare (My), pn la aver-
tismentele stoprii (scapr, rsai, apui,
rmi - acum, dar pentru totdeauna!).
A fi - este, la Eminescu, verb al privirii si
al transcenderii. Nu avere, ca depozit-depo-
zitare (al imaginilor Fiintei), ci trecere, nece-
sar, prin blestemul purificator al Myei. Totul
se lichefiaz, se transform n picuri, unde,
valuri, ce(uri - pn ceTOTUL si afl MUN-
TELE. Infernala scar a Luminii.
Vlul-ceat, vlul-umbr au natur dubl
(aici-acolo, divin-profan: acoper, tocmai
pentru a incita la descoperire-Revelatie).
Natur dubl are si intimitatea-suflet:
suspinul este aer-respira(ie si plns-liche-
fiere: interiorizarea a plnge trece n cos-
micitatea aerului-cea(, a visrii-luminare.
La fel, firul: (I-85) toarce firul duioaselor
poveyti - este natur dubl: ntre stagnare
solid si scurgere lichid - este deschis spre
scurgere (s-a smuls neclintirii divine si trage
dup el profanul-forme-sorti, spre revenire
nmoarte-divin).
A smulge - marcheaz actiunea de sepa-
rare n dou zone-stri cosmice: curgere-ne-
miscare.
Btrnetea (magului) este eternitate,
moartea este curgere lin: mai dur estehot-
rrea btrne(ii, care nseamn continu
voin( de a fi, ca sustragere de la a face (I-
85: C sunt btrn ca iarna, c tu vei fi mu-
rit.../ Voi fi btrn si singur, vei fi murit de
mult!). Moartea e mult mai putin tensionat,
cci nu e mpotrivire la fire, este curgere
(vers-cntec) - supunere la ritmurile descin-
derii (infernale) si transcenderii (celeste, sau
subacvatice - I-242, Odin yi Poetul: O, ma-
re, mare, nghejat/ Tu mi-ai deschide-a
tale porji albastre,/ Ai, rcoreyte-mi dure-
rea n focat/ ...Ay saluta cu aspra mea
cntare,/ Pe zeii vechi yi mndri ai Val-
halei).
Poezia-pustiu (I-84, Singurtate), cntec-
vers, este continuitate lichid (cu vnt, adap-
tare la valuri). Plutire. Cdere, plpire,
curgere n stoluri: Focul plpie n sob.../
Stoluri, stoluri trec prin minte/ Dulci iluzii.
Amintiri... cad grele, mngioase/ Si se
sfarm-n suflet trist,/ Cum n picuri cade
ceara/ la picioarele lui Crist. Oprire n
Piscul smereniei creatoare, Crist.
Opus: mersul, pasul (rupere, segmen-
tare), ducnd la sustragere (Sed la masa
mea de brad, I-83). $ed, stau, nseamn
mbtrnire, ca ncptnare de a se sustrage
unui flux propus dinafar, mbiat. Dar yed
pentru a privi-medita (pentru a crea din-
untru, pentru a umple dinuntru spre nafar:
mi ridic privirea-n pod [podul este eterna
rezerv mistic a trecerii yi ascunderii,
depozit al strii, pentru a putea trece din-
colo].../ Deyarta cas [prin Eros] Dintr-
odat-mi pare plin).
Eminescu este cel mai intens (ntru Duh!)
poet al curgerii-trecere, spre marea sedere/
ek-stasis a/al cntului-icoan: n privazul
negru-al vieji-mi/ E-o icoan de lumin.
Piscul de foc al Initiatului.
n mijlocul curgerii-trecere, stau (stvi-
litor? - sau, mai degrab, initiator, alfa si ome-
ga, la care vin si dinspre care vin toate): cu-
nuna-nimbul (ca atmosfer energetic a
Muntelui), Muntele - Regele, Magul, mp-
ratul. Soarele yi Luna - principiul dualittii
si unittii (pp. 110-111 - Scrisoarea III), str-
bat si (se) statornicesc (n) cerul eminescian.
***
Expresiile (si expresia) sunt (este) ntru-
totul romnesti (romneasc). Viziunea, ns,
se construieste foarte personal-eminescian.
(deci, abisal, ocult romneasc).
mpletirile de vorbe romnesti conduc la
viziuni shakespeare-ene, antice grecesti, in-
diene, medieval-germanice: dar, n primul
rnd, profund eminesciene. Expresia con-
duce la viziune (de fapt, viziunea cheam ex-
presia, iar expresia, prin autosacrificiu,
reveleaz viziunea). Viziunea este esenta, dar
aprat de expresie, creia viziunea i promite
(sacral) fiinta vie (eternitatea-arheu). Alimen-
tat de viziunea eminescian, fiinta limbii
aduse la cel mai nalt rang al folosintei ei
este limba eminescian (adevrata limb ro-
12
mn, limba duhului neamului, cntecul cel
mai adnc). Limba este romn ca virtualitate,
dar limba e eminescian ca mplinire adnc.
Limba unui popor nu se supune popo-
rului, ci folosin(ei ei de ctre Gndul-Spirit
al poporului respectiv. Cea mai nalt fo-
losint nmoaie si supune limba ctre Om-
Spirit, si gratie Acestuia transcende poporul.
Eminescu este demiurgul si strmosul
absolut al limbii romne, al miscrilor ritualice
de mplinire a Spiritului Neamului. Noi trim
n Eminescu, n ornduirea sensurilor la
modul eminescian (deci, abisal romnesc,
ritualic romnesc).
Eminescu ne-a nlocuit, ca Arheu, pe toti
tritorii ntru Logos romnesc: noi ne des-
fiintm si ne re-nfiintm ntru Eminescu.
Gradul de intensitate al manifestrii ener-
getice, la Eminescu, transcende substanta
n esent.
Violenta si vehementa manifestrii spiri-
tuale sunt maxime: dulcele este vehement,
atingnd extremitatea amrciunii. Bln-
de(ea si calmul ating durerea si nelinistea
metafizic.
Aceasta nu este o caracteristic personal-
eminescian, dect n msura n care este o
caracteristic demiurgic-genial: o ntlnim
la Shakespeare si Dante - renascentistii, pre-
cum si la, aparent, aplollinicul Goethe - si,
mai ales, la romanticii sfsiati de contradic-
tiile interioare ale geniului: Byron, Schiller etc.
Vehementa subtilittii este manifestarea
subtilului pn la durere, pn la dorinta de
autodizolvare (ca n Rugciunea unui dac,
dar si ca la Euthanasius: patetism exist si n
cea mai blnd discretie).
Vehementa-hybris demiurgic este a vi-
ziunii, nu a expresiei: expresia este smuls-
nviat din inform de ctre vehementa viziu-
nii. Vehementa viziunii selecteaz expresia
pentru vehemen(. Cuvinte ale fascinatiei,
pentru c nu exist expresie vie, expresie
pentru viziune, fr fascinatie. Adic, fr
implicare, incitant si decisiv, a laturii trans-
cendental-soteriologice, a Fiintei-Spirit. Un
permanent altceva al strii de poezie: se simte
mereu starea de spirit, pn cnd nu mai
simti c esti altundeva, ci c, acolo unde esti,
este aici, iar aici nu mai nseamn nimic. Ni-
micul plenar. Stare demiurgic si genial, stare
de Ritual - continuu.
Eminescu selecteaz gestul magic, cruia
i d, spre sacr nuntire (ca la Facerea Lumii),
Cuvntul-Logos, mitul. De aici, rezult Po-
ezia-Ritual eminescian.
Pentru nceputul discutiei sistematice
des-pre Spirit si Logos, ne vom sluji, din nou,
de o replic a lui Toma Nour, dinGeniu pustiu
(M. Eminescu, op. cit., II-356): Spiritul
public este fapta pujinor oameni. O singur
frunte uns cu mirul lui Dumnezeu e n stare
s formeze din oceanul cugetrilor ome-
neyti o singure volbur gigantic, care s
se-nalje din fundul abisului mrei pn sus
n nourii gnditori din ceriul luceafrului
ce se numeyte geniul ...
n primul rnd, spiritul este cu totul alt-
ceva dect cugetarea, de alt esent - dar se
va servi de cugetare, pentru atingerea scopu-
lui su final. Oceanul cugetrei este, n vizi-
unea eminescian, informul fr lumin si fr
dinamism: e starea de haos, de non-relatio-
nare si desemantizare, de la nceputul lumii.
E nevoie de fruntea uns cu mirul lui Dum-
nezeu, e nevoie, deci, de punctul de miycare,
de interventia unei esente dinamice si divine,
pentru ca oceanul in-formului si al non-vo-
in(ei si non-dinamismului s fie determinat
si stimulat, spre a plnui si a-si impune re-
volta formei, vointei si sensului. Ceea ce pare,
la cugetare, spiritualitate direct si esential,
este, de fapt, spiritualizare, actiunea indi-
rect, sugerat si preluat, ca impuls si orien-
tare plnuitoare, dinafar. Volbura gigantic
este rzvrtirea mpotriva propriei stri de
haos non-volitiv si a-semantic, dar contine,
n smnt-proiect, ntr-o istorie concentrat
la maxim, povestea si potentele tuturor pl-
nuirilor, planurilor si realizrilor viitoare, prin
revelarea, de ctre cugetare ctre propria
esent (care este ayteptarea de spirituali-
zare), a vointei si sensului.
Oceanul cugetrilor sugereaz dispersia
infinit (despletirea infinit a undelor-valuri),
cci lipseste germenele sacru al coerentei
prin finalitatea unic. Volbura gigantic este
singur, unic, deci continefinalitatea, impri-
mat, dinafar, de spiritul divin, fruntea uns
cu mirul lui Dumnezeu. Finalitatea este uni-
rea potentionalittii-haos cu suprema reve-
lare a divinittii cosmicizate: ceriul luceaf-
rului ce se numeyte geniu. De fapt, spiritul
divin ridic, pn la sinele su esential, ceea
ce era substant pregtit si predestinat
imensei rzvrtiri pentru creare si cosmos.
Fruntea uns cu mirul lui Dumnezeu si ge-
niul, josul si susul, sunt acelasi lucru, n esen-
t - dar trecute prin filtrul rzvrtirii. Acest
filtru va transgresa imaginea oceanul cu-
getrilor n nourii gnditori: deci, de la dez-
angajarea placid la angajarea dinamic, a-
propriindu-si sugestia din partea Spiritului
(pn la a se auto-convinge c este identic
stimularea cu rezultatul stimulrii, stimulul
cu stimulatul): adjectivul (cu sens dinamic)
gnditori. n plus, nourii, fat de ocean, sunt
realitti de gradul II, sublimate din/de re-
alittile de gradul I (oceane). Fat de mono-
tonia valurilor oceanelor sau de placiditatea
absolut a calmului oceanic - nourii sunt
proliferanti de forme. Formele sunt, ns, ver-
satile, inconstante si inconsistente, amenin-
tnd cu o vesnic ntoarcere, circular, la ori-
ginaritatea acvaticului placid sau monoton:
din nou, nourii s devin ap. Din nou, cei
oglinditi (nourii, emisi de oglinda-ocean) s
re-devin oglind-ocean, indistinctie, desfi-
intnd expresia: sus-jos, dobndit prin
revolt mpotriv inertiei originare (oceanele
cugetrii).
Si totusi, este o deosebire de esent ntre
oceanele cugetrii (informul si inertia ori-
ginar) si oceanele cugetrii dup singura
volbur gigantic: informul a luat cunostint
de sinele su, a trecut prin proba expresiei
de sine / a sinelui, a atins stadiul ceriul lu-
Spirit yi logos
Albrecht Drer - Peisaj
13
Anul IV, nr. 1(29)/2013
ceafrului / geniu. S-a spiritualizat. A devenit
cugetare sacr (Epigonii, I-31) adic poezie-
ca-stare-de poezie: cugetarea care stie de si-
ne si stie de finalitatea sa, cugetarea Reve-
latie-creat, pentru a-si dovedi siesi c este
si opusul ei, si altceva dect ea: esenta ei
este, deci, nafara manifestrii ei. Prin esen(a
ei a trecut - si abia trecnd prin sinele su
sublimat si alter-izat, ea poate exista: a trecut
prin ceriul luceafrului, prin starea de geniu,
prin starea de frunte cu mir divin.
Acest prin este Logos-ul: finalitate prin
expresie, constientizare a sinelui divin, prin
expresie.
Spiritul este forta nevzut, dar atotpu-
ternic, prin capacitatea de-a impune consti-
entizarea dinamic. Formele dinamice im-
puse, formele constientizrii de sine impuse,
sunt Logos. Atunci cnd Logos-ul a parcurs,
circular, drumul de la oceane ale cugetrii,
cuprinse de / n volbura gigantic yi unic,
pn la ceriul luceafrului - atunci cnd
Logos-ul-nori gnditori nseamn, totodat,
constiinta ntoarcerii necesare si/ dar cir-
culare, n oceane ale cugetrii, Logos-ul de-
vine Mythos, sacralitate n suspensie etern.
Starea de Logos-Mythos (confundabilitate
prin suspendarea istoriei si spatiului, prin
suspendarea contingentului, prin suspenda-
rea a tot ce este impuritate a fixrii n nece-
sitate, determinare, dualitate, contrarial etc.)
este starea de recuperare a esentei-Spirit, prin
Logos-ul-expresie suprem, suspendat n
forme necomentate mental: n extaz, n iesire
nafara oricror norme ale cugetrii si intrare
n domeniul strict sacral. Logos-ul ca cer al
luceafrului este solutia soteriologic a
Spiritului nstrinat n lume formelor-nouri, a
versatilittii necesare pentru expresie (cu-
nosctoare de sine, dar alienant, deprtnd,
incontinuu, de esential). Spiritul se exprim,
dar nu se pierde n / prin exprimare. Logos-
ul este calea ordonat, cu finalitate inclus,
de auto-negare n Logos-Mythos. Logos-ul
este expresie mediocrizat, n sensul c are
constiinta propriei spiritualizri, deci implicit,
a necesittii propriei salvri: ca urmare, re-
nunt la particularizri care l-ar fixa n efemer
si l-ar obliga la condescendent fat de versa-
tilitatea lumii reale - si se nscrie ntr-o linie
de echilibru, ntre in-cantatie (vrjire a cuge-
trii care prea a luat n serios si a absolutizat
iesirea din starea de ocean) si des-cntec
(desfacerea vrjii, cci convinge cugetarea
in-cantat, desprins de versatilul realittii,
s accepte aerul tare al sacralittii). Logos-
ul, n aceast faz, este relativ, - pn cnd
convinge cugetarea s se resoarb n nivelul
determinant al Spiritului spiritualizant.
Atunci, Logos-ul se absolutizeaz si, prin
forta orfic a cntecului, care depseste (prin
si Christos, au fost nu doar rafinati metafizi-
cieni, ci au fost cei mai stabili, mai fideli fat
de metafizic. Poate c aceast stabilitate
credincioas, acest echilibru desvrsit ntre
duh si trirea ntru duh s fi nscut, n mintea
unor ruvoitori sau insensibili cercettori,
ideea pragmatismului romnesc, adaptrii ca-
meleonice la istorie. Practica romneasc
este, ns, tradi(ional, adic an-istoric, n
primul rnd - deci, este metafizic: ea nu se
leag de aceast lume, ci de valori mostenite
(ncremenite esential), deci, de o eternitate
promis si n care (se) crede n mod neclintit.
Practica romneasc este Ritualul. (De ace-
ea, Poezia-Eminescu este, evident, Ritualul-
Logos). Chiar si n plin secol XX, romnii se
despart nseltor si nostalgic, si iar se ntorc
la ce au apucat. Nu este o miscare a istoriei,
ci o afirmare a Spiritului, exprimat n Logos
national romnesc.
Romnii sunt cel mai conservator, deci,
n esenta lor arhetipal, cel mai metafizician
neam al Europei. De aceea, considerm a fi o
exagerare retoric a lui Emil Cioran, ntrebarea
acestuia, referitoare la exceptia inexplica-
bil- Eminescu: Ce a cutat pe aici acel
pe care i un Buddha ar putea fi gelos?
5
Not: Trimiterile la versul eminescian s-au
Icut ctre editia Petru Cretia (M. Eminescu -
Poezie yi proz, Cartea Romneasc, Buc. 1978),
ca fiind nu cea mai erudit si complet, ci cea
mai opera(ional. Au fost consultate si editiile
Perpessicius si D. Murrasu.
Note:
[ 1] - Ioan Slavici, Amintiri, Minerva, Buc., 1983,
p. 86: ...el se nduioya yi era rpus de dorinja
de a lua asupra sa durerile tuturor oamenilor yi
a da tot ceea ce avea ca s fericeasc pe toat
lumea.
[2] - Idem, p. 33: Disprejul lui faj cu unii era
manifestarea iubirii lui ctre toji si p. 29: Emi-
nescu nu era n stare s mint, s trec cu vederea
reaua-credinj a altora(...). Iar la p. 99: Doi
duymani primejdioyi avem n faja noastr, zicea
Eminescu: Rutatea si prostia omeneasc (s.n.).
n lupt cu acesti dusmani n-avem s discutm,
ci s lucrm si s mergem nainte( s.n.).
[3] V. Lovinescu, Monarhul ascuns, Ed. Insti-
tutul European, Iasi, 1992.
[4] Mioara Clusit-Alecu, Zamolxis, Ed. Ge-
menii SRL, Buc., 1993, p. 14
[*] Cf. I. Negoitescu, Ist. lit. romne, Minerva,
Buc., 1991, p. 108: Eminescu este unul din cei
mai fabuloyi iluminaji din literatura universa-
l, dac acordm vocabulei iluminrii aura
religioas...
[*] Poate Harald Haarfagre (= Cel cu frumoase
plete) Norvegul (cf. una dintre supozitiile lui G.
Clinescu, Opera lui M. Eminescu, II, Minerva,
Buc., 1985, p. 202, Istoria).
[5] Cf. Eminescu - Opera esential (cu zece comen-
tarii de C. Noica si E. Cioran), ed. Dionysos,
Craiova, 1992, p. 239.
Intermezzo: despre
spiritul mioritic
ritm si semantic atotnglobatoare, tinznd
spre absolut) sunetul, silaba, cuvntul - trece
n confuzia-hieroglif Logos-Mythos: este
si nu este, spiritul devine simbol al Spiritului,
fruntea cu mir s-a simplificat la mir: fort
pur, expresie suspendat, implicit. Consti-
int de sine dobndit si adormit. Visare a
visului. Suspendare a sinelui si vehement
maxim a sinelui, n acelasi timp.
***
Poezia este nu ceea ce apare, ci ceea ce
dispare n noi. Poezia este Logos-ul-consti-
int a re-ntlnirii, re-gsirii Spiritului.
Problema rezolvrii ecuatiei mioritice, n
sensul considerrii mortii ca form integrant
si integrabil a vietii, se pune nu n planul
vietii material-pmntesti. Problema trebuie
inversat, transferat si rezolvat n cellalt
plan: al metafizicii vietii. Viata nu e consi-
derat ca o sum de gesturi AICI, ci ca o su-
m de gesturi ritualice, care repet gesturile
demiurgice, ACOLO, gesturi n care nostalgia
dup viata etern-paradisiac si, pe de alt
parte, convingerea ferm c, prin aceste ges-
turi si doar prin ele, se trieste (nu iarsi, ci
mereu!) n eternul (ntru eternul) paradisiac -
se confund.
Trebuie renuntat, cu fermitate, la concep-
tia c romnii ar avea o filozofie materialist,
realist (ce va fi fiind asta!), pragmatic -
spre deosebire de nordici, care au o viziune
metafizic. Nu: spiritul romnesc apartine
Hiperboreei.
n primul rnd, gotii si getii, se pare, chiar
dac nu vor fi format acelasi neam, s-au
ntlnit si ntreptruns, ntre Baltica si Istru,
pe cmpii, ntre lacuri si munti. Modul de
viat, credintele, istoria chiar, sunt conver-
gente, cel putin pn la un punct, n partea
central si est-european, att pentru goti,
ct si pentru geti. Sunt opinii (de la Iordannes
Gotul ncoace, deci din sec. VI e.n.) bine ar-
gumentate, precum c get si got nu sunt dect
dou cuvinte n care cineva a rostit-schimbat
doar o vocal, dar a gndit acelasi lucru,
atunci, n adnca vechime (tracologul Adrian
Bucurescu, n studiul de mitologie rom-
neasc Blestemele, si apoi, n studiul Gotii-
Getii, publicat n nr. 258/1995 al revistei
Strict Secret, afirm chiar c ntreaga aristo-
cratie a gotilor era getic...). Este, de fapt, si
viziunea lui Eminescu, cel care ntlneste, n
halele mrii, pe Odin cu Decebal (Odin yi
Poetul, I-241). Sau: lui (H) Arald
*
, pornit spre
Magul lui Zalmoxis dinspre (N)Istru,
STEAUA POLARi-arat a lui cale.
Romnii, situati spiritual ntre Zalmoxis
14
O PINIE,
DOU{ PINII
Janet NIC~
MANUAL DE ZBOR
Se spune c omul e un animal marin
care trieste pe uscat si vrea s zboare.
Dar cum s zboare cnd are n cap
chisturi spirituale, desagi de inconstient,
baloane pline cu prejudecti, pungi cu superstitii,
snopi somnambulici,
calabalc metaforic, metonimic si sinecdocic,
rumegus retoric, pleav metafizic,
posirc ideologic si cpite de iluzii ?
Pe spinare apar, n relief, cocoase
de naivitti traditionale, din tat-n fiu si din vod-n vldic.
naintea sa si proiecteaz, n vederea sfintei poticniri,
gropi, sleauri, santuri, bariere, garduri, ziduri.
Bratele le are strnse fedeles cu sfori,
cu funii, cu lanturi, cu brinisoare
iar picioarele sunt priponite cu pietre de moar, cu butuci,
cu liane si rdcini.
Tot omul e supraponderal, cocosat si gogosat.
Suflet miop cu ochelari, ajunge, prin ideal, monument de inflatie.
Nu ntreb cine e de vin. De vin sunt ntotdeauna altii, ceilalti.
S zburm, trebuie s ne dez-go-go-se-rim,
s ne dez-co-co-se-rim, s ne dez-ru-me-gu-se-rim...
Aferim, puiule!
FORTUNA LABILIS
Iat o banalitate spus, cu alte cuvinte, de mine, Janet Nic,
dup ce a fost spus de toti poetii, de cnd e lumea.
Dac marele Hegel spunea c TOT CE E REAL E RATIONAL
SI TOT CE E RATIONAL E REAL,
eu, corcitur ntre FILOZOF si FILFIZON, adic FILFIZOF,
spun c TOT CE E REAL E BANAL
SI TOT CE E BANAL E REAL.
REALUL are cea mai mare rezistent. La fel si BANALUL.
De aceea, oamenii au dat bir cu fugitii
din fata de roc a realului si a banalului.
n locul ordinarului rezistent,
au ales EXTRAORDINARUL rarefiat, moale, amgitor.
n locul pietrei, greu de lucrat, s-au ales lemnul, plasticul,
nisipul, varul, rumegusul, placajul, spuma de mare, cauciucul,
lutul, cuvintele, imaginatia, visul, reveria, utopia, imitatia,
teatralul, rolul, jocul, structura, relatia, invizibilul, absentul,
imaginea, virtualul, fictivul, speculatia, comentariul,
datul cu prerea, retorica, demagogia, ipocrizia, DIPLOMATIA.
ntr-un cuvnt, o lume fantomatic, PARALEL la REAL,
Ir consistent, unde totul se ntmpl AD LIBITUM.
Aici se mnnc, usor, o pine. Aici sunt stpnii lumii.
Cine a rmas priponit de Real e slug, unealt, treapt, tnc
nentrcat.
Albrecht Drer - Arip
15
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Iulian CHIVU
Vorbim adesea despre valoare si facem
trimiteri la numele unor filosofi care ne scu-
tesc de orice judecat, ns nu facem altceva
dect s repetm cu alte cuvinte si argumente
aceleasi adevruri clasice, dac din punct
de vedere conceptual nu revizuim sfera sau
nu ntemeiem un nou continut, lucru valabil
pn si n planul valorilor estetice, unde s-a
retras toat libertatea de a inventa, de a expe-
rimenta, de a aduga (ca form) si de a impre-
siona, de a forma, de a impune persuasiv (ca
functie). O prim conditie a conceptului de
valoare este aceea de a realiza o corespon-
dent ntre nevoie si rspunsul dat acesteia,
rspuns chemat s reziste impunnd o cali-
tate sau o sum de calitti.
O insuficient a definirii, atins serios de
conservatorism, este c adaug conceptului
atribute aproximative de genul: vrednic de
apreciere (n valorile morale si n cele este-
tice), ori proprietate care satisface o necesi-
tate (valoare de ntrebuintare). Mult mai ri-
guros este conceptul de valoarea matema-
ticnu fiindc se raporteaz unei mrimi fizice
prin msurare (ceea ce n estetic nu este
raportabil la materie), ci pentru c permite
compararea cu mrimi de aceeasi natur (ceea
ce n estetic ncalc originalitatea stilului).
Asadar, esteticul se asociaz cu origi-
nalitatea n care rezid si ajunge s supra-
liciteze n numele ei prin raportare la o ex-
perient sau alta. Dar asta nu nseamn con-
sistent valoric precum n matematic, n
logic si n etic unde valoarea urc, dincolo
de criteriu, pn la modele. n schimb, n
literatur, n artele plastice si n muzic, n-
noirile se succed mult mai repede, atipic, si
coboar pn la mode. Analizele lui Gottlob
Frege (On Sense and Reference, or work
Concept and Object) se dovedeau destul
de riguroase n ce priveste valoarea, ca s
nu mai amintim de cunoscuta lucrare a lui
Immanuel Kant Grundlegung zur Meta-
physik der Sitten n care principiile valorii
sunt definite ntr-un sistem referential larg si
indubitabil.
Numai c lutrismul romnesc, la care
trimite Constantin Noica, face not aparte,
se arat prolific si si construieste propria
axiologie, greu de statornicit n principiile
kantiene sau n cele ale lui Frege. ntr-o po-
sibil morfologie a ideilor, pe care grecii au
intuit-o nc din vremea gloriei lor (eidos),
avem deja cteva puncte de sprijin, de pild
n ideile-form si ideile-obiect, ns criteriul
agregrii e unul care priveste exteriorul lucru-
rilor. Ideilerelatie sunt mai atractive prin sin-
taxa lor, n interiorul creia reusesc condi-
tionri pozitionale determinate de multimi de
forme, determinate de multimi de predicate.
n tipologia ideilor, cu referire la cele pri-
vind raportul cu ceilalti, se dezvolt n chip
firesc ideile-interactiune, cu trimitere la
agent si la modalitate. De asemenea, n socie-
ttile care progreseaz rapid se impun ideile-
functie, ordonatoare n forme, n relatii, n
conexibilitate si n interactivare procesual.
De aici se genereaz, n conditiile conexabi-
littii si ale formelor ordonate, ideea-valoare,
aspectul utilitar al strii de idee care asigur
procesualitatea acesteia.
Din raportul idee-persoan si ideile de
grup social (cumulate n interactivarea in-
dividualittilor si cuplarea lor la un scop va-
lorizant) se poate detasa ideea-persoan,
generatoare de personalitti polarizante, ca-
pabile s controleze idei, dar si s atribuie
functii ori s instituie modalitti. Fac aceste
cteva precizri de psihologie social spre a
le pune n legtur cu mentalittile colective
n manifestrile lor predilecte, n optiunile lor
valorizante.
Din acest unghi privesc si strania auto-
flagelare a revistelor culturale romnesti prin
elitism; n special a celor care apar sub egida
Uniunea Scriitorilor, uniune n care un Emi-
nescu nu ar putea s fie membru fiindc a
publicat doar o carte n timpul vietii, ca si
Mateiu Caragiale si multi altii, memorati de
istoria literaturii la loc de cinste fr s tin
seama de criteriile Uniunii Scriitorilor din Ro-
mnia. n schimb, m gndesc c, dac nu s-
ar plti membrilor pensionari o cot parte din
pensie de la Uniune, prea putini s-ar aglomera
si ar bate la portile asociatiilor regionale.
Dar s admitem c aceasta este doar o
impresie, ori nu despre impresie este vorba
si n cazul revistelor accesibile unui cerc n-
gust, mbtrnit prin statornicire, greu pene-
trat de ideile-functie tocmai pentru c pro-
moveaz ideea-persoan. Or ideea-per-
soan, orict polarizare ar genera, are limite,
se epuizeaz prin sine si de la sine. n aceste
conditii, cu concursul evident al revistelor
online, revista paper (printed), cu costurile
ei redactionale, de tipar si de difuzare, este
tot mai izolat, mbtrnit, anacronic.
Revista online nu aduce niciun prejudiciu
ideii-valoare pentru c si ea este interesat,
Ir subventii, s se deschid unui public
cititor care s-i justifice identitatea, unor cola-
boratori capabili s furnizeze varietate de stil,
de probleme, de optiuni asigurnd ideea-in-
teractiune simultan cu ideea-valoare, n cs-
tigul acesteia din urm, dar lsnd sanse de
afirmare si ideii-persoan, aceasta putnd
sau nu s produc emulatie afirmndu-se sau
eliminndu-se din concept.
Diferentele constau n mijloacele peste
care a trecut inclusiv cartea online, fiindc
oricine are astzi posibilitatea s citeasc o
revist n format electronic sau o carte ap-
rute n orice limb. Tiparul se misc ncet fi-
indc mouse ate paper, editorul e conditionat
economic de ideea-valoare n detrimentul
ideii-persoan, iar librarul e amenintat n
ideea-relatie sub constrngerea ideii-
obiect.
Valorile nu mai pot fi concentrate ntr-o
redactie, ntr-un sindicat, ntr-o formul.
Axiologia trece pe lng acestea cu alte rs-
punsuri care las redactiile centrate pe ideea-
persoan s se sinucid lamentabil n eli-
tismul izolationist, iar sindicatele s esueze
n lutrismul ideii-form.
Autoflagelarea elitist#
\n cultur#
Autoflagelarea elitist#
\n cultur#
16
Anul IV, nr. 1(29)/2013
t a i n a f a c e r i i
n muguri dospesc cruci de lemn si cosciug
lacrimi se prefac sorii primverii
n orice cuvnt dorm umbrele serii
prin veac minunile lumii se fac rug
cenus de stele sinistra vale
cine poate opri trista cdere
sufletul prin cuget are putere
s umple cu taine ultima cale
cmp magnetic tcerea din univers
Ir timp si spatiu cine ptrunde
sorbind viteza acestor vii unde
cu iubirea mea am gndit acest vers
s rmn lumii drept mrturie
c facerea nu-i dect poezie
g l o r i a u n u i v i s
mereu spre suflet se-ntoarce gndirea
natura soarbe vegetale minuni
din seria vietii nu poti s le-aduni
cnd trecutul hrneste amintirea
numai eu deduc visarea unui zeu
starea de gratie cnt-n sonete
spiritul nu poate naste regrete
cerul plnge n inima unui ateu
cum roadele toamnei nu pot fi poveri
pentru cei ce-n gndire se vor naste
si nu vor cuta-n iubire dureri
constiinta n-are ru n rdcini
Ir msur exilul ne paste
cultivnd idei descoperim lumini
d i n c o l o d e u n i v e r s
minunea naturii trit-n zadar
iluzii hrnite cu inima mea
timp si spatiu snge din raze de stea
vecia din suflet le-a dat acest dar
ntre aici si acolo vid de vis
orice cunoastere se pierde-n pustiu
din mugurii de salcm creste sicriu
acest univers este mormnt deschis
ce jalnic-i viata fr iubire
flori de primvar miresme de dor
n sonete flori de nemurire
hotar de fericire pentru rime
n taina din gnduri acum cobor
s apr viata de ur si crime
n e a m s f n t
privesc n suflet si-l vd pe Dumnezeu
acest univers nscut din cuget sfnt
mi-a zmislit facerea din viu pmnt
s ies din trecut mi este tare greu
natura si spiritul sunt egale
nscute din adevrul absolut
asa cum trupul meu se va-ntoarce-n lut
ntr-un circuit de vieti minerale
si vom fi n stare de rugciune
ntr-o armonie cosmic de vis
vesnicia nu poate fi minune
cnd Cel De Sus ne va trece prin mormnt
vom face din gndire alt paradis
din logos forta divin din Cuvnt
m o y t e n i r e
celui ce vine dinspre al meu trecut
las poarta de lut n cuget deschis
s scrie soarta de aminintiri nins
cnd din dragoste mi-am fcut acest scut
s pot deriva nasterea din moarte
vis de legend s dospeasc-n mine
tezaur de gnduri spat din mine
s-l poarte-n sorii din aceast carte
de compune lumii pagini de vise
s nu poat uita casa din btrni
peste vedere s rmn stpni
toate acestea vor fi cndva ninse
ursiti s coboare n viata de-apoi
orice iubire sfnt se stinge-n doi
d e p r o f u n d i s
cineva ncearc s-mi fure lumea
cu dreapt credint apr acest trup
aripi de univers le-aud cum se rup
printre ramuri de mirt soarbe umbra mea
astept vara ca pe bunavestire
n ierburi e atta clorofil
ct noapte-nchide a mea pupil
ce-mi coboar-n suflet ultima stire
va nflori grdina peste mine
n-am stiut s-aleg ntre ru si bine
mi-a fost viata asta loc de sfintire
aprins de vesnicie n-am gsit leac
ruga mea sfnt s-a risipit prin veac
Ir gndire ies din adormire
u n i v e r s d i n v e r s
realul din mine-i adnc ran
soarbe materia fiintei ce-am fost
n aceast viat n-are zi de post
doar logica din spirit mi-a dat hran
prin cerc matafizic se-nchide firea
s ies din vreme n-am gsit vreun leac
tot ce se va naste e sorbit de veac
n orice clip-i dumnezeirea
mi-ai zmislit Doamne aceast soart
s veghez pentru gloria mea postum
cnd destinul va-nchide neagra poart
memoria se va pierde-n zi trist
iarb de niciunde ars de brum
...orice sentiment n sonet exist...
Aurel M. BURICEA
s o n e t e s o n e t e
17
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Florin M~CE{ANU
Renasterea n pictura
german surprinde perioada cu
o aventur unic: o nflorire
brusc si precoce, urmat de o
sterilitate inexplicabil. ntre
mijlocul secolului al XV-lea si
nceputul secolului al XVI-lea
se naste o pleiad de pictori,
unii geniali si, oricum, toti
deosebit de originali: Albrecht
Drer, Mathis Neithart
(supranumit Grunewald), Hans
Baldung (zis Grien), Lucas
Cranach cel Btrn, Albrecht
Altdorfer, Holbein cel Tnr. Pe
la jumtatea secolului al XVI-
lea au murit toti, si odat cu ei
si marea pictur german.
Recunoscut drept cel mai
mare dintre toti este Albercht
Drer.
Fiu al unui aurar ungur, se
naste, n 1471, la Nrnberg.
ncepe ucenicia n pictur la 15
ani. E fascinat de pictura
italian si face cteva cltorii
n peninsul. n 1494, merge
pentru prima oar n Italia, unde
a vizitat Verona si Venetia. Italia
nu era doar tara care i oferea
noi idei n art, ci era, n acel
timp, si un lider al Renasterii.
1498 este anul nfloririi, att
a pictorului ct si a gravorului,
cci autorul gravurilor n lemn
cu Apocalipsul si al marilor
Albrecht Drer
Albrecht Drer Albrecht Drer
{
c
o
a
la
g
e
rm
a
n
#
{
c
o
a
la
g
e
rm
a
n
#
gravuri n cupru este cel putin
egal cu autorul primelor picturi
de altar.
mpratul Maximilian i
absoarbe, ntre 1515 si 1520, o
parte din activitate pentru
lucrrile sale de gravur n
lemn. Face apoi o cltorie n
Trile de Jos n timpul creia
toti pictorii i omagiaz geniul si
din care se ntoarce cu
minunate desene executate cu
mina de argint.
Ultimii ani i sunt ntructva
ntunecati de disputele
religioase la care, ca luteran
sincer, nu poate rmne
indiferent. Totusi, n 1526, ntr-
un reviriment creator, d cteva
din portretele sale cele mai
desvrsite si, mai cu seam,
grava si monumentala
compozitie cu Cei patru
Apostoli, capodopera sa prin
jocul draperiilor, simplitate si
mretie. Ea este, oarecum,
testamentul su moral si
marcheaz punctul suprem al
unei evolutii ce l-a dus de la
desenul gotic si clocotitor din
Apocalips la clasicismul
magistral n care, fr a-si
pierde savoarea germanic, se
vdeste egalul celor mai mari
pictori italieni ai veacului su.
La 6 aprilie, Albercht Drer
moare, la Nrnberg, dup ce se
mbolnvise de malarie, nainte
s mplineasc vrsta de 57 de
ani. Las n urm o avere foarte
mare, att n art ct si
bneasc. Este nmormntat n
cimitirul bisericii St. Johannis
din Nurnberg.
Albrecht Drer - Autoportret la 28 de ani
A
l
b
r
e
c
h
t

