http://costachel.ro/o-degustare-adar-cu-de-toatedar-mai-ales-cu-vinuri-bune/ http://costachel.

ro/category/bauturi/vinuri/page/2/

http://berbecutio.blogspot.ro/ http://costachel.ro/category/bauturi/vinuri/ http://printrevinuri.ro/category/vinuri/page/1

Villa Vinea
FETEASCA REGALA PREMIUM VILLA VINEA 2011

DOC-CMD Tarnave 13,5% vol. alc., demisec Nas intens si direct, cu arome crude, de ierburi si vegetale (ardei verde), cu unele senzatii de drojdii. Gustul usor efervescent ofera senzatii dulci, sustinute de o aciditate ridicata. Atacul este echilibrat, dar pe final capata o textura de gutuie, usor prafoasa. Un vin direct, corect, destul de prietenos datorita senzatiilor dulci din atac. Punctaj: 77 de puncte SAUVIGNON BLANC SELECTION VILLA VINEA 2011 DOC-CMD Tarnave

14% vol. alc, sec Arome tipice, destul de intense, de citrice, flori de soc, cu impresii de polen si cremene. Gustativ este dens, placut, cu un final acid, revigorant si destul de complex, cu rezonanta aromatica de busuioc si grapefruit. Aciditatea vivace este balansata de note dulci de mar. Punctaj: 83 de puncte VINEA ALB PREMIUM KERNER 2011

14%, demisec Vinul este incadrat ca vin de masa, din cauza soiului Kerner, neomologat in zona. Acest lucru nu sta deloc in calea exprimarii sale aromatice si gustative, vinul prezentanduse admirabil. Este complex si amplu, cu tonuri de flori, citrice, caramel si pruna, si un final mineral si lung. Un vin tonic, in ciuda senzatiilor de dulce sesizabile. Punctaj: 82 de puncte GEWURZTRAMINER PREMIUM VILLA VINEA 2011

DOC-CMD Tarnave 13,5% vol. alc, demisec Tipic si clasic, cu arome de flori uscate de salcam si musetel, completate de niste tuse de hidrocarburi. Gustul este echilibrat, cu o evolutie ascendenta, cat se poate de placuta, datorita aciditatii bine integrate. Pe final aminteste de merele coapte, de citrice si de ierburi uscate. Punctaj: 84 de puncte GEWURZTRAMINER SELECTION VILLA VINEA 2011

DOC-CMD Tarnave 13,5% col. alc, demisec Cu toate ca vine cu senzatii dulci atat in nas, cat si in gust, vinul se exprima precis si liniar. Aromatic trimite catre miere, flori de salcam, paine si coaja de portocala, gustul fiind mineral, placut, cu ceva de zahar candel si lamaie. Postgustul este intens si placut, de mere si condiment. Textura mieroasa si aciditate moderata. Punctaj: 85 de puncte

Tags: Castel Vinum, Celestino Lucin, Chablis, Feteasca alba, feteasca regala, Gewurztraminer, Jidvei, Kerner, Marcel Farcas, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Tarnave, Terra Negra, Trebbiano, Villa Vinea

Degustare Villa Vinea @ Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 3 August 2012 | Degustri Exista un singur motiv pentru care urmaresc rezultatele concursurilor de vin organizate in Romania: aici sunt prezentate noutatile. Inainte sa apara in magazinele de specialitate sau pe rafturile marilor comercianti, producatorii de vin isi testeaza valoarea calitativa a vinurilor la aceste concursuri. In plus, o medalie oricare ar fi ea, creste prestigiul vinului in ochii consumatorului si pe ce al vinificatorului in ochii proprietarului. La cea mai recenta editie a ICWB, lumea vinului romanesc a fost luata prin surprindere de un nou venit, o crama care a imbuteliat anul acesta pentru intaia oara, si care a inhatat din prima Medalia de Aur la categoria vinuri linistite. Cine sunt? In ce zona viticola se afla? Cine e vinificator? Cum sunt vinurile? Intrebari la care veti gasi raspunsul in cele ce urmeaza. Castel Vinum societate infiintata pe valea Tarnavelor (in localitatea Mica, de pe Tarnava Mica) cu capital majoritar strain, invesitorii fiind niste italieni din nordul Italiei. Cu asta am raspuns la primele doua intrebari. Pe langa gigantul Jidvei, in ultimii ani au inceput sa apara in Transilvania si in special in legendara Tara a Vinului tot mai multi producatori mici care incearca sa propuna o noua abordare a vinurilor dn aceasta regiune: Domeniile Boieru (Ciumbrud), Liliac (Lechinta si Batos), Castel Vinum (Tarnava Mica). E adevarat, nici Jidveiul n-a stat degeaba si in ultimul an a aruncat pe piata cateva vinuri albe care au atras atentia comentatorilor din lumea vinului romanesc, dar asta va face subiectul unei alte postari. 30 de hectare plantate cu vita de vie detine Castel Vinum in zona viticola Tarnaveni. Soiuri? Din cele mai diverse albe: Feteasca Regala, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Riesling de Rin, Gewurztraminer si Kerner rosii: Feteasca Neagra, Merlot, Pinot Noir, Zweigelt. Vinurile obtinute din aceste soiuri sunt structurate pe trei paliere de calitate: Premium, Selection si Cuvee. Enologul care se ocupa de vinurile produse de Castel Vinum e de asemenea italian Celestino Lucin pe numele sau, activeaza in zona

Bolzano Alto Adige. Are la activ un titlu de enolog al anului 2009 in Italia. In concluzie, investie, know-how si tehnologie italiene, terroir romanesc.

Am avut ocazia sa degust vinurile produse de Castel Vinum sub brandul Villa Vinea cu ocazia unei degustari organizate la inceputului lui iulie pentru membri Enotecii Millesime din Oradea. Prezentarea vinurilor a fost sustinta de directorul comercial al Castel Vinum Marcel Farcas. Iata cum s-au prezentat Feteasca Regala Premium 2011 culoare galben-aurie, nas ce incepe cu usoare note onctuoase (si nu vorbesc de barrique) ce dispar destul de rapid, urmate de flori albe si fructe de vara (mar, para verde, poate si ceva corcoduse); gustul e proaspat, citric mar golden si lamaie, definit de o aciditate destul de pronuntata si intepatoare; post-gustul e usor amarui. (Kerner) Vinea Alb Premium 2011 vin catalogat ca vin de masa, intrucat soiul Kerner nu se afla pe lista soiurilor acceptate sau recomandate a fi plantate in regiunea Tarnaveni sau in oricare alta regiunea a Romaniei; Kerner e un soi de strugure alb, plantat indeosebi in sudul Austriei, nordul Italiei si in Germania, ce s-a nascut in 1929 prin incrucisarea soiurilor Trollinger si Riesling de Rin; culoare galbenverzui, nas verde, de flori de camp, ierburi aromatice si note minerale; gustul se deschide pe fundalul unei aciditati bine conturate, minerale, cu corp, cu rotunjimi, care pe final devin totusi colturoase, tradand

aciditatea si alcoolul care ies din corp; a fost cel mai original vin al degustarii. Sauvignon Blanc Premium 2011 culoare galben-verzuie, nas dominant ierbal (fan proaspat cosit, lucerna, trifoi) sub care se ascund impresii florale, delicate, finute; gust cu aciditate ierbala, crocanta, tipica pentru un Sauvignon Blanc romanesc bun, ce ajunge sa fie usor amaruie pe final; per ansamblu un Sauvignon Blanc destul de comun, dar care umbla vorba ca ar avea un frate mai mare si mai bun din categoria Selection. Diamant 2011 cupaj de Feteasca Regala (25%), Kerner (25%) si Riesling de Rin (50%); nasul mi s-a parut destul de neutral la inceput si chiar dupa ce s-a mai deschis nu am sesizat o evolutie surprinzatoare a aromelor, ci mai degraba o impresie destul de comuna, floral-fructuoasa ar trebui sa-l mai revad; gustul proaspat, fructuos, e construit pe o aciditate ceva mai pronuntata, insa lipsita de componenta minerala. Gewurztraminer Selection 2011 culoare galben-verzui, nasul inconfundabil de lychee si dulceata de trandafiri, lasa impresia unu vin atragator dar curat, insa cu o usoara carenta in gust la capitolul aciditate; vinul cu unul dintre cele mai mari punctaje la IWCB 91 de puncte, mi sa parut un vin mai mult decat corect insa lipsit de spectacol, de personalitate

*************************************

Gramma
Feteasca Regala 2011, Gramma
Articol publicat de Bogdan Boce in 27 September 2012 | Vinuri Pentru cei mai multi amatori de vinuri, sfarsitul verii inseamna renuntarea la sticlele de vin alb si roze din frigider si trecerea la cele de vin rosu din camara. Doar ca toamna nu se rezuma doar la acele zile reci, innorate si ploioase in care ai face orice sa ramai in casa, invelit intr-o patura, in fotoliu, cu un pahar de vin rosu in mana. Perioada calda de la mijlocul lunii octombrie, numita in cultura anglo-saxona indian summer (vara indiana) iar in cea slava babye leto (vara babelor) e unul dintre

motivele pentru care nu ar trebui sa va debarasati complet de vinurile albe cum ar fi o Feteasca Regala 2011 de la Gramma. Racit binisor, vinul va aburi paharul lasand totusi sa se intrevada o culoare palida cu tente galbui. Nasul ofera o varietate foarte interesanta de arome: fructuoase (pere verzi, caise), citrice (lamaie si pomelo), florale (flori albe de camp), minerale (piatra de rau), ce se succed trepat, insa nu foarte intens. Servit rece, gustul e plin, usor gliceric (poate si din cauza unui vol. alcool de 14%), proaspat si citric in mijloc, cu aciditate persistenta pe final.

E o Feteasca Regala pe stil nou, dar nu de Lume Noua, moderna, cu arome destul de diverse (aportul drojdiilor selectionate), dar retinute. Merge servita la aperitiv cu o felie de paine prajita si o salata de vinete. Feteasca Regala 2011 de la Gramma se gaseste in magazinele de specialitate la preturi ce variaza intre 38 si 45 lei.

*************************************

Sogno di Ulisse Rosso 2011, Tenuta Ulisse

Articol publicat de Bogdan Boce in 26 September 2012 | Vinuri Intamplarea a facut ca in ultima perioada sa deschid mai multe vinuri italiene. In urma cu cate saptamani am descoperit Cococciola, un vin alb fructuos, produs din soiul cu acelasi nume in regiunea Abruzzo de crama Tenuta Ulisse. Acum cateva zile am deschis un alt vin de la acelasi producator, de data asta un vin rosu: Sogno di Ulisse Rosso 2011.

Sogno di Ulisse Rosso 2011 este un vin obtinut prin cupajarea a 3 vinuri: Montepulciano dAbruzzo (70%), Cabernet Sauvignon (20%) si Merlot (10%) din care o parte au fost in tinute in barrique-uri o perioada relativ scurta de timp. Un vin de 25-30 de lei, sticla inchisa cu screw-cap, eticheta moderna = un vin usor de baut, il deschizi si ti-l torni in pahar. Ceea ce am si facut dupa care am decis sa-l las sa respire in sticla cat am iesit afara la o plimbare. Nu era chiar atat de usor de baut pe cat mi-am inchipuit. La prima intalnire nasul promitea o serie de arome de fructe rosii (cirese amare, visine) dar si ceva subtilitati lemnoase condimentate insa prima gura era destul de astrigenta. O ora mai tarziu, nasul isi pastrase nota fructuoasa la care se adaugasera intre timp si niste merisoare (tipice pentru Montepulciano dAbruzzo daca ma intrebati pe mine), astringenta se mai stamparase iar gustul per ansamblu se rotunjise. Aciditatea nu e atat de pronuntata pe cat mi-as fi dorit, dar chiar si asa vinul te indeamna sa cauti prin frigider ceva branza si niste felii de carnati.

Per ansamblu un vin nu foarte pretentios, ce poarta amprenta soiului majoritar din cupaj Montepulciano dAbruzzo si care dupa o usoara aerisire se va dovedi a fi destul de comunicativ.

*************************************

Cococciola Unico 2011, Tenuta Ulisse

Articol publicat de Bogdan Boce in 7 September 2012 | Vinuri Unul din lucrurile care ma fascineaza la aceasta lume a vinului e cantitatea aproape infinita de informatie care creste parca exponential de la un an la altul: soiuri, regiuni, producatori, ani, stiluri Fiecare cu istoria sa intortocheata sau cu o poveste interesanta. Eu unul nu pot ramane indiferent la aceste provocari care parca imi sunt adresate de fiecare data cand deschid o noua sticla de vin. Azi, vinul care a aruncat manusa e Cococciola Unico 2011 produs de Tenuta Ulisse in regiunea Abruzzo, Italia. Ce e Cococciola? Nici eu nu stiam pana in urma cu o zi. E un soi de strugure alb, plantat in partea de sud a Italiei, pe coasta Marii Adriatice, in regiunea Abruzzo, aproape exclusiv in zona Chieti. Ciorchinii de Cococciola sunt mici, compacti si neregulati, ajungand la maturitate destul de tarziu, in prima parte a lunii octombrie. Vinurile obtinute din acest soi au o culoare galben-pai, cu o structura medie si o adiciditate ridicata. Crama Tenuta Ulisse e o crama de familie, infiintata prin 2006, localizata in regiunea Abruzzo. Plantatiile lor contin atat soiuri locale: Montepulciano DAbruzzo, Pecorino, Cococciola, Passerina cat si varietatile internationale precum Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Chardonnay. Alte informatii despre crama nu am gasit nici macar pe site-ul lor oficial, in schimb am gasit destul de multe informatii despre vinurile pe care le fac. Cococciola Unico 2011 nu e doar primul vin obtinut din Cococciola pe care am avut ocazia sa-l gust, e si primul vin inchis cu dop de sticla vinolok care mi-a trecut prin mana.

Racit la frigider vinul a ajuns in pahar de indata ce am trecut pragul casei dupa o zi de munca. Culoarea e galben pai, de intensitate medie. In nas

se deschide destul de repede, la inceput cu arome florale, elegante si delicate, stranse laolalta de tonuri fructate de caisa si piersica. Gustul e animat de o aciditate vibranta, fructuoasa, usor minerala, savuroasa. Finalul e proaspat, usor gliceric cu note usor fructate. Cococciola mi-a adus aminte de expresia unui Riesling de Rin curat si cuminte, fructuos si mineral.

Costa 46 de lei si il puteti cumpara de pe vinescu.ro. Share:

2011 cococciola italia tenuta ulisse unico

4 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Dan Micuda
September 7, 2012 @ 5:02 pm

L-am incercat si eu acum cateva luni..are un corp mai pronuntat decat Pecorino sau Trebbiano de la ei si o aciditate taioasa, de Riesling. Apropo, incearca Trebbiano, un vin foarte reusit tinand cont de soiul utilizat. Iar pe Pecorino l-au intors pe toate fetele de la simplu la spumant si baricat. Au vinificator bun, investitii in tehnologie de ultima ora si le-au iesit niste vinuri surprinzator de bune pentru Italia, in stil fresh, new world, asa Rspunde

2.

Bogdan Boce
September 10, 2012 @ 8:18 am

Zona asta sudica a Italiei promite destul de multe pe viitor, chiar daca nu si-a creat o reputatie foarte buna in trecut fiind o zona mai saraca si cu investitii mai modeste. Eu sunt curios de Montepulciano DAbruzzo Rspunde

3.

Dan Micuda
September 13, 2012 @ 2:13 pm

Amaranta e foarte bun (dop de pluta + potential de evolutie cativa ani), Unico este bun (vinolok, e mai fresh&fruity decat sora mai mare) Fata de ce suntem noi obisnuiti la acest soi, sunt peste.

*************************************

Chianti Classico DOCG 2009, Badia a Coltibuono

Articol publicat de Bogdan Boce in 4 September 2012 | Vinuri Dupa o vacanta petrecuta in Italia si o incursiune ceva mai aprofundata in Toscana, un fost coleg de liceu mi-a facut placuta surpriza de a-mi oferi o sticla de vin cumparata de la una dintre cramele pe care le vizitase. Calul de dar nu se cauta la dinti spune un vechi proverb, dar eu nu m-

am putut abtine sa nu scriu despre vinul primit. Care s-a intamplat sa fie un Chianti Classico DOCG 2009 produs de Badia a Coltibuono. In mod traditional, sau mai bine zis conform legislatiei DOCG, un Chianti Classico se obtine doar din arealul de 7.000 de ha cultivat cu vita de vie din zona Chianti Classico (parte a zonei Chianti) si e un vin obtinut din soiul de struguri Sangiovese (min 80%) la care se pot adauga Canaiolo, Colorino, Cabernet Sauvignon sau Merlot. In fapt, acest Chianti Classico produs de Badia a Coltibuono e un cupaj de Sangiovese si Canaiolo. Culoare rosie-rubinie deschisa, vie, translucida. Mirosul nu se deschide, ci da navala si explodeaza sub incarcatura maricica de alcool (14%) neintegrat, deranjant mai ales la prima intalnire. Dintre valurile de alcool volatil ies la suprafata si ceva fructe rosii (cirese si coacaze rosii) dar si ceva arome lemnoase (tutun, lemn ars). Gustul e unidimensional si plateste tribut alcoolului lasat liber sa arda papilele. Aciditatea moderata si taninurile uscate simt lipsa unui corp, rezultatul fiind un gust subtire, dezechilibrat si alcoolic.

Am esuat in a-l asocia cu o portie de tagliatelle al ragu de iepure de camp, dar sincer nu stiu ce situatie si ce asociere l-ar putea pune intr-o lumina favorabila. Share:

2009 badia a coltibuono chianti classico italia

2 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Darius Tulbure
September 5, 2012 @ 8:00 am

Poate vinul a fost ntr-o form mai bun cndva Rspunde

Bogdan Boce
September 5, 2012 @ 8:26 am

Ma indoiesc Vinul asta era clar dezechilibrat de alcool-ul mult prea mare, la un 12%-12.5% discutam de altceva. N-avea corp, nu era nici extractiv iar alcool-ul a ramas singur sa faca legea.

*************************************

Sauvignon Blanc Castel Starmina 2011, Vinarte

Articol publicat de Bogdan Boce in 3 September 2012 | Vinuri Dupa ce il degustasem in avampremiera la targul de vinuri Goodwine din luna martie a acestui an, am tot cautat acest Sauvignon Blanc Castel Starmina 2011 de la Vinarte prin retail-urile din Oradea de fiecare data cand am avut ocazia. Imi facuse o impresie placuta atunci si doream sa-l revad, mai ales ca e un vin destul accesibil, undeva in jur de 15 lei. Doar ca, de fiecare data cand ajungeam in Carrefour, Real sau Sellgros gaseam doar variantele imbatranite pe raft ale unui Sauvignon Blanc Castel Starmina din 2008. Pana intr-o zi

 cand il gasesc in sfarsit in Carrefour. Acuma sa nu credeti ca vinul asta e vreo raritate, produs in editie limitata, de o calitate iesita din comun la un pret absolut convenabil. Nu e un vin alb, de o culoare galben-verzui, cu un nas destul de intens, nu foarte prietenos la inceput, cu destul de multe arome ierbal-vegetale (fan uscat, lucerna) si usoare adieri florale (sunatoare). Pe parcurs s-ar putea sa se apara si ceva note fructoase, citrice, oricum nimic spectaculos Gustul e rotunjor, cu o aciditate cumintica care nu echilibreaza restul de zahar care mi se pare undeva la limita unui 4 g. Nu e tocmai un Sauvignon Blanc racoritor si revigorant care sa-ti faca pofta de un pastrav la gratar, dar daca te prinde intr-o pasa buna s-ar putea sa-ti cada bine langa un desert dulce-acrisor.

Am fost un pic dezamagit de reintalnirea intarziata cu acest vin, pe care mi-o imaginasem altfel. Costa in jur de 15 lei (+/- 2 lei) si ar trebui sa-l gasiti la raionul de vinuri albe din majoritatea hypermarketurilor. Share:

2011 castel starmina romania sauvignon blanc vinarte

2 comentarii. Adaug un comentariu

1.

berbecutio
September 3, 2012 @ 9:46 pm

Cam asta mi s-a intamplat si mie. Doar ca am mai incercat inca o data, nu din supermarket, si mi-am amintit ce bun fusese la GoodWine. Rspunde

2.

Bogdan Boce
September 4, 2012 @ 7:57 am

Eu l-am gasit in Carrefour la sf. lui iulie, la aproape 4 luni de la avampremiera, ori dupa mine vinul asta trebuia sa se gaseasca pe rafturi inca din luna mai. Ma rog, fiecare isi gestioneaza marfa si vanzarile cum crede mai bine

Sauvignon Blanc 2010, Weingut PMC

Articol publicat de Bogdan Boce in 29 August 2012 | Vinuri Printre vinurile albe puse la rece pentru zilele calduroase din august s-a numarat si un Sauvignon Blanc 2010 produs in regiunea austriaca Burgenland de Weingut PMC. Weingut PMC e crama fratilor Munzenrieder (Peter si Cristoph), care gestioneaza o suprafata de 20 ha situata in apropierea localitatii Apetlon (la est de lacul Neusiedlersee), in apropierea granitei cu Ungaria. Sauvignon Blanc 2010 are o culoare galben-verzuie, nas destul de intens ierbal (fan si otava) cu accente florale (flori de camp) si o evolutie inspre arome ceva mai fructate (agrise). Gustul e fresh, cu aciditate intepatoare, citrica si usor amaruie ca un suc de grapefruit proaspat stors. Finalul e tonic si revigorant.

Mai are rost sa spun ca era inchis cu un screw-cap pe capacul caruia e vopsit steagul Austriei? Il puteti cumpara de pe vinuriaustrice.ro la 60 de lei. Share:

2010 austria sauvignon blanc weingut pmc

2 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Mihai
August 29, 2012 @ 5:15 pm

Parca l-am incercat asta primavara la Provino CLuj, daca imi aduc bine aminte. E fain, dar parca preferintele mele in materie de SB austriac merg mai spre sud, prin Steiermark. Rspunde

Bogdan Boce
August 30, 2012 @ 8:21 am

Da, asa e. Eu n-am apucat sa il degust atunci, in schimb am mai incercat de la PMC o serie de vinuri rosii f. interesante.

*************************************

O jumtate de duzin de vinuri mai mult sau mai puin interesante

Articol publicat de Darius Tulbure in 24 August 2012 | Vinuri Pentru c s-au adunat mai multe vinuri n inbox i din pcate nu au fost ntr-att de grozave nct s le dedic cte un articol separat, le-am comasat ntr-un singur articol. Este vorba de:

Murviedro Crianza 2008 (Spania) Tmioas Romneasc Prahova Valley Special Reserve 2010, Halewood Sauvignon Blanc V-Legend 2010, Reca Feteasc Regal Clasic 2011, Jidvei Pinot Noir 2010, Budureasca Miastru Rose 2011, Crama Oprior

Murviedro Crianza 2008 (Spania)

Un vin despre care nu tiam mare lucru pn am intrat pe site-ul productorului, unde am aflat c e un cupaj de 50% Tempranillo, 30% Monastrell i 20% Syrah, i c e baricat timp de 8 luni n butoaie de stejar american. Alcool 13,5%. Culoarea este de un rou aprins cu reflexe rubinii; se vede n mijlocul paharului dac te uii atent. Nasul e lemnos-fructat, cu note ce amintesc de vanilie i puin scorioar, alturi de fructe roii bine coapte, n special prune i ciree amare. Pe parcurs capt tente de magiun afumat

i compot de viine prfuite cu cacao. E foarte prietenos cu palatinul, gustul ncepnd dulceag i cu o aciditate numai atta ct trebuie, taninii fiind foarte bine lefuii. Notele de vanilie i scorioar sunt mai puin prezente retronazal, unde fructele i gemurile amintite mai sus sunt n prim plan. Finalul este mediu a zice, dulceag i lemnos, neagresiv i fr condimente seci de genul piperului sau cuioarelor. Un vin interesant, n genul celor fcute de Aurelia Viinescu, cu meniunea c ale ei mi s-au prut ceva mai complexe i fr atta lemn. Poate dac avea ceva mai puin lemn m-ar fi cucerit, dar oricum, este un vin decent. 17 lei din Kaufland.

Tmioas Romneasc Prahova Valley Special Reserve 2010, Halewood

Eram tare curios s vd cum e un vin dulce de la un productor ct de ct serios. Citisem c a avut oarece succes acest vin, aa c l-am adugat n co. Un vin galben-pai i cu o consisten vscoas dat de zahr. Nasul e reinut; se simt arome florale dulci, de genul salcmului, mueelului uscat i a mierii, alturi de tue de fructe galbene supracoapte mere golden, pere mliee i struguri de mas, dar i ceva lemnos, de smburi de cais.

n gust, senzaiile dulci i fac de cap fr nicio ncercare de-a fi echilibrate de aciditate (care exist i ea, dar e foarte timid; e ca o limonad de 250 ml fcut din 2 lingurie groase de miere i doar o linguri ras de zeam de lmie). Noroc cu tuele vegetal-amrui din background care-l fac mai bubil. Aromatic revin fructele supracoapte, de genul perelor, compoturilor de piersic i gutuie, nuspui, struguri stafidii, miere de salcm, i ceva lemnos-nutty-amrui care persist pe final. Migdale a zice sau smburi de cais. Postgustul e lung dar nu e chiar grozav; dup mai multe secunde (10-20) simindu-se note reductivoxidative. Un vin greu, dar bubil, n special pentru cei care-s fani ai stilului. Mie mi s-a prut foarte dulce fr a veni cu ceva spectaculos n termeni de arome. Nu mi-a mai cumpra. 15 lei din Carrefour.

Sauvignon Blanc V-Legend 2010, Reca

Dei e un vin de consum curent, am avut curajul s-l iau, chiar dac e din 2010, din dou motive: avea o culoare foarte deschis, verzui, i a costat uriaa sum de 9 lei (din The Store). Dup cum spuneam, culoarea e glbui spre verzui deschis. Nasul te lovete foarte ciudat cu o arom de Cavit (de lmie i vanilie), ce continu cu note vegetale, ierboase i niscaiva agrie i piersici

semicoapte i poate aproape insesizabil ceva drojdie. Gustul este exploziv, dulceag-acrior, care pe acelai fundal se termin mineralamrui-tonic. Un vin corpolent, cu urme de acidulaie i de alcool (12%), care dei nu se simte aromatic, se simte cald pe gtlej. Ca arome, domin cele ierboase, ceva fruct exotic, lmie, grapefruit alb, vanilie (!?) i oarece fruct necopt (piersici, mere, prune albe, struguri). Finalul este tonic, cu note puternic minerale. Dup o vreme devine destul de obositor, cu tentele minerale ieind cam tare n fa. Categoric nu e un vin de curs lung.

Feteasc Regal Clasic 2011, Jidvei

Curios de cum arat un vin entry level de la Jidvei care a ctigat o medalie de argint la Bruxelles anul acesta, dar i cu avertizarea lui George Mitea c nu e nimic special, mi-am cumprat aceast sticl. Culoarea este glbui cu ceva reflexii aurii. Nasul e foarte reinut, vegetal, dominat de drojdii i fructe verzi necoapte: agrie, corcodue, piersici i limet. Poate i ceva caprifoi. n gur frapeaz instant cu aciditatea foarte sus e printre cele mai acide vinuri pe care le-am gustat ce se menine foarte sec pn n postgust. n a doua faz a evoluiei pe palatin ies n fa senzaii uor-amrui, tonice. Aromele sunt la fel de reinute i retronazal, cu aceleai note de drojdii i fructe verzi necoapte, iar

postgustul pornete de la un tonic-acid, ca dup cteva secunde s vireze spre note uor oxidate. Un vin ok, rcoritor, uor (12,5%), bun de but pe teras sau lng o mas fr pretenii. Dar de aici la medalie de argint, fie ea la Bruxelles, fie la Bucureti sau Oradea, e cale lung. Nu prea neleg cum a obinuto. Poate cel trimis e alt vin, dei sper din suflet c nu e aa Mihai are i el un review i se pare c lui i-a plcut mai mult.

Pinot Noir 2010, Budureasca

n cutarea unui Pinot Noir decent, ct de ct tipic, i la un pre mic, mam oprit la aceast sticl de vin. De un rubiniu strlucitor i transparent, n nas vinul este dulceag, cu ciree i viine cu o uoar tent vanilat i cam att. Atacul este dulceag, cu aciditate mic, precum a unei ciree negre coapte de iulie. Note mai slabe de afine i cpuni. Taninii sunt fermi. Un vin simplu, cu aciditate prea mic pentru zahrul rezidual pe care-l are. Un vin feminin, cu o oarecare tipicitate.

Miastru Rose 2011, Crama Oprior

Un rose despre care am fost ntr-att de curios, nct am fugit n Real special pentru el. Poate de aici i dezamgirea Culoare intens roz bombon spre fuchsia, depinde de unghiul din care-l priveti. Nasul este unul obinuit pentru un rose, cu clasicele cpuni, frgue i alte fructe roii + ceva trandafir i ceva dulcea/fructe rscoapte. Gustul este intens, foarte fructat, cu un atac foarte dulceag i cu o aciditate destul de slbu se poate bea, dar ar putea fi mai mare. Finalul este amrui i dulceag, n sensul de caramel (foarte ciudat). Aromele se simt ca n nas: cpuni, fructe roii foarte coapte, caramel pe final. Cam att. Vinul nu e ru, dar i lipsete prospeimea, acel fizz rcoritor pe care-l caui la un rose.

*************************************

Verdejo Nebla 2011, Vicente Gandia

Articol publicat de Bogdan Boce in 23 August 2012 | Vinuri Mijloc de august avertizari de cod galben, temperaturi ridicate, termometre incinse. In frigider stau aliniate preventiv mai multe sticle de racoritoare vinuri albe, proaspete, cu aciditate conturata Intre ele si o sticla de Verdejo. Verdejo e un soi de struguri mai putin cunoscut, plantat in zona de centru- nord a Spaniei, in special in regiunea Rueda. Din punct de vedere aromatic, tipicitatea soiului Verdejo se rezuma la arome ierbale iar in timp poate dezvolta o aroma de nuci. Scos din frigider, vinul a ajuns direct in pahar. La cat de cald e afara, temperatura a urcat rapid cu cel putin 2 grade. Culoarea e galbenverzuie. Nasul se deschide cu arome vegetale, ierbale dupa care apare o

aroma interesanta, lemnos-onctuoasa cel mai probabil caracteristica soiului Verdejo intrucat vinul nu a avut vreun contact cu lemnul. Dupa 10-15 minute nasul a evoluat spre arome de fructe pepene galben si pere. Gustul e proaspat, cu aciditate fructuoasa, frumos reliefata. Si-a indeplinit menirea, a fost proaspat, racoritor si mi-a facut pofta de inca un pahar.

Producatorul acestui Verdejo Nebla 2011 e Vicente Gandia, un mic gigant al industriei de vin din Spania, avand sediul general situat in regiunea Valencia. Le-am intalnit prima oara vinurile in cadrul salonului VinVest 2012 de la Timisoara, reprezentantii companiei spaniole aflandu-se la acel moment in cautarea unui distribuitor la nivel national. S-ar putea sa le gasiti vinurile in curand si in Romania.

*************************************

Barolo Badarina 1985, Bersano

Articol publicat de Bogdan Boce in 19 August 2012 | Vinuri

Experienta mea in ceea ce priveste deschiderea, degustarea si aprecierea vinurilor vechi o consider a fi una destul de limitata. De-a lungul timpului m-am intalnit cu cateva vinuri ceva mai in varsta (unele inca pline de viata, altele apuse demult), am participat si la cateva degustari verticale, dar nu pot sa spun decat ca mi-am facut o idee despre culoarea, despre aromele si gustul vinurilor vechi. Adevarul e ca nu mai deschisesem pana acum o sticla de vin vechi, dar iata ca sosise si aceasta ocazie. Iar momentul nu putea fi decat cu ocazia unei sarbatori

Santamaria Mare a fost sarbatorita si in acest an printr-un pranz in familie, inceput desigur cu traditionalele urari de sanatate si la multi ani adresate mamei, care isi serbeaza cu aceasta ocazie onomastica. Si cum o masa aniversara cere servirea unui vin dintre cele mai, am hotarat sa deschidem o sticla intrata recent in posesia familiei: un Barolo 1985 produs in podgoria Badarina (Conti della Cremosina) de familia Bersano. Stiam despre Barolo ca fiind unul dintre cele mai mari vinuri ale Italiei, fiind produs din soiul de struguri Nebbiolo in regiunea Piedmont aflata in nordul Italiei. Nu avusesem ocazia sa gust unul pana acum, dar citisem ca sunt vinuri care sunt gata de baut de abia dupa o maturare la sticla de cel putin 10 ani. Sticla pe care urma sa o deschid provine din colectia personala (a se citi pivnita) unui partener de afaceri italian, cu care tatal meu lucreaza. Asadar un vin cu pedigree, dintr-un 1985 excelent, care fusese pastrata in conditii excelente. Emotii, o frunte transpirata, un dop subtire si lung in stare destul de precara si un tirbuson cu prea putina experienta. Dopul subred, imbibat pe jumatate de vin, s-a rupt inainte de a-l extrage complet. Am reusit intr-un final sa extrag si jumatatea deteriorata a dopului, fara sa reusesc sa evit in totalitate ca unele mici particule din dop sa ajunga in sticla. Sper sa am mai mult noroc data viitoare.

Am turnat numaidecat vinul in pahar pentru a-i verifica starea de sanatate. Nu doream sa-i pierd buchetul prin decantare. Culoare maronie-granat cu reflexii rosiatice de apus de soare. Buchetul imi aminteste de visinata, dupa care ii urmeaza adieri de distilate maturate in lemn: vinars sau cognac. Pe rand apar si note colaterale de miere zaharisita, polen si poate si ceva caramel. Exista totusi si niste note negre, de lemn vechi, de piele tabacita, de gudron, de cafea macinata Gustul e fin, iar dupa ce toate papilele se intalnesc cu vinul, in gura ramane impresia unui Barolo care e inca in viata, cu aciditate si taninuri uscati, insa subtire, lipsit de corpolenta. Post-gustul e lung si lasa in urma o impresie uscata si usor dulce-acrisoara.

Barolo Badarina 1985 produs de Bersano e un vin aflat la finalul ciclului de viata, dar care inca pastreaza amintirea si urmele (aciditate si taninuri uscate) ce probabil l-au facut agreabil in urma cu cativa ani.

P.S. Remarcati sticla suflata manual si blazonul Conti della Cremosina in relief.

Share:

*************************************

Carmenere Casiliero del Diablo 2010, Concha Y Toro

Articol publicat de Bogdan Boce in 7 August 2012 | Vinuri Reducerea semnificativa a preturilor la unele vinuri cu ocazia destocarilor din Carrefour din ultima vreme a avut ca efect adaugarea unui numar suplimentar de sticle de vin in cosul meu de cumparaturi. Am ales vinuri proaspete, suculente, delicioase, de consum imediat, din categoria vinurilor de toate zilele. Carmenere Casiliero del Diablo 2010 produs de chilienii de la Concha Y Toro e unul dintre ele.

In mare stiam cu ce vin am de-a face. L-am deschis si mi-am turnat un pahar. Fara sa-l transvazez si sa-l las la aerisit. Nu era nevoie. Costitele de porc lasate la marinat peste zi erau deja rumene si asteptau nerabdatoare langa o portie de cartofi copti. Vinul s-a deschis dupa cateva rotiri repezi in pahar si a explodat in nas: fructe coapte cirese negre, mure, afine. Influenta barrique-ului american prajit medium se simte in partea a doua cand in scena aromatica intra ciocolata amaruie si pepitele de boabe de cacao. Da, exact la asta ma asteptam. In gura, vinul are o structura cu corp mediu, cu taninuri dulcege, cu aciditate exact cat trebuie sa-l faca placut gingiilor. Un vin de Lume Noua fara doar si poate, da care mi-a oferit exact ceea imi trebuia a completat cu succes o cina destul de consistenta. A costat 20 de lei la reducere, dar in mod normal il gasiti la preturi ce depasesc 30 de lei. Oricum ar fi, nu-l lasati sa imbatraneasca pe rafturile retail-urilor. Share:

2010 carmenere casiliero del diablo chile concha y toro

3 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Darius Tulbure
August 8, 2012 @ 8:48 pm

Dac-l gsesc la preul sta, l cumpr i eu. C i aa m pregtesc de o excursie la Arieeni. Rspunde

2.

Florin
August 18, 2012 @ 1:43 pm

Desi noi comercializam vinuri,totusi nu am ratat ocazia de a achizitiona toata gama La Cetate de la Crama Oprisor,la acelasi pret de 20 lei.Sper sa-si pastreze obiceiul cu reducerile cei de la Carrefour si daca se poate mai des. Rspunde

Bogdan Boce
August 21, 2012 @ 4:31 pm

Salut Florin, din pacate astfel de reduceri (de 50%) sunt destul de rare. Daca in Carrefour temperatura de stocare a vinului ar fi potrivita iar sticlele ar sta in pozitie orizontala atunci intr-adevar a fi o miscare desteapta achizitionarea unei cantitati destul de mari, altfel e cam loterie

*************************************

Cuvee Visan 2011, Gramma

Articol publicat de Bogdan Boce in 5 August 2012 | Vinuri O duminica dupa-amiaza de august, in care caldura mare si o stare de plictis general si dolce-far-niente pare sa se fi instalat pe strazile orasului.

Toata lumea e plecata in vacanta sau in concediu, doar cativa am mai ramas in oras sa ne luptam cu vremea caniculara, de dragul a te miri ce. Bine ca avem destul armament in dotare, iar Cuvee Visan 2011 de la Gramma pare a fi un fel de arma secreta.

Imediat dupa deschidere, a iesit la iveala un iz de drojdie si paine coapta care a disparut destul de rapid, lasand loc aromelor florale (flori de salcam si de tei) completate de note de nuca de cocos si martipan dar si de vagi note aromatice de muscat. Gustul e construit avand ca baza o aciditate placuta, care cere de mancare (nu va ganditi neparat la preparate serioase si grele ci mai degraba la niste gustarele cu branza de capra). Notele citrice piscacioase se sting intr-un post gust usor intepator si amarui, ce lasa in gura o impresie proaspata, usor pamantie si oarecum gumata. Cupaj de Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote Cuvee Visan 2011 se remarca prin armonia dintre aromele celor trei soiuri de struguri, astfel incat vinul pare un tot unitar. Cuvee Visan 2011 de la Gramma se gaseste in magazinele de specialitate la preturi ce variaza intre 38 si 45 lei.

*************************************

Dry Muscat Jidvei 2011

Articol publicat de Darius Tulbure in 31 July 2012 | Vinuri tim cu toii la ce vin m refer. E vinul cunoscut mai degrab ca fata culcat n iarb de la Jidvei i are un renume prost, de vin preferat de cefe groase i de necunosctori n general. n plus, eticheta mai are o particularitate ciudat. Scrie Dry Muscat Demisec. Nu tiu cum vine aia, dar ce-i drept vinul e mai degrab sec dect demisec Dar hai s lsm prejudecile, antipatiile i asocierile negative din jurul acestui vin i s vedem cum s-a prezentat. Cine tie? Poate c ceva s-a schimbat

Culoare frumoas galben pai pal. Nasul e intens floral-fructat, cu note de mere verzi, lmie, piersic i ceva flori de mueel uscat. Gust moale, cu o dulcea moderat creia pe un fond uor apos i se altur o aciditate suficient i un gust amrui plcut. Poate mi-ar fi plcut s fie ceva mai acid, dar avnd n vedere c avem de-a face cu un Muscat Ottonel, cred c au scos maximul din el. n gust, aromele puternic fructate cresc n intensitate n a doua parte a evoluiei: lmie, mr, piersic nealtoit supracoapt cu textur cremos-granulat. Am spus lmie? Pe final apar

arome tipice pentru muscat: mueel, miere poliflor, mandarin confiat. Postgust mediu spre lung. Ce e interesant e c vinul nu se rupe nici dup ce se mai nclzete puin. De fapt, pentru maximum de expresie, consumai-l la 10-12 grade, alcoolul de 12% nu se va prea simi. Un vin bun, echilibrat, de curs lung, semnat de Ioan Buia, comparabil cu vinuri bute de mine, notate de alii mai experimentai ca mine cu 8082 de puncte. 16 lei din Carrefour.

