Sei sulla pagina 1di 270

Scrisoare din urgena inimii

de Adrian Paunescu 31/10/2010 8587 vizite Dragii mei compatrioi, V scriu dintr-o situaie mai puin obinuit. Nu, nu v scriu din lagr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-a fi cerut n alte pri. Nu v scriu nici mcar din pogonul meu de libertate personal, ocrotit i pregtit pentru a-l semnaliza n teritoriul liber de ur, de prejudeci, de ranchiun. V scriu, pur i simplu, din serviciul de reanimare al Seciei de Chirurgie CardioVascular a Spitalului de Urgen - Floreasca, din Bucureti. Ani i ani am evitat s calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Trgovite, dr Mihai Viorel, dr Cristian Serafinceanu au tot insistat s m internez pentru a rezolva n fond durerile care m-au tot ncercat. A venit ns ntr-o sear, ntr-o strict complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran i m-a convins, cu argumente serioase i imbatabile, c, dac vreau s triesc n continuare, trebuie s m las pe mna medicinei performante a momentului. M-am limpezit i am decis c aa voi face. A doua zi, la 13:30, conform fgduinelor, a venit Ambulana, cu medici siguri pe ei nii, cu brancardieri hotri, i m-a luat. Jumtatea de or trit n Ambulan m-a costat, din punct de vedere nervos, jumtate de via. Nu-ncpeam pe targ. mi erau ameninai genunchii de pragurile pe lng care aveam s trecem, am fost internat n cea mai mare grab la secia condus de marele medic Mircea Beuran. Cutrile n-au ncetat ns. Mi s-au fcut primele 15-20 de investigaii. ntre timp, a avut loc un dialog ntre cei doi profesori, care-i mpart acelai spital de urgen, dr Beuran i dr Brditeanu. Ei au ajuns la concluzia c problema mea principal e inima. Au decis s m mute n zona dotat electronic pentru cele mai profunde determinri ale existenei inimii n pieptul meu i concluzia a fost c, de la etajul 1, trebuie s urc, neaprat, la 6. Din reanimarea urgent a inimii, parc din centrul ei magnetic, m descriu i i descriu pe toi cei

din jurul meu, sub aceast perspectiv, a btliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodat, n mod serios, c m amenin moartea. Dar vd, n prea multe ziare i la prea multe televiziuni, aezarea numelui meu ntre via i moarte. i nu pot s nu m emoionez. Chiar aa?! Da, chiar aa. i eu sunt unul dintre muritorii care nu-i neleg condiia, ct vreme se mai rsfa cu aerul existenei n care plutete, fr merite i fr permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine c situaia mea e grav, c inima, c rinichii i c ficatul... Nu era o simpl hachi a mea cantonarea n cas i refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continu s-l chinuiasc i s-l subjuge. Am propriile mele dureri personale i m doare durerea cea mare a nefericitei mele ri. Ziarul Adevrul a fcut gestul nobil de a aminti c tierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis c nu iau pensia tiat. O restitui, aa cum mi vine, statului, iar eu mi desvresc drumurile prin iadul realitii, ca s nu-mi moar copiii de foame. Muncesc de la 18 ani, dac nu mai de mult. Bieii de bani gata ai anilor notri i-au bgat cuitele n cuantumul pensiei mele totale i mi-au drmat ultimul echilibru. Cum a face s nu resimt dureros aceast ofens? Indivizi putred de bogai iau msura de-a ne ciopri nou pensiile. Inima mea le resimte toate astea i le dedic nefericiilor care ne conduc i ne ghilotineaz drepturile. Datoriile mele fa de casa n care triesc i de familia mea sunt mult mai mari dect a obine, n mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme i organizaiile de acali vor putea profita, n deplin libertate, de banii care rmn dup Adrian Punescu. O problem au devenit medicamentele, att pentru numrul lor n nmulire, ct i pentru preurile lor infernale. Eu suferinele acestui or-ganism al meu nu le-am fcut ascunzndu-m dup soba bunicilor, acas, ci n btliile de zi cu zi pe care le-am dat n ar. Bolile le-am fcut atunci, medicamentele trebuie s le cumpr acum. Dar nu mai puterea bneasc de a le obine, la preuri acceptabile la starea mea financiar de astzi. Monitoarele Seciei de Reanimare de la cardiologia de urgen condus de prof. dr erban Brditeanu m ngn din cnd n cnd, vzndu-i de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totui s mai existe oameni care te neleg i te apr. Este nota cea mai nalt a vieii ca nite mari specialiti n sntate s se aplece asupra ta, s te analizeze i s-i spun ce ai de fcut. Orict a fi de trist, orict a fi de disperat, orict m-a simi de captiv n mainriile electronice care-mi urmresc tensiunea, respiraia, funciile organismului, glicemia, pH-ul i, n genere, toate funciile vitale, am dobndit convingerea c pot avea ncredere n toate acestea, pentru c la pupitrele de comand stau mari profesioniti, dedicai vieii. Mncarea e fad n spital. Telefoanele mobile mai degrab nu merg, pentru c li se d o und srccioas i poate asta n-ar trebui s se petreac n acest fel. A venit azi la mine o femeie operat de dr erban Brditeanu. Punea toat puterea ei de convingere n fiecare cuvnt. Avea nevoie s restituie o parte din recunotin celui ce-o salvase. n secia unde sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se ntmpl aici e prea grav ca s lase loc circului sau bcliei. Noi vorbim dintre via i moarte. i n-avem totdeauna argumente s credem n via i s refuzm orice complicitate cu moartea. Personal, n-am crezut c, de pe o strad pe alta, dintr-o curte n alta, se poate ajunge la un duplex att de ncrcat de semnificaii contrare: viaa i moartea. i, mai ales, nu miam nchipuit c toat aceast absurditate se va referi la mine. Parc nu eram eu la numrtoare. Dar mi-a intrat fiscul morii n cas i trebuie s-i pltesc tot ce i se cuvine. Dac voi reui - cu ajutorul marilor medici care m nconjoar - s salvez aceast plpitoare

via a mea, va trebui s rearanjez prioritile. Suferina retrogradeaz orgoliile. Probabil c-n noi rmn, la acest examen, numai structura omeneasc neschimbat, ideea pur, sentimentele curate, disponibilitatea ctre omenie. De-aici, dintr-un pat de spital din Secia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgen, mi se limpezete privirea ctre crncenele noastre btlii de fiecare zi, ctre fronturile noastre fr nvingtori, ctre uitarea de sine, care domin cu trufie lumea dat, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugrete de dimineaa pn seara pe noi toi, s nu cumva s ne gsim unii cu alii i s conlucrm la salvarea omului. Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici asculttoare, menite s ne avertizeze i s ne ajute. i sper s nu fie nevoie i de o operaie pe inim. Oricum, crile mele devin - prin suferina mea - tot mai valoroase i mai cutate. Editorii au suficiente motive extraestetice s poteneze textele. Iar eu sunt linitit c miam vzut poporul srind de partea mea i iubindu-m mai mult ca niciodat. http://www.trilulilu.ro/petreradu1/1b46491b8887e1 http://www.youtube.com/watch?v=Pt61z_taAyo http://www.trilulilu.ro/an22ro/947ff99b497823 http://www.trilulilu.ro/an22ro/addb83880a4be8 http://www.trilulilu.ro/an22ro/dc2eab46f5843c http://www.trilulilu.ro/an22ro/3e88cb5239879f http://www.trilulilu.ro/ciobanov/08ea8acb055a72 http://www.minte9.com/kb/generatie-n-blugi-cu-versuri-muzica-folk-madalinaamon-i3781 http://www.trilulilu.ro/catalinnz/cb4aade8db0c17 http://www.trilulilu.ro/catalinnz/65309c0d2563e0 http://www.trilulilu.ro/vilyaarda/aa60f693d07735 http://www.trilulilu.ro/Dragosh2009/416b796285a237 http://www.trilulilu.ro/ioana_bunea/0c88f015ce42e1 http://www.trilulilu.ro/NELUBADEA/83628e8506a387 http://www.trilulilu.ro/czeczei/f46db4c5b05623 http://www.trilulilu.ro/boboceageorge/915324ded29b41

http://www.trilulilu.ro/tucu/7db7e560db0c77 http://www.trilulilu.ro/lyv1970/751c67afa9b8fd http://www.trilulilu.ro/vilyaarda/84fdc0dde33c82 http://www.trilulilu.ro/lyv1970/534d75eba27c2a