D
r
e
r

-
A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
18
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Prozele poematice ale Maria-
nei Brescu, din volumul mi a-
mintesc i mi imaginez (Editura
Carpathia, Bucuresti, 2011), evi-
dentiaz inedite estetizri ce m-
podobesc un registru oniric al re-
memorrilor nvluitoare. Sunt
apropieri de atemporal, magicul
actionnd cu ampl acuitate asu-
pra celor mai profunde straturi
ale fiintei. Personajele au siluete
mutabile, caracteristic a structu-
rilor eterice care populeaz par-
tea de tain din lume. Aceste
scrieri nu pot fi ncadrate strict
ntr-o zon a literaturii. Referin-
du-se la ele, regretatul Artur Sil-
vestri subliniaz n postfata cr-
tii: S fi fost memorialistic? S
fi fost fictiune i, mai mult chiar,
o existent fantastic, reflectat
dintr-o lume paralel pe care
nu o puteam nici mcar ntre-
:ri? Cred, mai degrab, c e-
rau cte ceva din toate acestea,
ori, mai bine spus, un mesaj enig-
matic i o comunicare ce veneau
din nedesluit i nici mcar nu
se ornduiau n forme clare, r-
mnnd alctuirea baroc, de
aluviuni i receptacole de sen-
Octavian MIHALCEA
zatii, ce o caracterizeaz n mod
strlucit. Paradisiacul si inferna-
lul populeaz un spatiu imaginar
generat de hipersensibilitate.
Autoarea parc picteaz o
pnz simbolist, poate la ma-
nire de Puvis de Chavannes,
n care puritatea abordrii con-
duce judectile de valoare pe c-
ile inefabilului. Elanul juvenil
confer povestilor dorinta eva-
drii n att de speciala zon a
evanescentei, acolo unde relati-
vitatea adnc estetizant este
suveran. Toate introspectrile
au drept piatr angular copi-
lria, cu blndele sale mistere.
Descrierile Marianei Brescu vin
dintr-o luxuriant traditie a prozei
artiste, aceste cuvinte mngiate
subtil fiind tritoare n oglinzile
unor alte vremuri: ...Intram n rai
cu picioarele goale. Cteva
trepte trebuia s cobor i simt
i acum, sub talp, treptele cal-
de i ude, trepte prietenoase,
cum numai cele din crmid
roie, subtire i ars pot fi. Pri-
ma, mai cald, aproape ncins
cteodat, nct trebuia s-mi
salt cnd un picior, cnd altul.
A doua, cldut, ca trupul n-
cordat de pisic, cnd ti se n-
clzete, vibrnd toat n jurul
tu. A treia, aproape rcoroas,
dar blnd, ca peretii de porte-
lan ai unei ceti de ceai neatinse
un ceas. Apoi, dintr-o dat, po-
deaua: tot crmid prietenoa-
s, ca o vatr, cald, uor ume-
d. Povestind-o, o simt ca i
cum a atinge-o acum, dar cu
tlpile mici, de copil, cu pielea
subtire i roz, ca podul palmei.
(Raiul pierdut).
Tentatiile sunt multiple, iar
rspunsurile stau sub pecetea
impresiilor dominatoare ce anim
interiorul, n permanent dornic
s dezvluie cte ceva. Misterul
se poate ascunde peste tot. Te-
merile iau uneori proportii hiper-
trofiate, stnd mereu n umbra
tainele omnipotente. Actiunea
prozelor reunite n volum se pe-
trece undeva ntre vis si trezie,
acolo unde plsmuirile intime se
pot usor metamorfoza. Amintirile
capt o incontestabil corpora-
litate, vegheat suav de farmecul
naturii. Spatio-temporalitatea se
dilat sau se contract direct pro-
portional cu fluiditatea simtirii, ca
un imperiu benign ce contropes-
te... mngietor. Descrierea baro-
chizant a unor intense pregtiri
domestice, n spiritul lui Dimov
sau Brumaru, ne transpune ntr-
un foarte special univers al diver-
sittii: Zile n ir pe cuptorul
cald, ca un animal blnd i ma-
re, creteau aluaturi moi, lenee
i parfumate. Un rsft de aro-
me punea stpnire pe buct-
riile amndou i-n coveti de
lemn, uriae, creteau nencetat
movile mari de dulciuri groza-
ve. Spuma alb a bezelelor fra-
gede, biscuiti cu scortioar, s-
rtele subtiri i nervoase ca o
frunz de cactus, ciocolata lu-
cioas a cremelor, apoi roz, gal-
benul, frezul, portocaliul gla-
zurilor parfumate i mai ales co-
zonacul cu nuc, naltele stive
de cozonaci pentru care trebu-
iau sparte neaprat o sut de
ou ca s se ia din ele doar att,
glbenuul. (Dup-amiaz cu
trsur pe cer).
Desi exist, dramele sunt mai
usor de suportat n acest spatiu
privilegiat. Abordnd si alte fa-
tete ale esteticului, Mariana Br-
escu opteaz pentru mrturisiri
de o profund decadent, asem-
ntoare celor prezente n scrierile
lui Joris-Karl Huysmans: Era un
obiect scump. Sculptat n mar-
mur neagr, o mn de negres
tnr, cu degete prelungi, cu-
tnd nelinitite pianul. De la
delicata ncheietur mna era
la fel de neagr precum clapele
negre ale pianului i doar pe i-
nelar lumina tandru sideful u-
nui mrgritar. O relicv din
strlucirea de alt dat a averii
Iordchioaiei. Ultima. Acum, n
casa larg, cu ferestre multe, l-
sat sub povara timpului i a
podului greu, lucrurile artau
ctre lume fete vetede i de pe
ramele tablourilor vopseaua se
scorojea i curgea obosit. Cte
o mtase tiat de soare flutura,
steag palid n vreun palid a-
murg. Mobile vechi scrtiau
istovite i, n tcerea putred,
se putea deslui lucrarea nen-
trerupt a cariului de lemn. Mo-
lii uriae, btrne, se micau f-
r grab plutind n aerul greu,
ca ntr-un acvariu. (Perla ne-
gresei).
E o stranie si complex ati-
tudine rebours. Sunt similitu-
dini de atmosfer cu enigmaticul
motiv clinescian din Casa cu
molii. Totodat, acest veritabil
matriarhat estetizant, propus de
Mariana Brescu, are pregnante
afinitti plastice cu pnzele lui
Rembrandt, Caravaggio sau
Georges de La Tour. Esoteric, ci-
fra trei vegheaz viata si moartea.
n prozele din mi amintesc i mi
imaginez gsim imaginea nucu-
lui, axis mundi atasat absolutului
ascensiunii, desprinderii de pla-
nul teluric spre a explora evanes-
centa. Puterea visului escamo-
teaz limitele crnii ntru evaziuni
ideale. Alt povestire din volum
prezint bizara corespondent
dintre un tablou si realitate, a-
mintind de capodopera lui Os-
car Wilde, Portretul lui Dorian
Gray. Magia creeaz stri nv-
luitoare, peisaje venite din lumi
trecute, nchinate visrii: Pentru
bal, bunicul a mbrcat-o n ro-
_n labirintul viselor
_n labirintul viselor
19
Anul IV, nr. 1(29)/2013
chie de brocart strlucitor, cu
mijlocul strns n corsaj de m-
tase. Cea mai frumoas rochie
brodat de Zaza, bunicul a cum-
prat-o. Nu tiu ce-a vzut buni-
ca acolo, n sala strlucitoare,
de bal, nu tiu dac au uimit-o
candelabrele grele, pluurile
moi, nu tiu dac n inima ei era
bucurie ori poate de emotie se
zbtea, porumbel speriat. Nu
tiu dac a vzut rochiile lungi
i strlucitoare, hainele firetate
ale cavalerilor, ori poate s-o fi
mirat cum fr de veste la pri-
mul ei bal a fost aleas regin.
(Cltoria).
Trind n lume, inevitabil ne
ncearc nostalgia, ampl mani-
festare saturnian cu nebnuite
ramificatii la toate nivelurile fi-
intei: Dar amintirea e un animal
att de feroce, animal crud, de
lupt care sfie ntrebri i le-
nghite i din hul acela mai ne-
gru ca noaptea de unde abia
mai rsar luminate de un fulger.
Crud animal, amintirea e leoai-
c tandr doar cu puii ce-i na-
te. (Dimineat, cu ochii fier-
binti). Iubirea, att de invocat,
poate lovi ucigtor, chiar cu ido-
latrizatul cutit de argint al mult-
asteptatului partener. Ploile pot
ascunde vechi secrete nc ne-
elucidate, care prin potentri o-
culte ating obsesia. De multe ori,
mortii i vegheaz pe cei tritori
si hotrsc sfrsitul. Destinele
abnorme si gsesc astfel o expli-
catie supramundan. Indivizii se
perind pe sub nemiloasele raze
ale acestui soare adeseori ntu-
necat. Spectrul rtcirii e aproa-
pe, parc prea aproape. Amenin-
tarea destructurrii planeaz a-
supra locuitorilor universului gli-
sant. Urmeaz triumful thanati-
cului acaparator. Mariana Bres-
cu red cu mult talent un spatiu
poesc desprins din atmosfera
Casei Usher: Peste casa i curtea
pustii, croncneau ctre iarn
ciori negre, ngrijorate. Dup-
amiezile toamnei putrezeau
lene destrmnd prin vitralii
o lumin galben, vinovat. Ve-
rile ncingeau nemilos dogoa-
rea necruttoare a unui cuptor
uria i doar primverile n-
drzneau delicat s nalte pe zi-
duri flamura verde a unei iedere
neateptat de statornice. Stiam
c e o cas pustie i totui o sim-
team fremtnd cu nelinite ca
un trup omenesc n care, slab,
dar mai bate o inim. (Ofelia i
seara).
Aici, aparitii spectrale creeaz
ambianta narcotizant propice
marilor salturi spre necunoscut.
Fantasticul coordoneaz multi-
plele metamorfoze cu pecete noc-
turn, misteriosofic. Parc de ni-
cieri se porneste un dans dio-
nisiac ce are n centru un perso-
naj, Grecoaica, perfect integrat
paradigmei malefice a Salomeei,
strina aductoare de ghinion si
moarte. Prozele abund n premo-
nitii care se realizeaz doar prin
perseverarea pe manieristul drum
al sondrii abisului. Moartea,
chiar si transfigurat, e o pre-
zent constant a buctilor de
noapte amintite si imaginate. Na-
tura, adevrat meraviglia, a-
companiaz aceste regresii (cnd
pasionale, cnd sepulcrale) ctre
vrsta unei completitudinare co-
pilrii inspirate. Asistm la pa-
rabola existentei ca vast circ, spa-
tiu eclectic n care avem adeseori
revelatia miraculosului, chiar si
nfricostor: Circul. Nvlea ca
o explozie multicolor, ca o pro-
misiune de fericire, o iluzie care
vrea s rmn att: o iluzie.
Jongleri, animale, dresori,
clovni, iluzioniti, acrobati,
erpi, trapeziste, o lume ciudat
care ncorda simturile, fascina,
speria. Nelinitea, o nelinite
tulbure ca o ap mloas, lsa
n urma lui circul. Si circul
disprea ntr-o noapte. (Sub
vraja unui circ voiajor).
Dar peste toate, farmecul i-
nocentei topeste energiile crunte
ale lumii ntr-un nebnuit areal
diafan, luminat discret de flc-
rile unui rug purificator. Cartea
Marianei Brescu are o incontes-
tabil patin esoteric, rodul unor
ample conversatii n labirintul vi-
selor muzicale. Aceste cronici din
lumea mirajului adncesc ondu-
latoriu dantela neagr pe umerii
goi. Florile cad sfios, ca o traver-
sare a vietii n pasi de dans. Por-
tile sacre se vor deschide ntru
revelare.
George POPA
Nu cta vreun drum
nici vreun undeva
ntre viu si scrum
jocu-i partea ta
nu exist un centru,
geometrii mint.
nu-i vreun scop vreun pentru
totu-i labirint
omu-i ca parfumul
din calicii oarbe
si dizolv drumul
si n el se-absoarbe
rs, durere, ur
joc de msti diverse
pe a clipei gur
scrise sunt si sterse
cer, zei, idealul
jalnice povesti
asta e realul:
esti fr s esti
nu a sti-i pcatul
Elohim gresi
vina e a fi
sta-i Necuratul
din ceresti porunci
astrii-ascult doar
dar tu poti s-arunci
cel mai liber zar
ce-ar fi de-i trimite
unui soare trist
un impuls s scape-n
stil postmodernist
de btrna lege
copernician
el va ntelege
c-a stat n capcan
din ntia zi.
astrii s-or porni
care-n cte-o parte
sensul s-si desarte
n neantul unde
omul evadat
din prea mult mirat
postmodern se-ascunde.
Albrecht Drer - nger naripat
cntnd la lut
E
l
e
g
i
a
p
o
s
t
m
o
d
e
r
n
i
s
t
u
l
u
i
E
l
e
g
i
a
p
o
s
t
m
o
d
e
r
n
i
s
t
u
l
u
i
20
Eminescu
(od)
Ai aprut din senin ca un meteor orbitor
printre licurici
si printre cteva flcri
curate, fierbinti
ale geniului etniei noastre, printre poeti ce-
au scris "o limb ca un fagure de miere"...
Ai rmas de atunci
deasupra tuturor
ca un "fulger lung ncremenit",
luminnd cerul furtunos al
existentei valahe.
Ai devenit mai apoi
Luceafr
al suferintelor neamului nostru peren,
strlucind peste toate literele de aur
si peste toat istoria
plaiurilor daco-romane,
"de la Nistru pn' la Tisa..."
Si, iat, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne si vii!
Orice-am cuvnta
si orice-am scrie,
Orice-am cnta
si orice-am plnge,
Prin Tine respirm si vism!
Prin Tine plutim si trim noi aici,
toti Romnii!
De la Tine-am nvtat
"a turna n form nou
limba veche si-nteleapt",
Noi, mostenitorii de drept
ai "cuvntului ce exprim adevrul",
ai filelor de aur si cristal
ce le-ai lsat n urm.
Cu ele ne-ai mbogtit si sufletul, si Tara,
cci suntem, prin Tine, mai bogati
dect toti miliardarii pmntului;
mai mari, mai puternici si mai nemuritori
ca oricnd,
numindu-ne de-a pururi, cu mndrie,
nobilii Fii de Luceafr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mndrie
Fiii ti de lumin,
rspnditi pe Gura cea Mare de Rai,
ntins din Carpati si pn'
la Marea cea Mare,
Printe al nostru ntru Nemurire,
M i h a i E m i n e s c u!
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
Detractorilor lui Eminescu
Motto:
"Critici voi, cu flori deerte
Care roade n-ati adus..."
La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanti genetici si avortoni
schismatici!
Cum de-ndrzniti voi, oare,
prin scremete vulgare,
Prin zvcnet de copite si crize de znatici,
S ponegriti Columna de aur sacrosant
Care-a topit ntr-nsa rostirea romneasc?
Cum de-aruncati noroiul de critic bufant
Spre Geniul natiunii,
creznd c-o s-l mnjeasc,
Desi stiati c Geniul n veci de veci
nu piere,
Desi stiati c tara v va privi cu ur?!
Detractori ri, bezmetici,
cu limbi muiate-n fiere -
Nu pic Everestul d-orice rgietur!
Au ncercat si altii s-i cate pete-n soare,
S sting raza-laser a Sfntului Luceafr,
Dar au sfrsit cu totii n cloci mirositoare,
Precum si voi sfrsi-veti!
Sunteti vreunul teafr?
Cci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simpl chintesent, ci-un Univers
de glorii!
Si nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Tsni spre-Nalt, prin jertfe,
prin aspre purgatorii...
Milenii de milenii se pregtise Terra
Si Universu-n clocot spre a ni-l naste
nou!
E-un dar al Providentei, trimis exact n era
Cnd toti aveam nevoie de vocea Lui cea
nou...
Cum mpratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a natiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Mester faur,
Cu sete-l absorbise din lume si din astre!
Si s-a-ntrupat n codrii de-aram-ai
Romniei,
S-i distileze doine, s-mbrace tara-n rime,
S-nvete dulce-amarul iubirii, pe vecie,
S-i buciume durerea si doru-n ntregime...
El si-a iubit poporul; i-a proslvit istoria,
I-a dat o limb nou, i-a ludat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste;
ne-a dus n lume gloria...
Iar jertfa lui mreat i-o neag-acum nerozii,
Casapii poeziei, clii frumusetii
Ce spurc limba dulce cu zoi mirositoare!
O, blestemate javre si inamici ai vietii,
Care iesind din cloace ati prins a viermui,
Nu vi-i rusine vou, cocote brfitoare,
S ponegriti pe Zeul rostirii noastre vii?
Cci El tri-va vesnic, ct sunt romni
sub soare,
Pe cnd voi sunteti... Ni-meni!
N-ati fost -
Si nu veti fi!
Cristian Petru Blan - Eminescu
21
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Cum s astepti un mesaj de la cel care nu vrea s existe?
Si cactusii cunosc iubirea.
Oamenii mor numai pentru unii.
Si Cain l-a omort pe Abel.
Cain era vitel, Abel- mcelarul din colt.
Am s te dau n judecat, am s te despoi,
A strigat Abel murind,
Doamne, sunt ei strmosii nostri?
Alturi crestea un pom cu rodii putrede,
A czut una n capul lui Cain, l-a umplut de spume.
Cum s cauti omenia n sufletul unui om care
NU O ARE? E ca si cum ai cuta un fir de nisip
n ochiul celui ce nu lcrimeaz.
S nu mai cauti norocul la nerod,
Mai bine cu-nteleptul pierzi oleac,
Baronul Velce, baroneasa levantin
si scutur goacea, una la dou persoane,
Ce gnduri mai clocesc srmanii?
Baronul scoate un briceag, si taie nasul,
Prea sus o luase, baroneasa a fugit la Nibelungi
S le cerseasc laude si trei mrci,
O, duhul meu, de ce nu te descarci,
De ce nu rzi ca-n tinerete?
Din lipsa rsului apar attea buruieni si serpi
si broaste si soprle, brontosauri ce fumeaz Vogue,
scotnd pe nri, pe gur aburi si ocri.
.
Ca fluturii plutesc pe unde, larvare gnduri
Fac minuni, eu tac, tu taci,
Doar moartea mai vorbeste,
m-au asurzit attea vesti,
adorm nvesmntat de vise.
Uimit, nu mai respir, devin un duh,
V vizitez, prieteni, nsusi cntul
V va preface n fiinte vii.
Nostalgici ne plimbam pe malul Styxului,
Te prefceai vampir, iubito, mi smulgeai
si inima din piept, de mult trecur nuntile
de bronz, de-argint, de aur,
din colivii zburar brzunii,
deodat marea ne-a druit un leviathan n miniatur,
din portelan de Sienna, am nteles c am murit de mult
si numai umbrele se plimb triste
pe malul nverzit al Styxului de soapte.
Boris MARIAN Emil BUCURE{TEANU
Din huri fr margini scot ap fermecat
S ud a mea grdin, s creasc flori de mai.
Un trandafir mi spune c inima i arde,
C-i ndrgostit pe veci de-o rosie lalea.
l mngi pe petale si-i spun c gestu-i nobil;
De cnd suntem pe lume si oamenii iubesc.
El mi rspunde trist: - Iubirea-mi e durere!
Lalele de dor usor se ofilesc.
De aceea-i este fric c-a lui iubire mare
Sfrsitul s nu-i fie cu zile numrate.
Lalele sunt n lume crescute fr numr,
Dar n grdin, alturi, doar una este nalt
Si-i se apleac blnd cnd este srutat.
i spun s n-aib fric c Domnul l ajut,
Laleaua va fi-n floare ct el va fi n viat
Si vor tri mpreun sub soare si sub lun,
Iar eu le-oi da s bea n fiece dimineat.
Se uit lung la mine si nu-i vine a crede
Cci stie el ce stie din lunga-i vietuire
- Alturi de lalele n grdin si n piat -
C viata lui-i mai lung si tare-i este trist.
Cum stm asa-mpreun de vorb - eu si el -
Psi tiptil-n grdin vecina Baba Rada.
Avea n mn un ghem si-o pnz ntins alb
De ce mi spusese floarea ea mult se mai mir
Apoi si scoase-un ac din gulerul de hain
Si desir un fir de rosie culoare
Si m rug pe mine s-i bag ata n el,
C ea abia mai vede si ochelari nu are.
Trecu apoi o iarn cu noptile ei lungi
n geam la Baba Rada sclipea o lumnare
Si lumea se-ntreba de ce baba nu doarme
C are ani destui... La ce mai coase oare?
Dar nimeni nu stia c-n tinerete baba
Avuse o poveste de dragoste nespus
Si s-a sfrsit devreme, abia cnd nflorise
Si dorul de atunci n inim l strnse.
Cnd auzi ce-mi spuse trandafirul mie,
Din timpuri deprtate iubirea o podidi
Si hotr pe dat povestea s o scrie
Cu ac si at rosie pe o alb, dalb ie,
Pe trup de fat mare s aib a tri.
S-a dus mult timp de-atunci, grdina nu mai e,
n locul ei crescut-a o cas cu cerdac.
Nici baba nu mai este, fcut-a mortii plac.
Pe strad trece ns o ie nflorat
Pe-un trup de fat zvelt, la fat mbujorat.
Un trandafir de mai priveste mndru-n soare
Iar o lalea, alturi, i simte a lui strnsoare.
A
l
b
r
e
c
h
t

D
r
e
r

-
S
t
u
d
i
u
T
r
a
n
d
a
f
i
r
u
l
Marile
Absen\e
22
Tudor-Cristian GONGU
Delta Dunrii... ce minuntie! Trebuie s
vezi ca s ntelegi, trebuie s mergi acolo, s
simti mirosul apei, lumina, valul... Chiar dac
mai fusesem n Delt cndva, demult, nerb-
darea a pus stpnire pe mine de cum am
aflat c urmeaz s ajungem din nou n acele
locuri...
Indiferent de unde vii, ineditul ncepe
chiar din clipa n care cobori din tren la Tul-
cea. Gara e, practic, n port, iar cnd cobori
pe peron, acesta aproape se confund cu fa-
leza! Diversitatea mare de ambarcatiuni, ce
se remarc prin forme si culori, care mai de
care mai interesante, Dunrea - care-si face
loc alene printre pontoane si terasele amena-
jate pe ap, cldirea cpitniei portului, pes-
carii..., totul te cucereste de la bun nceput.
Te plimbi pe marginea apei, surprins de at-
mosfera att de departe de stresul marilor
orase, de linistea aparte, de curtenia locului.
Odat intrat n adncul frumosului oras,
mirajul se rupe, ns numai partial. Rmne
undeva, n subconstient, farmecul curgerii
Rului... Dar, sunt sigur c si dac nu as sti
orasul, ajungnd de pe sosea direct n mij-
locul Tulcei, tot as bnui c undeva, n apro-
piere, e Dunrea noastr! Pe strzi se insi-
nueaz gndul apei, iar centrul orasului pare
asa primitor... Sunt si flori multe aici, n parc,
lng Primrie... Trecem pe lng o teras, dar
nu poti s nu te opresti o clip s te rcoresti.
O bere si gata. M rog... dou. E asa de cald...
Uf! Abia astept s mergem mine la Sulina!
A doua zi ne mbarcm pe un vas - nici
cel mai rapid, dar nici cel mai ncet, ctre Su-
lina. Urmeaz s facem dou ore si un sfert
pn la destinatie cu o ambarcatiune destul
de cochet. Scaune confortabile, cu locuri si
afar, ca s simti aerul tare al apei. Undeva,
nuntru, poti s-ti iei ceva de ciugulit, sucuri,
bere... Dup o or, nu rezistm tentatiei, e
prea cald. ntre timp, vasul face cteva opriri:
deja suntem n adncul bratului Sulina, iar
frumusetile, care se dezvolt mult mai spec-
taculos pe canalele ce se desprind rebel din
curs, se ntrezresc. Rezemat pe bord, m bu-
cur de imaginea apei nvolburate de elicele
motorului si, privind slbticia de pe maluri,
m ntreb, zrind cte o cas rzleat: oare
cum or tri unii n pustietatea asta?
Orasul-port Sulina ne ntmpin oarecum
trist. Vezi cteva cldiri vechi, prsite, dez-
afectate, care-ti dau impresia de Nu mai e
ce-a fost o dat!, dup cum exclam un pa-
sager n vecintate. Pe mal, prima impresie
este cea desenat n povestirile sale de Jean
Bart..., si ne cazm la o mic pensiune care
poart chiar numele ofiterului de marin care
a scris aici, la Sulina. Camerele, micute, dar
primitoare, cu nelipsitele plase de tntari la
geamuri, cheam la somn, dar nu e timp de
asa ceva: mergem la mare!
Drumul pn la plaj nu e chiar scurt.
Sunt ctiva kilometri, dar cnd ajungi, si de
la distant intuiesti imensitatea apei, ti spui
c a meritat. n drum, la ctiva zeci de metri
de plaj vedem o mic pensiune parc arun-
cat n pustietate... Dumnezeule, aici chiar
esti izolat dac ai veni n vacant. Totusi pare
interesant si provocator s stai in acest loc...
Iat plaja! E o plaj mic, dar att de drgut!
Abundenta de scoici, nisipul fin, apa cald a
mrii, plaja calm, lipsa agitatiei, a aglome-
ratiei, a magazinelor, restaurantelor, discote-
cilor, toate astea te farmec. Sunt numai dou
terase micute, din care functioneaz doar una
- si aceea, aproape goal.
Prima baie n mare - o prim exaltare, sen-
zatie de pluteal, dublat, ns, de prudent,
cci valurile nu sunt chiar mici. n plus, adn-
cimea creste brusc la un moment dat, asa c
ne blcim mai mult la ap mic. O zi de plaj
cstigat, pn la urm, cu tot cu soare, cu
umbra terasei de dup-amiaz, cu linistea ce-
rului. Undeva, n deprtare, nfipt n mare, se
vede farul de la Sulina.
Spre sear, vizitm orasul, adic mergem
de-a lungul falezei, dintr-un capt n cellalt
pret de 10-15 minute. sta e tot orasul, si l
strbatem asa repede... E adevrat, mai sunt
cteva strzi ctre uscat dar, n fond, Sulina
e o limb de pmnt relativ ngust, iar tot ce
poti vedea aici e pe drumul lng ap. Una
peste alta, un oras frumusel. Dup o cin
format numai din peste, odihna noptii e bine-
venit.
Pentru c la cin am primit promisiunea
c a doua zi vom merge chiar unde se vars
bratul Dunrii n mare, la Far, m-am trezit cu
gndul sta, nerbdtor s ajung n locul a-
cela. Dup un mic dejun fugar si rezolvarea
unor probleme..., iat-ne pe micul vas cu mo-
tor, navignd spre mare. Desi nu suntem pe
vestitele canale, n care slbticia, frumusetea
exploziv a Deltei, sunt la ele acas, chiar si
aici, pe acesti ultimi kilometri ai Dunrii g-
sesti ceva din mirajul la care tnjim. La un
moment dat trecem pe lng vechiul far - o
constructie relativ mic si usor nengrijit, care
ne dezamgeste ntructva. S-l vedeti de a-
proape pe cel nou!, ni se spune cu entuziasm.
Limbile de pmnt de pe cele dou maluri
se subtiaz din ce n ce mai mult... nteleg c
vrsarea nu se face brusc, totul e treptat. Pe
malul stng, deja limba de pmnt nu mai
exist, sunt doar pietre asezate de om, alc-
tuind un dig paralel cu nc bucata de pmnt
nesigur de pe partea dreapt. Pe malul stng,
dincolo de pietre se vede deja marea, iar malul
drept, ncet-ncet se transform si el n dig
de pietre. Digurile deseneaz iluzia Dunrii,
cci practic suntem pe mare... Deodat, va-
lurile Dunrii se transform n valuri mult mai
ample, specifice imensittii mrii... Senzatia
este att de plin, de puternic, si totodat
fascinant, ns fusesem avertizati asupra ei,
asa c nu putem dect s savurm.
Digurile de piatr mai strbat o vreme
marea, crend iluzia unui ru ce curge n in-
teriorul mrii. Treptat, digurile si pierd din
consistent si, pe alocuri, valuri mici din mare
intr n Dunre, confundndu-se cu ea. Ma-
rea Neagr cheam Dunrea din ce n ce mai
mult, iar aceasta i se druieste ntr-o conto-
pire - la nceput timid, pe alocuri, pentru ca
undeva, aproape, visul s capete o singur
form. Mai sunt cteva sute de metri pn la
Far, iar de aici pn la captul digurilor nc
o sut de metri pn n locul n care pietrele
si opresc paralelismul pentru a se pierde n
mare ntr-o deschidere simbolic, sugernd
captul..., sau poate un nceput ?
Nu acostm la Far. Mergem chiar n locul
n care digurile se deschid ca dou porti spre
infinit, vreau s vd cum e acolo! E cam pe-
riculos... suntem preveniti cnd ajungem
chiar n acea zon, si simtim valurile tot mai
larg, tot mai amplu, pentru micuta noastr
ambarcatiune cu motor. S nu ne trag marea
spre ea... ei bine, napoi la Far!
Farul e asezat pe o insulit aflat n calea
digului de pietre de pe partea dreapt. Scru-
tnd insulita, imediat m duc cu gndul la
Robinson Crusoe... Este o mic plaj, exist
mult verde, psri... Totul pare un colt de rai.
Facem si cteva poze. ntoarcem apoi privirea
ctre Far si l privim ct este de impuntor:
aproximativ 60 m nltime... Trebuie s mer-
gem sus!
_n Delt#
(impresii de c#l#torie)
_n Delt#
(impresii de c#l#torie)
23
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Zis si fcut, cu toate c drumul pn n
vrf pe scri este epuizant - ntr-o zi n care,
oricum e foarte cald. Sus... e superb! Rezistm
cu stoicism vntului nemilos si profitm de
soarele de pe cer pentru a ne bucura de peisaj.
E... de-a dreptul magnific! Suntem chiar n
cel mai estic punct din Romnia! Nu-mi vine
s cred. Dm roat peisajului, vedem undeva,
n deprtare se ntrezreste orselul Sulina,
si cutm cu privirea nfrigurati Insula Ser-
pilor. Dar... ghinion. Desi e soare, nu e nde-
ajuns de senin... Pcat! Totusi, undeva foarte
aproape de locul n care suntem, de vede o
palm de pmnt... cam ct cea pe care se a-
fl Farul. Ne mirm putin. Recent a iesit la
suprafat..., nc nu s-a format bine..., chiar si
nou ne este interzis s mergem acolo!, ni se
explic. n deprtare, marea pare nemrginit,
si un sentiment de usoar team ne cuprinde...
Hai s coborm, vntul s-a ntetit de-acum.
Coborm si ne mbarcm pentru ntoar-
cere. E momentul cnd realizm c totul e
frumos, ns... doar cnd vizitezi, cci pare
infernal s stai aici... unde aflu c nu este cu-
rent electric, ap curent..., unde se st cte
o sptmn la post, n aceast izolare.
napoi la baz. Mergem si lum prnzul,
mncm - n sfrsit! - si altceva dect peste.
Aventura de la Far e nc prezent n minte,
si la mas discutm numai despre asta. Ctre
sear, e un adevrat spectacol cnd se las
ntunericul n port... Brcute mici, cu motor
sau fr, unele purtnd mici luminite, trec n-
colo si ncoace, cu toate c vizibilitatea e din
ce n ce mai mic. Aici dac nu ai o barc esti
pierdut, m gndesc. Cci cu masina ce s faci?
Nu poti ajunge prea departe dect pe ap...
ncercarea de a rmne seara, dup opt,
pe o teras, la suc sau bere, mai mult de o ju-
mtate de or, e sortit esecului. Tntarii
sunt att de multi! Din trei gesturi pe care le
faci, dou sunt pentru a te apra de muscturi!
Ne mutm nuntru, dar aici e prea cald... Asa
c tot mai bine e s ne retragem la camere si
s ne culcm, cci mine ne trezim n zori si
ne ntoarcem la Tulcea cu cursa rapid.
Drumul de ntoarcere e chiar rapid, si nici
nu bag de seam cnd intrm deja n Tulcea.
E drept c am si atipit un pic, de aceea poate
c timpul a trecut asa degrab. Cnd clcm
pe uscat, parc respirm usurati. Nu c ne-ar
fi fost team, dar ne simtim ntr-un fel mai n
sigurant..., mai ales c undeva, n apropiere,
se vede gara care ne reface legtura cu civili-
zatia de care ne-am deprtat de cteva zile.
La prnz vom pleca napoi acas, cu trenul...
Asta e! Tot ce-i frumos tine putin, nu-i
asa? Nu-i nimic, drag Dunre, las c data
viitoare venim si stm mai mult! Tu s conti-
nui s curgi si s ncnti ca pn acum, s ne
dai mireasma Apei noastre dragi!
Si nc ceva: Nu uita s faci dragoste cu
Marea! Te iubim, Dunre scump.
var cu exces de zel
vara infernal
te ia de mn si te duce n Crng
Ir voia ta
s simti putin rcoare
dar vai acolo
pn si obeliscul din granit
transpir
nnebuniti copiii alearg haotic
pe triciclete sau n masinute
cu baterii solare
ntr-un labirint imaginar
din care nu mai pot iesi
mmicile plictisite
si fac vnt cu poalele rochiilor
sau cu evantaie ieftine din Gorbaciov
apa lacului se mputineaz tot mai mult
brcile cu pedale
devin epave lng debarcader
psrile si pierd treptat glasul
si se ascund n scorburi
copacii - sentinele cu clorofila-n deriv -
ar intra n pmnt
de atta lumin
caruselul din spatiul de joac
se-nvrte obsedant
centrifugnd prescolarii
mileniului trei
secven(
noaptea ca o lav ciocolatie
se prelinge n matrita orasului
cinii latr ca din craterul
unui vulcan ndeprtat
fulgerele acustice ale ambulantelor
strpung strzile
n timp ce pasrea hipnotic a somnului
si ntinde aripile peste omenirea obosit
de grija zilei de mine
obtura(ie
din mijlocul orasului
niciodat nu poti vedea linia orizontului
poate de aceea te simti
ca un canar n colivie
avnd zborul doar n memoria aripilor
Nicolae POGONARU
smbt seara trziu
monoton pulseaz vntul peste trg
mturnd betoane si asfaltul sur
ultimele psri se retrag cu srg
si melancolia prinde non contur
norii grei sucomb prvliti din cer
ploaia cade trist-n gura de canal
vrbii zgribulite sub stresini disper
vijelia-ncepe dansul infernal
dar sub copertin-n fat la hotel
o ultim nunt c se intr-n post
mireasa-i timid mirele rebel
si are masin si are si rost
chiuie nuntasii n restaurant
de-mi vibreaz totul n apartament
muzic la maxim delir si neant
anotimpul toamna este-n noi prezent
pasaj
clorofila
a plecat n trile calde
n copaci
seva curge invers
soarele
si-a trimis raza ce arde
n alt parte de univers
frunzele
picur n parcul municipal
ruginite galbene pale
o banc de lemn
putrezeste letal
solitar
ti se-asterne n cale
doar un cine
scpat de hingheri
traverseaz aleea uitat
unde-i vara
parc-a fost ieri
sau parc nu a fost
niciodat
chiot de bugetar
gndindu-se la Fanar
duce-m-as la Carrefour
nu s cumpr ci s fur
c n-am bani de la buget
ca s fac un zaiafet
24
Geo GALETARU
acelayi miez orbitor
ochiul care vede pn n
pntecul lucrurilor,
mna care arde ca un fruct
n pomul necunoscut,
flacra care taie prtie
n cmpiile toamnei,
soarele care fosneste
pe crestetul vistor al amiezii,
vsla de aur care trezeste
fiara adncului:
incizii precise
n trupul sever
al realittii,
felii desprinzndu-se
ca s se adune
n acelasi miez orbitor
ce ne tulbur somnul.
si abia atunci
ntelegerea neantului
e fr fisur.
si dintr-o dat cuvintele lor au nsemnat totul
ei trec pe strzi senini si impudici
ei reprezint Dinastia Cerului
pe pmntul uitat de zeii solemni ai nserrii
seminte incandescente cresc n pupilele lor netemtoare
fragilittile lumii tresar sub pasii lor fericiti
ei vorbesc despre ploi albastre n zodia Florii-de-colt
si sting nelinistea lebedei la tmpla lacului auriu
gesturile lor sunt stele providentiale cnd tace lumina
pomii si alint durerea la flacra lor inconvertibil
(explozii miraculoase n inima nevzut a crinului)
ei exalt betia psrii fr moarte
cnd susur bucuria ca o plant rar n crnguri
si malurile visului ating cerul cu crestetul lor dureros
nimeni n preajma lor doar o mpcare curat
cu nimicurile care se cuibresc la subtiorile ngerului
convoaiele vietii albesc pe cmpia amar
laolalt cu sufletul cu respiratia lui neobosit
dar ei si urmeaz drumul sfsiind pnza amar a neputintei
cci ei au stiut dintotdeauna mireasma si culoarea clipei
de parc ar fi venit dintr-o carte ciudat si atotstiutoare
si dintr-o dat cuvintele lor au nsemnat totul
un (ipt catifelat al inimii
treci pe lng ea o visezi
o chemi o alt lumin
ncremenit nevorbitoare
o proiectie a umbrei o fiint
de aer un abur vertiginos
pe oglinda imaculat a gndului
ct declin vinovat n firul de iarb
tandretea lui nseltoare
ca un cosmos impenetrabil
destinuindu-si fragilitatea
ntr-o tcere oarb ah degetele
materiei pe chipul translucid
al vietii al vietii cine vegheaz
la rdcina cuvntului la marginea
unui suflet plpitor ca aripa
fluturelui peste continentul de fum
umilint si extaz durere albastr
sub ploile verii cnd vine fulgerul
ca un tipt catifelat
al inimii
flash cotidian
ncerc s trec dincolo de limitele trupului meu.
un nger auster, n lupt cu propria-i
slbiciune: ct datorez ntmplrii, ct
conditiei mele de fiar liber si incontrolabil?
strada e un revers al iluziei despre grandoare.
nimic nu se naste n interstitiile acestea srace.
clipesc mai des, de pe pleoape mi cad imagini
n care ceilalti se blcesc ca-n oglinzi simetrice.
cineva dilat spatial, ti spui, cineva
care are de mult stiinta mistificrii exacte.
doar memoria, paleativ insuficient,
aseaz lucrurile n retorta zgomotoas a vietii.
adierea lucrurilor fr n(eles
calc pe fragedele semne ale diminetii. ele
mi vorbesc despre o fericire pierdut. si viata
se retrage atunci n tiparele ei aspre, tip
prin toti porii: curat e doar sufletul
ce-si urmeaz singur crarea, printre mrcini si
umbre. fr s stie msura ntreag a rnii,
nici adierea lucrurilor fr nteles. rmn
cojile visului, miresmele fr iluzii
ale unui tlc cu care nc fraternizez.
Vasile MENZEL
PARAVERS
Arta poetic a luat-o n jos,
Pentru c josul a devenit sus.
Si scriu priceputii la un nivel
ct mai jos, jos, jos.
Adic mai nalt.
Ce nalt mi se pare iarba
din care curge un verb ecologic,
fat de copacul pitic
de peste patru metri
care lcrimeaz rsin.
De atta hran, picurat
din cer, pentru c oamenii
l-au dus la sap de brad,
a nceput s-i apar
iasc la solduri, pistoale
cu care s-i usuce
pe cei de sus, sus, sus,
asa cum au hotrt toti
copacii scrijeliti iesiti la miting
Dar nu-i de-ajuns acest proces
calitativ. Mai trebuie
umblat la stil. Ia s vedem
ce alegem. Stilul porno?
Stilul criminal? Stilul smuls?
sau cel floral?
Hai s le-ncercm pe toate.
1. Stilul porno si cel criminal,
pentru adultii avizi de senzatii.
Ce facem cu copiii? Simplu.
Vom scrie: A nu se citi
aceste paragrafe.
2. Stilurile smuls si floral,
le combinm si-i invitm
pe iubitorii de flori
s le smulg. Dar nu pentru
a le distruge, nuuu! ci pentru
a le feri de buruieni.
Buruienile-cuvinte
care stlcesc limba
si prin ea, mintile celor
dornici cu adevrat
s priceap.
Dar unde e poezia!?
Ce poezie?
25
Anul IV, nr. 1(29)/2013
George PETROVAI
n satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta
gubernie Oriol este liniste n aceast minu-
nat dup-amiaz de var. Asta n cazul n
care te-ai obisnuit s nu iei aminte la puse-
urile civilizatiei ce rnesc tcerea prin du-
duitul motoarelor si claxoanele masinilor si,
desigur, dac privesti cu detasare grupurile
de turisti care se ndreapt spre fostul conac
al lui I. S. Turgheniev ori vin dinspre el.
Atent doar la ciripitul si hrjoneala ps-
relelor, cci auzul lui nu este deprins s sesi-
zeze uruielile si scrsnetele actualei civilizatii,
pe terasa imensului conac cu peste 40 de ca-
mere si face aparitia nsusi Ivan Turgheniev.
Este ntocmai asa cum l stim din tablourile
de epoc: cu surtucul negru ncheiat pn la
ultimul nasture, cu prul alb si lung pieptnat
cu oarecare cochetrie, trsturile armoni-
oase ale unui adevrat aristocrat si fruntea
ampl de gnditor.
Cu pasi rari si neauziti, el strbate terasa
pn la sezlongul pe care cade umbra deas
a copacilor seculari din uriasul parc al cona-
cului. Se aseaz cu un geamt usor n scau-
nul confortabil, apoi si pune palmele cu de-
getele lungi si albe pe bratele acestuia si timp
ndelungat urmreste pe cerul nalt al verii
miscrile lenevoase al norilor alburii si schim-
btori, n timp ce urechile i se desfat ba cu
trilurile privighetorilor, ba cu tritul gre-
ierilor.
Deodat tresare si ntoarce usor capul
Ivan Sergheevici Turgheniev
[i ubicuitatea lui artistic#
Ivan Sergheevici Turgheniev
[i ubicuitatea lui artistic#
spre dreapta, unde simte prezenta Daimo-
nului, asezat la rndul lui ntr-un fotoliu con-
fortabil.
Daimonul: Te-ai speriat, Ivan Serghee-
vici? Si eu care credeam c te-ai obisnuit ntr-
att cu mine, nct aparitiile mele nu mai au
cum s te surprind...
I. S. Turgheniev (cu mna la frunte i
vocea obosit): O, da, de obicei asa este.
Dar asta-i o situatie att de neobisnuit! Doar
m aflu n casa printeasc, la ceasul amin-
tirilor.
Daimonul (cu o strmbtur dispretui-
toare i un gest de lehamite): Mda, s fiul al
naibii dac n-am uitat c asta-i marea belea
cu voi oamenii! Una-dou v nmuiati ca niste
crpe atunci cnd v npdesc amintirile.
Dac nu-i cu suprare, iubite Ivan Serghe-
evici, care-s mult duioasele amintiri ce ti-au
rscolit inima: s fie amintirea despoticei tale
mame, sau cele din scoal, ori poate cele de
mai trziu, cnd mai mult stteai n stri-
ntate?
I. S. Turgheniev (cu ochii aburiti de la-
crimi i palmele ncletate pe bratele ez-
longului): Toate, amice, toate sunt nespus
de duioase pentru mine. Dar ce stii tu ce
spune glasul inimii, tu cel care le stii pe toate
mai presus de ct i st n putint vreunui
om? Da, ai dreptate. Din inim ncolteste si
se hrneste slbiciunea uman ntruchipat
ba n dragostea dus pn la jertf, ba n
mila sfsietoare, ba n nobila generozitate.
Dar tocmai aceast formul divin dup care
se realizeaz aliajul indestructibil dintre
puterile inimii si ale mintii, cu att de necesara
suprematie a sentimentelor n anumite
momente cheie din istoria omenirii, tocmai
ea l nalt pe om si-i confer sansa izbvirii.
ns ce folos s-mi deschid inima naintea
ochilor ti sfredelitori, cci a ncerca s m
fac nteles de tine la acest capitol este ca si
cum m-as confesa n fata unui automat.
Daimonul: Mi s fie! Nu cumva te-ai
asteptat s fiu un nerod sentimental? Asta
v-o las vou, rusilor.
I. S. Turgheniev: Si bine faci. Nicieri n
lume nu vei ntlni o cultur mai trist si mai
mbibat cu duiosie ca cea ruseasc. De alt-
minteri, personajul principal al literaturii ru-
sesti este nsusi sufletul rusului. Iar sufletul
lui, dup ce crezi c s-a modelat n decursul
istoriei noastre ncrcate de restriste asiatic
si de tarism despotic? Dup nsusi chipul
nesfrsitei noastre stepe...
Daimonul: Nu spun c nu ai dreptate,
acum cnd stau si m gndesc la operele
marilor scriitori rusi din vremea ta si de mai
trziu, pe care i-am cunoscut tot att de bine
ca pe tine. Apropo de oper, Ivan Serghe-
evici, care dintre crtile tale ti este cea mai
drag?
I. S. Turgheniev (dup o lung pauz):
Crezi c un printe d dovad de ntelepciune
atunci cnd i favorizeaz pe unii dintre copiii
si, nedrepttindu-i n acest mod pe ceilalti?
La care dintre degetele minii vei consimti
s renunti, pe motiv c n multiplele functii
ale palmei, nu au toate importantul rol al
degetului opozabil, ori pe cel al arttorului?
Crtile scrise nseamn pentru autor mult
mai mult dect degetele de la mn, cci ele
se cheam copiii lui spirituali. Ori creatia spi-
ritual este singura lucrare care-i confer o-
mului statutul de demiurg, fie si pentru aceea
c ea este rezultatul unui proces de auto-
fecundare, ceea ce nseamn c n acel for-
midabil puseu al facerii situat dincolo de co-
ordonatele spatio-temporale a tot ce este pie-
ritor, are loc refacerea unittii primordiale
dintre cele dou sexe...
n pofida tuturor retinerilor mai sus-amin-
tite, mrturisesc c mi s-a lipit de suflet cartea
de tinerete pe care am intitulat-o Povestirile
unui vntor. N-as putea , ns, s precizez
care-i principala cauz a atasamentului fat
de aceast carte. S fie din pricina pasiunii
mele pentru vntoare, pasiune mostenit
de la tatl meu, gratie creia am colindat prin
attea si attea locuri locuite de rusi, unde
ochiul meu ncepea s se formeze si s nre-
gistreze nu doar fragmente din coplesitorul
tablou al naturii, ci mai ales aspecte de neuitat
din cutremurtorul tablou social al vremii?
Ori poate c acest atasament se datoreaz
I
v
a
n