*************************************

Tamaioasa Romaneasca 2011, Budureasca

Articol publicat de Bogdan Boce in 25 July 2012 | Vinuri La unul dintre festivalurile de vinuri din primavara acestui an, dupa ce am degustat Tamaioasa Romaneasca 2011 vinificata sec, produsa de Crama Budureasca, am cumparat fara sa stau prea mult pe ganduri un carton de 6 sticle. Din mai multe motive In primul rand, vinul mi s-a parut un exemplu foarte bun si corect despre cum se poate vinfica in sec un soi aromat, cum e Tamaioasa Romaneasca, care pana nu deunazi se vinifica aproape exclusiv in varianta cu rest de zahar (demidulce sau dulce). Daca e sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, prima Tamaioasa Romaneasca vinificata sec, a fost realizata de Oliver Bauer de la Agricola Stirbey din recolta lui 2007, incercarea sa starnind atunci nemultumirea si criticile mai multor pasionati de vin din Romania. Ulterior ispravii lui Oliver, in ciuda comentatorilor care sustineau ca o Tamaioasa Romaneasca seaca e un vin impotriva naturii, mai multi vinificatori au inceput sa experimenteze si sa scoata pe piata variante seci ale acestui soi aromat. Stephen Donnelly, vinificator la Crama Budureasca e unul dintre ei. In al doilea rand pentru ca stiam ca am s-o surprind placut pe Ioana (yeah, you know who you are) care a facut o pasiune pentru vinurile aromate vinificate sec.

In pahar, vinul are o culoare galben-verzuie, straluctitoare. Nasul te duce cu gandul la dulceata de trandafiri, flori de salcam, iasomie, miere, creand astfel senzatia ca vinul ar trebui sa fie dulce. Supriza apare insa o data ce papilele intalnesc aciditatea citrica, de lamaie si mar verde, frumos conturata, ce lasa in gura o impresie de vin curat, proaspat. Va recomand sa-l serviti cu o portie de povesti amuzante, alaturi de prieteni, mai noi sau mai vechi, intr-o seara racoroasa de vara. Tamaioasa Romaneasca 2011 de la Budureasca costa in jur de 35 de lei la magazinele de specialitate. P.S. Nu stiu de ce nu am scris despre acest vin decat abia acum, cand s-a golit si ultima sticla din cele 6.

*************************************

Aligote 2011, Gramma

Articol publicat de Bogdan Boce in 16 July 2012 | Vinuri Duminica asta i-am avut invitati la masa de pranz pe Anca si Raul un cuplu de prieteni din Cluj, de profesie jurnalisti, de nevoie proprietari de cafenea. N-a fost foarte greu sa ne hotaram ce alegem sa gatim la felul principal, intrucat Anca e originara din Galati iar Raul e un pescar cu state vechi. S-ar putea sa gresesc aici, dar nu cunosc galatean caruia sa nu-i placa pestele. George, Cipri nu cred c-o sa ma contraziceti. Dupa nici o ora de stat in cuptor in farfuriile fiecaruia a ajuns cate un pastrav cu lamaie si rozmarin, iar paharele au fost aburite de noul Aligote 2011 de la Gramma. Desi oaspetii au rugat-o pe directoarea executiva a bucatariei sa imortalizeze pranzul abia scos din cuptor, aceasta nu s-a lasat induplecata, drept pentru care pastravii nu au mai apucat sa devina celebrii si sa intre in istorie. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa cu sticla de Aligote.

La o prima privire, ai spune ca vinul e incolor si ca nu sesisezi nici o tenta de culoare totusi o reflexie palida verzuie exista. Nasul aduce in prim plan arome proaspete, florale de flori albe si galbene, dublate de note de fructe usoare note citrice, mar verde, pepene rosu. In plus nasul mai are o nota vegetal-pamantie pe care nu am putut-o identifica si careia iam gasit un oarecare corespondent si in gust. Atacul din gust e sustinut, cu o aciditate frumos arcuita (de mar verde si lamaie), proaspata dar

bine balansata, ce continua cu acea nota vegetal-pamantie care se prelinge pe palat lasand o senzatie de usoara greutate, ca mai apoi sa se stinga intr-un post-gust usor amarui, elegant. Pana sa deschidem urmatoarea sticla, Aligote 2011 Gramma isi castigase deja inca doi fani Anca si Raul. Aligote 2011 de la Gramma se gaseste in magazinele de specialitate la preturi ce variaza intre 38 si 45 lei.

*************************************

Roze 2011 Ingeri din Micul Paris, Crama Basilescu

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 July 2012 | Vinuri E vara si e cald. La birou, pe santier, in masina, acasa. Lume agitata, transpirata, nervoasa, plictisita. Peste tot. Doua zile cu ploi si lucrurile sar mai stampara. Pana atunci sperantele tuturor sunt in aerul conditiat. Ale mele, in roze-ul din frigider.

Un roze sec din Feteasca Neagra, proaspat, din 2011, de la Crama Basilescu. Din gama noua, cu etichete reprezentand muzicieni inaripati ce se ridica deasupra unui Bucuresti interbelic: Ingeri din Micul Paris. A stat toata ziua in frigider, e rece de abia pot tine sticla in mana. Il torn in pahar, paharul se abureste, ma asez in fotoliu, trag clapeta, taburetul iese, ma las pe spate si imi intind picioarele Its rose time! Culoarea intensa de miez de capsuna. Incep sa devina un trend: rose-uri intense, tipatoare, cu sex-appeal, imbuteliate in sticle magnum, cu etichete care-ti atrag privirea. S-ar putea sa-mi placa. In schimb, nasul e retinut, n-are flori si fructe dulci de vara Mai degraba ceva vegetal, ierbos Hmmm! Un rose pentru schmeckeri! In frigider, intr-un bol, gasesc raspunsul Jeleu de rubarba! Gustul e nebunatic. Alcoolul de 14.5% scapa de sub control, mai ales daca vinul ia cateva grade. In plus, are aciditate si parca si ceva astringenta. Hmmm Un roze care cere de mancare! Cateva zeci de minute mai tarziu ii fac cunostinta cu o portie de tagliatele cu creveti. Nui de-ajuns, i-ar fi trebuit ceva mai serios sau mai gras Data viitoare, pentru azi mi-am racorit firea. Cine vrea sa-si puna speranta in Feteasca Neagra Roze 2011 din gama Ingeri din Micul Paris de la Crama Basilescu, o gaseste in magazinele de specialitate la preturi intre 39 si 42 de lei. Share:

*************************************

Zindandel Caloian 2011 Crama Oprior & Pinot Noir V-Legend of Transylvania 2009 Cramele Reca
Articol publicat de Darius Tulbure in 5 July 2012 | Vinuri Pentru a scpa de atmosfera sufocant a oraului, m-am decis cu un prieten s lum din nou la pas dealurile Oradiei. Bineneles c nu am mers cu tolba goal, cci plcere mai mare dect a bea un vin bun n natur Aa c am luat cu noi un Zinfandel alb (despre care vnztoarea de la magazinul specializat insista c este Merlot vinificat n alb say whaaat?) i un Pinot Noir fain, s-mi spunei voi ct de tipic. S le iau n ordinea efecturii turnrii n pahar:

Zinfandel Caloian 2011, Crama Oprior are o culoare alb ca apa (heh), cu o foarte slab tent glbuie. Nasul, destul de retras i puin

sulfuros la nceput, i d drumul n vreo 10 minute i las fructele i florile dulci s se exprime plenar pepene, flori de salcm, citrice (limet i grapefruit) acompaniate de senzaii tonice i vegetale de genul ierbii cosite. Gustul este unul exploziv, dominat de senzaii dulcege echilibrate de o aciditate pe msur, vinul are fizz, foarte plcut, cu o astringen fain pe final, nu foarte intens, dar e acolo. Aromatic, se simte din nou caracterul tonic-ierbos, pepenele, florile albe de primvar, puin miere. Finalul e dominat de aciditatea mare, de mineralitate i senzaii amruitonice. Alcoolul de 13.5% nici nu se simte. E un vin care mi-a plcut mult i care-i merit pe deplin banii: 20 de lei.

Pinot Noir V-Legend of Transylvania 2009, Cramele Reca se prezint aa cum ne-am fi ateptat cu o culoare deschis, un rou viiniu intens, dar transparent de se vede n mijlocul paharului. Nasul e dominat de fructe roii, din care a aminti cpuni, ciree, viine, poate ceva prune coapte. Pe msur ce se aerisete d spre gem de cpuni, o uoar tent de magiun, dar n acelai timp se simte i o urm de baric. Nu-mi dau seama dac vinul a fost baricat, ct la sut a fost baricat sau pentru ct timp, dar ceva este acolo! Aciditatea este foarte mare, cu un corp light (de ateptat de la un Pinot Noir), tanini pe final mai tari dect m-a fi ateptat. Corpul e light, dar nu e slbu. E delicat mai degrab i echilibrat. Poate primul vin rou light care s-mi plac. n gur se simt

aromele fructelor amintite mai sus, plus ceva condiment, n genul piperului. 16 lei. Merit toi banii.

*************************************

Dou Shiraz-uri din Argentina

Articol publicat de Darius Tulbure in 26 June 2012 | Vinuri Deja se tie c-n Kaufland oferta de vinuri strine, n special din Lumea Nou, este una destul de bun. Din acest motiv am mers s vd ce au. Mi-am oprit ochii pe un rose din Syrah din 2011 i un Shiraz vinificat n rou din 2010. Vorba mult, srcia omului, s le vedem:

Altos Del Condor Rose de Syrah 2011 e de o culoare roz intens, cu reflexe roz pal somon. Depinde de ct de mult e n pahar, i din ce unghi te uii. Nasul e i el intens, de fructe roii de pdure (cpuni etc.), trandafiri i ceva vegetal, foarte fresh poate crcei de vi. Atacul este

neateptat de dulceag (scrie c e sec i are 13%, dar parc d spre demisec), contrabalansat imediat de o aciditate plcut, deloc agresiv exact ct s-l fac proaspt i uor de but. Pe final se simte o astringen aproape imperceptibil alturi de o slab not amruie, tonic. Aromatic revin fructele roii de genul cpunilor, coaczelor roii, zmeurei, alturi de petale de trandafiri i grapefruit rou. La fel ca cel de la Budureasca, dar mai puin intens, se simte o uoar tonalitate lactic, de iaurt. Un vin bun, poaspt i corect, care poate s se bat cu cel mai sus amintit sau chiar cu Caloian. 16 lei din Kaufland.

Finca Flichman Shiraz Roble 2010 se prezint cu o culoare rou rubiniu nchis. Olfactiv, la nceput te lovete cu note nchise de piele, tabac i ardei/boia. Necesit o aerisire extensiv dai-i cteva ore n decantor fr mil. Dup aerare, vinul se deschide treptat lsnd loc notelor de ciree amare, vanilie, brusturi, prune afumate. Gustul este puternic, ncepe cu tente dulcege contrabalansate de o aciditate susinut, tanini fini i un final amrui-vegetal. Aromatic cireele amare, viinele, prunele uscate, alturi de aceleai note de vanilie i brusturi, completate de ardei, i de nite nuane uor picante i mentolate n acelai timp. E un vin din Mendoza, baricat timp de 3 luni n baricuri de stejar; 13% alcool, bine integrat. Un vin ciudat, interesant, extractiv, cu care ne-am chinuit puin nvrtindu-l n pahar ca s-i dm suficient oxigen. Se deschide foarte greu i nu ofer mare lucru ca s merite efortul. Cel puin nu pentru mine. Vreo 18 lei din Kaufland.

*************************************

Merlot Prahova Valley Special Reserve 2009, Cramele Halewood

Articol publicat de Darius Tulbure in 7 June 2012 | Vinuri Ce nume lungi au gamele de la Halewood i ct de uor e s ncurci o gam cu alta! Prahova Valley Reserve, Prahova Valley Special Reserve,

Halewood Special Reserve, Halewood Private Reserve i tot aa Le-ai reinut, da? Acest Merlot din 2009 din gama Prahova Valley Special Reserve a avut un succes destul de mare n 2011 cnd a primit o medalie de argint la Bruxelles i o medalie de argint la Premiile de Excelen Vinul.ro. n 2012 se gsete la reducere prin Carrefour la preul de doar 10 lei. Oare cum se prezint? Pi hai s vedem:

Vizual se prezint cu o culoare rou spre crmiziu cu reflexe rubinii, nu foarte opac, cu piciorue rare i subiri. Dup o aerare potrivit a zice s-i dai mcar o or se simt puternice arome de fructe negre de pdure (afine, coacze negre), ciree amare, viine din viinat, vanilie i piper i poate ceva tue mai ntunecate, pmntii-vegetal-minerale. Ca gust, atacul este surprinztor, intens, cu o aciditate remarcabil, picant, care mpreun cu alcoolul i anesteziaz pentru o jumtate de secund limba. Apar apoi senzaii dulci estompate care las loc imediat unor tanini puternici i inteni pe un fond sobru, amrui. Post gustul este lung (se simte i dup 10 secunde). Aromatic, se simt fructele negre de pdure, n special coaczele negre (tii voi, amrui, taninoase, aromate), cireele amare alturi de vanilie i condiment, dar i unele senzaii ierboasebrusturoase-minerale. Un vin deosebit de extractiv i de serios, care cred c nc e prea tnr Cu ce caracteristici are, acest vin promite s-o mai duc civa ani buni.

Dar tii voi bine cu vinurile nu se tie niciodat. De-a avea cum s-l pstrez, mi-a lua vreo 5 sticle! La preul sta Share:

2009 cramele halewood merlot prahova vallley romania special reserve

6 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Eugen
June 7, 2012 @ 9:01 pm

Pretul este dat de faptul ca produsul a fost delistat din reteaua Carrefour si se dorea a scapa cat mai repede de ultimele sticle . Rspunde

2.

Darius Tulbure
June 8, 2012 @ 8:36 am

Foarte bine. ntr-adevr vinul nu prea s aib vreo problem. Rspunde

3.

BogdanC
June 8, 2012 @ 11:27 am

Au si in Bucuresti? Sau mai au Rspunde

4.

Darius Tulbure
June 8, 2012 @ 11:39 am

N-am idee. Cel mai bine e s verifici la faa locului. Rspunde

5.

Eugen
June 11, 2012 @ 10:32 am

In Bucuresti nu mai exista pe nicaieri.Garantat. Rspunde

6.

Darius Tulbure
June 11, 2012 @ 11:00 am

Pcat. S-a terminat complet stocul din 2009 sau e pus deoparte, ca rezerv?

*************************************

Trei dintr-o lovitur: Sauvignon Blanc Nomad 2011, Rose Budureasca 2011 i Feteasc Neagr Caloian 2010
Articol publicat de Darius Tulbure in 24 May 2012 | Vinuri Atunci cnd e srbtoare i vinul e mai mult. Sau m rog, de mai multe feluri. Fiind ziua unui prieten apropiat, am zis c cel mai potrivit cadou e unul lichid ce amndurora ne place. Pentru c nu era o petrecere n adevratul sens al cuvntului, ci mai degrab o sear de poveti la un pahar, am zis c m opresc la 3 vinuri fresh, tricolore, uor bubile, toate pe la 20 de lei sticla. Dac aa au i fost, urmeaz s aflai n cele ce urmeaz. ns, am nvat un lucru i de aceast dat: dac vrei s druieti sau s-i ari cuiva un vin, arat-i un vin pe care l-ai mai but i tii cum e, altfel poi avea surprize. S le vedem, pe rnd, n ordinea fireasc a servirii:

Sauvignon Blanc Nomad 2011, produs de Aurelia Viinescu, s-a prezentat cu o culoare glbuie cu uoare reflexe verzui i parc nu era perfect limpede, dar nici ceva de ngrijorat. Orice urm de ngrijorare a disprut cnd l-am oflactat nici urm de defect sau de izuri de drojdii. n schimb, mi s-a prut destul de tipic, floral-fructat-tonic, cu note de mere verzi, agrie, iarb proaspt cosit, fn, limet cu un discret iz de busuioc sau n orice caz ceva lemnos-parfumat. Atacul e dulceag, iar aciditatea este foarte bine susinut pn la final cnd nite note plcute amrui (migdale) rmn mult timp pe palatin. Alcoolul se simte destul de tare (14%) n corpul light spre mediu al vinului, chiar i dac e bine rcit. De fapt, cam sta e defectul principal al acestui vin, noroc cu aciditatea prinar! Retronazal se simt din nou agriele, apoi piersicile i corcoduele semicoapte cu nite note tonice, de citrice (limet & grapefruit pe final). Un vin simplu, direct, sec, proaspt, dar nu de but cnd e prea cald. Poate ar fi fost mai nimerit s fie vinificat n demisec, caz n care i o jumtate de grad alcoolic n minus l-ar fi echilibrat. 19 lei. Rose Budureasca eticheta alb 2011 este varianta de rose pentru retail al celor de la Bucureasca. George Mitea a scris deja despre varianta pentru HoReCa. Vinul e de un roz intens, strlucitor, foarte aprins, cnd cu accente crmizii, cnd de fuchsia, n funcie de unghi i lumin. Nasul mi s-a prut foarte agreabil, o explozie de cpuni coapte, frgue i

zmeur, toate nvluite de un ton lactic parc a avea n fa un iaurt cu fructe! n gur nu dezamgete, dimpotriv se prezint ca o bomb fructat, dulceag i cu o aciditate care contrabalanseaz perfect restul de zahr (ai putea jura c e sec). Finalul este sec, tonic. Aromatic, revin cpunile i n general fructele roii, proaspete, merioarele (cranberry), toate conducnd spre un final tonic, uor taninos, lactic i alcoolic (e destul de tare 13,5%). Ca iz, alcoolul nu se simte, dar l simi cald n gur. Un vin fain, nu neaprat popular, dar prietenos, de curs lung, cu acel maiad. L-a situa ca stil undeva ntre Rose Frunza 2011 i Rose Caloian 2011. mprumut cte ceva de la fiecare. 19 lei. Feteasca Neagr Caloian 2010, produs de Crama Oprior, am cumprat-o cu ncredere spernd c se va prezenta ntr-un mod asemntor cu Cabernetul din acelai an degustat cu ocazia srbtoririi a doi ani Printre Vinuri. Din pcate n-a fost chiar aa Culoarea e de un rou crmiziu cu tente rubinii, foarte deschis, de vezi n mijlocul paharului orict ar fi el de plin. Olfactiv se anun light i condimentat cu arome de prune, ciree, viine i mult vanilie i piper. Dup o aerare extensiv se simt arome puternice de magiun. Atacul e uor dulceag, acompaniat de o aciditate moderat, cam apos i fr corp cu tanini medii pe final. Categoric nu e stilul meu de vin m atepam s semene mai tare cu Cabernet Sauvignonul: intens, fructat cu doar o idee de vanilie pe fundal. Aromatic domin piperul pe un fond subire de ciree coapte, eventual viine. Se simte i vanilia. Un vin uor, simplu, fr corp, ce din punctul meu de vedere las de dorit. Nu tiu, e posibil ca stilul acesta de vin rou s fie apreciat. Pentru cine apreciaz stilul, e un vin corect se simte fructul, alcoolul (13,5%) nu iese n fa, dar e prea mult vanilie i piper. 21 lei.

Bunul meu prieten apreciaz vinurile mai intense, mai corpolente i eu tind s-i mprtesc gusturile, ns de pe contraetichet nu a fi putut niciodat s ghicesc ce stil de vin are s fie acesta. Pn la urm totul e o chestie de ateptri. Dac mai muli productori de vin din ar ar lua exemplul celor de la Cramele Reca, care pe contraetichetele gamei Castel Huniade au note de degustare fidele, corecte, scrise ntr-un limbaj profesional, consumatorii s-ar putea orienta mai uor la raft i ar putea alege vinurile care le sunt pe plac. Cred c toat lumea ar avea de ctigat din asta.

************************************* http://printrevinuri.ro/2012/05/merlot-2010-nomad-de-aurelia-visinescu.html

Merlot Nomad 2010 de Aurelia Viinescu

Articol publicat de Darius Tulbure in 17 May 2012 | Vinuri Despre vinurile Aureliei Viinescu s-a mai povestit pe acest blog. Dar am s spun totui dou cuvinte despre acest brand. Vinurile semnate de autoarea lor, Aurelia Viinescu, sunt

produse de Domeniile Shteni, companie nfiinat de doamna Viinescu i asociatul su, Steve Cacenco, n 2003. Ce mi-a rmas mie n minte legat de povestea Aureliei Viinescu e faptul c muli ani a fost oenologul Cramelor Halewood unde a avut, printre altele, i o performan greu de egalat Marea Medalie de Aur la concursul de la Bruxelles din 2002, la care a participar cu un Pinot Noir Prahova Valley Special Reserve din 1999. Personal, am intrat n contact cu vinurile Domeniilor Shteni de mai multe ori, inclusiv la Vinvest 2012, i tiu c m pot atepta la lucruri bune. Dar s trec la vinul de fa, acest Merlot 2010 din gama entry-level, Nomad: Culoarea este de un rou-viiniu frumos, dar fr s dea spre violet. Nasul este fantastic, expansiv, cu note intense de fruct, vanilie i piper, cu tue de gem proaspt de cpuni, mure, prune uscate i viine. Un iz proaspt i sobru n acelai timp. Dup o aerare extensiv nasul devine dominat de ciree i scorioar. Gustul aduce senzaii dulci atacate imediat de o aciditate susinut i tanini perfect integrai. Aromatic revin fructele roii i negre de pdure coacze negre, afine i prune uscate, toate condimentate cu piper i ndulcite cu vanilie. Alcoolul (13.5%) este bine ascuns n spatele unei corpolene medii. Baricat 12 luni n butoaie de 300 l din gorun (stejar?) romnesc.

Un vin foarte bine echilibrat, dintre acelea n care fructul i lemnul se bat pentru supremaie i pn la urm iese o remiz spre bucuria degusttorului. Preul: 21 lei dintr-un magazin specializat.

P.S. Dup i mai mult aerisire vinul d spre viine din viinat i ceva prjit, caramelizat, deci este un vin cu evoluie n pahar, aa cum mi plac mie! 888((((****************

Vinurile Aureliei Visinescu degustate la Restaurant Graf, Oradea

Articol publicat de Bogdan Boce in 5 June 2011 | Degustri, Vinuri Nu bine ne-am intors din calatorie ca au si inceput sa sune telefoanele. Cele mai multe de la birou si de pe santier. Dar si de la restaurant. Cum partea cu santierul nu cred ca e de interesul celor care ajung pe acest blog cautand pe google cuvinte cheie precum gastro enologie o sa trec la partea cu restaurantul In urma cu mai bine de saptamana, intr-o seara de miercuri, am fost invitat de catre sommelierul Vlad Muresan la Restaurantul Graf din Oradea pentru a participa la o cina in care partea gastronomica a purtat semnatura bucatarului Nicolas Delgado (detinator a doua stele Michelin) iar partea enologica a fost interpretata de vinurile create de Aurelia Visinescu pentru Domeniile Sahateni. Prezentarea vinurilor si a cramei Domeniile Sahateni a fost facuta de autoarea vinurilor, Aurelia Visinescu, asistata de catre cei doi sommelieri ai restaurantului, Vlad Muresan si Septimiu Crisan dar si de Delia Banga de la magazinul de vinuri Crama Noastra din Cluj-Napoca. Despre Aurelia Visinescu, cei implicati mai adanc in lumea vinului romanesc stiu ca a lucrat la Cramele Halewood ca oenolog pana in 2003, urmand ca ulterior sa-si puna pe picioare propria crama Domeniile Sahateni. Portofoliul cramei Domeniile Sahateni s-a imbogatit la inceputul acestui an cu trei game noi, ce poarta amprenta Aureliei Visinescu atat la propriu cat si la figurat: Nomad, Artisan si Anima. Aceastra trecere, de la vinurile de terroir, la vinurile de autor si asumarea lor reprezinta un pas important, pe care nu multi oenologi au curajul sa-l faca si care in cele mai multe din cazuri e hotaratoare in privinta imaginii oenologului.

S-a inceput cu o Feteasca Alba Artisan 2009 a carei caracteristica principala a fost data de maturarea in butoaie de stejar romanesc. Si acest lucru e cat se poate de vadit, de la culoarea intensa si stralucitoare,

la aroma dominanta de vanilie. Gustul e unul revigorant, cu aciditate placuta, insa nu foarte intensa, post-gustul fiind relativ scurt. Un vin estival, fara doar si poate, ce a fost servit alaturi de un gazpacho presarat cu un pic prea multa ceapa. Combinatia s-a dovedit a fi in avantajul vinului, a carui gust a fost potentat de preparatul culinar.

S-a continuat cu o Tamaioasa Romaneasca 2009, vinificata sec, din aceeasi gama Artisan (ce cuprinde vinuri obtinute exclusiv din soiuri romanesti). Un vin de o culoare densa, asemanatoare uleiul de masline, stralucitoare, a carui arome tipice soiului amintesc de flori de soc, pepene galben si fagure de miere. Aciditatea moderata a facut sa fie usor de acompaniat cu un risotto cu stafide, creveti si rosioara. Chiar daca e cunoscut ca si soi aromatic, vinificarea in sec i-a adus acestei Tamioase Romanesti un plus de versatilitate, putand fi asociat si cu preparate din peste.

A urmat punctul maxim al cinei: creme brulee din spuma de branza de capra si Tamaioasa Romaneasca Reserve 2007, vinificata dulce. Din cate stiu acest preparat nu se afla momentan in lista permanenta a meniului Restaurantului Graf, insa am speranta ca aceasta e doar o situatie temporara.

Trecerea spre vinurile rosii s-a facut prin intermediul unei salate avand la baza branza de capra cu carbune (probabil La Colline), capsuni si samburi de nuca ce a reusit sa stea langa un Pinot Noir 2007 din gama Anima. Dupa cum aveam sa-i marturisesc Aureliei Visinescu, m-a intrigat culoarea maronie a acestui Pinot Noir. Nu e chiar culoarea pe care te astepti sa o intalnesti de la un vin din categoria de pret premium. Insa o data gustat, culoarea nu m-a mai deranjat foarte mult. Daca in nas se fac remarcate aromele de fructe de padure pudrate cu ceva cacao, Pinot Noir-ul isi joaca cartea cea mare pe taninurile fine si matasoase.

Preparatul principal a fost lasat intentionat la urma: muschi de vita cu piure de anghinare servit cu Red Artisan 2007, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra. De aceasta data asocierea a fost una clasica carne rosie vin rosu. Aromele sunt cele specifice Cabernet Sauvignon (le stiti fructe negre, ciocolata neagra, cafea), in vreme ce gustul aduce mai mult a Merlot cu aciditate si taninuri in parametrii normali.

Am incheiat seara povestind cu Aurelia Visinescu si Delia Banga despre vinuri, studii de piata in domeniu, dar si despre cum este vazut vinul romanesc peste hotare.

*************************************

Cuve Guilhouret Jurancon Sec 2010, Domaine Clos Thou

Articol publicat de Bogdan Boce in 13 May 2012 | Vinuri Pe Adrian D. si Adrian A. (Doroftei, respectiv Abrudan) proprietarii magazinului on-line Vin de vie cu sediul in Cluj-Napoca, i-am cunoscut in urma cu cateva luni la Provino Cluj-Napoca 2012, cand am avut ocazia sa degust intregul lor portofoliu de vinuri. Mi-a placut mult atat selectia de vinuri de vinuri naturale (ecologice, biologice, organice) aduse din Sudul Frantei cat si modul in care cei doi si-au prezentat vinurile.

Adevaru-i ca nu stiam prea multe despre categoria asta de vinuri iar explicatiile si argumentele oferite de Adrian D. m-au facut sa inteleg care sunt metodele aplicate in viticultura si vinificatia vinurilor naturale. Singurul inconvenient al acestor vinuri e ca datorita utilizarii minime de sulfiti sunt foarte sensibile la conditiile de pastrare.

Dintre vinurile degustate in cadrul Festivalului Provino Cluj-Napoca 2012 la standul Vin de vie am ales cateva si pentru a le revedea pe indelete acasa. Unul dintre ele este Cuve Guilhouret 2010 produs de Domaine Clos Thou (un domeniu familial de doar 7 ha) aflat in regiunea Jurancon (sud-vestul Frantei, la poalele Pirineilor). Producatorul Henri Lapouble, viticultor independent cu o traditie de 4 generatii, din 1920 e certificat ca foloseste o agricultura biologica. Vinul e obtinut din trei soiuri de struguri de care nu am mai auzit pana acum: Gros Manseng, Petit Courbu si Camaralet inca o dovada ca Franta nu se rezuma doar la Sauvignon Blanc si Chardonnay. Surprinzator e ca desi regiunea Jurancon e cunoscuta pentru vinurile sale dulci, vinul de fata Cuve Guilhouret 2010 e un vin sec. Culoare aurie, intensa, de parca ar fi putin oxidata ceea nu e exclus, dat fiind ca nu l-am pastrat in conditii ideale de temperatura si umiditate. Nasul e onctuos, cu arome de unt gras din acela facut in casa, cu subtile insertii vanilate, dezvoltand o usoara aroma cerata. Nu sunt tocmai aromele fructoase pe care mi le aminteam sa le fi intalnit la prima degustare a acestui vin, insa aceasta evolutie cred se datoreaza si faptului ca o parte din vin a fost fermentat

in butoaie de lemn (nu stiu sigur daca e vorba barrique-uri sau vase mai mari) cu un battonage de cateva luni. Gustul e plin, iti umple gura cu o aciditate excelent integrata, lasandu-ti dupa inghitire o impresie proaspata, usor citrica. Cuve Guilhouret Jurancon Sec 2010, Domaine Clos Thou se vinde pe vin-de-vie.ro la 57 RON. P.S. Desi pe eticheta apare 375 ml, sticla are un volum de 750 ml. Share:

2010 camaralet cuve guilhouret domaine clos de thou franta gros manseng jurancon petit courbu vin de vie

2 comentarii. Adaug un comentariu

1.

berbecutio
May 14, 2012 @ 3:21 am

Daca l-ai tinut in conditii anormale, oxidarea si imbatranirea timpurie iti apartin. Din cate spun specialistii 2 saptamani la raft de super-market sunt suficiente sa doboare un alb. Sa mai iau in calcul si lipsa sulfului? Vinuri cu greseli ca asta despre cantitate s-ar putea sa fi avut o reducere consistenta pentru un client care vinde aici..in lumea a 3-a. Dpdv al vinului cel putin. Rspunde

2.

Bogdan Boce
May 14, 2012 @ 12:45 pm

Vinul s-a comportat admirabil si dupa mai bine de o luna in camara de la bloc. E adevarat ca nu se preteaza la invechire, dar evolutia chiar fortata si accelerata de conditiile neprielnice e una frumoasa.

Am gustat vinul si la Provino si era fresh, proaspat, nu se pune problema ca producatorul sa fi livrat un vin cazut la un pret mai mic doar pentru Vin de Vie sunt din ROmania. *****8888****

Provino Cluj-Napoca 2012 @ Grand Hotel Napoca, Cluj-Napoca

Articol publicat de Bogdan Boce in 20 March 2012 | ntmplri, Locuri OK! Weve got you at Grand Hotel Napoca. This is your 1st checkin here! Acesta e mesajul pe care aplicatia foursquare mi l-a afisat sambata dimineata pe telefonul mobil. Daca va intrebati ce faceam sambata dimineata la Grand Hotel Napoca din Cluj-Napoca inseamna ca nu ati citit ultimele doua postari de pe blog asa ca o sa va lamuresc rapid: luam parte la prima editie a Festivalului de Vin, Arta si Gastronomie Provino Cluj-Napoca. Constiincios din fire imi facusem deja o lista cu ce doream sa degust de la fiecare, iar de la cei pe care nu-i cunosteam imi propusesem sa degust tot ce aveau de expus! La o scurta privire situatia arata in felul urmator 14 producatori autohtoni + 3 importatori = peste 300 de vinuri expuse.

O data intrat in spatiul expozitional, la stanga i-am intalnit pe cei de la Gramma / Casa Olteanu care m-au intampinat cu o Feteasca Regala 2011 plina de arome florale si un Cuvee Visan 2011 inca nefinisat, dar promitator. Gata de baut s-a dovedit a fi insa seria de cupaje Do, Mi, Sol realizata pentru omul de afaceri Stefan Vuza, ce va fi disponibila in lantul de magazine La Chambre (din Bucuresti, Cluj-Napoca si Oradea) dar si in Mega Image. Peste drum se aflau cei de la Vinarte unde pe langa deja cunoscutele Merlot Castel Starmina 2009 si Cabernet Sauvignon Castel Bolovanu 2009 am gustat alte doua vinuri rosii, foarte lejere, din categoria a glass after work: un Merlot si o Feteasca Neagra Villa Zorilor. In continuare, la standul Cramelor Recas am degustat noile aparitii din gama Castel Huniade Feteasca Regala 2011 si Sauvignon Blanc 2011 vinuri usor de baut si usor de inteles, cu puternice arome florale completate de fructe exotice, cu aciditate placuta, domolita de zaharul rezidual. Foarte interesanta mi s-a parut Feteasca Regala Sole 2011 pe care mi-as dori sa o revad si sa o aprofundez, dupa care a urmat Sauvignon Blanc Sole 2011, degustarea culminand apoi cu Solo Quinta 2011 pe care o degustasem deja si despre care cred ca voi scrie ceva mai multe intr-una din zilele urmatoare. Am revenit la standul Cramelor Recas duminica cand am avut placerea sa port un foarte

interesant si constructiv schimb de opinii cu Ciprian Rosca director comercial, despre Castel Huniade, despre advertising si publicitate, despre etichete, despre ce lipseste la targuri si expozitii Surpriza acestui festival a constituit-o standul celor de la Vin de Vie, la care am poposit o buna perioada de timp pentru ca au avut rabdare sami prezinte toate vinurile pe care le aveau in portofoliu. Selectia de vinuri, realizata de catre Adrian Doroftei a urmarit in principal 2-3 coordonate: vinuri naturale, biologice, ecologice, organice cu foarte putin adaos de sulfiti, cu interventii minime in procesul de vinificatie, ce provin din sudul Frantei, de la producatori mici, independenti. Am remarcat si mi-au placut: Abbaye, Domaine de lAncienne Cure; Bourboulenc, Domaine de Simonet; Brin de Temps, Domaine de Brin; Juranon sec, Cuve Guilhouret, Domaine Clos Thou; La Nine, Domaine Jean Baptiste Senat. Ii gasiti si on-line la vin-devie.ro. De la Domeniile Samburesti am incercat doua Chardonnay-uri si doua Merlot-uri din gamele Samburesti respectiv Chateau Valvis, fiind placut impresionat mai mult de vinurile rosii. N-am apucat sa degust Cabernet Sauvignon-ul 2002 din gama Chateau Valvis, dar sunt sigur ca o sa-l mai prind la unul dintre urmatoarele doua evenimente. La Jidvei m-am racorit cu un spumant extra brut Romantine obtinut dupa metoda traditionala din Chardonnay, Feteasca Regala si Pinot Noir vinificat in alb. Am testat si Sauvignon Blanc-ul Nec Plus Ultra Am remarcat noile etichete ale vinurilor din gama Clasic si am aflat ca se pregateste lansarea unei noi game de vinuri in cadrul unei divizii premium. Vinurile noii game se numesc: Ana, Maria si Enigma, fiind realizate sub coordonarea lui Marc Dworkin. Am dat-o primul! Vica Necula m-a servit la standul Budureasca cu un Fume 2011 realizat din Pinot Grigio si un Chardonnay 2011 ambele barrique-ate doua-trei luni de zile, foarte proaspete si aromate; am continuat cu o excelenta Tamaioasa Romaneasca 2011 vinificata sec si pe final cu un Pinot Noir 2009 fin si elegant scos in editie limitata de 2000 de sticle. Aceasta noua intalnire cu vinurile celor de la Budureasca mi-au reamintit de nivelul destul de bun al raportului calitate-pret al vinurilor produse de crama din Dealu Mare, pe viitor incercand sa le acord ceva mai multa atentie. La Crama Oprisor, am povestit cu domnul Liviu Grigorica pe marginea catorva vinuri rosii: Cabernet Sauvignon Caloian 2010 un vin ce nu ar trebui subapreciat, chiar daca gama Caloian e una a vinurilor fara pretentii, de consum curent; Dragaica Rosie 2009 un vin aflat in continua evolutie care beneficiaza tot mai mult de invechirea la sticla; Smerenie 2010 un vin de liga mare, ce nici nu cred ca a fost prezent in mod oficial la degustarea de la stand. Cateva ore mai incolo alaturi

de Boris am trecut in revista noutatile albe: Sauvignon Blanc Caloian 2011, Rose Caloian 2011 si Rusalca Alba 2011 cupajul alb intrigand prin aromele care se metamorfozeaza la fiecare adulmecare. La standul importatorului de vinuri spaniole Crama Borha m-am delectat cu o parte din selectia lor de vinuri provenite in mare parte din Rioja si Ribera del Duero, remarcand un Trempanillo de la Enate, un Syrah Syosy si un Granacha Teorema de la Bodega y Viedos del Jaln. La standul celor de la Domeniile Boieru, daca nu te lasai sedus de nurii celor doua zane puteai degusta cam toate vinurile lor albe (eu am ales Traminer-ul 2010) dar si un Pinot Noir 2010 provenit din regiunea Sebes-Apold, vin realizat in colaborare cu cei de la Cramele Halewood. Discutii foarte interesante despre cum se confectioneaza un barrique, am purtat cu Ioan Tita la standul Butirom Baril, unde am mirosit cele trei barrique-uri expuse, doua din stejar cu grad de ardere M si M+ dar si un barrique din salcam. La standul vecin, al celor de la Vital Activ, importatori de vinuri din Austria pe langa degustarea unui numar generos de vinuri de provenienta austriaca din care nu a lipsit Gruner Veltliner, Blauburger, Blaufrankisch sau Zweigelt am avut una dintre cele mai educative conversatii pe care le-am purtat la Provino am povestit cu d-l Hymer despre modul in care vinul evolueaza in barrique-uri si despre erorile pe care vinificatorii le fac in acest sens, despre importanta soiurilor locale fie ca e vorba de Feteasca Neagra sau de Zweigelt, ajungand pana la importanta alegerii paharelor de degustare. Sommelierul Bogdan Todor aflat la standul Cramei Murfatlar m-a servit cu un Chardonnay Trei Hectare 2011 de culoarea uleiului de masline extravirgin, cu un nas foarte frumos balansat intre aromele de vanilie si cele de fructe exotice. Avand curiozitatea sa degust si altceva m-am oprit la bitterul Mamaia o alternativa la mult mai titratul Jagermeister. Ca noutate, crama mica din marea Crama Murfatlar va purta numele M1. Crama Atelier, acesta fiind brandul sub care vor fi lansate in curand vinurile realizate de Razvan Macici. Din cate am inteles de la Bogdan Todor, toate vinurile lansate de Murfatlar de acum inainte vor beneficia intr-o masura mai mica sau mare de expertiza lui Razvan Macici, acesta recomandand sau coordonand anumite faze din procesul de vinificatie. La standul Nachbil, in compania lui Johann Brutler si a lui Adrian Sancraian (administrator La Chambre) am degustat noile vinuri albe produse la Beltiug Trio Alb 2010, Riesling de Rhin 2010, Chardonnay Barrique 2010, cu mentiunea ca asupra Riesling-ului de Rhin si asupra Chardonnay-ului voi reveni in momente ceva mai propice aprofundarii degustarii vinurilor.