Creion http://www.trilulilu.ro/an22ro/030c6e690e0b53
Sa stam candva de vorba Iubitul meu, in doi Sa cheltuim o noapte Pe tot ce suntem noi. Sa ne apuce ziua. Ca un frison tarziu Tu sa gatesti cafeaua Eu un batran rachiu Sa tremuram pe-aproape La geam eventual Sub ploaia de miresme, A unui bland caval Tu sa-mi aduci aminte Iar eu, eu sa ma mir Ca de un vin bezmetic Uitat intr-un potir. Sa arda pe-ndelete In soba pentru gaz Carbunii economic Din tot ce-a mai ramas Sa fie cald in casa Si randuiala-n lucruri Sa fim intaia data

Noi, singuri, sa te bucuri. De noaptea care trece De ziua care vine Atat cat se mai poate Cat ni se mai cuvine. Sa stam ca unul singur De vorba amandoi Si sa sapam in urma Pana vom da de no

Iancu la Tebea
http://www.trilulilu.ro/folkforever/07e4b29e76c3dd
1. Ce vesti mai aveti voi romani despre Iancu Sa spuna ce stiu toti acei care stiu Ce vesti sa avem, suntem oastea lui Iancu La Tebea, la Tebea, eroul e viu Eroul ne cheama, ne cheama la Tebea Al nostru frumos, patimit craisor Aici ne rugam pentru Iancu, la Tebea Ros, galben, albastru - altar tricolor R: Traiasca duhul lui Iancu Traiasca motul intre moti Campia Libertatii spune Ca Avram Iancu suntem toti 2. Popor romanesc, nu uita niciodata Ca nu esti urmas de fricosi si bastarzi La tine acasa cat faci ochii roata De dragul eroilor vesnic sa arzi La Tebea fosnesc romaneste gorunii Si-ntreg calendarul se-aude pe drum Si clopote fierb untdelemnul furtunii La Tebea, la Tebea, la Tebea acum 3. Si nu e roman omul care in viata O data macar, intr-un ceas minunat Pe sine privindu-se parca in fata Lui Iancu Avram nu i s-a inchinat Tu, Iancule sfant, ne-ai purtat idealul La Tebea venim, fiii tai te cinstesc Lui Iancu-nchinare, traiasca Ardealul Traiasca intregul popor romanesc

Cantec pentru Oltenia

http://www.trilulilu.ro/an22ro/218d69eef35735
De bucurie rar avuram parte In unele duminici, pe la nunti, Suntem olteni pe viata si pe moarte Suntem olteni, adica suntem munti. Un rost ne-a dat maicuta noastra, dulcea, Sa fim, dintre romani, cei mai fierbinti,

Din Dolj si pana-n Olt si pana-n Valcea Si pana-n Gorj si pana-n Mehedinti! Oltenia, Eterna Terra-Nova Un cantec are astazi si-n priviri Hai Universitatea! Hai Craiova! Tu, Campioana unei mari iubiri! La Tricolorul romanesc se-nchina Si-i face juramant prin lupta, azi, Oltenia, provincia latina, A lui Mihai, al nostru, cel viteaz. Oltenia pandura a lui Tudor Si-a lui Arghezi si-a atator dusi Oltenia celui mai mare sculptor Al omenirii, Constantin Brancusi. Oltenia, Eterna Terra-Nova Un cantec are astazi si-n priviri Hai Universitatea! Hai Craiova! Tu, Campioana unei mari iubiri! Salut fratern, Moldova, Bucovina, Salut fratern, Ardeal, si tu, Banat, Salut fratern, Muntenie vecina, Si Maramures, neam ne-ngenunchiat. Priviti aceasta sacra frumusete: Oltenia pamant de oameni buni Si pumn pedepsitor cu cinci judete, Caus al palmei vechilor taciuni. Oltenia, Eterna Terra-Nova Un cantec are astazi si-n priviri Hai Universitatea! Hai Craiova! Tu, Campioana unei mari iubiri! Olteni suntem in matca noastra Olteni am fost si-asa vom fi Iar Flamura ros, galbena, albastra Se oglindeste bine si in Jii. Tot ce avem, noi am facut cu truda Si n-am trait din mila si pomeni; Spre binele acestei tari asuda Si semetia noastra de olteni. Oltenia, Eterna Terra-Nova Un cantec are astazi si-n priviri Hai Universitatea! Hai Craiova! Tu, Campioana unei mari iubiri!

Juramant pentru Ardeal


http://www.trilulilu.ro/folkforever/b57dfd95bc620d

Foaie verde, vale-deal Doamne, muta-te-n Ardeal Da-ne tihna inapoi Mantuieste-ne pe noi Ardeal, orizont fatal Numai vale-deal, hei Sa juram pentru Ardeal Juram, juram, juram pentru Ardeal Sa ne-aduni si sa ne-mbuni Ca nu-i pace sub goruni Dar Tu stii ca nu sunt roti Sa ne sfareme pe toti Pune, Doamne, la hotar Monument de opincar Nici c-o floare sa n-atingi Urma dacicei opinci La dusmani sa le arati Lancea ultimei dreptati Ca nori tulburi se ivesc Pentru neamul romanesc Odihneste neamul nost' Intr-un pat si-un adapost Ca el de pe crucea ta Coboratu-s-a abia Doamne, fanul e-nflorit Iesi cu neamul la cosit

Si cand iarna o cuprinzi Iesi cu neamul la colinzi

Elegie Atlanta

1. Noi doi atlanti, noi doi amanti Ne-mbratisam si apa vine peste noi Iubirea mea, iubirea mea Nu-i nici un drum nici inainte nici 'napoi R: Un continent, scufundandu-se lent Dar ei si-n somn isi spun trufas ca nu Tu porti un prunc, in ocean te arunc Salveaza Atlantida macar tu 2. Eu nu mai plang, caci in adanc Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit Si prin prapad abia te vad Dar tu sa stii ca pan' la moarte te-am iubit 3. Iubirea mea, te rog ceva Ca pe o prada sa ma dai acestor pesti Pe-al meu schelet sa urci incet Si catre alte continente sa plutesti

Clar de inima
http://www.trilulilu.ro/an22ro/efabf53844f8db

1. Orele plutesc pe langa umarul tau Sfere-albastre si-ntre ele e Saturn Si cum se duc, se micsoreaza Mai inserat si mai nocturn R: Si uit de ele, uiti si tu de ele Si-n intunericul odaii Se aprind, se sting, se-aprind, se sting Ochii prelungi ai tai, murind, reinviind 2. Nu-mi pare rau, nu-ti para rau de ele Dreapta cum stai in trecerea lor Copilaroasa-aproape si suava Luceste-n ochiul tau nemiscator

Ciresul
http://www.trilulilu.ro/dornaimobiliare/251c39fd75234c

1. Nu-i loc pentru iubire pe pamant Ofelia pe ape s-a-necat Actorii joaca Hamlet - rolul sfant Sub zodia fatalului pacat Veneam din tara-n tara-nspre a mea Si undeva, nici nu mai stiu precis Un vames imi ucise poze ta Iubirea e un lucru interzis R: E un cires, e un cires Cires sublim, cires sublim Care ne-asteapta sa-i fim hoti Sa-l jefuim - noi, noi, voi, voi, ei, ei, toti, toti

2. Dar tu, iubirea mea, poti sa si mori Eu te pastrez intreaga, ochi si nervi Degeaba te tot vand negutatori Sclavia lor n-ai vreme s-o observi De gen neutru e acest destin Care pe oameni vrea sa-i tina reci Dar noi in masculin si feminin Ne impartim, ne-o imparti in veci 3. Iubirea-i o anexa pentru multi Rulota unei vesele masini Dar noi, salbateci, tineri si desculti Ne vom iubi trecand prin foc si spini Iubirea nu e targul indecent In care dam ce ni se da-napoi Legalizati in orice parlament Aceasta conspiratie in doi

Partaj
http://www.trilulilu.ro/Matilda30neu/ee426007cae660
1. Iubire de taina si moarte Ce pot sa-ti mai spun despre noi Acum c-a venit despartirea Ia lumea si-mparte-o la doi Urmeaza partajul juridic Urmeaza atacul de cord Se-ncaiera fratii calare Eu plec catre sud, tu spre nord R: Cum toate se-mpart pe din doua Da-mi noapte si ia numai zi