S
e
r
g
h
e
e
v
i
c
i

T
u
r
g
h
e
n
i
e
v
26
succesului nregistrat de povestirile mele
vntoresti, publicate initial n foileton, apoi
integral n anul 1852?
Daimonul: Asa te vreau, Ivan Serghe-
evici! Ce rost ar avea s ne ascundem dup
deget, cnd stim prea bine - iar criticii si isto-
ricii literari o stiu si mai bine - c Povestirile
unui vntor reprezint nu att piatra de
ncercare a ntregii tale creatii, ct mai ales
piatra unghiular a viitorului tu edificiu cul-
tural. Ce nu gsim n aceast carte? Gsim
personaje memorabile, asa ca Hori si Kalinci
din povestirea cu acelasi nume, ori ca cei doi
mosieri: Viaceslav Harionovici Hvalnski si
Mardari Apolonci Stegunov, frati buni cu
nemuritorii Ivani ai lui Gogol (unul Ivanovici,
cellalt Nikiforovici), apoi facem cunostint
cu doctorul de plas si incredibila lui poveste
de dragoste, cu bietii ce-si pasc caii n lunca
Biejei si se dovedesc nentrecuti povestitori
despre domovoi si vodianoi, o cunoastem
deasemenea pe buna mosiereas Tatiana Bo-
risovna si pe parazitul de nepotu-su, dup
care ni se nftiseaz moartea linistit si simpl
a unui tran n povestirea Moartea, pentru
ca spre finalul crtii s fim nstiintati despre
aiurelile si srcia lucie a straniului mosier
Certophanov si apoi despre moartea sa. Adi-
c o vast panoram a societtii rusesti din
prima jumtate a secolului al XIX-lea.
I. S. Turgheniev: Da, numai c tot de la
ea mi se trag ponoasele cu tarul Nicolae I. C
doar nu-i de crezut c arestarea ordonat de
tar si apoi exilarea mea la mosia Spasskoe-
Lutovinovo pentru o perioad de 21 de luni,
s-ar fi datorat doar acelui necrolog scris la
moartea lui Gogol, n care fceam aluzii la
asprimile regimului.
Daimonul: Cu sigurant c sta-i ade-
vrul, de vreme ce n Povestirile unui vn-
tor nu te-ai ferit s spui lucrurilor pe nume
n acea panoram dezolant a Rusiei auto-
cratice, cu nspimnttoarea srcie a ctu-
nelor si a tranilor aflati n njositoarea situatie
a unor sclavi...
Hei, dar vd c te-ai ntristat, iubite ba-
tiuska, dup aceast evocare. Ca s mai prinzi
nitic inim, ti aduc la cunostint victoriile
repurtate de op n decursul timpului. Prima
este aceea c ei i se datoreaz n bun msur
urgentarea de ctre tar n anul 1861 a reformei
agrare (abolirea iobgiei), iar cea de-a doua
se cheam seria nesfrsit a traducerilor n
nenumrate limbi. n parantez fie spus, una
dintre cele mai izbutite traduceri ale acestei
crti n limba romn i se datoreaz lui Mihail
Sadoveanu, el nsusi iscusit scriitor si pasio-
nat vntor. Respectiva traducere dobn-
deste un plus de savoare cu contributia sa-
doveanismelor azvrlite cu delicioas so-
coteal n paginile crtii: pne, cne, cucos,
vrai, iai, sar, sam, matas etc.
*
ntre timp s-a lsat noaptea. Cei doi in-
terlocutori tac si poate c, ptrunsi de adn-
curile noptii de var, fiecare dintre ei caut
s-si reaminteasc unele dintre cele mai re-
usite tablouri care mpodobesc discret Po-
vestirile unui vntor. Iat unul dintre ele,
magistral realizat din cteva tuse viguroase
n Pdurea si stepa, comentariul poetic cu
care se ncheie cartea: Soarele a asfintit; lu-
ceafrul s-a aprins si plpie n marea de foc
a apusului... Dar vltoarea pleste; cerul se
face albastru; umbrele se contopesc; vz-
duhul se ntunec.
Si de data asta tcerea este ntrerupt de
ctre Daimon.
Daimonul: Constat, iubite Ivan Serghe-
evici, c iar te-ai cufundat n stele si n nori
si-n ceruri nalte, ca s-l citez pe Eminescu,
remarcabilul tu contemporan. Nu cumva te-
a cuprins aleanul dup fermectoarea cnt-
reat de oper Pauline Viardot?
I. S. Turgheniev: Nu ti se pare firesc ca
acuma ea s fie dulcele izvor al melancoliei
mele, dup ce tot ea a fost n ntreaga mea
viat doamna sacr a gndurilor mele?! Da,
am urmat-o pretutindeni n strintate, cu
indicibila fericire de-a fi mereu alturi de ea,
cci am iubit-o cu patima nvalnic a aceluia
care n copilrie a avut parte doar de firimituri
din aceast miraculoas hran. (Foarte tul-
burat, i strnge tmplele cu palmele, piep-
tul i tresalt spasmodic i printre buzele
contractate se scurge un geamt de durere.)
Dar te ntreb pentru a doua oar: Ce poti tu
s stii de deliciosul chin al dorului dup ci-
neva si de adorabila durere a inimii, ce st
gata-gata s plesneasc ba de bucurie si spe-
rant, ba de jale si restriste?
Daimonul (cu o strmbtur de nemul-
tumire dup acest afront): Poate c stiu mult
mai multe la acest capitol dect si poate n-
chipui vreodat cineva. Cci la drept vorbind,
cine dac nu eu, sub diverse ntruchipri,
m apropii de fete si femei din toate mediile
sociale, fie pentru a le pune la ncercare vir-
tutea sau fidelitatea, fie pentru a le pune pe
tav - fireste, celor care o merit - ntreaga
gam a desftrilor izvodite de Amor. Crezi
c exist vreo urmas a Evei, vorbesc de cele
sntoase la trup si minte, care s reziste is-
pitei de-a se destrbla mcar n gnd? Stras-
nic m amuz s le pun pe jratec pe clug-
ritele tinere si cu sngele nc neprefcut n
brag. S le vezi, bietele de ele, cum se ca-
nonesc, ct pe-aci s se rup n dou, cci
ochii mintii se desfat cu ceea ce le este cu
desvrsire interzis, nu ns si cu desvrsire
nestiut, n timp ce buzele tremurnde rostesc
rugciuni pripite, pe care nici mcar propriile
lor urechi nu le mai aud.
(Se oprete atunci cnd sesizeaz un gest
de dezgust schitat de Turgheniev.)
Bine, bine. Admit c eu sunt Ispititorul si
c strnirea a ceea ce voi oamenii numiti p-
cat, reprezint nsusi modul meu de-a fi. Logic
vorbind, voi de fapt ar trebui s-mi fiti pro-
fund recunosctori pentru ceea ce fac. Nu
zmbi cu dispret, batiuska, pentru c e la
mintea oricui c fr mine, voi oamenii ati fi
incapabili s stabiliti distinctii clare si pre-
cise ntre perechile de notiuni fundamentale
cu care operati n acest rstimp al decderii
voastre morale: bine-ru, sacru-profan, ade-
vr-minciun, virtute-pcat etc. Necunos-
cndu-le si neaplicndu-le ceas de ceas si
clip de clip, ati mai fi oameni n adevratul
nteles al acestui cuvnt? Adic fiinte muri-
toare si nzestrate cu ratiune, care sufer
cumplit n timpul popasului ce le este menit
pe Pmnt, dar care totodat se purific prin
suferint, si astfel si cstig dreptul de-a
spera la mntuire si la ptrunderea n viitorul
regat al nemuritorilor. Vezi, asadar, c sunt
perfect edificat cu ntreaga filosofiei a exis-
tentei voastre, din interiorul creia se nalt
nu doar palavrele cu misiunea ce-o aveti de
ndeplinit n aceast viat, ci n cazul unora
se nalt cu dreptate chiar mretia vietii lor
atotumane.
Ah, iubitul meu interlocutor, vd prea
bine c esti stul pn peste cap de trnc-
neala mea. ns f-mi, te rog, hatrul si mai
ascult-m nitel. Timp avem berechet amn-
doi, cci ce influent mai poate s aib timpul
asupra acelor ce cu voie sau fr de voie i-au
scpat din mna necruttoare? Orict ti s-ar
prea de paradoxal, ti mrturisesc cu toat
sinceritatea de care sunt capabil c stiam
dinainte c m voi simti strasnic stnd
mpreun la taclale, motiv pentru care am
admis s-mi iau o scurt vacant pentru a
sedea n tihn de vorb. C m crezi au ba,
adevrul este c am obosit alergnd de-at-
tea eternitti pe ntregul rotund al Pmntului
si, asa cum just afirm Lermontov, m-am cam
scrbit de-atta ru. Gndeste-te numai, me-
reu acelasi si acelasi lucru: ici o crim, dincolo
o hotie de rang ministerial, ntr-un loc o min-
ciun ct roata carului, n alt parte o nc-
ierare pe viat si pe moarte! Pfui, ce scrbo-
senii! Dar asta-mi este meseria, si orict m-
am zbtut, nc n-am putut gsi nici mcar
niste ajutoare mai actrii, necum un nlo-
cuitor pe care s m pot bizui ca pe mine n-
sumi. Ba nu, fcnd aceast afirmatie m-am
pripit. Fiecare secol mi-a druit cte ceva.
Dar de la secolul 20 am obtinut recolta cea
mai bogat. M rog, este si acesta un indiciu
al evolutiei omului...
(Deodat cade pe gnduri i dac ar fi
singur, pesemne c ar i ofta).
27
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Si cnd te gndesti c dac te iei dup
cuvntul Bibliei, zilele mele sunt numrate. Ei,
ce s-i faci? M mpac cu gndul c mai am de
trit un fleac de cteva cvadrilioane de ani,
dup care mort-copt va veni mult-asteptatul
sfrsit, iar eu m voi putea odihni pe sturate.
Sincer s fiu, n lunga si anevoioasa mea
lucrtur n-am avut parte doar de plictiseal
si monotonie, ci s-au ivit ba ntlniri memo-
rabile , precum cea cu Iov, cu El n pustie si
cu Faust, ba interesante divertismente, asa
ca ntlnirea mea cu Ivan Karamazov, ntlnire
nchipuit si gzduit de confratele tu F. M.
Dostoievski n paginile celebrului su roman
Fratii Karamazov.
Dar iat, am ncheiat-o cu confesiunile.
M simt acuma mult mai n form ca la nce-
putul ntlnirii noastre, asa c dup acest
intermezzo, cu voia ta, scumpe maestre, pu-
tem s ne ntoarcem la firul agreabilului nos-
tru dialog.
I. S. Turgheniev: La presupusa ta since-
ritate voi rspunde cu ntreaga mea since-
ritate: Ai venit aici fr ca mcar s-mi treac
prin minte s te invit. Cu toate astea, conside-
rndu-m ca ntotdeauna o gazd bun, nu-
ti voi ntoarce spatele si nu te voi pofti afar.
Ar fi, de altminteri, complet inutil, dat fiind
faptul c te situezi n fruntea acelor creaturi
pe care le dai afar pe us, iar ele ti intr pe
fereastr. Iat de ce promit s te ascult n
continuare si s-si rspund ntr-un mod po-
liticos, cu toate c, dup vechiul tu obicei,
mi te-ai vrt n suflet si mi-ai ucis bucuria
dialogului intim cu amintirile.
Daimonul: Si eu care credeam c te voi
flata cu ncrederea degajat de confesiunile
mele! Ei, nu-i nimic, oricum m-am obisnuit cu
nencrederea si nerecunostinta, nu doar a
oamenilor, ci a tot ce exist si are vreodat
sansa s m scuipe n fat. M rog, fie si asa...
Iubite maestre, dup concesia admis n
raport cu crtile ticluite, sunt curios s stiu
dac n multimea personajelor plsmuite, ai
mcar unul care se bucur de un spor de
afectiune din partea ta.
I. S. Turgheniev: n linii generale, comen-
tariile fcute n legtur cu crtile sunt vala-
bile si pentru personaje. Spun n linii gene-
rale, ntruct majoritatea personajelor, cu
deosebire cele pozitive, nu sunt dect mul-
tiplicri ale eu-lui autorului, respectiv extra-
polri ale unor cazuri luate din realitate, care,
dup nvesmntarea lor cu nsusiri mpru-
mutate foarte adesea din propria panoplie
moral-spiritual, sunt puse n miscare pe calea
regal a tipizrii lor artistice.
Daimonul: Ce te face s crezi c lucrurile
nu stau la fel si n ceea ce priveste creionarea
personajelor negative, cnd stiut este c n
orice om struie att piscuri ale elevatiei, ct
si huri ale abjectiei umane? Deoarece sunt
nzestrati peste medie, artistii n-au cum s
fac exceptie de la regul. Exemplul cel mai
frapant n acest sens l constituie Dosto-
ievski, cu memorabilele lui personaje ce-si
penduleaz nsusirile si defectele ntre ele-
vatie si abjectie.
I. S. Turgheniev: Rmn la prerea mea
dinti, cum c un creator de mare fort artis-
tic este un demiurg n afirmare, care cu unel-
tele sale specifice, caut s recreeze lumea
n sensul perfectionrii ei. Ori, e clar c me-
sajul moral-spiritual al unei opere valoroase
nu poate fi orientat dect pe directia dinspre
ru spre bine, dinspre pcat spre virtute,
chiar atunci cnd autorul apeleaz la mijloace
artistice din gama oribilului si hidosului, care
par s acrediteze ideea c nzuintele sale se
ndreapt n sens opus. Sunt absolut con-
vins c indiferent de mijloace ntrebuintate,
scopul culturii si al adevratului om de cul-
tur nu poate s vizeze dect valorile cardi-
nale: binele, adevrul, frumosul, justul si sa-
crul, multumit crora att furitorul culturii
ct si consumatorul ei au sansa unic de-a
deveni din buni mai buni, din sraci - pose-
sorii unor bogtii pe care nu le mnnc
moliile si nu le fur furii, din nefericitii efe-
merului - preafericitii cunosctori ai atotu-
manului ndrgit de Absolut.
Iar acum s-ti rspund la ntrebare. Da,
am vreo cteva personaje, nu doar mai bine
conturate dect altele n virtutea pozitiei lor
de personaje centrale, ci chiar reprezentative
prin sarcinile cu care le-am investit n marea
dezbatere de idei dintre intelectualii refor-
matori si raznocinti, privind schimbarea ve-
chilor rnduieli si triumful democratismului
asupra aristocratiei, respectiv nevoia presan-
t de orientare a Rusiei pe calea progresului
inspirat de modelul occidental.
Fac precizarea c sunt ntru totul de acord
cu afirmatia distinsului meu prieten Gustave
Flaubert: Eu sunt doamna Bovary! Da, un
personaj feminin poate s-l reprezinte pe au-
tor la fel de bine ca unul masculin... Dintre
toate personajele mele feminine, cea mai a-
proape de nzuintele mele conceptuale si
artistice se situeaz Elena. Asta nu o spun
prin prisma popularittii de care s-a bucurat
romanul n ajun publicat n anul 1860, ci
datorit frumoaselor nsusiri cu care mi-am
nzestrat eroina: curajul femeii nenfricate de
a-si alege propriul drum n viat alturi de
cel pe care-l iubeste si-l urmeaz fr umbr
de sovial, ceea ce - desigur - a fcut ca
Elena s devin prototipul personalittii eroi-
ce, att de necesar pentru societate n acel
moment.
Tot curajoas si iubitoare se arat si Liza
din romanul Un cuib de nobili, ns curajul
ei se manifest n sens invers, nspre nbu-
sirea definitiv a dragostei de-abia nmugu-
rite ntre ea si Lavretki, atunci cnd afl c
fosta sotie a acestuia n-a murit.
Dintre personajele masculine, figura cea
mai reprezentativ este aceea a medicului ni-
hilist Bazarov din romanul Printi si copii
(1862), copilul meu preferat care reproduce
trsturile lui Dimitriev, un tnr medic de
provincie cunoscut de mine.
Daimonul: Din romanul Destelenire
(1877) nu incluzi pe nimeni n categoria per-
sonajelor reprezentative?
I. S. Turgheniev: Dintre toate personajele
acestui ultim roman al meu n dou prti, So-
lomin se apropie cel mai mult de ceea ce con-
sider eu a fi un personaj reprezentativ...
Daimonul: Romanul Fum (1867) a gene-
rat nenumrate discutii ndat dup aparitia
sa. Lev Tostoi si Dostoievski, Goncearov si
Tiutcev au respins romanul de pe pozitii di-
ferite: unii pentru tendinta lui politic, altii
pentru lipsurile sale artistice. n schimb Pi-
semski si Plesceev au apreciat romanul cu
mult entuziasm. Te-au afectat opiniile acelora
care au gsit c cugetrile lui Potughin jig-
nesc sentimentele patriotice ale unora dintre
cititori?
I. S. Turgheniev: Nu poti s le faci tuturor
pe plac. Dar chiar dac unii dintre cititori s-
au simtit ofensati, nu retractez nimic din cele
scrise. De altminteri am prevzut o atare re-
actie, motiv pentru care am pus n gura lui
Potughin urmtoarele cuvinte: Slavofilii m-
ar spnzura cu plcere pentru asemenea ere-
zie, dac n-ar avea inima asa de gingas.
Daimonul: Multe as mai avea s te ntreb,
iubite maestre. Dar iat c se face de ndat
ziu si eu m grbesc la treburile mele. Ne
vom desprti dup ce-ti voi cunoaste prerea
n delicata chestiune a iubirii, tem prezent,
dac nu m nsel, n cam tot ce ai conceput si
scris. Ba una din scrierile tale chiar a-i bote-
zat-o Prima iubire.
n romanul n ajun faci referire la cele
dou tipuri de dragoste, despre care Scho-
penhauer vorbeste adeseori: dragostea des-
Itare si dragostea jertf. Dup lunga discu-
tie avut si din mesajul ntregii tale opere, de
asemenea orientndu-m dup marea dra-
goste a vietii tale, cunosc dinainte rspunsul
la aceast ultim ntrebare: Dintre cel dou
tipuri de dragoste, care trebuie s detin nt-
ietatea n orice mprejurare a vietii omului?
I. S. Turgheniev: Fireste, dragostea jertf.
n clipa aceea, undeva departe se auzi
cucurigatul unui cocos, si Daimonul dispru
de pe teras ca luat de adierea diminetii. Se
face ziu, murmur Tugheniev dup ce r-
mase singur. Apoi se adnci n binecunos-
cuta-i melancolie si, odat cu roua florilor, el
se ls absorbit de primele raze ale soarelui
de var.
28
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Octavian LUPU
Realitatea este magic prin natura
ei, fiind tainic la toatele nivele ei de mani-
festare, transcedent dar i imanent, str-
in i totui familiar, paradoxal, ns i
rational n continutul ei. Din fericire pen-
tru fiinta uman, exist totui un instrument
puternic de investigare a ei, acesta fiind
nimic altceva dect cuvntul: gndit,
rostit, primit i ulterior transformat n acti-
une. De aceea, prin afirmatii succinte, dar
relevante n ce privete continutul, am cu-
tat s exprim necesitatea de redefinire a
spatiului mediatic romnesc, n acest sens
schitnd urmtoarele elemente ce trebuie
avute n vedere:
-influenta puternic a cuvintelor n pro-
movarea aspectelor pozitive sau negative
ale vietii
-iluzia comunicrii n cazul n care lip-
sete interesul pentru ceea ce gndete au-
ditoriul sau pentru opiniile alternative la
ceea ce este prezentat
-includerea constant a insinurilor i
calomniilor n produsele media de suc-
ces, msura audientei fiind proportional
cu scandalul realizat prin expunerea sau
explozia lor
-cultivarea dependentei nefaste de au-
diere a lucrurilor negative, care prin obi-
nuinta receptrii lor conduce la scderea
dramatic a calittii vietii
-nevoia definirii de canale media alter-
native, care s prezinte echilibrat aspectele
pozitive i negative ale experientei umane,
cu o tent ascendent, educativ i oferind
modele adevrate pentru toate generatiile.
Trim ntr-o lume n care cuvintele sunt
utilizate cu mult prea mare usurint de parc
nu ar nsemna nimic dac exprimm o idee de
valoare sau doar ne mrginim s repetm di-
feritele nimicuri lipsite de continut. Confrun-
tati cu abundenta de nestvilit a informatiilor
nerelevante, suntem, n cele din urm, m-
presurati n citadela interioar a sufletului
de sentimente contradictorii induse n mod
malefic de ctre o mass-media aservit intere-
selor de manipulare a opiniei publice. Astfel,
este suficient s deschizi televizorul si ntreg
cmpul vizual se umple de imagini grotesti,
n care oamenii se ceart ntre ei, si aduc tot
felul de acuzatii si se jignesc reciproc.
Ne ntoarcem spre calculator, si, dac nu
suntem atenti, de ndat ecranul se umple si
el cu informatii lipsite de relevant nsotite
de o multime de imagini lipsite de noim, ce
nu ne intereseaz n vreun fel, dar care insist
s intre n raza privirii, s ne captiveze si s
ne rpeasc niste minute pretioase din viat,
din aceast viat att de scurt, nct pn
si sensul ei ne rmne pn la urm un mister
de neptruns. Si astfel ntelegem faptul c
toate cuvintele au o putere aparte n a zidi
sau distruge, n a da viat sau ucide fr a
lsa o urm vizibil a punctului n care otrava
lor penetreaz nvelisul interior al sufletului.
Si din aceast cauz, nicio prob balistic
ulterioar nu va putea pune n evident pe
fptasul nevzut, care la adpostul ano-
nimatului mpusc victime nevinovate. Si-
milar, zidul de retele electronice ajunge s
separe eficient pe cel care arunc informatii
otrvitoare de victima care le absoarbe si
n cele din urm este ucis moral sau fizic.
ns aceste imagini barbare nu reprezint o
exagerare, fiindc deja violenta mediatic s-
a impus ca un standard de facto pe care l
respect orice trust sau organizatie care do-
reste s fie n topul evalurilor de audient
n baza crora se ncheie profitabile afaceri
de publicitate sau de promovare a imaginii.
Dar asa ceva nu reprezint n vreun fel o
comunicare real dintre cel care prezint si
cel care priveste sau ascult, fiindc lipsesc
acele ingrediente obligatorii ale sincerittii,
deschiderii si bunei intentii. Fr aceste ele-
mente, simpla exprimare nu reuseste s dep-
seasc nivelul demagogiei si al discursului
lipsit de continut. Nimic nu este mai tragic
dect s folosesti darul cuvntului pentru
a mprosca cu noroi n ceilalti si pentru a
vehicula idei vtmtoare n interiorul socie-
ttii. Dar din nefericire, aceasta este situatia
n spatiul mediatic romnesc, devenind o re-
gul de la care aproape nu mai gsesti nici
un fel de exceptie.
Iluzia comunicrii porneste de la falsa pre-
mis c dac ai audient, atunci nseamn c
ai reusit n demersul de a a-ti impune un anu-
mit punct de vedere fr a tine cont n vreun
fel de adevrul sau falsitatea celor prezentate
sau de opiniile alternative ale celor care te
ascult. Si tocmai de aceea, productiile media
sunt de regul exprimri cu sens unic, n care
opinia publicului tint este cel mai adesea
ignorant sau esantionat corespunztor
pentru a corespunde ideilor prezentate. A-
cest monolog al canalelor de comunicare
conduce la o alienare progresiv a capacittii
de reflectare a celor care se hrnesc zilnic
din continutul lor, rezultatul fiind o amorfizare
treptat a societtii si o scdere per ansamblu
a capacittii acesteia de a reactiona inteligent
si creativ la schimbrile dramatice ale me-
diului n care trim.
O alt tehnic nefast prin consecinte
din arsenalul mediatic garantat pentru suc-
ces const n a plasa insinuri dintre cele
mai josnice la adresa unui anumit personaj
luat n discutie si relativ la motivatiile sale.
De fapt, niciodat nu vom sti cu sigurant
ceea ce se petrece n interiorul unui om, ct
de mult este ruvoitor sau doar incapabil n
a-si discerne propriile sale motivatii. A pre-
zenta mereu imagini terfelite n mocirl si a
Magia cuvintelor ce
z#mislesc via]a, dar pot [i
ucide \ntr-o singur# clip#
Cuvintele pot da via(
sau pot s distrug
Iluzia comunicrii
ntr-un mediu lipsit
de opinii personale
Jocul murdar al
insinurii yi calomniei
29
Anul IV, nr. 1(29)/2013
nu oferi niciodat modele pozitive atrage
dup o sine o scdere progresiv a ncrederii
n semeni si o subrezire pe termen lung a
constructiei sociale. Fr a cdea n capcana
prezentrii numai a realizrilor, totusi viata
reprezint un amestec de lumini si umbre, iar
a insista doar pe partea negativ rpeste ca-
pacitatea de a aprecia ceea ce este pozitiv,
valoros si de urmat din ceea ce constituie
comportamentul uman.
n ce priveste calomnia, ea reprezint ar-
ticolul cel mai bine vndut pe micile si marele
ecrane, alturi de brfe si de presupuneri,
constituind un tort din care se hrnesc mili-
oanele de telespectatori sau de utilizatori ai
Internetului. Dac la o emisiune de maxim
audient - de obicei plasat la ore n care
suntem cel mai susceptibili de a primi infor-
matii pe care s nu le putem cenzura prin
ratiune, adic la ore trzii sau imediat dup
program de lucru - lipseste acest ingredient,
atunci imediat audienta si comut atentia
pe un alt canal care ofer acest gen de pro-
dus. Nu conteaz ct de adevrate sau de
false sunt afirmatiile fcute, presupunerile
fiind considerate argumente de netgduit,
iar jocul cu informatii si cifre de pe surse
anonime completnd tabloul apocaliptic al
unei zile obisnuite si nnegrind ct mai dra-
matic diferitele personaje ale zilei.
Ne-am obisnuit att de mult cu acest mod
de prezentare a realittii nct nu ne mai sim-
tim bine fr acest ingredient nefast al negati-
vismului. Alturi de mondenitti, adic de
amnunte intim - publice din viata unor reale
sau false vedete, omul modern se hrneste
cu gunoaie informationale, cu resturi din
tomberoanele mereu proaspete de continut
ale diferitelor canale media care ne invadeaz
spatiul privat genernd o imagine urt, trist
si pesimist asupra vietii. Nu ntmpltor, e-
fectul pe termen lung al expunerii la astfel de
productii se poate concretiza n scurtarea spe-
rantei de viat, cresterea nivelului de stress si
accentuarea tendintelor depresive, att de ca-
racteristice spatiului romnesc traumatizat
extrem de comunism si postcomunism.
Iar dac exist totusi canale alternative,
ele sunt doar trector explorate, fiind con-
sumate ntre dou reprize cu hrnire din
gunoaiele mediatice, care se alimenteaz me-
reu din scandalurile publice sau private aflate
voit sau nu la ordinea zilei. n zadar ncerci
s te aduni pentru a urmri o emisiune bine
realizat de pe National Geographic, fi-
indc deja mintea a fost orientat ctre dis-
put si ceart, iar somnul a pierit de pe gene
la ore trzii aflnd noi informatii despre pot-
logriile celor care sunt n pozitii de frunte
sau despre scandalurile personale ale unor
personaje mediocre, dar vizibile datorit in-
fluentei financiare, economice, politice sau
de alt natur.
Cuvintele pot da viat sau ucide prin ex-
primarea lor, pot aduce fericire sau nnegura
viziunea prin simpla percepere a lor, pot in-
duce bucurie sau team, ncredere sau dis-
perare, realitatea rmnnd de multe ori ace-
easi. Prin cuvinte suntem educati s devenim
fiinte umane, depsind regnul animal la nive-
lul cruia cu totii ne nastem, progresnd me-
reu ctre sfere spirituale tot mai nalte. Dar
tot prin cuvinte reusim s stricm totul, s
aruncm n mocirl si derizoriu cele mai nobile
idealuri, s mintim, s ne suspectm si s ne
otrvim viata. Cuvintele au puterea magiei
n a crea si distruge, conferi viat si rpi drep-
tul la existent, prin ele se instig masele s
comit lucruri rele, dar tot prin ele oamenii
pot fi nnobilati sufleteste pentru a deveni
asemenea ngerilor ceresti.
Si tocmai din aceast cauz, aparitia unor
canale media alternative n spatiul romnesc
o disting ca pe o necesitate de prim rang. Nu
este vorba de a ncerca s exprimm pozitiv
ceea ce este n mod clar negativ, sau de a ig-
nora asperittile, durerea si suferinta vietii
de zi cu zi. Ci fac referint la productii care s
prezinte echilibrat luminile si umbrele exis-
tentei noastre, care s promoveze speranta,
ncrederea si colaborarea dintre oameni, ast-
fel nct constructia social s fie sprijinit,
iar spiritul comunitar s ia locul atomizrii
n indivizi care nu stiu nimic unul de altul.
S nu fiu nteles gresit, nu m refer la re-
Obiynuin(a cu partea
negativ a lucrurilor
este nefast
Nevoia unor canale
media alternative
ligie sau la promovarea de doctrine spirituale
mai mult sau mai putin ezoterice sau mistice.
Dimpotriv, m gndesc la o prezentare obi-
ectiv, profesionist, lipsit de patos a bu-
nelor si relelor societtii n care trim, totusi
cu o tent ascendent prin promovarea laturii
pozitive, de stimulare a potentialului spre
bine care exist n inima fiecrui om, de cul-
tivare a sensibilittii interioare fat de ceilalti
si fat de universul n care trim. Adic un
demers laic, dar profund umanist, aductor
de ncredere si oferind modele de crestere
pentru tnra generatie si de corectare nece-
sar a generatiilor mai vrstnice, educate ntr-
un sistem care a cultivat nencrederea, sus-
piciunea, invidia si turntoria. Numai asa co-
munismul si postcomunismul vor disprea
definitiv din istoria umbrit de negativ a
ultimelor sapte decenii, iar Romnia se va
putea destepta din amortirea indus de cei
care nu au avut alt interes dect s o desfi-
gureze si s o transforme ntr-o mas amorf,
lipsit de personalitate, creativitate si putere
luntric.
Si numai astfel, am convingerea c ma-
gia cuvintelor va zmisli viat pentru cei
care prezint si pentru cei care ascult, adu-
cnd sperant, ncredere si viitor pentru so-
cietatea n mijlocul creia trim, sentimentele
de nstrinare si nsingurare disprnd pro-
gresiv fiind nlocuite de simpatie si cooperare
la nivel de familie, comunitate si natiune n
ansamblul ei. Pare utopic, dar totdeauna ma-
rile schimbri sunt precedate de vistori
care ndrznesc s vad lucrurile dintr-o alt
perspectiv. Si chiar dac cu o floare nu se
face primvar, totusi aparitia unei flori
poate nsemna apropierea unui nou anotimp
al regenerrii, renasterii si aparitiei unui nou
nceput. Suntem cu totii victimele unui experi-
ment social care ne-a marcat n profunzime
mai mult dect ne dm seama, ns niciodat
nu este prea trziu pentru a ne regsi adev-
rata identitate, ce nu poate fi alterat pe de-
plin vreodat de nici un fel de regim totalitar.
A
l
b
r
e
c
h
t