Inchei acest rezumat al vinurilor si oamenilor intalniti la Provino ClujNapoca 2012 cu un usor regret ca nu am reusit sa trec si pe la standurile celor de la Senator, Nomibo sau Domeniile Ostrov. Sunt sigur ca voi gasi si alte momente si locuri pentru a le degusta vinurile si pentru a-i intalni. Per ansamblu, mi-a placut la Provino Cluj-Napoca. Am degustat cateva vinuri foarte bune si am intalnit oameni foarte interesanti. Desigur, mi-as dori ca pe viitor evenimentele destinate industriei vinului sa organizeze si cateva workshop-uri dedicate celor ce au cunostinte ceva mai avansate. In acest sens m-as bucura ca Festivalurile Provino (de la Cluj sau Iasi) sa fie cele care vor face diferenta. http://www.provino.ro/ *************************************

Printre Frunze de 1 Mai

Articol publicat de Darius Tulbure in 12 May 2012 | Vinuri De 1 Mai n-am ieit ca tot omul la mici i bere, ci am dat o tur prin natur cu un prieten de-al meu i cu dou Frunze-n spate. S ne nelegem, e vorba de dou sticle de vin din gama Frunza, de la Cramele Reca. Am zis c nu merit s ne complicm cu ceva mai sofisticat la o astfel de ieire. Dar s v spun cum au fost vinurile, c doar asta ateptai, nu? Primul pe list e Feteasc Regal Frunza 2011. Culoarea este glbui foarte pal, cu puternice tente verzui (nici nu putea fi altfel, noi fiind nconjurai de pdure). Olfactiv aduce note florale (soc, salcm) i fructate (mere verzi, piersici tari) dar i ceva tente ierboase i mieroase. n atac, gustul e dulce-acrior, cu o aciditate moderat de restul de zahr (e demisec), foarte moale, democratic, cu o not amruie pe final i o astringen ce-l face rcoritor i tonic. Aromatic d impresii asemntoare cu cele pe care le-am simit adulmecndu-l, n plus simindu-se nite note de agrie i corcodue semicoapte. Alcoolul de 12,5% e foarte bine integrat; nici nu se simte. Dup ce vinul s-a mai nclzit da, l-am dus rece ca gheaa au aprut nite tente tare faine de peltea / compot de gutuie. O afacere foarte bun la cei 10,59 lei ct cost.

Al doilea vin cu care ne-am delectat a fost Cabernet Sauvignon Frunza 2011. De o culoare roie strlucitoare, vinul ne ntmpin cu note faine de magiun, viine amare i/sau uscate i lemn dulce. Gustativ, vinul e dulceag, cu o aciditate excelent, iar pe final taninii fermi dar dulci preiau pozia. Aromatic revin magiunul, prunele uscate i viinele (sau smburii de viine?), alturi de note elegante de vanilie i lemn. Un vin evident baricat, dei nu scrie nimic pe etichet. Poate e doar parial bnuiala mea e c l-au cupajat cu un vin baricat din anul anterior. n fine, e un vin plcut, un best buy n clasa lui de pre: 10,59 lei. Later edit: La a doua degustare, baricul mi s-a prut mai puin evident, dar ceva ceva tot exist. De asemenea, mi s-a prut c alcoolul de 14% iese puin din corp, dar n continuare cred c e un vin foarte bun la preul su.

*************************************

Vinul vab de la Reca: Feteasc Regal 2011

Articol publicat de Darius Tulbure in 10 May 2012 | Vinuri Schwaben Wein este gama entry level de la Cramele Reca. Una dintre ele de fapt, c pn-n 20 de lei mai avem Frunza (gama pentru Carrefour), Castel Huniade, Castle Rock (n retragere) i V-Legend of Transylvania. Dup cum ne informeaz i site-ul celor de la Reca, Schwaben Wein este o gam creat n cinstea populaiei de etnie german, cunoscut sub numele de vabi, care a locuit n Banat timp de secole i care au influenat mult viaa economic, social i tradiiile din aceast regiune. Din punctul de vedere al vinului, gama este una foarte eterogen, cu vinuri de consum imediat, de toate culorile, cu sau fr rest de zahr. De recomandat sunt mai ales albele, care nu doar c sunt corecte, dar mai primesc i medalii n clasa lor de pre. S nu uitm c Rieslingul Italian 2011 din aceast gam a fost medaliat cu aur n 2011 la Premiile de Excelen Vinul.ro n categoria vinuri albe seci cu preuri ntre 2 i 5 euro. Dar s trec la vinul din titlu, Feteasca Regal 2011. Culoarea este foarte pal, un galben pai cu reflexe verzui. Nasul este parfumat, cu note de piersici cu pulp tare, mere golden, cu niscaiva note florale i exotice nsoite de tue ierboase, tonice. Gustativ, zahrul rezidual (e demisec) e foarte bine echilibrat de aciditate, ceea ce-l face perfect de but gol sau alturi de fructe; la mas mi-ar plcea un vin mai acid. Uor frizzante, cu un final puin amrui-astringent, tonic. Aromatic, revin aromele de fructe pepene, piersici, mere verzi, corcodue. Chiar dac devine apos sub o anumit temperatur, mi-a plcut mai mult servit bine rcit. Poate zahrul rezidual e de vin. Un vin plcut, simplu, rcoritor i democratic.

*************************************

Merlot Castel Starmina 2010, Vinarte

Articol publicat de Darius Tulbure in 30 April 2012 | Vinuri Pentru c sunt budget-conscious cnd vine vorba de vinuri, am zis c voi aprofunda cteva dintre vinurile ieftine de la Vinvest care m-au impresionat pozitiv. Unul dintre ele este Merlotul 2010 din gama Castel Strmina a celor de la Vinarte.

Dac varianta sa din 2009 e mai dur, mai auster (cel puin din punctul meu de vedere), cel de fa se prezint complet altcumva. Culoarea este de un rou intens spre viiniu, uor transparent. n nas se simt, pe rnd: gem proaspt de cpuni, piper, niel alcool, vanilie, prune uscate i fructe de pdure, din care a remarca afinele coapte. n gur, atacul este dulceag-acrior, ns imediat aciditatea preia controlul dndu-i vinului prospeime. Pe final se simt nite tanini moi, maturi. Aromatic, st asemntor ca-n nas, cu tente de fructe de pdure condimentate cu piper i vanilie, lemn parfumat i prune coapte. Este un vin serios, lucrat, rotunjit n parte (30%) timp de 6 luni la baric, un vin ce cost ntre 14 i 18 lei, depinde de unde-l iei. Un raport calitate pre foarte bun.

*************************************

Solo Quinta 2011, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 22 April 2012 | Vinuri E duminica, in Oradea soarele se iveste timid de printre nori, nu e nici cald, nici frig, o zi tipica de primavara. Pentru ca e prima duminica in care stam acasa, dupa o serie de multe duminici petrecute pe la festivaluri de vin, am ales un vin de savurat in liniste pe terasa casei sau in fotoliul din living. Cupajul alb Solo Quinta produs de Cramele Recas a ajuns in ultimii ani vinul vedeta al cramei banatene. Dupa ce varianta din 2010 a castigat medalia de aur la concursul Vinalies Internationales de la Paris, varianta din 2011 a fost comandata en-primeur de catre chef-ul vedeta Gordon Ramsay pentru a fi listat ca vinul casei in restaurantul sau The Maze din Londra. Cine stie unde va ajunge varianta din 2012? Dar inainte sa va spun de ce merge Solo Quinta 2011 cu vremea asta usor racorasa si schimbatoare, doua vorbe despre cum a fost gandit. Solo Quinta e un cupaj de cinci vinuri albe (de aici denumirea de Quinta), dintre care unul e obtinut prin vinificare in alb a unui strugure rosu (de aici numele Solo). Ca o particularitate, in fiecare an e ales un alt soi de struguri rosii pentru a fi vinificat in alb. In 2011 acest soi a fost Syrah. Nici reteta nu e aceeasi in fiecare an, proportiile cu care intra in cupaj celelalte vinuri albe (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Muscat Ottonel) diferind si ele. Solo Quinta 2011 contine 80% Chardonnay, 12% Sauvignon Blanc, 2% Muscat Ottonel, 2% Feteasca Regala, 2% Syrah. Stiu, nu ies vreo 2% la numaratoare, dar poate ma ajuta cineva de la Cramele Recas cu datele corecte.

Avand in vedere procentajul mare de Chardonnay, aromele vinului tind intr-o masura destul de mare sa fie cele specifice acestui soi de struguri, amplificate probabil si de drojdiile selectionate folosite: fructe exotice banane, ananas, pepene galben, avand in subsidiar aromele proaspete, floral-ierbale date de Sauvignon Blanc. Gustul e poate cea mai frumoasa declaratie a echilibrului si armoniei, in care atacul de fructuozitate e sustinut placut de aciditate, ca mai apoi sa continue cu note lemnoase fine, usor prajite, vanilate, care imbraca matasos palatul. Finalul e placut, vinul lasand gura cu o senzatie de prospetime. Solo Quinta 2011 se gaseste in magazinele de specialitate la preturi incepand cu 76 lei. P.S. Oradenii care vor sa se bucure de sincope si armonii de jazz si swing, vor fi prezenti azi, 22 aprilie 2012 de la ora 19.00 la Posticum Jazzland, unde va concerta big band-ul Budapesta Jazz Orchestra. Ne vedem acolo!

*************************************

Viognier V 2008, Graf Hardegg

Articol publicat de Bogdan Boce in 18 April 2012 | Vinuri Bunul meu prieten Daniel a facut in ultimii ani o pasiune pentru vinurile produse din soiul Viognier. Dupa ce i-a cazut cu tronc un cupaj din gama Single Vineyard Selection: Viognier & Tamaioasa Scurta Vineyard 2009 imbuteliat de Cramele Halewood a vanat mai toate vinurile in compozitia carora intra acest soi. Apogeul, a fost atins in luna februarie, cand aflat intr-o vizita de lucru la Viena, a gasit intr-un magazin Wien&Co un vin produs 100% din Viognier. Uber incantat de achizitia acestei raritati, care intre noi fie spus n-a fost chiar ieftina, Daniel n-a bagat de seama ca pe eticheta principala nu era trecut soiul sau anul, ci doar un mare V si numele producatorului: Graf Hardegg. De altfel, contra-eticheta continea, asa cum aveam sa descoperim impreuna mai tarziu cand sticla era goala, mentiunea tafelwein, adica vina de masa. Dar ce vin de masa! Soiul Viognier are o poveste interesanta, aflandu-se in pragul disparitiei in anii 80, cand la nivel mondial mai existau doar 23 de hectare plantate intr-o singura regiune: Condrieu pe valea Ronului. Si chiar daca plantatiile cu Viognier s-au mai inmultit in anii 90, singura regiune din Franta in care se produc vinuri cu denumire de origine controlata exclusiv din Viognier a ramas Condrieu (ce inglobeaza si enclava Chteau-Grillet). In Austria, crama ce apartine familiei nobiliare Hardegg, al carei domeniu de 35 de hectare e localizat in regiunea viticola Weinviertel, a plantat primii butasi de Viognier, totalizand aproape doua hectare in 1995. Insa vinul produs din acest soi nu a fost clasificat deocamdata ca fiind vin superior. Dar asta nu inseamna ca V-ul imbuteliat de Graf Hardegg nu poseda toate caracteristicile unui Viognier exceptional.

L-am lasat sa traga putin aer, dupa care l-am turnat in pahar. In ciuda celor patru ani de vechime au iesit la iveala aromele fructuoase de piersici, caise si prune verzi urmate de atingeri usoare de vanilie. Se simte o usoara evolutie, si nu ma refer aici la oxidare ci mai degraba la o anumita eleganta pe care vinul a capatat-o in perioada petrecuta in sticla. Aciditatea e subtila, fina, lasand impresia unui vin maiestuos, amplu, al carui corp matasos umple treptat gura. S-ar putea sa mai gasiti acest vin in magazinele Wien&Co, desi pe rafturi se afla deja varianta din 2010, al carei pret se ridica la 25 de euro.

*************************************

Touriga Nacional 2009, Quinta do Vallado

Articol publicat de Bogdan Boce in 17 April 2012 | Vinuri Prins in febra participarii la Grand Slam aceasta suita a evenimentelor de vin desfasurate primavara, am neglijat publicarea notelor de degustare a unor vinuri absolut fermecatoare de care m-am bucurat

alaturi de cativa prieteni. Unul din aceste vinuri e Touriga Nacional 2009 produs de crama portugheza Quinta do Vallado. Despre crama Quinta do Vallado aflata in regiunea Duoro (nord-estul Portugaliei) am mai povestit si in trecut, cand m-am intalnit cu un cupaj rosu, numit Vallado, obtinut din cinci soiuri de struguri. Ce nu am mentionat atunci e faptul ca suprafata pe care crama o exploateaza e de 38 de hectare, din care 26 sunt plantate cu vita de vie veche de peste 60 de ani. De altfel, denumirea de quinta se foloseste pentru domeniile private de mici dimensiuni. De asemenea demna de amintit ar fi si arhitectura noii crame, insa depre aceasta o sa va povestesc vineri, in cadrul Adv, Arh & Dsgn. Touriga Nacional e pentru portughezi ceea ce ar trebui sa fie Feteasca Neagra pentru noi, romanii: un soi rosu de struguri, destul de dificil vinificat de unul singur, dar care iese excelent in evidenta in cupaje. Suna cunoscut?

Dupa ce l-am transvazat si l-am lasat la aer timp de o ora, vinul a ajuns in pahare. Culoarea e densa, rosie rubinie intensa. Prima impresie olfactiva aduce in prim plan arome de fructe negre de padure (coacaze si mure) dar si prune uscate, printre care se tot ivesc niste tonuri de frunze uscate si plante medicinale. Toate aceastea sunt completate de condimente picante iar pe finalul evolutiei am remarcat si note fine de cafea si ciocolata, probabil provenite din maturarea in barrique-uri

frantuzesti timp de 16 luni. Mai rar asa complexitate aromatica. Gustul e plin, cu un corp mediu ce e pus in evidenta de taninurile catifelate si usor dulci dar si de aciditatea viguroasa. Finalul e lung, persistent si picant. Amatorii de puncte vor descoperi ca Wine Advocate-ul lui Robert Parker l-a notat cu 92 de puncte, iar Wine Spectator l-a blagoslovit cu 95 de puncte. Avand in vedere aceste date numerice ar fi interesant sa va dezvalui si pretul Doar ca din pacate vinul nu se gaseste in Romania, insa daca aveti drum prin Viena, intrati intr-un din multele magazine Wein&Co unde il puteti cumpara undeva la de 22 euro. Share:

2009 portugalia quinta do vallado Touriga Nacional

3 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Mihai Oprea
April 18, 2012 @ 7:58 am

Unul din vinurile mele all time favourite, care mi-a pus vinurile de Douro in mod permanent pe meniu. Au si un cupaj alb, care nu se lasa mai prejos. Mi se pare ca am scris cu cateva luni in urma despre ambele. Rspunde

daniel
April 18, 2012 @ 8:38 pm

Plus Touriga Nacional Douro Ros 2011, Vallado Douro Alb si Vallado Moscatel Galego au fost lansate odata cu deschiderea celui de-al 2-lea hotel rural inclus in circuitul enoturism.

*************************************

Cuvee Visan 2010, Gramma

Articol publicat de Darius Tulbure in 13 April 2012 | Vinuri n tren. ntr-un amrt de tren personal Timioara-Oradea, n drum spre cas de la Vinvest. i ce ne-am mai distrat de contrastul dintre elegana acestui vin i modestia ca s nu-i zic altfel locului n care l-am savurat!

Am primit aceast sticl (printre altele) de la managerul Gramma, Marian Olteanu, tocmai cnd plecam de la Vinvest. Vinurile acestui productor m-au impresionat pozitiv i la degustri, unde am avut ocazia s ncerc vreo patru sortimente. Cuvee Vian 2010 face parte din gama premium a productorului moldovean, care cuprinde soiurile Feteasc Regal, Feteasc Alb i Aligote i are o poveste interesant n spate. Anul 2010 a fost un an foarte pctos iar cei de la Gramma au decis s nu mai mbutelieze cele trei soiuri separat, ci s creeze un cupaj din acestea. i le-a ieit un cupaj elegant, un vin perfect echilibrat, cu note exotice i de fructe coapte, aromate, de var, totul contrabalansat de o aciditate vioaie care-i d prospeime, chiar i atunci cnd temperatura vinului crete. Finalul e tonic, cu o astringen plcut, fin. Un vin foarte prietenos, uor, cu alcool potrivit n zilele toride de var (12%). Preul vinurilor din aceast gam variaz undeva ntre 30 i 40 de lei.

*************************************

Riesling, Rose si Cabernet Sauvignon Castel Huniade 2011, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 11 March 2012 | Vinuri Din motive obiective, nu am reusit sa dau curs invitatiei adresata de Cramele Recas de a-i vizita vinerea trecuta la crama din judetul Timis. Despre ce s-a intamplat acolo veti putea citi cu siguranta pe blogurile lui George, Cosmin sau a altor bloggeri de vin prezenti la eveniment. Totusi, intamplarea a facut ca mare parte dintre vinurile pe care le-am deschis saptamana trecuta sa provina tot de la Cramele Recas. Asa ca, pentru a ma afla in trend cu intreaga blogosfera de vin, urmatoarelor postari sunt despre noile vinuri produse de Cramele Recas. Anuntata inca de anul trecut, gama Castel Huniade urmeaza sa inlocuiasca, daca acest lucru nu s-a intamplat, vechea gama Castle Rock. Un lucru cum nu se poate mai binevenit, daca ma intrebati pe mine. Si nu spun asta din punct de vedere al calitatii vinurilor, ci mai mult din perspectiva etichetelor si a modului de prezentare. Acuma, daca e sa fiu sincer pana la capat, nici noua identitate grafica nu e una din caleafara de reusita, insa tot e un pas inainte. Numele Castel Huniade face referire la cel mai vechi edificiu din Timisoara, ridicat initial de Carol Robert de Anjou in 1314 si reconstruit de Iancu de Hunedoara in 1447, dupa ce fusese grav avariat de un cutremur. Conform site-ului Cramelor Recas, in acelasi an, 1447 apar pentru prima oara mentionate viile de la Recas, in cadrul unui contract incheiat intre Mihail de Ciorna care vindea viile de la Recas si Ioan si Ecaterina Magyar care se obligau sa plateasca pentru ele 32 de florini de aur. Din pacate, in timpul revolutiei din 1848-1849, Castelul Huniade din Timisoara este complet distrus de catre revolutionari, fatadele edificiului reconstruit in intregime in 1856 avand o cu totul alta infatisare fata de resedinta nobiliara de factura medievala. Incepand cu 1948, Castelul Huniade gazduieste colectiile si expozitiile din cadrul Muzeului Banatului. Cei pasionati de istorie si casteologie pot citi mai multe despre Castelul Huniade pe site-ul Medievistica si pe blog-ul Art Historia, unde Radu Oltean a facut o documentare remarcabila asupra constructiilor din Timisoara in perioada ocupatiei Otomane si in perioada ocupatiei Austriece.

Pe contra-eticheta sticlelor de vin am gasit: note de degustare corecte si pertinente scrise intr-un limbaj profesionist, un QR-code care scanat cu telefonul mobil te trimite pe site-ul Cramelor Recas la gama Castle Rock (hmmm fail?!), sigla facebook si invitatia de a vizita contul de social-media al companiei precum si adresa site-ului Muzeului Banatului alaturi de o scurta istorie a Castelului Huniade. Toate, in romana si engleza.

Revenind la vinuri Dintre cele opt vinuri ale acestei noi game, saptamana trecuta am gustat trei Riesling, Rose si Cabernet Sauvignon. Riesling 2011 De pe eticheta nu rezulta foarte clar daca e Riesling Italian sau Riesling de Rin, insa o data gustat inclin sa cred ca e vorba de cel de-al doilea soi de struguri. Culoarea e galben-pal, cu tente verzui. Nasul te intampina cu aromele secundare, expansive, provocatoare, de fructe exotice ananas, pepene galben, papaya. Gustul e sprintar, vioi, cu aciditatea frumos evidentiata, finalul fiind usor mentolat.

Rose 2011 Culoare rose, intensa, de miez de capsuna. Nasul e in acelasi ton cu culoarea: intens, mai putin floral: trandafiri, si mai mult fructat: fragute, capsuni, rodii. Gustul are un atac sustinut, cu aciditate acaparanta, insa fara o baza corpul e subtirel acesta cade, avand un final scurt. Cabernet Sauvignon 2011 Culoare rosie-rubinie cu tente liliachii. Nasul e atipic, cu multe fructe rosii visine, cirese amare si cateva nuante florale crini, violete, la care se adauga acea nota cruda, caracteristica vinurilor rosii proaspete. Gustul e construit mai mult pe aciditatea fructuoasa si mai putini pe taninurile astringente Ce ti-e si cu Cabernet Sauvignon-ul asta la tinerete! Share:

2011 cabernet sauvignon castel huniade cramele recas riesling romania rose

1 comentariu. Adaug un comentariu

1.

BogdanC
March 12, 2012 @ 1:35 pm

De acord ca eticheta este mediocra(nici macar prea originala nu este, aducand un pic cu cea de la unele vinuri de Jidvei).De incercat vinurile din gama, desi raman la parerea ca Recasul are parte de o publicitate excesiva.

*************************************

Merlot, Negru de Dragasani si Cabernet Sauvignon de la Vinarte

Articol publicat de Bogdan Boce in 9 March 2012 | Vinuri Un fotoliu comod + un episod din serialul vostru preferat + un pahar de vin dupa o zi de munca = o dupa amiaza relaxanta! Daca in privinta piesei de mobilier si a serialului nu mi-am propus sa fac recomandari, in ceea ce priveste vinurile am cel putin trei propuneri. Vinuri placute, lejere, fara complexitati aromatice ascunse. Easy to buy, easy to drink, easy to understand. Vinuri de toate zilele, pe care n-ar fi rau sa le aveti prin casa. Intamplarea face ca toate cele trei vinuri sa fie rosii, sa fie produse in 2009 si sa provina de la acelasi producator: Vinarte. Nu stiu de ce nu am scris pana acum despre vinurile celor de la Vinarte probabil pentru ca nici nu m-au atras in mod special. Greu m-au convins etichetele intunecate, centrate pe imaginea unor podoabe vechi (probabil din perioada dacica), cu denumiri fortate ce incercau sa faca apel atat la ideea de chateau frantuzesc devenit castel dar si la locurile de origine a vinurilor (Starmina si Bolovanu). Dar, o data ce faci pasul si deschizi prima sau primele sticle, vor urma cu siguranta si altele, in numar sensibil mai mare. Si pentru ca tot am adus vorba, un rebranding (logo, etichete, site, machete) al vinurilor Vinarte cred ca e absolut necesar!

Merlot Castel Starmina 2009 si Negru de Dragasani Castel Starmina 2009 provin ambele din plantatiile de vita de vie aflate pe dealul Starmina din satul Rogova, judetul Mehedinti, apartinand zonei viticole Vanju Mare. Am deschis sticla de Merlot fara a o transvaza sau aerisi si am turnat-o direct in pahar. O scurta privire aruncata culorii un rosu-rubiniu intens dupa care am dus paharul la nas Am avut impresia ca inspir dintr-un suc de visine, cirese sau coacaze rosii. Nu e chiar bomba de fructa, dar tot iti da capul pe spate, prin intensitatea aromelor. Mi-am dat seama cu ce aveam de-a face asa ca dupa inca o agitare a paharului, l-am gustat. Suculent, cu taninuri rotunjoare, prietenos cu palatul, cu corp mediu si un final dulce-amarui. La pretul pe care il are 10 lei sticla cred ca la urmatoarea vizita la supermarket am sa pun in cos ceva mai multe sticle. Am deschis sticla de Negru de Dragasani cu o jumatate de ora inainte de a o servi, impulsionat mai mult de faptul ca pe contra-eticheta e mentionat faptul ca vinul a stat in barrique-uri de stejar timp de 6 luni. Si intr-adevar putin aer i-a priit, vinul deschizandu-se treptat, trecand de la arome usor vegetale, de mirodenii, la arome de fructe afine, cirese amare si prune uscate. Gustul e fructuos, cu taninuri putin mai hotarate, cu un corp mediu, cu aciditate frumos integrata si un post-gust usor picant. L-am cumparat de nenumarate ori in ultimele luni l-am si prins

la oferta de cateva ori si cred ca va merge foarte bine si cu friptura de miel de Pasti. Cabernet Sauvignon-ul Castel Bolovanu provine din plantatia de vita de vie pe care Vinarte o are in zona viticola Samburesti zona asumata de mai multi producatori ca fiind favorabila Cabernet Sauvignon-ului. Din cate imi amintesc sticla de Cabernet Sauvignon provenea din 2009, desi am cateva dubii cum c-ar fi fost totusi din 2008. Din pacate n-o mai am prin casa ca sa verific. A fost unul dintre cele mai placute si lejere Cabernet Sauvignon-uri pe care le-am baut in ultima vreme. Bogat in arome de fructe de padure coacaze negre (o aroma trademark a Cabernet Sauvignon-ului), afine dar si ceva cirese si visine bine coapte. Gustul mi s-a parut plin, cu alcoolul-ul de 14% bine integrat, cu taninuri marunte, rotunjite si un final usor astringent. In functie de hypermarket si promotii, pretul poate ajunge undeva intre 20 si 25 de lei.

*************************************

Chat-en-Oeuf 2009, Boutinot

Articol publicat de Bogdan Boce in 4 March 2012 | Vinuri Nu cred ca mi-au placut vreodata pisicile. Nici macar in copilarie. Bunicii au avut intotdeauna vreo 2-3 pe langa casa insa nu am ajuns sa le indragesc. Erau bagacioase, hoate, mieunau si se linguseau dupa mancare cu cozile ridicate, iar o data ce isi luau portia de lapte proaspat muls o tuleau. Si nici nu le ardea de joaca cu mine sau cu verisorii mei. Cu toate astea, anul trecut aflat in vizita la niste prieteni, am facut cunostinta cu un british shorthair lenes si plictisit care s-a lasat mangaiat si scarpinat o dupa amiaza intreaga. Asa ca am inceput sa reconsider eventuala coabitare alaturi de un patruped mieunator la un moment dat.

Vinul servit in dupa-amiaza primei duminici a lunii martie e originar din sudul Frantei, din regiunea Ctes du Ventoux, si se numeste Chat-enOeuf. O aluzie voita a producatorului englez Boutinot la mult mai celebrul vin produs in regiunea vecina Chteauneuf-du-Pape, dar si o modalitate de a iesi in evidenta pe rafturile supermarketurilor. Cel putin mie mi-a atras atentia, altfel nu-l luam de pe raftul unui Tesco din Praga in urma cu un an. Chat-en-Oeuf 2009 e un cupaj de Grenache si Syrah soiuri tipice pentru zona de sud a Frantei ce se deschide frumos, dupa o aerisire prealabila de o ora, imbiind nasul cu arome zemoase de fructe negre de padure (mure, afine, coacaze) dublate si de putina piele tabacita si tabac. Gustul e plin, cu mult fruct proaspat, cu taninuri fine incheiate de un senzatie condimentata, iute. Probabil ca mergea bine alaturi de un beef bourguignon sau de vreun coq au vin, doar ca eu l-am savurat de unul singur, bucurandu-ma de o dupa-amiaza cu un timid inceput de primavara. Si n-ar fi fost rau ca un british shorthair lenes sami fi tinut companie. Chat-en-Oeuf se gaseste pe rafturile mai multor retele de supermarketuri din Anglia, Cehia, Belgia sau Irlanda undeva intre 7 si 8 euro.

*************************************

Vinurile Liliac in avanpremiera la ClujNapoca

Articol publicat de Bogdan Boce in 26 February 2012 | Degustri, ntmplri, Vinuri Joi dupa-amiaza am luat drumul Clujului pentru a participa la prezentarea in avanpremiera a vinurilor produse de cea mai noi crama din Transilvania Liliac. Ceva-ceva auzisem despre Liliac crama noua, in zona viticola Lechinta, investitori austrieci. Despre vinurile lor nu se spusese insa nimic. Asa ca o data primita invitatia de a participa la o degustare a vinurilor am facut tot posibilul sa ajung la Cluj. Prezentarea cramei si a vinurilor s-a desfasurat la Restaurantul Marco Polo din cadrul hotelului City Plaza, invitatii fiind in mare parte oameni de afaceri sau reprezentanti ai mai multor companii austriece din Romania. Buna seara, good evening, guten abend!

Stiu ca v-am starnit curiozitatea asa ca despre Liliac cine, ce, unde, cand, cat? o sa scriu pe repede-inainte. Cine: AMB Wine parte a grupului austriac AMB Holding in fapt, o mana de oameni interesati sa investeasca in afaceri mari si de durata in

Europa Centrala si de Est. Vinificatorul Willi Opitz e un pionier al enologiei austriece si un adevarat one-man show. Ce: Liliac cea mai noua crama din Transilvania cu plantatii noi, cu crama moderna si sala de degustarea eleganta Si nu, nu are legatura cu Batman! Batman!. Unde: Plantatii de vita de vie la Lechinta jud. Bistrita si Batos jud. Mures. Crama si sala de degustare sunt la Batos. Cand: Primele plantatii cu vita de vie au fost cumparate in iunie 2010, primele vinuri urmeaza sa fie lansate oficial in a doua jumatate a lunii martie 2012. Cat: Investia se ridica pana acum la 3 milioane de euro. 26 de hectare in Batos, 12 hectare in Vermes-Lechinta. Alte 12 hectare urmeaza sa li se alature in acest an. O data incheiata prezentarea investitorilor si a datelor tehnice si numerice despre crama, maestrul de ceremonii Willi Opitz a condus degustarea vinurilor Liliac. Vinurile au fost servite prin asociere cu mici gustari, pentru a observa potrivirea si asocierea de gusturi si arome ale acestora cu vinul.

Pe post de welcome drink a fost un Merlot Rose 2011 proaspat, fructat, cu arome de zmeura si fragute, cu o usoara corpolenta si greutate in gust. De luat in considerare la rose-ul cu cel mai bun raport calitate-pret al lui 2011!

Feteasca Regala 2011 proaspat, citric, cu usoare arome vegetale, cu aciditate impunatoare, vibranta, caracteristica soiului. Feteasca Alba 2011 eleganta, armonioasa, cu arome florale delicate, cu un gust placut echilibrat, fluid, usor citric in post-gust. Sauvignon Blanc 2011 nu cred ca am mai simtit pana acum in vreun vin o aroma de flori de soc, atat de curata; in background se simt usoare note de fructe dulci, gustul fiind unul placut, citric-acrisor cuaciditatea foarte armonios intergrata.

Feteasca Neagra & Merlot 2010 un cupaj interesant si intrigant in acelasi timp, a carui arome tradau un vin tanar, cu mult fruct proaspat, in gust facandu-si simtita prezenta o senzatie condimentata; nu se va regasi in oferta producatorului pentru acest an.

Nectar Of Transylvania 2010 dupa cum ii spune si numele e un vin dulce, obtinut in acest caz din Muscat Ottonel, prin metoda ice-wine; un vin ce pastreaza aromele tipice ale soiului, cu gust plin, dens, de miere.

Vinurile au fost imbuteliate cu doar cateva zile inainte, fiind inca intr-o stare de soc, urmand a-si exprima mult mai bine caracterul peste cateva saptamani de stabilizare in sticla. Din cate am inteles din discutiile cu reprezentatii cramei Liliac, vinurile prezentate cu aceasta ocazie reprezinta gama entry-level, urmand ca in viitorul nu foarte indepartat sa fie anuntate si vinurile din gama premium.

Cu aceasta ocazie m-am bucurat sa o reintalnesc pe Ioana Micu coordonatoarea si initiatoarea proiectului Art Vinium intr-o noua postura, aceea de director executiv al cramei Liliac, careia de altfel ii si multumesc pentru invitatia la acest eveniment.

*************************************

Furmint Dry 2010, Disznk

Articol publicat de Bogdan Boce in 15 February 2012 | Vinuri In iulie 2011, in timp ce hoinaream pe la festivalurile gastronomice din satele din nordul Ungariei aflate in regiunile viticole Bukkalja si TokajHegyalja am oprit la crama Disznk, aflata pe marginea drumului ce leaga orasele Eger si Tokaj. Crama Disznk are 150 de hectare plantate cu vita de vie, fiind incepand cu 1995 proprietate a grupului francez AXA-Millsimes, care de altfel detine si Chteau PichonLongueville, Chteau Cantenac-Brown sau Chteau Suduiraut. Am avut timp sa vizitam crama care functioneaza dupa principiul gravitational

si sa coboram in pivnita in care sunt tinute la invechit in butoaie de stejar traditionalele vinuri dulci de Tokaj. Pentru ca aveam deja programata o degustare de vinuri la Bres Pince din Erdobenye, nu am mai zabovit sa gustam vinurile produse de Disznk si m-am multumit cu o sticla de Furmint Dry 2010 pe care am deschis-o in urma cu cateva seri.

Culoare galben cu tente verzui. Nas Ei, aici incepe sau jocul: ghici ce soi e?. Subtile arome florale, acoperite rapid de un iz puternic de hidrocarburi, petrol, motorina. Mda Tipicitate destul de clara de Riesling de Rin. Gustul e dominat de o aciditate ierbala, lipsita de eleganta, insa per ansamblu lasa impresia unui vin corect, fara prea multe subtilitati. Deci, ce soi e? Aromele si gustul imi spun ca e Riesling. Site-ul producatorului spune ca nu produce vreun vin obtinut din Riesling si nici ca ar avea plantat Riesling. Deci slabe sanse sa fi incurcat borcanele. Daca e intr-adevar Furmint asa cum scrie pe eticheta atunci mirosul de hidrocarburi poate proveni ori din conditii de depozitare sau igiena precara (ceea ce nu prea cred, crama aratand impecabil la momentul vizitei noastre, in plus sticla era inchisa cu screw-cap) ori din evolutia vinului ceea ce e cat se poate de neobisnuit pentru un Furmint. L-au mai baut si altii - Vinoremus - fara sa fie foarte incantati.

Cumparat de la crama unde a costat aprox. 20-25 de lei.

*************************************

Verticala Domaine Ceptura Rouge 20042009, Davino @ Restaurant Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 9 February 2012 | Degustri, Vinuri Degustarea la care am luat parte joia trecuta, organizata de Restaurant Graf din Oradea si crama Davino a reprezentat pentru mine o suma de premiere. In primul rand a fost prima mea degustare verticala ce inseamna va explic in paragraful urmator. Apoi, a fost prima degustare de vinuri marca Davino la care participam si totodata prima mea intalnire cu mult aclamatul cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra Domaine Ceptura Rouge. Asteptarile mele erau destul de mari cu atat mai mult cu cat pentru mare parte dintre amatorii de vinuri din Romania, vinurile produse sub brand-ul Davino de cei de la Unicom Production reprezinta expresia superlativa a vinului romanesc.

Prezentarea degustarii si rolul de gazda au fost asumate de catre d-na Sorina Garcea (reprezentant Davino) si Septimiu Crisan (sommelier Restaurant Graf). Dupa cum au mentionat si acestia o degustare pe verticala presupune degustarea aceluiasi tip de vin, apartinand unui producator, din diferiti ani de recolta, din dorinta de a vedea diferentele intre ani. In cazul de fata a fost vorba de 6 vinuri Domaine Ceptura Rouge de la Davino, din 6 ani consecutivi din 2004 pana in 2009. Vinurile au fost deschise inainte cu 3 ore, pentru a fi aerisite insa fara a fi decantate. Ordinea de degustare aleasa a fost cea cronologica, primul vin servit fiind cel din 2004, ultimul cel din 2009.

2004 Culoare rosie rubinie, cu margini maronii spre caramizii. Nasul prezinta un vin evoluat cu un buchet complex de arome vinurilor mature: piele, tabac, iod de sub care se resimte mireasma de fructe rosii uscate sau de magiunuri vechi. Gustul a mai pierdut din intensitate, aciditatea si taninurile nu se mai bucura de aceeasi sustinere, in gura lasand o senzatie fina, matasoasa. Cred ca vinul a trecut usor de punctul sau de maxima exprimare, prezentandu-se inca foarte atragator din punct de vedere aromatic, insa cu un gust ceva mai retinut. Vinul a disparut de pe piata, existand doar cateva zeci de sticle in stocul producatorului, rezervate exclusiv pentru degustari verticale.

2005 Culoare rosie-rubinie, cu margini usor caramizii. Nasul se prezinta inca fructuos cu adieri de visine si coacaze rosii, insa fara a fi dublat de un buchet de invechire la sticla. Taninurile si aciditatea sunt inca vii si isi fac resimtita prezenta insa per ansamblu nu afiseaza nimic remarcabil. Dupa cum avea sa se dovedeasca intr-un final, Domaine Ceptura Rouge 2005 a fost cel mai putin apreciat vin din intreaga degustare, 2005 fiind cunoscut ca un an foarte dificil. De altfel, 2005 a fost singurul an in care cei de la Vinarte nu au scos pe piata Prince Matei. 2006 Culoare rosie-rubinie, intensa, vie. Nasul se deschide spectaculos, cu multe fructe negre (coacaze negre si prune) si rosii (visine si capsuni) completate de condimente, ciocolata neagra si cacao. Gustul e robust, etaland o structura impresionanta, cu taninurile catifelate si aciditatea imbinate intr-o armonie perfecta. Din punctul meu de vedere Domaine Ceptura Rouge 2006 se afla la varsta la care isi exprima la maximum cele mai atragatoare arome completate de un gust cu un corp bine reliefat si de un echilibru intre taninuri, aciditate si alcool. Nu prea se mai gaseste asa ca daca il mai aveti in pivnita e perfect de baut acum! 2007 Culoare rosie-rubinie, vie. Nasul resimte inca barrique-ul intr-un mod destul de pregnant, cu multe arome si condimente dulcege ce mai au nevoie de ceva timp pentru a face parte integranta din ansamblul general. Gustul e corpolent, cu taninuri naravase, impinse din spate de o aciditate verticala asemeni unei coloane vertebrale. De gustat peste un an sau doi, desi cred ca vinul poate imbatrani frumos la sticla cu un buchet interesant peste 5 ani. Din cate am inteles Domaine Ceptura Rouge 2007 n-a disparut complet de pe piata si se mai poate gasi pe la diversi negustori. 2008 Culoare rosie-rubinie, spre granat. Nasul respira arome tinere, de fructe bine coapte, completate de condimente, gustul vibrand de aciditate si taninuri inca neslefuite. Aceasta versiune, din 2008, e cea care exista in acest moment pe rafturile magazinelor de specialitate, asa ca daca aveti posibilitatea financiara si doriti sa va satisfaceti o curiozitate excentrica va recomand sa cumparati o cutie de 6 sticle si sa o deschideti periodic, o data la 6 luni, in urmatorii 3 ani. 2009 Ne-etichetat, degustat in avampremiera, vinul urmand sa apara pe piata peste 3 luni. Culoare rosu-granat, inchis, aproape opac. Vinul e inca tanar, barrique-ul se simte verde, fructele crude si condimentele sunt acolo, iar gustul la fel de imatur iese in fata cu taninurile astringente si aciditatea taioasa. Are prezente toate elementele necesare si in plus

potentialul de a deveni unul dintre cele mai bune vinuri din aceasta verticala, 2009 fiind recunoscut ca un an foarte bun. De cumparat! Cat de mult! Intreaga degustare a fost completata si sustinuta de o serie de preparate gatite in bucataria Restaurantului Graf: bruschete cu ciuperci, spuma de gorgonzola, ou Matre dhtel / salata cu piept de rata afumat, crutoane si reductie de otet balsamic / gulas de vita si crusta de parmezan / cotlet de porc cu soric (pork belly) la cuptor, cartofi piure cu trufe, dovlecei gratinati si sos de mere.

Pentru desert a fost ales un delicios mousse de ciocolata alba cu mango servit cu un pahar de Domaine Ceptura Rose 2010 un rose de culoarea foii de ceapa, cu arome dulcege de zmeura, capsuni si dulceata de trandafiri si un gust rotunjor, dat de cei 14% vol. alcool.