Da-mi moartea si tu tine viata Partaj echitabil spre-a fi 2. A fost o minune-n oglinda Si ultimul zbor peste veac O aripa porti in valiza O aripa port in rucsac Nu-mi trebuie martori, iubire Nu-mi trebuie probele, nu Destul mi-i ca-n toate acestea Si martor, si proba esti tu 3. Ia muntii si lasa-mi prapastii Ia piscuri si mie da-mi vai Cu ce sa mai vad ce-mi ramane Cat pierd pentru veci ochi tai Partajul sa fie acesta Iti dau tot ce vrei, tot ce vrei Dar ultimul lucru din toate Pe mine te rog sa ma iei

Desculti prin zapada http://www.trilulilu.ro/folkforever/8aa1e78d89cc44


Si lumea sa creada Si ochii sa vada A noastra parada Desculti prin zapada. Deasupra e steaua, Pe umeri e neaua Si trupul gramada Desculti prin zapada. Nefire in fire, doi oameni, subtire, Desculti prin iubire. Zapada e alba Si frige la talpa

Si tipete urca Pe-a pieptului furca. Mai este, mai este Destula poveste, Povestea albastra Din inima noastra. Nefire in fire, doi oameni, subtire, Desculti prin iubire. Si fug dupa tine Prin albe ruine, Cuvant si tagada, Desculti prin zapada. Si gerul ne taie, Si hai in odaie, Din recile omaturi Sa mergem sub paturi. Nefire in fire, doi oameni, subtire, Desculti prin iubire. Afara mai ninge, Lumina se stinge Si noaptea se lasa Pe strainii acasa. In care se frange Un cuplu de sange Si nemarginire Incep sa respire. Nefire in fire, doi oameni, subtire, Desculti prin iubre.

Cu tine
Cu tine viaa mea se lumineaz, Cu tine hotrsc a obosi, Cu tine urc astenic spre amiaz

i m sfresc n fiecare zi. Cu tine e-mpcare i e lupt, Cu tine este tot i e nimic, Cu tine-mi nflorete lancea rupt, Cu tine sunt i mare, sunt i mic. Cu tine totu-i parc unt pe pine, Cu tine bradu-i brad, i nu sicriu, Cu tine astzi mi se face mine. Cu tine mor pentru a fi mai viu. Cu tine poezia mea exist, Cu tine chem zpezi i-alung zpezi, Cu tine nici tristeea nu e trist, Cu tine eu te vd cnd nu m vezi. Cu tine sunt nedrept i sunt dreptate, Cu tine sunt gelos i sunt ghear, Cu tine-ncep i se termin toate, Cu tine ntr-un schit apar - dispar. Cu tine e lumin i-ntuneric, Cu tine zac s m-nsntoesc, Cu tine cubul redevine sferic, Cu tine ce-i drcesc e ngeresc. Cu tine e mai ru i e mai bine, Cu tine rencepe viaa mea, Cu tine e mai greu ca fr tine, Dar fr tine nu s-ar mai putea.

Aruncarea n valuri http://www.trilulilu.ro/cameliam/c76bbc1aa4b2b6


Iubita mea s ne-aruncm n mare mpleticii n sare i guvizi S fie marea templul nunii noastre Pe urm ua rmului s-o-nchizi Iubita mea te-ai mbrcat n alge i te srut cu univers cu tot Pe zarea sfiat de pcate Plutim rznd i ne iubim not.

R: Iubita mea s ne-aruncm n mare i s trim n marele nfrnt i s ne lum dac voieti la var Trei sptmni concediu pe pmnt. i-am spus de mult c pe pmnt sunt rele i-am spus c marea-i cptiul meu i-am pregtit o flot scufundat i-o nunt pe-un vapor de minereu Iubita mea s devenim acvatici Pmntul care suntem ni-i destul Stul eti de cele pmntene De cele pmntene sunt stul Ne vor privi prin sute de binocluri Se vor uita ca la un alt prpd Mirndu-se c doi fusesem parc i ei pe mare numai unul vd Dar nu-i nimic le vom plti aceasta Vom reveni n anul 2000 Cu plete-ncrunite mult de sare i-n brae cu o mare de copii.

Abia Acum
http://www.trilulilu.ro/an22ro/a785862827881b

Ranit la piept de crivatul cinesc, Ce-mi bandajeaza ranile cu luna, Abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Si ranile mereu ma vor durea, Slavind ntmpinarea ta trzie Si-abia acum ti spun iubita mea, Cnd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie. Deodata, apa lumii te-a-nghitit,

Deodata am ramas ranit de crivat, Gesticulnd spre minus infinit Si construind delicte mpotriva-ti Atunci cnd totul se-ntmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele si luna, Si-abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Deodata ce spun eu si ce spui tu Snt doua nghetate limbi straine Si la hotarul dintre da si nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tne.

Aceasta-i tema
Aceasta-i tema noastr la romn, Cum poate omul, de spinare frnt, S-i fie, nsui, rob la ndemn i cum s-i piard urma pe pmnt. Aceasta-i tema noastr la citire, S scriem nu, s se citeasc da, i cum plmnu-nva s respire, Nu aer, ci un fel de mucava. Aceasta-i tema noastr la francez, S fim considerai nite igani, Cnd fraii notri urc n vitez. La noi, pe umeri, de atia ani. Aceasta-i tema noastr la uitare, S tergem de pe banda minii tot i ce ne bucur i ce ne doare, S fim un neam aproape idiot. Aceasta-i tema noastr pentru-acas, S vieuim i s murin n spini i, ntre timp, n vremea friguroas, S fim, la noi n patrie, strini.

Aceasta-i tema noastr pentru soart, C-un scris umil, din ce n ce mai mic, S facem numai art pentru art, Convini c suntem nimeni i nimic.

Adolescenta
http://niculinamoisescu.weblog.ro/2009/10/24/vnt-nisip-i-18-ani/ Vnd dumbrvi i optsprezece ani Strad cu salcmi i cu castani Primvar-n balta renscut, Zile ce amintirea le srut. R. Pe nisipul plajelor de aur Soarele ne-a ntins cununi de laur Fata mea de Dunre i oapte Fata mea cu pr de miaznoapte. Fat, mijloc de vioric Unde-i casa noastr de latin Mzglit printre ablative Cu distihuri chioape i naive. Se arcuiau prin slcii catedrale Luntrea noastr se pierdea agale ntr-o ar de tcere i stuh Gndul dispru i din vzduh. Srutarea noastr cald i invoalt Avea gustul merelor de balt Dulce, sngerat i amruie Ani au fost ce din strfunduri suie. Nu, acestea nu se pot uita uor Niciodat nu se sting, nu mai mor Hei, dumbrvi de vise i castani Vnt, nisip i optsprezece ani.

Amagire

http://www.astrismusic.com/audio/oana_hanganu_-_amagire-312074/ i iar a venit primvara i iar ne minim c-i frumos i iar frunzele urc scara i-i verde pmntul pe jos. i iar calendaru-nflorete i cinii ne-aud pe la stni Dar vai, tot acum, pe muete Mor grabnic atia btrni. Dar bine-ai venit, amgire Mai stai, mai dureaz un pic Aceast minit iubire Oricum e mai mult ca nimic. Vin nopile scurte de var i psri se-ntorc de la sud Dar dac e ultima oar Iluzia verdelui crud ? Cu lanuri legate de glezne Orict de lumin ar fi Noi mergem de-a pururi prin bezn Mereu nelegitimi copii. Mereu n aceeai clipit Urt i frumos, mort i viu, Ne pate o soart cumplit Nimic nu-neleg cei ce tiu. i iar a venit o prere i iar va pleca napoi Prea mari impozit ne cere C ninge n suflet la no.

A Mea
Cum treci acum si apa e-n ruine, si-ti este bine si mi este bine, as vrea sa-ti spun, iubito, ca n tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu mila si mirare cu ntrebare si cu disperare, cu gelozie si cu larma mare, c-un fel de fardelege care doare. Si jur pe tine si pe apa toata care ne tine barca nclinata ca vei ramane - dincolo de numar

si dincolo de forme, masti si vorbe a mea, de-a pururi, ca un brat n umar.