D
r
e
r

-
S
t
u
d
i
u
30
Nu cred s existe romn care s nu fi auzit
de Ion Creang.
Ion Creang, povestitorul nepereche al
moldovenilor, si doarme somnul de veci n
Iasul drag lui, n cimitirul Eternitatea. Acolo,
nu departe de cei ctiva metri ptrati ai ves-
niciei lui, a poposit pentru totdeauna si uni-
cul su fiu, Cpitanul.
Creang a plecat n viat de pe prundul
Ozanei, din mprtia povestilor create de el,
purtndu-si si scriindu-si amintirile, care i-
au rmas nemuritore. Amintirile din copil-
rie sunt, de fapt, cea mai cuprinztoare auto-
bografie a scriitorului, care ncep, cum era
firesc, cu evocarea printilor si a naintasilor
si, un loc nsemnat n scrierea sa ocupnd
spatiul fizic al copilriei, care l-au influentat
si i-au rmas vii n memorie pentru totdeauna.
Dac ar fi trit n zilele noastre un copil plin
de pozne ca Ion Creang, cred c l-am numi
cu ngduint, pusti rebel.
Un scriitor, voind s demonstreze bogtia
n ntelesuri si capacitatea limbii romne de a
descrie un eveniment, astfel nct acesta s-
ti produc o fals impresie, zicea: M-a rugat
un prieten s-i caut o scoal pentru un copil
problem, exmatriculat nc din clasele pri-
mare. Am luat la rnd scolile ale cror direc-
tori mi erau cunoscuti. Primul director mi-a
rspuns c el vrea n scoala sa doar copii cu
rezultate bune la nvttur, al doilea c ac-
cept doar elevi olimpici, al treilea n-a fost
multumit de notele pe care le avea protejatul
meu la purtare. Ultimul era tare curios s afle
ce fcuse acel copil, de nu fusese acceptat
de ceilalti. I-am explicat, folosind termeni ju-
ridici: a produs avarierea unui imobil, a sus-
tras bunuri ale comunittii, a intrat prin efrac-
tie n perimetrul locuintei unui cettean si i-a
provocat pagube materiale. S-a mbolnvit
si de o boal rusinoas... Auzind faptele de
care ar fi fost acuzat elevul, bnuind c era
Mihai {TIRBU
fiul unui sus-pus, lundu-se cu minile de
cap, directorul m-a ntrebat: Dar cum l chea-
m pe micul infractor? I-am rspuns calm:
Ion Creang. N-a prvlit el stnca peste ca-
sa Irinuci, avariind-o? A furat pupza din
tei, care era - ntr-un fel -, bun comun. A srit
peste gard ca s fure cirese de la mtusa
Mrioara. Nu s-a mbolnvit de rie de la
caprele Irinuci?!
Desi ai zice, dup parcurgerea Amintirilor
din copilrie, c scoala, din cauza dasclilor
pe care i-a avut, ar fi fost greu de terminat,
Ion Creang a ajuns s predea, s publice
abecedare, fiind nu doar preot, un bun po-
vestitor, dar si un apreciat si popular scriitor
nc din timpul vietii.
Asupra datei nasterii sale sunt contro-
verse, dar ziua de 1 martie 1837 este pstrat
oficial ca data nasterii sale (dup cum el n-
susi afirm n Fragment de biografie), n sa-
tul Humulesti, judetul Neamt, Plasa de sus,
conform unei mitrici (condici) de nou-nscuti
din Humulesti, publicat de Gh. Ungureanu.
Printi i erau Stefan a lui Petre Ciubotariul si
Smaranda, nscut n familia lui David Crean-
g din satul Pipirig, judetul Neamt. A avut
nc sapte frati si surori: Zahei, Maria, Eca-
terina, Ileana, Tudor, Vasile si Petre. Ultimii
trei bieti si Ecaterina au pierit de mici, iar
Zahei, Maria si Ileana au trit pn n 1919.
n septembrie 1846, Ion Creang a nce-
put s mearg la scoala din satul natal, care
era nfiintat de preotul Ion Humulescu,
avndu-l ca dascl pe Vasile a Ilioaei (Bdita
Vasile), cel luat la oaste cu arcanul. Purtnd
numele Stefnescu Ion, a fost n perioada
1853-1854 elev la Scoala Domneasc din
Trgu Neamt. n toamna anului 1854 a ajuns,
nscris de mama sa Smaranda, la fabrica de
popi de la Flticeni (Scoala Catihetic, scoa-
l condus de N. Conta - unchiul filosofului
Vasile Conta), cu numele pe care avea s-l
poarte toat viata, Ion Creang. Pentru c
mama sa l dorea preot, iar scoala de la Fl-
ticeni se desfiintase, a urmat, ntre anii 1855-
1858, Seminarul teologic eniamin Costachi
la Socola, Iasi. A nvtat latina si greaca ve-
che, istoria universal si a romnilor, dog-
matica si retorica, mai mult de dragul mamei
sale. Dup terminarea cursului inferior (se-
minarul), a fost hirotonisit deacon la biserica
Sfnta Treime, dar scoala s-a desfiintat, ns
el ndeplinea conditiile pentru a se putea n-
scrie la Institutul Vasile Lupu sau Scoala Nor-
mal de la Trei Ierarhi. A devenit institutor la
28 ani. Ca preot, Creang a slujit 11 ani, din
1860 pn n 1871, schimbnd mai multe pa-
rohii. Dup Sfnta Treime, a ajuns la Patruzeci
de Mucenici; apoi la Mnstirea Brboi, Sf.
Pantelimon, Galata si Golia. Creang a fost,
prin natura sa, un preot atipic; asa se explic
si caterisirea (exclderea din cler), datorit
unor fapte incompatibile la vremea aceea cu
preotia. Despre conflictul cu biserica, scrie
Jean Boutiere n biografia alctuit scriito-
rului romn (La vie et loeuvre de Ion
Creang 1837-1889 Paris, Librairie Uni-
versitaire J. Gamber, 1930). I s-a reprosat c
mergea la teatru, fapt considerat de clerici
un sacrilegiu. Mitropolitul m-a oprit de la
slujb si atunci m-am dus a doua oar spu-
nea nsusi Creang. Mai trsese cu pusca n
ciorile ce-si fceau veacul pe turla bisericii -
o practic insolit n cinul bisericesc, se tu-
nsese ca un civil. Mitropolia a ordonat o an-
chet, din care a rezultat c printele Creang
utilizase flinta. Nu s-a dictat nicio sanctiune,
doar o mai atent supraveghere a prelatului.
Toate s-au finalizat cu caterisirea sa. Dar, pes-
te timp, n zilele noastre, a fost reabilitat: Prin
bunvointa Preafericitului Printe Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, pe
atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
n 1993, pe 20 iunie, s-a efectuat aceast re-
abilitare. A fost un moment solemn, la care
au participat zeci de intelectuali, profesori
universitari, personalitti din Iasi, dar si din
Bucuresti, mpreun cu soborul de preoti
Ion Creang# [i Tinca Vartic
Ion Creang a fost un cleric onorabil, dar fr vreo chemare
deosebit pentru preojie, aprecia criticul literar Vladimir Streinu
(Istoria literaturii romne, vol. III, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureyti, 1973). A excelat ca scriitor, iar din punct de vedere
profesional - n cariera didactic, att ca nvjtor, ct yi ca autor de
manuale ycolare.
31
Anul IV, nr. 1(29)/2013
condus de actualul Patriarh, alturi de Prea-
sfintitul Calinic Botosneanul, Episcop-Vicar
al Arhiepiscopiei Iasilor.
Creang intrase n lumea scriitorilor din
Iasi datorit harului su nemaipomenit de
povestitor. Prietenia lui Creang cu Eminescu
a fost cea mai frumoas amicitie din istoria
literaturii romne. Eminescu l determinase
s scrie si l-a introdus n cenaclul Junimii.
Mrturia edificatoare, referitoare la intrarea
lui Creang la Junimea, este cea a lui Maio-
rescu, n Istoria Contemporan a Romniei.
Poate mai mult dect n cazul altora, de-
stinul su a fost influentat de Smaranda, ma-
ma sa care voia s-l vad scpat de srcie.
La ea, evlavia mergea mn-n mn cu prag-
matismul. Stia c preotia atrgea beneficii,
usurnd traiul de zi cu zi. Preotii scpau de
birurile care-i mpovrau pe oamenii obis-
nuiti, erau respectati si nu aveau grija zilei
de mine. Stia asta pentru c avea neamuri
clugri si preoti de mir, cu familii si copii.
Fiic de vornic, Smaranda era o femeie
simpl, o tranc de la munte, nestiutoare de
carte, astfel explicndu-se credinta ei n su-
perstitii, n vrji si descntece. Dar era o fe-
meie harnic, isteat, care nzuia s asigure
copiilor o viat mai bun. Desi era prins cu
treburile gospodriei, ea si-a fcut timp s
nvete s citeasc mpreun cu biatul ei mai
mare. De aceea, Ion Creang, cu o trzie re-
cunostint, o descrie cu duiosie: Asa era
mama n vremea copilriei mele, plin de mi-
nuntii, pe ct mi-aduc aminte; si-mi aduc
bine aminte, cci bratele ei m-au legnat si
snge din sngele ei si carne din carnea ei
am mprumutat, si a vorbi de la dnsa am n-
vtat. Ea stia s se poarte astfel ca rezultatele
educative s fie bune, chiar dac uneori i
punea pe copii n mare ncurctur. Din
Amintiri am aflat c atunci cnd Nic a
lsat-o pe mama nglodat n treburi si a fugit
la scldat, ea l-a pedepsit lundu-i hainele,
iar cnd s-a ntors rusinat si flmnd, l-a do-
jenit blnd, sigur fiind c-si va schimba pur-
tarea n alte situatii similare. Cnd copiii nu-
si potoleau hrjoana, Smaranda era nevoit
s devin aspr: si nu puteam adormi de
incuri, pn ce era nevoit biata mama s ne
fac musai cte un surub dou prin cap si s
ne deie cteva tapangele la spinare. Si numai
asa se putea linisti biata mama de rul nostru,
biat s fie de pcate! Cu toate greuttile
casei si a droaiei de copii, Smaranda era o
femeie deschis, prietenoas, bucuroas de
oaspeti. Dup istoriacu pupza, ea a chemat-
o pe mtusa Mrioara, cu care se sfdise din
pricina lui Nic, la o mas bun cu plcinte si
un pahar de vin: ca cele rele s se spele,
cele bune s s-adune.
Cnd i-a venit sorocul, dar si obligat fiind
dac voia s mbrace haina preoteasc, n
1859 s-a cstorit. Sotia sa, fiica preotului
Ioan Grigoriu de la Biserica 40 de Sfinti din
Iasi era cu 15 ani mai tnr. Din pcate, n-a
fost o alegere fericit. Desi era o femeie fru-
moas, cu pretentii de orseanc, se mbrca
provocator, si voia s mearg la oper si pe-
treceri, se lsa curtat de brbati. Cu ea a
avut singurul su un copil - Constantin. Ion
Creang nu se ntelegea nici cu socrul su,
care era foarte zgrcit si-l obliga s locuiasc
ntr-o anex a casei lui, o csut lng bise-
ric. Tensiunile dintre cei doi cresteau. Greu
de crezut, dar pe 13 ianuarie 1860, Ion Crean-
g a depus jalb la Mitropolie mpotriva
socrului su pentru insulte, lovituri si tenta-
tiv de asasinat: Orele btute unul dup 12
noaptea, au venit si stpnul casei, aflndu-
m eu dormind, pe cnd toat suflarea se
odihneste, lng a mea sotie; fr s stiu
cnd au intrat n cas, s-au repezit si mi-au
pus unghiile n gt - ghiarale - de a m sugru-
ma cu totul. Cine stie ce s-o fi ntmplat
atunci, dar Ion Creang a fost arestat pentru
trei zile. Dup aceea, a depus nc o jalb
pentru umilinte ndurate din partea socrului,
care-i poprea si sotia.
Din nefericire, csnicia n-a durat, Ileana
(care iubea haina preoteasc...) l-a prsit
pe Creang si a plecat la brbatul de care se
ndrgostise, Isaia Vicol, clugr la Mn-
stirea Golia. Dup procesul de ncredintare a
copilului, Creang a obtinut tutela acestuia.
Constantin s-a cstorit pe la Brila si a
avut patru copii, cei mai multi fiind plecati
din tar, unul ajungnd profesor universitar
la Oxford.
Nora lui Ion Creang, aromnc, era fiica
unor macedo-romni, care emigraser din
Salonic n Brila. Constantin se ndrgostise
de domnisoara Olga Patru, care era cu zece
ani mai tnr dect el. n 1888 s-a nscut
primul nepot al lui Ion Creang, Laetitia, n
Italia, la Torino. Fusese botezat cu numele
unei printese a Casei de Savoia (fetita a fost
singurul nepot pe care Creang a apucat s-
l vad). Au urmat Horia (1892), Silvia (1894)
si Ion (1898) - alintat de familie Ionel. Despre
Olga Patru, nora lui Creang, Nicusor Timi-
ras, unul dintre nepotii si, doctor n filologie
la Universitatea din Berkeley, California, po-
vestea despre farmecul pe care femeia l rs-
pndea chiar cnd trecuse de prima tinerete:
Bunica Olga era nespus de frumoas, bru-
n, cu ochii negri aprinsi, cuminte, blnd.
Cnd fiul lui Creang a prsit armata,
singurul lucru pe care l-a luat cu el n civilie
a fost gradul de cpitan pn la care ajunse-
se, grad care-i nlocuise prenumele: Cpi-
tanul C.I. Creang.
Se pare c si Radu Beligan scoboar din
neamul povestitorului. Actorul a declarat
pentru toate artele.com c bunica sa i po-
vestea cnd era copil, c ea este var primar
a lui Ion Creang. Sursa citat afirm c n
sprijinul acestor declaratii exist si o serie de
documente care sustin declaratiile maestrului
Beligan: La Iasi se afl mormntul preotului
Adam Beligan, bunicul meu patern. Sotia sa,
presbitera Ecaterina Beligan, bunica mea, mi
povestea deseori pe cnd eram copil c ea
este var primar cu marele Ion Creang. Nici
acum, dup atta vreme de cnd ea a plecat
dintre noi, nu am niciun motiv s m ndoiesc
de spusele ei deoarece era o femeie modest,
cucernic si cu fric de Dumnezeu si, pentru
c bunica mea nu stia s scrie si s citeasc,
l socotea pe Creang ca vrul Nic, nicide-
cum o celebritate national, a spus actorul.
Tinca Vartic a nsemnat un alt capitol im-
portant din viata prozatorului. Cu ea a locuit
n Bojdeuc. Ea a avut grij de Creang pn
la sfrsitul vietii. Bojdeuca are o istorie inte-
resant. Initial, locul pe care era construit
fusese proprietatea Bisericii Buna Vestire
din Iasi, care l-a vndut cu o tax anual de
10 lei lui Constantin Vasiliu. El a construit
csuta cu trei odi, acoperite cu stuf si o
fntn n curte n anul 1842. Dup opt ani,
la 2 iunie 1850 a vndut-o numitului Popovici.
Un alt proprietar al bojdeucii a devenit preotul
Ghenovici, care a vndut-o Mariei Stefaniu.
Noua proprietar, nelocuind n cas, a nchi-
riat-o familiei Vartic. La bojdeuc, scriitorul
s-a gospodrit ca la mama acas. Si-a aranjat
acolo un pat sntos de blan de stejar, si-a
asezat o mas oleac boiereasc pentru scris,
un raft pentru crti, iar lng vatra sobei cu
horn si-a pus o msut rotund cu trei pi-
cioare cu scaunele mici si vesel ca la Hu-
mulesti. Tinca Vartic era celebr prin bucatele
pe care le fcea pentru Creang (se stie c el
era un gurmand) si pentru prietenii si. A-
Albrecht Drer - Moartea
lui Orfeu
32
Anul IV, nr. 1(29)/2013
ceast csut l-a gzduit n vara lui 1876, din
iulie pn n noiembrie, si pe Mihai Eminescu,
n calitate de prieten dar si de chirias al lui
Creang. Dup ce Eminescu se mutase de la
Bojdeuc, Ion Creang avea s-i scrie, n do-
rul timpurilor trecute: Bdie Mihai, nu pot
s uit acele nopti albe, cnd hoinream prin
Ciric si Aroneanu, fr pic de gnduri rele,
dar n dragostea cea mare pentru Iasul nostru
uitat si prsit de toti. Si, dimineata, cnd ne
ntorceam la cuibar, eram blagosloviti de
aghiazma cea fr prihan si atta ierttoare
a Tinci, care ne primea cu alai, parc cine
stie ce nelegiuire am fcut si noi.
Mai trziu, n bojdeuc, conform criticului
literar George Clinescu (evocnd dragostea
lui Creang pentru mte), si-a dorit s aib n
bordeiul su o turm de pisici: Sita, Tita, Fru-
sica, Florica, Tc, Suru, Ghit, Vasilic, Todi-
ric, Blnica, Mitulica, Trcata, Frsina si
Titu, drept pretuire (?!) pentru Titu Maiorescu.
Bojdeuca este descris de nsusi Creang
ntr-o scrisoare ctre Titu Maiorescu, din
1887: De veti avea rbdare, c buntate tot-
deauna ati avut, veti ntreba poate, unde-i
bojdeuca mea? V voiu rspunde respec-
tuos: n mahalaua Ticu, ce-i mai zic si Valea
Plngerei, strada Ticul de Sus No. 4, (dac
se mai poate numi strad o huidicioar dos-
nic, plin de noroiu pn la genunchi, cnd
sunt ploi mari si ndelungate, zise si putrede,
si la secet geme colbul pe dnsa). Iar boj-
deuca de csut, n care locuiesc eu de vreo
18 ani, e de vltuci si povrnit spre cdere
pe zi ce merge, de n-ar fi rzmat de vreo 24
de furci de stejar si acele putrede. Iarna dorm
ntr-o odit toat hrentuit, iar vara ntr-un
cerdcel din dos, ncepnd de pe la Maiu si
sfrsind pe la Octombrie cnd este vremea
bun, cum i acum. Asa m-am deprins.
Despre relatia dintre el si ultima partener
de viat, cu care nu s-a cstorit, se poate
afla dintr-o scrisoare expediat de la Slnic:
Ctre Ecaterina Vartic - domnisoarei Ecate-
rina Vartic, peste drum de scoala evreiasc
din Srrie (devale) la Iasi, 1884, iunie 16,
Slnic. Tinca, Am ajuns joi n 14 la Slnic, m-
am asezat la locul destinat si am nceput a be
apele hotrte de doctor. Bi nc nu mi-a
hotrt pn acum. Hrana este scump aici,
si se gseste cam greu ce-ti trebuie. Eu am
mai avut de cteva ori ametele usoare; sper
ns c, cu timpul, vor ncepe a dispare. V
salut pe toti cu drag si v doresc sntate.
Complemente lui Musnitanu si la toti prie-
tenii. Al vostru sincer prieten, I.Creang.
Intervenise perioada crizelor de epilep-
sie. Povestitorul czuse chiar n clas naintea
scolarilor, impunndu-se lungi concedii me-
dicale, si tratament la Slnic Moldova. Bolile,
necazurile, pn la urm l-au dobort pe h-
trul Creang la 31 decembrie 1889. Se spune
c un copil mai ndrznet, venit cu uratul, s-
a uitat dup perdele si a vzut c Ion Creang
avea o lumnare la cap. Tinca Varatic i-a spus
c domnul nvttor doarme, dar copiii au
nteles ce se ntmplase si au plecat afectati
spre casele lor. n ziua nmormntrii, la 2
ianuarie 1890, din cauz c dou usi erau
prea aproape una de alta, sicriul nu putea fi
scos din cas. Creang nu se ddea dus,
au spus unii. A trebuit tiat stlpul dintre
cele dou ferestre, s-au demontat geamurile,
scotndu-l pe acolo.
Ion Creang este nmormntat la Iasi, pe
una dintre aleile principale ale Cimitirului
Eternitatea. La ceremonia nhumrii au par-
ticipat: Nicolae Iorga, nc student la Univer-
sitatea din Iasi, Toma Svescu din partea cor-
pului profesoral si Eduard Gruber, ginerele
Veronici Micle, ca reprezentant al tinerilor
din Cercul literar n cadrul cruia Creang
citise capitolul al IV-lea al Amintirilor din
copilrie.
Tinca Vartic a pstrat mare parte dintre
lucrurile scriitorului: masa de lucru, ceasul,
lampa, ochelarii, nisipernita, un medalion cu
toti junimistii, notele ntocmite de Creang
pentru manualele de geografie si altele, toate
afltoare azi la Bojdeuc. Manuscrisele r-
mase le-a druit lui Eduard Gruber. Ca un
blestem, dup moartea acestuia, manuscri-
sele au ajuns la un bcan care si mpacheta
marfa n hrtiile pe care Creang scrisese
Amintirile i Povetile. Destinul a vrut, pro-
babil, ca pretioasele manuscrise s fie salvate
de Emil Grleanu, fostul elev al povestito-
rului. S-a nimerit ca el s cumpere msline de
la bcan. Erau mpachetate chiar n manuscri-
sul original al Amintirilor! Astfel s-a putut
salva ce mai rmsese dup ce multe msline
si brnz fuseser ambalate n hrtiile cu mare
valoare literar.
n 1987, cnd se mplineau 150 de ani de
la nasterea povestitorului humulestean, a
sosit si Zoe Dumitrescu Busulenga la Boj-
deuc. Vznd lutul de pe jos, a soptit: Uite,
dragul de el, cum tria bunul si minunatul
Creang! Ea a povestit istoria unicului por-
tret fcut n 1889 de un pictor iconar, amic cu
Creang. Atunci cnd ea a primit mostenire
biroul criticului literar G. Clinescu, printre
obiectele de inventar se numra si portretul.
Un fost elev normalist al humulesteanului
(M. Lupescu) a cumprat portretul de la
Tinca Vartic, si l-a donat Academiei Romne
n 1912.
Bibliografie:
- Ceahlaul, Portretul lui Creang - Dumitru Rusu;
- Timpul.md -1 Martie 2012 Ion Creanga INE-
DIT: scrisorile trimise familiei de la Slnic
Moldova - Romulus Dan Busnea;
- Scridb.com Smaranda Creang e o femeie
simpl, Vintil Ioana;
- Adevarul.ro, 30 august 2012, Ion Creang, un
preot ieit din comun;
- ziarullumina.ro, Cum s-a fcut dreptate
diaconului Ion Creang, Stefan Mrculet;
- Romnia literar, 2003, nr. 15, Mrturii despre
Ion Creang, de Cornelia Stefnescu;
- moldova/iasi/romanian Bojdeuca lui Ion
Creang
- Jurnalul National, 10 Iulie 2009, Moldova, tinutul
poleit de Creang cu slove de aur, Bogdan Iurascu;
- Convorbiri literare, Muzeul unui mit, Constantin
Coroiu;
- Observatorul, 27.12.2007, Ion Creang - Jean
Firica;
- Vedete romnesti, Vineri 29 Iulie 2011, Alex
Toderasc, Maestrul Radu Beligan este urmaul
lui Ion Creang;
- florianajucantravel.com, Jurnalul trii mele -
Bojdeuca din ]icu;
- jurnalul.ro, 19-iulie-2004, Humuleti - Neamul
lui Creang;
- Viata medicala, nr. 47 (1193) / 28.11.2012,
Bojdeuca din ]icu i lumea de altdat, Dumitru
Serban;
- Dilema veche, Bojdeuca lui Creang - sau locul
de unde ne vin Amintirile, de Sorin Cristian
Semeniuc, drd Universitatea Al. I. Cuza Iasi.
Albrecht Drer - Casa din Nurnberg
33
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Astzi, a vorbi despre rugciune, ntr-o
lume n care avem att de multe alte preo-
cupri mult mai palpabile si mai rentabile,
constituie, de cele mai multe ori, un non-
sens datorit gndirii noastre foarte prag-
matice n urma creia asteptm, n cel mai
scurt timp, lucruri si rezultate foarte con-
crete si foarte eficiente!... Pentru foarte
multi dintre noi, cei asa-zisi credinciosi, a ne
ruga nseamn a depune un efort prea mare
si pentru o lung durat de timp (de fapt ar
trebui s fie pentru toat viata) pentru care
noi nu mai avem vreme sau, cu alte cuvinte,
nu reusim s ne facem suficient timp!... Ne
comportm, n acest fel, n raport cu rug-
ciunea fiindc foarte multi dintre noi, nu
(re)cunoastem autenticul motiv si scop al
vietuirii noastre pe acest pmnt!...
n alt ordine de idei, nevoia de rugciune
a omului credincios este n afar de orice
ndoial. Cu ct este mai puternic credinta,
cu att este mai puternic si nevoia sa de ru-
gciune. Dar n societatea de astzi consta-
tm o slbire a credintei. Prin urmare si un fel
de indiferent fat de rugciune. Poate c
notiunea de societate secularizat nu indic,
totusi, o societate total necredincioas, ci o
societate n care majoritatea membrilor nu
mai practic rugciunea dect foarte rar, n
momente exceptionale, nemaiavnd puterea
necesar de a se raporta la Sfintii Printi ai
Bisericii - care ar trebui s le fie exemple, n
acest sens!... Pentru cel care doreste s-si
Sf@ntul Nicodim de la Tismana
Model al rug#ciunii lui Iisus \n
lumea post-modern# [i impactul
acesteia asupra vie]ii
secularizate de ast#zi...
Sf@ntul Nicodim de la Tismana
Model al rug#ciunii lui Iisus \n
lumea post-modern# [i impactul
acesteia asupra vie]ii
secularizate de ast#zi...
Motto: Rugciunea lui Iisus face din inima fiecruia o chilie monahal
unde se afl singur cu Singurul, n tcere. Nevoitorul nvaj s tac. Dar
tcerea creytin nu poate fi desprjit de un cuvnt mereu rennoit. La un
moment dat, cel tcut, isihastul, primeyte harisma cuvntului de viaj, care
merge de la inim la inim, cuvntul - smnj. (Olivier Clement)
mentin vigoarea credintei prin rugciune se
pune, astzi, o dubl problem: aceea de a-si
apra credinta mpotriva influentelor nefaste
a unui mediu slbit n credint si aceea de a
apra practica rugciunii n cadrul unei so-
cietti care a pierdut n mare parte uzul aces-
teia. n timp ce omul de odinioar gsea n
mediul social un factor prin care si ntrea
credinta si practica rugciunii, astzi acest
mediu este un factor de rcire, un factor mpo-
triva cruia cel care vrea s-si mentin credin-
ta si rugciunea trebuie s se apere. - ne re-
lateaz Printele Dumitru Stniloae, n lucra-
rea sa Rugciunea lui Iisus si experienta Du-
hului Sfnt.
Si n aceast mprejurare ne poate veni n
ajutor unul din Sfintii nostri Printi, si anume
Sfntul Nicodim cel Sfinjit de la Tismana -
originar din Serbia, care s-a clugrit la M-
nstirea Hilandar din Sfntul Munte Athos -
unde se afl centrul tririi spirituale si al gn-
dirii profund si autentic ortodoxe dintotdea-
una, si care, apoi, a venit si a ntemeiat mai
multe mnstiri la noi, pe locurile vechilor
sihstrii si pustnicii, fiind considerat, din a-
cest motiv, unul dintre principalii (re)organi-
zatori ai monahismului romnesc. Sfntul
Printele nostru Nicodim a adus din comu-
nitatea athonit a Hilandarului practica rug-
ciunii isihaste, practic ce va fi instaurat
mai trziu n cealalt parte a plaiurilor ro-
mnesti, de ctre Sfintii Paisie Velicicoski ori
Vasile de la Poiana Mrului. Acest Sfnt al
Bisericii noastre a adus aceast rugciune
cu toate roadele si foloasele ei, ce se cere si
astzi a fi reevaluat si reactivat, nu doar n
mediile monahale, unde ea este practicat, ci
si n societatea laic si laicizat a lumii post-
moderne, n care ea trebuie cultivat n egal
msur, deoarece ntre viata monahal si cea
din lume nu trebuie s existe diferentieri si
desprtituri, din punctul de vedere al svrsi-
rii si rostirii rugciunii. Astzi, ca ntotdea-
una, omul credincios trebuie s caute ntr-o
mare msur el nsusi motivatii care s-i poat
sustine credinta si propria sa practic a rug-
ciunii. Si tocmai acest lucru ar putea face
credinta sa mai profund, raportarea la mode-
lele vii ale Printilor - ntre ei numrndu-se
i Sfntul Nicodim, precum si rugciunea
sa mai fierbinte, dat fiind c, ntr-o mare m-
sur, ele nu mai sunt sustinute de mediul so-
cial, ci pot fi luate, cel mai bine, din mediul
Traditiei patristice, aghiografice si patericale.
Prin urmare, omul care reuseste s-si nt-
reasc credinta si rugciunea prin motivatii
personale, corect reflectate, poate deveni el
nsusi un focar pentru consolidarea credintei
si nnoirea rugciunii n mediul su social,
fiindc la viata cea sfnt suntem chemati
cu totii, fr a face ns din dobndirea sfin-
teniei, un scop n sine. Prin aceasta el poate
ajuta societatea s ias din viata superficial,
saturat de o continu plictiseal si perma-
nent monotonie, care sunt dou din cauzele
Stelian GOMBO{
34
Anul IV, nr. 1(29)/2013
slbirii credintei si a rugciunii, urmri ce duc,
n fond, la vlguirea si la sectuirea noastr
duhovniceasc; cu alte cuvinte - spune tot
Printele Stniloae, n aceeasi lucrare - el
poate ajuta s regseasc un continut mai
substantial, s-si ntreasc rdcinile a-
dnci nfigndu-le ntr-o mai mare profunzime
a vietii, fr de care existenta uman este de
o uniformitate monoton si lipsit de semni-
ficatie.
O trstur caracteristic a acestei soci-
etti este aceea c omul se simte n ea mult
mai singur, dect n societatea de ieri n care
nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu, lip-
sindu-se asadar, de comuniunea sfintilor, a
Sfntului Nicodim, cruia, oare cti dintre
noi i cunoastem viata sau i urmm credinta,
n duhul rugciunii!... Credinciosul simte as-
tzi nevoia de a se ruga poate mai mult dect
n trecut, pentru c prin rugciune se salveaz
de singurtatea care este att de greu de su-
portat. El gseste n rugciune mijlocul de a
fi n comuniune cu Dumnezeu, cu Sfintii Si
si ai Bisericii noastre, ntre care la loc de cinste
se afl Sfntul Nicodim. n acest fel l are n
rugciune pe Dumnezeu nsusi si pe Sfintii
Si, n dialog cu el prin toate lucrurile si lu-
crrile ajungnd, astfel, ca el nsusi s l vad
si s-l nteleag pe Dumnezeu prin toate. Cel
ce se roag ia cunostint de rdcinile sale
n realitatea personal, infinit a lui Dumne-
zeu si nu se las prad valurilor superficiale
ale vietii, ale unei vieti nchise doar n ori-
zontul pmntesc. si poate umple viata cu
un continut infinit - sustine acelasi printe
n aceeasi lucrare.
n Ortodoxie se practic o form de rug-
ciune permanent, rugciunea inimii sau a
mintii pe altarul inimii ori a sensibilittii pline
de iubire si de mil n care se afl Hristos cu
iubirea si cu mila Sa. Este adevrat c n a-
ceast rugciune pare c cerem mila lui Hris-
tos numai pentru persoana noastr: Doam-
ne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieyte-m pe mine pctosul. Se pare,
asadar, c prin aceasta ne interesm doar de
noi nsine. Dar n msura n care m consider
pctos, n mod sigur m gndesc la toate
pcatele pe care le-am svrsit fat de Dum-
nezeu si fat de fratii mei, deci m rog, n vir-
tutea dorintei de realizare a comuniunii, si
pentru relatii mai bune cu acestia sau pentru
ca ei s nu rmn pentru totdeauna afectati
de nedrepttile mele fat de ei, asa cum pro-
cedau si Sfintii Printi cu toti semenii lor, n
virtutea dragostei si a corectitudinii lor, altu-
rndu-se acestora si Printele nostru Nico-
dim. n acest sens, Sfntul Isaac Sirul spune:
Cel care, pomenind pe Dumnezeu, cinsteste
pe tot omul, afl ajutor de la tot omul prin
vointa cea ascuns a lui Dumnezeu. Si cel ce
l apr pe cel nedrepttit l are pe Dumnezeu
luptnd pentru sine. Cel ce-si druieste bratul
su spre ajutorul aproapelui primeste bratul
lui Dumnezeu n ajutorul su.
Rugciunea este, asadar, un factor de n-
sntosire si ntrire spiritual a fiintei mele,
dar si o nsntosire si consolidare a coeziu-
nii sociale ntr-un plan mai profund. Cel ce
se roag i are pe ceilalti n inima lui iar ei simt
aceasta si vin spre el. Sfntul Serafim de Sa-
rov a spus: mpac-te cu Dumnezeu si multi
oameni vor veni s se mpace cu tine. Re-
producnd aceste cuvinte, Arhimandritul
Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mnstirii
Grigoriu din Sfntul Munte Athos aduga:
n traditia isihast a Bisericii se observ c
pe msur ce Printii care se mpcau cu
Dumnezeu si se afundau n pustie, multimi
tot mai numeroase veneau la ei pentru binele
lor. Rugciunea lui Iisus - Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieyte-
m pe mine, pctosul - se poate rosti ori-
cnd si oriunde, potrivindu-se, la fel de bine,
si nevoitorului din pustie, si crestinului care
vietuieste n tumultul cettii. Cci amndoi
poart acelasi rzboi nevzut, cu aceleasi
duhuri ale ruttii (cf. Efes. 6, 12), si amn-
doi au trebuint de aceeasi arm nebiruit:
Numele lui Iisus pentru care ambii trebuie s
se roage nencetat deoarece au de atins a-
ceeasi tint: - a mntuirii sufletului si a tru-
pului.
Problema care a frmntat spiritualitatea
rsritean, deci si pe Sfntul Nicodim care
a cutat rspunsul n mostenirea athonit,
se rezum la aceast ntrebare: Cum s te
rogi nencetat? Cum s fii nu doar un om
care particip n fiecare duminic sau mai des
la Sfnta Liturghie, la Slujba Euharistic, ci,
potrivit ndemnului paulin citat mai sus s fii
un om euharistic? Nu doar un om care
sfinteste timpul, rugndu-se la principalele
ceasuri ale zilei ci un om liturgic, capabil
s sfinteasc fiecare moment. Un rspuns
potrivit ar fi s faci totul avnd sentimentul
prezentei lui Dumnezeu, fiind cu recunostin-
t fat de El si cu dragoste si grij fat de a-
proapele, asa cum au fost acesti Sfinti bine-
plcuti lui Dumnezeu, printre care si Sfntul
Nicodim. n orice gnd sau fapt prin care
sufletul aduce nchinare lui Dumnezeu, el se
afl cu Dumnezeu - spune Sfntul Macarie
cel Mare. Rugciunea nencetat, potrivit
Sfntului Maxim Mrturisitorul, este s-ti
silesti sufletul ctre Dumnezeu, cu mult
evlavie si cu mult dragoste... s te ncre-
dintezi lui Dumnezeu n toate faptele si n tot
ce ti se ntmpl. Unul dintre interlocutorii
Pelerinului rus i explic acestuia c rugciu-
nea luntric este celebrarea nssi a vietii si
a universului, entuziasmul care poart toate
lucrurile ctre plenitudine si ctre frumusete
si c este de datoria omului s desctuseze
acest suspin universal al Duhului. Printele
Stniloae spunea, tot asa, c trebuie s pri-
mim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe
care toti laolalt s I-L napoiem, dup ce am
pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare.
Toate acestea sunt adevrate, toate sunt im-
portante. Dar dac nu vrem s rmnem n
stadiul de bune intentii, ne trebuie o unealt
prin care s le putem pune n practic. Iar
aceasta este rugciunea lui Iisus, pe care
Sfntul Nicodim a mplinit-o cu prisosint.
Si pentru aceasta trebuie s pornim la drum
cci orice destin crestin este un pelerinaj ctre
locul inimii, unde Domnul ne asteapt, ctre
care ne atrage. Cltoriile nu fac dect s ex-
prime, s nlesneasc, prin ntlnirile prile-
juite, prin nruririle resimtite, aceast cl-
torie luntric. Cutm omul, oamenii care
s ne dea cuvinte de viat, acestia fiind
Sfintii si ndrumtorii duhovnicesti, care s
ne trezeasc la ceea ce ne este cel mai apro-
piat si totusi att de departe... Iat, Pelerinul
a ntlnit un astfel de om: Am intrat n chilia
lui, iar btrnul mi-a spus: Rugciunea lui
Iisus luntric si nencetat este chemarea
continu si nentrerupt a Numelui lui Iisus,
cu buzele, cu inima si cu mintea, avnd sim-
tmntul prezentei Sale, oriunde si oricnd,
chiar si n timpul somnului. Ea se exprim
prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase mi-
luieste-m. Cel care se obisnuieste cu aceas-
t chemare dobndeste o mare mngiere si
nevoia de a o rosti mereu. Dup ctva timp,
nu mai poate tri fr aceast rugciune, care
curge n el de la sine, pretutindeni, mereu -
conform relatrilor din cartea Povestea unui
Pelerin. Doamne Iisuse Hristoase sau
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne-
zeu, se spune odat cu inspiratia. Milu-
ieste-m sau Miluieste-m pe mine, pc-
tosul o dat cu expiratia. Aceasta se face o-
dat cu lepdarea de sine, din dragoste. Astfel
vom ajunge a vorbi de rugciunea nentre-
rupt, pe care au dobndit-o Printii biseri-
cesti, stiuti sau nestiuti.
La unii mari Printi Duhovnicesti rug-
ciunea lui Iisus devine spontan, nence-
tat. Chemarea Numelui Su se identific
cu btile inimii. Ritmul nsusi al vietii, respi-
ratia, btaia inimii, este ceea ce se roag n ei
sau, mai curnd, n perspectiva nceputului
si sfrsitului, se recunoaste ca fiind rug-
ciune. Dar, ndeosebi n zilele noastre, aceasta
nu trebuie voit, ci descoperit printr-o smerit
lepdare de sine, ntr-o ncredere deplin, prin
har. Atunci cnd Duhul Se slsluieste n
cineva, acesta nu se mai poate opri din rug-
ciune, cci Duhul nu nceteaz de a Se ruga
n el. Fie c doarme sau este treaz, rugciunea
nu se mai desparte de sufletul su. n timp
35 Anul IV, nr. 1(29)/2013
ce doarme, mnnc, bea, munceste, mireas-
ma rugciunii se rspndeste din sufletul
su. De acum nainte nu se mai roag n anu-
mite momente, ci mereu. Miscrile mintii cu-
rtite sunt glasuri tcute care cnt, n tain,
o cntare Celui nevzut - spune Sf. Isaac
Sirul. Iar pelerinul ne mrturiseste: M-am
nvtat att de bine cu rugciunea inimii,
nct o lucram nencetat, iar, n cele din
urm, am simtit c mergea de la sine, fr
nici o lucrare din partea mea; rugciunea
izvora n mintea i n inima mea nu numai
cnd eram treaz, ci i cnd dormeam, i nu
s-a mai ntrerupt nici o clip adic a ajuns
la starea de rugciune, mplinind, n
acest fel, ndemnul paulin de a se ruga
nencetat.
Prin urmare, actului rugciunii i urmeaz
starea de rugciune. Iar starea de rugciune
este adevrata fire a omului, adevrata fire a
fiintelor si a lucrurilor. Lumea este rugciune,
celebrare, asa cum o arat att de admirabil
Psalmii si Cartea lui Iov. Dar aceast rug-
ciune tcut are nevoie de gura omului pen-
tru a rsuna. Este ceea ce anumiti Printi
greci numesc contemplarea firii: omul a-
dun ratiunile (logoi) lucrurilor, esentele lor
spirituale, nu pentru a si le nsusi, ci pentru a
le aduce lui Dumnezeu ca pe o jertf din par-
tea creatiei. Vede lucrurile, structurate de
Cuvnt, nsufletite de Duhul vietii si al fru-
musetii tinznd ctre Obrsia patern, care
le primeste, n distinctia lor. Cci unirea, des-
fiintnd separarea, nu duneaz ctusi de
putin deosebirii spune Sf. Maxim Mrtu-
risitorul. Toat aceast relatare avndu-o din
lucrarea Rugciunea lui Iisus a lui Olivier
Clement. De aceea se refugia Sfntul Nico-
dimn pestera Tismanei si n alte crpturi
ori n cela mai de jos ale pmntului pentru
a ajunge la aceast stare de rugciune ne-
ncetat - aceasta rmnnd mostenire si te-
mei pentru viata monahal, cenobitic de mai
trziu.
Sfntul Nicodim a ajuns la concluzia si
la certitudinea c rugciunea lui Iisus des-
teapt n inim o dragoste fr margini. Tot
n continuarea acestei idei se ntreab si
Sfntul Isaac Sirul: Ce este, oare, o inim
iubitoare? Si iat cum rspunde tot el: Este
o inim care arde de dragoste pentru toat
zidirea, pentru oameni, pentru psri, pentru
fiare, pentru diavoli, pentru toate fpturile...
Iat de ce un astfel de om se roag nence-
tat... chiar si pentru dusmanii adevrului, si
pentru cei care-i fac ru... se roag chiar si
pentru serpi, nsufletit de mila nesfrsit care
ia nastere n inima celor care se unesc cu
Dumnezeu!. Si tot el: Ce este cunoasterea?
- simtul vietii nemuritoare. Si ce este viata
nemuritoare? - s simti totul n Dumnezeu.
Cci dragostea vine din ntlnire. Cunoas-
terea legat de Dumnezeu unific toate do-
rintele, iat observatia si concluzia la care au
ajuns Sfintii Printi ai Bisericii; Iar pentru
inima care o dobndeste, ea este numai dul-
ceat revrsndu-se pe pmnt. Cci nimic
nu se poate asemui cu dulceata cunoasterii
lui Dumnezeu, Care a semnat ale Sale n
toate cele ce sunt, nct prin ele, ca prin niste
deschizturi, s Se arate mintii ntr-o lumin
a ntelegerii, cucerind-o, luminnd-o si atr-
gnd-o spre Sine, dup cum aflm scris n
Filocalia - vol. 8, pag. 421. Totul culmineaz
cu adevrata iubire de aproapele. M gn-
desc la acel frumos text al unui nebun pentru
Hristos rus de la nceputul veacului XX:
Fr rugciune, toate virtutile sunt ca niste
copaci fr pmnt; rugciunea este pmn-
tul care ngduie tuturor virtutilor s creas-
c... Ucenicul lui Hristos trebuie s triasc
numai prin Hristos. Atunci cnd l va iubi n
asa msur pe Hristos, va iubi fr ndoial
si toate fpturile lui Dumnezeu. Oamenii cred
c mai bine trebuie s-i iubesti pe oameni si
apoi pe Dumnezeu. Si eu am fcut asa, dar
nu ajut la nimic. Dar cnd, dimpotriv, am
nceput s-L iubesc pe Dumnezeu, n aceast
iubire pentru Dumnezeu mi-am aflat aproa-
pele. Si n aceast iubire pentru Dumnezeu,
vrsmasii mi-au devenit si ei prieteni, fpturi
ale lui Dumnezeu - dup cum aflm consem-
nat n aceeasi carte a lui Olivier Clement.
Drept mritorii nostri Printi subliniaz
faptul c trebuie evitat proiectarea propriului
tu psihism asupra celuilalt. Trebuie s-l nte-
legi pe cellalt ntr-o deplin lepdare de
sine, pn cnd ajungi s afli n el chipul lui
Dumnezeu. Atunci descoperi ct de mult
poate fi ntunecat, deformat acest chip de
ctre puterile rului. Atunci poti vedea inima
omului ca loc n care binele si rul, Dumnezeu
si diavolul, duc o lupt nencetat. n aceast
lupt trebuie s se intervin nu prin fort
exterioar, care nu poate duce dect la acel
cosmar al binelui nefast, cu sila de care
vorbea Berdiaev, ci prin rugciune. Poti in-
terveni dac-ti pui toat ncrederea , dac te
lepezi de orice dorint interesat, dac ase-
menea lui David, ti arunci armele si intri n
lupt fr alt arm dect Numele Domnului.
Si atunci Numele, devenit Prezent, ne inspir
cuvintele, tcerile, gesturile cu adevrat ne-
cesare.
Celor care ajung n aceast stare de ru-
gciune, totul le este napoiat nsutit: Ei
cunosc transfigurarea erosului, cutat cu
atta disperare de adeptii freudo-marxismu-
lui!... Percep cu o plenitudine extraordinar
taina fiintelor si a lucrurilor, fata ascuns a
lumii. Primesc harismele paternittii spirituale,
darul vindecrii, darul proorociei sau darul
facerii de minuni, pe care-l avea si Sfntul
Nicodim. Andrei Scrima, n cartea sa Despre
Isihasm, citndu-l pe Sfntul Ioan Cassian,
sustine c pot contempla divinitatea numai
aceea care, cu ochi foarte puri, se nalt de-
asupra actiunilor si gndurilor joase si p-
mntesti, se retrag si urc mpreun cu El (cu
Iisus Hristos) pe acel munte nalt al singu-
rttii, acolo unde Iisus Hristos, desfcnd
sufletele din tumultul pasiunilor si separn-
du-le din amestecul tuturor viciilor, le stator-
niceste ntr-o credint vie si le face s urce
pe cea mai nalt culme a virtutilor unde El si
arat mai apoi, neacoperit, slava... si strlu-
cirea chipului Su celor care au ochii inimii
destul de puri pentru a le contempla...
Mintea, unit cu inima, accede la o form
nnoit de ntelegere, la o gndire plin de
pace si de dragoste, purtat de rugciune,
cci de acum nainte aceasta nu se mai n-
trerupe n timpul gndirii. Practica invocrii
Numelui lui Iisus nu are, contrar unor preri,
nimic antiintelectual, cci Sfntul Nicodim,
de pild, nu era un antiintelectual, dimpo-
triv: ea rstigneste si nvie mintea. Inima e-
liberat fiind de nchipuiri ajunge s produc
n ea nssi tainice si sfinte gnduri, asa cum
pe o mare linistit vezi pestii miscndu-se si
delfinii dntuind.
n rugciunea curat este vorba de unirea
mintii (nous) cu inima. Nu trebuie ca mintea
s rmn singur, nici ca inima s rmn
singur. O rugciune care se face numai cu
mintea este o rugciune rece, o rugciune
care se face doar cu inima este pur senti-
mental care ignor tot ceea ce Dumnezeu
ne-a dat, ceea ce ne d si ne va mai da n
Iisus Hristos. Este o rugciune fr orizont
si fr perspectiv, o rugciune n care nu
stim de ce s-i multumim lui Dumnezeu, pentru
ce l ludm, nici ce anume s-i cerem. Omul
A
l
b
r
e
c
h
t

