Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Modulul 3
Conţinutul modulului:
3.1 Noţiuni fundamentale
3.2 Principiile termodinamicii
3.3 Transformări simple ale gazului ideal
3.4 Elemente de fizică statistică
Evaluare:
1. Definirea mărimilor fizice şi precizarea
unităţilor lor de măsură
2. Enunţul şi formula legilor fizice studiate
3. Răspunsuri la întrebările şi problemele finale
Fig. 3.1
Fig. 3.2
Fig. 3.3
unde ultima relaţie are sens algebric, adică trebuie ţinut cont de semnul
cantităţilor de căldură. Acestă relaţie este cunoscută sub numele de
inegalitatea lui Clausius.
Pentru un ciclu alcătuit din procese foarte mici (infinitezimale),
suma trebuie înlocuită cu o integrală curbilinie de-a lungul unui contur
(curbe) închis Г reprezentând ciclul parcurs de maşina termică, astfel
că inegalitatea lui Clausius se va scrie:
dQ
∫Γ T ≤ 0 sau ∫Γ dS ≤ 0 . (3.16)
este acest sens, adică acela în care are loc o creştere a entropiei. Un
sistem natural izolat nu poate reveni de la sine la stări anterioare, de
entropie mai mică, pentru că aceasta ar însemna o evoluţie în sensul
descreşterii entropiei, fapt interzis de principiul al doilea al
termodinamicii.
Din punct de vedere statistic, se poate afirma că entropia
caracterizează gradul de dezordine a unui sistem termodinamic.
Sistemele izolate evoluează în aşa fel încât gradul de dezordine din
sistem să crească. Din punct de vedere matematic, această afirmaţie
este susţinută prin relaţia lui Boltzmann:
S = k B ln W , (3.22)
unde W este probabilitatea termodinamică, adică numărul de microstări
corespunzătoare unei macrostări date a sistemului. Ea caracterizează
gradul de dezordine al unei stări macroscopice a sistemului. De
exemplu, dacă avem un amestec de gaze, în care gazul 1 are N1
molecule, gazul 2 are N2 molecule ş.a.m.d., în total fiind N molecule,
atunci o distribuţie (aranjare spaţială) oarecare a acestor molecule
reprezintă o microstare a sistemului de molecule. Există în total atâtea
microstări câte permutări distincte se pot realiza cu aceste obiecte
(molecule). Când un sistem se află la echilibru, parametri săi de stare
nu variază, iar această stare de echilibru se numeşte macrostare. Dar
tot timpul cât sistemul se află în echilibru, moleculele sale, agitându-se
neîntrerupt, realizează o succesiune continuă de microstări. Deci unei
anumite macrostări îi corespunde un număr foarte mare W > 1 de
microstări, număr numit probabilitate termodinamică.
Relaţia lui Boltzmann arată că procesele naturale se realizează
în aşa fel încât sistemul evoluează dinspre stări mai puţin probabile
înspre stări mai probabile.
Fig. 3.4
∫ dw = ∫ ρ ( X )dX = 1 ,
0 D
(3.38)
Fig. 3.5
1 Nt β µ N − β H ( q , p ,V )
A = ∑ e ∫ A(q, p, N ) e dΓ , (3.53)
Z M N =0 D
În aceste relaţii N reprezintă variabila numărul de particule din
sistem (şi de aceea după ea trebuie să se sumeze), Nt reprezintă
numărul total de particule din sistem (care câteodată, dacă este foarte
mare, poate fi luat, fără prea multe riscuri, egal cu infinit), iar µ
reprezintă potenţialul chimic al gazului.
Să ne ocupăm de o aplicaţie ilustrativă a distribuţiei canonice şi
anume distribuţia moleculelor unui gaz după viteze.
