*CAPITOLUL 1*

Apa tasneste salbatic din robinet ,iar cada se umple agale cu viata cu stropi de vise ,in apartamentul de doua camere din marginea unui oras ,particula plamanda de lumina imi distruge linistea si armonia , zac asteptand ca geniul sa imi loveasca mintea insa tot ce ma loveste e caldura si aburul fierbinte al stropilor.Sticla de whiskey cumparata de la magazinul nonstop din colt e aproape pe terminate dar inched ca un ratat , ca un mare ratat continutul ei crezand ca daca o termin ma voi simti ceva mai bine ,ca nu ma voi simti ca o epava a trecutului ce rataceste fara rost in present ,fara a isi vedea prea bine viitorul ,desi nici acum nu stau bine cu vederea .Dormitorul e plin de fotografii pe care le-am crezut uitate ,ma uit la bucati din trecut din viata pe care am irosito si imi spun cu vocea tare de parca cineva m-ar auzi cat de tanar ,naiv,frumos puteam sa fiu,un tanar ce credea in imposibil ,in adevar si in ceea ce era corect ,credeam ca pot sa scot ce e mai bun din oameni dar tot ce reuseam era sa scot ce e mai rau .Din acel tanar ce hoinarea cu castile in urechi,au mai ramas doar ochii ce s-au pastrat albastrii ,adanci si mai patrunzatori cu fiecare an ce au trecut si parul rebel care evadeaza ori de cate ori are ocazia .Orasul e monoton ,persoanele sunt monotone ,false ,mai false decat sentimentul pe care ti-l ofera nu demult prima tigara ,inhalarea vicilor ce nu se putea opri chiar daca sti ca iti fac rau.Ce e haios ,umor negru in orasul de langa mare e ca totul se darama si marea e martora la fiecare zid ce isi ia ramas bun ,la fel ca sperantele celor care locuiesc aici .De ce sa speri la iluzii cand la final primesti suturi in cur de la persoane pe care cred ca te cunosc si se fac ca sunt prietenii tai .Ai putea sa sari din spatiu si sa te lovesti de pamant ,pentru mintea lor cat o nuca tot ar fi al dracului de haios ,cate minciuni pot sa inghit pana ce pot sa gust adevarul ,pentru ca in cele din urma e usor sa te bag de unde ai venit ,originile ti le sti . Vorbeste alcoolul pentru mine , sau poate doar cuvintele vin singure si eu sunt doar o marioneta ,cineva poate e capabil sa ma controleze , sa imi decida viitorul si

gesturile chiar si cuvintele ,delirez ,whiskey-ul e de vina .Nu ma judec , cand stiu ca saptamanile trecute au fost grele ,e ca si cum ai fi fost lovit de tren ,ba chiar si mai rau . Ce ai face cand ai sti ca zilele tale sunt numarate?