A Tine, A Mine
Mai miros a tine, mai mirosi a mine, o sa vina vremea sa ne stearga ea, ncercare aspra, misiune grea, noua, niciodata, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea n mpreunare te umpleai de mine, iarasi te vna, azi rami cu moartea, trista, blnda mea, eu ramn cu pielea scnteind de sare. Mai miros a tine, ochii mei sunt plini de-ale tale lacrimi pna n calcie, dragoste finala, moartea mea dintie, floare-n gelozia sectelor de spini. Mai vorbesc cu tine- trist si dureros prin al carnii noastre-mpreunat miros.

A catre E
Vai, de la A pana la E Atata departare e Si de la E pana la A Tot alfabetul va -ngheta. Si nu va exista nici cale Sa lege blandele vocale Vocalele imparatesti Care am fost si care esti. Si de la A pana la A E toata nebunia mea Si de la E pana la E Cum trece timpul repede.

Si A spre E ridica glas Iubito singura-ai ramas Si E spre A ca-ntr-un deochi Ridica negrii, blanzii ochi. Mai stai ii spune A lui E NU ai de ce, nu ai de ce Mai stai ii spune E lui A Ma duc, ca se va -ntuneca. Si jos intr-un absurd spital, Consoanele au astazi bal, Iubita mea cu E major, Acum, nici nu te mai implor. Iubitul meu, cu a de mana! Nimic din noi n-o sa ramana Si ne vom stinge-ncet, incet In insectar si-n alfabet. Adio, E, frumoasa mea Ii plange departarea A Si de la A pana la E Un pod cetos de turturi e. Si de la E pana la A Consoanele se vor usca Si vai, cand strigi pe E cu A Polen sonor, inseamna EA. Si E in locul ei se zbate, Ea cea mai trista dintre toate, Si A nu stie ca nici nu-i Ea care-a fost motivul lui. Adio E, iubirea mea Semneaza trist vocala A.

A iubi toamna

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm, O poarta in cer se-nvirteste, neunsa, Cad, iata, imperii de tulbure frunza Si totusi se aude si ultimul basm. A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi, Halouri ciudate pe lucruri danseaza, Insecte damnate fac cuiburi in raza, Speranta renaste in cei suferinzi. A iubi, toamna, neant si refren, Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne Si ultimul fulger, semnat ambigen, E parc` - un altoi pentru sange si carne. Si tipa a pierdere tren dupa tren Si mieii duc iarba uscata pe coarne.

Abia acum
Ranit la piept de crivatul cinesc, Ce-mi bandajeaza ranile cu luna, Abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Si ranile mereu ma vor durea, Slavind ntmpinarea ta trzie Si-abia acum ti spun iubita mea, Cnd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie. Deodata, apa lumii te-a-nghitit, Deodata am ramas ranit de crivat, Gesticulnd spre minus infinit Si construind delicte mpotriva-ti Atunci cnd totul se-ntmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele si luna, Si-abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Deodata ce spun eu si ce spui tu Snt doua nghetate limbi straine

Si la hotarul dintre da si nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tne.

Acceasi floare
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/b22aae4a761b89

ubito, pe prispa ti-am pus O floare din lumea de sus, O floare din insula Marte, O floare a cailor moarte. Ea are petalele lungi, Suflnd ai sa poti sa le smulgi, Iubito, eu flori nu prea stiu, Snt un gradinar damblagiu. Nu stiu - trandafir, liliac Pe toate ca tine le fac, Pe toate le-aduc la un fel Lalea, trandafir, ghiocel. O floare a vietii vecine Si care miroase a tine. Iubito, pe prispa tu ai O floare din insula Rai.

Actorul
http://www.trilulilu.ro/lauvoi/cf65d26a12b9c0

O, biet actor O, biet artist Rolurile mor Viata e un teatru trist. Actorul a iesit n strada, Sa-si cumpere ceva salam, Era n haine de parada, Ca Voievod peste un neam. Printre masini, printre tramvaie

Actorul se grabea firesc Urma sa vina-un nor de ploaie Perucile se dezlipesc. Si cnd s-a asezat la coada Cu palos, mantie si scut Deodata oamenii din strada Ca Voievod l-au cunoscut. S-au dat deoparte cu sfiala Multimea toata murmura Vazndu-i hainele de gala Sa ne traiesti Maria-Ta! Republicani, ma rog, cu totii Descoperisera alt mod De-a da cuvnt la noi emotii Si se-nchinau la Voievod. Dar ploaia a venit deodata Si ei vaznd cu ochii lor ntreaga-i fata demachiata I-au aruncat un fel de plata: Lasati-l dracu', e-un actor. O, biet actor O, biet artist Rolurile mor Viata e un teatru trist.

Adio, Vara
Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri, Noi suntem gata de-a cadea ntr-o carte, Si de-a mai lacrima catre pietrisuri, De dor de tine si de dor de moarte. Din fructe coapte picura alcoolul, Nimic nu mai ramane cum fusese, Ce cosmic iese dintre ramuri golul Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala, Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa, Cand in ninsoarea imateriala Bolnavii lumii vor cadea in transa. Ci noi atata am putea decide, Incostienti si tristi ca prima oara, Prin fumurile toamnelor putride, O carte pentru voi: adio, vara!

Alb si negru
nca o noapte alba n contul vietii gri nca un bulgar negru la muntele de smoala nca un om mai crede si altul l nsala Si a minti se-aude la fel cu a iubi. Nu mai putem distinge minciuna de greseala? Ni-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi? Iubito, cum sa ducem angoasa mondiala? Ce drept are minciuna sa vina ntre noi? Dam pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul. Noi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul! Te-acuz si-ti cad n fata trndu-ma-n noroi. Noi sntem programatii, trimisii, posedatii Unui blestem mai mare, mai rau si mai adnc. M-a umilit minciuna, pe-a carei nota plng. Strigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i. nca o noapte alba, poti merge sa te culci Te voi iubi de taina, de jale si de veghe, ti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche nca o noapte alba, cu negre fructe dulci. Eu plec nu prea departe, aici, lnga padure Ma ntlnesc cu Shakespeare, un viitor coleg. Si ntr-o tragedie de-a lui am sa te leg, Ca toti actorii lumii destinul sa ti-l fure.

Prea dulceo! Noapte buna sa visezi ca minti Si treaza n minciuna s-adormi cu foc sub talpa Sa ai o noapte neagra, sa am o noapte alba Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit n dinti.

Albastru-ndoliat
n plina zi se face noapte Si ninge fara de motiv, Albastrul lui Sabin Balasa S-a-ndoliat definitiv. n deficitul de albastru Al unei lumi cu pumnii strnsi, Era nevoie de seninul, Cu mari, cu nimfe si cu mnji. Era albastrul dinspre dangat, Cnd bate clopotul n cer, Era accentul trist al marii, Cnd marile corabii pier. Era lumina din privirea Discipolului muribund, Cnd moare-n temnita profetul Si ceilalti faptul il ascund. La nunta de culori a lumii, Un loc de cinste si-a facut Albastrul lui Sabin Balasa, Iluminat de absolut. E mult pamnt n jurul nostru Si e destul pamnt n noi, Simtim pamnt n caramida, n test, n oale si-n noroi. Asa ca resimteam nevoia Macar a unui strop de cer, Pe un pamnt pe care cerul E-un tragic oaspete stingher. Si, uite, se ndoilaza

Si nu mai are crezamnt Putinul cer al lui Balasa Si cade pictorul, nfrnt. Ne-am saturat de-atta noapte Si ni se face dor de zi, Sa-nsamntam n noi albastrul, Spre-a nici nu mai putea muri. Dar e bolnav si curcubeul, nchis ntr-un spital sordid, Nuantele ajung n zdrente, Comutatoarele se-nchid. Si-n toata negura murdara, Ca-ntr-un renviat pariu, Ce ochi albastri are cerul, Ca semn ca Dumnezeu e viu. Sunt rastigniti aceiasi ngeri ntre femeie si barbat, n veac de promiscuitate Si de albastru-ndoliat.

Ana lui Manole


http://www.trilulilu.ro/amper/8b8bc92ae5df18

Voi ziditi in jurul meu Dar aici in zid sunt eu, Dar aici in zid sunt eu, sunt eu Hai, Manole, pune zid Sa nu pot sa-l mai deschid, Hai imbraca-ma in zid, zid greu. R: Turla-mi soarbe capu-n ea, In altar sta fruntea mea, Ochii in feresti vor sta spre cer...