D
r
e
r

-
M
a
d
o
n
a

y
i

f
i
u
l
36
care se roag are sentimentul c se pierde
ntr-un infinit impersonal. E un sentiment
care ignor faptul c el face experienta unui
Dumnezeu personal. Si deci nu este rug-
ciune - afirm Printele Dumitru Stniloae.
Trebuie s precizm, nc o dat, c a-
ceast ntlnire a mintii cu inima nu se face
prin ridicarea inimii n minte, ci prin coborrea
mintii n inim. Aceasta nseamn c nu inima
si afl odihna n minte, ci mai degrab mintea
si afl odihna n inim adic n adncul inimii
strns unite cu adncul lui Dumnezeu, obi-
ectul cutrii sale. Uneori, celor nduhovniciti
li se dezvluie tainele nceputurilor si ale sfr-
sitului omenirii si universului. Ei particip la
trecerea istoriei ctre mprtie, asa cum a
Icut-o si Sfntul nostru din Tismana Olte-
niei, devin prtasi la nasterea noului Ierusa-
lim; si afl locul n comuniunea pctosilor
constienti, cei care se roag pentru mntui-
rea tuturor. Dac Biserica a condamnat apo-
catastaza origenist ca certitudine doctrinal
si ca automatism cvasiciclic, ea a ncredintat,
n schimb, celor nduhovniciti taina rugciu-
nii pentru mntuirea universal, activitate pe
care Printii nostri duhovnicesti si-au asu-
mat-o cu mult larghete a inimii!...
Rostind n rugciunea lui Iisus milu-
ieste-ne, ne amintim c nu te mntuiesti de
unul singur, ci numai n msura n care devii
o persoan n comuniune, care nu mai e des-
prtit de nimic. Cel care invoc Numele de-
vine prietenul Mirelui, se roag ca toti s fie
uniti cu Mirele: Acela trebuie s creasc iar
eu s m micsorez. Nu mai vorbeste de iad
dect pentru el nsusi, cu o smerenie fr
margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care
i-a dat o lectie Sfntului Antonie, dezvluin-
du-i c se roag ca toti s fie mntuiti, el fi-
ind singurul care merit s fie osndit. Ca Si-
meon Noul Teolog, care spunea c trebuie
s-ti privesti toti semenii ca pe niste sfinti si
s te consideri drept singurul pctos, spu-
nndu-ti c n ziua judectii toti vor fi mn-
tuiti, numai tu vei fi osndit - ne spune tot
Olivier Clement. Si atunci, Domnul i-a spus
staretului Siluan: Tine-ti mintea n iad si nu
dezndjdui. Aceast ntlnire n iubire dar
si acest sentiment al diferentei infinite dintre
Dumnezeu si mine, aceast necesitate a milei
lui Dumnezeu pe care o simte omul, se expri-
m n rugciunea lui Iisus. Inima este izvorul
sentimentelor, deci si al iubirii. Iar iubirea
nseamn ntlnire cu cellalt. Si fiindc iu-
birea este animat de un avnt infinit, ea nu
ar putea fi pe deplin satisfcut dect n ntl-
nirea cu Dumnezeu, Cel infinit.
Printele Profesor Dumitru Stniloae, n
lucrarea deja citat, ne spune c n ntlnirea
cu Dumnezeu - Infinitul este perceput ca o
bucurie nesfrsit, ca o lumin. Exprimndu-
le prin cuvinte, omul sugereaz aceast bu-
curie care depseste orice limite. Desi nc
foarte slab, cuvintele rugciunii lui Iisus ex-
prim acest sentiment de bucurie, de recu-
nostint si de smerenie infinit. Dar lucrul
principal nu e s rostim cuvinte. Principalul
se afl n aceast experient a bucuriei, a re-
cunostintei, a iubirii, a smereniei si chiar a
durerii nesfrsite care provoac pcatul. Cu-
vintele nu mai formeaz un obiect de reflexie
pentru cel care le pronunt. Ele nu se mai in-
terpun ntre om si Dumnezeu, ci prin ele omul
se adreseaz lui Dumnezeu Care este de fat.
Prezenta lui Dumnezeu copleseste totul.
Asadar, trecnd noi prin gama aceasta
de stri sufletesti, la ce ajungem? Cu ce ne
alegem? Ce roade culegem? Cu ce ne alegem
de la Sfintii nostri, de la Sfntul Nicodim
acum la mplinirea a peste 600 de ani de
nayterea sa n Ceruri? Dobndim liniste
aductoare de bucurie si reconfortare sufle-
teasc, mpcare cu Dumnezeu si cu sine.
Minunea rugciunii nu const att n mpli-
nirea ei, n nduplecarea lui Dumnezeu, ci n
atingerea tainic ce se efectueaz ntre sufle-
tul nostru limitat si Duhul nemrginit al lui
Dumnezeu, experient pe care au trit-o si
Sfintii, din belsug. Inima omului se afl ntr-
o stare prielnic primirii harului si binecu-
vntrilor lui Dumnezeu. Din aceast atingere
odrslesc o serie de transformri binefc-
toare n fiinta noastr. Rugciunea se face
ntre noi si Dumnezeu n viata noastr uman.
n adncurile serafice ale interiorului nostru
se produce, prin rugciune, o comuniune
discret si rodnic ntre noi si Dumnezeu.
Fr aceast relatie personal cu Dumnezeu
prin rugciune, credinta rmne o convingere
teoretic, cultul o lucrare de form extern,
cercetarea Printilor o cronologie seac. Fr
rugciune, lucrrii noastre morale i lipseste
profunzimea religioas, fr rugciune iubi-
rea lui Dumnezeu nu se manifest n toat
plenitudinea ei, se deschide un abis ntre
Dumnezeu si om - Reliefeaz Printele Ioan
Bunea n cartea sa Psihologia Rugciunii.
Tinnd seam de faptul c, prin rugciu-
ne omul pseste naintea lui Dumnezeu, pen-
tru a vorbi cu El despre sufletul su, despre
desvrsirea si despre mntuirea sa, rug-
ciunea rmne suprema datorie a noastr, a
tuturor crestinilor, vznd si constatnd din
cele enuntate aici importanta si actualitatea
ei, fiind ieri, azi si n veci aceeasi; ea fiind
semnul suprematiei morale si duhovnicesti
n lume. Dac, prin absurd, ar fi s nceteze,
la un moment dat, rugciunea pe pmnt,
nevinovtia ar rmne fr ocrotire, pcatul
Ir iertare, virtutea fr putinta desvrsirii
si lumea ar intra n ntunericul stricciunii si
a mortii care ar duce la noaptea vesnic a
iadului, iar existenta Sfintilor ca vase vii ale
Bisericii n care descoperim lucrarea Duhului
Sfnt, sau pomenirea contemporan a Sfn-
tului Nicodim nu ar avea nici un sens, nici
un folos!... Ndejdea sporeste prin rugciu-
ne: ndejdea Zilei nenserate, cnd adierea
Duhului va mprstia cenusa si va arta ca
un rug aprins ntru Iisus Hristos. Risipirea
amgirii si zdrobirea mortii nu se vor svrsi
Ir mari ncercri. Atunci, cine va chema
Numele Domnului se va mntui, asa cum au
Icut Sfintii - care au fost oamenii unui loc si
a unui timp dat si bine delimitat dar care au
ajuns locuitorii vesniciei, ai metaistoriei, ai
timpului si ai spatiului universal.
Asadar, rugciunea este o minune ce face
minuni: l coboar pe Dumnezeu si nalt
sufletul ctre El. Este o minune pe care o
putem svrsi si de care ne putem mprtsi
zilnic, plecnd genunchii trupului dar, mai
ales, ai sufletului si nltnd mintea noastr
spre Domnul si spre casnicii Si - care sunt
Sfintii, ntre ei slsluind si Printele nostru
Nicodim cel Sfinjit de la Tismana, cruia i
aducem n aceste vremuri binecuvntate, pri-
nosul nostru de cinstire, pretuire si recuno-
stint. Urmeaz doar s-i ntelegem rugciunii
sensul, si s o cultivm spre si pentru des-
vrsirea noastr cci ea este semnul omeni-
ttii si izbvirii noastre, de-a lungul tuturor
veacurilor!...
A
l
b
r
e
c
h
t

D
r
e
r

-
S
f
.

I
e
r
e
m
i
a

n

p
u
s
t
i
u
37
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Vntoarea irozilor
Aceste dimineti ale cailor
Ne vor purta
n nechezatul hergheliilor
prsite...
n democratia irozilor
Au fost exceptate
Prevederile
Pentru drepturile cailor
Abandonati
Ai cmpiei...
Ei
Mai alearg
n visul copiilor
Pe miristi si izlazuri,
Cnd
Iepele se iubesc
Cu armsari libertini...
Cnd
Ele vor da nastere
Mnjilor pur-snge...
Cnd
Psunile se vor sfrsi
Sub zpezi,
Cnd
Noatenii orfani
Vor muri,
Cnd
Ierburile nghetate
i vor stoarce de viat,
Cnd
Fiarele hmesite
Vor rupe cu puii lor
Carnea vital
A noatenilor-ngerilor...
Si iarsi
Va fi o zi
Si iarsi va fi
O noapte,
Cnd
Neguroasele moase
Vor asista
Moartea ultimului cal,
Cnd eu,
Asteptndu-i sufletul
Voi galopa
n Europa sfrsitului
Eu,
Calul universal.
Ciocolata
...Toamn cu ceturi
Si inimi bolnave
Pierdute n nebuloasele
Siberiilor volante,
Plecare durnd
De neiubirile ursitoare
Ca un convoi uman
Condamnat la deportare
Cu familia ultimului tar al rusilor,
Cnd Negura
Ca o caracatit cobora
Peste trupurile lor
Cu zpezi parabolice
Cu zpezi concave...
Nu v speriati, striga Alexei,
Gloantele
Ca ciocolata au gusturi suave...
Lebda
Cnd descoperi n levitatia mistic
A masinii tale pe sosea,
Cnd descoperi lebda singuratic,
ntreab-te ce semn ti dezvluie
pasrea,
Cnd descoperi lebda pe sosea...
Poate-ai ptruns
n dimensiunea a cincea,
Ori poate tu nsuti
Te-ai ntlnit cu alter egoul tu,
Pasrea din ape arhaice, Lebda.
Interval
Omul care merge cu capul n jos
Cu jumtatea fiintei priveste la cer
Care si el
Se reflect rotund n pupile...
Ar putea psi cu picioarele pe cer,
Pedeaps dumnezeiasc
Pentru vremea cnd era biped
Si uita s se uite la cer...
Nu se poate scrpina pe crestet
Si... desi a scpat de mtreat,
De-attea treburi pe capul lui,
Seamn gnduri pe unde alunec
Si-i vai de capul lui
Cnd pe planeta Pmnt
Se nnoureaz si se intunec
Gheorghe LUPA{CU
Ne topim n zpezi
(Motto Pseudo-Argument)
Dorul de lumin,
dorul de ape limpezi,
dorul neostoit de cer albastru,
dorul neobosit
de efemer culoare
pe aripi de fluturi,
pe toate le adunm n
oapta de dragoste -
un suspin teluric
mbrcat n Rai fierbinte,
purtnd frmntrile noptii
captiv n asternuturi de mtase.
Uneori Rai, alteori Infern,
nltime astral ori abisal genune,
oceane de lacrimi splnd
trmuri de pasiune,
uneori liniste, alteori furtun
Ir de liman,
dragostea se rsfrnge n noi
cu puterea lumii visate
(fr de nceput si fr de sfrsit).
Ne topim n zpezi pe obraji
de catifea, renastem n soapte
pe buze de miere, murim
cu fiecare gean nchis de Onir,
renviem n firul de lumin
aprins de privire.
n fiecare dintre noi
Iubirea este
Calea (pe)trecerii tainice a Vietii.
Sentiment evanescent
M plimb pe aleile de stele
Ce cad prin gravitatii surde
S simt lumina lor astral
Pmnt de sentimente ude.
M nconjoar carul mare
Si Carul mic m fugreste
Pe cerul - ran de lumin
Alearg timpul miseleste.
Dispare umbra si lumina
Peste sclipiri din raiul vietii
Cade o lacrim-nfloreste
Ca roua - sol al diminetii.
Gheorghe A. STROIA
Dispare tocul care scrie
Cu invizibil cerneal
Pdurea astrelor bolnave -
Rpuse stele de beteal.
Dispare-ncet, ca fumul acru
Al unei vieti ce-n vers vorbeste
Peste alese umbre-n noapte
Nici ngerul nu mai clipeste.
E-un sentiment, care dispare
Dispare-n ceata din memorii
Adun-n rnduri, le pliveste
Petala vietii si a florii.
Parfum de tei
S-au asternut pe coala alb
Un gnd, o lacrim, o slov,
Ce-ades n ru de simtminte
Au rs si-au plns, prinse n hor.
S-au asternut peste cuvinte
Mtsurile albe, grele,
Cu frumusetea lor pribeag
La vis, la viat s ne cheme.
Am dezbrcat esenta vietii
Pn la oase si-am trudit-o
Adesea... plnsu-i-am n palm,
Adesea... am batjocorit-o.
Am dezbrcat de ramuri pomii
Si mbrcatu-i-am n haine
De albe vise, de mtnii,
De calde rugciuni si cazne.
S-au asternut peste versete
Rostiri de simpl-nchinciune,
Aripi de ngeri msluite -
Cenus, smoal si tciune.
Iar peste lacrimi din cuvinte
Si peste suflete captive
Am asternut ca pansamente
Versuri pribege si motive.
Au rsrit adesea flori
Cu trup subtire, colorat
Si s-au nscut, adesea, clipe
De vii regrete sau pcat.
O lume tainic, nespus,
Ne-a mngiat cu dorul ei,
Ne-am preschimbat n albii nori
Si-n flori... doar cu parfum de tei.
38
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Despre sentimente si legi, am gndit, pro-
babil, de cnd am constientizat lumea ncon-
jurtoare, un fel de spatiu a tot, de cnd am
vzut c trece ziua, vine noaptea, c anotim-
purile, desi si au locul si rolul lor, uneori o
iau razna si ne joac farse... Mai exact, de
cnd am vzut c trebuie s dau din coate si
s-mi fac un loc al meu n tot ceea ce se n-
tmpl, prin nssi ntmplarea de a fi. Dac
chiar o fi ntmplare! Desigur, omul, n genere,
crede n scop si mai ales n cel pe care si-l
atribuie, n conditii de normalitate, ca fctor
de bine siesi si semenilor, prin nssi firea
lui. La limita patologicului, cnd simte c ce-
va (influenta, banul, politicul etc.) i dau pu-
tere, se crede nsusi Mntuitorul. Care dintre
cei ce au avut (ce-i drept, vremelnic), si pi-
nea, si cutitul n mn, nu au strigat n gura
mare: Pentru voi, Dumnezeul sunt eu!. Ce
s zic? Neghiobia n forma sa manifest! Ca
simpl aducere-aminte, trebuie s spun c
expresia anterioar putea avea cumva sens
pe vremea politeismului grecesc cnd zeul
era omul ale crui atribute extrapolate i d-
deau muritorului sentimentul c nu e singur
si, la nivel emotional, o oarecare sigurant.
Omul, atunci, ca de altfel si acum, striga ctre
cineva, ctre acel protector din mintea si su-
fletul su si-i cerea ajutor. Venea sau nu, el
astepta. Evreii asteapt de mii de ani pe acel
Mesia care, la nivel de mit, le-ar fi promis
cndva, la nceputuri, si un trm sfnt, si
locul n care laptele si mierea ar curge ruri
Ir a misca mcar un deget. Revenind la
chestiunea cu venirea noastr, ca oameni n
lume, personal nu exclud nici ntmplarea.
Cum de altfel nici ntmplarea cu scop nu
este exclus (un nonsens la nivel lingvistic),
ct vreme, de exemplu, o piatr supus unor
forte exteriore, tip (ascultati-m! Tip la pro-
priu!), evident, fr ca noi s o putem auzi,
apoi (contrar oricrei asteptri), si mreste
volumul, si, n cele din urm, dac fortele nu-
i dau pace, piatra, prin te miri ce mijloace, le
sare fortelor n cap. Povestea anterior descri-
s nu tine de fantastic sau de datul n bobi la
miezul nopti, ci de o nou stiint, rocologie,
stiint ce transform n ecuatii matematice
tot ce v-am povestit eu adineauri. n plus,
noua stiint struie n tot ce se cheam me-
canica prafului.
Cnd am auzit, pentru prima dat, despre
asa ceva, cu toat ncrncenarea unora n:
Pe pmnt, eu sunt si Dumnezeul meu si-al
vostru, si nencrederea mea n mai nimic, m-
am ntors n mine si m-am revzut pulberea,
din cine mai stie ce colt de univers, culeas,
frmntat de Creator. Frmntat si re-fr-
mntat pn ce am vzut lumina zilei, n pri-
mordii, eu, om. Ce ziceti voi e asa usor s fr-
mnti un pumn de pulbere pn ce te obtii
pe tine, din praf, om, adic om dup chipul
si asemnarea ta? Cu alte cuvinte, credeti
c ar fi asa de usor s fii tu nsuti Dumnezeu?
Dup pragmatismul contemporan, problema
ar fi la ndemna oricui. Ce mare scofal s
pui materia prim ntr-o piu - ar sri ei - s
torni ap, s mesteci pn ce se obtine ceva
vscos, apoi fie, l iei la modelat, fie l pisezi
pn ce praful spune tot. Si ca s scape de
atta frmntat, singur ar lua chipul de om...
Palavre de trei parale. Bazaconii! Si nc de
care, dac te gndesti numai la simplul fapt
c n cel de tine obtinut nu e nici suflet, nici
sentiment, nici... Ori noi, stia, fcuti, dincolo
de oase, coaste si sira spinrii (cei care o
au), pe care, la un adic, le-ati putea turna
din gips, avem, fratilor, de toate. Praful la
cosmic, n ziua a sasea, frmntat de Tatl
Nostru, a devenit, n cele din urm, suflet.
Faceti-l si voi, stia, doar pragmatici, si eu
vou m nchin! Pn atunci, v spun c nu
mai e mult pn o s dati de dracu! Chiar ru
de tot, ct vreme, cu tot felul de siretlicuri,
ati scos din om ce avea mai de pret, iar acum
el, troac pe interior, a devenit robot. Pro-
ductivitate si societate de consum. Marke-
ting n toate! Stiu, n-o s recunoasteti! Ba
mai mult, o s-mi spuneti fel si fel de aiureli
n care nici chiar voi nu credeti. M rog, ar fi
problema voastr, ns v-ati btut joc de
Omul om si chiar de voi, parc de cnd lumea,
voi cei mai putin oameni.
Revenind, trebuie s amintesc mcar fap-
tul c structura asta mergtoare (ca s fo-
losesc un termen pragmatismului la nde-
mn), dincolo de carne, oase, are n el fel si
fel de legi, interior-exterioare, rationale, obiec-
tive, subiective, are sentimente care mai de
care... Toate greu, dac nu chiar imposibil,
de pus pe tav. Dup Nietzsche (Friedrich
Wilhelm), cic cel mai puternic sentiment
uman ar fi frica. Tind s-i dau dreptate mai
ales pentru situatia n care ti-e insuflat siste-
matic si n creier, si n suflet, si n oase. Pentru
cei fr de tinere de minte si pentru cei ce ar
trebui s ia aminte, le-as reaminti prigoana
intelectualilor dup cel de-al doilea Rzboi
Mondial, cnd rusii (la nivel de Stalin si fana-
ticii din jur, c bietul popor...) au trimis, aici,
spre noi ciuma. Ca un altoi al ei, al ciumei, pe
vremea ceausistilor ce fcuser, la nivel de
popor, din cei trei din cas, doi informatori,
jigodismul a cptat forme noi. Doamne, s
fii plesnit de jigodie si s nu te poti trata e
chiar un blestem! Spun asta pentru c, dup
89, dac ar mai fi avut ceva n ei din om,
poate, poate... Lsati n pace sau cu faptele
clasate, peste noapte s-au regrupat, au pus
mna pe par si, la vedere, ei, ai de neica ni-
meni, infestati (evident, la nivel de creier),
au plecat la urat. Au plesnit n dreapta, n
stnga, uitnd de mna ce i-a scos din rogo-
zul si nmolul cretinismului blestemat. Dom-
nilor, psihologic vorbind, fereasc-te Cel de
Sus de neica nimeni cel frustrat! Nu de alta,
dar n mintea lui bolnav, vesnic el se crede
geniu. Izo, etero sau schizometric pune pe
hrtie tot ce mintea-i debiteaz ntr-o crsm,
la betie si, mai pe urm, fratilor, pretentii, chiar
dac despre om si carte, n viata sa, mai rar a
auzit.
Dintre gloata de jigodii, mai trziu, cei
cu, ambt si-au cumprat, peste noapte,
diplome din Dealul Haretului si au btut cu
pumnul la partid, altii la palat... Oportunisti
(vorba unuia, oportunist s fii, dar pentru
popor! Mare comedie!), instruiti mai nou de...
dracu stie cine, s-au pus pe strns de spgi.
Prin fundatii nfiintate (n fals, c falsi au fost
o viat), au declarat cte n lun si n stele,
pn ce statul romn, la vremurile cele, stat
n cap, le-a dat o hrtoag ce i-a transformat
din handicapati n ditamai revolutionari. V
asigur c m plec sincer n fata celor ce au
murit ca noi, cei rmasi, s fim acum, n 2012,
Nicolae B~LA{A
Despre jigodism, legi [i ur#
39
Anul IV, nr. 1(29)/2013
liberi. Nu o fac ns si n fata hahalerelor ce
s-au pricopsit cu hectare de pmnt (vndute
mai trziu cu sute de mii de euro), repet, prin
falsuri, cu declaratii, n care scrie negru pe
alb cum c au luptat cu pieptul gol n fata
gloantelor din 89. ia, cic mai destepti adic
intelectualii de profesie la palat, au devenit
si ei (desi le tremurau chilotii pentru o cios-
vrt), la ceas de sear, dizidenti. Iar de aici,
onoruri, functii, c de, telectuali, iar de-aici,
pretentii! Stau si m ntreb, pentru cei ce au
statutul de jigodie, de hahaler, de joitin,
de sulic frnarul, nu exist sentimentul des-
pre care vorbea Nietzsche. Nu au fric nici
de legi, nici de Dumnezeu? Vin, ti rnjesc n
fat de-ai crede c lumea de ei ar fi fost, la
ceas de dimineat, reinventat. B nene, lu-
mea e de cnd lumea si ca lumea suntem noi
si asa e. A spus-o un genial si ca un smerit
v spun si eu. Nu m credeti? Nu?! Atunci
iar vin si zic: lucru dracu n casa popii!
Dar s-i lsm si pe stia cu ale lor, chiar
dac mi vine s le spun c, nu peste mult
timp, o s-i asculte doar tartorele l btrn
obisnuit cu fumul fum. Adic, mai pe rom-
neste, cu palavrele spuse la baba si neveste,
palavre n care n-au crezut nicicnd. n plus,
spuneti voi, e crestineste s bage popa la
sfrsitul slujbei, pe ce se ocup cu vnzri
de lumnri si acatiste (m rog, si de alte
chestii din care se strng bani), n altarul,
transformat pentru ceva vreme (cam ct e
necesar), n bar sau... Doamne, fereste! Nu
de alta, dar la noi, n vremurile n care chiar
Biserica s-a opus nfiintrii de bordeluri, ele
sunt la vedere, la te miri ce colt de strad sau
grupate, la un loc mai nou, pe scara unui
oarecare bloc din parohia unuia ce tot d din
mn cu cdelnita dac iese, mcar contex-
tual, ceva. De! Fiecare cu meseria sa! Dar
mcar s stim si noi c altfel, creznd orbeste
n cine stie ce podoab, murim prosti. Iar de
aici, vorba lui Clinescu, nu popi plteste!
Fac, ce fac si o caut cu lumnarea aprins!
Sper s aib si nalti Prea Sfintii umor si s
nteleag faptul c n-am bgat slujitorii Dom-
nului (dar slujitori!), n oala cu catran, oal
dat de poman de asfatangi (pentru redu-
cerea impozitului), prin Biseric, lora ce se
ocup zi si noapte de focurile din iad. Colabo-
rare nu glum!
Dragii mei, mi vine s m laud singur.
Am fcut o asa trecere de la una, la alta, nct
mi vine s spun c ntre Dumnezeu si dracu,
am sta acum, dup mii de ani, noi, pe post de
ispit si ur a unuia mpotriva altuia. Ura? S
ne ntelegem bine, nu e vorba de uralele de
pe stadioane, unde am strigat, ca bezmeticii,
n cor: ura! n consecint, vorbim acum
despre ur ca stare subiectiv de care suntem
capabili cnd vrem si nu vrem. Mda! Senti-
ment nu glum! Ce s v spun? Dup spe-
cialistii n urzeli, ea, ura, si-ar avea rdcinile
tot n primordii, cnd Dumnezeu ispitit si de
draci, dar mai ales de tot felul de drcoaice
ce l-ar fi ademenit cu mirodenii si cu dragoste,
le-a luat la goan si le-a ndesat si pe ei, si pe
ele, tocmai n... turma porcilor. V amintiti,
povestea din desert! Si eu cnd m gndesc
c porcul are si rang, si mare pret, dac as
avea puteri, as proceda la fel. Probabil, doar
cu drcoaicele nc nempuiate as mai avea
ceva rbdare. Dup interviu, dar mai ales du-
p o prob practic, le-as trimite n pastele
m-si, la locul lor, n iad, pe toate. Ca s se
ocupe pe ndelete cu mncatul zilelor fripte.
Nu asa deodat, cum vor ele! Evident, ale
noastre, c altele nu au de unde.
M ntorc la ur si v spun c ea, ura,
uneori potenteaz. Din ura a ceva se naste
uneori, ce-i drept ntmpltor, performanta.
Alteori, acest sentiment e nssi dezumani-
zarea. Mai mult dect att, ura, dincolo de
cderea n pcat, e nssi pieirea. Praful din
univers nsufletit dispare. E sfrsitul sfrsi-
tului n care nu mai putem pune nici mcar
judecata si renvierea, promisiuni ale Cresti-
nismului. E... Culmea e c e!
Mai bine am vorbi despre dragoste. Sen-
timent nobil. C doar scrie si la Sfnta Scrip-
tur. A spus-o, evident, reformulat si Preda,
c ,,dac dragoste nu e, nimic nu e. Povestea
cu dragostea, la fel de complicat mai ales
dac ne gndim la una dintre cele zece po-
runci: iubeste-ti aproapele ca pe tine n-
suti!. Personal as face-o, v jur, ns instinc-
tul, tot un fel de ispit, nu m las. Totusi,
trebuie s credeti c, din dragoste, v scriu
si v spun c o crut de oameni curati la
suflet poate fi suficient lui Dumnezeu ca s
mai rabde o vreme pmntul.
n consecint, fiti destepti, feriti-v de
cium, de jigodism c bntuie si fiti curati la
suflet!
Elena OLARIU
Nu judeca oamenii, mereu,
dup cei cu care se adun!
Daim
Muntele coboar, floarea s srute;
E pregtit, inelul - din vreme s primeasc -
Ghiocel lapte, privirea timid o ridic:
- Fii mireasa mea de ieri, de azi si de mine!
Lumina-ti, opait sufletului meu rmi, n
noapte, Nuntine-vom, nemuritori s fim...
Nu judeca oamenii, mereu,
dup cei cu care se adun!
Universul meu
Privind de la stnga spre dreapta
Soarele rsrind
Rareori vd petalele-i oprindu-se
Asupra chipului meu - anii
l-au drmuit cu bucuriile;
scoarta terestr - o infim planet a
Universului, si roteste axa mereu spre
Rsrit
Diminetile, pline de asteptare, cuprind
Luna n srutri necuprinse, lsnd aceleasi
amprente: asteptare si dor...
Acolo, n incandescenta ardere de tot -
strlucitoare si nsetat ardere,
copilul din mine strig:
te caut n florile primverii, ghioceii
sgetndu-m;
te caut n parfumul iasomiei, petalele ei
gdilindu-mi papilarele;
te caut n laptele ppdiei si-mi ostoiesc
foamea cu dulceata-i amruie;
te caut n coroana plin de seminte a
Florii-Soarelui si-aprind
Nestinsa candel a vietii
Te caut n ascutitele petale ale Daliei si-a
Crizantemei - Universul meu acum, si
Te aflu, n sfrsit, n fagurele de gheat
de la streasina casei...
...infim, universul mi-e trector.
D
r
e
r