Ca si concluzie a acestei degustarii-eveniment, dupa cum am punctat si in cadrul notelor de degustare individuale, 2004 e un exemplu frumos de vin matur, insa pentru mine vinurile cu cea mai mare expresivitate s-au dovedit a fi 2006 si 2007. Urmatorii doi, 2008 si mai ales 2009 se anunta a fi urmatoarele hituri, cel de-al doilea cu un potential ceva mai ridicat de invechire. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca aceasta degustare verticala a demonstrat evolutia in timp ca vinificatori a celor de la Davino. Dar acest lucru cred ca se poate observa la toti vinificatorii cramelor din Romania care pot sustine degustari verticale. Share:

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 davino domaine ceptura rose domaine ceptura rouge oradea restaurant graf romania

5 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Sergiu Nedelea
February 9, 2012 @ 10:00 pm

Felicitari, o verticala este intodeauna un eveniment memorabil. Am o mica observatie, verticalele la care am participa sau pe care le-am prezidat (ultima fiind cea de la Vinarte-Prince Matei 1998-2009), s-au facut de sus in jos, adica a fost degustat intai vinul tanar. De obicei aceasta este ordinea logica a unei degustari , fie ea si pe verticala. Este doar o observatie, dupa cum spuneam si sunt convins ca Somelierul Septimiu Crisan a urmat un anumit rationament in prezentarea si degustarea probelor de la Davino. Rspunde

Septimiu
February 10, 2012 @ 10:01 am

Ideea a fost a producatorului Davino. Daca la inceput am fost circumspect, pe masura ce seara evolua am constatat ca in acest caz este foarte relevanta o astfel de desfasurare. Din mai multe puncte de vedere. Dar mai ales acela de a remarca evolutia unui terroir nou, a unui producator nou si cresterea in valoare de la an la an a expertizei echipei Davino. In aceasta persepctiva, daca un 2004 ajuns la maturitate deplina trebuie consumat acum, unui 2006, 2007 sau 2008, ii putem acorda incredere mult mai mare in capacitatea de evolutie poate chiar mai mult de 10-12 ani. Si asta chiar daca ele sunt deja Prts boire. E vorba de fapt de o verticala Davino in sensul cel mai complex al intelegerii notiunii de terroir: pamant, apa, Soare, oameni, experienta, suflet. Rspunde

2.

Ciprian
February 9, 2012 @ 11:33 pm

Sergiu, posibil sa fi fost alegerea producatorului. Si in verticala Davino organizata in Bucuresti, ordinea a fost aceeasi de la cel mai matur catre cel mai tanar Rspunde

3.

Sergiu Nedelea
February 11, 2012 @ 6:51 pm

Da, intradevar a fost alegerea producatorului. Am vb. cu dl. Dan Balaban si mi-a explicat de ce a fost aleasa aceasta ordine de degustare in verticala. Rspunde

bogdan bocse
February 13, 2012 @ 12:02 am

Sergiu, Septimiu, Cipri, va multumesc pentru vizita si comentarii. In ceea ce priveste ordinea de degustare, cred ca a fost mult mai bine ca s-a inceput cu cel mai batran, pentru ca am putut simti si recepta din plin acele arome de invechire, pe care altfel poate nu le-s fi remarcat cu papilele deja obosite de mult mai intensele 2007 si 2006.

*************************************

Merlot Emeritus 2007, Cramele Rotenberg

Articol publicat de Bogdan Boce in 30 January 2012 | Vinuri N-am mai pomenit de ceva vreme de recomandarea duminicala de vin, dar asta nu inseamna am renuntat la acest obicei, ce a determinat pana la urma aparitia acestui blog sub titulatura sa initiala: Vinul de Duminica. Pentru mine, care am crescut cu traditia pranzului duminical luat in familie, dupa obsteasca slujba de la biserica, ziua de duminica a ramas ca o zi de sarbatoare. Masa de pranz de duminica era intotdeauna deosebita, nu numai pentru ca la desert ma delectam cu prajitura scoasa din cuptor cu o seara inainte, ci si pentru ca era momentul in care adunati in jurul mesei reuseam sa ne adunam si sa discutam despre cele intamplate in cursul saptamanii. Sunt sigur ca astfel de obiceiuri exista si in alte case si familii si ma bucur cand aflu ca de cele mai multe ori e vorba de o traditie care se pastreaza. Pe langa aceasta traditie a pranzului duminical in familie am adoptat de aproape trei ani incoace si un obicei care are legatura cu felul principal al mesei si cu vinul ales. Asa am ajuns sa pregatim pulpe de rata pe pat

de varza rosie, tagliatele cu ragu de iepure, dar si melci trasi in unt, pui de balta pane, calamar sau creveti. Ei bine, pentru masa de pranz din ultima duminica a lui ianuarie 2011, Geta a pregatit la felul principal un muschiulet de porc in crusta de condimente cu ciuperci la tava, pe care lam asociat cu un Merlot Emeritus 2007 de la Cramele Rotenberg. Decantat cu mai bine de doua ore inainte de a-l servi, vinul a lasat in umerii sticlei ceva depuneri particule in suspensie ramase in lipsa unei filtrari finale a vinului. Culoarea e densa, rosie-rubinie, cu un inceput caramiziu pe margine. Iar de aici incolo aromele din miros si gust au urmat ceea cred ca se cheama metamorfoza visinei: visina coapta, visina amara, suc de visine, compot de visine, visinata ajungand la un moment data pana la gem de visine. In gust aciditatea accentuata a tratat cum se cuvine muschiul de porc, lasand pe palat o senzatie de astringenta placuta. L-am incercat si a doua zi, dupa ce am lasat decantorul la rece, vinul dezvelindu-si gustul intr-un mod mult mai placut, cu aciditatea perfect integrata si taninurile mici si ascutite agatandu-se de interiorul obrajilor.

O sticla de Merlot Emeritus 2007 de la Cramele Rotenberg costa aproape 100 de lei in magazinele de specialitate. Share:

2007

cramele rotenberg emeritus merlot romania

1 comentariu. Adaug un comentariu

1.

Darius Tulbure
July 1, 2012 @ 1:07 am

E fantastic. Acum c s-a aerisit de cteva ore d spre magiun sec de prune presrat cu zahr vanilat.

*************************************

Rose Frunza 2011, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 29 January 2012 | Vinuri Vineri dupa-amiaza de pe la 5 jumate, am fost la CCO Casa de Cultura a Municipiului Oradea (cunoscuta si ca Sala Arlus) sa vizionez o selectie a animatiilor premiate la cea de-a sasea editie (din 2011) a festivalului romanesc de animatie AnimEst. Dupa Bucuresti (orasul oficial de desfasurare al festivalului), AnimEst a trecut pe rand prin Cluj (la sfarsitul lui octombrie), Chisinau (la inceputul lui noiembrie) si in cele din urma si prin Oradea. Doar ca la Oradea, nu au ajuns toate animatiile prezentate in cadrul festivalului si competitiei Animest ci doar cele desemnate castigatoare. In total 90 de minute de desene animate amuzante, triste sau pur si simplu ciudate. In timp ce asteptam ca pe ecranul alb sa fie proiectate primele scurtmetraje animate, ochii mi-au cazut pe afisul mare si roz al evenimentului. De la roz mintea mi-a zburat la rose si de aici la cel mai recent vin rose pe care il deschisesem acasa: Rose Frunza 2011, de la Cramele Recas.

Luat din Carrefour la acelasi pret derizoriu de 11 RON asemeni colegului de gama: Chardonnay Frunza 2010, despre care am povestit recent. Culoarea intensa, trece de granitele rose-ului cunoscute pana acum rose-foaie-de-ceapa, rose-somon sau roz-bombon: e printre cele mai intense rose-uri din cate-am vazut. Nasul e la fel intens ca si culoarea: fragute, zmeura, capsuni arome care se regasesc si in gustul cu un usor rest de zahar. Un vin de masa (sunt curios de ce a fost incadrat in aceasta categorie de calitate) de servit la masa de pranz cea de toate zilele. Revenind la clipurile vazute vineri seara la AnimEst m-a binedispus urmatorul: One Minute Fly. Share:

2011 anim'est cramele recas frunza rose

3 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Dan
January 29, 2012 @ 6:21 pm

Frumos filmuletz! Cu vinul ai dreptate, un vinisor prietenos mai degraba..si pe mine m-a surprins in magazin culoarea intensa. Probabil nu avut materie prima chiar de calitate si au preferat sa il lase mai mult in contact cu pielitele. Deh trebuie sa facem si Cuvee Uberland din ceva..:) Rspunde

2.

Ella von Heizer

January 30, 2012 @ 10:26 am

Inseamna ca nu ati vazut Roze-ul lui Balla Geza inchis la culoare! Rspunde

)), daca Frunza vi se pare cam

Bogdan Bocse
January 30, 2012 @ 2:58 pm

Am vazut rose-urile d-lui Balla Geza si cred ca nu impartasim aceasi viziune cromatica asupra rose-urilor. Daca dumnealui ii plac rose-urile portocalii sau rosii e optiunea dansului. Apreciez in schimb Cadarca si Burgundul pe care le face la Minis.

*************************************

Degustare Petro Vaselo @ Enoteca Millesime, Oradea

Articol publicat de Bogdan Boce in 28 January 2012 | Degustri, Vinuri

Aproape 5 luni au trecut de la ultima degustare de vinuri organizata de Enoteca Millesime din Oradea, fara a socoti aici cocktail party-ul de final de an, ce a prilejuit de altfel si lansarea printre membri clubului oradean a primului numar al revistei Millesime. Asadar, revenind la mai vechile obiceiuri, joi seara, am fost invitat la Enoteca Millesime pentru a lua parte la prima degustare de vinuri din acest an. Traditionala degustare de joi de la Millesime a adus in centrul atentiei cele mai noi etichete ale celui mai nou producator nou de pe piata romaneasca de vinuri: Petro Vaselo. Avusesem privilegiul de a degusta primele lor doua vinuri: Otarnita 2009 si Ovas 2009, la sfarsitul toamnei anului trecut, insa pentru degustarea de joi se anuntau si cateva vinuri proaspete, unele nelansate inca. Ajuns ceva mai devreme la sediul Millesime, de pe Roman Ciorogariu nr. 49, am avut ocazia sa sa schimb cateva impresii cu reprezentatii Petro Vaselo: Emanuele Reolon enolog si Ariana Negru responsabil al departamentului comercial. Am fost surprins sa aflu ca media de varsta a celor care lucreaza la crama Petro Vaselo e sub 30 de ani si ca pentru mare parte din cei angajati job-ul de la Petro Vaselo reprezinta prima experienta dupa absolvirea studiilor. Un colectiv tanar si ambitios de la care ma astept sa vad o a abordare proaspata atat in ceea ce priveste comunicarea si marketing-ul cat si in ceea ce priveste vinificarea. Povestea cramei, spusa de Ariana Negru, incepe in urma cu aproape 10 ani, cand aflat intr-un tur al imprejurimilor Timisoarei, afaceristul Nello Dal Tio a descoperit peisajul satului Petrovaselo. Marcat de asemanarea cu plaiurile natale, acesta decide sa cumpere in aceasta zona 172 ha si sa investeasca intr-un proiect indraznet, a carui prime faze de dezvoltare sau incheiat anul trecut: plantarea a 42 de ha de vita de vie si construirea unei centru de vinificare cu o suprafata de 4000 mp. Satul Petrovaselo se afla la 6 km de mult mai cunoscuta localitate Recas, fiind la origine un sat croat, de unde si vechea denumire maghiara Horvathpeturfalva (satul lui Petru croatul), devenit mai apoi Petrovo Selo (satul lui Petru). Prima recolta are loc in 2009, insa pentru ca nu exista posibilitatea vinificarii in arealul de recoltare, strugurii proaspat culesi sunt incarcati in vagoane frigorifice si trimisi in Italia, la Montalcino, pentru a fi vinificati la crama Wine Circus, aflata sub comanda lui Roberto Cipresso. Asa au luat nastere vinurile de masa Otarnita 2009 si Ovas 2009. In toamna lui 2011 crama din varful dealului Gorije Seliste din Petrovaselo e finalizata si dotata cu tehnologia necesara, astfel ca de acum incolo vinurile purtand brandul Petro Vaselo urmeaza a fi produse aici sub supravegherea lui Emanuele Reolon.

Bendis Brut 2011 a fost primul vin prezentat un spumant roze, obtinut din Pinot Noir prin metoda Charmat a fermentarii in vase de inox. Un spumant ce etaleaza o culoare trendy: roz-pal, a carui arome mau trimis cu gandul la trandafiri si zmeura, si care a debordat de o aciditate exploziva in gust. Purtand numele zeitei dacice Bendis o zeita a lunii, a noptii, a legaturilor matrimoniale acest spumant roze se doreste a fi alegerea viitoarelor mirese pentru marcarea fericitului eveniment. Asa ca fetelor, grabiti-va ca nu s-au produs multe sticle si la cat e de bun cred ca se va termina repede. A urmat Alb de Petrovaselo 2011 un Chardonnay curat si proaspat, degustat en-primeur, vinul urmand a fi imbuteliat si lansat pe piata in luna martie. De mult nu mai degustasem un Chardonnay proaspat, floral si fructuos, care sa nu fi vazut lemnul. Gustul aduce acea nota caracterisica Chardonnay-ului, pe care cel mai adesea o caracterizez ca fiind onctuasa, insa de aceasta data e vorba de o atingere mult mai lejera si mai usoara, care nu are in ea greutatea data de grasimea untului sau de uleiul samburilor de nuca, dar care iti aminteste ca e vorba de un Chardonnay.

Rosu de Petrovaselo 2011 a reprezentat in acelasi timp o noutate si o surpriza placut. Un vin rosu lansat devreme nu e un beaujolai nouveau! si dominat de arome intense de fructe nu e o bomba de fruct! Gustul e definit de taninuri moi, catifelati, incalzind treptat gura, datorita concentratiei generoase de alcool 14.4%. Pentru ca nu avea specificat pe eticheta soiul fiind vorba de o degustare en-primeur am crezut ca ar fi vorba de un Merlot, insa m-am inselat, vinul fiind obtinut din Cabernet Sauvignon.

Intr-un final au ajuns in pahare si cele doua vinuri lansate anul trecut: Otarnita 2009 si Ovas 2009, ce poarta de altfel denumirea plaiurilor cu vita de vie de pe care au fost culesi strugurii folositi la realizarea lor. Daca Otarnita 2009 e un Pinot Noir atipic, usor rustic, dominat de condiment si mai putin de notele florale, Ovas 2009 e un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot, cu arome de coacaze negre, afine si visine, cu o structura solida, bazata pe taninuri usor neimblanzite.

*************************************

Chardonnay Barrique Sole 2007, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 23 January 2012 | Vinuri Undeva pe raftul de jos din camara, in spate, statea ascunta de aproape un an de zile o sticla de vin primita in dar de la celalalt blogger de vin din Vestul tarii: Vali Pivnicerul din Arad. Nu stiu ce m-a oprit de n-am scoso pana acum la masa. E vorba de o sticla de Chardonnay Barrique Sole 2007 de la Cramele Recas, un vin din Banatul originar al Pivnicerului. Acest Chardonnay Barrique Sole 2007 a facut bucuria proprietarilor si a enologilor de la Cramele Recas cand in 2008 la Chardonnay du Monde a castigat Medalia de Aur. Si probabil au avut cu ce se mandri. Acum, dupa aproape 4 ani de la imbuteliere, vinul are intr-adevar culoarea aurului, a imbatranit frumos, aromele imprumutate de la

barrique-ul de stejar facand parte dintr-un ansamblu ce se revarsa lin si armonios. Chardonnay Barrique Sole 2007 e un single-vineyard, obtinut din strugurii culesi de pe plantatiile de vita de vie ce cresc pe Dealul Tiganului un areal restrans din regiunea viticola Recas. Ce ii diferentiaza pe strugurii de Chardonnay de pe Dealul Tiganului de alti struguri culesi din Recas sau Viile Timisului? Nu stiu. Il voi intreba cand voi avea ocaiza pe Hartley Smithers enologul Cramelor Recas. Ce stiu insa, e ca mi-au placut toate Chardonnay-urile produse de Cramele Recas in ultimii ani, chiar si cele din gamele de retail cum ar fi Chardonnay Frunza 2010 sau Chardonnay Frunza 2009 despre care povesteam in urma cu o saptamana.

Sticla de Chardonnay Barrique Sole 2007 a scos la iveala e un vin evoluat, a carui arome initiale de vanilie si flori de tei au facut loc in scurt timp celor de miere de salcam, caramel si crema de zahar ars. Gustul sec, plin, animat totusi de o aciditate inca vie, se stinge treptat, lasand in urma aroma intensa a samburilor de nuca si alune. Fara sa vreau mi-a revenit in amintire memorabila vara fotbalistica a lui 94 cand aflat in vacanta la bunici am descoperit, urmarindu-i la televizor pe Stelea, Dumitrescu si Hagi, savoarea unei felii de paine unsa cu smantana de bivolita si picurata cu miere. Vali, iti multumesc pentru vin si pentru amintirile pe care mi le-a starnit! Bogdaproste!

*************************************

Duo by Enira 2009, Bessa Valley

Articol publicat de Bogdan Boce in 19 January 2012 | Vinuri In linii mari stiam la ce sa ma astept. Il degustasem deja in toamna anului trecut, doar ca atunci nu ii lasasem ragaz sa respire, sa se aeriseasca, sa se aseze. Si pentru ca am simtit ca in spatele banalelor arome de cirese si visine amare se ascund mult mai multe, de aceasta data i-am acordat mai multa atentie. Ba mai mult, i-am si pus langa o portie de hmmm dar despre asta un pic mai incolo. Cateva amanunte bine de stiut inainte de a plonja in paharul cu vin. Duo 2009 by Enira e un cupaj de Merlot (75%) si Syrah (25%), realizat de enologul Mark Dworkin la crama Bessa Valley (zona viticola Thracian Valley) din Bulgaria. A stat timp de un an in barrique-uri de stejar (cu vechime de doi si trei ani). Si are un continut de 14.5% vol. alcool.

Dupa transvazarea in decantor si aerisirea la racoare pentru 40 de minute vinul a si ajuns in pahare. Culoarea inchisa, densa, opaca. Primul nas apartine fructelor zemoase, bine coapte: visine, coacaze negre, afine. Dupa care aromele se deschid si astfel se dezvaluie prunele uscate, cateva curmale dar si mult mai interesantele ingrediente dulci si amarui: putina vanilie si un varf de cacao. In gust e expansiv, vinul umple gura, invaluind-o cu atingeri catifelate si calde, arcuindu-si taninurile slefuite pe interiorul obrajilor. Corpul mediu, dar bine reliefat nu te compleseste insa reuseste sa lase in post-gust o senzatie neasteptata: picanta, iute si intensa. As putea spune ca o data ce te-ai intalnit cu mare parte din vinurile gamei Enira, ai deja o idee despre stilul de vinificare, despre care ar putea fi diferentele intre vinuri dar si la ce ai putea sa te astepti. Monotonie? Mai degraba perseverenta. Si pana la urma nu e nimic rau in avea vinuri cu o personalitate bine conturata si cu un nivel calitativ constant ani la rand. Duo 2009 by Enira costa intre 40 lei si 50 lei, in magazinele de specialitate. Revenind la asocierea gastronomica din introducere, m-am gandit sa organizez un concurs. CONCURS!

Cel/cea care va reusi sa identifice numele preparatului culinar din farfurie va primi ca si premiu o sticla de vin. Raspunsurile se vor trimite sub forma de comentarii la acest post doar azi (19.01.2012) pana la ora 22.00. Orice raspuns trimis dupa ora 22.00 nu este luat in considerare. Toate comentariile cuprinzand raspunsurile referitoare la concurs vor fi publicate in intervalul 22.00-22.30. In cazul in care exista mai multe raspunsuri corecte, castigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti. Bafta! Later edit: Gata, s-a terminat concursul. Raspunsul corect era: Tagliatelle cu iepure.

Share:

2009 bessa valley bulgaria duo by enira merlot syrah

12 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Mihai Oprea
January 19, 2012 @ 9:52 am

Si mie mi-a placut Duo; am intalnit aceeasi senzatie de catifelare si mangaiere gustativa. E de admirat perseverenta si constanta in stil de vinificare a producatorului. P.S. Fettucine al tonno? Rspunde

2.

Cecilia
January 19, 2012 @ 10:01 am

Macaroane cu varza si nuca Rspunde

3.

George Geamanu
January 19, 2012 @ 10:10 am

Sunt evident tagliatelle cu nucaimbratisate de un Enira 2009 suna fantastic Rspunde

4.

Paul Iacobas
January 19, 2012 @ 10:39 am

Tagliatelle cu nuca:)

Rspunde

5.

Ella von Heizer

January 19, 2012 @ 10:52 am

Taietei cu varza Rspunde

6.

Catalin
January 19, 2012 @ 11:02 am

Or fi ceva tagliatele cu ciuperci? Nu putem primi pe mail, poza la rezolutie mare, ca sa o punem la microscop? ) Rspunde

7.

Pop
January 19, 2012 @ 11:20 am

Salut, Frumos blog,vinul de fata,e foarte bun,iar pastelenu imi pot da seama daca sunt : a)Tagliatelle al ragu b)Tagliatelle cu trufe Rspunde

8.

Cristian Grigore
January 19, 2012 @ 12:19 pm

Buna ziua tuturor!!! Cred ca este vorba despre ,,tagliatelle a la Bolognese 0.65-1 cm Daca pastele sunt mai inguste( tagliolini) se asociaza cu hribi, sosuri cremoase sau fructe de mare Daca pastele sunt mai late se numesc ,,papardelleacestea se asociaza cu sosuri ( ragu) din vanat ( mistret ,iepure)

Rspunde

9.

Adela
January 19, 2012 @ 3:14 pm

Eu zic . tagliatelle cu iepure..:) Rspunde

10.

Nicusor Cazan
January 19, 2012 @ 6:13 pm

Paste? Rspunde

11.

Lilee
January 19, 2012 @ 7:51 pm

Preparatul culinar? Tagliatelle Bolognese sau Tagliatelle cu ciuperci Rspunde

12.

bogdan bocse
January 19, 2012 @ 10:18 pm

Concursul de pe blog s-a incheiat! Va multumesc tuturor pentru raspunsurile date. Raspunsul corect este: Tagliatelle cu iepure. Cea care a dat raspunsul corect si de altfel castigatoarea concursului este Adela. Felicitari! Ai castigat o sticla de Merlot Alira 2009!

*************************************

Chardonnay Frunza 2010, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 17 January 2012 | Vinuri Este primul vin romanesc din categoria entry-level cumparat din supermarket in acest an. Primul dintr-o lunga serie, ce va cuprinde vinuri romanesti cu preturi pana in 25 RON achizitionate exclusiv din retail. Am decis sa incep aceasta serie de vinuri accesibile, la sfatul unui prieten apropiat, iubitor de vinuri si sustinator al blog-ului Printre Vinuri. Aparuta in 2010, gama Frunza realizata de Cramele Recas in exclusivitate pentru reteaua de magazine Carrefour, se recomanda ca fiind o gama ce cuprinde vinuri proaspete, simple, accesibile, de consum imediat. Etichetele sunt si ele simple, albe, incadrand central numele gamei si al sortimentului de vin, in plus sunt usor de remarcat pe raft.

In pahar, Chardonnay Frunza din 2010 se afiseaza cu o culoare galben-pal, cu vagi reflexii verzui. Am facut experimentul de a incerca vinul din pahare mari, cu forme generoase destinate vinurilor rosii (ideale pentru Cabernet Sauvignon sau Merlot) curios sa vad ce arome se vor evidentia. Au facut un pas in fata fructele galbene: pere, putin pepene, un pic de ananas, parca si ceva banane. Undeva in spate, am detectat si o nota aromatica ce m-a facut sa cred ca vinul a luat contact cu lemnul barrique-are partiala sau cel mai probabil niste chips-uri. Gustul are o

aciditate placuta, proaspata, usor citrica cu priza la publicul larg. Inevitabil mi-am amitit si de varianta din 2009 a acestui vin, descoperita prin 2010 o revelatie la acea vreme, care mustea a fructe dulciacrisoare, fiind totodata mai onctuos si ceva mai corpolent in gust. Probabil undeva in prima jumatate a acestui an va apare pe rafturi si cea mai recenta varianta a acestui vin cea din 2011 pana atunci insa, Chardonnay Frunza 2010, ramane una dintre solutile convenabile pentru cei ce vor sa se bucure de un vin corect si placut la un pret mai mult decat accesibil. Data viitoare cand ajungeti in Carrefour, merita sa-i dati o sansa si sa-l puneti in cos. Costa 11 lei. Share:

2010 carrefour chardonnay cramele recas frunza

16 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Mihai Oprea
January 18, 2012 @ 9:53 am

Ma bucur ca scrii despre vinuri entry-level; si eu mi-am propus sa scriu constant despre ele mai demult (parca vroiam ca tot al doilea articol sa fie despre unul), dar numarul dezamagitor de mic de like-uri si comentarii m-a razgandit repede Stiu, eram avid de like-uri (si nu m-am dezvatat complet), dar mi-am dat seama ca merita sa scriu despre vinuri entry atunci cand voi avea mai mult de jumatate din cititori din publicul general, adica sa nu fie bloggeri, somelieri, distribuitori, etc. Ceea ce nu e cazul inca, din pacate. Mai invat. Rspunde

2.

Ella von Heizer

January 18, 2012 @ 11:32 am

Vin tinut la barrique. Nu este maturat cu chips-uri, desi legea permite. Tehnologia aleasa de Cramele Recas SA nu are inca aceasta veriga. Merg in continuare pe baricuri. Rspunde

bogdan bocse
January 18, 2012 @ 12:40 pm

Multumesc pentru vizita si pentru comentariu. Ar fi interesant de aflat si ce barrique-uri folosesc pentru vinurile entry-level. Rspunde

3.

Nicusor Cazan
January 18, 2012 @ 11:53 am

Se contureaza un nou studiu in revista Millesime? Rspunde

bogdan bocse
January 18, 2012 @ 12:36 pm

Nu

Asta e un studiu individual.

Rspunde

4.

Dan
January 18, 2012 @ 12:10 pm

Cum ti s-a parut fata de 2009? Mie 2009 mi s-a parut mai reusitsau eram deja obisnuit cam cu ce puteam gasi in sticla. Rspunde

bogdan bocse
January 18, 2012 @ 12:35 pm

Si mie mi-a placut mai mult cel din 2009. Avea arome mai intense si mai multa corpolenta decat cel din 2010. Rspunde

5.

mona
January 18, 2012 @ 1:02 pm

Bogdan, e o initiativa buna. Totusi, sa nu uitam ca, asa cum zicea als, scrisul nu e catering. Cred ca ar trebui sa scriem in primul rand despre ceea ce ne motiveaza interior si mai putin despre ce credem ca ar vrea publicul. Rspunde

bogdan bocse
January 18, 2012 @ 1:55 pm

Initiativa vine ca un raspuns adresat mai multor cunoscuti si prieteni care isi doreau recomandari de vinuri din supermarket la preturi accesibile. Oricum nu o sa scriu despre produse viti-vinicole care probabil nici nu poarta denumirea de vin doar de dragul audientei. Rspunde

mona
January 18, 2012 @ 2:28 pm

Bogdan, voiam de fapt sa spun ca atata timp cat consideri ca trebuie sa scrii despre un anume subiect ai o motivatie interioara nu trebuie sa te temi ca nu o sa ai like-uri. Tu iti formezi audienta, nu ea pe tine. Rspunde

bogdan bocse
January 18, 2012 @ 3:52 pm

Absolut de acord cu ultima fraza. Cei care citeau Vinul de Duminca pana mai deunazi pentru recomandarea saptamanala cred ca vor fi incantati sa vada ca o data cu noua imagine si noul nume Printre Vinuri va creste simtitor si numarul de postari despre vinuri. Oricum nu cred ca voi reusi vreodata sa scriu despre absolut toate vinurile pe care le intalnesc, insa am

decis ca merita sa scriu si despre vinurile de zi cu zi, cele mai putin complexe, cu povesti mai scurte. Nu am fost interesat de cresterea numarului de like-uri in demersul meu pentru ca oricum nu acesta a fost scopul initial al blog-ului. Conceptul a ramas acelasi: un jurnal de vinuri, de calatorii, de intalniri cu oameni de-ai vinului, totul presarat pe ici-colo cu fotografii (facute de mine sau de Geta) si din cand in cand cu cate-o referinta personala. Cui ii place poate sa dea like, cui nu trece mai departe. Rspunde

Dan
January 18, 2012 @ 4:28 pm

Thumbs up de la mine pentru fericita formulare de mai sus! Rspunde

6.

Ciprian
January 19, 2012 @ 12:06 pm

Cumva, am serioase indoieli ca un vin de 10 lei a trecut si prin baric dar, ma rog, cine stie? Rspunde 7. Pingback: Chardonnay Sole 2007, Cramele Recas | Printre Vinuri 8. Pingback: Rose Frunza 2011, Cramele Recas | Printre Vinuri 9. Darius Tulbure
February 2, 2012 @ 9:02 am

Asear am but i eu acest vin. Descrierea ta este asemntoare cu a ta, doar c eu a aduga nite arome de miere de salcm i miez de nuc. Nu tiam de unde provine gustul lemnos, i n-am vrut s fiu naiv creznd c a fost baricat. Dar dac i tu crezi acest lucru, atunci poate fi aa. Oricum, un vin dens, echilibrat din toate punctele de vedere. A trebuit s-l rcesc foarte bine ca alcoolul s nu ias n fa.

*************************************

Haustus 2010 & Tramini 2010, Pannonhalmi Aptsgi Pincszet

Articol publicat de Bogdan Boce in 15 January 2012 | Vinuri Daca despre restaurantul Viator din Pannonhalma si despre bunatatile care se gatesc acolo am povestit deja de vreo doua ori, despre vinurile produse de produse de Pannonhalmi Aptsgi Pincszet n-am apucat sa scriu foarte multe. In mai anul trecut, o data cu prima vizita la Pannonhalmi Aptsgi Pincszet, am avut ocazia sa degust majoritatea vinurilor (exceptand doar cateva Pinot Noir-uri din gamele superioare) acestea lasandu-mi o impresie placuta, de vinuri cu tipicitate de soi, cu gust echilibrat si armonios. Despre doua dintre ele: Haustus 2010 si Tramini 2010, care au ajuns in desaga cu vinuri acum doua saptamani, voi povesti in cele ce urmeaza.

Haustus e numele vinului pe care in trecut calugarii benedictini ai Abatiei Pannonhalma obisnuiau sa-l bea dupa masa, in timp ce stateau la o sueta. Cel putin asa sta consemnat in documentele din arhivele abatiei.

Nu stiu daca in prezent calugarii Abatiei Pannonhalma si-au pastrat obiceiul de a povesti dupa masa de pranz despre lume sau Dumnezeu in compania unui pahar de vin, asa cum au reusit sa pastreze obiceiul de a cultiva vita de vie timp de secole. Ca incepand cu 2011 au un vin care sa le aminteasca de aceasta relaxanta rutina zilnica e o certitudine. Haustus 2010 e un cupaj de Pinot Blanc, Viognier si Riesling de Rin (Rajnai Rizling). Are o culoare proaspata, galben-verzui, dupa cum ii sta bine unui vin alb tanar. Nasul e plin de arome florale, usor vegetale in genul florilor de camp dublate de note citrice si o tenta eleganta de piersica. Gustul e citric, foarte putin ierbal, cu aciditate placut conturata si cu un frumos echilibru intre aromele fructuoase date de cele trei soiuri de struguri din cupaj.

Dupa Haustus, care s-a dovedit a fi intr-adevar un vin armonios, ce poate anima placut o intalnire intre prieteni, a ajuns in pahare mult mai provocatorul Tramini 2010. Vinul e obtinut din Gewurztraminer (Tramini) un soi de strugure cu o istorie incalcita, raspandit prin toate podgoriile lumii, datorita aromelor sale atragatoare. Tipica pentru Gewurztraminer e aroma fructului litchi (sau lychee), la care se adauga fructul pasiuni si trandafiri. Acest buchet provocator si aromatic iese in fata si in Tramini 2010, fiind dublat in gust de o aciditate placuta, citrica, usoara, cu un continut de zahar rezidual tinut sub 4 gr./l .

*************************************

Furmint Lcse 2008 & Furmint Omls 2008, Bres Pince

Articol publicat de Bogdan Boce in 12 January 2012 | Vinuri Ideea degustarii de barrique-uri despre care am scris zilele trecute mi-a venit la scurt timp dupa ce am deschis doua sticle de vin, ambele produse de Bres Pince. Aceeasi crama la care am avut ocazia sa miros butoaiele. Cele doua vinuri: Furmint Lcse 2008 si Furmint Omls 2008 fac parte din gama de vinuri single-vineyard a celor de la Bres Pince, din care am mai avut ocazia sa degust si un Hrslevel Dikt 2008. Doua Furmint-uri, din acelasi an, de pe doua plaiuri diferite: Lcse si Omls, cu volum de alcool diferit (13.5%, respectiv 14%), zahar rezidual diferit (2.9 g/l, respectiv 2 g/l). Si totusi ceva a facut ca aceste doua vinuri sa para aproape identice. Si asta nu ar fi fost neaparat o problema daca vinurile ar fi fost frumoase, placute, armonioase. Adevarul e ca dupa ce le-am turnat in pahare, ambele vinuri au ajuns in scurt timp in chiuveta. Vinovat? Barrique-ul.

As putea sa fiu rau si dur si sa scriu ca cele doua vinuri nu sunt altceva decat zamuri de lemne. Si ca tot conceptul de single-vineyard s-a dus pe apa Sambetei intrucat nu puteai face diferenta dintre cele doua plaiuri pentru ca barrique-ul folosit acoperea tot. Sau as putea considera ca intreaga gama de vinuri single-vineyard sunt de fapt un experiment nereusit, prin care cei de la Bres Pince au incercat sa schimbe traditia zonei, producand vinuri seci, maturate pentru trei luni in butoaie noi de stejar. Oricum ar fi, voi incerca sa aflu si parerea enologului referitor la aceste vinuri, pentru ca ceva nu se leaga.

In plus mai exista ceva care ma contrariaza. Furmint Lcse 2008 a obtinut o medalie de aur la VinAgora International Wine Challenge 2010, o medalie de argint la Tokaji borvidki borverseny si o distincie Top Wine la Pannon Bormustra 2011. Nici Furmint Omls 2008 nu e mai prejos: o medalie de bronz la International Wine Challenge 2011 din Londra si o medalie de aur la VinAgora International Wine Challenge 2011. De la a fi aruncat la chiuveta, la a primi medalii de aur, argint sau bronz, obtinute la concursuri nationale sau internationale nu e o cale chiar atat de scurta. Share:

2008 bres furmint lcse omls ungaria

5 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Ciprian
January 12, 2012 @ 11:30 am

Bogdan, vezi de ce e bine sa nu fii influentat de medaliile alea? Sau de ce am eu un ghimpe impotriva concursurilor si a felului in care se desfasoara? Cum poti detecta calitatea adevarata a unui vin, la foc automat si in decurs de cateva secunde? Sa fim seriosi Rspunde

bogdan bocse
January 12, 2012 @ 12:17 pm

Cipri, stii bine ca nu medaliile primeaza in ochii mei cand cumpar vinuri. Pe de alta parte daca il consideram un vin mediocru si lua o medalie de argint pe la vreun concurs national nu intram la banuieli. Dar cand eu nu pot sa-l beau si altii ii dau aur e ceva cam deplasat. Rspunde

2.

Mihai Oprea
January 12, 2012 @ 11:59 am

Ce parere ai de tipicitatea soiului in cel doua vinuri? Rspunde

bogdan bocse
January 12, 2012 @ 12:15 pm

Din punct de vedere olfactiv, lemnul acoperea aproape tot. Daca aveam rabdare, gaseam niste adieri florale, intr-adevar tipice (tei, salcam), dar atat de vagi, incat la un moment dat ma intrebam daca nu cumva mi le auto-induc. La capitolul gust: cu aciditate stateau binisor, nimic iesit din corp, alcool-ul de 13-14 bine integrat si el, insa per ansamblu o senzatie de vin destul de greoi. Tind sa cred ca folosirea barrique-urilor in acest caz tine mai mult de traditie si nu din nevoia de a imblanzi o aciditate mai accentuata. Cred ca daca tot se dorea folosirea lor se putea opta pentru barrique-uri mai vechi (in al doilea an sa zicem), sau pentru o perioada mai scurta de maturare. O sa le scriu un email in curand, sau o sa traduc post-ul in engleza sa vedem ce zic si ei. Sunt curios. Rspunde

3.

Ciprian
January 12, 2012 @ 1:38 pm

Bogdan, iti spun eu, nu te pricepi tu, cum sa contesti atatea medalii?

*************************************

Gruner Veltliner Weinviertel DAC Selection 2009, R&A Pfaffl

Articol publicat de Bogdan Boce in 8 January 2012 | Vinuri Nu puteam sa povestesc despre vacanta din Austria fara sa nu aduc vorba de un vin obtinut din cel mai plantat soi de struguri de sorginte austrica Gruner Veltliner. Cu toate ca vinurile obtinute din Gruner Veltliner se gasesc pe toate rafturile hypermarketurilor din Austria, acestea nu au intrat decat foarte timid pe piata romaneasca, prin intermediul catorva importatori, asa ca soiul port-drapel al viticulturii austriece reprezinta o noutate pentru mine. Povestea enologiei si viticulturii moderne austriece e cel putin interesanta si cred ca intr-o anumita masura se identifica cu modul in care vinurile produse din Gruner Veltliner au evoluat pe parcursul ultimilor ani. A fost marcata de un scandal de proportii ce i-a determinat pe toti cei implicati in industria vinului sa regandeasca atat modul in care isi vor produce vinul cat si modul in care si-l vor comunica consumatorilor. Cred ca din experienta lor ar putea invata si producatorii romani si in mod absolut obligatoriu si organismele preocupate cu promovarea vinului romanesc.

Gruner Veltliner-ul despre care scriu a fost cumparat dintr-un supermarket, undeva la 5-6 euro. Asadar, un vin din categoria de pret entry-level. E un Gruner Veltliner Weinviertel DAC Selection 2009, produs de R&A Pfaffl, o afacere de familie, ce detine 67 de ha in regiunea Weinviertel, crama aflandu-se in localitatea Stetten, la doar cativa kilometri nord de Viena. In pahar a etalat o culoare galben-verzui, asemanatoare cu cea a uleiului de masline. Nasul debordeaza de o prospetime ierbala, cu puternice infuzii citrice, usor condimentate. Pe parcurs a mai aparut si o nota interesanta de nuci sau arahide. Gura e dominata de o aciditatea verde de unde si numele Gruner care cere imperios ca in farfurie sa fie un peste gras s-o domoleasca. Postgustul intens, citric, de mar verde, nu e foarte lung dar e indeajuns de placut pentru a te face sa torni din nou vinul in pahar o data ce acesta s-a golit.

*************************************

Wiener Gemischter Satz Nussberg 2010, Zahel

Articol publicat de Bogdan Boce in 24 December 2011 | Vinuri In urma cu mai bine de un an faceam cunostinta cu un vin austriac provenit din podgoria Vienei, produs printr-un stil de vinificatie inedit: Wiener Gemischter Satz. Pe scurt, toti strugurii de pe o anumita parcela sunt culesi intr-o singura zi, indiferent de soi, nivel de zahar sau aciditate, dupa care sunt zdrobiti si lasati sa fermenteze impreuna. Un asamblaj single-vineyard. Metoda poate parea primitiva si destul de greu controlabila, fapt pentru care a si fost abandonata in a doua jumatate a secolului 20, insa rezultatele recente obtinute de un grup restrans de producatori vienezi sunt surprinzatoare. Responsabil cu revitalizarea Gemischter Satz-ului a fost Richard Zahel, enologul care in 2003 a scos pe piata primul vin obtinut dupa aceasta metoda, considerata invechita. In scurt timp i s-au alaturat alti trei producatori: Fritz Wieninger, Michael Edlmoser si Rainer Christ alaturi de care a fondat grupul Wein Wien, ce isi propune promovarea acestui stil traditional de vinificare. Familia Zahel se ocupa cu cultivarea vitei de vie de patru generatii, prima lor parcela avand nu mai mult de jumatate de hectar iar heuriger-ul (wine bistro-ul traditional vienez) doar patru mese. Azi, Zahel detine parcele in mai multe zone din podgoria Vienei, printre care Mauer, Nussberg, Oberlaa si Bellevue.