Voi lucrati si va e greu Insa de murit mor eu Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier Pe oriunde sunt zidiri Omul meu, sa nu te miri, Le-au intruchipat doi miri de rand Dara tu de-a pururi pleci, Eu raman aici pe veci Prada caramizii reci plangand. Sangele mi-i inca viu, Voi nu stiti ca si eu stiu C-am sa mor dintr-un pariu stupid Hai Manole fii mai demn, Cum sa-ti faci aripi de lemn ? Mi se face-a moarte semn din zid Sa te-nchini cand vei pleca Sa nu, sa nu uiti cumva Ca-nauntru-i Ana ta, om crud. Mila cum nu poti sa ai Voi plecati catre alt Rai, Eu din zid de-abia va mai aud

Analfabetilor
V-am spus ca sunt un om periculos Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama. V-am spus s-aveti pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare si de teama. V-am spus ca fac teribil de urt De sunt calcat putin pe libertate. V-am spus ca sunt osteanul credincios Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus sa va astmparati si voi, Cenzori capriciosi ai vremii mele, C-o sa va coste scump maruntul moft, De a ne face noua zile grele. V-am spus sa puneti mna sa munciti. Sa nu mai tot pnditi zelosi din umbra, V-am spus ca n-o sa placa nimanui Pornirea voastra, tulbure si sumbra. V-am spus ca vremurile s-au schimbat Si ca situatia e mai complexa, Nu-i intelectualul - servitor. Cultura nu-i ceva ca o anexa. Si lumea nu se poate cuceri Umflnd la cifre si mimind tumulturi Cu aroganti si trindavi doctoranzi, Cu papagali care tin loc de vulturi. V-am spus si am puterea sa mai spun Ca nu ncape muntele n sera Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad Si de la caprioara la pantera. V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx, Sa nu-i pastrati n spirt nvatatura Si voi ntr-una fara sa-l cititi l pomeniti pna va doare gura. V-am spus ca batalia pentru om Nu iarta astazi nici o dezertare Si voi v-ati decorat voi ntre voi Cnd lupta este n desfasurare. V-am spus ca muzica nu-i un microb Care ameninta civilizatii E-a omului pentru a fi mai bun, V-am spus: ceva care sa-i placa dati-i. V-am spus, concetateni analfabeti, Si luati aminte si sa tineti minte.

Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi Si scoateti arma cnd vedeti cuvinte.

Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaste, Inima mea de bivol tnar stie Ca pe al lumii pat absurd de broaste Iubirea este o anomalie. Sa mai iubesti cnd visul un negot e, Sa mai iubesti cnd prea putini au sale, Cnd ne clocesc de-un veac prudente clote, Acestea toate nu snt stari normale. Eu cnt la o vioara care doare, Eu cnt la un pian bolnav de ciuma, Cu voiosie si cu disperare Eu cnt un cntec care ma consuma. Nu-i profitabil sa iubesti cnd este Mai profitabil sa te faci ca sngeri, Dar pe robotul meu cade-o poveste, Robotul meu e-nduiosat de ngeri. Normal ramne numai restul lumii Care sa se abtina bine stie, Vioara calda si pianul ciumii Nu snt dect acea anomalie La care pururi sufletul mai spera Pentru ca ea s-ar mai putea numi iubire Jos, n prudenta lume mamifera, Si sus, pe unde gndul meu e mire.
Antiprimavara http://www.trilulilu.ro/ViorelMocanu/513a9261849beb http://www.astrismusic.com/audio/antiprimavara_-_cenaclul_flacara-420284/ Ce daca vine primavara Atta iarna e n noi Ca martie se poate duce

Cu toti cocorii napoi In noi e loc numai de iarna Vom ngheta sub ultim ger Orbecaind pe copci de gheata Ca un stingher spre alt stingher. Si vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Si cuiburi si-au facut la stresini Si lnga mine nu esti tu Ninsori mai grave dect moartea Au fost si sunt si vor mai fi La mine-n suflet este vifor Si vin nebuni sa faca schi. Si ninge pna la prasele Ninsoarea-mi intra-n n trupul tot Un dans de oameni de zapada Ce mbratisarea n-o mai pot La noi e iarna pe vecie Doi fosti nefericiti amanti Ia-ti nflorirea, primavara Si toti cocorii emigranti. Primavara, care-ai fost Nu veni, n-ai nici un rost Poti sa pleci suntem reci Iarna ni-i pe veci.

Basarabia Pe Cruce
http://www.trilulilu.ro/Acelashi/5fcc74c78bfa09

Se urca Basarabia pe cruce Si cuie pentru ea se pregatesc Si primavara jertfe noi aduce Si plnge iarasi neamul romnesc. Noi n-avem nici un drept la fericire, Mereu n casa moare cineva

Si n-are tara dreptul sa respire Si nici pe-acela, simplu, de-a visa. De-acolo unde s-a sfrsit pamntul, Vin triburi, sa ne ia pamnt si frati Si-n fata lor abia rostim cuvntul Si, prin tacere, suntem vinovati. Ce cale poate tara sa apuce? n tragica, neconvertita zi, Se urca Basarabia pe cruce Si nu stim nvierea cnd va fi

Batrnul cersetor
La coltul strazii e un cersetor Cu mna-ntinsa, catre-o alta lume Dect aceea unde, fara nume, El ispaseste rsul tuturor. Adolescentii se mai tin de glume Si-i pun n palma semne de-ale lor, El e batrn si ntelegator, Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume. Si cine observa, ntr-o doara, Ca el e-aici din vremuri de demult, Imperturbabil, n acest tumult, El, cersetorul, a uitat sa moara. Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza, n el e Dumnezeu, ce sta de paza.

Biet nemuritor la zidul mortii


Numai viteza ma mai tine viu Si sclav maret acelorasi proportii, Sa ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu Ca sunt alergator la zidul mortii. n-am timp la zidul mortii sa m-asez, si combustibil am, de nicaierea,

probabil unii cred ca si trisez, daca, de-o viata, mi refuz caderea. n-am mai dormit de cnd eram copil, cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una, iar daca at ncetini, umil, m-as prabusi din zid, pe totdeauna. Distantele pe care mi le-asum, Paradoxal, sunt cele si ramase, pe zidul lentei morti, de-atta drum, vehiculul mi s-a urcat n oase. A ma mai crede liber, nu ncerc, n toata cursa asta nebuneasca, Fiintei mele, alergnd n cerc, i este interzis sa se opreasca. Si, vai, n toata tragica belea, Cobor si urc mereu aceasi panta Si nemurirea e o boala grea, Un fel de plictiseala aroganta.

Destui si pot nchipui ca eu Ador aceasta-ntrecere vulgara, Ca-mi place tot acest absurd turneu Pe zidul mortii unui circ la tara. Dar eu alerg, ca sa nu mor, cumva, Si nteleg cu vrere vinovata Ca nu mai am puterea de-a pleca De-aici, din zidul mortii, niciodata. Nu pot trai, precum nu pot muri, Nu ma opresc, precum m-alunga sortii, Nu pierd nimic si nu pot birui, Ca biet nemuritor la zidul mortii.

Bieti lampagii
http://www.trilulilu.ro/lyv1970/135a51749354ae

Intr-un veac cu noapte mare Noi aprindem felinare Ca sa nu fiti tristi R: Bieti lampagii, prin veacul greu Oriunde-am fi, lucram din greu Dam foc, dam foc, felinarelor Voi le stingeti catre ziua Iar noi ne luam adio Sarmani artisti Vine noaptea urmatoare Noi aprindem felinare Spre a fi frumos Voi le stingeti dusmaneste Voua noaptea va prieste Vai, ce folos Cineva mereu ne cearta Ca urmam aceasta arta Fara de tumult Intr-o noapte fara luna Va vom spune "Noapte buna" Umiliti prea mult Dar ni se va face mila Vom da foc chiar la festila Nu vom rezista Caci flacara alb-albastra Este meseria noastra Ea si numai ea Contra noptii tutelare Noi aprindem felinare Pana veti simti Ca in beznele profunde Azi lumina se acunde In lampagii

Noi artistii fara vine Noi purtam in maini lumina Sa va dam 'napoi Insa daca va fi cazul Se va termina si gazul Vom arde noi.