-
H
r
i
s
t
o
s

c
a

o
m

a
l

d
u
r
e
r
i
i
40
Gheorghe P~UN
Cci poet este Baciul dom-
nisan, exclamam acum doi ani,
ntr-o mini-predoslovie la primul
su volum de versuri, Gnduri
de la marginea lumii (Ed. Rot-
tarymond si Rotarexim, Rm. Vl-
cea, 2010). A recidivat un an mai
trziu, cu n vestiarul inimii (Ed.
Tiparg, Pitesti), si, pentru a trans-
forma seria n traditie, a venit si
anul acesta cu o carte, Cu gn-
du-n buzunar (Ed. Alfa, Iasi).
Este deja irecuperabil - sunt sigur
c o va demonstra peste un an.
Are o dezinvoltur a asezrii
sentimentelor (mai ales pentru
Femeie, n toate ipostazele sale)
si imaginilor (mai ales nocturn-
tomnatice), a frnturilor de idee
(a nu se uita c are istoria-filoso-
fia la baz) n fraze care curg ca
sub dicteu, c nu are scpare.
De data asta, s-a ntlnit si
cu Cucu Ureche. Pe la jumtatea
lui decembrie, la lansarea crtii
n Cenaclul Nicolae Velea din
Curtea de Arges, am nceput s
le laud isprava cu A tunat si i-a
adunat!... Doi zrghiti... Re-afirm
si detaliez. Doi gramatoclasti, ju-
cndu-se adic nonsalant cu gra-
matica lumii, Cucu ignornd, la
prima vedere, si sintaxa si se-
mantica celor vzute, George Ba-
ciu, fidel pe deplin sintaxei limbii
romne, spulberndu-i doar se-
mantica (cea de toate zilele). Nici
unul, nici celallalt, nu pot fi nte-
lesi de un om normal - Cucu,
s zicem, de un dendrolog (co-
pacii si au degete, ochi, inimi,
suflet poa-te, n timp ce oamenii
au ramuri, rdcini, frunze), po-
etul de un traductor automat din
romn n oricare alt limb, in-
clusiv romna de tribunal. Se-
mantica lui George Baciu nu e
deloc aditiv, obtinut prin al-
turarea sensurilor cuvintelor, po-
emele sale trebuie citite n ntre-
gime si abia apoi traduse n lim-
ba poezeasc, revenind la senti-
mente, imagini, idei - fr nicio
garantie (nici nu trebuie!) c vom
regsi locul de unde a plecat po-
etul. Fiecare cu lectura lui, asa
cum se cuvine n cazul poeziei
autentice. Densitatea de metafor
este att de ridicat c ntreaga
carte este o mare pictur senti-
mental - n perfect acord cu de-
senele lui Cucu, care nu ilustrea-
z, ci interpreteaz-completeaz-
prelungesc poemele. Observati
luxurianta metaforic a pseudo-
haikuurilor din prima parte a cr-
tii (as pune alturi toate aceste
strofe, pentru a o obtine un
mare poem de dragoste) si com-
parati-o cu luxurianta desenelor
lui Cucu.
Atunci cnd am conclucrat
cu Cucu ntr-o mprejurare si-
milar, ba chiar n dou, mi-am
permis s spun c nu stiu peste
o vreme cum se va spune: o carte
scris de Pun si ilustrat de
Cucu sau o carte desenat de Cu-
cu si comentat de Pun...; de
data asta doar subliniez ct de
organic conlucreaz cei doi. mi
este greu de imaginat cartea fr
unul dintre ei, ar iesi mult sr-
cit. Sunt sigur c vor reveni.
A tunat si i-a adunat! Doi din-
tre cei mai importanti (mai proli-
fici, mai multilaterali si, foarte im-
portant, care nu-si joac rolul,
strin fiindu-le pornirea spre
poz, ca s nu spun direct ve-
detism) oameni de cultur ai
zonei noastre, druindu-ne una
dintre cele mai reusite crti de
poezie a zonei noastre. Si nu nu-
mai - s sperm c volumul va
avea traseul pe care-l merit prin
literatura romn. Cci poet este
Baciul domnisan.
George Baciu, cu g@ndu-n carte
George Baciu, cu g@ndu-n carte
George BACIU
PLOU
Plou.
Miroase a pmnt cioplit
n genunchi de versul ierbii.
Plou.
Nrile mi-au luat-o razna si strig la
prul tu culcat n poala vntului.
Plou.
Esti un pom stnd pe cerdacul
toamnei,
frunzrind concertele stropilor.
VENISE TOAMNA
Venise toamna n parc.
Sta zvrlit sub haina
paznicului de noapte
si asculta mrturisirile
pasilor de sub frunze.
Trecea-n fug un sfert de lun,
cu buzele mirosind o gutui.
Felinarul din palma aleii
motia pe vesmntul
de iarmaroc al bncii
ce mai pstra n buzunar
fotografia trupului tu,
clopot ciocnit de clipa lutului
suit n mine.
E$TI A$A DE FRUMOAS
Esti asa de frumoas!
c noaptea-ti prinde trupul
ntre genunchi
ca pe o frunz czut n apus.
ca un pru n care se scald
luna
dup ce norii au iubit-o pe-
ascuns.
ca un psalm lipsit de sfintenie,
ntr-un fior de rugciune, curs.
DAC TE-A$ JEFUI
Dac te-as jefui
ti-as fura mai nti gropita din obraz
cu care m privesti n fiecare sear
cnd te mngi pe coapsa
srutului.
Apoi, vagabondul din mine
ti-ar atrna rsftul snilor
pe gardul dinspre ograda cu chip
de pomi si trup de toamn.
Dac te-as jefui
ti-as fura tlpile cu care-mi strivesti
cearcnele visului din fiecare
noapte
n care-ti pipi sughitul pntecului.
41
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Cornel BARBORIC~
Trut nu stia ncotro s-o apuce. O lu pe
o strad, apoi coti pe alta si se trezi dinaintea
unei case din crmid rosie. Se opri o vreme
n fata ei, privi n stnga, apoi n dreapta, nu
recunostea nici una dintre strzi. Si casa asta
rosie i era necunoscut, n-o mai vzuse nici-
odat si nu se putea spune despre el c nu
colindase tot cartierul. Cu toate c nu se du-
cea pentru prima dat la abator nu nimerise
niciodat peste o astfel de bazaconie de cas.
I se prea c este o cas neterminat, stpnii
ei uitaser s o tencuiasc, dup prerea lui.
Poate c nici nu era locuit. Se cutremur la
gndul c n ea ar putea s bntuie strigoi si
strigoaice. Se temea cumplit de moroi. Cnd
cu ocazia diverselor srbtori mama mergea
s pun flori pe mormntul bunicilor si s
aprind candela agtat pe crucea de lemn
aproape putred, l lua cu ea n cimitir. Erau
clipele lui de groaz: vedea morti ridicndu-
se din morminte, le auzea clinchetul oaselor,
le vedea dintii si ghearele gata s nhate si
s muste. Atunci o strngea de mn ct pu-
tea de tare, se lipea de ea n speranta c l va
feri de ghearele ameninttoare ale moroilor.
Se pomenise odat ntrebnd-o pe mam-sa:
- Mmico, si bunicii mei se prefac n
moroi?
- Nu, dragul meu, numai rii ajung moroi,
bunicii ti au fost buni ca pinea lui Dum-
nezeu.
Asta l-a mai linistit, desi stia c tatl su
era de alt prere, c i reprosa adesea mamei
c printii ei fuseser niste crpnosi, c nu-
i dduser fiicei lor zestrea fgduit. Deci
ddu crezare spuselor mamei, pentru c dac
l-ar fi crezut pe taic-su, ar fi trit n conti-
nuare cu spaima de moroi n suflet.
Tatl su l trimitea uneori s cumpere de
la abator bosogi pentru motanul lor Ionit.
De obicei se ntorcea cu banii, pentru c m-
celarii i ddeau bosogii pe gratis. Taic-su
nu era un om zgrcit, i lua banii din mn si
i bga n buzunarul pantalonasilor lui, zi-
cndu-i: S ai pentru bomboane. Maic-sa
nu privea cu ochi buni gestul sotului ei, fi-
indc ea gospodrea putinele venituri ale
familiei si nu o singur dat l ntreba pe Trit
dac nu i-a mai rmas vreun rest din banii de
bomboane c ea trebuie s cumpere ba una,
ba alta. Stiind c urmeaz astfel de cereri,
Trit nu cheltuia tot, cumpra de la bombo-
narul turc din colt care vindea zaharicalele
pe un crucior. Aprea dimineata si pleca
dup apusul soarelui. Ddea marfa mai ieftin
ca bcanul de dup colt. Turcul era un brbat
simpatic, ntotdeauna se prefcea c se toc-
meste si i ddea mai multe bomboane dect
Iceau bnutii copilului.
- Bun, si zise, dar pe unde s-o iau? La
stnga sau la dreapta?
Se rtcise. Parc venise de pe strada
din dreapta, deci strada din stnga era iesirea.
Dar cnd ntoarse capul, n partea stng nu
se afla nici o strad. Si cea din drepta se f-
cuse nevzut. Ce Dumnezeu! exclam el ca
un om mare, folosind o expresie auzit din
gura lui taic-su, doar n-am nimerit ntr-un
basm cu vrjitoare ce la o simpl miscare a
minii fac s ncremeneasc tigrii, lei sau cim-
panzei... Si ca s se conving c n-a czut si
el prad cine stie crei vrjitorii, ridic o mn,
apoi alta, dup care se aplec, lu de pe jos o
piatr si o arunc cu toat puterea spre una
din ferestrele casei. Se ntoarse si o lu iute
la picior n josul strzii pe care se afla mis-
terioasa cas si unde ajunsese numai Dum-
nezeu stie cum. Alerg asa pn se propti cu
nasul n propria poart. Bucuros c ajunsese
iarsi acas, o deschise, intr n odaia unde
stia c l lsase la plecare pe taic-su, dar
acesta nu se mai afla acolo. O cut pe maic-
sa n buctrie, dar nu o gsi nici pe ea. Strig:
Mam! Tat! Unde sunteti? Nici un rspuns.
Avu sentimentul ciudat c fusese prsit de
printi. Singur motanul se rsfta, lipindu-i-
se cu blnita sa moale portocalie de pulpele
lui goale. Dar el si mngierile lui nu reuseau
s-i alunge sentimentul de singurtate. Mer-
se n dormitor si se arunc n pat, trgnd
plapuma pn peste cap. Unde erau? De ce
au plecat de acas fr s-i spun si lui? l
fulger un gnd. Dac, Doamne fereste, au
murit de epidemia de cium, despre care au-
zise tot din gura lor c bntuie prin trile ve-
cine si s-ar putea s ajung curnd si la noi.
C ciuma nu cunoaste granite, trece usor
peste Prut si peste Dunre. La acest gnd se
cutremur. i trecu prin minte s-i caute la
spital, dar cum? Nu stia unde se afl spitalul.
Arunc plapuma de pe el, se repezi drept la
poarta vecinului si ncepu s strige cu dispe-
rare: Nene Gicule! Nene Giculeee! Cum nimeni
nu rspundea, sri gardul si intr n cas pe
usa larg deschis. Cut prin toate camerele,
strignd ct l tineau puterile pe nenea Gicu
si pe tanti Marita Ghelbereu. Si nerzpun-
zndu-i nimeni, se gndi c, poate, erau amn-
doi plecati la serviciu. Nenea Gicu lucra la
Atelierele C.F.R., iar tanti Marita la fbricuta
de plrii din apropiere. De ce nu s-ar duce
s o caute? Porni hotrt ntr-acolo. Dar iar
se rtci. Umbl uluit pe niste strdute necu-
noscute ntortochiate si pline de gunoaie.
Se simtea de parc ar fi nimerit n alt cartier
sau ntr-un alt oras, desi nu avea nici cea mai
mic idee cum ar putea arta un alt oras pen-
tru simplul motiv c alt oras nu mai vzuse.
Subit ns fabrica de plrii i apru n fat,
rsrit parc din pmnt. Btu cu pumnul
n poart. O vreme se ciondni cu portarul
ca, n cele din urm, aceasta s se hotrasc
s o cheme pe madamGhelbereu cu ajutorul
unui clopotel. O tnr scoase capul pe una
dintre ferestrele de la etaj, portarul si puse
minile plnie la gur si strig: MadamGhel-
bereu la poart! Dup cteva minute, si fcu
aparitia chiar tanti Marita. Era speriat, cre-
znd c s-a ntmplat ceva ru cu sotul ei
sau pe acas. Trit o sperie si mai tare cnd,
plngnd, i povesti cum se rtcise, cum
dduse peste o cas rosie, cum nu stia de ce
casa aceea i bgase frica n oase, cum nu
putuse s gseasc fabrica de plrii, desi
stia drumul...
- Ei si ce-i cu asta? l lu la rost tanti Ma-
rita. Te-ai ndopat asear cu cartofi prjiti sau
cu mai stiu eu ce, ai dormit prost si ai visat
urt. nc nu te-ai trezit de-a binelea. Asta
trebuie s fie.
- Nuuu! protest biatul, nu-i numai asta.
- Da ce mai e?
- Tata si mama unde-s?
- Ce, nu-s acas? Or fi plecat si ei dup
cumprturi.
- Bine, bine, da mie nu puteau s-mi spu-
n?
- Ba bine c nu. Ai vrea s-ti dea tie soco-
teal pentru tot ce fac.
- Nenea Gicu unde-i?
- La treab, desteptule.
Trit se ndrept spre cas pleostit. Asa
o fi, cum zice tanti Marita. Astept pn sea-
ra. Dar nici printii si, nici tanti Marita, nici
nenea Gicu nu se ntoarser acas. Se urc
n pat, se nfofoli ngrozit n plapum si as-
tept. Somnul l dobor foarte trziu. A doua
zi de dimineat, strig dup mam si dup
Fragilitatea crengii de cire[
Fragilitatea crengii de cire[
42
tat. Zadarnic. Chemarea lui rsuna n odile
pustii ca ntr-o pester. Sri iar gardul la ve-
cini. Nici urm de tanti Marita si nenea Gicu.
Mai trecur astfel dou-trei nopti si zile pe-
trecute n singurtate, fiindc gratiosul mo-
tan Ionit, cel cu blnita galben, se fcuse
si el nevzut. Se simtea parc sufocat de atta
singurtate. Plnsese un timp cu sughituri,
apoi izvorul lacrimilor secase si singura lui
grij deveni cum s-si astmpere foamea.
Mnc pine uscat cu ceap verde si niste
ou fierte si ce mai gsi prin cmar si frigider.
Curnd isprvi toate proviziile cte mai erau
prin cas si matele ncepur s-i ghiorie din
nou. Cum de nu-i trecuse prin cap pn acum
s-l caute pe nenea Ibrahim, bombonarul turc.
Se repezi ntr-acolo, dar locul unde turcul
sttea de obicei cu cruciorul su era liber,
numai urmele rotilor se vedeau imprimate n
asfaltul din trotuar. Plec imediat spre b-
canul cel zgrcit s-l ntrebe dac stie ceva
despre bombonar, dar acolo, unde se afla,
dup stiinta sa, bcnia, se nlta acum o
cldire nou-nout pe care scria cu litere scli-
pitoare SUPERMARKET. Intr s ntrebe de
domnul Petreut, bcanul. Nimeni nu stia ni-
mic. Nu-l cunoastem, fu rspunsul unuia cu
o barb ct toate zilele si cu un halat rosu pe
el. Dac n-ar fi fost n clasa a patra si dac n-
ar fi avut zece ani, Trit l-ar fi ntrebat dac
nu cumva este Mos Crciun n existenta c-
ruia nu mai credea. Magazinul sta arta cu
totul altfel dect prvlia domnului Petreut,
unde nc de la us te izbea un miros puternic
de motorin, ce se nlta din podeaua de
scnduri late de brad. Mirosul de motorin
se amesteca cu mirosul de peste srat aflat
n niste butoiase nsirate, mpreun cu bor-
canele de murturi, chiar n fata tejghelei pe
care, dup cum i se prea lui Trit, domnea
dezordinea si murdria. n magazinul unde
intrase lumina se prvlea peste el din toate
prtile, n vitrinele strlucitoare, pline cu
mrfuri nemaivzute vreodat de el, era or-
dine si curtenie.
- M, pustiulic, i se adres domnul cu
barb si n halat rosu, dac vrei s cstigi un
ban, ai putea s ajuti la descrcatul mrfu-
rilor...
- Nu pot.
- De ce, mi mnzule, nu ti-ar strica niste
bnuti, vd c ai pantalonii rupti n fund.
- Nu pot, nene, mie mi-au disprut p-
rintii...
- Au murit sau ce?
- Nu stiu... Trit ncepu s se smiorcie.
Brbatul cu barb si halat rosu i puse
mna pe umr.
- Nu fi trist, moartea nu ne crut pe nici
unul. Ia ascult. Auzi fanfara? nc unul a
luat drumul vesniciei. De cnd am deschis
magazinul, n fiecare zi aud fanfara asta, par-
c-i un fcut. Alt strad pe unde s treac
nu mai gsesc? Cred c am s mut magazinul
n alt cartier, cu toate c, pustiule, s stii si tu
c oriunde te-ai duce de fanfara asta nu scapi.
Trit nu ntelegea nimic din poliloghia
acestui Mos Crciun. Se ntoarse acas ct
putu de repede. Si pentru c i era foame, se
ctr n ciresul vecinilor dispruti si mnc
cirese pe sturate. Se gndi c ar putea s-si
fac culcus ntre ramurile stufoase ale cire-
sului si s rmn acolo pentru totdeauna.
Toamna cnd ploua sau iarna la vreme de
ger putea cobor s se adposteasc n casa
lor sau a vecinilor. Acum c era orfan, nu mai
avea pe nimeni care s-l mpiedice, putea s-
si ngduie orice. Si fiindc se apropia r-
coarea serii cobor, si aduse din cas pla-
puma si o ptur. Zilnic vedea trecnd cte
un dric nensotit de nimeni, doar fanfara era
nelipsit. Toba bubuia surd, de parc bubu-
iturile ei ar fi venit din fundul pmntului.
Tobosarul i plcea cel mai mult. Era lung ct
o prjin si vopsit caraghios pe fat. Un o-
braz rosu, cellalt verde. Odat, a cobort
din cires si s-a vrt lng tobosar. I-a spus
c l cheam Trit, omul i-a rspuns ntre dou
bti n tob c pe el l cheam Zorba. Si mai
cum, a ntrebat biatul. Oisteanu, i-a rspuns
rznd tobosarul. Copile, stii tu ce-i aia oiste?
Pe tata l chema, de fapt, Ieremia, era crutas,
dar odat, nu stiu cum s-a fcut c a nimerit
cu oistea crutei ntr-un gard. De atunci oa-
menii i-au zis Oisteanu si tot de atunci, cnd
cineva o plesneste aiurea cu vorba ori cu
fapta, se spune c a nimerit-o ca Ieremia cu
oistea-n gard.
De fiecare dat, neavnd ce face altceva
mai bun, silabisea numele nscrise cu litere
de bronz argintiu pe cosciug. n prima zi, vzu
nscris pe dric numele tatlui su. n cea de a
doua, numelele mamei. n zilele urmtoare,
aprur nscrise numele lui nenea Gicu si ale
lui tanti Ghelbereu. Nu plnse si nici nu se
mir. si aduse aminte ct de mult si iubise
printii, ce glumet era nenea Gicu si ct de
grijulie era maic-sa n privinta banilor ce i
rmneau de la bombonarul turc si doar att.
Acum era biat mare, nu se mai smiorcia.
Astzi pe sicriu scria Zorba Oisteanu. Se n-
trist si se grbi s arunce iute o privire spre
ultimul rnd al fanfarei. Acolo, pe deasupra
tuturor, se nlta ca un catarg de corabie gli-
ganul de tobosar. Murea de curiozitate s
afle ce se ntmpla. Alerg n urma fanfarei si
se altur prietenului su.
- Cine e n sicriu, nene Zorba?
- Nimeni.
- Cum asa?
- Iac-asa.
- Nu nteleg.
- Nici n-ai s ntelegi vreodat. Am s n-
cerc s-ti explic, fiindc acum esti biat mare,
au trecut ctiva ani de cnd ne cunoastem.
Timpul fuge, tu ai crescut, parc vrei s te iei
la ntrecere cu mine.
Trit se mir. Nu-si ddea seama c tre-
cuser attia ani de cnd se cunosteau.
- n cosciug am depus sufletul meu. l
expediez la ceruri naintea de a-mi cra fizicul
meu de pe aceast lume. Trag ndejde c va
pune o vorb bun pe lng Sfntul Ptru ca
s nu m mnnce viermii ntr-o groap, ci
s fac s m evapor si s m trezesc n cons-
telatia Fecioarei, zodia cea mai curat sau s
m prefac ntr-o stea s strlucesc noaptea,
dar si ziua, spre bucuria oamenilor.
- Nu nteleg nimic, nene Zorba.
- Trebuie s ntelegi cu inima.
- De unde stii asta, nene Zorba?
- De la un filosof care a czut din cer cu
aripile frnte.
- Si a murit?
- Praf si pulbere s-a fcut, dar gndurile
lui triesc n noi.
- Si n mine?
- n fiecare om cu suflet bun. Adic unul
ce se gndeste si la semenii si, nu numai la
el.
Biatul cuget c si el ar putea s se pre-
fac ntr-o stea, nu, mai bine ntr-o lun care
s lumineze pe timp de noapte calea drume-
tilor rtciti, s nu mai existe strdute ntor-
tochiate si ntunecate ca acelea care erau ct
pe ce s se piard si s-l piard.
Zis si fcut. Cum ajunse acas, cotrobi
prin magazia lui taic-su si a vecinilor pn
ce gsi ce cuta. Un cablu electric lung ct
s ajung de la o priz din cas pn n cren-
gile ciresului. Demont o dulie si un bec din-
tre cele mai mari pe care nenea Gicu, fie-i
trna usoar, l folosea n magazie cnd si
repara motocicleta. Din clipa aceea, cum se
nnopta, peste strad se revrsa potop de
lumin. Fu dezamgit atunci cnd constat
c luna sa nu folosea la nimic, fiindc nici
tipenie de om nu rtcea pe strada lor pustie.
mplinise de acum o vrst si i prea c nu
mai este folositor nimnui pe lumea asta.
ntr-una din zile fu surprins s vad dricul
trecnd fr a fi nsotit de fanfar. Pieriser
cu totii. Doar toba se auzea bubuind si chiar
se vedea. Dar nici urm de tobosarul vljgan.
Probabil i se ndeplinise dorinta, se evaporase
si ajunsese o stea n constelatia Fecioarei.
Cnd va ajunge si el o lun plin care s bu-
cure drumetii ntrziati? i crescuse o barb
colilie pn la bru, becul lui nenea Gicu se
arsese de mult. Dorinta i fu curnd nde-
plinit.
Craca de cires pe care si cldise culcusul
se rupse brusc n miez de noapte. Czu, ceva
se frnse n el si si ddu duhul. n clipa aceea
pe cer se aprinse o lun nu palid si nici ca
un ban de aur, ci una orbitor de luminoas ca
un soare. n miez de noapte...
43
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Cum zarva si tumultul srb-
torilor sfrsitului de an nu sunt
deloc propice lecturilor, priveam
cu putin tristete la cartea trimis
cu ceva vreme n urm de Harry
Ross, oftam si treceam mai de-
parte, asteptnd rbdtor clipele
n care tihna cea binevenit este
completat, n modul cel mai fe-
ricit, cu cititul unei crti despre
care esti sigur c te va ncnta.
Desigur stiam si acest lucru de-
oarece nu este pentru prima oar
cnd citesc o carte scris de a-
cest autor prolific, fascinant si,
mai mereu, surprinztor. Prin ur-
mare, cnd amorteala specific
oricrui sfrsit de agitatie a venit,
am deschis cartea: Viaja n doi -
tandreje yi calvar - editat la Eu-
ropa Nova, n anul 2004. Specific
acest lucru pentru c, desi edita-
t cu aproape zece ani n urm,
ea este si acum foarte actual prin
subiectul su: dragoste si csni-
cie, iar acesta va fi la fel de viu
disputat n orice perioad a isto-
riei. De ce? Pentru c implic iu-
birea, un sentiment complex, pro-
fund si chiar determinant pentru
fiinta numit om, dar si csnicia,
o institutie fundamental a socie-
ttii omenesti din toate timpurile.
De altfel, Harry Ross, ntr-un
foarte inspirat cuvnt nainte nu-
mit: Gndul autorului pe care l-
am citit evident la sfrsit, dar pe
care l voi prezenta n preambulul
discutiei, rezum ntr-un mod
foarte inteligent ideea fort a
crtii asemnnd csnicia cu un
castel de clestar. La nceput
splendid, strlucitor si aparent
inexpugnabil fiindc este cons-
truit prin uriasa forta a iubirii,
ns, cu timpul, devenit din ce n
ce mai meschin, pn la dimen-
siunile unui amrt de bordei n
care ura, dispretul, trdarea, nse-
ltoriile de tot felul si uneori chiar
crima maculeaz iremediabil su-
perba constructie a nceputului.
Cum este posibil, care sunt cau-
zele aceste triste prbusiri, de ce
se produce ea? Harry Ross nu
ne d rspunsuri, evitnd cu ele-
gant si ntelepciune postura de
moralist. Unul dintre multii care
ne tot sftuiesc, de exemplu cum
s devenim miliardari, dar nu ne
spun si cum se face de nu au de-
venit chiar ei. Mai ales c adev-
ratii miliardari nu sufl un cu-
vintel despre metodele care i-au
adus n aceast pozitie. n fine,
nici nu trebuia s ne facem griji
n privinta autorului, fiind el un
experimentat condeier care a re-
usit, nu foarte usor, s ajung la
inimile cititorilor practicnd un
stil absolut recognoscibil, printr-
o asezare a cuvintelor n pagin
fluent si plcut, dar nu fr pro-
funzimi si de multe ori provocator
de autointerogatii pentru citito-
rul atent la sensurile de dincolo
de text.
n consecint, evitnd ele-
gant posibilitatea unui text plic-
ticos, autorul ne propune de fapt
un exercitiu interactiv, povestin-
du-ne o serie de ntmplri si l-
sndu-ne nou, cititorilor, posi-
bilitatea de a le ntelege si inter-
preta cum dorim. Pe riscul nos-
tru! Si ar fi bine s nu uitm c
Harry Ross este un om a crui
experient de viat are avantajul
transformrii n ntelepciune.
Asadar, mare atentie la ceea ce
putem citi dincolo de textul con-
ventional!
Mi s-a prut foarte interesant
si faptul c personajele povesti-
rilor sunt si evrei dar si romni.
Pe mine unul, nu m mir acest
fapt, stiut fiind c autorul este
un bun cunosctor al celor dou
etnii si cred c subliniaz astfel
marea similitudine de atitudini,
conceptii si comportamente n-
sumate conceptului pus n dis-
cutie, similitudine absolut fi-
reasc, urmare a unei convietuiri
seculare n care, combinate ca
ntr-un creuzet, normele morale
au devenit aproape identice. Un
motiv n plus ca s ne gndim de
cel putin dou ori atunci cnd
suntem ndemnati s emitem idei
stupide despre diferente socio-
culturale sau confesionale.
Dar cam ce putem afla din po-
vestirile, mai mult sau mai putin
nchipuite, ale domnului Ross!?
De exemplu c o csnicie poate
intra n suspiciune si atunci cnd
un sot, mult prea motivat de pro-
fesiune, are secrete fat de sotia
sa. Aici, cu o doz de umor abso-
lut specific, aflm c se mai pierd
si mtusi n desert, ori unchi la
poker, dar un sot nu prea are
dreptul moral s se piard. ns,
o sotie nteleapt poate readuce
linistea si dragostea napoi n c-
min. Numai cu o conditie: s nu-
si piard prea repede ncrederea!
(Momo).
Sau c trei mame sunt uneori
prea multe (Trei mame i un co-
pil), iar un ctel simpatic si iubit
poate reconstrui o cstorie (De-
lia, Rexi i iubirea). Umorul des-
tul de caustic dar bonom al lui
Harry Ross va fi remarcat din plin
n schita Cum am ajuns poligam,
ori n Baia de plante, ns si forta
textului dramatic n Pretul tr-
drii. Mai aflm despre riscurile
unei csnicii n care, din motive
de altfel bine ntemeiate, sotul
lipseste prea mult de acas (So-
tul voiajor), iar despre suferin-
tele iubirii, chiar dac ni se par
cunoscute ar fi bine s aflm si
din schita Fructul oprit.
Dar cum o prezentare a unei
crti nu trebuie s cad n pcatul
dezvluirilor, m voi opri aici. Nu
nainte de a recomanda, cu riscul
de rigoare, recitirea, din cnd n
cnd, a povestirilor din aceast
carte. Cum zilnic experienta noas-
tr de viat se mbogteste con-
tinuu si sensurile reluri se vor
schimba functie de chiar propriile
noastre triri. Iar dac avem prie-
teni la care tinem cu adevrat le
putem recomanda, fr nici o
ezitare, lectura acestei crti.
Cndva, poate, ne vor multumi!
Mihai BATOG-BUJENI}~
Castelele de cle[tar
ale lui Harry Ross
44
Patricia LIDIA
Lun de miere trzie
Iubite, taci!
Luna noastr
st prins ntre stnci
si cete de ngeri
cte 40 de pahare
de snge nchin
si o neac
n amarul lor,
iar noi
ne adunm sruturile
din adncurile lui Poseidon
si asta este
luna noastr de miere
trzie.
Supernov
stelele pe cer
ast sear
mor -
prea crunt
ne trece
timpul...
Lipsuri...
nu sunt nici ap,
nici aer,
nici pmnt -
n lipsa ta,
lipsesc si florile,
si visele,
si sorii
din sufletul meu -
n lipsa ta
mi lipsesc
amintirile...
Ore bune
sunt deja ore bune
de cnd zburm
pe deasupra oceanului...
sunt ore bune
de cnd ne lingem
resemnati
aripile...
ncep s cred
c nu vom ajunge niciodat
s prindem
vaporul de noapte...
sunt ore bune
de cnd ne autocomptimim
c aripile ne sngereaz
pe la fiecare
ntretiere de nori
si parc deja ducem mai bine
iluzia
zilei de mine...
Albert Camus
ti amintesti
cnd eram tineri
si ne dezbrcam din priviri,
si mi spuneai c ai un nou prieten,
Camus sau asa ceva,
care te-a nvtat s te bucuri de viat,
c toamna este a doua primvar,
cnd fiecare frunz este o floare.
Si ti spuneam c e destept,
trebuia s fie si foarte chipes,
dac avea atta frumusete n suflet,
si mi-ai artat pe cer
cum cad stelele
si nu stiam dac plnge Dumnezeu
sau doar plou...
Si tot el te-a convins c
trebuie s iubim
ceea ce nu putem s ntelegem,
cci crede si nu cerceta
e desolit
si plictisitor
si...
si nu mai conteaz,
continurile nu sunt
niciodat
ca originalul...
Da, prietenul sta destept al tu,
Albert sau Camus sau cum i-ai zis,
avea mare dreptate,
ceea ce conteaz
nu este ceea ce se spune,
ci ceea ce nu trebuie spus
Cutia Pandorei
te-am ntrebat -
noaptea
ngerii zboar
spre cer
cu flori
n pr?
pe tmpla ta
am citit
un gnd
fugar -
sunt doar sperante
ce nu pier...
atinge-mi cerul inimii,
doar mpreun
putem fereca raiul
n cutia timpului...
Btrne(e
timpul
si-a spus cuvntul -
ntre sufletele noastre
tnr
a rmas
doar
vntul...
mpreun
mi-am scuturat umerii
de ngeri si am ales -
timpul meu
cu timpul tu,
parte din eternitate
mpreun
vor strbate...
Dac-ay fi nor
Dac-as fi nor,
sucit cum sunt, neaprat,
din cnd n cnd
as ninge peste lume
colorat.
ndrgostit iubitei
(ce idee!)
din fulg cu fulg
i-as creste-n prag
o orhidee -
culorile n vraja lor
pestrit,
din verde spre opal,
ca din penit,
cu tusuri rare, n tivit
ningnd poemul
de inel
nendrznit.
Dac-as fi nor
tot pentru ea,
de cte ori as avea chef
as cuteza sfiala
s i-o spun
cu un apus -
o coad de pun -
ningnd ecouri
colorate de sidef.
Dac-as fi nor
mi-ar fi asa usor
cnd vremea ar veni
pentru departe!
N-as deranja pe nimeni
s m-ngroape,
s-si osteneasc mna
pe lopat,
ci mi-as ntoarce
fata-n alt parte
ctre limanul
si captul de ape,
spre fostul din poveste
ce n-a fost niciodat...
ngerul caisului
ntrebat-am caisul
cnd soapta pe alb
si adumbr
alean dintre frunz si nor:
Nu vrei
pe ngerul tu pzitor
s mi-l dai
n schimb pentru umbr?
Sovitul i-a fost violet
ctre mov:
,Si eu am una,
dar mi-a petit-o luna
cu-n print din ostrov.
Ce-ai zice, de-ti vnd,
deopotriv n pret,
cu umbra
chiar si visul nscocitor
de nengduite frumuseti
pentru ngerul tu pzitor?
Chiar dac l-as sti,
tot nu pot,
rspunse caisul,
c m-ar cuprinde mila.
De undeva se auzi argila:
Ai uitat c nc-mi esti
dator,
ru platnic arendei,
cu umbra, cu visul?
Se fcu profund tcere.
Du-te, ia martor caisul,
ntreab-ti si umbra si visul
si la divan s ne spui:
Cine pstreaz n cuib
lumina si suflarea Lui?
Dumitru ICHIM
(Canada)
45
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Corneliu FLOREA
(Canada)
Pamflet
Pamflet
Universitatea s-a scremut
[i a ie[it un [oricel
Universitatea s-a scremut
[i a ie[it un [oricel
Vladimir Tismneanu este cel mai excep(ional produs al spa(iului
cultural romnesc, yi insist, este al spa(iului cultural romnesc...
cel mai... poate, cel mai important produs universitar de origine
romneasca pe care-l avem... a spus Horia Roman Patapievici
(HRP) la Trgul de Carte Gaudeamus - n 25 noiembrie 2012
V dati seama c un asemenea titlu e
complet aiurea, un nonsens, fiindc nu exist
nici o universitate care s scoat soricei titrati
pentru simplul motiv c ei si-ar roade diploma
imediat. Totusi, cnd spui scremut si oricel,
prima sinaps mintal se face cu o zicere
popular, veche si cu tlcuri, pe care o stim
multi si o folosim n tot felul de situatii si
sensuri subversive: un munte s-a scremut i
a ftat un oricel, asa zicem noi, urmasii geto-
dacilor, dar marele poet Horatius a scris un
vers pentru posteritate: Parturient montes,
nascetur ridiculus mus - se vor screme muntii
i se va nate un oricel ridicol. Chiar si
asa, lucrurile par fr legtura ntre ele, ncerc,
printr-o fabulatie, s le crpesc. Se spune c
la o universitate din Bucureti unde, dup
august 1944, multi profesori valoroi au
fost dati afar i nlocuiti cu noii veniti pe
tancurile ruseti, dintre care unii nici nu
aveau diplome universitare adecvate sau
deloc, au nceput s ias oricei foarte im-
portanti, dintre care unul a fost cel mai im-
portant. Vestea s-a dus departe, departe,
pn n Carpati, unde un munte, mi scap
numele, att a fost de impresionat, n acelai
timp, invidios pe universitate, nct s-a scre-
mut i s-a scremut pn a ftat un oricel
caraghios. Deci, pentru a pune lucrurile n
ordine; nti universitatea a fcut exceptia
asta i pe urm un munte invidios a vrut s
fac i el pe cel mai important. Mult scremet
pentru nimic!!
Acum, fiindc veni vorba de exceptii de
la universitatea bucurestean, am aflat c-
teva din volumul Marele Manipulator al
profesorului universitar Ion Coja. De exemplu
Ion Vitner, care l-a alungat pe George Cli-
nescu de la catedra de literatur romn, era
stomatolog, Crohmlniceanu era inginer
constructor, iar Paul Cornea nu era nimic,
dar ei conduceau literatura romn. Frumos,
nu am s spun c toti erau evrei, fiindc cu-
nosc un schizopat cu halucinatii vizuale care
vede numai antisemiti n jurul lui, si eu nu
suport acest senseless word, un fel de flit ce
se d la nasul romnilor, de la un timp, s-i
bage n spaim, obid si tcere. n plus, mi
aduc aminte de un caz de la stagiul de Psihi-
atrie, unde era un pacient care cum m vedea
n sectie striga: Te-am prins, eti un martian!
Fusese militian, dar n loc s vad si s prind
dumanii clasei muncitoare ncepuse s va-
d numai martieni n jurul lui, care, dup min-
tea lui veneau de la Mrtisoara. Sracul schi-
zofren, la nceput m-a speriat, pe urm am
zmbit trist: ce dureros e cnd cineva si pier-
de rationamentul si e bntuit de halucinatii.
Mai bine schimbm subiectul si sectia lui cu
Trgul de Carte Gaudeamus. Lume mult,
curioas, interesat de diferite crti, care a-
bund si acoper toate preferintele, gus-
turile.
HRP vorbeste liber despre volumul Lu-
mea secret a nomenclaturii, semnat de Vla-
dimir Tismneanu, autor pe care l prezint
celor de fat drept poate cel mai important
produs universitar, al universittii bucures-
tene, unde a terminat Sociologia si, fiind fiul
lu tata, nomenclaturist comunist, i-a clcat
pe urme. Toti fac la fel, considerndu-se cei
mai importanti produsi universitari. HRP a
vorbit aproape 25 de minute, dintre care c-
teva minute despre VT si tot attea despre
carte, iar restul, minute si minute n sir, cu
aplomb de neo-politruc despre recrudes-
centa antisemitismului n societatea rom-
neasc, de tot auditoriul a lsat capul n jos
simtindu-se vizat si vinovat. Si-a sustinut
intoxicarea cu exemple puerile. Unul vechi,
pe care-l tot spune ca o flasnet: ieri n trg
am fost izbit de un om care m considera
insuficient de romn i ce caut eu aici, prin-
tre oamenii de cultur romni. Ce s comen-
tezi, c Bucurestiul e un trg fr alte produse
intelectuale importante, unde se trguieste
identitatea si demnitatea national, c omul
era liber s-l ntrebe ce caut n cultura ro-
mneasc, dup ce HRP a scris si semnat:
Romna este o limb n care trebuie s nce-
tm s mai vorbim sau... s o folosim numai
pentru njurturi, sau c Romnia are o
cultur tip second hand si Cu o educatie
pur romneasc nu poti face NIMIC (e des-
tul ct face Vladimir Tismneanu, cel mai
important produs universitar). Eu, Doamne
fereste, nu-l ating nici cu o floare, dar l-am
ntrebat aceleasi lucruri, n scris, pe Bsescu
Traian, care a tcut fiindc nu are nimic n
comun cu cultura romneasc, doar cu flota
a avut ce a avut. Alt exemplu de recrudes-
cent antisemitic a fost cazul unei profe-
soare universitare, care a scris ntr-un articol
Volodea n ghilimele i Tismneanu fr
ghilimele. Ei da, acesta este cel mai grav act
de antisemitism ce mi-a fost dat s-l aud din
1492 ncoace. Insist, vorba lui HRP, din 1492
si tam-tamul pe care l-a fcut mi s-a prut de
mahalagiu din secolul trecut, din Groapa lui
Oatu, nu a unui important produs univer-
sitar din trgul lui Bucur. Dar, dup asta, se
prea poate ca profesoara universitar, ce a
intrat n mare panic, s aib o carier profe-
46
sional subminat de acum nainte, desi, du-
p mine, nuVolodea trebuia pus n ghilimele
ci Tismneanu, avnd n vedere c pe tatl
lui, nomenclaturist comunist, l-a chemat
Leonid Tisminetski nu Tismneanu si dup
psihiatrice precepte cei ce si schimb numele
dovedesc c nu au avut personalitate si nici
nu cstig vreuna.
Apoi, HRP s-a ntors la el nsusi, poznd
n victima antisemitismului, de m-au trecut
toate lacrimile cnd a repetat, a nu stiu cta
oar, retragerea sa de la Evenimentul Zilei,
pentru c acolo era unul, care, n fiecare mier-
curi noaptea, l urmarea cu: mori jidane si
m chi n freza lui. Multi martieni pe lumea
asta si necuviinciosi! Dar nu acesta e de luat
n seam ci ceea ce debita si sustinea el n
acele articole era, de multe ori, para-rational,
nu folosesc termenul consacrat. Era att de
ridicol nct crea momente de ilaritate, de
clovn la curtea regelui bsescu, pentru toti
ce l citeau, multi fiind incitati s-l critice cu
argumente pertinente, s-l zeflemiseasc,
cteodat usturtor, si unii chiar lipindu-i
epitete! Deh, gura lumii slobod, scrie si n
Declaratia Universal a Drepturilor Omului
semnat la ONU si de Romnia si de Israel.
n parantez, din 1998, cnd am nceput s-l
critic decent si cu argumente pe HRP, multe
etichete si injurii s-au abtut asupra mea de
la asa-zisele elite bucurestene - A. Plesu, C.
Stnescu, Alex Stefnescu - ce l idolatrizau
grotesc pe HRP mai ales dup ce acesta a
ajuns presedinte pe bugetul culturii rom-
neti de tip second hand! Acum, n sfrsit,
adeptii si idolatrii lui si-au dat seama de ade-
vrata personalitate a lui HRP si el face ultima
sfortare s se mentin strignd n gura mare
ca este victima antisemitismului. Ct despre
manipularea lui privind recrudescenta anti-
semitismului m amuz ct d n gropi si-mi
aduce aminte de Moses Rozen, care numai
dup 1990 a pus n fata Templului Coral o
plac pe care scria c romnii sunt respon-
sabili de un holocaust a 400.000 de evrei.
Pn atunci nici o acuzare att de direct si
grav, si slav armatei rosii eliberatoare, care
ne-a adus pe Ana Pauker, Nikolski, Brucan,
Walter Roman, Leonid Tismeniski, Dionisie
Patapievici si multi altii de acelasi snge, dar
nici unul dintre ei sau, de ce nu, toti n cor nu
au acuzat Romnia de holocaust pn n
1990!! Dup cincizeci de ani, din 1990, Moses
Rozen, Jean Ancel si Elie Wiesel au nceput
s scrie scenariul si s regizeze holocaustu
din Romnia cu putine si sterse personaje
reale dar multi figuranti pltiti. Si asa au ajuns