Wiener Gemischter Satz Nussberg 2010 e obtinut prin asamblarea a trei soiuri de struguri: Chardonnay, Weiburgunder (Pinot Blanc) si

Grauburgunder (Pinot Gris), recoltati din vitele de vie cu varste de 29 de ani ce cresc pe dealul Nussberg, aflat in partea de nord a Vienei. Culoarea e proaspata, galbena cu reflexii verzui. Aromele se dezvaluie treptat, incepand cu note ierbale de fan proaspat cosit, cu mici divagatii florale, ca apoi sa continue inspre tonuri ceva mai intense de nuci verzi cu accente onctuase. Exista o armonie aparte intre aromele primare ale celor trei soiuri de struguri, ce dau nastere unui complex oflactiv verdeonctuos. In gura, atacul e exploziv, cu multa prospetime, aciditate frumos arcuita si o senzatie intensa de mineralitate. Ca o gura de apa de mare. A costat in jur de 15 euro. Share:

2010 austria chardonnay grauburgunder nussberg pinot blanc pinot gris viena weiburgunder wien wein wiener gemischter satz zahel

2 comentarii. Adaug un comentariu

1.

charlie
June 14, 2012 @ 4:40 pm

dealul Nussberg http://weinlagen-info.de/#lage_id=2300 Rspunde

Bogdan Boce
June 14, 2012 @ 5:32 pm

Salut Charlie, multumesc pentru comentariu. Ce fain se vad parcelele cu vii de pe dealul Nussberg in google earth

*************************************

Rose by Enira 2010, Bessa Valley Winery

Articol publicat de Bogdan Boce in 8 December 2011 | Vinuri In toamna, cand cei de la WineRo (importatorii vinurilor Enira produse de Bessa Valley in Romania) au organizat o excursie in Bulgaria pentru a sarbatorii aniversarea a 10 de ani de la infiintarea cramei Bessa Valley, am fost nevoit sa le refuz invitatia fiind prins deja intr-o serie de proiecte ce nu puteau suferi amanare. Dupa care am ratat si anuala sarbatoare organizata tot de WineRo la podgoria de la Aliman din aceleasi motive. Mda Nu mai pun la socoteala alte invitatii la crame, targuri de vin si degustari pe care le-am refuzat din cauza distantei prea mari dintre Oradea si Bucuresti ori din cauza programului incarcat de la birou. Cine stie, poate Mick Jagger avea dreptate: You cant always get what you want / But if you try sometimes, well you might find / You get what you need!.

Asadar, iata-ma in aceasta seara de decembrie deschizand un Rose by Enira 2010 cupaj de 40% Petit Verdot, 40% Syrah si 20% Merlot. Un roze pal frumos, de culoarea foii de ceapa. Nas elegant, fructat, cu arome

de zmeura, capsuni, fragute. Gustul e fin, proaspat, un pic gliceros, cu accente citrice si o usoara nota amaruie, de grapefruit pe final. Asa ca la urma urmei I think I got what I need.

*************************************

Kirlylenyka 2010, Thummerer Pince

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 December 2011 | Vinuri In ciuda snobismului de care ma banuie multi, nu am incetat sa cumpar vinuri din supermarket. Si nu doar din supermarketurile romanesti. In mare parte in tarile pe care le-am vizitat in ultimii ani, am ales sa cumpar vin si din supermarket. L-am considerat un fel de reality-check atat al pietei vinului dar si al gusturilor preferate de marea masa a consumatorilor. Nu doresc sa dezvolt acum subiectul, insa voi incerca sa revin asupra lui in viitorul apropiat.

Asadar, prospectand piata maghiara de vinuri aflata pe rafturile din Tesco Debretin, am dat peste un producator a carui nume imi era cunoscut dintr-o escapada culinara intreprinsa anul trecut in Ungaria. Thummerer Pince una dintre cele mai mari si cunoscute crame de familie din Ungaria, localizata in vecinatatea satului Noszvaj din regiunea viticola Eger (nordul Ungariei). Nu ma asteptam sa-i intalnesc in retail, cunoscute fiind volumele cu care lucreaza marii operatorii din acest sector. Pentru cei mai putin familiarizati cu denumirile maghiare ale soiurilor de struguri, Kirlylenyka e neaosa Feteasca Regala raspandita atat in podgoriile originare ardelenesti cat si in cele maghiare. Kirlylenyka 2010 a celor de la Thummerer Pince e exact cum ma asteptam: un vin alb, vioi, cu o culoare galben-pal cristalina, cu un nas proaspat, floral, incadrat de tonuri citrice, cu gust elegant, citric, racoritor, cu aciditate pronuntata, inspre frizzante. Costa in jur de 1250 forinti adica aproximativ 18 lei.

*************************************

Rheinriesling 2010, LacertA Winery

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 October 2011 | Vinuri Degustarea comparativa de Riesling de Rin de la Enoteca Millesime desfasurata intr-o seara de joi din septembrie, s-a incheiat asa cum a si inceput, cu un Riesling romanesc. Lista celor 6 Rieslinguri degustate a fost incheiata de cel mai proaspat vin al degustarii: Rheinriesling 2010 produs de LacertA Winery in podgoria Dealu Mare.

Ajuns in fata celui din urma Riesling, m-am vazut nevoit sa recunosc ca nici una dintre probele degustate pana acum nu prezenta elemente comune evidente. Cu nasul in paharul de Rheinriesling 2010 nu stiam daca sa caut fructe galbene caisa si piersica, iarba proaspat cosita, sau mai graba pietris si balast sau de ce nu petrol? In acest joc de-a v-ati ascunselea am reusit sa dibuiesc din prima fructele (caisa si piersica dar si ceva citrice prinse la mijloc), dar si o aroma vegetala. Gustul e echilibrat, cu aciditate nici prea-prea nici foarte-foarte, cat sa iti racoreasca palatul intr-o dupa-amiaza calduroasa de toamna. O sticla de Rheinriesling 2010 produsa de la LacertA Winery costa intre 40 si 50 RON la magazinele de specialitate.

*************************************

Riesling Cuve Anne-Laure 2005, Arthur Metz

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 October 2011 | Vinuri

Sticla cu Riesling Cuve Anne-Laure 2005 produs de Arthur Metz achizionata din The Store Oradea prezenta un nivel ridicat al oxidarii, defect observat atat in culoarea chihlimbarie cat si in nasul cu arome oxidate, afectate de esterifiare. Gustul era lipsit de aciditate, cazut. Un vin imbatranit inainte de vreme pe raft.

A costat 32 RON.

*************************************

Riesling Quarzschiefer 2009, Altenkirch

Articol publicat de Bogdan Boce in 5 October 2011 | Vinuri Intalnirea cu adevaratul Riesling de Rin, nascut si crescut de mama lui in Rheingau a fost cel putin pe masura asteptarilor. E adevarat, nu are pedegree-ul colegului sau din Mosel scolit de celebrul Dr. Loosen, dar in schimb poarta cu sine amprenta unui loc extraordinar si entuziasmul unor vinifcatori cu mintea destupata.

Daca ar fi sa citez un fragment de pe site-ul producatorului Altenkirch as spune ca realizarea unui vin e aseamanatoare rezolvarii unei ecuatii cu o infinitate de variabile, fiecare dintre aceastea depinzand de o infinitate de factori diferiti ce variaza de la an la an. Simplificata, ecuatia ar arata asa: sol x soare x ploaie x venituri x intuitie x experienta x curiozitate x curaj x entuziasm x indoiala x siguranta x vite de vie x pasiune x dragoste pentru munca + know how si bunavointa = 200 de milioane de ani de istorie terestra si o inspiratie de moment, unite in vinul perfect.

Drept sa spun nu stiu daca asa ar trebui sa se prezinte Rieslingul perfect, insa cert e ca a fost cel mai bun Riesling din cele 6 degustate. Culoare galben-pal, arome de fructe nu foarte pregnante de mar verde, piersica si caise dominate de un iz interesant de pietris, balast, pamant reavan si un strop de petrol. Gustul e proaspat, mineral, cu o textura crocanta, sutinuta de aciditate, care invadeaza palatul acaparandu-l. E un vin care scrasneste intre dinti, spargandu-se in zeci sau sute de cristale, de parca nu ar fi fost facut din struguri ci din piatra. A costat undeva pe la 9 euro de la acelasi wine store din cartierul Kreuzberg Berlin.

*************************************

Riesling Trocken Bernkasteler Lay 2008, Dr Loosen

Articol publicat de Bogdan Boce in 2 October 2011 | Vinuri Degustarea comparativa dedicata Rieslingului de Rin a continuat cu un Riesling Trocken Bernkasteler Lay 2008 realizat de Dr. Loosen in regiunea Mosel din Germania. Ii multumesc lui Cezar Filip (Restaurant Ginger, Bucuresti) care mi-a atras atentia ca e improprie folosirea denumirii de Rin pentru un Riesling facut in alte regiuni decat Rheingau, insa am tinut sa punctez acest lucru pentru a clarifica confuzia care se poate crea datorita celor doua soiuri de struguri ce impart aceeasi denumire de Riesling. Daca in tara sa de origine, Germania, Rieslingul de Rin se numeste simplu: Riesling, iar Rieslingul Italian e cunoscut mai degraba sub numele de Welschriesling, ei bine, in Romania, lucrurile stau un pic diferit, intrucat am intalnit cativa producatori autohtoni care folosesc denumirea simpla de Riesling pentru a se referi la Riesling Italian.

Asadar, un Riesling sec (ger. trocken) din regiunea viticola Mosel, mai exact din arealul Bernkastel cunoscut si sub numele de Mittelmosel. Producatorul, Dr. Loosen, face parte incepand cu 1992 din selecta asociatie germana VDP (Verband Deutscher Qualitts und Prdikatsweingter), ce reuneste un numar de 200 de producatori de vin ce si-au impus un standard foarte inalt de realizare a vinurilor. Reputatia de care se bucura Dr. Loosen il recomanda ca fiind unul dintre cei mai buni producatori de Riesling din Mosel. In pahar primul cadru apartine aromelor floral-vegetale, ce zugravesc un tablou estival, cu dealuri line, de pe care se revarsa o boare racoroasa cu miros de iarba proaspat cosita. Dupa care in scena intra fructele: mere verzi, caise dar si ceva note citrice. Spectacolul Rieslingului de Mosel explodeaza in gust: caise, mere, pere sustinute de o aciditate proaspata, vibranta. Gustul se incheie intr-o nuanta dulce-condimentata, alcool-ul de 12.5% fiind aproape imperceptibil. L-am cumparat dintr-un magazin de vinuri din cartierul Kreuzberg Berlin undeva la 9 euro.

*************************************

Riesling de Rein 2008, Fautor

Articol publicat de Bogdan Boce in 1 October 2011 | Vinuri Continuand degustare comparativa de Riesling de Rin, dupa rebelul Riesling de Rhin 2008 de la Nachbil, am turnat in pahare un Riesling de Rein 2008 de la Crama Fautor, un mic producator din Republica Moldova. Pe cei de la Fautor i-am intalnit pentru prima oara la festivalul Good Wine (Bucuresti) din luna martie a acestui an, ocazie cu care am si achiztionat de la standul lor vinul in cauza. La momentul respectiv, acest Riesling de Rein 2008 ma impresionase prin structura si textura colturoasa, minerala.

Din pacate dupa 6 luni petrecute la loc intunecat si racoros (a se citi camara) vinul n-a mai fost acelasi. Si nu cred c-au fost de vina variatiile de temperatura, intrucat sticla era inchisa cu un dop de cauciuc negru Nomacorc. Dac-au fost de vina, mea culpa! In ciuda culorii proaspete, galben-verzui, care promitea un vin proaspat, am facut cunostinta cu rezultatul esterificarii ce acoperea caracterul ierbal si fructuos al vinului. Gustul era inca sustinut de aciditate si de acea mineralitate care gadila si excita papilele, dar nu mai avea aceasi textura. Din cate stiu vinurile celor de la Fautor nu se gasesc inca in Romania. Pretul unui Riesling de Rein 2008 este de aprox. 20 RON.

*************************************

Riesling de Rhin 2008, Nachbil

Articol publicat de Bogdan Boce in 25 September 2011 | Vinuri

Degustarea comparativa de Riesling de Rin, desfasurata la Enoteca Millesime din Oradea intr-o seara de joi (septembrie 22) a inceput cu un vin demisec. Stiu, e un inceput atipic si incalca regulile care spun ca ar fi trebuit sa-l plasez mai degraba pe la mijlocul degustarii. Insa, am ales sa fac asta dintr-un motiv foarte bine intemeiat. Vinul are o aciditate de 8.8g/l. E vorba de Riesling de Rhin 2008 de la Nachbil.

S-a prezentat curat, cu un galben-pai lipsit de intensitate. Primul nas e cuminte, te imbie cu flori de camp si fructe (piersica, caisa poate si ceva lamaie). Insa o data ce paharul e agitat registrul olfactiv se shimba radical. Motorina, petrol, hidrocarburi si nimic altceva. Ma asteptam sa prind aceasta aroma dar nu credeam ca o voi intalni de la primul vin al degustarii si nici ca va veni intr-o forma atat de bruta. Inevitabil apare intrebarea: e vorba de o tipicitate de soi sau e un defect? Raspunsul depinde de cine bea vinul. In cazul meu balanta inclina inspre o exprimare destul de dura a tipicitatii, izul fiind intalnit ulterior si la alte Rieslinguri de Rin din degustare. Pe de alta parte un neofit, ce crede ca a pus pe masa un Riesling demisec sa mearga bine la aperitiv, va fi profund dezamagit si va considera ca vinul are o hiba, datorata cel mai probabil depozitarii in conditii improprii. In gust, restul de zahar e imperceptibil, aciditatea malica dominand intreg palatul, insa la ce fineturi te mai astepti de la un vin care miroase a motorina?

Desi il consider un vin de referinta cu o tipicitate de invidiat (excelent ca material didactic), nu il recomand decat amatorilor de senzatii si gusturi nebanuite, ori celor care doresc sa porneasca o revolutie si au ramas fara cocktailuri Molotov. Se gaseste printre altele la Enoteca Millesime (Oradea) si Crama Noastra (Cluj-Napoca) 47 de lei.

*************************************

Adevaratul Riesling. De Rin.

Articol publicat de Bogdan Boce in 23 September 2011 | Degustri, Vinuri Cred ca eram in facultate cand am auzit prima data ca ar exista si un altfel de Riesling decat cel Italian, pe care obisnuiam sa-l cumpar atunci si de care eram destul de multumit. Mi se spunea ca celalalt Riesling era de fapt Rieslingul adevarat si nu vinul asta de mana a doua care se gaseste la noi sub numele de Riesling Italian. Pentru a depasi mica mea deceptie de atunci am luat la rand rafturile cu vinuri de la mai toate hypermarketurile, in speranta ca voi da peste vreo sticla de Riesling de Rin, care sa-mi confirme sau infirme cele auzite. Dupa cum era de asteptat, n-am gasit in hypermarketuri nici o sticla cu Rielsing de Rin, nici de provenienta romaneasca ori straina (mi se recomandase varianta germana, ca sa fiu mai precis). In lipsa unui contra-argument palpabil am revenit la Rieslingul Italian sperand ca intr-o buna zi il voi descoperi si pe cel de Rin. A trebuit sa treaca ceva timp pana sa-mi dau seama ca nu cautam unde trebuie si ceva mai mult pana sa ma intalnesc cu un Riesling de Rin, dar asta e alta poveste. Conform datelor statistice furnizate de German Wine Institute, din suprafata totala planta cu vita de vie in Germanaia: 102.340 ha, cu Riesling de Rin sunt plantate 22.434 ha adica 21.9% plasandu-l pe prima pozitie in clasamentul celor mai cultivate soiuri din Germania. Nu cred ca exista crama in Germania care sa nu produca cel putin un tip de Riesling de calitate medie (Qualittswein, pe scrut QbA) ori superioara (Qualittswein mit Prdikat zis si QmP) ce poate avea diverse niveluri de Prdikat (denumire germana a concentratiei zaharului in must): Kabinett, Sptlese, Auslese, Beerenauslese, Trockenbeerenauslese sau poate chiar Eiswein. Mai multe detalii despre sistemul de clasificare a vinului produs Germania am gasit la Mona a wahr rieslinger. Pe langa nemti, Rieslingul de Rin e cultivat cu succes in Austria, Franta (exclusiv in Alsacia), Australia si Noua Zeelanda. Acest soi a intrat in podgoriile romanesti destul de recent, mai mult din ambitia micilor producatori decat dintr-o necesitate a pietei. In prezent,

doua crame romanesti cultiva si produc vinuri din Riesling de Rin: Nachbil si LacertA Winery. Posibil ca plantatii de Riesling de Rin sa se gaseasca si in ograda celor de la SERVE si Budureasca insa etichetelor vinurilor lor nu reflecta explicit acest lucru. Din punct de vedere aromatic, Rieslingul de Rin e soiul cu cea mai buna reputatie de terroir-expressing, vinurile obtinute fiind pe buna dreptate o reflexie a caracteristicilor climatice si de sol a locului din care provin. Rieslingurile tinere sunt caracterizate cel mai adesea de arome de mere verzi, grapefruit, piersica, miere, iarba proaspat taiata precum si de o vioiciune data de aciditatea destul de mare. Caracteristica insa e o nota de petrol sau kersoen ce se dezvolta in special la vinurile mai vechi si care nu trebuie considerata un defect. De unde se poate cumpara un Riesling de Rin in Romania? Din pacate in hypermarketuri, situatia vinurilor obtinute din Riesling de Rin arata la fel ca acum 6-7 ani: nu se prea gasesc, ori sunt prezente vreo 2, max. 3 sortimente. In Kaufland am gasit 3 Rieslinguri realizate pentru brandul propriu Villa Vinum toate sub 15 RON, demidulci sau dulci. Daca nu sunteti blogger de vin si nici nu va preocupati timpul cu vreo lucrare de cercetare pe aceasta tema cred ca ar fi mai bine sa le evitati. Ceilalti mega-retaileri ce opereaza pe raza Oradiei: Real, Carrefour si Sellgros nu au deloc Riesling de Rin pe raft. Magazinele de specialitate ofera ceva mai multa varietate insa aici preturile au o medie in jurul valorii de 80-100 RON. In top se afla Vinexpert: de la 35 RON pe un J. Baumer Rheingau Riesling 2009 pana la 230 RON pentru Scharzhofberger Riesling 2009 Egon Muller. Mai moderate am gasit la Good Point, insa majoritatea sunt dulci: Franz Reh Late Harvest 25 RON, Carl Reh Eiswein 36 RON, singurul sec e un Penfolds Rawsons Retreat Riesling 41 RON. In ceea ce priveste restaurantele, cea mai variata si bogata oferta de Riesling de Rin am inteles ca s-ar gasi la Restaurantul Ginger din Bucuresti, unde Cesar Filip colectioneaza cele mai bune Rieslinguri produse in Germania, importandu-le direct de la producatori. Cu prima ocazie cu care ajung la Bucuresti promit sa-i trec pragul. Intrucat in ultima perioada subiectul Riesling de Rin a fost dezbatut si pe blogurile colegilor de breasla: Ciprian, George, Dan si Florin, am propus unui cerc restrans al membrilor Enotecii Millesime (coordonati de prof. Dorin Popa) sa realizam o degustare comparativa intre Rieslingurile de Rin produse in Romania si cateva exemplare aduse de mine din Germania, din aceeasi categorie de pret 32-40 RON, aproximativ 8-10 euro. Pentru a da si o incarcatura istorica am mai adaugat alte doua Rieslinguri: unul din Franta, respectiv Republica Moldova.

Iata lista vinurilor propuse de mine pentru aceasta degustare: Riesling Cuve Anne-Laure 2005, Arthur Metz Franta (AOC Alsace) Riesling Bernkasteler Lay 2008, Dr. Loosen Germania Riesling 2009, Altenkirch Germania (Rheingau) Riesling de Rhin 2008, Nachbil Romania (Dealurile Satmarului) Rheinriesling 2010, Lacerta Winery Romania (Dealu Mare) Riesling de Rein 2008, Fautor Moldova

Notele de degustare si fotografii aferenete vinurilor vor fi publicate in zilele ce urmeaza. Share:

*************************************

kzgz Boazkere Buzba Klasik 2008, Kayra

Articol publicat de Bogdan Boce in 22 September 2011 | Vinuri E ceva exotic care ma atrage la vinurile produse din soiurile indigene ale unor tari mai putin cunoscute pentru producerea vinurilor. E aroma unor struguri cu tipicitate necunoscuta. E gustul complementar preparatelor culinare traditionale. E denumirea aproape impronuntabila a unor localitati sau regiuni despre care aud/citesc pentru prima oara, fara sa am cea mai mica idee unde se afla. Nu mi-am petrecut pana acum vacantele de vara in Turcia si nici nu ma atrage in mod deosebit ideea lor de turism: one-hotel all-inclusive. In consecinta, nu am avut ocazia de a experimenta cultura culinara turceasca autentica (exceptand omniprezenta oferta de tip fast-food: shawarma / kebap). Cat despre vinuri, aveam mari dubii ca turcii s-ar indeletnici cu producerea vinului, avand in vedere restrictiile impuse de Coran. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat nu doar ca produc vin, dar mai ales ca se mandresc cu cateva varietati locale de struguri ce au potential de a produce vinuri remarcabile, pretabile la a fi invechite. Din cate am citit pana acum despre vinurile turcesti nu m-am lovit de mentionarea unui sistem de clasificare dar asta nu inseamna neaparat ca nu el nu exista. Din pacate in Romania vinurile turcesi nu au patruns decat foarte timid, colegul de breasla George semnaland in urma cu un an existenta la raft a unei sticle otomane. Si din pacate preturile nu sunt cele mai accesibile, cel putin pentru gamele superioare.

Vinul despre care voi scrie azi a fost cumparat de pe rafturile unui supermatket din Istanbul, asadar un vin fara prea mari pretentii. Brandul Buzba a fost creat de Kayra, unul dintre cei 7 mari producatori de vinuri din Turcia, a carui vii si crama se afla in estul Anatoliei in regiunile Elazig si Diyarbakr. Buzba Klasik a fost produs din kzgz si Boazkere doua dintre cele mai cunoscute si cultivate soiuri locale turcesti, dar care nu provin din aceeasi regiune viticola. De aici si suspiciunea mea referitoare la existenta unui sistem de clasificare bazat pe denumirile de origne. Strugurii din soiul kzgz au fost recoltati din regiunea Elazig, pe cand cei din soiul Boazkere provin din Diyarbakr, doua regiuni relativ apropriate, din sud-estul Turciei. Buzba are o culoare rosie-rubinie, eleganta, vioaie. A ajuns destul de rapid in pahar, fara sa mai beneficieze de aerisiri suplimentare in sticla sau in decanter si la drept vorbind nici nu avea nevoie. S-a deschis rapid cu arome de fructe de padure mure, putine coacaze negre dar si cirese si visine amare, amintindu-mi destul de mult de un Carmenere chilian din gama entry-level. Gustul e placut, cu un strop de aciditate si taninuri cu zimti mici cat sa-ti deschida apetitul pentru o masa din care nu poate lipsi carnea de miel sau oaie. A costat in jur de 5 euro sau 12 lire tucesti.

*************************************

Chteau dYquem 1811

Articol publicat de Bogdan Boce in 17 September 2011 | Vinuri In luna iulie a acestui an in cadrul unei licitatii organizate la Hotel Ritz din Londra, Christian Vanneque a devenit, contra sumei de 75.000 , proprietarul unei sticle de Chteau dYquem 1811. Suma record reprezinta cel mai mare pret platit pana acum pe o sticla de vin alb. E vorba de sticla de vin din fotografia de mai jos.

Astfel de anunturi ma lasa rece de cele mai multe ori insa nu si de aceasta data. De ce? Pentru ca am aflat ca domnul Christian Vanneque va expune pretioasa sticla cu vin dulce in noul sau restaurant, SIP Sunset Grill, din Bali, Indonesia. Asa ca am pus repede mana pe tastatura si iam scris lui Lucian Cremeneanu (cunoscut oradenilor si ca Lulu), aflat intr-o misiune permanenta in paradisul de la capatul lumii, adresandu-i rugamintea de a imortaliza in exclusivitate pentru Vinul de Duminica un instantaneu cu cel mai scump vin alb al momentului. Long story short: acum cateva ore am primit de la Lulu fotografia de mai sus.

Sticla de Chteau dYquem 1811 se afla in spatele unui geam antiefractie, fiindu-i asigurate conditiile optime de temperatura si umiditate pentru a rezista cel putin inca 6 ani, cand Christian Vanneque intentioneaza sa o deschida si sa o serveasca alaturi de cei apropiati lui, cu ocazia aniversarii a 50 de ani. Da, ati citit bine, in ciuda celor 200 de ani, acest nectar din Sauternes e cat se poate de baubil, fapt cofirmat de mai multe echipe de specialisti. P.S. Lulu, noroceascchie Dumniezo!

*************************************

Zwack Maximilian, Spirit of Tokaj

Articol publicat de Bogdan Boce in 14 September 2011 | Distilate de vin Concertul lui Eric Truffaz de la Klcsey Kzpont (Centrul Cultural Klcsey) din Debrecen sustinut in luna martie a acestui an a reprezentat pentru mine o dubla descoperire. Pe de o parte a fost jazz-ul eterogen al trompetistului elvetian ce isi promova proaspatul album In Between, lansat in 2010 la Blue Note Records. Pe de alta parte a fost un distilat de vin, aparut nu de mult timp pe piata din tara vecina, aflat in plina campanie de promovare Zwack Maximilian.

Zwack Maximilian e produs de compania maghiara Zwack, aceeasi care produce si mult mai cunoscutul Unicum un bitter obtinut din peste 40 de plante si condimente, dupa o reteta secreta transmisa din generatie in generatie. Povestea lui Zwack Maximilian incepe in urma cu aproape 100 de ani in urma, cand dupa mai multe importuri de brandy-uri din Franta, fratii Jozsef si Maximilian Zwack, proprietari ai distileriei Jozsef Zwack & Co decid sa lanseze pe piata propriul distilat de vin Tokay Brandy obtinut din vinurile produse in zona Tokaj. Artizanul acestui produs e Maximilian a carui ambitie si pasiune pentru enologie l-a determinat si motivat sa produca un distilat de vin mai bun decat cele pe care le importasera pana atunci din Franta. Noua bautura se bucura de popularitate inca de la inceput, compania continuand sa o produca chiar si dupa moartea lui Maximilian Zwack in 1920. Al doilea razboi mondial si perioada comunista care a urmat pun pe butuci distileria si afacerea cu distributie de bauturi alcoolice, o parte dintre membrii familiei reusind sa sa emigreze in SUA. Reintorsi in Ungaria in 1988, acestia recumpara averea familiei in 1989, reusind ca in 1990 sa puna pe piata Unicum. 20 mai tarziu se relanseaza Tokay Brandy sub numele de Zwack Maximilian, Spirit of Tokaj. Spre deosebire de majoritatea distilatelor de vin de pe piata, Zwack Maximilian are un vol. alc. de 33% ceea ce il face mai putin agresiv in gust. Zwack Maximilian se obtine prin distilarea vinurilor de tip szamorodni din zona viticola Tokaj, rezultand un distilat superior cu o

concetratie de 80%. Conform detaliilor furnizate de catre producator in acest eau-du-vie se presara flori de tei, ajungandu-se la obtinerea unei esente de flori de tei, care apoi se invecheste in butoaie de stejar pentru o perioada relativ scurta de timp (cateva luni si nu cativa ani cum se procedeaza in cazul distilatelor de vin clasice). Urmeaza o filtrare, dupa care se realizeaza imbutelierea. Timpul relativ scurt petrecut in butoaiele de stejar nu a influentat in mod pregnant caracteristicele distilatului, poate doar culoarea galben-aurie cu refelexe chihlimbarii. Servit cu gheata din pahar razbat arome de miere, flori de salcam si flori de tei ce amintesc mai degraba de vinuri din Furmint si Hrslevel decat de vanilia si condimentele exotice provenite din doagele butoaielor de stejar. Gustul e fin si catifelat, concentratia moderata de alcool fiind suficienta cat sa incalzeasca palatul fara a-l agresa. O sticla de 0.5 l a costat aproximativ 36 RON.

*************************************

Pinotage Barista 2010, Val de Vie

Articol publicat de Bogdan Boce in 13 September 2011 | Vinuri M-am agatat de sticla de Pinotage Barista 2010 intr-un hypermarket Tesco din Ostrava, Cehia atras de eticheta simpla de lume noua si de numele vinului Barista. Nu cred c-o sa-l gasiti prea curand in hypermarketurilor de la noi, insa daca va aflati in vreo escapada prin Europa, si dati peste acest vin pe rafturile din Tesco (foarte posibil sa se gaseasca si in alte lanturi comericale) va recomand sa-l puneti in cos. Asa cum Malbec-ul e strugurele promotor al Argentinei, Carmenere-ul al Chile-ului, soiul de struguri Pinotage se identifica cu Afirca de Sud. Pinotage a fost creat in 1925 de Abraham Perold, profesor de viticultura la Universitatea Stellenbosch, prin incrucisarea a doua soiuri: Pinot Noir si Cinsault (cunoscut si sub numele de Hermitage in Africa de Sud) in incercarea de a obtine o vita de vie mai putin pretentioasa care sa produca vinuri cu un caracter fin ca acela al Pinot Noir-ului. Rezultatul experimentului lui Perold si-a castigat admiratia de abia 34 de ani mai tarziu cand un vin obtinut din Pinotage a obtinut distinctia maxima in cadrul unei expozitii din Cape Town. Vinurile obtinute din Pinotage au ca si caracteristica generala arome fructate de cirese, merisor mergand

inspre senzatii pamantii, de fum, castigand prin invechire arome de ciocolata. Pinotage Barista 2010 a fost creat de Bertus Fortie, enolog si managing director la Val de Vie o crama boutique ce detine si un club de polo, pentru Vinimark cel mai mare distribuitor de vinuri din Africa de Sud. Un vin facut din joaca baietilor mari, ce mai! Dat fiind ca e un vin de Lume Noua l-am turnat in pahar, fara alte pregatiri speciale. Culoare inchisa, densa. Nasul a inceput timid cu arome de fructe cirese, visine, ceva prune urmand ca dupa cateva agitari ale paharului sa te trimita intro cafenea italiana, ce miroase a espresso, boabe de cafea proaspat macinate si ciocolata neagra de aici cel mai probabil si numele Barista. Acest stil de a vinifica Pinotage-ul cunoscut si sub numele de Coffee Pinotage se datoreaza in mare masura unei retete secrete ce implica utilizarea unui anum tip de drojdii precum si a bariquerilor cu grade diferite de ardere. Reteta apartine enologului Bertus Fortie, poreclit de altfel Starbucks. In gura, vinul are o textura catifelata, taninurile sunt rotunjite, poate chiar un pic amarui pe final nimic agresiv in orice caz. E un vin usor de baut si destul de usor de inteles, ca majoritatea vinurilor medium din Lumea Noua.

A costat undeva intre 8 si 10 euro.

*************************************

Perfectio 2008, Crama Basilescu

Articol publicat de Bogdan Boce in 18 August 2011 | Vinuri Anul trecut, Crama Basilescu a dat lovitura cu Feteasca Neagra Ancestral 2008. Un vin foarte bun despre care s-a scris de cele mai multe ori la superlativ si care a stabilit noi standarde atat pentru vinificatorii romani care vor sa creeze cea mai buna Feteasca Neagra dar implicit si pentru vinificatorul Cramei Basilescu, Gabi Lacureanu. Anul acesta cu ocazia scurtei vizite pe care am facut-o la crama din Urlati, am avut privilegiul de a degusta in compania lui Gabi o parte din noile vinuri ale Cramei Basilescu. Printre acestea si Perfectio 2008, un cupaj de 5 vinuri obtinute din trei souri: Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot. Mi-a placut intr-atat incat inainte de plecare am primit in dar cea din urma sticla imbuteliata din primul lot. Inainte de a fi imbuteliat si a de purta eticheta, Perfectio e rezultatul unei munci de cercetare, a unui experiment enologic, a unei provocari de a crea vinul perfect. Aceasta joaca cu vinuri si bariqueri a facut ca Perfectio sa fie un cupaj de cinci vinuri obinute din trei soiuri. Intai a fost creat un cupaj de Feteasca Negra, Merlot si Cabernet Sauvignon, ce a luat apoi drumul barique-urilor. Dupa o oarecare perioada de timp petrecuta in contact cu lemnul de stejar, acest cupaj s-a intalnit cu alte doua vinuri, un Merlot si o Feteasca Neagra, rezultatul fiind trimis din nou in bariqueri (nu neaparat aceleasi). Dupa ce a asteptat 4 luni la loc racoros si intunecat, sticla neetichetata de Perfectio 2008 a fost deschisa in compania a unui preparat culinar ce cred ca ii vine ca o manusa: pulpa de rata cu prune uscate si cartofi copti la cuptor. Pana sa-l torn in pahare l-am lasat la aerisit in decantor timp de mai bine de o ora. Culoare rosie purpurie. Primul contact e caracteristic Merlot-ului si Fetestii Negre: sirop de visine, dulceata de capsuni, visinata, urmat de caramel, fructe confiate si prune uscate. Contributia Cabernet Sauvignon-ului e resimtita ceva mai discret, pe final intrand timide in scena si pulberea de cacao si ciocolata neagra. Alcoolul de 14% isi face simtita prezenta si in nas, mai ales ca vinul a fost servit la o temperatura ce depasea 16-18 grade. Gustul e plin, cu taninuri catifelate, dulcege si iuti. Poate si din cauza temperaturii ceva mai ridicate din bucatarie, alcoolul si-a facut resimtita prezenta intr-un mod mai putin placut, incalzind destul de tare papilele.

E Perfectio 2008 noul varf de lance al Cramei Basilescu? Sa nu fi fost alcoolul ce se simte atat in nas cat si in gust, nu as fi ezitat sa raspund afirmativ intrebarii. Dar chiar si asa, cred ca Perfectio 2008 merita atentia iubitorilor de vin de la noi. Din pacate momentan nu am informatii legate de disponibiliatea in magazinele de specialitate a acestui vin si nici pretul la care el se comercializeaza.

*************************************

Vinul de Ciumbrud de la Domeniile Boieru la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 16 August 2011 | Degustri, Vinuri Prima mea intalnire cu vinurile celor de la Domeniile Boieru a avut loc in cadrul Vinvest 2011. In portofoliul lor dominat de vinuri demidulci si

dulci am descoperit atunci un Sauvignon Blanc 2010, proaspat cu arome tipice si cu un raport calitate pret imbatabil: 13 RON! Am reusit sa ma agat de ultima sticla pe care o aveau disponibila la stand, sticla pe care de altfel am si deschis-o a doua zi, duminica. Prins cu un moment festiv in familie nu am mai apucat sa-mi notez impresiile la momentul respectiv dar speram ca il voi mai intalni Si iata ca, undeva la sfarsitul lunii iulie, Enoteca Millesime a pus la cale o prezentare si o degustare a vinurilor din Ciumbrud produse de Domeniile Boieru. Good things come to those who wait! mi-am spus. Evenimentul a fost prezidat de catre reprezentatul cramei transilvanene: Florin Danoaie, secondat de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului: Dorin Popa si Cristian Drimba. 80 de hectare cu vita de vie exploateaza in acest moment Domeniile Boieru urmand ca in foarte scurt timp sa intre pe rod alte 50 de ha, la care ulterior se vor mai adauga 20 ha, suprafata destinata plantatiilor urmand sa ajunga intr-un final la 150 de ha. Arealul Ciumbrud, aflat in apropierea localitatii Aiud (jud. Alba) este unul propice cultivarii migdalului, datorita unui microclimat de tip mediteranean, ce se regaseste pe malul stang al Muresului.

Nu mai putin de 8 vinuri au fost inscrise pe fisa cu impresii de degustare, dintre acestea 7 fiind albe si unul roze. S-a inceput cu un Riesling Italian 2010, unul dintre putinele vinuri seci prezentate, cu un nas

proaspat, a carui aroma dominanta e cea de nuca verde. Aciditatea placuta ce gadila palatul lasa in urma un post-gust amarui. Apreciat deopotriva si de ceilalti membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului a fost vinul pentru care la finalul degustarii s-au plasat cele mai multe comenzi. Dry Muscat 2010 si-a facut intrarea in stilul caracteristic, cu aroma sa tipica, reconoscibila chiar si de catre cei mai putini initiati in ale vinului. Gustul e citric, cu o aciditate destul de buna pentru un Muscat, insa putin cam scurt. Am continuat cu o Feteasca Alba 2010 de culoare galbena, putin intensa, a carei nas nu foarte sofisticat a provenit din zona floralvegetala. Gustul plateste tribut restului de zahar (nu foarte mare iadevarat), care in contrapartida ii onfera senzatia de corpolenta. Ajuns in fata Sauvignon Blanc-ului 2010, ma asteptam sa fiu cuprins de un sentiment de deja-vu Insa spre surprinderea mea aveam sa aflu ca exista doua Sauvignon Blanc-uri 2010 in portofoliul celor de la Domeniile Boieru: unul sec si unul demisec. De aceasta data, am facut cunostinta cu cealalta varianta a Sauvignon Blancului 2010: cea cu zahar rezidual. Spre deosebire de fratele sau vitreg, acest vin a fost vinificat punandu-se accent pe latura aromatica a soiului. Asadar un vin in nasul carui se simt din abundenta florile de soc si al carui gust e mai plin datorita restului de zahar si al alcoolului. Personal, prefer varianta sec a Sauvignon Blanc-ului 2010 de la Domeniile Boieru, pe care inca mai sper ca o voi reintalni in aceasta vara. Urmatorul pe lista a fost un Traminer 2010, ce a dat buzna asemeni unei dame de lux, invaluit in arome de trandafiri, flori de tei dar si fructe exotice precum fructul pasiunii si lychee. Desi are un rest de zahar generos, acesta e foarte bine echilibrat de aciditate si alcool, rezultand un gust armonios. Mi-a placut si cred ca reprezinta e o alternativa interesanta pentru un vin servit la desert. Pentru un strop de diversitate, degustarea a continuat cu un Pinot Noir Rose 2010. Culoare roze-somon, cu nas tipic, de coacaze rosii si zmeura. Gustului citric, proaspat, i-au fost lasate pe principii democratice 5 grame de zahar rezidual. In mod traditional, in zona Aiudului se facea un vin caruia localnicii ii spuneau Plebanos (in trad. magh. vicar) si care, daca e sa-l citez pe Radu Anton Roman era un cupaj de Feteasca Alba, Grasa si Muscat. De altfel marca Plebanos a facut si subiectul unei dispute intre doi producatori de vinuri din zona, care in perioada interbelica si-au revendicat proprietatea acestei marci. In prezent, cei care detin marca Plebanos sunt Cramele Logos din Aiud. In semn de respect pentru aceasta traditie, cei de la Domeniile Boieru a facut plebanosul lor, un

cupaj din Pinot Gris, Traminer si Sauvignon Blanc, lansat sub eticheta Episcopal 2009. Aromele interesante de piper alb, trandafiri, crema de zahar ars la care se adauga gustul dulce ma fac sa cred ca intr-adevar este un vin preferat de fetele bisericesti. Intrucat episcopul e un grad ierarhic specific bisericii ortodoxe, respectand traditia transilvaneana a fost creat si un vin ce se adreseaza reprezentantiilor bisericii catolice: Cardinal 2009. Tot un vin dulce, obtinut din Pinot Gris, care datorita faptului ca a fost cules tarziu, a imprumutat vinului o culoare sidefata de foaie de ceapa, specifica mai degraba rozeurilor. Nasul a fost din acelasi registru al vinurilor aromate cu tot spectacolul aferent pe care ele il ofera. Dat fiind ca e vorba de o crama relativ tanara ma asteptam ca vinurile lor sa urmeze o directie diferita de cele ale vecinilor mult mai notorii din zona (Jidvei). Cred ca portofoliul ar trebui sa cuprinda mai putine vinuri dulci si o varietate mai mare de vinuri seci. Totodata ma astept ca pe viitor sa fie ceva mai indrazneti si sa planteze si alte soiuri de struguri decat cele internationale. Cine stie poate o sa ajungem in cativa ani sa bem o Grasa sau un Furmint de Ciumbrud.