Blues cu iedera si stejar


Vai, printr-un vegetal abuz, O iedera si un stejar, Incremeniti, danseaza blues Si radacinile tresar. Si luna sus, ca un cinel, Cutremurandu-se mereu Si iedera vorbind cu el " Sa mai dansam, iubitul, meu!". N-au nici un drept, n-au nici un drept, La dans, la tot ce indraznesc, Dar el o trage catre piept Cu-n gest aproape omenesc. Si daca ei, printr-un abuz Si-un gest al lumii de apoi, Danseaza blues, danseaza blues, De ce nu am dansa si noi?

Bocet pentru Ion cel fara de mormant


Ca tara sa nu-ti moara Tu linistit te-ai frant, Si tot colinzi prin tara, Ion fara de mormant. Asa a fost destinul tau, Sa mori precum te-ai si nascut Ca un erou necunoscut Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant, Te plang si te ingan, Ca tu ai fost si eu mai sunt, Ion, soldat roman. Dar undee mormantul tau, In care rau sau deal, Te bat parerile de rau, Soldat si general. In fata mortii neclintit, N-aveai ce o ruga, Ai lacrimat si i-ai zambit Ca si la nunta ta. Dusmanii tai si azi se tem De-ngrozitoarea zi Cand vom iesi de sub blestem Si tte vom regasi. Ioane, fara de mormant, Cuvant fara coperti, Din locul tragic un` te-au frant Incearca sa ne ierti. Asa, a fost, va fi mereu, Te cautam cu dor Ion esti tu, Ion sunt eu, Ion e un popor.

Bocetul Epuizant
M-as aseza cu capu-n pumni si-as plnge pentru destinul meu ursuz de cuc, ca nu pot la sfrsit nimic sa duc, as plnge lacrimi, ca sa curga snge. Sa mi se scurga sngele din vine n baltile finalului de veac, sa para ca vorbesc, dar eu sa tac, sa tac n gura mare despre tine.

Sa tac iubirea mea adnc-bolnava, sa tac si fulgerul ca te-as zdrobi, sa tac ca nclestatul de gingii, sa tac si a revansa, a glceava. M-as plnge pn-la os si pn-la nume prin ochi, ca lacrima sa ies din lume.

Ca un fum de tigara, sufletul


http://www.trilulilu.ro/nicolaicosmin/98b5687d9fcf67

Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat, Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat, Ce departe va simt eu de inima mea. Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi, Ca un fum de tigara voi trece in sus Unde stelele sint, unde oamenii nu-s, Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi. "Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?" Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi. Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic. Buna seara din nou, buna seara adanc, Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec Si pe urma aici e un fum de ma-nec Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang. Doar atat am ramas, o vuire si-atat, Si plamanii de-atata strigare se rup, Buna seara frumos, buna seara urat, Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Caine Schiop
http://www.trilulilu.ro/GrupFolkClasic/bc03991be926cf

Cum umbli fara cauza si scop Pe negrele, murdarele sosele, ntruchipare a tristetii mele, Vitreg copil al lumii, cine schiop. Si lacrima ti-o bei, strop dupa strop, Si ei ti frng spinarea cu zabrele Si-n propriul snge vor sa mi te spele, Manusi sa fii si sa te dea la shop. Vai, schioapeti ntr-o lume nemiloasa, Lovit de toate rotile, suspini, Nu poti nici sa mai mergi, nici sa te-nchini, Cei care fug n pace nu te lasa. Asa ni-i soarta noastra* de straini, Tu, cine schiop, fost animal de casa.

*De lovituri mortale sa fim plini Si haituiti, sa ne simtim acasa.

Calugar
Doamne, fa-ma calugar Si cheama-ma pna la tine Sa-ti spun adevarul Despre marele dezastru pamntesc. Doamne, fa-ma calugar. Au fost haituiti, Au fost ofensati, Dar calugarii au totusi O oarecare libera trecere La vamile cerului. Undeva, la Cheia, Am auzit eu ca exista O scara de rasina de brad Care ajunge pna la tine, Doamne, Lasa-ma sa urc si sa-ti spun. Voi gasi-o chiar daca

Nu e n evidenta primariei din Mneciu O voi gasi-o dupa miros, Dupa mirosul mortilor Dupa mirosul viilor, Dupa mirosul de tamie. O voi gasi-o si voi veni Sa-ti spun ce rau e pe pamnt Sa-ti spun ca-n luptele pentru dreptate Dreptate a iesit Att de zdrobitor victorioasa nct a devenit idee, Nu mai are nici o realitate. Doamne e nedrept totul, Copiii nu mai au dect recreatii si examene, Ore de clasa nu mai sunt, Batrnii sunt pusi la zid Sub niste taloane de pensii Care sunt trase din tunuri Ale binevointei generale. n rest muncim pna ne cad minile din umeri Si nu mai stim pentru cine muncim Mai ales ca ei ne dau sa facem Lucruri pe care tot ei le considera inutile Si ne reproseaza noua Ca facem lucruri inutile. Dar, n fine Doamne, primeste-ma n audienta Pe mine, calugarul cel mai limbut, Al mnastirii tale cu 5 continente. Hai, Doamne, fi bun si primeste-ma Ca, alttel, daca ntrzii, Nu mai am pe unde urca Vine omenirea flamnda Sa mannce scara de rasina Care duce la tine, Doamne, fa-ma calugar, Fa-ma si asculta-ma La ora cnd mnastirea ta Cu 5 continente Si cu 4 miliarde de prapaditi

Instaleaza ultimele arme n clopotnta!

Cantec Femeiesc
http://www.trilulilu.ro/alexa_cat/6ef630689a9c4c

Asa e mama si a fost bunica Asa suntem femei lnga femei Parem nimic si nu-nsemnam nimica Doar niste ele ce slujesc pe ei. Ei neglijenti, iar ele foarte calme Ei ncurcnd ce ele limpezesc Ei numai talpi si ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic maret, nimic impunator. Schimbndu-si dupa ei si drum si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu-attia pasi ce au facut prin casa Si pentru care plata nici nu cer De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa Ar fi ajuns si dincolo de cer. Ei fac ce fac si tot ce fac se vede Ba strica mult si ele-ndreapta tot Si de aceea nimeni nu le crede Cnd cad, mbatrnesc si nu mai pot. Asa e mama si a fost bunica Si ca ele mine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Dect curat si uneori copii. Suntem veriga firului de ata n fiecare lant facut din doi Ce greu cu noi femeile n viata Dar e si imposibil fara noi

Carnaval
Cea mai mare surpriza cel mai mare soc, nebunia serii, punctul culminant al balului nostru mascat n care nimeni n-a mai cunoscut pe nimeni a fost acela n care cineva a avut ideea geniala sa aparem cu totii cu fetele noastre reale. A trebuit sa ne mascam din nou ca sa ne mai putem recunoaste si sa ne dam buna ziua.

Casa de nebuni
In ultimele zile ale iubirii noastre, Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi, Pareai neputincioasa si sa le mai auzi Si ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre Si-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon Si-aveai atata pace si viitor in ton, Ca nici acum nu banui ca te puteai ascunde. Nu cred ca are dreptul o dragoste sa moara Ca intre doua bestii, tacut si indecent, Si fara un adio si un avertisment, Si fara o urare de drum, elementara Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni, Ori eu, ori tu, ori ambii.....la casa de nebuni!

Castel medieval
Condamna toti si numai unul iarta, Cnd toti vorbesc se-aude cel ce tace, Da semne de cadere si de pace, Dezamagita, tulburea mea soarta. Ce vremuri de vremelnicii sarace, Mi-am dejugat si tidva lnga poarta, Si-acum astept voios n noaptea moarta Pe cineva sa vina mai ncoace. E un tiran - de tirania pinii Aicea n castelul fara geamuri Si tigrii lui domestici sar n hamuri Si-n lanturi lupi se gudura, nu cinii. Miroase a pustiu si a cenusa, n beciuri e-o uzina de catuse.

Ce Frumoasa Esti
Ce frumoasa esti n prag de iarna, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se rastoarna, T;urturii n plete vor suna. Hai sa fim doi oameni de zapada Ridicati de brate de copii, Care-n frig si ger mai stiu sa creada Ca se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoasa esti n prag de vara, Cnd mirosi a mere ce se coc, Cerul n fiinta ta coboara Trupul meu din trupul tau ia foc. Focurile noastre se cununa, Focurile noastre se-nteleg, Suntem baza lumii mpreuna Suntem vara focului ntreg.

