Campul gravitational

n fizica modern gravitaia este descris de teoria relativitii generalizate, dar n cele mai multe situaii practice (la scara macroscopic) se poate aplica cu mare exactitate i legea atraciei universale a lui Sir Isaac Newton, din mecanica clasic. Aceasta spune c oricare dou corpuri acioneaz unul asupra celuilalt cu o for de atracie, numit fora gravitaional, direct proporional cu masele celor dou corpuri i invers proporional cu ptratul distanei dintre ele. n viaa de zi cu zi fenomenul este observat pretutindeni ca fora de atracie exercitat de Pmnt asupra tuturor corpurilor, for numit greutate. Valoarea greutii unui corp este direct proporional cu masa lui i este orientat spre centrul Pmntului. Coeficientul de proporionalitate se numete acceleraie gravitaional i este egal cu acceleraia unui corp care cade liber n cmpul gravitaional al Pmntului. La nivel astronomic gravitaia este responsabil, de exemplu, pentru faptul c Luna se rotete n jurul Pmntului i c sistemul Pmnt-Lun se rotete n jurul Soarelui. De asemenea gravitaia este fora care a dus la apariia tuturor planetelor i sateliilor naturali ai acestora, prin atracia reciproc dintre particulele de materie care se roteau n jurul Soarelui. n cadrul unei galaxii, diferitele stele i sisteme stelare sunt meninute mpreun tot prin fenomenul gravitaiei, iar evoluia ntregului univers (de exemplu modul n care acesta se dilat n timp) este la rndul ei dictat de forele de gravitaie dintre toate particulele de materie existente. Una dintre dovezile existentei fortei gravitationale exercitata de Luna asupra Pamantului este fenomenul mareelor. In timp de aproximativ sase ore , nivelul apei marilor si oceanelor creste(flux) si apoi in urmatoarele sase ore scade(reflux). Inaltimea mareelor poate fi influentata si de forta de atractie exercitata de Soare asupra Pamantului (in functie de pozitia lui). Interaciunea gravitaional este produs (generat) de ntlnirea (interferena) cmpurilor gravitaionale ale corpurilor (ale maselor) cosmice. Cmpul gravific este generat de particulele care compun substana corpului i este evideniat de existena cmpului de acceleraie normal la suprafaa corpului (msurat direct la suprafaa Pmntului i a Lunii). Cmpul gravific este forma de interaciune a substanei cu spaiul i este dovada micrii complexe din adncul substanei.

Forta gravitationala
Forta care actioneaza intre doua corpuri cu greutate. Este intotdeauna o forta de atractie. G este constanta gravitationala. Valoarea sa atat de mica indica faptul ca forta gravitationala este remarcabila cand unul din corpuri este foarte mare(de exemplu o planeta). Masa m1 produce in spatial inconjurator un camp gravitational. Asupra unei alte mese introduse in orice punct al campului gravitational(de exemplu P) al lui m1 actioneaza o forta gravitationala . Deci o masa produce un camp gravitational prin care actioneaza cu o forta gravitationala . Sensul campului gravitational intr-un punct P este sensul fortei asupra mesei plasate in punctual P . Pentru a masura intensitatea campului g al campului gravitational dat de masa m1 intr-un punct P, se plaseaza in P un corp de proba m, asupra lui actionand o forta gravitationala F. Liniile campului sunt determinate intotdeauna de o masa. Diferenta de potential gravitational dintre doua puncte situate intr-un camp gravitational este lucrul mecanic efectuat imotriva fortelor campului in deplasarea unei unitati de masa intre puncte. Potentialul gravitational scade daca punctul se misca de-a lungul liniei de camp, in sensul campului. Potentialul gravitational este mai mare in P1 decat in P2 .