*************************************

Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009, SERVE

Articol publicat de Bogdan Boce in 9 August 2011 | Vinuri Sa nu fi fost perioada rece de la sfarsitul lunii iulie as fi amanat deschiderea sticlei de Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009 pentru la toamna. Nu ma asteptam ca in toiul verii sa am parte de acest intermezzo tomnatic cu dimineti racoroase si innorate, temperaturi scazute si ploi marunte si dese. Dar daca tot a venit de ce sa nu profit. Asa ca am lasat deoparte albele sprintare si rose-urile parfumate si lam deschis. Culoare rosie inchisa cu margini caramizii. Nasul mi s-a parut cel putin ciudat pentru Pinot Noir: usor condimentat (piper verde proaspat macinat) si cu o tenta de lemn de stejar proaspat taiat, insa fara vreo aluzie la baricare. Tipicitatea vine ceva mai incolo sub forma fructelor de vara usor acrisoare: cirese, visine si coacaze rosii. In gust se simt fructele amintite mai devreme, cu aciditatea caracteristica, ce lasa impresia unui vin cu constitutie mai degraba atletica, decat corpolenta. Sa integrat foarte bine in atmosfera autumnala a unei seri ploiase de iulie.

Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009 produs de SERVE costa putin sub 20 de RON si se gaseste in mai toate retelele de hypermarketuri de la noi.

*************************************

Sauvignon Blanc 2010, Znovin Znojmo

Articol publicat de Bogdan Boce in 8 August 2011 | Vinuri In urma cu mai bine de doua luni, inainte sa ajung in Cesky Krumlov si mai apoi in Praga nu stiam foarte multe lucruri despre vinurile produse in Cehia. In schimb despre beri auzisem numai cuvinte de lauda de la mai multi prieteni care vizitasera Cehia si mai ales Praga. Nimic de zis, cehii fac intr-adevar cateva beri foarte bune, pe care de altfel le-am si incercat. Totusi in indaratnicia mea refuzam sa cred ca intr-o tara predominant catolica nu se cultiva vita de vie din acest punct de vedere surpriza a fost una de proportii in Polonia! Cum nu prea avusesem timp sa-mi fac temele inainte de a pleca de acasa, hotarasem sa ma documentez la fata locului: regiuni viticole, producatori si soiuri de vita autohtone. Din pacate, cehii nu se prea omoara cu promovarea vinurilor autohtone, asa ca in putinul timp petrecut in tara lui Kafka nu am reusit sa cunosc foarte multe despre viticultura ceheasca (ei, cate-ceva tot am reusit sa aflu). Totusi, dupa intalnirea la Klub Arhitectu din Praga cu un Sauvignon Blanc 2009 produs de Vino Mikulov, ce nu a trecut fara a fi remarcat, mi-am zis ca merita sa mai incerc un Sauvignon Blanc de origine ceheasca. Am ales sa aduc acasa un Sauvignon Blanc 2010 produs de Znovin Znojmo in regiunea Znojmo din zona viticola Moravia (sud-estul Cehiei). Nu mai retin exact cat a costat, undeva pe la 25-30 de RON. Pana nu uit Despre regiunile viticole si soiurile de struguri din Cehia dar si despre podgoria aflata in intravilanul Pragai promit sa scriu in viitorul nu foarte indepartat. Cand se mai racoreste. L-am turnat in pahar. Fara povesti despre soparle (din specia Lacerta Viridis) si terroir, fara sa incerc sa inteleg ceva din ce era scris in limba ceha pe contraeticheta si fara sa caut pe bloguri ce impresie a lasat altora. Culoare proaspata, galben-pai. Nasul e o explozie de fructe exotice, care nu stiu cum sa iasa mai repede din pahar, de parca cineva le-ar fi tinut captive in sticla: mango, papaya, carambola (ha!). O data

obisnuit cu asediul, am reusit sa receptez si alte arome caracteristice soiului: ceva flori de soc dar si usoare note vegetale. Daca olfactiv te da pe spate (atat la propriu cat si la figurat), in gust ii lipseste acea aciditate si prospetime care sa-i ofere o coloana vertebrala, sa-l faca mai colturos, mai crocant. Aceasta carenta a gustului a facut ca vinul sa nu poata tine pasul cu fructele de mare servite la cina, care aveau nevoie de o aciditate ceva mai pregnanta.

Analizandu-l in ansamblu trag concluzia ca e un vin adaptat la nivelul de cultura in materie de vin al consumatorilor locali de bere. Un vin care trebuie sa impresioneze prin arome dar care sa nu deranjeze prin gust in speranta ca va atrage de partea sa cat mai multi prozeliti ai vinului.

*************************************

Balada de Minis cu Printesa Vinului si Balla Ur

Articol publicat de Bogdan Boce in 2 August 2011 | Degustri, Vinuri

Relatia mea cu vinurile produse la Minis in judetul Arad de Balla Geza in crama Wine Princess s-a oprit brusc anul trecut cand entuziasmat de evenimentele gastro-enologice organizate in Ungaria am incercat sa experimentez turismul enologic in Romania si sa le fac o vizita. Doar am incercat, pentru ca multumita ospitalitatii de care au dat dovada angajatii cramei Wine Princessnici nu am mai ajuns sa le trecem pragul. In consecinta am ales sa nu le cumpar vinurile si nici sa scriu despre ele pentru o perioada de un an. Ei bine, la aproape un an de la episodul eNOturism la Wine Princess, am fost invitat de catre cei de la Enoteca Millesime din Oradea sa particip la degustarea vinurilor realizate de crama din podgoria Minis-Maderat. Am dat uitarii micul boicot personal si am acceptat invitatia. Alaturi de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie, la evenimentul organizat in seara zilei de miercuri 13 iulie a fost prezent si Balla Geza, proprietarul si vinificatorul cramei aradene, care de altfel a si prezentat vinurile. Inainte de a degusta vinurile a fost prezentat domeniul Wine Princess, ale carui plantatii se intind pe o suprafata de 75 de ha, din care un procent de 85% cu vita de vie pentru soiuri de strugurii rosii, restul fiind destinat soiurilor albe. Pe langa crama dotata cu toata tehnologia moderna: de la prese prenumatice la tancuri de inox s-a investit si intr-o pensiune cu o capacitate totala de 40 de locuri de cazare. De altfel Balla Geza a reiterat de mai multe ori pe parcursul degustarii invitatia de a-l vizita la crama, invitatie careia probabil ca ii voi da curs. Anul viitor.

Primul vin degustat a fost o Mustoasa de Maderat 2010, un vin cu denumire de origine incorporata, de culoare galben-pai, al carui nas nu a fost unul foarte expresiv: mere verzi si usoare note florale. Gustul e unul citric, dominat de o aciditate proaspata, sustinuta de la inceput si pana la sfarsit. Per ansamblu un vin cu un caracter destul de neutral, asemanator Francusei sau Fetestii Regale.

Au urmat doua roze-uri din 2010. Primul, obtinut din Pinot Noir si Burgund Mare avand o culoare roze intensa, cu un nas ale carui arome amintesc de trandafiri, dar si de fructele rosii de sezon: coacaze rosii si zmeura. In gust se resimte faptul ca e un roze extractiv, cu multa aciditate dar si taninuri, completate pe final de un post-gust amarui. Ce de-al doilea roze, obtinut din Cadarca, s-a prezentat cu o ciudata culoare portocalie si cu un nas destul de retinut, probabil din cauza faptului ca a fost servit prea rece. Despre gust, agenda mea imi reaminteste doar ca avea un placut echilibru intre alcool si aciditate si cam atat. Desi Balla Geza s-a laudat ca rozeul sau a aparut pe coperta editiei maghiare a revistei Decanter, personal nu cred ca aceste vinuri sunt punctele sale forte.

De fapt, primul vin rosu al serii este unul dintre vinurile pentru care este cunoscut producatorul aradean: Cadarca 2008. Nu e cea mai buna Cadarca mesterita de d-l Balla Geza, apogeul l-a atins cu Cadarca Reserve 2006, dar nici cu cea de fata nu are de ce sa-i fie rusine. Culoare intensa, rubinie, nas puternic condimentat (piper rosu), gust catifelat cu taninuri bine infipte pe final, cu aciditate destul de ridicata, dar foarte bine integrata. Din totalul de opt vinuri prezentate in cadrul acestei degustari, Cadarca 2008 mi s-a parut vinul cel mai reusit si cu cea mai originala personalitate.

A urmat un Pinot Noir 2007, un vin cu o buna tipicitate, cu un nas in am recunoscut fructele lunii iunie: cirese, visine si coacaze rosii. Gustul e construit pe aceeasi idee a fructuozitatii, aceasta fiind dublata de un corp subtirel cu aciditate placuta si taninuri fine. Elemente destul de caracteristice de altfel pentru un Pinot Noir.

Dupa Pinot Noir am facut cunostinta cu ruda sa mai indepartata, Burgundul Mare sau Blaufrankisch in varianta Burgund Premium 2006. Aspectul dens, de o culoare rosie inchisa, prevestea un vin rosu greu, extractiv. Aromele primare sunt cele de fructe negre de padure (mure) urmate de adieri tomnatice de frunze uscate. In gura vinul se remarca printr-o structura corpolenta, cu taninuri sustinute dar cu aciditatea ceva mai scazuta. Desi inrudit cu Pinot Noir-ul, se pare ca Burgundul Mare nu are nimic din finetea si eleganta soiului nobil francez, ba chiar dimpotriva. L-am clasat pe a doua treapta in topul vinurilor din degustare dupa Cadarca 2008. Vedeta serii, pentru mare parte din comesenii mei a fost un Cabernet sauvignon Grand Selection 2003. Culoare neagra! Da, un vin produs intr-o zona viticola de mana a doua (pentru ca asa e considerata de multi podgoria Minis-Maderat) a fost in stare sa produca un vin, care dupa 8 ani de zile (dintre care 3 i-a petrecut maturandu-se in sticla) se afiseaza cu culoare neagra cu reflexii rubinii. Nasul e expresia tipica a unui Cabernet Sauvignon: ciocolata neagra, pepite de cacao, fructe negre si poate si ceva trufe. La asemenea infatisare ma asteptam ca si gustul sa fie unul pe masura: pluristratificat, corpolent, cu taninuri musculoase, care sa-mi umple gura si al carui post-gust sa imi ramana intiparit pe papile pret de cateva minute. N-a fost sa fie asa: aciditate scazuta, taninuri uscate si catifelate, care nu isi pun foarte insistent amprenta asupra palatului meu.

Am incheiat cu Cadarissima 2008, un vin dulce cu un rest de zahar de 110g/l, obtinut dupa metoda aszu din soiul Cadarca. Chiar daca nu cu foarte mult timp in urma m-am aventurat sa particip la o degustare de vinuri din Tokaj, degustare in urma careia am incercat sa invat si sa apreciez frumusetea acestui gen de vinuri, nu am devenit peste noapte un fan al vinurilor dulci. Fie ele obtinute dupa metoda aszu. In urma acestei degustari mi s-au confirmat mai multe lucruri. In primul rand potentialul zonei viticole Minis Maderat e destul de mult subestimat. Ma astept ca in viitori ani sa mai apara cativa investitori si producatori seriosi in zona. Apoi, domnul Balla Geza face intr-adevar cea mai buna Cadarca de la noi nu ca ar fi foarte multi producatori de vinuri obtinute din Cadarca in Romania dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Si nu in ultimul rand, daca sticlele cu vin de la Wine Princess nu ar fi invelite in punga aceea de hartie ar avea ceva mai mult succes in randul iubitorilor de vin. D-le Balla Geza, cred ca ar fi timpul sa va reganditi strategia de comunicare si marketing. Cred ca ar fi bine sa va apucati de un rebranding!

*************************************

3 Bres + 3 Ills
Articol publicat de Bogdan Boce in 30 July 2011 | Degustri, ntmplri, Locuri, Vinuri Punctul culminant al periplului nostru prin regiunile Bukkalja si Tokaj din luna iunie a acestui an a fost degustarea de vinuri si branzeturi organizata de centrul de informare turistica al satului Erdbnye la crama Bres. Pentru o viziune cat mai corecta a produselor locale au fost prezentate si degustate atat o parte din vinurile gazdelor Bres Pince (45 ha), cat si cele ale unui producator mai mic Ills Pince (6 ha), acompaniate de branzeturile produse de o ferma de oi si capre din localitate Gonda. Primul vin degustat a fost un Hrslevelu Dikt 2008, Bres Pince un vin single-vineyard (in acest caz de pe plaiul Dikt) produs din soiul local Hrslevelu. De altfel soiul Hrslevelue cunoscut in Romania sub numele de Frunza de tei. Un vin sec (printre putinele de acest fel existente in

portofoliul cramei Bres), cu un continut alcoolic ridicat (14%), cu o culoare galben-aurie destul de intensa data si de invechirea vinului timp de 3 luni in barique-uri noi de stejar unguresc. Aroma caracteristica a soiului e cea de miere de salcam, regasita si in cazul de fata, dublata de un fond citric si de cate insertii lemnoase. Gustul e sustinut de o aciditate buna, care insa vireaza destul de repede spre un amarui citric. A urmat un cupaj Holdezst Cuve 2008,Bres Pince obtinut din Hrslevelu (85%) si Furmint(15%). Dupa cum il recomanda si producatorii este un vin usor, de vara, cu aciditate bine integrata si un usor rest de zahar. Nasul e dominat de aromele primare ale soiului Hrslevelu: miere de salcam, flori de tei, polen. Nu m-a incantat din caleafara, dar nici nu l-am gasit deranjant. Degustarea a continuat cu un vin produs de Ills Pince, Sarga Muskotaly 2009 sau mai pe romaneste un Muscat Lunel 2009. Surprinzator pentru un Muscat, aciditatea este foarte bine sustinuta, ceea ce-l face mult mai agreabil dat fiind ca are un rest de zahar de 16g/l. Aroma e cea tipica muscatului, cu tot spectacolul aferent vinurilor aromate: fagure de miere, flori de salcam si de tei, mosc. Tot de la Ills Pince a venit si urmatorul vin Cuvee 2007 un cupaj de Hrslevelu (50%) si Furmint (50%), vinificat cu un rest de zahar generos (66 g/l). Aromele vinului nu au diferit foarte mult de cele ale cupajului Holdezst Cuve 2008 produs de Bres Pince, insa atu-ul vinului produs de Janos Ills l-a constituit armonia gustului. Desi nu sunt un mare fan al vinurilor dulci mi-a placut Cuvee-ul realizat de d-l Ills folosind metodele traditionale (printre care amintesc fermentarea in budane de strejar), care aduc un plus de finete vinurilor dulci aromate spre deosebire de aceeasi categorie de vinuri realizate cu metode moderne. Din aceeasi gama (destinata cupajelor) din care face parte si Holdezst (in trad. rom. clar de luna) ne-a fost servit un alt cupaj produs de Bres Pince: Magita Cuve 2008. Inainte sa ne fie turnat in pahare ni s-a spus si povestea numelui acestui vin. Legenda spune ca Magita era numele unei fete ce a trait in Erdobenye si care in urma cu 400 de ani, in perioada dominatiei turcesti, si-a riscat viata pentru a salva de la moarte mai multi locuitori ai satului. Vinul are in componenta pe langa soirule pitoresti maghiare Hrslevelu si Furmint si un soi de strugure mult mai cunoscut romanilor: Grasa. Pe langa aromele primare tipice strugurilor: fagure de miere, fructe dulci supra-coapte si flori de tei in nas se resimte si efectul maturarii in bariqueri de stejar (probabil la prima folosire si cu un grad scazut de ardere) ce imprima vinului o aroma de lemn de stejar verde, proaspat taiat, pe care am gasit-o usor deranjanta. Ultimul vin din degustare a fost un Tokaj Asszu 4 Puttonyos 2004 produs de Ills Pince. Recunosc, pana acum nu am acordat o atentie

speciala vinurilor realizate dupa metoda asszu si in consecinta nici nu mam obosit sa incerc sa le cunosc si sa le inteleg. Culoarea intensa, chihlimbarie, aromele dulci, gliceroase, de crema de zahar ars si fagure de miere sau gustul dulce, corpolent, nu imi sunt printre cele mai simpatice caracteristici pe care sa le descopar intr-un vin. Sunt departe de a spune ca un pahar de Tokaj Asszu 4 Puttonyos mi-a schimbat atitudinea fata de aceste vinuri speciale, insa pe viitor cu siguranta le voi privi altfel.

Share: *************************************

Alb, Negru si Rosu. De Purcari. La Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 July 2011 | Degustri, Vinuri Pe parcursul ultimelor saptamani, ati putut citi impresiile si notele de degustare a mai multor vinuri prezentare in cadrul cinelor organizate de

Restaurantul Graf din Oradea in colaborare cu diferiti producatori de vin din Romania. S-a incercat, si de cele mai multe ori s-a si reusit, crearea unui preparat gastronomic in acord cu personalitatea fiecarui vin degustat. De cele mai multe ori vinurile s-au aflat la acelasi nivel cu creatiile culinare, dar au existat si cateva cazuri in care s-a simtit o diferenta intre cele doua elemente. Cea din urma degustare de vinuri organizata de Restaurantul Graf in luna iunie a fost dedicata vinurilor produse de Vinaria Purcari din Republica Moldova, care spre dezamagirea mea, s-au aflat cu un pas in spatele preparatelor din meniu. In lipsa unui reprezentant al cramei Purcari, prezentarea vinurilor a fost tinuta, in urma unei intelegeri ad-hoc, de catre domnul Dorin Popa, presedinte al Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului Enoteca Millesime, aflat printre invitatii la aceasta cina. Degustarea a inceput cu Alb de Purcari 2009, un cupaj de Chardonnay, Pinot Blanc si Pinot Gris asociat cu branza de capra afumata sub cupola paharului. Vinul are o culoare intensa galben-verzuie, influenta bariqueului in care a stat timp de 6 luni fiind regasita in notele de vanilie si miere care completeaza paleta citrica a registrului olfactiv. Un vin corect, fara defecte si fara atu-uri. Ulterior degustarii am verificat pretul la care acest vin este disponibil in Romania: 89 RON (!).

Rose 2010, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Rara Neagra si Merlot a fost singurul vin al serii care mi-a creat o impresie placuta si pe care l-as

mai degusta si cu alte ocazii. Culoare e ceva mai intensa, inspre rosesomon, in nas regasindu-se caracteristicile atat ale Cabernet Sauvignonului cat si ale Merlot-ului: zmeura, capsuni, coacaze rosii. Gustul e sustinut de o aciditate destul de ridicata (aportul Rarei Negre, cunoscuta in Romania si ca Babeasca Neagra), post-gustul fiind unul amarui. A fost asociat cu inghetata din capsuni si zmeura, condimentata cu menta si piper rosu. Cea mai mare dezamagarire a serii a fost Negru de Purcari 2005. Citisem cuvinte de lauda despre Negru de Purcari 2003 pe blogul lui Mihnea si ma asteptam sa descopar un vin asemanator si in varianta din 2005. Acest cupaj de Cabernet Sauvignon, Saperavi si Rara Neagra, care chipurile a stat in butoaie de stejar timp de 3 ani, are o structura firava, gustul fiind dominant de aciditate si astringenta. Nasul nu e nici el surprinzator: cirese si visine, poate si ceva coacaze rosii, dar in rest nici vorba de complexitate sau evolutie aromatica. Asta in conditiile in care acest vin costa in Romania putin peste 100 de RON. Lasand la o parte esecul vinului, din bucatarie ne-a fost adus un piept de pui la gratar asortat cu piure de telina si cirese negre. Rosu de Purcari 2005 a adus ceva mai multa complexitate in pahar decat vinul servit anterior, poate si datorita soiurilor din care a fost realizat cupajul: Cabernet Sauvignon, Malbec si Merlot. Involuntar, notele de degustare au fost consemnate raportate la vinul precedent. Nasul e un melanj frumos de fructe bine coapte: negre (coacaze negre, prune) si rosii (aceleasi cirese si visine, insa mult mai coapte). Gustul e mult mai catifelat (totusi nu se resimt acei 3 ani petrecuti in butoaie frantuzesti), iar aciditatea si taninurile se dovedesc mai prietenoase cu palatul decat au facut-o in cazul Negrului de Purcari 2005. Pentru asociere a fost ales un file de porc cu ciuperci sotate. Desertul, un foie gras cu jeleu de cognac si lichior de cafea a trebuit sa stea langa un Cahor de Purcari. Daca in privinta ficatului de gasca nu am avut nimic de reprosat, nu acelasi lucru l-as putea spune in privinta bauturii din pahar. Procentajul de 16% volum alcool e resimtit mult prea puternic, conferind vinului mai degraba un caracter de bautura spirtoasa (lichior), acest lucru fiind amplificat de nasul caracteristic vinurilor cu rest de zahar: dulceata de nuci verzi, miere, stafide. Din pacate, sentimentul pe care mi l-au lasat vinurile de la Purcari in urma acestei degustari a fost unul de dezamagire. Incercasem in trecut o parte din vinurile aflate in gama lor din retail, fiind impresionat la mometul acela de vinurile lor rosii, in special de un Cabernet Sauvignon de Purcari. Imi doresc sa incerc cat de curand si mult aclamatul Negru de Purcari 2003 si eventual sa re-evaluez vinurile pe care cei de la Vinaria Purcari le afiseaza la raft, pentru a ma convinge de reputatia acestei crame.

Share:

*************************************

Chardonnay Barrique 2009, Nachbil

Articol publicat de Bogdan Boce in 4 July 2011 | Vinuri Meniul cinei de vineri seara s-a prezentat in felul urmator: tartine cu unt cu trufe negre si melci trasi in unt aromat cu rozmarin. Pentru o asemenea extravaganta culinara am pus la rece un vin in acord cu meniul: Chardonnay Barrique 2009 produs de crama Nachbil. Despre crama Nachbil si familia Brutler am mai povestit si in trecut, cu ocazia vizitei pe care am le-am facut-o la crama dar si cu ocazia prezentarii organizata la Enoteca Millesime din Oradea. Localizata in comuna Beltiug din judetul Satu-Mare, crama Nachbil s-a remarcat prin producerea unor vinuri cu personalitate, cu aciditate destul de ridicata si, de ce sa nu recunosc, cu preturi nu tocmai mici. Turnat in pahar am descoperit un vin de o culoare deschisa, galben-pal, stralucitoare. Judecand dupa culoare sederea in barrique-urile de stejar frantuzesc n-a fost foarte indelungata (3 luni, sau chiar mai putin), dar chiar si asa, in nas a ramas impregnat mirosul de scandura de stejar. Agitat, vinul a raspandit usoare note florale, urmate de adieri de citrice. In timp, doaga de stejar din miros a evoluat spre nuante ceva mai atragatoare de vanilie si nuci verzi. Gustul e proaspat, bogat atat in aciditate cat si in alcool (14%), sustinut de o structura rigida (chiar crocanta) ce isi mentine forma de la atac si pana la final.

Il puteti gasi la Enoteca Millesime din Oradea, Crama Noastra din Cluj-Napoca si Enoteca de Savoya din Timisoara la preturi intre 48 si 55 de RON.

*************************************

La cina cu zanele Cramei Oprisor: Rusalca Alba si Dragaica Rosie

Articol publicat de Bogdan Boce in 3 July 2011 | Degustri, Vinuri Joi, in ajun de Sanziene, am fost invitat la Restaurant Graf din Oradea pentru a participa la o degustare de vinuri oferite de Crama Oprisor, asociate cu un meniu conceput special pentru aceasta seara de catre bucatarul Nicolas Delgado. Data fiind sarbatoarea praznuita a doua zi, banuiam ca va fi servita si o Dragaica Rosie, cel mai probabil din 2009, lucru care de altfel s-a si intamplat spre finalul degustarii. Insa pana sa ma intalnesc cu Dragaica, trebuia sa fac cunostinta cu Rusalca si sa practic Caloianul. Pe scurt, sa experimentez Oltenia profunda.

Prezentarea vinurilor si a cramei din Mehedinti a fost sustinuta de catre Florin Ionescu zis si Boris, director zonal de vanzari al Cramei Oprisor. Nu voi relua povestea infiintari cramei din Mehedinti in 1995 de catre compania Carl Reh, poveste pe care de altfel o puteti citi pe site-ul oficial al producatorului de vinuri din Oltenia. Mai interesant mi se pare faptul ca investitorul german a dat gir ideilor lui George Moisescu de a crea o serie de branduri inspirate din traditiile populare oltenesti. Astfel au luat nastere vinuri ce poarta nume precum Caloian, Rusalca Alba si Dragaica Rosie. Mai mult, pana si sigla Cramei Oprisor a ajuns sa fie una de inspiratie folclorica: o veche roata a unei mori de apa. Desigur nu era pentru prima data cand aflam aceste lucruri, insa doream sa le mentionez intrucat nu o mai facusem pana acum. Degustarea a inceput cu un vin spumant brut obtinut din Riesling si produs de Carl Reh in regiunea Mosel din Germania. Un spumant proaspat, cu arome vegetale, cu aciditate ridicata care insa cade brusc nereusind sa sustina corpul spumantului, lasand totusi in gura un postgust persistent. Inainte sa trec la primul vin al degustarii produs de Crama Oprisor vreau sa scriu cateva randuri despre numele gamei din care face parte: Caloian. Numele vine de la un vechi ritual de combatare al secetei practicat in a treia marti dupa Pasti indeosebi de catre fetele satului. Este folosita o papusa din lut, ce poarta numele de Caloian, imbracata in carpe, care este ingropata intr-un loc ascuns, ceremonialul de inmormantare fiind insotit de un descantec. Dupa cateva zile (de obicei trei) papusa este dezgropata si aruncata intr-o fantana, intr-un lac sau intr-un rau. Am continuat asadar cu un Zinfandel Caloian 2010 vinificat in alb. Il mai degustasem si cu ocazia tagului Goodwine din primavara acestui an, dar nu avusesem atunci ocazia sa il descos asa cum mi-ar fi placut. Din cate stiu, e primul vin obtinut in Romania din Zinfandel (un soi de struguri cunoscut cu precadere consumatorilor din SUA), ba mai mult e pentru prima data cand aud de vinificarea lui in alb. Cu o culoare fada, aproape incolora, vinul are o tenta usor aromatica de petale de trandafir, peste care se suprapun aromele de piersica si citrice. Gustul e unul prietenos, cu un corp subtirel, fara prea mare aciditate, in ciuda detaliilor prezentate de catre producator. Asocierea gastronomica a avut ca piesa centrala cireasa, prezentata sub diferite forme: inglobata in ciocolata alba si neagra, sub forma de spuma sau servita impreuna cu crema de unt intr-un macaron.

Continuand periplul prin Oltenia profunda am fost avertizat ca voi face cunostica cu Rusalca. Rusalca e un personaj mitologic, o zana malefica, asemanatoare sirenelor, ce incearca sa atraga tinerii in valurile raurilor. Nu exista doar in folclorul oltenesc ci si in povestile populare din celelalte zone ale tarii. Rusalca Alba 2009 de la Crama Oprisor e un cupaj alb otinut din patru vinuri: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Pinot Gris. Nasul apartine Sauvignon Blanc-ului, aciditatea si prospetimea e data in special de Riesling, corpul e cel al Chardonnay-ului in vreme ce post-gustul e meritul Pinot Gris-ului. Impresia generala e cea a unui vin bine construit, asezat insa destul de delicat. Conform principilului echitabilitatii si pentru a da fiecaruia ce i se cuvine, Rusalcai i-a fost pusa in fata o vietate marina: o stridie pe pat de sare de mare.

Recent lansata pe piata, Tamaioasa Romaneasca 2010 din gama La Cetate Miracol e un vin a carui arome tipice de soi (trandafiri si fagure de miere) te-ar putea face sa crezi ca in pahar vei gasi un vin cu un rest de zahar generos. Nu neaparat, in gust vinul e elegant, avand o aciditate moderata de putinul restul de zahar (vinul e totusi demisec) si de un postgust usor amarui. In farfurie ni s-a servit un sorbe de capsuni cu ardei iute si o felie de carambola (fructul acela in forma de stea) care a reusit sa scoata in evidenta aciditatea nu foarte pronuntata a vinului.

Urmatorul vin a fost un Rose Caloian 2010 obtinut din Cabernet Sauvignon, al carui miez (atat in nas cat si in gust) a fost dat de aroma si gustul de capsuni si zmeura. Ca si companion perfect a fost adus un jeleu de zmeura langa care a fost asezat o bucata de lemn dulce.

Intr-un final iata-ma ajuns fata in fata cu Dragaica Rosie 2009. Cupaj de Syrah, Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir. Nasul mi-a amintit pentru cateva momente de mirosul de padure toamna. Pesemne ielele incepusera deja sa danseze. Il miros din nou: fructe negre (coacaze, mure poate si ceva prune) dar si influente date de barrique-ul in care a fost tinut: putina vanilie si ceva scortisoara. Intre timp e servit si preparatul culinar: muschi de mistret cu piure de castane, alune si sos de vin din Dragaica Rosie. Iau o gura de vin: plin, cu aciditate un pic iesita din corp, taninuri inca tinere. Privesc farfuria: da, mistretul s-a dovedit a fi alegerea potrivita.

Noaptea de Sanziene era in toi.

*************************************

Cina cu Menestrel, Notorius si Emeritus la Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 26 June 2011 | Degustri, Vinuri Degustarile gastro-enologice oferite cu precadere joi seara de catre Restaurantul Graf din Oradea au continuat si luna iunie. Dupa ce vinurile premium produse de Domeniilor Sahateni, Corcova Roy & Damboviceanu si cognacurile Hennessy au fost asociate cu mici opere gastronomice purtand semnatura lui Nicolas Delgado, a venit si randul Merlot-urilor produse de Cramele Rotenberg sa ia masa la Restaurant Graf. In lipsa unui reprezentant al cramei din Dealu Mare, prezentarea vinurilor a fost facuta de Dorin Popa, presedintele Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului Enoteca Millesime.

Cunosteam Merlot-urile produse de Mihail Rotenberg in crama sa din Ceptura, intrucat avusesem ocazia sa le degust de mai multe ori in acest an. Atat in linistea propriului camin: in timp ce serveam un Menestrel 2007, cat si in cadrul unor degustari publice: in martie la Goodwine si in aprilie la Enoteca Millesime. Nu avusesem insa ocazia sa le testez potentialul gastronomic in compania preparatelor culinare. De acest lucru s-au ocupat cei doi sommelieri ai Restaurantului Graf: Vlad Muresan si Septimiu Crisan. S-a inceput cu un Merlot Rose Ceptura 2009, un vin-experiment nascut dupa cum spunea si Mihail Rotenberg dintr-o serie de greseli. Acest roze are o culoare intensa portocalie (!), nasul usor oxidat amintind de crema de zahar ars, caramel. In gust e subtirel, cu o aciditate scazuta, fada, deloc tipica pentru un roze. La drept vorbind e greu sa mai numesti roze un vin care se prezinta in acest fel, iar incercarea de a-l asocia cu un preparat culinar e una pe masura. Din bucataria Restaurantului Graf a iesit un carpaccio de ananas cu salata de piept de pui, care a incercat sa scoata in evidenta putinele atu-uri pe care le mai are acest vin.

A urmat Merlot Menestrel 2008, un vin cu o culoare rosie intensa, in al a carui nas se simte destul de puternic influenta barique-ului (de gorun romanesc), de sub care se itesc fructele rosii de sezon: cirese de mai, fragute si visine amare. Chiar daca asocierea gastro-enologica s-a aflat in afara legii traditionale carne alba vin alb, carne rosie vin rosu:

propunerea fiind un file de biban la cuptor cu fenicul aromat cu anason si sos din acelasi vin, Merlot Menestrel 2008, rezultatul a fost unul echilibrat, armonios, in care elementului cheie a fost dat de aciditatea vinului. Preferatul comesenilor mei a fost Merlot Notorius 2007, al carui prim nas a fost unul surprinzator: postav, stofa din lana sau mohair, ca mai apoi dupa agitare sa iasa la iveala dedesubturile dulci-amarui: tabac, cacao si ciocolata neagra. In farfurie a fost asezat un muschiulet de porc asezonat cu sote de cirese de Oradea, consitenta carnii reusind sa tina in frau taninurile uscate si iuti ale unui vin cu o personalitate de pugilist american aflat in plina glorie.

La urma a venit randul vinului de terroir al Cramelor Rotenberg: Merlot Emeritus 2007. Neagitat, vinul mi-a amintit de anii de scoala in special de temele la geometrie, ce miroseau a hartie, grafit si creion de lemn proaspat ascutit, fructele (coacazele negre si ceva visine) intrand si ele in scena o data ce paharul a fost rotit. Preparatul culinar ales a se potrivi cu vinul a fost un muschi de iepure (domestic) servit langa ragu de hribi si galbiori cu sos din acelasi vin, Merlot Emeritus 2007.

La finalul degustarii si-a facut aparitia si autorul preparatelor culinare, chef-ul argentinian Nicolas Delgado, ce a fost rasplatit, pe buna dreptate, cu aplauze de catre toti invitatii la aceasta cina.

*************************************

Smooth & cool degustare Hennessy Cognac la Restaurant Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 23 June 2011 | Degustri, Distilate de vin Dupa ce miercuri participasem la degustarea vinurilor produse de Lacerta Winery, in seara zilei urmatoare, Restaurantul Graf din Oradea impreuna cu societatea De Silva (importator de bauturi alcoolice premium si super-premium) a pus la cale o degustare cu totul speciala: distilate de vin. Nu te intalnesti in fiecare seara de joi cu o degustare de distilate de vin asa ca nu puteam refuza invitatia adresata de reprezentantii Restaurantului Graf Vlad Muresan si Septimiu Crisan. Degustarea avea sa fie cu atat mai speciala cu cat produsele apartineau

unuia dintre cele mai mari si mai cunoscute branduri din domeniu: Hennessy. Inainte de a intra in detaliile istoriei casei Hennessy si de a povesti despre distilatele lor produse in regiunea franceza Cognac vreau sa amintesc cate-ceva despre distilatele de vin. Istoria aparitiei lor incepe se pare in sec. 12, castigand in popularitate mult mai tarziu, in sec. 14, ca o varianta alternativa a transportului vinului in varianta concentrata. Ideea le-a venit olandezilor, care controlau in acea perioada o mare parte din transportul naval, si care au crezut ca distiland vinul vor obtine o bautura concentrata, pe care o data ajunsi la destinatie o vor amesteca cu apa pentru a redeveni vin. Distilatul, a fost numit brandewijn (vin ars) de catre olandezi, englezii punandu-i numele de brandy. Rezultatul s-a dovedit a fi un fiasco, brandy-ul refuzand sa se transforme in vin o data ce era adaugata apa. Cu toate acestea navigatorii olandezi au continuat sa bea brandewijn in amestec cu apa. In sec. 17, pentru a ocupa si mai putin spatiu, bautura a mai fost distilata inca o data, obtinandu-se asa numita eau-de-vie, urmand ca ulterior aceasta sa fie transportata in butoaie de stejar pe navele trans-atlantice. Durata lunga a unui transport catre Lumea Noua a scos la iveala importanta pe care o joaca lemnul de stejar in aromele distilatului. In mod particular, cognac-ul, e un eau-devie produs exclusiv in regiunea franceza cu acelasi nume (Cognac), ce trebuie sa respecte o serie de norme si reguli de productie, ca intr-un final sa poata purta denumirea de cognac. Aceste norme si reguli se refera la soiurile de struguri din care se obtine vinul, zonele in care se cresc vitele de vie, modul in care vinul se distileaza, natura si capacitatea butoaielor de stejar in care se pastreaza eau-de-vie-urile Revenind in Salonul Verde de la Graf, degustarea a inceput cu povestea casei Hennessy, prezentata de catre Ezechil Pop, brand developer al societatii De Silva, asistat cu detalii tehnice de catre Ioana Micu. Bazele au fost puse in 1765, cand Richard Hennessy, un militar de cariera, se stabileste in regiunea Cognac, urmand ca in 1774 sa construiasca crama ce urma sa pastreze cele mai pretioase eau-de-vie-uri. Numele companiei, este dat de fiul sau, James, care creaza brandul Hennessy si compania ce-i poarta numele Jas Hennessy&Co. Azi compania face parte din grupul LVMH Mot Hennessy Louis Vuitton, cea mai mare companie de bunuri de lux. Primul cognac servit a fost Hennessy VS (Very Special), creat din 40 de eau-de-vie-uri diferite, dintre care unele ating varsta de 10 ani. Maniera de servire s-a dorit a avea o directie moderna, optandu-se pentru servirea cu un cub de gheata intr-un pahar cu pereti inalti. Aromele dominante sunt cele de lemn si vanilie, dublate de note subtile de alune. Gustul se impune prin robustete, aroma dominanta fiind cea lemnoasa.

A urmat Hennessy VSOP Fine de Cognac (Very Special Old Pale) compus din 60 de eau-de-vie-uri diferite, dintre care unele ating varsta de 10 ani. Servirea a fost facuta cu gheata maruntita intr-un pahar cu fund rotund. Aromele dominante sunt cele de citrice, gustul mult mai catifelat, lasand impresia unei senzatii mieroase. De aceasta data s-a avut in vedere o asociere culinara apropiata de aromele cognac-ului, propunerea fiind un platou de branza de capra si oaie cu diferite trepte de maturare, insotit de samburi de nuca si miere. Am incheiat degustarea de distilate de vin cu Hennessy XO (Extra Old) alcatuit din peste 100 de eau-de-vie-uri diferite dintre care unele ajung pana la 30 de ani. A fost servit cu un glob de gheata intr-un pahar tumbler special, produs de casa Baccarat. Dupa cum era de asteptat a fost cel mai aromat si fin cognac din degustare, impresionand prin aromele de scortisoara si fructe confiate. Desertul, constand in ciocolata neagra cu foita de aur, mousse de chocolat si inghetata cu cacao acoperita cu jeleu din Hennessy VS a reprezentat alegerea perfecta pentru un cognac rafinat servit rece.