Ce frumoasa esti n prag de toamna, Ca o zi egala ntre nopti, Cnd iubirea noastra te condamna Sa ai soarta strugurilor copti. Sa nveti, iubito, sa te bucuri Ca ti-am dat din jertfa un destin, Si ca via asurznd de struguri, Va trai definitiv n vin. Ce frumoasa esti n primavara, Cea mai minunata-ntre femei, Iezii pasc naframa ta usoara, Tu, cu muguri, bluza ti-o nchei. Sigilat de taine nepatrunse Cerul bate drumul tau ngust, Trupul tau de muguri si de frunze De la cine sa nvat sa-l gust?

Ce Simplu Mi-ar Fi, daca Nu Te-as Iubi


Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi Altceva nu-i nimic Si mereu ma complic Si ce simplu mi-ar fi, Daca nu te-as iubi. Daca m-as lua dupa pretexte, daca-as trage unde e usor, nici nu trebuia s-aud de tine si-mi era mai de folos sa mor. M-am bagat de buna voie sluga, dragostei morale ce ti-o port, dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil sa privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simpla ncapatnare, pentru un ambitios pariu, dar aleg o cale complicata, tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza, decorata circumstantial, ma nchin la legile naturii si salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viata prefacuta, tatal ei de soarta la mezat, te iubesc n felul unui traznet, te prefer asa cum s-a-ntmplat. Greu mi e si greu ti e si tie cu acest fel de a trai al meu, totusi, vreau sa stii ca, din pacate, dragostea e o dificultate, fara care-ar fi cu mult ma greu

Chemare pentru tarani


A venit si vremea furtunoasa Sa ne dam naturii napoi, Hai tarani, ntoarceti-va-acasa Ca e-dor pamntului de voi. Si luati si fabricile-n sate, Fiti si muncitori, dar si tarani, Prea sunt urbe suprapopulate, Prea sunt balarii pe bolovani. Rar cte-o exotica gaina Si vreun porc n vre-un sarman cotet Casa voastra nsasi vi-i straina, Doar att, un buletin aveti. Si samnta vostra cade-n piua Locului bizar, vulgar, De trei ori pe zi dati buna ziua Si n rest traiti ntr-un ghetar. Hai tarani, ntoarceti-va-acasa, Casa-i totusi lucul cel mai sfnt, Dupa atta fuga friguroasa,

Puneti iarasi mna pe pamnt. nfloriti-l brusc, cu cereale, Puneti pomi, dati gresii pe cutit, Faceti case, cresteti animale, Si va asezati pe vesnicit. Si cnd vara o veni deplina, Cu dolveci, cu pepeni si tntari, Noaptea, sub o luna de lumina Ridicati un foc de balegar. Si chemati cu vorba voastra groasa Pe poet sa cnte lnga foc. Oameni buni bine-ati venit acasa Hai si puneti patria la loc.

Cine iese ultimul din tara ?


Saracia noastra ne omoara, De atta mars ne doare splina, Cine iese ultimul din tara E rugat sa stinga si lumina. Noi mereu le-am suportat pe toate, Duca-se dezastrele de-a dura, Dar de ce, n plina libertate, Cea mai mare sa devina ura? Pluralismul tuturor ne place, Chiar daca l facem numai unii, Dar vedem, de-atta timp ncoace, Pluralismul cinic al minciunii. Sfnta-i opozitia pe lume Si organic preferam rasparul, Dar de ce, n pacaleli si glume, Nu se mai distinge adevarul? Mai conteaza, uneori, si fapta, Nu se poate construi cu tnga, Nu exista stnga fara dreapta,

Nu exista dreapta fara stnga. Ne vor ntreba copiii, mine, Mortii vor sari sa ne condamne, Daca, pentr-un colt mai bun de pine, Ne vom vinde tara noastra, Doamne. Libertate si democratie, Pasapoarte pentru fiecare, Dar de mila nimeni nu mai stie Si e vraiste la hotare. Coridor european si-atta, Sub o licitatie marunta, Provocarea, patima si bta Si n curti, si-n piete se nfrunta. Om la om nici nu mai vrea sa creada, Om pe om la zid fatal l scoate, Singura se scoala o balada Si n zdrente circula pe sate. Fnul necosit se-nvrtoseaza, Putrezeste sus, pe crengi, caisa, n tacerea-nalta de amiaza Mortii si aud ei nsisi zisa. Cale pietruita cu dezastre, Noapte-ntredeschisa pentru-o ora Grijulii cu soarta tarii noastre, Voievozii-a moarte ne implora. N-avem nici o sansa de izbnda, Vom ramne bieti orfani pe-aicea, Daca, suparati pe cei la pnda, Am trezit din moarte cicatricea. C-un refren de muzica usoara, ntr-un fel, ne recunoastem vina, Cine iese ultimul din tara E rugat sa stinga si lumina.

Cineva ma asculta
n veac cu putere oculta din zid cineva ma asculta. cu ct ma coboara pe mine. cu-att el mai mare devine. Iubirea mi-o suge prin tuburi. ma simt rastignit pe suruburi, ce face cu mine nu-i veghea, el trage din zid cu urechea. Ai zice ca apara, poate, poporul de rau si pacate, de cei ce tin arme n lira de cei care mint si conspira. Dar nu el asculta orbeste, pe om cnd acasa traieste, ne ntra-n cearceaf si sub piele, n creier de gnduri sai-l spele. Prin mari, electronice unde n ochi si n talpi ne patrunde, putere zeiasca si oarba el scris e si-n firul de iarba. Asculta fereastra deschisa si viermii urcnd n caisa, cum gfie-n dragoste mirii, concertul marunt al pieirii. n veac cu politie multa, din zid, cineva ma asculta.

Colindul Gutuii Din Geam


http://www.trilulilu.ro/afterboy/51bf9a3bdaacb9 http://www.trilulilu.ro/mountain/124f5c9f36377a

Dulce, galbena lumina Cum si eu balaie-eram Mi-a pus mama o gutuie Ce se coace-ncet la geam... As musca-o dar ma doare Ma cuprinde-un fel de jind Si acum cnd trece anul Parc-o simt mbatrnind. Galbena gutuie Dulce, amaruie Lampa la fereastra Toata iarna noastra! Mama mea n-avea nici globuri Nici beteala si nici stea Sarbatorile de iarna Cu gutui le-mpodobea... Mi-a pus mama o gutuie n fereastra dinspre drum Si o vad ca lumineaza N-am puterea s-o consum. Parca are-n ea ceasornic Si al mamei plnset sfnt Lumineaza si se stinge O gutuie pe pamnt. Luxul mamei cel mai mare Cnd copii ne mai simteam Era pinea de pe masa Si gutua de la geam.

Condamnai
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe sa merg n ea, tacut si umilit. Ce sa mai cnt. cnd au venit piratii si apele din matci ni le-au furat, o lacrima fiintei mele dati-i si-o s-auziti de omul scufundat.

M-as neca, m-as stinge si m-as duce, sa ma zdrobeasca ritmuri pe-o sosea, nici nu mai am nevoie de o cruce, mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea. Eu, sclavul trist al harpei mele tristre, prapadul ntinzndu-se l vad si nu mai e nimic sa mai reziste acestei sinucideri n prapad. De n-as avea puterea diavoleasca sa nteleg ca totul a cazut, dar vin heralzii cinici sa-mi izbeasca scrisorile prapadului de scut. Prietenii ma ocolosc de frica, probabil ma considera ciumat, eu nsumi scriu acum la lampa mica sa nu ma vada cei care se bat. Iubire? Vis de mine? Regasire? N-au gizii mei un minim interes povesti cu dulci iluzii sa-mi nsire din starea condamnatului sa ies. Se pregateste marele exemplu! Acela, zic Casandrele, sunt eu! Ca un berbec am sa ma duc n templu. Murind, macar s-ajung la Dumnezeu. Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu, cntaretul soarelui din nord, de-aicea, dintr-o gaura de sarpe, rostesc un acatist si-un dezacord. Ce sa mai cnt? Doar calea pn-la gide! Ce sa mai cnt? Pe voi, ca pe eroi? mi vine si a plnge si a rde ca nu exista cale napoi. Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara si ca straini vi-s pruncii, cobitori, nvata ei ceva pe dinafara,

dar n-au parinti, ei au meditatori. Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape? V-au luat piratii tot pe vasul lor si iata, din aproape n aproape, noi suntem un pustiu nemuritor. Din harpa mea ridicola si tandra nvoluntar un cntec fara rang te cheama lnga mine, hai Casandra, saruta-mi gtul gata pentru streang.