Să considerăm un gaz ideal (deci ale cărui molecule nu
interacţionează între ele), format din N molecule identice, dar aflat sub
acţiunea unui câmp exterior, acţiune caracterizată de energia potenţială
U. Acest câmp exterior poate fi: câmpul gravitaţional, câmpul electric,
câmpul magnetic etc. Energia totală a unei molecule (notată cu indicele
i) va fi:
1 2
Hi(q, p) = pi + Ui(q), (3.54)
2m
iar funcţia lui Hamilton a gazului va fi:
N N
⎛ 1 2 ⎞
H (q, p ) = ∑ H i (q, p ) = ∑ ⎜ pi + U i (q )⎟ . (3.55)
i =1 i =1 ⎝ 2m ⎠
Deoarece gazul se supune distribuţiei canonice, funcţia de
distribuţie, numită în acest caz funcţia de distribuţie Maxwell-
Boltzmann, va avea forma:
− β H (q , p )
ρ MB (q, p ) = e . (3.56)
3N 3N
∫e
− β H (q , p )
∏ dq ∏ dp
i =1
i
i =1
i
D
∫e ∏ dp ∫ e ∏ dq
2m i =1 i =1
i i
−∞ i =1 D i =1
≡ ρ M ( p ) ⋅ ρ B (q ) . (3.57)
Aici, prima fracţie, notată cu ρM(p), este distribuţia lui
Maxwell şi reprezintă densitatea de probabilitate de a găsi impulsurile
moleculelor în volumul elementar dΓp , determinat de intervalele de
impuls (pi, pi + dpi), indiferent de poziţia moleculelor, iar cea de a doua
fracţie, notată cu ρB(q), este distribuţia lui Boltzmann şi reprezintă
densitatea de probabilitate de a găsi coordonatele moleculelor în
volumul elementar dΓq , determinat de intervalele (qi, qi + dqi),
indiferent de valorile impulsurilor moleculelor.
Ambele distribuţii de mai sus, cu caracter particular, se pot
obţine din distribuţia generală Maxwell-Boltzmann, prin integrare
43
Fig. 3.6
3
⎛ mβ ⎞ 2 − β m2 (v x2 + v 2y + v z2 )
ρ M (v ) ≡ F (v ) = F (v x )F (v y )F (v z ) = ⎜
r r
⎟ e . (3.61)
⎝ 2π ⎠
44
ρ M (v ) ≡ F (v ) = 4π ⎜ ⎟ e v . (3.63)
⎝ 2π ⎠
Graficul aceastei funcţii de distribuţie are un maxim pentru o
valoare numită viteza cea mai probabilă (fig. 3.6):
2
vp = . (3.64)
mβ
Valoarea medie a vitezei moleculelor, precum şi valoarea
medie a pătratelor vitezelor (viteza pătratică medie) sunt:
∞ ∞
dN 8 2
v = ∫v = ∫ vF (v )dv = = vp , (3.65)
0
N 0
πmβ π
∞ ∞
dN 3 3
v2 = ∫ v2 = ∫ v 2 F (v )dv = = v 2p . (3.66)
0
N 0
mβ 2
Viteza termică se defineşte ca rădăcina pătrată din viteza
pătratică medie:
3 3
vT ≡ v 2 = = vp , (3.67)
mβ 2
astfel că energia cinetică medie a unei molecule este:
m 2 31 3
Ec = v = = k BT . (3.68)
2 2β 2
Am dedus această distribuţie pentru un gaz ideal monoatomic,
ale cărui molecule au doar 3 grade de libertate. Se poate deduce uşor,
din teorema de echipartiţie a energiei pe grade de libertate, expresia
energiei interne, precum şi expresiile capacităţilor calorice molare la
presiune constantă şi, respectiv, la volum constant, pentru cazul a f
grade de libertate:
1 ⎛ ∂U ⎞ f f +2
CV = ⎜ ⎟ = R, C p = CV + R = R . (3.69)
ν ⎝ ∂T ⎠V 2 2
Ca o aplicaţie a legii de distribuţie Boltzmann să obţinem
formula barometrică, formulă care ne dă variaţia presiunii atmosferice
p în funcţie de înălţimea z deasupra nivelului mării. În acest scop să
considerăm aerul atmosferic din vecinătatea Pământului ca fiind un gaz
ideal şi să presupunem că temperatura acestuia T este constantă. De
asemenea, să presupunem că acceleraţia gravitaţională g în vecinătatea
Pământului este constantă. Să ne închipuim un anumit volum finit din
45
ρB (z ) = e
∞
= βmg e
−β m g z
. (3.71)
β
− mg z
0
∫e dz