contribuabilii romni dup 50 de ani s fie
actionari obligatorii la Holocaust Industy,
cum l-a numit profesorul universitar Norman
G. Finkelstein, evreu american, n cartea sa.
n parantez, n 2001, l-am rugat, n scris, pe
Gabriel Liiceanu s publice la Editura Hu-
manitas cartea profesorului american, s afle
si romnii ct sunt de manipulati cu holo-
caustu din Romnia. Altum silentium!! Asa
c, astzi, tafeta holocaustului din Rom-
nia este preluat de la Rozen, Wiesel si Ancel
de ctre fiii nomenclaturistilor evrei Tism-
neanu, Oisteanu, Patapievici. Succes bieti,
aveti cale deschis!! Intelectualitatea bucu-
restean si provincial, cu exceptia ctorva,
tremur ca nu cumva HRP s-i arate cu dege-
tul su, detector de antisemiti!!
Dar si mai penibile sunt elitele bucu-
restene si provinciale de astzi, jurnalistii si
scriitori, ce nu au nici o reactie vocal sau
scris la elucubratiile lui HRP, motivndu-si
lasitatea cu asa-zisa ignorant de om mult
superior. Aiurea, sunt poltroni n toat regula.
Dar, unii dintre acestia coboar si mai jos pe
scara demnittii, mimnd ascultarea cu in-
teres, cu gura cscat, dnd din cap apro-
bativ si aplaudndu-l la sfrsit. Unul dintre
acestia, Mircea Crtrescu, a fost de fat, si
el prezentnd cartea lui Vladimir Tismneanu.
A nceput patetic, cum cel mai important
produs universitar bucuretean i este mai
mult dect prieten, i este un frate mai mare
si cu o scurt evocare din 1990. Atunci, a
fost parautat(?!) direct n miezul marelui
mr, Big Apple si fratele cel mare l-a ntm-
pinat la telefon cu: Ce faci, b! Am ascultat
de trei ori nregistrarea pentru c vroiam s
fiu sigur de mai multe lucruri. nti, scriitorul
de pe lista suedez a nobililor a spus: n sen-
sul acestei prime fraze de-o familiaritate i
cldur extraordinar s-a desfurat n
continuare perioada ct am stat... Pentru
mine nu este nici o fraz, ci o propozitie simpl
de mahala, care demonstreaz ct de impor-
tant produs universitar bucurestean este Vla-
dimir Tismneanu sau Volo cum i spune Mir-
cea Crtrescu, cruia i trage un periaj de
mic lacheu, ca s nu folosesc expresia obis-
nuit n asemenea situatii. nc o dat m-am
mai lmurit de anvergura personalittii cr-
tresciene, care, n scrierile sale, foloseste
Romnica n loc de Romnia si ct de nesu-
ferit i-a devenit aceast tar, dar nu o pr-
seste, cum nu o prsesc nici cei ce ursc
romnii, limba romn si statul lor unitar de
aproape o sut de ani...
Mi-am comandat cartea lui Vladimir Tis-
mneanu, dar pn ce o voi primi am s m
adresez universittii bucurestene cu propu-
nerea s nlocuiasc una din statuile din fata
ei cu statuia celui mai important produs uni-
versitar pe care l-a dat, iar la picioarele lui
s pun dou statui mai mici, de-o schioap,
ale lui HRP si MC.
C#r]i primite
la redac]ie
47
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Cuvinte reci
Aud rcitul si glisarea
lamelelor ce scrijelesc suprafata apei,
mpinse de rafale de vnt -
vscozitatea a devenit casant. Le las
s se mbrnceasc, ncep a se mpleti,
formnd un lintoliu noduros din cocoloase
pe care timpul l va netezi. Rmurele si frunze
devin captive; pe neasteptate, frme
sunt smulse de vnt - unele s-au lipit bine,
altele plutesc o vreme, apoi coboar, poate
vor zbura din nou, ateriznd ntr-un loc
diferit.
ncet, grmjoara se nalt, se ngroas
pn ce va putea tine piept
ponderabilittii. mi ascut urechile,
si fac un pas. De am judecat bine,
gndurile mele vor fi limpezi.
Gill LEARNER
(Anglia)
Gill Learner scrie poezii din anul 2001. Numeroase jurnale yi
antologii i-au inclus poeziile. Poeta a cytigat premii valoroase,
dintre care amintim: Premiul Buxton pentru poezie, cytigat
consecutiv n 2011 yi 2012, yi Premiul pentru poezie al Asocia(iei
Britanice Fellows, n 2012. Primul ei volum de poezii, The
agisters experiment, a fost publicat de Editura Two Rivers, n
ianuarie 2011, primind recenzii foarte bune (Rar un volum de
debut reuyeyte s pun punctul pe i mai iscusit ca acesta [...]).
Fata origami
Nscut
drept un covoras din fibre presate
Irmitate pn la netezime,
ea s-a transformat n planuri si unghiuri,
nemaiputnd fi n veci
bidimensional.
Cu timpul
scoarta ei
si va pierde coeziunea:
fibrele se vor uza si desira
ori se vor fisura, crend crpturi
prin care influente se vor strecura.
Triunghiurile vor ncepe a se desface
ncet ncet
precum pier cuvintele de-alungul anilor
pn ce nimic nu va mai rmne
dect eul ei desfcut.
Un vierme se updateaz
Uit de Pomul Cunoasterii:
Prefer s mestec o carte, sau
si mai bine o serie ntreag - opere complete
de demult, nu cu foi albe, ori msurate.
Ofer-mi gingasa nvluire a pielii de vitel
tbcite,
un volum ntr-o camer cald si umed,
cotorul acestuia
destins n serpuiri sinusoidale. Am spat
n strlucitele minti din trecut, le-am mestecat
ipotezele, le-am digerat fanteziile,
lsnd n urm colbul sectuit de gnduri.
Acum ns sunt vremuri grele: m izbesc
cu capul de plastic, alunec pe silicon.
Dar voi supravietui eu - am gsit o cale
de a spa un tunel sub fragila baz a lui 0 si 1.
Punctul critic
Chemate prin e-mail, Facebook, mesaje,
ele renunt la rigla de calcul, la ceainic,
la stilouri; dau log off, sign out, se
mbrobodesc
si multimea se ndreapt spre piat. Tusind
de la fumul masinilor ce ard mocnit, ele se
mpiedic
de pavelele spulberate, si se aliniaz de-
alungul baricadei
pentru a nfrunta armele. Drapele
picteaz vacarmul n dungi,
o poz-afis arde, rsucindu-se. Peste
strigtele de bas si de tenor, o voce
limpede
intoneaz un vers: o duzin, douzeci,
l fredoneaz napoi. Prin deschiztura
niqab-urilor
ies scnteii nflcrrii, sub chador-uri
se aprinde speranta. Se scrie istorie.
Traducere de
Alexandra Munteanu,
masterand MTTLC
Albrecht Drer - Femei fcnd baie
48
Tania NICOLESCU
Iarna lui 2000. Trenul de noapte, care
Icea legtura nordului Dobrogei cu nde-
prtata capital, si fcea anevoie intrarea n
gar, nc suiernd din cnd n cnd, dup
un drum de aproape sapte ore.
Drumul traversase lunga noapte presra-
t cu halte si gri abia sesizabile n lumina
slab a becurilor. Mai degrab erau ghicite
dup opintelile cu care trenul pornea si oprea
n statii, lovindu-si cu zgomot sec tampoa-
nele. Un miros mbcsit de fum de tigar,
amestecat uneori si cu un iz incert, ceva ntre
mirosul de zgur si cel de cojoace umede de
oaie, nc la mod, umplea vagoanele si trep-
tat, ametea cltorii ale cror vorbe, la nceput
un veritabil vacarm de turn babel, se ostoiau,
transformndu-se nti ntr-un zumzet surd,
dup care se nstpnea tcerea. Nesfrsite
preau minutele si orele monotonului mono-
log al rotilor pe sine.
Unul dup altul, cltorii picau ntr-un
soi de letargie, ntrerupt uneori de cte un
sforit gros si din care doar cei ce coborau
pe parcurs mai ieseau, ntredeschiznd cte
un ochi vigilent si ncercnd zadarnic s se
lmureasc n privinta grii n care stationa
pentru cteva minute trenul. Ceilalti, mai a-
runcau n acest timp cte o privire spre ba-
gaje - s nu cumva s fie luate din greseal
de altii - si apoi recdeau n motiala rareori
ntrerupt de controlorii de bilete, atenti mai
ales la semnalele de mediere, care le rotunjeau
pn la sfrsitul cltoriei buzunarele.
Stefania si rezemase capul de sptarul
scaunului mbrcat n vinilin, privind pe fe-
reastr, ca si cum ar fi putut vedea jocul de
iele al gndurilor sale prin ntuneric. Uneori
acest joc prea s aib un acompaniament
de fundal, presrat cu frnturi de melodii,
retinute de capriciozitatea memoriei sale. Asa
obisnuia s se cufunde ntr-o stare de rela-
xare si de aceea evita - afisnd de obicei o
expresie impenetrabil - insistenta oricrei
priviri ce ar fi dorit s i se fac observat si
astfel s o incite la vorb. Uneori mai asculta
pentru putin timp flecreala celorlalti si apoi
plictisit, se retrgea pe propriile trmuri,
devenind imun la tot ce i-ar fi putut consuma
inutil energia, pe care aproape fiecare zi pe-
trecut pe acest trm pe care se nscuse, i-
o devora cu o incredibil lcomie. Mcar
acum, n ultimii ani de cnd televiziunea de-
venise liber, seara, nainte de a adormi,
mai privea la ntmplare uneori cte un film
ntreg, alteori doar cteva secvente, n care
eroii - pozitivi sau negativi - erau decimati cu
dezinvoltura cu care se mpusc iepurii si
apoi, cu un sentiment de detasare, cdea ntr-
un adevrat somn de plumb fr vise. Unde
si cum se pierduser vremurile acelea n care
somnul i era presrat de petele de culoare
ale viselor si chiar de muzica pe care o com-
punea n timpul somnului? Nu gsise rs-
puns si nici nu-l mai cuta.
Cum, mai poti s si dormi dup scenele
alea de groaz? - o mai ntreba, cu o not de
oripilare n glas, cte o prieten, creia uneori
i povestea, rznd, despre nou descoperita
ei retet infailibil pentru somn. Iar Ste-
fania i rspundea, ncercnd s-si compun
o min vesel, c, de la un timp, nimic nu i se
mai prea ngrozitor pe lumea asta si nimic
altceva nu o mai putea face s tresar n afar
de cuvintele taxe si impozite, pe care noul
stat, adic ei, proaspetii procopsiti ai zile-
lor, le impuneau prostilor care munceau. C
doar zical btrneasc era c tot n boul ca-
re trage s dai. Sau, mai aduga ea, dac ar
fi s exprim altfel situatia, o s spun c, din
vremuri strvechi, la daci, fiii cei mai buni au
fost ntotdeauna jertfiti lui Zamolxe, pentru
ca... ceilalti, s poat tri n voie.
Iar cltoria pe care o fcea acum, n plin
iarn, era tot pentru a-si depune actele si
taxele necesare spre a putea munci. Deh, dac
n loc s fac o scoal profesional si s cs-
tige sume impresionante fr niciun impozit,
muncind la negru, ca zugrav, sau instalator,
Icuse o facultate... Asa c si pusese deo-
parte n geanta gri, cu aspect de serviet sco-
lar dar cu o curea lung ce-i permitea s o
poarte pe umr, pentru a avea minile libere -
doar minile sunt fcute pentru a cra greutti
- un plic alb, cu suma necesar pentru plata
taxelor. n buzunrelul interior, mai avea doar
suma pe care o socotise suficient pentru a-
si procura biletul de ntoarcere, cele cteva
bilete de troleu si ceva de mncat pe ziua
respectiv.
Prin ntunericul diminetii de iarn, se z-
reau deja luminile orasului. Dup cteva suie-
rturi prelungi, trenul ncepuse s nceti-
neasc. Si cum ultimele clipe nainte de opri-
rea n statia terminus preau tuturor clto-
rilor mai lungi dect erau n realitate, se str-
nise rumoare si multi dintre ei, deja, se nghe-
suiau aproape strivindu-se unii pe altii, n
ncercarea de-a iesi cu toti de-a valma pe cu-
loar, oameni si bagaje, de parc s-ar fi strduit
s nu piard startul unei competitii.
Stefania cobor fr grab pe peron si se
ndrept spre iesirea din fat a grii, acolo
unde stia c opreste troleul de care avea ne-
voie pentru a ajunge la institutie. Nu era aglo-
merat si nici nu trebuise s-i astepte prea
mult sosirea n statie. I se pruse c este ulti-
ma care urc n troleu si soferul prea c pri-
veste spre ea ca s stie cnd s nchid usa.
Numai c, atunci cnd ea ajunsese cu ambele
picioare pe prima treapt a troleului, simtise
ceva. Nu ar fi putut s descrie senzatia, dar
privise instinctiv spre geant si constatase
c aceasta nu mai era nchis. Inspectndu-
i imediat interiorul, constatase siderat c
plicul alb - biet porumbel al pcii ntre omul
de rnd si... stat - nu mai era n interior. Cnd
ridicase privirea uluit, alturi de ea, cu spa-
tele lipit de usa troleului - care din acest motiv
nu se mai putea nchide - si cu minile trase
la spate, sttea un zdrahon tnr, cu tenul
smead. ntelesese imediat si i se adresase cu
voce ferm: mi-ai furat banii; d-mi-i napoi!.
Tnrul - tigan dup nftisare - dup ce mai
nti i trecuse peste fat o urm vag de mi-
rare, vzndu-se nfrunt de o femeie care abia
i ajungea la piept, o privi cu nepsare, fr a
se mai deranja s i rspund ceva.
Stefania continua s l acuze, stiind,din
crtile politiste sau din filme, c hotii nu ac-
tioneaz niciodat singuri si c minile lui
duse la spate nu nsemnau altceva dect c
dduse prada mai departe, unui complice, n
acel moment nevzut. Neobtinnd nicio re-
actie din partea lui, se adres atunci sofe-
rului, rugndu-l s o ajute s l duc pe hot la
politie. Acesta ns, btuse imediat n retra-
Filmul nop]ii \nc# nesf@r[ite
49
Anul IV, nr. 1(29)/2013
gere, afirmnd c el trebuie s fie n grafic
asa c trebuie s plece la timp din statie. La
doar ctiva metri mai departe de troleu, sta-
tionau ctiva taximetristi, crora Stefania le
strig folosind formula ncettenit pe care
o tot auzise pe la televizor, aceea de oameni
buni si i rug si pe acestia s o ajute.
ns nimeni nu prea s fi auzit ceva, desi
de privit, priveau. ntre timp, partenerul tn-
rului, mult mai prizrit si mai jerpelit, se apro-
piase si sub ochii ei, descheia hainele tn-
rului, care, pn atunci, nu fcuse nimic alt-
ceva dect s coboare de pe treapta troleului
- ceea ce reflex fcuse si Stefania - lsnd
troleul s-si continue traseul. Cel mai prizrit
i tot spunea Stefaniei ndemnnd-o s pri-
veasc: uite tanti, c nu are nimic!. Dar ea
nu se lsa convins si-n momentul n care
cei doi i ntoarser spatele ndreptndu-se
pe lng coloanele impuntoare ale grii spre
intrarea lateral, i urm, chiar dac nu stia n
acel moment unde va ajunge. Cnd a trecut
si de ultima coloan, n fata ei, un grup ntreg
se adunase ciorchine si imediat zrise minile
negricioase care rupseser plicul alb si nu-
mrau febril, cu o dexteritate de care nu i-ar fi
crezut capabili... banii ei.
Stia - adunase cu greu suma - c erau
doar hrtii de o sut si de cincizeci. Se ndrep-
tase hotrt spre ei, cu un calm pe care nu
si-l recunostea. Dup ce i aruncase o privire,
cel ce prea a fi seful grupului, se ndreptase
spre ea. Odat cu el, se grbise s se apropie
si fptasul si nainte de a apuca seful s-i
spun ceva Stefaniei, cu o voce sczut dar
plin de furie, o amenint c si va sterge si-
sul de ea. Desi auzea clar ceea ce i se spunea,
nimic nu tresrea n interiorul ei. Ca si cum,
dintr-odat, nu mai ntelegea limba n care i
se vorbea. Seful grupului o privise lung si
dup o clip i ntinsese o parte din bani. Ste-
fania i luase si ca si cum ar fi fost la cump-
rturi ntr-un supermarket, ncepuse s i nu-
mere tacticos. Era... doar jumtate din suma
avut.
Apoi, ridicnd privirea, l ntreb cu o
voce strin: si restul?. Seful, pe care acum
l putea observa cu atentie asa cum stteau
fat n fat - era de statur medie si avea po-
meti tipici ttarilor - scuip n jos cu nduf si-
i rspunse enervat: adic eu te ajut si-ti dau
o parte din bani si tu i vrei pe toti?!?. Aces-
tea fiind spuse, i ntoarse spatele si mpre-
un cu tot grupul se ndrept spre cealalt
intrare a grii. Stefania parc se trezise dintr-
un somn lung. Desi ncepea s o cuprind
furia, ntelegea c nu are rost s mai urmeze
grupul. Abia acum, vorbele tnrului tigan i
reveneau n minte si ncepeau s capete n-
teles. Da, ar fi putut s o njunghie acolo pe
loc, sau pur si simplu s o taie pe fat - ide
care, curios, o nfior mai mult dect prima -
si nimeni, dar absolut nimeni nu i-ar fi srit n
ajutor, chiar dac ar fi avut posibilitatea s
observe ce se ntmpl. ns locul n care se
aciuise strategic grupul, era ntr-un unghi mai
dificil de observat - si dac cineva, prin ab-
surd - ar fi vrut s-i sar n ajutor, ar fi trebuit
s traverseze n goan intersectia larg, in-
tens circulat. Revenind la intrarea principal
a grii, ntreb la ntmplare pe cineva unde
este sectia de politie feroviar. Att i venise
n minte. Ajuns acolo, sub privirile lipsite
de orice interes ale celor doi politisti, si spuse
pe scurt povestea. Acestia o ndrumaser
spre sectia de sector a politiei. Se luminase
deja de ziu. Stefania psea ezitnd pe o str-
dut necunoscut, cutnd din ochi un in-
diciu pentru a identifica adresa. Un btrnel
i art cldirea ponosit a sectiei. I se prea
c traverseaz un labirint. n sfrsit, cineva
care se recomandase a fi cpitan, dup ce si
nbusi un cscat - era doar asa de dimineat
- i oferi un loc pe un scaun si dup ce ascult
ceea ce avea ea de spus, i ntinsese o coal
de hrtie ndemnnd-o s si scrie reclamatia.
Abia acum si simtise degetele contractate
ca ntr-un spasm care fcea s-i tremure mna,
ce prea c ar vrea s refuze s scrie ceva,
pe coala ntins.
Poate si pentru c ceva imperceptibil n
atitudinea lui, o anumit expresie fugar ce-i
trecuse peste fat atunci cnd ea i fcuse
portretul sefului hotilor, o fcuse pe Stefania
s simt c nu-i vorbeste despre o persoan
necunoscut. Si contrar asteptrilor sale, a-
cesta nici nu-si not semnalmentele descrise,
ct despre amprentele pe care ea se astepta
s fie prelevate de pe geant... nici vorb. I
se explicase c materialul din care era con-
fectionat geanta ei, acesta... nu era perfect
neted si ca atare nici nu se putea pune pro-
blema ca acestea s poat fi corect prelevate.
Asadar nu ar fi putut ajuta deloc la identi-
ficare. n schimb, fusese invitat - si totul i
prea att de ilogic - s i se ia ei amprentele,
ca s poat fi deosebite de... ale hotului...
Cum?!? Stefania asculta fr s mai poat
reactiona. Ca si cum ar fi privit un film. Deta-
sat. Pentru c era mereu constient c ceea
ce se vede ntr-un film nu este totuna cu reali-
tatea. Abia acum ncepea s resimt postura
neputincioas de victim.
Un alt tinerel - subordonatul - o privise
usor amuzat si avnd aerul c abia se abtine
s nu rd, i nmuiase pe rnd degetele ntr-
o tusier si apoi i le imprimase pe un colt de
hrtie, ce prea abia rupt din nu se stie ce.
Nici vorb de acel formular pentru amprente.
Apoi, formalittile fiind ndeplinite, Ste-
fania prsi cldirea sectiei de politie cu pro-
misiunea ferm, fcut aproape peste umr
de cpitanul ce se zorea s ajung s-si savu-
reze cafeaua de dimineat, c... o s...
Niciodat nu a primit vreun rspuns la
sesizarea fcut. Dealtfel, la cteva zile dup
eveniment, tot comparnd n mintea sa com-
portamentul celui care si cstiga existenta
furnd, cu al celui ce muncea cinstit pentru
banii primiti de la stat, ncepuse s aib dubii
cu privire la aplicabilitatea acelei zicalei des-
pre cinii si lupii care se aseamn, n ce pri-
vea comparatia politistilor cu hotii. ncepuse
ntr-un fel curios, s-l simpatizeze pe seful
hotilor... mcar pentru c el nu o ironizase,
chiar dac ntelegea c suma restituit fusese,
mai degrab pedeapsa aplicat celui ce fu-
rase dndu-se de gol.
La scurt timp dup aceea, ntmplarea a
Icut ca nssi mama ministrului de interne
s fie, la rndul ei, jefuit. Zarv mare, tele-
viziunile repetau ceas de ceas stirea... n scurt
timp, vajnica politie si fcuse datoria si cei
vinovati fuseser prinsi. Populatia putea r-
sufla usurat; se dovedea, n sfrsit, existenta
acelor oameni ai legii capabili si incoruptibili
- precum comisarul Cattani - care vegheaz
si actioneaz neabtut, ntru respectarea
linistii si ordinii trii, pentru ca ea s poat
ajunge pe noi culmi de glorii.
Albrecht Drer - Fiul risipitor printre porci
50
Anul IV, nr. 1(29)/2013
{tefan Radu MU{AT
Dor de iarn
Dor de iarn i-o fi, cui?...
O motat pintenat
se zburleste la un pui,
iar cocosul tot curteaz
o puicut gulerat.
S-a ivit mai sus pe culme
o crias din povesti,
si fcu un vechi renume
cu podoabe de cristal
din mpratii ceresti.
Satu s-a-mbrcat n fum
si stelute mii, pufoase.
Crivt jucus n drum
si cldeste munti de spum
n troian de mtase.
n rzoarele pustii,
ndoite plete dalbe
cad n vluri argintii -
ramurile plngtoare,
nmetite-n pnze albe.
Sus n salcia btrn,
n castel pufos de nea
printre crengi mpovrate,
dormiteaz-n scorbur
o srman cucuvea.
Pe un stlp de telegraf,
protpit pe un butuc,
aranjat la fotograf
n decorul de argint,
stingherit - un gugustiuc.
Dor de iarn, cui i-o fi?
Niste vrbii zgribulite,
n vacarmul de copii,
se foiesc si ciripesc
sus pe crengile albite.
C(eluyul trist
Veni tata c-un ctel
Si l cheam Azoric.
Eu tot strig de zor la el,
Dar se uit sus pe srm
La un pui de rndunic.
Si-l ndemn la joac iar,
ns el se uit sus...
Mi-e necaz si vai si-amar,
C ofteaz cu ochi tristi
Dup puiul ce s-a dus.
Ce s fac? Cum s-l mpac?...
Asear l-am mbiat,
Ca s-i fiu si eu pe plac,
Dar se uit trist la mine,
Nu-i arde nici de ltrat.
Tata-mi zise c-avea frati,
Multi la numr si vioi
Unii albi, altii ptati.
Blana lui are zulufi
Si pe frunte-i st vlvoi.
El mi-e prietenul cel bun,
Si tristetea-i trectoare.
l mngi si tot i spun
C-l iubesc si-l ngrijesc,
El se joac cu o floare...
Mnia vntului
Plnge vntul pe crare
c i lu furnica iar
picul de nectar din floare
si-a rmas fr mireasm
ntr-o zi de primvar.
- Furnicuta mea hain,
ia mai cat-ti un alt drum,
las-mi florile-n grdin
s le mngi pe-ndelete,
las-mi tu al lor parfum!...
Nvlir hotii-n drum,
crbusi si grgrite
strng dulceat si parfum
n pocale-aripioare
de la florile pestrite.
Albii fluturi si albine
se perind pe la flori,
se-nfruptar n stamine
si -n petale aromate,
vntul sufl cu fiori:
- O s vie toamna iar
s-mi rmie mii de flori,
du-te, drag primvar,
c-am s dntui printre ele
de cu sear pn-n zori !...
Prietenie necuvntat
Un ctel si un pisic
se ndeamn la lptic,
iar cocosul nfoiat
si cu pinteni, ncltat,
curios, fr zbav,
cerceteaz zor-nevoie
un mner stricat la tav.
St n gard, dinapoi,
pus pe ceart si rzboi
c jivina cenusie
scoase capul din tipsie
si se uit ctre el,
parc-ar spune rspicat:
S nu te iei de ctel!...
Iar roscatul gulerat
de ndat a plecat,
scuturnd aripi vnjoase,
pe la spicuri albicioase,
si se puse pe cntat,
tantos si fudul din fire,
sub un gard drpnat...
Feti(a yi iarna mofturoas
Mos Crciune, Mos Crciune,
Eu am ochii de tciune
Si as vrea ca tu s stii,
Nu vreau dulciuri, jucrii !
Vreau cocosul cel roscat,
Care ieri m-a alergat,
S se joace un pic cu mine,
C mi-e dor, si n-am cu cine.
Iar ctelu-i lenevos,
Toat ziua roade-un os
Si se uit lung la mine...
M-as juca, dar n-am cu cine.
M mai joc cu o sfrleaz
C furnicile ierneaz.
Le-as face csute iar
n rzorul cu umbrar...
ns vreau s-ti spun acus,
De simti greul la urcus,
C sunt tare necjit
De poiana nnegrit .
Nici zpada n-a venit,
Sniuta a ruginit...
Iarna asta-i mofturoas,
Unde o fi neaua pufoas?
ntmplri neprevzute...
ntr-o zi de toamn lung, sus
pe cerul cenusiu,
se arat colt de soare, mic,
timid, nseltor,
fiind crpit cu norii grei...
O albin rtcit prin carmin de
trandafir
si culege iar mireasm,
dar un pui de vnt rzlet
ngrdeste soarele;
fulgii mari de gheat lin
netezesc ntreg pmntul
si albina amortit czu lesne jos
pe alb,
ns trandafirul nostru
scoase ca printr-o minune
multe noduri pe tulpin,
s se-agate albinuta,
s-o ascund n petale...
Si de-atunci toti trandafirii,
de sunt rosii, albi sau galbeni,
si lsar tepi pe ramuri,
scar mic si secret,
ca s-ajute mici gngnii la
ntmplri neprevzute...
Poezii pentru copii
Poezii pentru copii
Poezii pentru copii
51
51
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Corina Diamanta LUPU
Iat Anul Nou, s-a apropiat,
din ceeer... Asa cntau, cu ceva
ani n urm, copiii strzii veniti la
cersit n metrou. ntr-un fel, a-
veau dreptate micutii n ceea ce
spuneau - cci dac mai prindem
nc un An Nou, acest lucru ne
este dat de la Dumnezeu. Cum
ziceam deci, Anul Nou 2013 a
venit si deja o parte din el a si
trecut. Dovad c asa stau lucru-
rile sunt brdutii nc verzi, stu-
fosi si frumosi, ce zac aruncati
pe lng cosurile de gunoi prinse
de stlpii de iluminat care str-
juiesc trotuarele. Ce mai tura-vu-
ra, s-au dus Crciunul si Reveli-
onul, s-a zis cu distractia, a nce-
put munca.
M-am ntors si eu la munc,
dup un concediu de zece zile.
Am pornit-o de acas dis-de-di-
mineat, joi, pe 3 ianuarie, la mi-
nus cinci grade. Mai greu, mai
cu somnu-n gene, am rzbit pn
la urm s ajung la statia de me-
trou. Aici, liniste, oameni care la
fel ca si mine si reveneau dup
srbtori. Drumul a fost plcut,
as spune, pentru c aproape reu-
sisem s atipesc stnd pe scaun,
n vagonul care se legna rela-
xant, pe sine. Am iesit din metrou
si m-am oprit la semafor. n fata
mea, asteptnd si ea culoarea
verde, se afla o duduie. O pri-
veam din spate - pr bogat, ros-
cat, czndu-i n inele pn a-
proape de solduri, sacou elegant,
de stof, strns n cordon pe ta-
lia de viespe, poset luxoas, de
piele. Urmau o pereche de pan-
taloni scurti - ce-i drept, grosi,
ns doar att ct s-i acopere
domnisoarei posteriorul, o pere-
che de picioare lungi si frumoase
si niste botine din cele mai fine,
cum spunea cndva, cntecul.
Mut de admiratie, n-am obser-
vat c se fcuse verde. M-a tre-
zit brusc, un claxon. Pe geamul
unui BMW oprit la stop, scose-
ser capul, unul n dreapta si ce-
llalt n stnga, doi domni ce i se
adresau domnisoarei n pantalo-
nasi:
- Hei, ppus, striga unul, nu
ti-e frig? Ce dezbrcat esti!!!
- Vrei s te nclzim noi?, a
adugat cellalt. Uiti imediat de
frig.
- Hei, n-auzi? Ia uit-te-ncoa!
Hai la noi n masin, s vezi ce
bine o s ti fie, ce te-nclzim!
Sincer, mi se fcuse rusine.
M gndeam c la fel i-o fi rusine
si tinerei pe care cei doi o-nghe-
suiau acum cu vorbele lor. M-am
grbit s traversez. Tinerica a r-
mas n urm, tind strada ncet,
la pas, sub privirile devoratoare
ale soferului si ale colegului a-
cestuia, care nu se mai opreau
din a-i face invitatii care de care
mai fanteziste, la ei n masin.
Fr s i prea pese c pietonii
ntorceau capul dup ea, Panta-
loni Scurti, cci asa o botezasem
deja n gnd, si-a vzut de drum
si la fel au fcut si cei doi care n-
cercaser s o agate. Mie mi-a
fost rusine, ei probabil c nu i-a
fost, lor le-o fi fost mcar o clip,
rusine?
Dar povestea nu se termin
aici. Nici n-ajung bine la urmto-
rul semafor, cnd lng trotuar
trage un Volkswagen, din care se
d jos tacticos, cu maniere si fi-
nesuri, o alt ftuc. n blugi si
cu un hanorac, cu prul negru
frumos ntins cu placa, atrnn-
du-i pe umeri, fardat strident,
copila, cci nu cred s fi avut mai
mult de 21 de ani, se propteste n
fata unui Mega Image, rmnnd
s astepte, cu minile n buzuna-
re. Volkswagenul demareaz n
tromb. Se face rosu si o dubit
parcheaz n dreptul fetei, n as-
teptarea culorii verzi. Din nou,
scenariul cunoscut. Pasagerii din
dubit deschid geamurile si ncep:
- Esti cu mmica sau cu t-
ticul, frumoaso?
- Ia zi, de ce te-ai oprit asa de-
vreme la colt de strad?
Fata nu rspunde. i priveste,
ns, zmbind cu subnteles pe
cei doi. S-o fi cunoscnd de un-
deva cu stia?, mi spun si eu,
observnd-o cum i sorbea din
ochi pe craii ce o curtau.
- Cu dumneavoastr vorbesc
obraznicii stia, doamn?, rostes-
te o femeie, lng mine.
Uluit, nevenindu-mi s-mi
cred auzului, mai s-mi scape
geanta si punga cu mncare din
mini, i rspund ntepat trec-
toarei, care, sosit prea trziu la
fata locului, nu pricepea n ruptul
capului cine cu cine se conver-
seaz:
- Nu, doamn, nu cu mine. Eu
am o vrst, nu mai trezesc pa-
siuni subite!
Pn s mai apuce ns vre-
una dintre noi s mai spun ceva,
locatarii dubitei ncep cu un re-
pertoriu pe care hrtia sau, m
rog, ecranul computerului, nu l
suport, chiar dac stim din mosi-
strmosi c papirusul ndur ori-
ce. Ciudat, dar domnisoara ctre
care se ndreapt tirul de descrieri
luate din filmele pentru adulti, nu
pare a fi nici impresionat si nici
suprat de cuvintele pe care i le
trimit cei doi. Poate doar putin
mgulit...
i las n urm si grbesc pasul.
Mai am de trecut vreo dou se-
mafoare pn s ajung la serviciu
si cine stie, Doamne fereste!!! Se
vede treaba c o fi lumea cu chef
dup atta distractie, c altfel,
cum s mi explic asemenea pe-
ripetii? Sau poate c asa o fi fost
la ei la trecerea dintre ani? Stiti
cum era pe vremuri, prima si a
doua zi de Anul Nou ne ntreba
televiziunea dac dorim s re-
vedem selectiuni din programul
de Revelion. Or vi vrut si domni-
soarele si domnii de care v-am
povestit s revad cte ceva din
ceea ce li s-a ntmplat pn si
dup miezul noptii de 31 decem-
brie 2012 spre 1 ianuarie 2013!
Or fi vrut, n-or fi vrut, e treaba
lor. Eu doar v-am istorisit cum s-
au petrecut lucrurile. C doar e
iarn si e frumos s stai de po-
vesti la gura sobei. Stiti cum zicea
George Toprceanu: Lung prilej
de vorbe si de ipoteze.
Iat# Anul Nou
s-a apropiat din ceeer
Iat# Anul Nou
s-a apropiat din ceeer
Albrecht Drer -
Cap de apostol
52
Geo C~LUG~RU
Realizat profesional la nivel
de performant, inginer electro-
nist, cercettor stiintific, la Insti-
tutul pentru Cercetri si Proiec-
tri Automatizri din Bucuresti,
posesoarea unui brevet de in-
ventie, intitulat Metod si apa-
rat pentru msurarea parametrilor
motoarelor termice cu piston,
autoare a numeroase articole sti-
intifice n revista de specialitate
Constructia de masini, partici-
pant cu comunicri la simpozi-
oane si sesiuni stiintifice, cu alte
cuvinte, un nume recunoscut n
aria de preocupri profesionale,
doamna Florica Gh. Ceapoiu ar fi
avut destule motive s fie multu-
mit de sine nssi. Aceasta, dac
toate bucuriile, tristetile, durerile,
extazul, iubirea aproapelui, ca
parte a dumnezeirii din sine, lo-
cul natal ca parte a ntregului cu
numele tar, tot ce tine de om, a
avea n sine seva si lumina cu-
vntului care zideste, nu s-ar fi
acumulat si sedimentat n adn-
cul fntnii sufletului su, ca la
un moment dat, asemeni lavei u-
nui vulcan, mult timp aflat n a-
dormire, s se trezeasc deodat
si s ne arate ce este aceea o fort
a naturii dezlntuite, Florica Gh.
Ceapoiu n-ar fi fost poeta de as-
tzi, demn de atentia si respec-
tul a numerosi cititori, dar si al mul-
tor personalitti din lumea scri-
itorilor, criticii si istoriei literare.
Era prin 2002, cnd abia ve-
nit n Cenaclul literar Perpes-
sicius, condus de regretatul prof.
univ. dr. Marcel Crihan, fidel
discipol al lui Perpessicius, cerea
cu sfiala nceptorului ngduin-
ta de a citi din creatiile sale poe-
tice, spre a-si da seama, din ce
vor spune ceilalti, dac porunca
interioar de a mbrca n ves-
mintele vorbirii preaplinul tr-
irilor sale, are acoperire n harul
druit de Dumnezeu, pe care
constientizase c-l are, la fel cum,
constientizase si ndelunga
rbdare si trud, la care, benevol
consimtise.
Eram, la rndu-mi, membru al
acestui Cenaclu, cu ceva realizri
la activ, cu o mare disponibilitate
de a ncuraja meritat, acolo, unde
simteam nmuguriri de talent.
De la timidele lecturi n ce-
naclu la primele aparitii n revista
Paradox, apoi n diferite anto-
logii si mai trziu n prima carte,
carte de autor, timpul a trecut
aproape fulgertor.
Evolutia, aproape miraculoa-
s a poetei Florica Gh. Ceapoiu,
m-a bucurat si ct mi-a stat n pu-
tere i-am sprijinit-o cu sinceritate
si pretuire.
Astfel, de-a lungul celor a-
proape zece ani de activitate li-
terar, 2002-2012, pe de o parte,
fiind cunoscut din Cenaclurile
literare - Perpessicius, Orpheon,
Literatorul - si din grupul de
poeti si prozatori Boema 33, iar
concomitent fiind prezent n mai
multe reviste literare, creatia Flo-
rici Gh. Ceapoiu a gsit ecou ne-
ntrziat si a fost ntmpinat ge-
neros de personalitti importante
ale literaturii contemporane ca:
Radu Crneci, Florentin Po-
pescu, Ion Rotaru, Ion C. Stefan,
Constanta Buzea, Mihai Anto-
nescu, George Zarafu, Tudor O-
pris, Nicolae Dragos, George So-
vu, Aureliu Goci etc.
A debutat publicistic n re-
vista de cultur Paradox-Theia,
ianuarie-februarie 2003, cu po-
emul intitulat Poezia. Prima po-
ezie compus si publicat mai tr-
ziu, n cartea Melodii din taina
serii (Editura Tritonic, 2004), a
fost cea care poart titlul Fur-
tun mare, datat 12 septembrie
2002.
A tiprit pn acum zece vo-
lume: Melodii din taina serii -
poezii - Editura Tritonic, 2004;
Gnd ascuns printre oglinzi -
poezii - Editura Perpessicius,
2005; Dintr-un timp al regsirii
- poezii - Editura Perpessicius,
2007; Printre crini si albe
turnuri - poezii - Editura Are-
feana, 2008; Aur si ivriu - so-
nete si rondeluri - Editura Semne,
2009; La izvorul neuitrii -
poeme - Editura Semne, 2010;
Muguri de lumin / Muguj drite
- poezii - Editura Rawex Coms,
2011 (editie bilingv romn-al-
banez, traducerea apartine po-
etului Baki Ymeri); Raza de lu-
n - poeme n stil: haiku, tanka,
tanrenga - Editura Rawex Coms,
2012; La osptul zorilor - poe-
me - Prefat de Florentin Po-
pescu, Editura Rawex Coms, 2012
si Reverberatii pe treptele cu-
vntului - Zece ani de poezie si
cronic literar: 2002-2012 -
Editura Arefeana, 2012.
Cu toate c n-a intentionat,
n cei zece ani de trud pe ogorul
poeziei, s ilustreze toate speciile
literare ale genului liric, Florica
Gh. Ceapoiu druieste cititorilor
si: ode, pasteluri, elegii, roman-
te, meditatii, arte poetice, des-
cntece, balade, colinde, poezii
religioase, dar si: sonete, ronde-
luri, pantumuri, triolete, distihuri,
poeme ntr-un vers, poeme n
vers liber, poeme n stil haiku,
tanka, tanrenga.
Apreciind c a scris destul
ca s poat ncadra creatia Flo-
rici Gh. Ceapoiu ntr-un curent
literar, fostul meu prof. univ. dr.
Ion Rotaru, n a sa O istorie a
literaturii romne de la origini
pn n present - Editura Daco-
romn, Bucuresti, 2006, o con-
sider poet de orientare neo-
clasic, interesant...
Eruditul prof. dr. Tudor Opris,
Fantastica aventur#
a descoperirii sinelui
Fantastica aventur#
a descoperirii sinelui
53
Anul IV, nr. 1(29)/2013
n prefata la volumul Printre crini
si albe turnuri, crede c poezia
doamnei Florica Gh. Ceapoiu
este n primul rnd o ramificatie
filogenic, original si structural
romantic a liricii feminine tra-
ditionaliste din tara noastr si
n al doilea rnd se revendic
unei variante de neoclasicism,
iar criticul literar Aureliu Goci,
apreciat de prof. univ. dr. Ion Ro-
taru drept unul dintre cei mai re-
prezentativi critici literari ai ge-
neratiei sale, n prefata la volumul
La izvorul neuitrii, mentio-
neaz formula personal deschi-
s unui neoclasicism apolinic...
a creatiei Florici Gh. Ceapoiu.
Extrem de exigentul, n ceea ce
priveste poezia cu form fix, po-
etul Radu Crneci a inclus-o pe
poeta la care ne referim n An-
tologia Sonetului Romnesc -
Editura Muzeul National al
Literaturii Romne, Bucuresti,
2009, vol. 3, cu cinci sonete, iar
poetul si criticul literar Florentin
Popescu, n ciclul de cronici li-
terare intitulat Eu v-am citit pe
toti! - Editura Bibliotheca, Tr-
goviste, 2011, vol. 3, pp. 98-100,
a prezentat elogios dou dintre
crtile de poezie al Florici Gh.
Ceapoiu: Gnd ascuns printre
oglinzi si Printre crini si albe
turnuri.
ntre anii 2004 - 2009, a fost
membr a echipei redactionale a
revistei Paradox. Editura Per-
pessicius, condus de regretatul
prof. univ. dr. Marcel Crihan, i-
a acordat premiile Perpessicius-
Crihan pentru Poezie religioa-
s si Poezie cu form fix n anul
2007 si pentru Poezie cu form
fix. Sonet - Dragomir Magdin
n anul 2008.
Recitind volumele de poezie
publicate de Florica Gh. Ceapoiu,
am remarcat convingerea stator-
nic a poetei, sustinut de multe
din creatiile sale lirice c, poezia
constituie un remediu tmdui-
tor la problemele vietii si, n a-
cest sens, mprtsesc cele con-
semnate de Florentin Popescu n
prefata celui mai recent volum de
poeme al autoarei, La osptul
zorilor, cu adaosul c, abserva-
tia aceasta se poate extinde la n-
treaga sa creatie.
Florica Gh. CEAPOIU
ncercri
ncerc s privesc la fel ca voi,
dar adevrurile
mi se reveleaz
pe alte coordonate de
ntelegere.
ncerc s gndesc la fel ca voi,
dar sensurile
mi se dezvluie
pe alte directii de destrmare.
ncerc s vorbesc
aceeasi limb cu voi,
dar ideile mi se decanteaz
la alt adncime de cugetare.
ncerc s triesc la fel ca voi,
dar nelinistea m-mpinge
cu bratele-i sngernde,
spre-ntunecimi nebnuite.
ncerc s iubesc
mai mult dect voi,
dar loviturile clipei
m cutremur,
iar crudele-i orgolii