Share: *************************************

Portofoliul Lacerta Winery degustat la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 21 June 2011 | Degustri, Vinuri In urma cu doua saptamani, intr-o seara de miercuri, mai exact pe 8 iunie, alaturi de alti membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului Enoteca Millesime din Oradea am participat la prezentarea si degustarea intregului portofoliu de vinuri a cramei Lacerta Winery. Nu mai putin de noua vinuri au fost inscrise pe fisele de notare si observatii ale participantilor sase vinuri albe si trei vinuri rosii fiind de departe cea mai generoasa degustare a unui producator de vinuri la CCCV. Prezentarea cramei si a vinurilor a fost sustinuta de catre reprezentantii Lacerta Winery, mai exact Walter Friedl (actionar) si Mihai Banita (enolog). Lacerta Winery a luat fiinta in 2003, cand un grup de investitori au inceput sa demareze un proiect in regiunea Dealu Mare, mai exact in comuna Fintesti (judetul Buzau). In prezent investita evaluata la peste 8 milioane de euro cuprinde 82 de hectare de plantatii de vita de vie, o crama moderna ce functioneaza pe principiul gravitational precum si recent renovatul Conac Dorobantu, opera a arhitectului Ion Mincu. Degustarea a demarat cu un Rheinriesling 2010: de culoare galben-pai, cu un usor rest de dioxid de carbon, arome proaspete de fructe citrice (grapefruit, lime), mar verde si un pic de caisa, usor vegetal, gustul de citrice fiind sustinut de aciditate. A urmat Pinot Gris 2010, un vin cu o culoare interesanta, galbensidefata, a carui nas mi-a clarificat repede de ce acest soi se bucura de o popularitate crescanda in Marea Britanie: fructe dulci, nuante de caramel si crema de zahar ars. In gura am descoperit un echilibru bun intre aciditate si alcool (14.5%) ce da impresia de corpolenta. Chardonnay 2010 a fost de departe cel mai tipic vin din degustare, nasul debordand de aromele tipice de fructe galbene (banane si ananas), urmate de tenta specifica de unt proaspat intins pe paine prajita. Gustativ am intalnit un vin cu aciditate placuta si cu acea corpolenta onctuoasa caracteristica soiului. Nu mai intalnisem de mult un Sauvignon Blanc al carui prim contact sa scoata in evidenta tipicitatea neprietenoasa a acestui soi. Proaspat turnat in pahar, fara a-l agita, acest Sauvignon Blanc 2010 te strange de nas cu mirosul de pipi de pisica si o usoara tenta de hidrocarburi (petrol, motorina). Nu sunt cele mai placute arome, dar e adevarat ca fac parte din tipicitatea de soi. O data agitat ies la iveala florile de soc si notele

ierboase. Vinul are o structura bazata pe aciditate, gustul evoluand expansiv, devenind mult mai crocant pe final. Toate vinurile albe degustate, au fost reunite prin cupajare intr-un singur vin: Cuvee X 2010. Dupa cum a si marturisit, intentia enologului Mihai Banita nu a fost aceea de a crea un super-vin, ci de a testa potentialul soiurilor si de urmari expresia terroir-ului. Chiar si asa, rezultatul e unul surprinzator: complexitate aromatica, in care Muscat-ul si Chardonnay-ul isi iau in serios rolul de solisti cu toate aromele lor de flori si fructe galbene, acompaniati din spate de Sauvignon Blanc si Riesling de Rhin, care incearca sa sustina prospetimea cu aromele de citrice si acea tenta minerala. E un cupaj cauia i-as acorda mai multa atentie si l-as asculta pe indelete intr-o seara linistita de vara, departe de aglomeratia urbana. Ultimul vin alb din degustare a fost Muscat Ottonel 2010. In general Muscat Ottonel-ul e un vin aromatic care da batai de cap vinificatorului din pricina aciditatii scazute pe care o acumuleaza strugurii ajunsi la maturitate deplina. Nici acest vin nu face excepetie de la regula tipicitatii de soi, prezentandu-se ca un Muscat Ottonel etalon flori de soc, iasomie si trandafiri. Dupa cum ma asteptam e un vin cu aciditate scazuta, ce a reusit sa scape, multumita vinificatorului, de cutuma platitudinii. Daca albele mi s-au parut corecte, tipice, cu aciditate placuta pe alocuri bine sustinuta, rosiile s-au dovedit a fi punctele forte ale portofoliului. Dealu Mare e regiunea viticola romaneasca in car doar cei rau intentionati fac vinuri rosii proaste imi marturisea cu ceva timp in urma un fost brand manager si nu cred ca se insela foarte mult. Cabernet Sauvignon & Syrah 2009 un cupaj in care desi Cabernet Sauvignon-ul a intrat intr-un procentaj mai mare 67%, Syrah-ul e cel care isi face primul intrarea: fructe negre de padure (mure), piele, tabac, condimente iuti. Gustul poarta amprenta unei baricari usoare, care lasa sa iasa destul de usor la iveala tenta picanta, caracteristica Syrah-ului. Pentru obtinerea cupajului Cuvee IX 2009 s-au folosit vinuri obtinute din Cabernet Sauvignon (70%), Merlot (15%) si Syrah (15%). De aceasta data, aromele dominante apartin clar Cabernet Sauvignon-ului: coacaze negre, afine, ciocolata neagra, la care se adauga visinele (din Merlot) si o nota usor condimentata de piper (din Syrah). Aciditatea placuta si taninurile catifelate lasa impresia unui vin cu o structura compacta, rotunda, potentata si de generozitatea alcoolului (14%). La final a fost lasat un Cabernet Sauvignon 2009, care dupa ce a fost maturat 12 luni in barique, a urmat o invechire la sticla de 6 luni, rezultatul fiind un vin destul de tenebros, ce pastreaza in nas arome de ciocolata amaruie si cacao.

Share: *************************************

Rendez-vous cu vinurile de la Viticola Corcova la Restaurant Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 12 June 2011 | Degustri, Vinuri Joia trecuta, 2 iunie, am fost invitat de catre reprezentantii Restaurantului Graf la o degustare de vinuri produse de Viticola Corcova Roy & Damboviceanu, insotite de un meniu pregatit de catre chef-ul Nicolas Delgado. Cunosteam in intregime portofoliul celor de la Corcova dupa ce le degustasem vinurile in cadrul prezentarii sustinute de Serban Damboviceanu la Enoteca Millesime in luna februarie a acestui an, insa am fost asigurat ca vor fi prezentate si cateva vinuri noi.

La fel ca si acum 4 luni si de aceasta data prezentarea companiei si a vinurilor a fost facuta de catre Serban Damboviceanu asistat de catre Septimiu Crisan, unul dintre cei doi sommelieri ai Restaurantului Graf. Imi permit sa fac o usoara divagatie. In ultimul an am asistat la mai multe prezentari si degustari de vinuri sustinute de catre diferiti producatori prin intermediul oamenilor din departamentul de vanzari, a enologilor sau chiar de catre proprietari. Cu foarte putine exceptii, cei implicati in vanzari au reusit sa transmita si altceva decat o insiruire de numere, soiuri si branduri. Le era indiferent daca produsul prezentat era vreo piesa de mobilier, accesorii de imbracaminte sau aparate de masaj. La polul opus aproape de fiecare data cand prezentarile au fost sustinute de catre enologii sau proprietarii cramelor am simtit in vocea fiecaruia pasiunea pentru ceea ce fac si nu stresul datoriilor ori povara creditelor. Cred ca e de la sine inteles din ce categorie face parte Serban Damboviceanu.

Primul vin al serii Chardonnay Corcova 2009. Aveam usoare emotii in ceea ce priveste acest vin intrucat il incercasem in urma cu cateva luni si imi aducea aminte de un gust extrem de amar, provenit din surse pe care nu le-am indentificat inca. Nu a fost cazul de fata. Nasul e proaspat, cu adieri usor ierbale, ce se risipesc destul de repede lasand loc unui mix de fructe exotice. Aciditatea scazuta, imprima vinului o evolutie liniara, dominata gustativ de citrice pe final simtindu-se un post-gust amarui. Asocierea gastronomica, avut ca punct de pornire prospetimea Chardonnay-ului ne-a trimis pentru cateva momente pe malul marii: stridie pe pat de sare de mare cu granite de castravete, mar verde si menta.

A urmat noutatea (cel putin pentru mine): Rose Corcova 2010, obtinut din cupajarea a patru vinuri roze obtinute din Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir si Syrah. In ciuda tendintelor venite din Hexagon, care impun o culoare cat mai fada (dincolo chiar si de aclamata foaie de ceapa), cei de la Corcova au ramas fideli propriului crez. Acela ca un roze trebuie sa aiba o culoare ceva mai intensa. Aromele de zmeura, capsuni dar si o nota ierbala (de urzica strivita) ma fac sa cred ca aportul Merlotului a fost ceva mai mare. Am inteles ca va mai exista inca o varianta de Rose 2010, obtinut din Pinot Noir si Syrah, dar care va fi disponibil doar in sticla magnun. Vinul a fost insotit de o salata de creveti cu grapefruit, alune si capsuni acoperite de o savuroase spuma de menta si busuioc.

Ajunsi la registrul rosu, ne-a fost servit cel mai apreciat vin al casei Roy&Damboviceanu: Syrah Dealul Racoveanu 2008. Nu pot sa spun ca am remarcat vreo schimbare impresionanta a caracteristicelor acestui vin comparativ cu prima impresie facuta la degustarea din luna februarie, dar asta nu inseamna ca vinul nu a evoluat. Fructele negre fac in continuare jocurile, dar in plus se simte si condimentul (piper verde) absent la prima infatisare. Gustativ am resimtit aceasi senzatie laptoasa, de vin dens, corpolent, cu taninuri catifelate. Preparatul culinar propus a fost un medalion de porc cu ananas, boabe de piper rosu si reductie din acelasi vin Syrah Dealul Racoveanu 2008.

Finalul a apartinut cupajului Cabernet Sauvignon & Merlot Corcova 2008: Bienvenue en Bordeaux! Exagerez un pic, dar dintre vinurile made in Romania aparute in ultimii ani pe piata (si gustate de mine) cred ca acesta se apropie cel mai mult de aromele si gustul Lumii Vechi. Mai mult accent pe aromele primare, pe un plus de aciditate si pe taninurile mai nabadioase. Mi-a placut mai mult decat la prima intalnire, pe semne ca am imbatranit intre timp. Din punct de vedere al pairing-ului alegerea restaurantului a fost pieptul de rata cu piure de morcovi.

Daca in ceea ce priveste vinurile mi-a permis sa comentez, pe partea gastronomica am lasat fotografiile sa vorbeasca. Nu stiu cate dintre preparatele culinare pe care am avut ocazia sa le incerc cu prilejul acestei cine vor ajunge vreodata in meniul Restaurantului Graf. Cand targetul declarat e recunoasterea internationala, sunt constient ca criteriile de alcatuire a meniului tin cont si de alti parametrii, nu doar de capriciile sau preferintele unui grup restrans de clienti. Daca totusi mi s-ar oferi vreodata posibilitatea de a desemna un preparat culinar pregatit la aceasta cina, care sa ajunga in paginile meniului, acela ar fi pieptul de rata cu piure de morcovi.

Share: *************************************

Vinurile Aureliei Visinescu degustate la Restaurant Graf, Oradea

Articol publicat de Bogdan Boce in 5 June 2011 | Degustri, Vinuri Nu bine ne-am intors din calatorie ca au si inceput sa sune telefoanele. Cele mai multe de la birou si de pe santier. Dar si de la restaurant. Cum partea cu santierul nu cred ca e de interesul celor care ajung pe acest blog cautand pe google cuvinte cheie precum gastro enologie o sa trec la partea cu restaurantul In urma cu mai bine de saptamana, intr-o seara de miercuri, am fost invitat de catre sommelierul Vlad Muresan la Restaurantul Graf din Oradea pentru a participa la o cina in care partea gastronomica a purtat semnatura bucatarului Nicolas Delgado (detinator a doua stele Michelin) iar partea enologica a fost interpretata de vinurile create de Aurelia Visinescu pentru Domeniile Sahateni.

Prezentarea vinurilor si a cramei Domeniile Sahateni a fost facuta de autoarea vinurilor, Aurelia Visinescu, asistata de catre cei doi sommelieri ai restaurantului, Vlad Muresan si Septimiu Crisan dar si de Delia Banga de la magazinul de vinuri Crama Noastra din Cluj-Napoca. Despre Aurelia Visinescu, cei implicati mai adanc in lumea vinului romanesc stiu ca a lucrat la Cramele Halewood ca oenolog pana in 2003, urmand ca ulterior sa-si puna pe picioare propria crama Domeniile Sahateni. Portofoliul cramei Domeniile Sahateni s-a imbogatit la inceputul acestui an cu trei game noi, ce poarta amprenta Aureliei Visinescu atat la propriu cat si la figurat: Nomad, Artisan si Anima. Aceastra trecere, de la vinurile de terroir, la vinurile de autor si asumarea lor reprezinta un pas important, pe care nu multi oenologi au curajul sa-l faca si care in cele mai multe din cazuri e hotaratoare in privinta imaginii oenologului.

S-a inceput cu o Feteasca Alba Artisan 2009 a carei caracteristica principala a fost data de maturarea in butoaie de stejar romanesc. Si acest lucru e cat se poate de vadit, de la culoarea intensa si stralucitoare, la aroma dominanta de vanilie. Gustul e unul revigorant, cu aciditate placuta, insa nu foarte intensa, post-gustul fiind relativ scurt. Un vin estival, fara doar si poate, ce a fost servit alaturi de un gazpacho presarat cu un pic prea multa ceapa. Combinatia s-a dovedit a fi in avantajul vinului, a carui gust a fost potentat de preparatul culinar.

S-a continuat cu o Tamaioasa Romaneasca 2009, vinificata sec, din aceeasi gama Artisan (ce cuprinde vinuri obtinute exclusiv din soiuri romanesti). Un vin de o culoare densa, asemanatoare uleiul de masline, stralucitoare, a carui arome tipice soiului amintesc de flori de soc, pepene galben si fagure de miere. Aciditatea moderata a facut sa fie usor de acompaniat cu un risotto cu stafide, creveti si rosioara. Chiar daca e cunoscut ca si soi aromatic, vinificarea in sec i-a adus acestei Tamioase Romanesti un plus de versatilitate, putand fi asociat si cu preparate din peste.

A urmat punctul maxim al cinei: creme brulee din spuma de branza de capra si Tamaioasa Romaneasca Reserve 2007, vinificata dulce. Din cate stiu acest preparat nu se afla momentan in lista permanenta a meniului Restaurantului Graf, insa am speranta ca aceasta e doar o situatie temporara.

Trecerea spre vinurile rosii s-a facut prin intermediul unei salate avand la baza branza de capra cu carbune (probabil La Colline), capsuni si samburi de nuca ce a reusit sa stea langa un Pinot Noir 2007 din gama Anima. Dupa cum aveam sa-i marturisesc Aureliei Visinescu, m-a intrigat culoarea maronie a acestui Pinot Noir. Nu e chiar culoarea pe care te astepti sa o intalnesti de la un vin din categoria de pret premium. Insa o data gustat, culoarea nu m-a mai deranjat foarte mult. Daca in nas se fac remarcate aromele de fructe de padure pudrate cu ceva cacao, Pinot Noir-ul isi joaca cartea cea mare pe taninurile fine si matasoase.

Preparatul principal a fost lasat intentionat la urma: muschi de vita cu piure de anghinare servit cu Red Artisan 2007, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra. De aceasta data asocierea a fost una clasica carne rosie vin rosu. Aromele sunt cele specifice Cabernet Sauvignon (le stiti fructe negre, ciocolata neagra, cafea), in vreme ce gustul aduce mai mult a Merlot cu aciditate si taninuri in parametrii normali.

Am incheiat seara povestind cu Aurelia Visinescu si Delia Banga despre vinuri, studii de piata in domeniu, dar si despre cum este vazut vinul romanesc peste hotare.

*************************************

Sauvignon Blanc Reserva 2007, Vina Mar

Articol publicat de Bogdan Boce in 30 May 2011 | Vinuri Inainte de a povesti despre locurile pe care le-am vazut in cea mai recenta calatorie in cateva din tarile ce au facut parte din fostul bloc comunist din Europa voi scrie despre un vin deschis cu o zi sau doua inainte de a ne incepe voiajul. Am avut privilegiul de a degusta acest vin cu regularitate in fiecare an, incepand cu 2008 si de a-i observa evolutia in timp. In fiecare an, pe la inceputul verii ii fac o vizita lui Marius Cimpoies si cobor in pivnita de pe strada Avram Iancu din Oradea, acolo unde se afla reprezentanta Vino Vero / Vinexpert si nu ies fara sa cumpar o sticla de Sauvignon Blanc

Reserva 2007 produs de Vina Mar in regiunea Casablanca din Chile. Daca in urma cu cativa ani vinul era o explozie de fructe exotice alternata de un gust cu o mineralitate ridicata ce amintea de gustul marii, aromele au evoluat interesant sub aspectul unei pastrari corespunzatoare. Incepand cu acest an cred ca se poate vorbi deja de un buchet de invechire, in care fructele exotice si zemoase nu mai sunt atat de galagioase, in randul din fata aflandu-se alunele, fisticul si migdalele. In gust vinul a mai pierdut din mineralitate si chiar daca aciditatea e inca prezenta nu mai exista aceeasi savoare usor sarata. Ca asocieri culinare, daca anul trecut l-as fi pus langa un risotto cu fructe de mare, acum l-as asocia mai degraba cu un piept de pui cu sos de vin alb si muguri de pin.

Costa 34 de RON si este disponibil in reteaua de magazine Vinexpert si Vino Vero. Share:

2007 chile reserva sauvignon blanc vina mar

1 comentariu. Adaug un comentariu

1. Pingback: Recomandarile Vinul de Duminica in Vinul.Ro nr. 39 | Printre Vinuri

*************************************

Vinuri Locuri ntmplri Adv, Arh & Dsgn Despre Contact

Sauvignon Blanc V 2010, Cramele Recas

Articol publicat de Bogdan Boce in 29 May 2011 | Vinuri Dupa anuntarea rezultatelor si punctajelor concursului de vinuri desfasurat in cadrul VinVest 2011, nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca vinul alb care a luat Marea Medalie de Aur se gaseste in retail si costa sub 20 de RON: Sauvignon Blanc V 2010 de la Cramele Recas. De altfel, nu e prima data cand Cramele Recas scot pe piata vinuri de calitate la preturi mici vezi Chardonnay Frunza 2009. Trecand peste comentariile rautacioase care apar dupa anuntarea castigatorilor concursurilor de vin organizate in Romania, (de genul: Las ca stiu eu cat a cotizat cutare firma producatoare pentru, chipurile, standul expozitional!, sau cu trimitere la o pastila de-a lui Toma Caragiu: Au avut ei pe cineva) mi-am zis ca trebuie sa incerc un asa chilipir. Zis si facut. L-am luat de pe raft din hypermarket real. Ajuns acasa, l-am lasat sa-si traga sufletul in frigider, dupa care l-am deschis si l-am turnat in pahar. Culoare galben-pal cu un usor rest de dioxid de carbon. Nas puternic aromat: flori de soc si salcam dar si citrice (grapefruit si lamaie). Caracterul acela de iarba proaspat cosita pe care lam intalnit ca linie definitorie la alte vinuri obtinute din Sauvignon Blanc a fost lasat de aceasta data intr-un plan indepartat, probabil si datorita publicului caruia se adreseaza vinul. Gustativ se reintalnesc citricele semnalate deja, insa vinul e dominat de o aciditate ridicata, un pic prea mare pentru preferintele mele, recomandandu-l ca un bun companion pentru un peste ceva mai gras (sa zicem un crap la gratar). Alcoolul (13%) e bine integrat, nu-si face de cap cu papilele gustative, iar zaharul rezidual e tinut in limitele unui vin sec. Racit bine, va fi o alegere perfecta pentru dupa-ameziele de vara (ce se anunta de pe acum calduroase).

La final, cred ca pot sa dau raspunsul a doua intrebari ce cu siguranta au aparut deja in mintea celor care au citit notele de degustare. In primul rand, da, face banii ceruti 17-18 RON. E un vin proaspat, de consumat cat mai repede, de preferabil in aceasta vara. In al doilea rand, daca mas fi aflat in postura de a nota acest vin in cadrul Vinvest 2011 nu cred ca i-as fi acordat un punctaj demn de Marea Medalie de Aur. In acceptiunea mea un vin medaliat cu respectiva distinctie trebuie sa fie iesit din tipare sa fie mai mult decat un vin corect, sa aiba caracteristici organoleptice memorabile si sa lase in urma un sentiment de uimire. N-a fost cazul lui Sauvignon Blanc V 2010. Share:

2010 cramele recas romania sauvignon blanc v

Adaug un comentariu

*************************************

Gama La Cetate Miracol de la Crama Oprisor degustata la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 4 May 2011 | Degustri, Vinuri Stiti coordonatele: joi seara, degustare de vinuri la Enoteca Millesime din Oradea alaturi de membrii Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului. In rolurile principale: 6 vinuri produse de Crama Oprisor din care 5 apartin gamei La Cetate Miracol. Invitat special: enologul Liviu Grigorica. Nu pot sa nu remarc faptul ca la prezentarile si degustarile organizate de Enoteca Millesime sunt prezenti, tot mai des, vinificatorii sau proprietarii cramelor, insotiti de agentii de vanzari din regiune. Despre Liviu Grigorica si vinurile create de acesta la Crama Oprisor presa de specialitate (sau ce-a mai ramas din ea, adica Vinul.Ro) a scris si in trecut si cu siguranta o va face si in viitor, asa ca pentru iubitorii de vin romanesc numele enologului nu mai reprezinta o enigma.

Primul pe lista, un vin surpriza. Fara nume, fara an. Sticla neetichetata. Pe fisa de degustare nu e notat nimic. Nici un indiciu. Dupa ce e turnat in pahar ni se arunca provocarea: ce vin e? Alb, nas aromat, vanilie, fructe exotice. Personal banuiam un Chardonnay, pana cand l-am gustat: prospetime, senzatii citrice, usor ierbale. Acum semana mai mult cu un Sauvignon Blanc insa mult prea aromat. Ghidati de Liviu Grigorica incepem sa taiem de pe lista imaginara, toate soiurile de vinuri albe cunoscute ajungand in cele din urma sa ni dezvaluie misterul: Sauvingnon Blanc La Cetate Miracol 2010 degustat in premiera, la cateva zile de la imbuteliere. Nu stiu daca e un trend sau o provocare a vinificatorilor din Romania, insa in ultima perioada m-am intalnit cu mai multe vinuri interesant obtinute prin baricarea Sauvignon Blanc-ului urmata ulterior si de cupajarea cu vinuri din alte soiuri: Fume 2009 sau

Cuvee Amaury 2009. In cazul de fata, Sauvingnon Blanc La Cetate Miracol 2010 e un vin ce transmite o impresie olfactiva aromatica, exotica, usor dulceaga in vremc ce gustativ impresioneaza printr-o structura zvelta, vioaie, sprintara.

Daca la primul suspectam o oarecare tenta de Chardonnay (datorita in mare parte baricarii), cel de-al doilea vin nu mai avea nici o taina: Chardonnay La Cetate Miracol 2009. Banane, ananas si alte fructe exotice galbene si dulci, urmate in gust de atingeri matasoase, fine si de un post-gust amplu si cald.

Singurul vin al serii care nu a apartinut gamei La Cetate Miracol, a fost roze-ul. Si sincer nici nu prea avea cum, gama La Cetate fiind gandita ca o serie de vinuri maturate in barique. Ni s-a servit Rose Caloian 2010 obtinut din Cabernet Sauvignon si Pinot Noir, care se dovedeste a fi o alegere foarte potrivita din punct de vedere al raportului calitate-pret pentru zona HoReCa, la pretul de 22 RON. Cu un nas ce aminteste de capsuni, zmeura si trandafiri dublat de o evolutie expansiva in gust, Rose Caloian 2010 are toate sansele sa devina unul dintre cele mai comandate vinuri pe terasele cu staif pe perioada estivala. Am continuat cu Pinot Noir La Cetate Miracol 2009, care l-a primul contact te intampina cu un complex de condimente (piper verde), urmand sa te invaluie mai apoi cu aromele de fructe rosii domestice (cirese, merisoare) si salbatice (coacaze rosii). Gustativ e un vin fin, cu atingeri catifelate, cu aciditate redusa si taninuri picate. Al doilea vin rosu, a fost Merlot La Cetate Miracol 2008. Un vin ceva mai matur, in care baricul isi face simtita prezenta mult mai evident insa nu intr-un mod dezagreabil. Si daca e Merlot atunci in mod cert sunt si visine bine coapte, dar si ceva fructe de padure negre (mure, afine), dublate de un iz vanilat.

In incheiere ne-a fost servit Cabernet Sauvignon La Cetate Miracol 2008, care daca e sa citez caracterizarea facuta de Liviu Grigorica, e un Cabernet Sauvignon usor de inteles. Aromele sunt cele tipice soiului, la care se adauga si aportul lemnului foarte bine integrat: coacaze, condimente picante, cacao si ciocolata. In gura lasa o senzatie robusta (e vorba totusi de un Cabernet Sauvignon din Mehedinti!) la care isi aduc aportul si taninurile usor imblanzite.

Share: *************************************

Vinuri de exceptie & haute cuisine oferite de SERVE si Restaurant Graf

Articol publicat de Bogdan Boce in 26 April 2011 | Degustri, Vinuri Miercuri seara, 20 aprilie, am fost invitat la Restaurant Graf din Oradea de catre Dan Savulescu, directorul de vanzari al companiei SERVE, sa particip la degustarea celor mai bune vinuri produse de societatea infiintata de regretatul Guy de Poix. Despre Restaurantul Graf am mai povestit nu cu foarte mult timp in urma, cu ocazia degustarii aici a vinurilor de la Cramele Recas. De atunci staff-ul celui mai luxos restaurant oradean s-a imbogatit cu un somelier, in persoana lui Vlad Muresan si cu doi bucatari: Ionut Lupu si Marius Cosma. Am ajuns la ora 19 fiind intampinati si condusi la masa, unde ne asteptau deja doi dintre membri grupului Vestik: Anca si Adrian, cu care ne imprieteniseram in urma cu cateva luni. In timp ce schimbam amabilitati

cu gazdele serii, Dan Savulescu, Louis Heriard Dubreuil (din partea SERVE) si Vlad Muresan (din partea Restaurantului Graf) ne-a fost servit Rose Terra Romana 2010. Am fost asigurati ca cina nu incepuse si ca respectivul roze ne va tine companie pana cand va incepe efectiv prezentarea si degustarea vinurilor. Prea bine! Servit rece, roze-ul etaleaza arome de zmeura, capsuni si trandafiri, in gust remarcandu-se printr-un echilibru placut, cu o aciditate foarte bine integrata. Daca s-a inceput cu un roze, aperitivul trebuia sa fie unul de aceeasi culoare: rulouri de somon cu crema de ricotta cu nuci. O asociere tipica (in oglinda) in care preparatul culinar a fost construit pentru a reda aceleasi senzatii cu ale vinului. A urmat un risotto cu midii (+ alte fructe de mare) si parmezan, langa care a fost asezat Sauvignon Blanc Terra Romana 2010. Preparatul mediteranean s-a impacat de minune cu prospetimea Sauvignon Blancului si cu aromele citric-ierbale a acestuia. S-a continuat cu o spuma de foie gras acoperita cu o crusta de caramel (!), acompaniata de un Chardonnay Terra Romana 2010, potrivit sezonului estival, mai putin onctuos si mai degraba proaspat. Chiar daca asocierea nu a fost cea mai potrivita (personal as fi preferat tot un Chardonnay, insa cu mai mult corp si mai mult unt) am apreciat lectia de gastronomie franceza oferita de bucatari. Felul principal s-a prezentat sub forma unui carpaccio de vita cu trufe, rucola si parmezan servit alaturi de o Feteasca Neagra Terra Romana 2008. Trufele, oferite de SERVE (mai precis de trufa.ro) au dominat prin mirosul lor puternic preparatul gastronimic. In ceea ce priveste vinul, acesta s-a mai asezat de la prima intalnire (in decembrie 2010, cu ocazia prezentarii SERVE la Enoteca Millesime), conturandu-si intre timp tipicitatea de soi. Am incheiat in stil frantuzesc cu un platou de branzeturi (o parte din ele produse in Harghita, aduse de SERVE via magazinul La Medeleni) si un pahar de Cuvee Charlotte 2007, vinul locomotiva al companiei infiintata in 1993 de Guy de Poix. Share:

*************************************

Sauvignon Blanc Terra Romana 2010, SERVE

Articol publicat de Bogdan Boce in 13 April 2011 | Vinuri Chiar daca in ultimele doua dimineti m-am trezit cu ploaia lovind in geam si cu un cer de un gri demn de fotografiile lui Bumbut, din punct de vedere calendaristic a venit primavara! Da, primavara, cu verdele ei crud pe care iti e de ajuns sa-l vezi si deja stii ce miros si eventual ce gust are! Din pacate nu toti ne putem bucura de privelistiile astea primavaratice cu dealuri populate de livezi cu pomi in floare sau de campuri inverzite pe care pasc oile, mai ales daca ne castigam traiul intr-un birou mai mult sau mai putin corporatist butonand in fata unui monitor de 21. Ei bine, pentru bucuria noastra, a sclavilor din jungla de beton armat care nici nu visam sa batem campurile sau dealurile intr-o zi ploioasa de aprilie in cautarea vreunei cornute ratacite, compania SERVE a imbuteliat un vin care miroase si are gust de primavara: Sauvignon Blanc Terra Romana 2010. Un vin pe care sa-l savuram in una din dupa-amiezele petrecute acasa, in timp ce butonam, din nou, de data asta din fata unui monitor de 15 sau 17 pentru cea de-a doua slujba Pana sa fie gata pieptul de pui si sosul alb aferent, am turnat vinul in pahar pentru a-i admira culoarea galben pai cu tente verzui. Nasul e tipic, imi permit sa spun ca e chiar un miros standard de Sauvignon Blanc: ierbal (verdele acela crud de primavara), citric (lamai verzi si fructe exotice indeosebi citrice), mineral (prima impresie a fost roca de munte, dar mai potrivit mi se pare pietrisul de rau). Gustul e o continuare naturala a aromelor descoperite in nas: prospetime, sustinuta de o aciditate ridicata dar placuta, la care se adauga un continut de alcool (13%) foarte bine integrat. A mers bine cu pieptul de pui cu sos alb de piper verde, insa cea mai reusita combinatie se pare ca e cea cu fructe de mare sau pastrav proaspat. Sticla de vin a fost primita de la producator. Pretul unui Sauvignon Blanc Terra Romana 2010 variaza undeva intre 30-35 de RON in magazinele de specialitate.

*************************************

Jazz si Vin @ Social Club Orgine

Articol publicat de Bogdan Boce in 11 April 2011 | Degustri, ntmplri, Vinuri La sfarsitul saptamanii trecute (2-3 aprilie 2010) am luat calea Clujului cu scopul declarat de a lua pulsul orasului de pe Somes, de a ma intalni cu o parte din fosti mei colegi facultate si de a participa la un eveniment inedit desfasuat la Social Club Origine: concertul De la Folclor la Jazz sustinut de Irina Sarbu si Marius Mihalache & Co, dublat de degustarea a 6 vinuri din portofoliul Cramelor Halewood. Pe scurt despre vizita la Cluj: am asistat la re-inaugurarea statuii lui Matei Corvin (renovata, curatata si impodobita cu lauri de aur), am urcat in Bastionul Croitorilor (renovat, restaurat si transformat intr-un amplasament ce se doreste a fi un viitor loc de desfasurare a expozitiilor sau a altor evenimente culturale), am trecut pragul magazinului de vinuri Crama Noastra, ca mai apoi sa ajungem la Restaurantul Toldi (a carui bucatarie ardeleneasca e pe placul romanilor si ungurilor deopotriva). Conform planului deja stabilit, spre seara am ajuns la Social Club Origine. Magazinul de carti si vinuri pe care il vizitasem anul trecut in iulie s-a transformat intr-un wine-club 2.0 (daca e sa tin cont si de faptul ca are o scena pentru concerte). M-a bucurat revederea cu Andreea Duminicioiu precum si intalnirea cu Vlad Muresan, care incepand cu aceasta luna va ocupa pozitia de sommelier la Restaurant Graf din Oradea.

O data ocupate locurile la masa rezervata in prealabil, au inceput sa ne fie prezentate si servite vinurile. Primul, Chardonnay Theia 2009 de la Cramele Halewood. Dupa o prima experienta nu tocmai placuta cu acest Chardonnay aveam de gand sa-l reincerc, din dorinta personala de a inlatura orice urma de banuiala cu privire la mirosurile straine detectate cu ocazia primei degustari. Primul nas mi-a confirmat urmatoarele lucruri: faptul ca sticla destupata de mine (de altfel primita de la producator) avea o problema de fermentare si faptul ca datorita fermentatiei in barique-ul american de la care a imprumutat aroma de vanilie si crema de unt vinul ar trebui lasat putin la aerisit. Gustativ e tot ce-ti doresti de la un Chardonnay de Lume Noua: amplu, matasos, nu foarte complicat si relativ usor de baut. I-a urmat un vin argentian: Torontes Broquel 2009 produs de Trapiche. Un vin proaspat, citric, usor aromat (petale de trandafir), a carui prospetime e sustinuta de o aciditate pe masura. O data incheiata prima parte a prezentarii enologice (dedicata vinurilor albe), Vlad Muresan a parasit scena, facand loc cvartetului format din Irina Sarbu, Marius Mihalache, Nicu Baran si Dragos Mihu. Proiectul De la Folclor la Jazz propune interpretari in maniera jazz a unor cunoscute cantece populare romanesti majoritatea desprinse din repertoriul Mariei Tanase. O abordare originala in care nervul si tehnica lui Marius Mihalache completeaza blandetea si usoara timiditate a Irinei.

In pauza de concert am continuat cu partea a doua a prezentarii si degustarii de vinuri, dedicata segmentului rosu. S-a re-inceput cu un vin produs de Cramele Halewood: Pinot Noir Kronos 2009, tanar, de o culoare stralucitoare, in care se simt fructele rosii precum si cateva note lemnoase, insa care din punct de vedere gustativ mai are nevoie de ceva timp la sticla pentru a se rotunji. Urmatorul pe lista: un Malbec Broquel 2008 de la Trapiche din Argentina, a carui arome de fructe de padure, gust catifelat si senzatii picante de pe final l-au facut sa devina unul dintre cele mai indragite vinuri ale serii. Cel putin la masa la care stateam eu. Revenind pe plaiuri mioritice am facut cunostinta cu Cabernet Sauvignon Hyperion 2006 de la Cramele Halewood. Un Cabernet Sauvignon modern, aflat in floarea varstei, din a carui paleta olfactiva nu lipseste nimic: coacaze negre, visine amare supracoapte, ciocolata neagra si cacao. Barrique-ul si-a lasat amprenta nu doar asupra mirosului prin aromele colaterale dar si asupra gustului, imprumutandu-i o tenta dulce si rotunjind taninurile picante. Din aceeasi gama am avut placerea sa ma intalnesc si cu Feteasca Neagra Hyperion 2009, succesorul de facto al uneia dintre cele mai bune Fetesti Negre produse in Romania. Chiar daca nu mai e atat de tenebros si intunecat precum versiunea din 2008, Feteasca Neagra Hyperion 2009 pastreaza in mare liniile care au impus standardul in urma cu doi ani. Arome de fructe negre (prune, coacaze, afine), gust catifelat, taninuri picante si uscate si un post-gust lung si cald.

Concertul a continuat, cei patru purtandu-ne de la folclor (Ileana Ileana, Pe deal pe la Cornatel, Of inimioara) la jazz (Erykah Badu Plenty) incantand audienta prin solo-uri de tambal sau tobe ori prin reprize de scat. O seara incantatoare cu mult etno-jazz si vin

*************************************

Degustare de Merlotenberg la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 10 April 2011 | Degustri, Vinuri Daca e joi, e degustare de vinuri la Enoteca Millesime din Oradea! Daca e Rotenberg, e Merlot! In consecinta, joi, 7 aprilie am fost invitat la Centrul de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime pentru a participa la prezentarea si degustarea Merloturilor produse de Cramele Rotenberg. Merlot-urile artizanale produse de Mihail Rotenberg nu-mi erau chiar straine. In trecut ma intalnisem cu Merlot Rapsod 2008, Merlot Menestrel 2007, iar ceva mai recent facusem cunostinta si cu artileria grea a producatorului in cadrul targului de vinuri Goodwine 2011 editia de primavara. Despre cum a inceput sa produca vinuri in Dealu Mare, despre descoperirea identitatii dar si despre branding-ul vinurilor a povestit chiar initatorul acestui proiect, proprietarul cramei, Mihail Rotenberg. Pe scurt, primul vin produs de Mihail Rotenberg in Ceptura dateaza din 2006 si este asa cum puteati banui un Merlot. Momentul avea sa fie decisiv pentru tot ceea ce a urmat, Rotenberg axandu-si vinurile doar pe acest soi de strugure, jucandu-se intre timp cu alegerea perioadei de macerare, diverse drojdii selectionate, plaiurile de pe care provin strugurii, varii bariqueri de stejar cu diverse nivele de ardere si aflate la diferite varste de folosire. In ecuatie au mai aparut expertiza si consilierea oferita de enologul Liviu Grigorica, brandingul produs de George Moisescu si nu in ultimul rand etichetele ilustrate de Ruxandra Ilfoveanu.

Degustarea a inceput cu Merlot Rapsod 2008, vin servit direct din sticla, fara a fi carafat in prealabil, amanunt ce a contat pentru puterea de exprimare a vinului in pahar. Mai retinut la inceput, vinul s-a deschis treptat scotand la iveala aromele caracteristice de visine si fructe rosii (dintre care ciresele se resimt si in gust) precum si note de cafea si putina ciocolata neagra. Comparativ cu prima degustare a acestui vin (imediat dupa lansarea la raft), taninurile s-au mai inmuiat, vinul pierzand un pic din corpolenta. Chiar si cu aceste mici neajunsuri vinul ramane una dintre cele mai bune alegeri de la raft in sub 20 de RON.

A urmat Merlot Menestrel 2008, vin obtinut din strugurii culesi de pe acelasi plai (Jugaurs) ca si Merlot Rapsod 2008, insa spre deosebire de acesta, a petrecut 12 luni in barique-urile de gorun romanesc. Fara o aerisire prealabila vinul s-a ceva deschis mai greu, ajungand de abia dupa minute bune de frecat in pahar sa isi manifeste mult laudata fructuozitate. Date fiind aceste neajunsuri (ale aerisirii) consider ca ar fi oportuna mentionarea acestei operatiuni pe contraeticheta inainte de degustarea vinului. Merlot Emeritus 2008 reprezinta al doilea vin de terroir produs de Cramele Rotenberg nelansat inca pe piata si degustat in premiera la Enoteca Millesime. Tinand cont de comentariile producatorului, acest vin nu e inca in forma sa finala, nu a vazut decat foarte putin lemnul si cel mai sigur pana in momentul in care va junge pe piata se va prezenta altfel. La sugestia lui Mihail Rotenberg am degustat acest vin comparativ cu fratele sau mai mare, Merlot Emeritus 2007, cel dintai reprezentant al vinurilor de terroir de la Cramele Rotenberg. Chiar daca olfactiv cele doua vinuri au elemente comune: lemn ars, piele, tabac, condimente (piper verde), visine (de aceasta data ele aflandu-se in plan secund), gustativ vorbim de doua vinuri care seamana destul de putin. Cel tanar are taninuri moi, catifelate, usor condimentate, cu o structura aflata inca faza de constructie si care mai are de acumulat ceva experienta pana sa ajunga la titulatura cu care se mandreste. In schimb, varianta din

2007 se poate mandri cu titulatura Emeritus gratie unei structuri compacte si a unui impact gustativ puternic, taninos si picant.

Dupa doua vinuri de terroir a venit randul unui vin de teroare: Merlot Notorius 2007! Il degustasem deja la GoodWine, in urma cu aproximativ o luna, cand mi-a lasat impresia unui vin cu o structura rigida, de-a dreptul colturoasa, a carui taninuri iti lasau adancituri pe peretele interior al obrajilor. Nu a fost cazul acum. Vinul a fost lasat sa respire linistit in decantor ca mai apoi sa explodeze in pahar, azvarlind in toate directiile arome de ciocolata, cafea si lemn ars. In gura e catifelat, mangaind palatul, pe final aratandu-si dedesubturile taninoase si iuti insa nu intr-o maniera brutala.

Vinurile produse de Cramele Rotenberg exprima diferite expresii si experimente ale lui Mihail Rotenberg, care si-a permis luxul de a se juca cu strugurii, terroir-ul, drojdiile sau barique-rile, nefiind constrans in demersul sau de datorii la banci sau creditori nemilosi. Dupa 5 ani de joaca cred ca IT-istul transformat in enolog si-a gasit identitatea gustului si a inteles potentialul terroir-ului, astfel ca de acum incolo ma pot astepta probabil la doua categorii de vinuri din partea Cramelor Rotenberg: o serie ce va cuprinde vinuri de terroir (destinate in special segmentului super-premium) precum si o serie de teroare (ce va cuprinde vinuri ceva mai comerciale, in care va abunda lemnul, si care eventual vor avea un usor rest de zahar).