m-ngenunchiaz.
Corole translucide
Uneori, cuvntul
si revars parfumul
si poemul se scrie singur,
sub ochiul nevztorului;
alteori, fr a fi scris nc,
poemul se citeste
printre corole translucide,
destinuind dintr-o dat
toate cele sapte sensuri
al adevratei nvieri.
Ultimele ripi
Ultimele ripi de lumin
amurgesc
pe soclul soarelui nc aprins.
Va urma o noapte
neagr, ca o durere fr leac.
Dup ce voi ncuia usa,
dup ce voi zvor fereastra,
n-am s mai stiu
nimic despre voi
si nu m veti mai afla.
Pn nu veti sfrma
nvelisul ncremenirii,
ochiul doar o s caute,
privirea doar o s adulmece...
Semne
Cenusiul existentei
mi s-a asternut dinainte
ca un covor proaspt peticit,
dup un program bine stabilit,
lent derulat
de un computer defect.
Pietrele de ncercare -
previzibile sau neasteptate -
n-am stiut s le ocolesc
nepstoare, fr s-mi stirbesc
idealul n ele.
Loviturile sortii -
unele dureroase,
altele sngernde -
m-au tinut
mai mult treaz.
Meandrele destinului -
uneori spre iesirea din impas,
alteori spre cderea-n ruin -
mi-au cluzit pasii
ctre mine nsmi.
Un fluture de lumin
Nerostit n ntregime,
ca un semn de exclamare,
cuvntul se-nfirip
n cristalinul privirii.
Ceva se transform
ntr-un strigt de viat;
altceva se metamorfozeaz
ntr-un fluture de lumin.
La separarea sentimentelor
durute,
mirarea devine smnt de vis
si fecioar de-ntelepciune
pe-altarul rostirii.
Precum o acuzare
Precum o acuzare,
cu ochii crpiti de nesomn,
ultima fereastr a noptii
si nchide obloanele
ca nimeni s nu nteleag
de ce mai scapr zorile.
Albastr, cerneala diminetii
se revars peste atmosfera
vinovat de-o limpede
minciun.
Dac le-am recunoaste -
aici, la izvoarele adevrului -
ne-am striga aceleasi nempliniri,
ne-am cina aceeasi orbire,
ne-am adulmeca aceleasi iluzii,
ca o garantie a pcii solare.
Bezna din voi
De aici ncepe vidul!
au strigat ngerii,
din aceast ncrengtur
de negatii, deziluzii si-ndoieli;
din aceast boal
care v macin dinluntru,
rstignindu-v
pe crucea neputintei.
Arderea pe rug
va drma zidirile obscure,
primenind vrstele druirii;
flacra de veghe
va mprospta
candela destinului,
topindu-i pecetile;
febra din prea mult trire
va elibera visele,
risipind bezna din voi.
54
Pe un bilet, autoarea mi-a scris
c singur a conceput si fcut cr-
tile. Chiar dac nu este vorba de
ceva iesit din comun acest lucru,
ci de o fireasc asumare a reali-
ttii n care autoarea se manifes-
t, concept, grafic si binenteles
scris. Pentru toate acestea, din
start, autoarea merit stima si a-
precierea noastr.
Volumul Lumini diafane n-
cepe, cum nu se putea mai bine,
cu poezia Pace, n care poeta
Bianca Marcovici scrie Pacea
asta zgomotoas, Pasre mp-
iat, Cu ochii mari, speriati...
pacea cea Rostogolit n vise...
,Si umilitoare! Pacea asta, floare
de cactus... C pentru pace de
multe ori sunt doar vorbe, texte
si vise... din pcate!
Poeziile, chiar dac sunt scur-
te, exprim foarte multe. m-
preun n cteva cuvinte sunt
exprimate toate nzuintele noas-
tre: la Marea Moart este viat...
cuvntul scldat n pasrea iu-
bire, mpreun pe viat.
n Renasc si dincolo m re-
vd si eu. Simt de multe ori c
renasc si dincolo de ziduri, zi-
durile mele de sprijin. Septem-
brie va fi ntotdeauna altul um-
brit de apele mrii si suferinta p-
mntului. Poemul Dedicatie
sfrseste cu un poem alb, att
de alb ca o rochie de nunt!
Noi, fiecare dintre Noi sun-
tem o galaxie... noi cutm n-
totdeauna ce nu-i! Cti se re-
cunosc n acest vers?
Am fost la Auschwitz ca...
turist si am plns vznd lucruri
si jucrii ale copiilor. Am plns
mai ales pentru cei care au sfrsit
n acest loc. E dureros ce s-a n-
tmplat n lagrul mortii, ns noi
trebuie s avem tria iertrii! Chiar
atunci cnd le-au ars sufletele,
care se aud mereu, ca un murmur...
n Pactul esecului se repet
murmurnd recomandrile sol-
stitiului... si eu cresc artificial
si m nasc n fiecare zi, mai n-
florit.... din orasul cu ziduri de
Spijin n care si eu sper s trec
peste... esec!
Bianca se regseste n Mo-
nolog pe o coard n fragila vi-
oar, canarul evreului ca etern
victim. Cartierul meu cel slut
... m-ai lsat singur cu mine
toti sunt departe si chiar cafeaua
de azi e amar. n Coapsa mea
este un crescendo al muzicii po-
eziei n care doar muzica asta
divin, revedere la revedere! Si-
laba ta m doare, Doar att. Filo-
sofnd n Partea cea plin a pa-
harului... se poate ntmpla s
reflecte curcubeul, precum un
acvariu si rmne eterna ntre-
bare n care poate ne... regsim!
Oare unde, pn cnd? Totul e
n Coloana vertebral a poemu-
lui. Aici secunda filmat e un
truc firav, vulnerabil... e mor-
mntul ce mi-l construiesc si
nu cred n moarte ci, mai curnd,
n disparitia fizic... Si n Sfr-
situl care te compromite se ci-
teste o liniste si suprare. Poemul
se ncheie cu o romant slutit
de vreme, minunato, minunato...
mi spui! Viata e plin de cap-
cane n care trebuie s citesti
printre rnduri... la oper viata
se scrie n roz, cortinele brocate
mi cad peste fat. Adic acea
testur de mtase fin, nflorat
cu fire de aur sau argint...
Poeta explic n Preludiu c
ntre ea si noi sunt tot mai pu-
tine usi... si... Multe tceri
Poeta muzician se regseste
n Mediterana... violonista din
mine nc romantioas, te caut
n partea muzical.
Muzicienii, artistii n general
percep viata altfel si o nteleg mai
bine ca muritorii. Ce frumos ar
fi ca toti s fim doar oameni...!
Spre bucuria noastr mai sunt
pe lng artisti si multi altii care
putem vedea alte culori scrie
Bianca n Evantai poetic n
care eu i dau suflet. n Dac...
... mai e loc n sala de concerte a
sufletului meu si este Capricioa-
s... precum cerneala de pe
foaia poem.
De multe ori poeta se las n-
vins Cu att mai mult... M
voi desprti de mine... n Cu-
vntul nechircit... Tu ai atipit
sub ptura groas a neputintei.
Legenda I si Legenda II...
ntre dou tangente... s n-
cerc s m iei n seam cu putin
zgomot pentru c si linistea obo-
seste. Dup degetul meu omul
bun s-a ascuns si Strinul care
mi-a clcat visele... cuvntul e
miere albastr si eu ti simt pul-
sul. Uneori, chiar rar este Re-
vers... tot ce a fost ieri, mi a-
minteste de pagina alb. Le-
genda III... fredoneaz melodia
nescris nc si n Dieta cuvin-
telor... m supun ritualului, fr
bucuria cireselor, pe care le as-
tept de ziua mea ca n, Clapele
negre... bngne precum clo-
potul din vrf de munte... ntr-
un fir de nisip! Ce sublim! Pen-
tru c Daca n-ai fi... asta-i dota
mea, nemuritorul Socrate. Si
Cnrita... femela pereche nu
cnt, nici nu e-n stare! n per-
manent trebuie s fim doi, pen-
tru c Legenda prefcut n
adevr... e ntre linia vietii si
linia cunoasterii n rest ai avut
nevoie de mine. Sinfonie...
nu mi-a rmas dect glasul inte-
rior ns nu cel din urm. Scor-
pionul a vorbit e o lupt din care
poetul renaste mereu si n Ma-
nele... sclav al paharului, gura
Lumini diafane
Lumini diafane
Adalbert GYURIS
(Germania)
de aer n-o s-ti parvin. Slefu-
iesc viitorul... pe muzic, n-am
putut s ignor, partea ta obisnu-
it si nu exist trandafir fr
spini... n poezia mi vrei mereu
binele... s recunosc, msti de
mprumut... e nevoie s nu-mi
rspunzi, las lucrurile nence-
pute. Fugrit de astre... m-
am rupt de poezia rzboiului,
uneori nici nu stiu unde sunt.
Dac as avea... inima peticit,
inima vrjit, e mugurii sansei, o
mic cascad.... E o boare de
aer venit dinspre tine... m
sperie ns orice legtur de i-
nimi... dragostea a rmas un-
deva, n urma cuvintelor... sta-
tornicia minilor, o mai caut lu-
minile mele diafane... si nisipul
ncolteste. nceputul... po-
lenul poemului... Astzi minu-
natul... sub masc nu pot im-
proviza. Doar Clipa m doa-
re... cuvntul e-n noi, nflo-
reste-l Doamne! Sunt femeie si
pun ntrebri naive... creierul
nu trebuie conectat la nici o
schem electric. Citindu-ti n
palm... odat am s ajung
acolo unde, zpada mi se va lipi
de pleoape. As cuceri ma-
rea... numai atunci o s m ca-
ute luminatul. Poemul cu pi-
cioarele desculte... printre mor-
minte de cuvinte alungate...
dorinta e ca o floare de cactus,
tine numai o zi. Scrisoare fili-
granat de noiembrie... poemul
e indecis, precum fulgul rmnerii
cu tine...
Pe coperta a patra, se poate
citi Apartenenta... iarna cu-
vintelor nespuse nc....
Lumini diafane este o carte
cu o tinut de exceptie, fcut
de un artist n adevratul sens al
cuvntului. Poemele sunt bine
concepute, ca o melodie, cu triri
profunde, splendide meditatii, cu
priviri n noi si n afara noastr.
n muzicalitatea acestor cuvinte,
poeta ne invit s gsim intrarea
ntr-un univers de liniste si medi-
tatie asupra existentei noastre.
55
Anul IV, nr. 1(29)/2013
n peisajul literaturii noastre,
din ultimii 3-4 ani, s-a simtit tot
mai activ prezenta unui nume,
Georgeta Minodora Resteman.
Creatia ei este o mare revrsare
de poezii, cu un parfum mbttor,
n care vibreaz aspiratia spre o
lume ideal. Dar, n acest an, poeta
debuteaz si n proz, scrierile
sale fiind, de fapt, o succesiune
de imagini din perspectiva unui
spirit apt de a cuprinde si de a
deslusi sensuri mult mai adnci.
Noua sa carte, Cipru - corol de
lumin vie - Note de cltorie,
istorie i peisaj, aprut la Editura
Anamarol, Bucuresti, 2012, este
o arcad elevat ntre Cipru si
Romnia, tri care au n comun
aceeasi proaspt eternitate.
La nceput, autoarea face tre-
cerea de la lumea tumultului de
azi - n care tehnologia si spune
cuvntul n ritm uimitor produ-
cnd mirare doar atunci cnd nu
si-a fcut simtit prezenta, pre-
cum dureros observa n aeropor-
tul Bneasa nainte de plecarea
n Cipru -, la linistea de vis, ca un
cntec de leagn n care recre-
eaz lumea ca la nceputurile ei.
n felul acesta, Georgeta Reste-
man se prezint cu acest volum,
ca un mesager al Ciprului, mar-
cnd frumosul, de-a lungul isto-
riei, cu izvoare n timpuri demult
apuse si aduse pn n zilele
noastre, vorbindu-ne despre ge-
ografia, economia, religia, mito-
logia, legendele, oamenii acestei
tri, n limpezimi ale cuvintelor
care amintesc de cntecele sire-
nelor. Plin de ncntare, Geor-
geta Resteman mpleteste tot ce-
ea ce vede si simte cu riguroasa
munc de documentare si apoi
asterne pe hrtie cuvintele parc
iesite la lumin din fondul adnc
al sufletului ei, plmdit n frumu-
setile Apusenilor nostri. Aceasta
este cea mai frumoas monogra-
fie pe care am citit-o vreodat,
nct Cipru se poate mndri cu o
astfel de realizare, iar Romnia
poate nregistra un succes de
carte care ilustreaz un petec de
pmnt pe care au ajuns unii din-
tre romnii rspn-diti n lumea
ntreag, sfintindu-l cu prezenta
si realizrile lor.
Ochii, de culoarea pdurilor
din muntii Apuseni ai Georgetei
Resteman, nu pot privi frumuse-
tile din Cipru fr s fac trimitere
la frumusetile trii ei de suflet:
Soarele amiezii de februarie n
Cipru poate fi asemuit cu blndul
astru al zilelor de mai n Romnia
noastr, asa c, n decorul abso-
lut superb al muntilor care se des-
Isurau ca o nesfrsit mpleti-
tur din stnci ornate cu ochiuri
de verde crud, primvratic, ru-
lam vesele pe soseaua dltuit
n munte spre un loc n care, mi
spusese Mdlina, urma s m
bucur din toat inima, si asa a
fost!
Cartea parc se structureaz
de la sine, lsnd s curg ca-ntr-
un moment de visare, imagini si
elemente ale lumii pe care o de-
scrie: cerul si apa - am psit n
momentul n care cerul ddea un
ultim srut mrii, unindu-se apoi
Elena BUIC~
(Canada)
cu ea n mbrtisarea unui amurg
al sperantelor si-al viselor fru-
moase...; drumul ntr-o armoni-
zare perfect a sufletelor de-abia
ncrcate de binele si frumusetea
tririlor sale, cu natura rznd
de-atta verde, soseaua ce ser-
puia a nesfrsire, munti cu nl-
timi impresionante sau varia-
bile, valea unde btrnii cedri
tronau ca niste mprati printre
pini si alti arbori, cmpia ce se
deschidea n fata noastr ca un
evantai verde, picurat din plin cu
lacrimi galbene, culturi de rapit
nflorite n cel mai superb galben
ce-l poti vedea primvara, pomii
ncrcati de floare - parc n ace-
lasi timp n care s-a produs lim-
pezirea sufletelor noastre, livezi
de portocali, lmi si pomelos plini
de fructe coapte si flori n acelasi
timp, umplnd atmosfera din jur
de miresme sublime, ne-au n-
tmpinat regeste la coborrea
din munti. Sate cu o arhitectur
aparte, cu strdute nguste si ca-
se placate cu piatr ntr-un mod
cu totul si cu totul specific... lo-
curi minunate, nct mirajul insu-
lei m nvluia de-acum, precum
o vraj. Toat cartea abund n
asemenea imagini si n felurite
bogtii spirituale, care sub pana
autoarei parc respir, prind via-
t si ne trezim nvluiti de aceleasi
triri transmise prin lucrtura
mestesugit a cuvintelor, cu un
subtil iz ardelenesc.
ntreaga lucrare pare un po-
em n proz, n care autoarea cn-
t frumusetea lumii, tesut n lu-
mini si umbre, din vechime si p-
n n zilele noastre. Cuvintele se
nsiruie parc n ritm de poezie,
au acea muzic interioar care le
face s curg ntr-o plcut sim-
plitate, conferind textului limpe-
zime de cristal. Niciun cuvnt nu
este silit s stea ntr-un loc prea
Cipru, corol# de lumin# vie -
punte c#tre eternitate
Cipru, corol# de lumin# vie -
punte c#tre eternitate
strmt pentru el. Limpezimea a-
ceasta a stilului ei i d forta in-
trinsec de a crea iluzia inefabil
a unui spatiu destinat eternittii,
asemenea unui abur prin care
poti zri vesnicia, iar zeii, parc
ti surd n jocul umbrelor dia-
fane, tesute de timp.
Ca o copie fidel a ntruchi-
prii sinelui su, Mdlina, fiica
autoarei, a nsotit-o n excursii cu
scopul de a cunoaste Ciprul, ofe-
rindu-i oportunitatea de a vizita
mpreun locuri minunate si n-
crcate de istorie, frumusete si
mister, si mai apoi si tiprirea
crtii, prin efortul financiar de-
pus, asa cum desprindem chiar
din dedicatie. Citind cartea Geor-
getei Resteman avem ocazia s
deslusim un tablou aparte al re-
latiei mam-fiic, iar noi s fim
beneficiarii oportunittii de a n-
trezri, parc, imagini din icoa-
nele coborte direct din lumea
sfinteniei.
n aceste plimbri ale lor, c-
ltorind cu masina dintr-un capt
al insulei n cellalt, te vezi si pe
tine alturi de mam si fiic, si
auzi si vezi cu ochii ti tot ce vd
cele dou romnce, mprtsind
aceleasi triri cu ele. Si, n final,
nu-ti mai vine s cobori din masi-
na lor si nici s te rupi de vraj.
Rmi acolo ancorat, pierdut n
gnduri si dezmierdnd-o pe c-
telusa Tuca, zburdalnica jucrie
vie, nelipsit din cltorii, dez-
mierdri care traduc n graiul lor
emotii unice. Si astfel, gratie ima-
ginilor date de lectur, te trezesti
n insula frumoasei Afrodita si a
lui Zeus. Pentru o perioad rmi
adncit n acel timp al strlucirii
vremurilor apuse - testur fin
de frumuseti pline de mistere -
si, de-abia ntr-un trziu poti s
te ridici si s te cocoti n templul
timpului de azi...
56
Nichi URSEI (n. 09.02.1948)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n localitatea Stoilesti, judetul Vlcea. A absolvit Liceul Mircea cel Btrn si Scoala Postliceal Sanitar
n orasul natal, lucrnd ca asistent medical la Spitalul Judetean, cu exceptia perioadei 1980-1984, cnd a profesat n
folosul petrolistilor romni care lucrau n Algeria. De 26 de ani este asistent-sef la Sectia Psihiatrie, iar n anul ce abia
a nceput va cpta calificarea de... tnr pensionar. Absolvent al Scolii Populare de Art, a evoluat multi ani ca actor
amator, de unde mosteneste tinuta scenic ce-l face s fie att de admirat la recitalurile de epigram.
Membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia, membru fondator si presedinte al Cenaclului Umoristilor Vlceni,
membru al Societtii Culturale Anton Pann, co-patron al revistei Telehaz (1990-1991), membru al colectivului de
redactie al revistei Tntarul (din 1990 si n prezent). Scrie epigrame, poezie si proz umoristic, apare n publicatii
de gen, a primit zeci de premii pentru creatiile sale, este inclus n peste 50 de volume colective de epigram.
Aparitii editoriale: Zmbete n coltul gurii (proz si poezie umoristic, 1995), Singur printre epigramiti (epigrame, 1997).
Curiculum vitae
N-am bani n bnci, nu-s nici dator,
Triesc la bloc, ca om de rnd,
De vinuri fine amator,
Cstorit. Din cnd n cnd...
Casnic
Stiu c soata m stimeaz
Si destul de fain o duc;
La ea banii nu conteaz...
Ct de multi pot s-i aduc.
U.E. impune un cocoy la cel mult
20 de gini (s nu fie stresat)
Ideea asta m-a-ncntat,
Cocosul scap de-o npast,
Cnd eu, cinstit, m simt stresat
Si de o singur nevast...
Ah, femeile!
Le-am iubit, uitnd de soat
Si le-am ridicat n slav,
Le-am sorbit privirea hoat,
Dar si cupa de otrav...
Vecina de apartament
Prul negru, ochi cprui
Si-un obraz de catifea,
Chiar de stiu c e a lui,
Tot oftez c nu-i a mea...
Nu da vrabia din mn pe cioara din gard
Moartea de mi-ar fi stpn,
Domnul s-si arate spinii,
Tot dau vrabia din mn,
Pentru pupza vecinii.
Am fost agresat pe scara blocului
M-au btut un rrom si-un spn,
Fi-meu n-a srit la ei,
Ba sttea cu mna-n sn...
La vecina de la trei.
Olteanul navetist
Olteanu-n tren este ca ria,
Dar vorba lui o s v plac,
El merge doar cu clasa-ntia...
Pe-a doua n-a mai vrut s-o fac!
Istorie yi actualitate
Tara noastr si-au dorit-o
Turcii, hunii si ttarii,
ns n-au sectuit-o
Ca acuma... demnitarii!
Principiul vaselor comunicante
n crciumi mari, mprteste,
Ministri animeaz barul;
La dnsii sticla se goleste,
La noi... s-a cam umplut paharul!
Nu cred...
Nu cred n farmece bbesti,
Nu cred n aere de fanti,
Nu cred n leacuri tignesti
Si nici att... n guvernanti.
n (ara mea
Nu-i persoan mpuscat
Si nici arsi pe rug n tar,
Nu sunt oameni trasi pe roat,
Dar attia... trasi pe sfoar.
Unor aleyi ai neamului
Ajutati de Dumnezeu
Au iesit din prima rund,
Dar cu banii o duc greu...
Nu stiu unde s-i ascund!
Unui proaspt angajat al Grzii Financiare
Cnd scoala-si termin cu greu
Jur, vzndu-si munca brut,
C nu se va mnji c-un leu...
Cnd tara-i plin de valut!
Neliniytea poetului
Fur din zborul lor lstunii,
Fur metafore divine,
Fur din cer argintul lunii,
Altii... flota si uzine!
Ho(ii mi-au vizitat casa
Cnd nu avu ce pune-n sac,
si zise hotul pe-nfundate:
La ct e mosu de srac,
Precis c are facultate!
n traficul rutier
Mai bine cad cu el la pace
Si diplomat si altruist,
C n-ai de unde sti ce zace,
Sub sapca unui politist.
Iriga(iile tranzi(iei
Se-anunt secet si-n anii
Ce vor urma. Pmntu-i stnc!
Si vor uda din nou tranii,
Cu lacrimi, pinea ce-o mnnc!
Tranul romn plecat n industrie
St pe gnduri, azi, bdia,
Ucenic, trdndu-si satul;
Pn s fure meseria,
i furar... combinatul.
Avantajele vrstei a treia
Mi-a zis un doctor cu decent
Si foarte bun clinician,
C-n gradul sta de dement
Sunt bun de... politician.
Norocul pensionarului romn
Priveste-n piat pn crap
Produsele de la trani,
Pn ce-i las gura ap...
C nici de asta n-are bani.
n ayteptarea primverii
Norii grei pe cer apar,
Ploi cldute prind s cearn,
Intr-n luna lui Florar,
Cine-o mai iesi din iarn...
Resemnare
Cnd fi-voi zumzet de albine,
Ori poate flori de mr, ori scrum,
Eu stiu c n-o s-mi fie bine,
Dar nici mai ru dect acum!
Visul unui bugetar
Ca bugetar mai vreau att:
Un vin de soi s mai apuc
Si cu femei s mor de gt,
Dar si cu cei ce ne conduc!
Valentin GROZA (08.02.1958)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
57
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Nscut n Baia de Aram, jud. Mehedinti, dar s-a stabilit cu familia n Trgu-Jiu nainte de a mplini vrsta de un an. A urmat
cursurile Liceului Ecaterina Teodoroiu, din Trgu-Jiu, apoi o scoal tehnic cu specialitatea geologie si a lucrat ca operator
geolog la Exploatarea Minier Rovinari, Gorj. Public epigram, fabul, poezie umoristic, proz scurt umoristic si articole,
ncepnd cu gazeta de perete a liceului absolvit si continund cu presa gorjean, ntre care: Imaginea Gorjului (redactor), Spaga
(director fondator), Hohote (redactor), Bolta verde (redactor-sef), U(f)mor (F)estival (un numr, colaborare cu Ioan Popescu-
Chebacea). Este membru al Cenaclului Hohote, vicepresedinte al Societtii Umoristilor Gorjeni Adrian Becherete, din Trgu-
Jiu, iar ca membru al grupului spiritual Pann duru, a fondat mpreun cu Marian Dobreanu si Florian Saioc Foaia de tot rsu
cu acelasi nume. A publicat, mpreun cu Marian Dobreanu, volumul Pandurii crcotai (epigrame si poezii satirice, 2003).
Este inclus n peste 50 de volume colective de epigram si a primit peste 70 de premii la concursurile nationale de umor,
ndeosebi pentru epigram, dar si pentru fabul si proz scurt. Pasiuni: caricaturist, sculptor.
Remaniere prin disponibilizare
Guvernul astzi fr team
Ne sftuieste cu temei:
s versuri multe-n epigram,
Din patru s rmn trei!
Guvernan(ii yi umoriytii
Din prea multele lacune
Dau poporului contraste:
Umoristii... glume bune,
Guvernantii... glume proaste.
Regrete trzii
Nu am stiut s dm prin site
Si nu ne-am priceput a cerne,
Nici bolovanii cu pepite
Nici bolovanii din guverne.
Politicienii (la alegeri)
Niste pramatii, niste hoti,
Niste prliti lipsiti de fal,
C-mi vine, jur, s-i bag pe toti
Direct n urna... maternal!
Unui demnitar
Acestui cunoscut tribun
C promoveaz circu, teatru,
Attea as avea s-i spun...
De nu-mi ajunge versul patru!
Autoironia alegtorului
Nu-s fire depravat,
Gresesc - desi n-as vrea -
La patru ani o dat,
Mi-o fac cu mna mea.
Certitudine
n cer, Brncusi, st suprat
C de minciun find orbiti,
n scaune am nltat
Pleiadele de neciopliti.
Mie
Din tot ce fac nimic nu-i bine,
E strmb, e frnt, e-abandonat,
Se tin belele de mine...
Ca demnitarii de mandat!
Adevrul gol-golu(
Din 89-n Romnia,
Punnd reformelor temei,
Noi ne-am luptat cu srcia
Iar guvernantii... ntre ei!
Unui primar
Muncind ncet - dup putere -
De cnd se afl-n PRIMRIE,
Nu stie cum a strns avere...
Si nici JUSTITIA nu stie!
Romnii yi integrarea
Visnd la zile mai senine -
Prin al integrrii hu -
Unii spun c ar fi bine,
Altii spun c n-ar fi ru.
Diagnostic
Medici mari - ce nu se-nseal -
Analiznd-o timp de-un veac,
Au tras concluzia final:
Coruptia... nu are leac!
Cu yi fr covrigi
Asemnarea s nu se mai vad
Au hotrt c este iminent
S piar ltrtorii de pe strad
Si s rmn cei din Parlament!
Presei - a patra putere n stat
Dintre fortele-antrenate
n a vietii testur
Are uneori dreptate
Si mereu... pumnul n gur.
Revendicare
La tribunal fcnd tam-tam,
Dorind s-si schimbe traiul,
Numitii EVA si ADAM
Revendic tot RAIUL!
Preten(ii olteneyti
Pe europeanul steag,
Spun oltenii c-ar fi cazul,
n al stelelor sirag...
S configureze prazul.
Starea na(iunii
E asa o nebunie,
Cu asa un trai fudul,
C de-atta srcie
Si stulu-i nestul.
Unuia necjit
Nea Costic o-avea mic -
Nu stiu de ce mai tria.
I-a crescut acuma cic:
Cinci la sut... pensia!
Toamna
Recunosc c despre vin
Stiu, v jur, foarte putin;
mi aduc-aminte-att:
Mult mi-a mai trecut prin gt!
Iarna
Vrst blnd si semeat,
Amintiri te npdesc,
Si de ger... toate ngheat,
Dar nu toate se-ntresc.
Epigramiytilor
Oameni simpli cu lipici,
Dup cum ne e smnta,
Locul nostru nu-i aici
Ci-n parcele... la Spnta!
Epitaf
St aicea ngropat
ntrun cadru pitoresc,
Vesnic trist, neconsolat,
Idealul... romnesc!
Proiectul de epitaf al unui modest
Pe Sfntul Deal cnd m veti duce,
C-un mars funebru, trist, banal,
n loc de nume vreau pe cruce
Un cod numeric personal.
Ultima dorin(
Din formol, din spirt, din talc,
Cnd de bine popa-mi zice,
De pe mutul catafalc,
Criticii s m ridice!
n conditiile unei agitatii permanente, non
stop as putea zice, pe toate planurile (eco-
nomic, stiintific, politic, afectiv), se constat
c oamenii de cultur nu someaz ci, din
contr, parc nici nu mai dorm!
Este salutar existenta revistei iesene
ETHOS, revist de teorie a culturii, Institutul
European (www.revistaethos.ro ), acum la
numrul 6/2012.
Cunoastem bine, cum se spune tot mai
des, c romnul s-a nscut poet!, cum in-
ternetul este incrcat cu operele scriitorilor
contemporani, iar o astfel de revist chiar
ajut pe scriitorul zilelor noastre..
Din sumar, vedem c exist o diversitate
de informatie din cultur, literatur si art,
cu tinta: postmodernismul.
Revista este structurat pe mai multe
sectiuni: Profile de aur, Studii, Pros and
Cons, Opinii, Recenzii. Articolele sunt
semnate de personalitti ale culturii romne,
n mare parte din zona Moldovei.
Postmodernismul este dezbtut, din toate
punctele de vedere, de nume cunoscute n
lumea literar: prof. univ. dr. Gheorghe Mihai
- Alexandru Sofonea: O dare de seam a
unui Om institutie - , dr. Eduard Constan-
tinescu - The Golding Hero in the Postmo-
Ethos, nr. 6/ 2012
Ethos, nr. 6/ 2012
dern Age in William Goldings Pincher Mar-
tin -, dr. Haralambie Athes - Postmodernism
and lts Discourse. A Cultural Agenda of Re-
lativity and Fragmentariness -, prof. Doina
Drgu( (redactor-sef Constelatii Diamantine)
semneaz articolul-cheie al revistei: Post-
modernismul (definitie, istoric, caracteristici),
prof. univ. dr. Ioan Hum ne informeaz
despre: Postmodernismul, un alt pattern cul-
tural. Designer Silviu Teodor Stanciu pre-
zint opinia sa despre Elemente ale postmo-
dernismului n design. Recenziile semnate
de Luciana Murrayu (Exist cu adevrat
noile tehnologii ale informatiei?, de Yves
Janneret), Iulia Neagu (Iei din labirint, de
Luca Dezmir) si Haralambie Athes (Violarea
liberttii de exprimare, de Petru Frtil),
ntregesc informarea de fond a revistei, n
partea de final a acesteia.
Revista Ethos este publicat cu sprijinul
Universittii Petre Andrei din Iasi n parte-
neriat cu Editura Institutului European si are
ca director general si redactor sef pe distinsul
prof. univ. dr. Horia Hulban.
Prof. Marinela Preoteasa
Nelu VASILE
ORIZONTAL: 1) 2) Distanate ntre ele - Joc enigmistic cu desene.
3) A se indispune - Ptratul din... pahar! 4) Loturi de pmnt date n
folosint temporar ostenilor otomani (sg.) - Zu asa. 5) Nap fr miez!
- Silab neaccentuat (masc.). 6) Trecutul foarte apropiat - Vezi! 7) Ei
cnt la vocea a doua. 8) Nivelul bursei - Intr n cerc - Coada lstunului!
9) Substant care inhib centrii nervosi (masc.; pl.). 10) l ntlnesti
doar uneori - Insul norvegian. 11) ...
VERTICAL: 1) ... 2) Femeie de neam! - Oltean smecher din Cotofeni!
3) O scuturtur usoar. 4) Permite scurgerea aliajelor topite - Un
derbedeu ntlnit mai rar. 5) Nu va pieri... - ...o perioad ndelungat. 6)
E mereu frig - Comparatie pentru o btie zdravn. 7) Debutul lui
VASILE (Nelu) la... Craiova! - Curtea caselor romane. 8) Apartine unei
anumite ramuri a lingvisticii (fem.). 9) Dublate pe alee! - Merge cu
motocicleta - Abia acum l-am cunoscut. 10) E pur si simplu o pnur -
E mirat peste msur. 11) ...
Dictionar: ULO.
P.S.: La o dezlegare corect, pe manseta careului veti descoperi pre-
numele si numele unui membru de onoare al colectivului de redactie si
trei dintre ipostazele n care l-a cunoscut subsemnatul.
neva194987@yahoo.com
Dezlegarea careului n pagina urmtoare
(
f
a
n
t
e
z
i
e
)
58
S
e
m
n
a
l
59
Anul IV, nr. 1(29)/2013
Poezie
Ion Cristofor - Orchestra de jaz
Eugen Burghelea - Edenul efemerului
Titina Nica Tene - Un strop de venicie
Petru Jipa ( Germania) - Cenu i stele
Marian Barbu - Poeme
Mircea Dorin Istrate - ndulcitele Iubiri
Maria Prahoveanu - Freamt de lumin
Rodica Ulea - Cutri n amurg
Mariana Cristescu - Amor prohibit
Teodor Barbu - Retorica balansoarului
D.G.Ctinescu - Poezii din suflet
Puiu Rducanu - Ispita cuvntului
Iosif Kovacs - Trilogia strigtului scris
Miron Tic - Cnd ne ucide floarea de crin
Menut Maximinian - Noduri n haos
Diana Ana Maria Zlibut - Poezii
Proz scurt
Leon-Iosif Grapini - Capt de linie
Carmen Alexandrina - Sub semnul apei i
al dragonului
Toader T. Ungureanu - Strop de rou
Roman
Mara Paraschiv - Pecinginea
Virgil Stan - Zborul spre stele
Mircea Rosa-Miro - Mestecenii cltori
Aurelia Oanc - Caruselul
Lucia Ileana Floran - Tcerea destinului
Vasile Popa - Ultima noapte la Tanais
Critic literar
Stan Brebenel - Incursiuni n universul
penitei
Istorie literar
Doina Drgan si Andreia-Elena Lampinen-
Anucuta - Anuarul Asociatiei Liga
Scriitorilor - Filiala Timioara-Banat,
nr. 3
Monografie
Ioan Velica - Romnia s-a cutremurat
Dumitru Gltan-Jiet - Petrecerile jienilor
momrlani
Nutu Rosca - Mnstirea Moisei
Ionel Cionchin - Banatul cuvnt i pmnt
romnesc
Stefania Kory Calomfirescu - Scoala de
neurologie n medicina clujan
Eseu
Iustinian Gr. Zegreanu - n numele tatlui
Epigram
Gavril Moisa - Picturi i-ntepturi
Selectie Ion Bindea, Euigen Pop, Aurel
Buzgu, Eugen Albu, Silvia si Marian
Popescu - Caragiale n mileniul trei
Confluen(a artelor
Floarea Crbune - Alchimia frumosului n
grafica i pictura lui Mihai Ctrun
Dumitru Velea - Petru Biru - arta ca
renceput i adpost
Lazr Morcan si Ion Crsel - Pe urmele
Iancului - Traditii i art
Spiritualitate
Costel Neacsu - Omul la nfricotoarea
judecat
Poezie pentru copii
Gheorghe Vicol - Fulgi de argint
Mariana Sperlea - Unde eti copilrie?
Memorii
Valentina Becart (coordonator) - Dincolo
de cuvnt - confesiunea poetului,
prozatorului
Aldona Rey Patras - Generatii n dialog
Antologie
Gh. A.Stroia - Meridiane lirice - antologie
universal a poeziei romneti
contemporane - 124 poeti contemporani
Coord. Armand si Constantin Sperlea -
Eminescu, Zeul tutelar al Neamului
Romnesc
Reviste
Cetatea lui Bucur - director Elisabeta Iosif
Agora Literar - redactor sef Iulian Patca
Moldova Literar -director C.T. Drtu
Sfera Eonic - director N.N. Negulescu
Regatul cuvntului - fondatori: Al. Florin
Tene si N.N.Negulescu
Constelatii diamantine - director Doina
Drgut
Dobrogea Cultural - director Al. Birou
Carpatica - director Vasile Ghilencea
Heliopolis - director Doina Drgan
Floare de latinitate - red.-sef Vasile Barbu
Memoria Slovelor - director Petre Petria
Nominaliz#rle c#r]ilor ap#rute \n
anul 2012 pentru premiile anuale
acordate de Liga Scriitorilor Rom@ni
Nominaliz#rle c#r]ilor ap#rute \n
anul 2012 pentru premiile anuale
acordate de Liga Scriitorilor Rom@ni
De c(iva ani, Liga Scriitorilor Romni acord anual premii autorilor, indiferent din
ce organiza(ie profesional fac parte, pentru cr(ile publicate n anul respectiv.
Subliniem faptul c volumele aprute apar(in Literaturii Romne yi nu unei
organiza(ii oarecare (U.S.R. sau L.S.R.), de aceea Liga Scriitorilor Romni, fiind o
organiza(ie profesional democratic, nu (ine cont de apartenen(a autorilor fa( de
cele dou organiza(ii yi nici de simpatiile politice ale autorilor.
Nominalizrile au fost propuse de o comisie a Ligii Scriitorilor din care au fcut
parte scriitori cu experien( din conducere yi unii preyedin(i de filiale.
Dezlegarea careului de la pag. 58:
PETREGIGEAG - RARITE - REBO - O -
ENERVA - AR - TIMAR - AMA - U - I - U - NP
- ATON - IERI - IATA - M - R - A - ALTISTI -
COTA - ARC - UN - STUPEFIANTI - R - RAR
- ULO - S - ODASABMAURT. (PETRE GIGEA
-GORUN; MINISTRU; AMBASADOR;
SCRIITOR).
CERERE ctre conducerea
revistei Constela(ii diamantine
Solicit ca, neaprat,
s fiu n schem promovat.
De ani, la rubrica Umor,
apar doar ca... ngijitor.
Nelu Vasile
CERERE RESPINS
C ai statut de-NGRIJITOR,
te poti misca n timp si-n spatii...
Ca mare sef la Constelatii,
ai fi o SLUG-a tuturor!
Janet Nic
S# ne amuz#m...
S# ne amuz#m...
S# ne amuz#m...
Albrecht Drer -
Buruieni nflorite
60
n secolul al XV-lea, ntr-un
micut orsel german, locuia o fa-
milie cu 18 copii.Pentru a-si n-
tretine familia tatl, bijutier de
profesie, era nevoit s lucreze
chiar si 18 ore pe zi. n plus, se
mai ocupa si cu orice altceva g-
sea de lucru prin vecini...
n ciuda conditiei lor nevo-
iase, doi dintre copiii familiei, cei
mai mari, voiau s-si urmeze vi-
sul lor, acela de a-si valorifica ta-
lentul pentru desen. Ei erau con-
stienti de faptul c tatl lor nu-si
permitea s-i trimit s studieze
la Academia de la Nrnberg.
Dup lungi discutii, noaptea,
n patul lor aglomerat, cei doi au
Icut un legmnt. Vor da cu ba-
nul, iar cel care va pierde va munci
la min si va cstiga bani pentru
a-l sustine pe cellalt s studieze
la Academie. Apoi, dup ce fra-
tele care va cstiga va termina
Academia, dup 4 ani, l va susti-
ne, la rndul su, pe cellalt s-
si completeze studiile, fie prin
vnzarea operelor sale, fie mun-
cind, de asemenea, la min.
ntr-o duminic, dup slujba
de la biseric, au dat cu banul,
iar Albrecht Drer a cstigat si a
plecat la Nrnberg. Fratele su,
Albert, a plecat n minele pericu-
loase si, timp de patru ani, si-a
sustinut fratele cu bani.
Lucrrile lui Albrecht Drer
au fcut imediat senzatie. Gravu-
rile lui, sculpturile si pnzele cu
ulei erau mai bune dect ale mul-
tor profesori, iar atunci cnd a
absolvit Academia ajunsese s
cstige sume importante. Cnd
s-a ntors n satul su, familia a
dat o cin pentru a-i srbtori
succesul si triumfala ntoarcere
acas.
Dup o mas lung si memo-
rabil, din care n-au lipsit muzica
si rsul, Albrecht s-a ridicat din
capul mesei pentru a tine un
toast pentru cel mai iubit dintre
fratii si, pentru anii de sacrificiu
pe care i-a ndurat pentru c el
s-si ndeplineasc visul.
Cuvintele de ncheiere au
fost: Si acum, Albert, cel mai bi-
necuvntat frate al meu, acum e
rndul tu. Acum te poti duce la
Nrnberg s-ti urmezi visul si eu
voi avea grij de tine.
Toti s-au ntors cu nerbdare
spre cellalt capt al mesei, unde
sttea Albert. Lacrimile i curgeau
pe fata palid, iar capul plecat si-
l misca dintr-o parte n alta, n timp
ce repeta ncontinuu nu, nu, nu.
n final, Albert s-a ridicat, si-
a sters lacrimile de pe obraji, a
privit spre figurile care i erau
dragi, apoi, tinndu-si minile
aproape de obrazul drept, a spus
blnd: Nu, frate, nu pot s merg
la Nrnberg. Este prea trziu
pentru mine. Uite, uite ce au f-
cut cei 4 ani de munc n min
minilor mele. Oasele de la fiecare
deget au fost strivite cel putin o
dat, iar n ultimul timp sufr de
artrit, care mi-a afectat att de
ru mna dreapt nct nu pot
nici mcar s tin paharul pentru
a toasta cu tine, cu att mai mult
s fac linii delicate pe pnz, cu
pensula sau creionul. Nu, frate,
pentru mine e prea trziu...
ntr-o zi, ntr-un gest de recu-
nostint pentru tot sacrificiul f-
cut, Albrecht Drer i-a pictat fra-
telui su minile muncite cu pal-
mele si degetele subtiri ndrep-
tate spre cer. Si-a denumit opera
simplu Mini, dar lumea n-
treag si-a deschis imediat inima
spre capodopera sa si a redenu-
mit tributul iubirii Mini n
rugciune.
Momentul n care Albert si
Albrecht au aruncat moneda n
aer a fost o alegere grea... Pe de
o parte, cei doi frati au decis m-
preun c nu vor continua s tr-
iasc n srcie. Pe de alt parte,
amndoi au ales s se tin de cu-
vnt, atunci cnd moneda noro-
cului l-a favorizat pe unul n defa-
voarea celuilalt. Realitatea crud
pentru Albert a fost o deschidere
de drum spectaculoas pentru
Albrecht.
S-ar putea concluziona c
Albert a pierdut, iar Albrecht a
cstigat..., dar n schema mai
larg a lucrurilor, omenirea a
cstigat o capodoper.
Mini n rugciune va r-
mne pentru totdeauna o oper
de echip, pe care nici Albert si
nici Albrecht nu ar fi putut-o z-
misli individual. Este o creatie
provenit din sacrificiul lui
Albert si din genialitatea slefuit
a lui Albrecht...
Parabola M@inilor lui Drer
Albrecht Drer - Mini de apostol

D
r
e
r

-
M
i
n
i

p
e

B
i
b
l
i
e
(sursa: http://www.andyszekely.ro)
D
r
e
r

-
M
i
n
i

c
a
r
e

n
u
m

Constelatii Diamantine, Nr. 1 (29) /2013

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Constelatii Diamantine, Nr. 1 (29) /2013

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Potrebbero piacerti anche