*************************************

Vinurile Senator degustate la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 April 2011 | Degustri, Vinuri

In urma cu aproape doua saptamani, mai precis in seara zilei de joi 17 martie, am fost invitat sa particip alaturi de alti membri ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului Enoteca Millesime la prezentarea si degustarea vinurilor produse de Senator ProdImpex. Sper ca acest decalaj de zile scurs intre data desfasurarii evenimentului si data postarii sa nu-i deranjeze pe cititorii acestui blog (multi, putini, cati or fi). Insarcinat cu prezentarea companiei Senator ProdImpex si a vinurilor a fost tanarul Alexandru Pastrav, manager de vanzari pe zona de Vest a tarii. Pe scurt, compania detine 850 de ha de vita de vie (cred ca e cel mai mare exploatator de vie care a trecut pragul CCCV pana acum) imparite in patru podgorii: Husi, Vrancea, Insuratei si Tirol (nu e cel austriac, ci e vorba de o podgorie aflata in arealul Dealurile Banatului). Pana la finele anului trecut compania era prezenta doar in segmentul retail, cu gama Monser Soiuri pure romanesti pentru boieri si obrazuri subtiri, compusa dupa cum ii spune si numele in exclusivitate din soiuri pure romanesti. Segmentul HoReCa a fost atacat la sfarsitul anului trecut cu doua game, a caror identitate a fost creata de George Moisescu:Varius si Senator Private Collection urmate in aceasta primavara de Glia, Suav si Omnia. Dintre acestea in cadrul degustarii desfasuratala Enoteca Millesime au fost prezentate vinuri apartinand gamelor Varius si Senator Private Collection.

Startul l-a dat un Sauvignon Blanc Varius 2009 obtinut din strugurii culesi din podgoria Tirol. Auriu, cu un nas atipic: floral (tei, salcam) si usor fructat (lamaie verde), nici vorba de notele ierbale sau de exoticul pipi de pisica. Gustul e proaspat, cu o aciditate bine integrata, pe final facandu-se simtita si o anumita mineralitate ce lasa in gura o impresie armonioasa. Am continuat cu Private Collection Alb 2009, un cupaj de Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Riesling Italian obtinutdin struguri culesi din podgoria Husi. Barrique-ul se simte de la primul contact olfactiv, insa nu domina mirosul ci mai degraba il invaluie, incadrand intrun mod placut aromele de flori si fruct (pere, mere golden). Gustativ nu e impresionant, aciditatea aflandu-se in plan secundar, finalul fiind dominat de note amarui.

Primul vin rosu a fost un Merlot Varius 2007 obtinut din struguri proveniti din podgoria Vrancea. Un Merlot mediocru, cu nas iodat, usor oxidat, corp mediu, cu aciditate ridicata si taninuri retinute in exprimare. A urmat din aceeasi gama Cabernet Sauvignon Varius 2007, vin obtinut din struguri culesi dinTirolul banatean. Vinul etaleaza o culoare rosie stralucitoare, nasul fiind de aceasta data cat se poate de tipic: coacaze negre, fructe de padure. Gustul e unul mai degraba rustic, necizelat, in care aciditate iese in evidenta din structura vinului. Al treilea vin rosu si de altfel cel din urma degustat a fost un cupaj de Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot, barrique-at timp de 12 luni: Private Collection Rosu 2008. Un vin in care se simte inca tineretea

viei si care da cartile pe fata de la inceput: aromele tipice de Feteasca Neagra (pruna afumata, fructe negre) se imbina armonios cu cele ale Cabernet Sauvignon-ului (coacaze negre, ciocolata neagra) dand nastere unui complex olfactiv ce evolueaza pe masura aerisirii. Gustul e catifelat, cu un echilibrul placut intre astringenta si aciditate.

Dupa cum era de asteptat vinurile din gama superioara Senator Private Collection s-au prezentat mai bine decat cele din gama inferioara Varius. Tinand cont ca e vorba de un producator care gestioneaza peste 850 de ha imprastiate in 4 podgorii din zone climatice destulde diferite, consider ca rezultatul e multumitor. P.S. : Dupa ce am pierdut acest post de 2 ori, gratie nenumaratelor probleme pe care le are functia de editare din Blogger, am reusit intr-un final sa-mi recuperez 90% din post gratie informatiilor de aici.

*************************************

Degustare de vinuri de la Cramele Recas la Restaurant Graf din Oradea

Articol publicat de Bogdan Boce in 24 March 2011 | Degustri, Vinuri Joi, 10 martie, am fost invitat de catre sommelierul Dan Alexandru la Restaurant Graf din Oradea pentru a lua parte la prezentarea si degustarea vinurilor de la Cramele Recas. Auzisem de la mai multi prieteni si cunoscuti despre acest restaurant, deschis de curand in Oradea, insa nu avusesem ocazia pana acum sa-i trec pragul. La nivelul la care se prezinta din punct de vedere al amenajarilor (design interior, calitatea finisajelor si mobilier) Restaurantul Graf din Oradea poate sa stea cu mandrie pe orice bulevard cu pretentii din capitalele Europei. Pentru cei care se indoiesc de acest lucru fotografiile de pe siteul oficial al restaurantului sunt cat se poate de expresive. Da, arata la fel de bine si in realitate!

Degustarea s-a desfasurat in Salonul Alb, Dan Alexandru reprezentatul Cramelor Recas fiind asistat in prezentarea vinurilor de catre sommelierul gazda, Septimiu Crisan. Dupa prezentarea societatii producatoare si a pasilor ce trebuie parcursi in timpul unei degustari de vinuri a fost servit primul vin. S-a inceput cu un roze, servit din pahar

flute: Sole Rose 2010 obtinut din Merlot, iar ca o particularitate strugurii folositi la realizarea acestui vin au fost culesi la innobilarea boabelor. Culoare stralucitoare de rose-somon, nas proaspat in care aproape ca se simte prospetimea din gust: cirese acrisoare, zmeura dar si ceva note vegetale de urzica strivita. Gustul are acea aciditate placuta pe care iti face placere sa o gasesti intr-un roze proaspat la care se adauga un final usor amarui. Preparatul culinar propus la aperitiv a fost compus din pepene galben invelit in sunca si stropit cu reductie de otet balsamic. Din pacate, un pic cam mult otet balsamic.

Desi s-a inceput cu un roze, in continuare s-a servit un vin alb. Abaterea de la regula alb-roze-rosu nu a fost deloc una nefericita daca e sa o judec din punct de vedere gustativ. De o culoare galbena cu tente verzui si cu un nas specific (ananas, pepene galben si un pic de banana + note vanilate) in care se recunoaste stilul Chardonnay-ului produs de societatea banateana (probabil si datorita unor drojdii de fermentatie)

Chardonnay Sole 2009 are inca indeajuns de multa prospetime in gust incat sa acompanieze cu succes un somon cu sos de marar si rucola.

A urmat vedeta momentului, medaliata cu aur la Vinalies Internationales Paris 2011, ca fiind cel mai bun vin alb sec: Solo Quinta 2010. Un cupaj de cinci vinuri: Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat, Feteasca Alba si Feteasca Neagra (vinificata in alb), in care enologul australian Hartley Smithers a reusit sa sa scoata in evidenta principalele caracteristici ale fiecarui tip de strugure. Frumusetea acestui cupaj e data de complexitatea sa aromatica si gustativa, care evolueaza treptat, pe masura ce vinul castiga in temperatura. Din punct de vedere olfactiv Solo Quinta 2010 e dominat de aromele tipice de Chardonnay si Muscat, in vreme ce gustativ vinul resimte influenta barique-ului in ceea ce priveste corpolenta, pastrandu-si totusi foarte bine prospetimea. Cred ca Solo Quinta 2010 e un vin ce merita savurat in tihna, fara a fi neaparat asociat cu vreun preparat culinar. Gazdele noastre au ales sa-l puna langa o portie de piept de curcan cu legume si sos de soia. Din pacate de aceasta data preparatul culinar nu s-a ridicat la pretentiile emise de vin.

Urmatorul pe lista, Cabernet Sauvignon La Putere 2008 a fost servit dupa o aerisire prealabila la sticla de cel putin 2 ore. Un Cabernet Sauvignon tipic si relativ dur in exprimare, in ciuda presupusei aerisiri care ar fi trebuit sa-l mai inmoaie. Nasul nu ofera un spectacol iesit din comun: obisnuitele coacaze negre la care se adauga cirese si visine amare. Gustul exprima aceasi directie agresiva: astringenta, taninuri barbatesti si un final de ciocolata amaruie. I-a servit drept companion o friptura de vita cu sos de vin rosu, ceapa si zuchini la gratar.

Degustarea s-a incheiat cu decantarea si mai apoi servirea unui pahar de Cuvee Uberland 2008. Varful de lance al Cramelor Recas e un cupaj de Merlot si Cabernet Sauvignon, baricat timp de 12 luni in stejar transilvanean si vinificat in stilul Amarone, utilzand metoda apasimento. Asemeni predecesorilor sai din anii precedenti, Cuvee Uberland 2008 si-a confirmat pozitia de vin de top, etaland o structura impozanta, cu taninuri rotunde, ce lasa in gura o senzatie catifelata.

Ca un rezumat al degustarii, pot spune ca in mare parte din cazuri, vinurile s-au prezentat peste preparatele culinare. Din cate am inteles, exista cateva carente in bucataria Restaurantului Graf, insa sper ca lucrurile sa ia o noua directie si sa se ridice la nivelul la care se prezinta aceasta locatie. Intr-un restaurant care emite pretentii prin felul in care arata e absolut necesar ca toate elementele care il definesc (bucatarie, personal, selectie de vinuri) sa se ridice la nivelul impus de imagine.

*************************************

Soiree Rouge avec Enira et Alira chez Enoteque Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 19 March 2011 | Degustri, Vinuri Miercuri, 2 martie, am fost invitat la Enoteca Millesime pentru a participa la ceea ce ulterior am numit une soiree rouge. N-a fost vorba de vreo reprezentatie deocheata a vreunor mademoiselle venite de pe la cine stie ce cabaret frantuzesc si nici de vreo adunare de partid a discipolilor lui Marx. Adevaratul motiv l-a reprezentat prezentarea si

degustarea a numai putin de cinci vinuri rosii si a unui roze din portofoliul WineRo. Despre WineRo si vinurile produse, respectiv importate de ei (gama Enira apartinand cramei Bessa Valley din Bulgaria), am mai scris si in trecut pe blog. Sunt sigur ca cei care citesc acest blog isi amintesc (de altfel sunt convins ca au si experimentat la randul lor) nume precum Merlot Alira 2009, Enira 2006 sau Reserva Enira 2006. Vinuri cu personalitate, ce poarta semnatura enologului francez Marc Dworkin, al carui stil de vinificatie a dictat la mijlocul anilor 2000 noile directii in lumea vinului din Bulgaria. Revenind la prezentare, alaturi de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului din partea WineRO au fost prezenti Mircea Niculescu, Ghenadie Bobeica precum si vinificatorul Marc Dworkin. Chiar daca o parte din vinurile ce urmau a fi degustate imi erau deja cunoscute, ocazia de a le degusta in compania creatorului lor in timp ce le ascultam povestea mi-a oferit posibilitatea de a le privi si din alte perspective.

Am inceput cu Rose Enira 2009, produs din Syrah si Petit Verdot, a carui culoare se apropia destul de mult de cea a somonului proaspat. Nasul se remarca printr-o caracter mai degraba floral decat fructat, gustul fiind sustinut de acea prospetime caracteristica rose-urilor.

Easy by Enira 2008 a facut facila trecerea la segmentul principal al serii: cel al vinurilor rosii. Desi in spatele acestui Merlot a stat ideea creerii unui vin usor de inteles si usor de baut, aromele au evoluat, castigand in complexitate. Comparativ am degustat un alt Merlot, produs in Romania din prima recolta a viei detinute de WineRO la Aliman: Merlot Alira 2009. Vinul s-a mai asezat de la ultima intalnire, alcoolul neiesind atat de puternic in evidenta, insa in continuare consider ca acest vin a iesit cam devreme si ca ar mai avea nevoie de o maturare la sticla. Aromele sunt aceleasi pe care le stiam: visine amare, coacaze si mure, gustul fiind ceva mai echilibrat, catifelat, cu tanini blanzi, usor picanti. Inevitabil a aparut intrebarea Easy sau Alira? Desi nu e tocmai echitabil (vinurile neavand aceeasi varsta) am ales varianta bulgareasca: Easy. In ordinea degustarii a urmat Cabernet Enira 2008, considerat preferatul multora dintre comesenii mei. Cabernet Enira 2008 e un exemplu bun de echilibru intre aromele primare, ce-i confera tipicitate de soi: fructe negre de padure (coacaze negre, afine, mure) si maturarea in barique-uri de stejar frantuzesc, ce i-a imprumutat acel caracter condimentat, usor dulceag, de cacao si ciocolata.

Ajuns in acest punct trebuie sa va marturisesc ca memoria imi joaca feste si ca nu mai pot sa reproduc impresiile lasate de ultimele doua vinuri din degustare: Enira 2007 si Enira Reserva 2006. Tocmai cand lucrurile incepusera sa devina interesante! vor spune unii. Asa e, din pacate, fisa

pe care imi notasem notele de degustare nu mai e de gasit la sediul Enotecii Millesime si nici in alta parte. Halal blogger de vin! imi striga probabil cineva de prin cine stie ce colt de Internet. Mea culpa! Voi fi mai atent data viitoare!

In opinia mea a participa la o prezentare de vinuri nu se rezuma doar la a degusta vinuri si a nota intr-un carnetel sau pe o fisa impresiile senzoriale lasate de acestea. O degustare de vinuri iti ofera posbilitatea de a comunica parerile tale si celorlati ce degusta vinul impreuna cu tine. Si acest lucru devine cu atat mai interesant cu cat printre acele persoane se numara insusi creatorul vinului. Sentimentul pe care il incerci atunci cand acesta iti impartaseste sau te contrazice cu privire la directia pe care a dorit sa o imprime vinului e mult mai valoros decat orice nota de degustare in care ai descoperit vreo aroma ratacita de visine putrezite sau piele tabacita.

*************************************

Chardonnay Theia 2009, Cramele Halewood

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 March 2011 | Vinuri In cea din urma duminica a lunii februarie am hotarat impreuna cu sotia mea sa experimentam un nou preparat culinar, in jurul caruia se face destul de multa valva ca fiind o delicatesa frantuzeasca de renume: pulpe de pui de balta. Intr-adevar la nivel mondial francezii sunt cei mai mari consumatori de picioare de pui de balta (fr. cuisses de grenouille), importand anual intre 3000 si 4000 de tone. Din cauza anumitor prejudecati care exista referitor la carnea de origine exotica (alta decat peste, pui, porc si vita), puii de balta nu se numara dintre cele mai populare preparate culinare disponibile la noi si probabil de aceea nici nu am gasit o varietate foarte mare. In real hypermarket exista doar intr-o singura varianta, in forma congelata, la pungi de 500 gr, picioarele fiind ambalate individual si relativ mici ca marime (in comparatie cu ce vazuseram noi pe site-urile culinare ale francezilor). Dupa ce am hotarat care le va fi soarta (am optat sa le pregatim cat mai simplu, si anume: pane) am ales si vinul care urma sa le insoteasca: Chardonnay Theia 2009, Cramele Halewood. Chardonnay Theia 2009 face parte alaturi de Cabernet Sauvignon Hyperion 2006 si Feteasca Neagra Hyperion 2008, din gama Titanii (la drept vorbind nu stiu exact cum se numeste, eu am botezat-o intuitiv asa). Incepand cu 2011 aceasta gama va cuprinde inca 2 vinuri: Feteasca Neagra Hyperion 2009 si Pinot Noir Kronos 2009. Realizat sub forma unei editii limitate de 5000 de sticle, destinate exclusiv segmentului HoReCa, Chardonnay Theia 2009 a fost obtinut din strugurii culesi din podgoria transilvaneana de la Sebes-Apold.

Nu o sa ascund faptul ca dupa ce am deschis sticla de Chardonnay Theia 2009 si am mirosit dopul primul instinct a fost acela de a varsa intregul continut al sticlei in chiuveta. Ceva nu era in regula cu vinul de vreme ce dopul mirosea a varza acra! Imi cam luasem gandul de la al bea si ma indreptam sa deschid urmatorul vin cand m-am hotarat ca totusi, inainte de a-l petrece pe ultimul drum, sa-l torn in pahar si sa-i dau o incercare. Spre deosebire de miros, gustul se prezenta in conditii decente, nici vorba de vreun defect sau dezechilibru, mai mult nici vorba de vreo aciditate deranjata. Si atunci de unde mirosul de varza acra? Dupa cateva cautari se pare ca e vorba de un defect din fermentare. Inca nu sunt foarte sigur. Oricum, nu cred ca problema ar fi butoaiele de stejar american in care s-a finalizat fermentatia malo-lactica, si in care ulterior a fost maturat vinul. Din fericire, dupa o aerisire prelungita (realizata doar in sticla, nu m-am incumentat sa-l transfer in decantor), mirosul de varza murata a disparut si au inceput sa iasa la iveala aromele de fructe dulci (pere galbene, ananas) ale unui Chardonnay tipic, onctuos. Aroma de vanilie, extrasa din butoaiele de stejar american e frumos integrata, in plus, gustul e dominat de o senzatie cremoasa corpolenta, cu aciditate scazuta si ceva rest de zahar. Chardonnay Theia 2009 costa in jur de 44 RON si se gaseste in reteaua de magazine specializate The Winery Outlet. Share:

*************************************

Noaptea alba oferita de Gramma/Casa Olteanu la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 2 March 2011 | Degustri, Vinuri Inceputa cu crama Corcova Roy & Damboviceanu, seria prezentarilor si degustarilor de vinuri realizate de producatorii romani la Enoteca Millesime a continuat in luna februarie a anului 2011 cu Gramma/Casa Olteanu din Iasi. Din partea cramei, prezenti la prezentarea si degustarea intregului portofoliu de vinuri au fost d-na Elena Olteanu si fiul ei Marian Olteanu.

Istoria Casei Olteanu incepe in 1991 o data cu mostenirea de catre familia Olteanu a unei suprafete de pamant plantata cu vita de vie in

apropierea Iasiului. Dupa ce mai multi ani au ales sa vanda strugurii, in 2008 s-au hotarat treaca la nivelul urmator. Au accesezat niste fonduri (SAPARD), un imprumut de la banca si si-au pus pe picioare propria crama. In 2010 au iesit pe piata, atacand segmentul HoReCa cu primele 3 vinuri albe provenite din recolta 2009: Aligote, Feteasca Regala si Feteasca Alba.Prezentarea si degustarea organizata la Enoteca Millesime in seara zilei de joi, 17 februarie, de catre tanara crama ieseana a cuprins 4 vinuri. Daca pe cele trei albe care alcatuiau portofoliul Gramma, le stiam deja, supriza cea mai placuta a venit din partea Cuvee-ului Fara Nume 2010, ce urmeaza sa fie lansat anul acesta. Vinul fusese imbuteliat cu o zi inainte, nu avea eticheta si nici vreo alta forma de apelatiune, amanunt ce a dat nastere unui brain-storming pentru alegerea celei mai potrivite variante. Cuvee-ul Fara Nume e un cupaj de Aligote, Feteasca Alba si Feteasca Regala, iar in opinia mea a furat intregul spectacol al degustarii inca de la inceputul acesteia. Culoare stralucitoare, cu un usor rest de dioxid de carbon care i-a oferit o usoara perlatie. Aromele florale proaspete se bucura de expansiunea lor maxima Feteasca Alba face regulile, la care se adauga notele vegetalcitrice date de Aligote precum si acel iz de caisa caracteristic batonajeului. Aciditatea, punctul forte al Fetestii Regale, e bine integrata pastrand un echilibru intre putinul rest de zahar si continutul alcoolic moderat. Gustativ, m-a bucurat sa regasesc mineralitatea si dominanta citrica a Aligote-ului. Poate ca e prematur sa afirm, dar s-ar putea dovedi unul dintre cele mai reusite cupaje albe scoase pe piata dupa un 2010 dificil pentru foarte multi producatori de vin.

Am continuat cu Aligote 2009 la fel de mineral precum il stiam si Feteasca Regala 2009 - un adevarat exemplu de echilibru intre aciditate si concentratie alcoolica ridicata (14.3%). Finalul a apartinut singurului vin demidulce din portofoliul producatorului din Iasi: Feteasca Alba 2009, mai putin apreciat de catre comesenii mei, probabil din cauza restului de zahar.

Am incheiat seara pe terasa Enotecii Millesime, povestind cu Marian Olteanu despre noile directii pe care Casa Olteanu le va urma in 2011.

*************************************

Roze 2010 Vinul Cavalerului, SERVE

Articol publicat de Bogdan Boce in 27 February 2011 | Vinuri Sambata seara, am avut bucuria de a ma intalni la un restaurant din Oradea cu doi dintre membri Clubului Vestik din Arad, rezidenti in Oradea. Pe Adrian si Anca ii cunoscusem la finele anului trecut cu ocazia prezentarii si degustarii vinurilor de la SERVE la Enoteca Millesime, insa nu apucasem sa stam de vorba sau sa schimbam impresii la momentul respectiv. Cum sfarsitul de saptamana se anunta a fi unul fara deplasari la evenimente gastronomice (despre Festivalul Raciturilor de la Miskolc de saptamana trecuta voi povesti in curand), i-am convocat pe cei doi Vestiki la o ieseala.

Pentru ca fiecare dintre noi comandase feluri destul de diferite si nu puteam sa ne hotaram daca sa fie alb sau rosu, am ales sa deschidem unul din cele mai proaspete vinuri imbuteliate de SERVE: Roze-ul 2010 din gama Vinul Cavalerului. Obtinut din Feteasca Neagra si Merlot, vinul etaleaza o frumoasa culoare a foii de ceapa. Nas aromatic intens, cu zmeura, capsuni si trandafiri in timp ce gust e echilibrat, cu aciditate placuta. In post-gust e sesizabil un usor dezechilibru, notele amarui de samburi de mar dominand finalul in special daca vinul e servit ceva mai rece. Roze 2010 Vinul Cavalerului se gaseste la pretul de 19.99 RON in hypermarket -real si probabil dublu in restaurante (noi am dat pe el 35 RON la Restaurantul Cyrano din Oradea). Share: *************************************

Corcova Roy & Damboviceanu la Enoteca Millesime

Articol publicat de Bogdan Boce in 20 February 2011 | Degustri, Vinuri
Dupa ce in urma cu o luna am avut ocazia sa le degust intr-un cadru ceva mai privat, iata ca joi, 10 februarie 2011, am fost invitat alaturi de ceilalti membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului la sediul Enotecii Millesime din Oradea, pentru a ma reintalni cu vinurile produse de Roy & Damboviceanu la Corcova, in judetul Mehedinti.

Pentru a da o greutate si o insemnatate aparte acestui eveniment, prezentarea companiei Viticola Corova si a vinurilor produse a fost facuta de Serban Damboviceanu, co-proprietar al cramei. Astfel, renasterea vinului de la Corcova s-a produs incepand cu 2005 o data cu achizitionarea vechii crame (construita de printul Anton Bibescu) si a unei suprafete de 55 de ha ce a fost plantata treptat in anii 20062010 cu material saditor furnizat de o pepiniera din Franta. S-a pus accent pe soiurile internationale, familiarizate deja cu teroir-ul mehedintean: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Feteasa Neagra, Chardonnay, Muscat Ottonel si Sauvignon Blanc, la care s-a adaugat cu succes Syrah-ul. Vechea crama, aflata intr-o starea avansata de degradare, a fost refacuta si modernizata, fiind ulterior dotata cu utilaje si echipamente tehnologice moderne. Responsabil cu vinificarea a fost numit Laurent Pfeffer, enolog de origine franceza, ce si-a inceput cariera in Bordeaux.

Degustarea a inceput cu Chradonnay-ul din 2008, un vin ce nu a vazut lemnul in ciuda culorii galbene cu reflexii aurii pe care a afisat-o. Nasul e unul tipic pentru Chardonnayurile aparute in ultima perioada la noi, fiind dominat de fructe galbene: pere si ananas,

precum si de note untoase. Gustul nu reflecta intocmai impresiile olfactive, fiind mai degraba citric, cu o aciditate buna.

A urmat Rose-ul din 2009, obtinut din Merlot. Acest roze de o culoare ce se apropie mai mult de un rosu stralucitor decat de atat de aclamata culoare a foii de ceapa, a stat la macerat doar doua ore! Aromele sunt proaspete si delicate, amintind de zmeura si fragute. In gust a avut o evolutie ciudata, ce mi-a amintit de o experienta anterioara la fel de intriganta cu Rose-ul din 2009 obtinut tot din Merlot, de la Cramele Rotenberg: prima impresie e una exploziva (probabil datorata aciditatii) dupa care gustul vinului cade brusc, lipsit de corp. Cupajul de Cabernet Sauvignon Merlot din 2008 a reliefat cel mai bine scoala bordoleza din care provine vinificatorul Laurent Pfeffer: in prim plan ies aromele florale, fructele venind ceva mai tarziu insa fara sa faca mare tam-tam. Gustul e construit in acelasi stil de lume veche, cu tanini barbatesti si aciditate ridicata, numai bun de asociat cu un coq au vin.

Vedeta serii a fost cel din urma vin aflat in degustare: Syrah 2009. Destul de diferit de majoritatea Syrah-urilor produse in Romania pana acum, vinul s-a deschis cu arome

laptoase (a se citi: piure fin de cartofi, la care s-au adaugat un cub generos de unt si o lingura de lapte), urmate in evolutie de fructe: visine dar si de tonuri interesante de condimente: anason, cuisoare. Gustul nu e deloc condimentat (as putea-o considera chiar o carenta de tipicitate), avand in schimb acea textura catifelata, caracteristica Syrah-ului, ce l-a facut atat de popular.

Am incheiat seara pe terasa Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului impartasind alaturi de prieteni idei si impresii despre primele vinuri produse de Roy & Damboviceanu.

*************************************

Sauvignon Blanc Feteasca Alba Vitis Metamorfosis 2009, Cramele Halewood

Articol publicat de Bogdan Boce in 9 February 2011 | Vinuri
Azi am sa va spun povestea unui mariaj fericit. Pe mire il stiu de ceva vreme. E descendent dintr-o familie aristocrata originara din Franta, care a ajuns sa-si faca un nume bun si prin partile Statelor Unite, in special in zona Californiei. Isi zice Sauvignon Blanc. Mireasa e o romanca de-a noastra, o fata cuminte de la tara, sprintena si voioasa. Parintii ei au botezat-o Feteasca Alba si asa o stie lumea si azi. Nasii nu-s tocmai de pe la noi, das oameni de treaba, chibzuiti, ce au strans ceva avere la viata lor si au stiut sa ofere copiiilor lor o educatie aleasa. E vorba de familia marchizului Antinori din Italia si de negustorul de bauturi Halewood din Anglia. Impreuna, cei doi nasi s-au gandit sa ofere tinerilor un viitor si le-au cladit si o casa: Vitis Metamorfosis unde stau alaturi de prietenul lor, Merlot.

Alte fetesti mai invidioase din fire ca ele nu s-au maritat cu vreun print, au inceput sa barfeasca si sa spuna ca la mijlocul mariajului ar fi vre-un interes. Nimic mai fals, cei doi tinerii se inteleg de minune, se completeaza frumos mai ales daca-i vezi cum se prind invaluiti in aceleasi culori proaspete galben-verzui. Feteasca Alba poarta cu ea mirosul aromat al teilor si al florilor de soc in vreme ce Sauvignon Blanc-ul a adus cu el mireasma fanului proaspat cosit si a citricelor. O data intrat cu ei in vorba ramai placut surprins de prospetimea ideilor pe care le au sau de finetea cu care abordeaza chiar si subiectele mai sensibile. Mi-au lasat impresia unui cuplu coerent si complementar cu care sper sa ma intalnesc si in anturajul unor fructe de mare proaspete. Cine crea sa se intalneasca cu Sauvignon Blanc Feteasca Alba Vitis Metamorfosis 2009, o poate face contra sumei de 19 RON in magazinele Cramelor Halewood.

*************************************

Merlot Menestrel 2007, Cramele Rotenberg

Articol publicat de Bogdan Boce in 6 February 2011 | Vinuri
In incercarea de a redescoperi preparatele culinare specifice zonei de pusta bihorene (dominata in trecut de rate, gaste, fazani sau iepuri), sotia mea a pregatit ieri o friptura de iepure la cuptor cu galuste. Din pacate, urecheatul (domestic sau salbatic) ajunge tot mai rar pe masa gospodariilor din localitatile romanesti de langa frontiera cu Ungaria, carnea grasunilor (pe vremuri din soiul mangalica) fiind mult mai apreciata. Nici inaripatele nu mai au foarte mare trecere. Ratele si gastele despre care bunicii mei imi povesteau ca le vindeau familiilor de evrei din Oradea nu mai sunt la mare cautare. Revenind la friptura de iepure, pentru a pastra spiritul local, ar fi trebuit sa o asortez cu un vin obtinut din viile cu care erau odinioara cultivate dealurile Oradiei: un amestec de Ardeleanc, Bacator si Vulpe. Vinul asta, despre care azi nu se mai stie nimic, se

facea remarcat in cartile de ampelografie editate in Franta pe la mijlocul secolului XIX, fiind comparat cu vinurile din regiunea Languedoc. Asadar, in lipsa unui vin produs din soiuri locale am ales sa deschid un vin ce aparent nu are nici o legatura plaiurile bihorene: Merlot Menestrel 2007 produs de Cramele Rotenberg in Dealu Mare. Doar aparent, pentru ca eticheta vinului, realizata de d-na Ana Ruxandra Ilfoveanu dupa un concept de-a lui George Moisescu, infatiseaza un menestrel medieval, ce poarta in brate un instrument muzical unic in Romania, specific doar zonei Bihorului: vioara cu goarna, cetera sau mai popular: higheghea cu tolcer.

In asteptarea fripturii de iepure, vinul a ajuns din sticla in decantor unde a stat la aerisit pret de o ora. Aroma stridenta de lemn verde proaspat taiat, care se ridica din vasul cu fund lat in timp ce decantam vinul s-a mai domolit, astfel ca atunci cand a ajuns in pahar, din vin au iesit la iveala si fructele. Visine amare, cirese si coacaze rosii, invaluite de aroma lemnoasa a gorunului, ajunsa acum in planul secund. Gustativ, vinul e mai degraba fibrat decat corpolent, fiind dominat de taninurile ascutite si de o aciditatea ridicata in stare sa despice orice preparat mai zdravan. Nu a fost cazul iepurelui. Merlot Menestrel 2007 costa 35 RON pe site-ul producatorului sau 19 RON in caz ca dati peste o oferta de tipul 2+1 in real hypermarket.

Share:

2007 cramele rotenberg menestrel merlot romania

3 comentarii. Adaug un comentariu

1.

Laza Calin Mircea

December 5, 2011 @ 8:33 am

doresc sa cumpar trei baxuri de Merlot Menestrel 2007 Rspunde

bogdan bocse
December 5, 2011 @ 11:22 pm

pentru comenzi accesati http://www.rotenberg.ro

*************************************

Fume 2009, Crama Budureasca

Articol publicat de Bogdan Boce in 31 January 2011 | Vinuri Varianta din 2008 a acestui cupaj, despre care am scris cu ceva timp in urma, a reprezentat una din primele incercari autohtone de a realiza un vin ce contine Sauvignon Blanc invechit in barique. Desi vinificat demisec, cupajul de Sauvignon Blanc, Feteasca Alba si Riesling Italian, denumit Fumee Blanc 2008 s-a bucurat de o oarecare popularitate in randul amatorilor de vin. Incercarea a continuat si iata ca pentru varianta din 2009, intitulata simplu Fume 2009, cei de la Crama Budureasca au reusit sa obtina un cupaj vinificat sec, in editie limitata de 5500 de sticle. Despre Crama Budureasca am povestit in trecut cu ocazia prezentarii pe care au sustinut-o la Enoteca Millesime, asa ca nu am sa reiau povestea lor. De altfel nici vinul nu era chiar un necunoscut, cu Fume 2009 ma intalnisem deja, cu ocazia Receptiei de final de an de la Enoteca Millesime, insa la momentul respectiv nu putusem sa-l apreciez cum se cuvine. Asemeni predecesorului sau, Fume 2009 este obtinut din aceleasi trei soiuri: Sauvignon Blanc, Feteasca Alba si Riesling Italian, cu diferenta ca de aceasta data doar Sauvignon Blanc-ul a stat in barique-uri de stejar timp de 6 luni. In ciuda acestui fapt, culoarea nu e una intensa, dominata de reflexii aurii, asa cum se prezinta in cazul Chardonnay-urilor baricate, ci dimpotriva, una galben-verzuie, caracteristica vinurilor tinere, acide. Mirosul apartine aromelor primare, florale, in special cele de flori de salcam si flori de tei (contributia Fetestii Albe), pastrand totusi in subsidiar atat notele vegetal-minerale (contributia Sauvignon Blancului), precum si pe cele usor vanilate (contributia barique-lui). Din pacate aroma exotica de fum lipseste in Fume 2009. Gustul e proaspat, sustinut de o aciditate agreabila (contributia Rieslingului Italian) si de o corpolenta medie (contributia barique-lui si a glicerolului). In rest, e un vin ce curge usor, mai ales daca e acompaniat cu un platou de branzeturi autohtone.

Fume 2009 se gaseste in magazinele de specialitate la pretul de 25 lei.

*************************************

Merlot Alira 2009, WineRo

Articol publicat de Bogdan Boce in 30 January 2011 | Vinuri
Vinul ultimei duminici din ianurie 2011 e un vin romanesc despre care s-a scris destul de mult pe on-line in 2010. Si nu ma refer aici doar la nisa alcatuita din Vinul.Ro si colegii de breasla, bloggeri de vin. Echipa de marketing de la WineRo a avut grija ca primul vin produs din strugurii de la Aliman sa se bucure de o larga popularizare si pe cateva site-uri generaliste, in speranta ca va trezi cat mai multa curiozitate. As putea spune ca la cat de multa valva s-a facut in jurul lui, vinul nici nu ar mai avea nevoie de prezentare. Merlot Alira 2009 e primul vin al companiei WineRo, fondata in 2006 de catre contele Stephan von Neipperg, dr. Karl Heinz-Hauptmann si enologul Mark Dworkin. Dupa ce initial au importat si promovat pe piata romaneasca gama de vinuri Enira produsa de crama Bessa Valley din Bulgaria, WineRo a infiintat in 2007 la Aliman (jud. Constanta) o podgorie cu suprafata de 80 ha. cultivata cu Merlot, Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon. Primul vin obtinut din strugurii culesi din via de la Aliman in 2009 nu s-a vinificat in crama proprie, aflata in constructie la Rasova (jud. Constanta), ci la Corcova (jud. Mehedinti) in crama societatii Roy & Damboviceanu de catre Cosmin Reaboi, sub

supravegherea lui Mark Dworkin. Avand in minte experinta vinurilor bulgaresti Enira 2006 si Enira Reserva 2006 create de Mark Dworkin, ma asteptam sa intalnesc stilul enologului francez si in vinul romanesc Merlot Alira 2009. L-am lasat sa respire vreme de o ora, timp in care in cuptor se pregatea o friptura din cotlet de porc cu mirodenii, cartofi copti, iar pe aragaz astepta o tigaie de varza rosie cu prune uscate, calita in otet balsamic. In pahar Merlot Alira 2009 s-a prezentat elegant, epatand printr-o culoare densa, rosie inchisa cu reflexii rubinii. Nivelul ridicat al alcoolului (14.5%) se simte intr-un mod neplacut in primul nas, guvernat radical de arome de visine amare supracoapte. Cu timpul, mirosul alcoolic dispare, si treptat isi fac auzita vocea cateva siropuri de fructe negre: coacaze negre si mure. Primul contact gustativ e usor dulce, urmat de o aciditate placuta, catifelata, insa dezechlibrata de taninurile alcoolice, nesustinute de un corp pe masura. Evolutia in pahara e una ascendenta, influentata aromatic de perioada petrecuta in baricurile de stejar frantuzesc olfactiv ies la iveala arome de ciocolata amaruie, vanilie si caramel, in vreme ce corpul castiga si el in greutate. Probabil aceasta senzatie dulceaga e trademark-ul de moment a lui Mark Dworkin, insa lipsa corpului, cel putin la prima impresie, nu a caracterizat nici unul dintre vinurile bulgaresti gustate de mine.

Pretul la care se gaseste Merlot Alira 2009 in magazinele de specialiate este de 42 de RON.

Share:

*************************************

Feteasca Regala 2009, Gramma / Casa Olteanu

Articol publicat de Bogdan Boce in 29 January 2011 | Vinuri

Despre Gramma / Casa Olteanu am mai povestit pe blog in urma cu cateva luni cu ocazia degustarii Aligote-ului. O crama relativ nou-aparuta pe piata, din zona Iasiului, al carei portofoliu cuprinde deocamdata trei vinuri albe: Aligote, Feteasca Alba si Feteasca Regala. Voi scrie despre toate trei, pe rand, in zilele ce urmeaza.

Am deschis sticla de Feteasca Regala 2009 intr-o seara linistita de iarna, in timp ce afara ningea cu fulgi mari, iar in tigaia de pe aragaz se incingea o lupta intre creveti si calamar. Nu cred ca aveam nevoie de un motiv mai bun! Vinul are o culoare galben-pai cu reflexii aurii, pe peretele paharului lasand niste picioare lungi si lenese. Prima impresie olfactiva e dominata de citrice si fan proaspat cosit, urmata de aroma caracteristica batonage-ului: caise. Nimic iesit din comun pana acum, Feteasca Regala avand reputatia de a da vinuri destul de neutrale si de timide din punct de vedere aromatic. Adevaratele ei atuuri sunt insa aciditatea si prospetimea din gust! In plus, daca mai iau in considerare si concentratia alcoolica de 14% perfect integrata, Feteasca Regala 2009 de la Gramma / Casa Olteanu ofera din punct de vedere gustativ o experienta cum nu se poate mai echilibrata. Atat Feteasca Regala 2009 cat si celelalte vinuri produse de Gramma / Casa Olteanu se gasesc la Enoteca Millesime din OradeaEnoteca de Savoya din Timisoara, Crama Noastra din Cluj-Napoca, precum si in cadrul magazinului on-line vindor.ro, la pretul de 32 de RON.

Share: *************************************

Merlot Vitis Metamorfosis 2009, Cramele Halewood

Articol publicat de Bogdan Boce in 27 January 2011 | Vinuri
La mijlocul anului trecut, prin iulie, citeam in nr. 27 al revistei Vinul.ro (numar intitulat sugestiv Vinul.it) un interviu cu Dan Muntean (general manager al Halewood Romania) despre brandul Vitis Metamorfosis si despre vinurile ce urmeaza sa fie lansate sub acest brand. Astfel aveam sa aflu ca Vitis Metamorfosis s-a nascut prin asocierea a doua nume cu greutate in lumea vinului: Antinori (Italia) si Halewood (Marea Britanie) in incercarea de a produce vinuri romanesti premium si superpremium. Si iata ca rezultatele nu au incetat sa apara. Dupa primul vin superpremium: Cabernet Sauvignon Cantus Primus 2007 pus pe piata la sfarsitul lui 2009, la sfarsitul anului trecut au urmat doua vinuri destinate categoriei premium sub emblema brandului italo-romano-englez: Merlot 2009 si Sauvignon Blanc Feteasca Alba 2009. In viitorul mai mult sau mai putin idepartat vom vedea lansate sub acelasi brand Vitis Metamorfosis vinuri rosii provenite din Pinot Noir, Syrah, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani sau vinuri albe din Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Regala si Muscat Ottonel. Merlot 2009 din gama Vitis Metamorfosis isi face intrarea in pahar invaluit intr-o mantie rosie cu puternice reflexii violet. Primul impact olfactiv e dominat clar de arome primare: mure, cirese si coacaze negre. Dupa o aerisire de vreo jumatate de ora in sticla si ceva tavaleala in pahar au iesit la iveala si aromele secundare: cacao, condimente (cuisoare) precum si ceva note lemnoase. Gustul e unul relativ democratic, cu taninuri prietenoase si aciditate moderata, cat sa poata face fata unei portii de lasagna aburinda, tocmai scoasa din cuptor.

O sticla de Merlot Vitis Metamorfosis 2009 face 22 RON in magazinele producatorului (Cramele Halewood) si probabil ceva mai mult in magazinele de specialitate unde deocamdata nu a aparut.

---------------------------------------------------

http://printrevinuri.ro/category/vinuri/page/14
*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************

*************************************