Condamnarea la toamna
http://www.trilulilu.ro/nebunudealb/2d0d164b4f4776

Nu e toamna cum esti tu, vara mea de suflet, nu, pe pamant, vara decazu. Daca padurea ne condamna la nostalgie, fara rost, e toamna, vara mea, e toamna, asa cum poate n-a mai fost. Atatea taine nepatrunse ne cad in brate la un semn si suntem imbracati in frunze si captusiti c-un fel de lemn. In rau sunt doua lazi de bere, pe foc s-a pus un ultim vreasc, trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere, catre cerboaice care nasc. Si ziua e atat de mica incat n-ai vreme de-un salut, si-un fum noptatec o complica si saptamana a trecut. Mai e in tot un pic de vara, dar paturi aspre ne-nsotesc,

la orice drum mai lung afara prin clai de aburi nefiresc. Mai am senzatia ca toate pot fi si altfel decat sunt, dar muntii-mi pun poveri in spate si simt ca port pe talpi pamant. Acum si fiarelor li-i foame si ies lunatice la drum, padurea este numai drame si-o mai salvam cu cate-un fum. Dar ea, deodata, ne condamna la nostalgii si la pacat, e toamna, vara mea, e toamna, si-atat de singur m-ai lasat.

Copertile negre
Foaie neagra de coperti Sa ma bati si sa ma ierti Ca te-am scris cu viata mea Si am pus lacrimii cismea. Ca mi-ai stat pe rani mereu Foaia sufletului meu, Foaie neagra de invelit Luciu rece de cutit. Noaptea mea de la final Saua-i singura pe cal, Iar pe lume ce tarziu Niste degete mai scriu. Fara mana care-au fost Versuri triste, fara rost, Foaia negrului umil Exercitiul meu de stil. De scris numere pe porti, Si de moarte printre morti,

Viata mea de negru gol Fara nici un protocol. Foaie tragica de tus, Semn al artei celor dusi, Tu sa ma-nsotesti mereu Foaia sufletului meu. Te mai vad sclipind si-acum Vai, coperta mea de scrum, De pe un mai vechi volum Care-a inviat postum. Foaie neagra de coperti Sa ma bati si sa ma ierti Ca te zgarii cu-o nuia Iscalind in noaptea ta.

Criza in intuneric
http://www.trilulilu.ro/Tezeul/4f1bc592484e28

Padure de-a dreapta, padure de-a stanga, Ce margini gretoase de hau Si mare in tarm isi continue tanga Si mie mi-e rau. Ce mult intuneric, nu vad nici o cale, Vapoarele-n mare sunt reci, In mine un haos intreg se pravale Si, moarte cum treci! Se vaita cucii in cuiburi ciudate Si mie, in mine mi-e greu. Si marea bolnava se-agita si bate In sangele meu. De ce sa m-agat cand sunt toate fugare Si oamenii dorm linistiti, De tine, padure, si borna, si mare, De voi ce nu stiti. Un doctor imi trebuie, unde e dansul ?

Ma doare si nu stiu sa spun, Ca hatul ma trage in negura plansul, Mi-e rau si sunt bun. Contractele mele cu lumea sunt sparte, Contractul cu mine e mort, Spre casele tale, absurda mea moarte. Abia te mai port. Ma aflu-n masina, soferul opreste, Mi-e teama-n sosea c-o sa mor, Si marea vuieste un pic de nadejde Si-un prim ajutor. Si-apoi la hotel, intr-o camera chioara Injectii si tot ce mai e, I-e sila fiintei acum sa si moara Si nu stiu dece ? La marginea marii venise poetul Sa doarma un somn linistit Si poate-l obtin, acum, eu, cu incetul, Cadere in mit. Aprind o veioaza si fata mi-e sura, Injectia bate adanc Si somnul sau moartea alene ma fura, Mi-e bine si plang. Atata pustiu e pe buzele mele, Chimia m-a dat varstei reci, Mai sunt sanatorii, deasupra in stele, Poti moarte sa treci. Adorm pronuntand balbaite cuvinte Si pulsul mi-e trist si mi-e rar, Ma trag ca un stol de aduceri aminte In dictionar. De-a dreapta padure, padure de-a stanga Si trupul beteag si olog Si marea in tarm isi continua tanga Si cui sa ma rog ?

Cu noi e Dumnezeu
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/711b96fb99a45b

Azi lumina din lumina Pamantu-n trupuri ne e greu, Dar e usor cand se inchina: Cu noi e Dumnezeu. Am ostenit de atata noapte Dar vom iesi din defileu Pentru lumina sfintei soapte: Cu noi e Dumnezeu. Nu suntem niste animale Cu suflet amanat mereu In noi e mila si e jale Cu noi, cu noi e Dumnezeu. Luati lumina din lumina Paharuri curg din minereu Credinta noastra e crestina Cu noi e Dumnezeu.

Dac Tu Ai Disprea
http://www.trilulilu.ro/unpure/340319f526da1a

Daca tu ai disparea ntr-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea As pleca nebun pe mare. Cu un sac ntreg de lut Si-o spinare de nuiele Sa te fac de la-nceput Cu puterea minii mele. Lucru lung si monoton Sa te nviez, femeie, Eu, bolnav Hyperion Hai si umbla, Galatee !

Daca tu ai disparea Fi-ti-ar moartea numai viata Dulcea mea, amara mea As pleca n tari de gheata. Sa te fac din turturi reci Sa te-mbrac n promoroaca Si apoi sa poti sa pleci Orisiunde o sa-ti placa De-ai cadea ntr-adevar n momentul marii frngeri As veni la tine-n cer Sa te recompun din ngeri. Si pe urma as pleca Umilit si iluzoriu Unde este casa mea O mansarda-n purgatoriu. Daca tu ai disparea Si din rsu-mi si din plnsu-mi Te-as gasi n sinea mea Te-as zidi din mine nsum

Dacii Liberi
Noi n-am avut nevoie Sa luam adeverinte Ca vietuim acasa, n patrie la noi, Am fost si vom ramne De-a pururi dacii liberi Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. La Sarmisegetuza, La focuri, cu Zamolxe, Si stelele din ceruri Din snge ni se rup. Nu ne-au nvins romanii

Si-am rs de toti barbarii Strignd la ei cu steagul Facut din cap de lup. Aceasta dam de stire, De sub pamntul nostru, Urmasilor n care Reinviem acum. Femeile iubindu-si Sa nasca dacii liberi Spre razbunarea noastra Pe cel din urma drum. Numiti si tara noastra Cu numele ei dacic Iubiti pe nou venitii Dupa attia ani, Dar vesnic tineti minte Ca peste dacii liberi Au tot calcat invazii Si altfel de romani. Noi am ramas n glie Si devenim padure, Si devenim recolte, Sa va hranim pe voi, Si temelia tarii S-o ntarim cu oase Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. Cu tot ce nazareste Din firea noastra veche, Dam Romelor de stire, Prin ierburi murmurind, Ca numai oboseala Ne-a asezat sub scoarta, Dar daca e nevoie Ne vom scula orcnd

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital, Pe care ma gasesc de vreme lunga, Consider ca e-un gest profund moral Cuvntul meu la voi sa mai ajunga. Ma monitorizeaza paznici minimi, Din maxima profesorului grija, n jurul obositei mele inimi Sa nu ma mai ajunga nicio schija. Aud o ambulanta revenind, Cu cine stie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se trateaza cicatricea. Purtati-va de grija, fratii mei, Paziti-va si inima, si gndul, De nu doriti sa vina anii grei, Spitalul de urgenta implorndu-l. Eu va salut de-a dreptul cordial, De-a dreptul cardiac, precum se stie, Recunoscnd ca patul de spital Nu-i o alarma, ci o garantie. Va vad pe toti mai buni si mai umani, Eu nsumi sunt mai omenos n toate, Da-mi, Doamne, viata, nca niste ani Si tarii mele minima dreptate. 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta. Ultima.

De-a Copilaria
http://www.trilulilu.ro/an22ro/09f1b50d8acaf3

Cnd dulci colinde cad Simtim nevoia vie De-o casa, de un brad Si de copilarie. Afara-i iarna grea

Ninsoarea e albastra Iar noi ne vom juca De-a toata viata noastra. Pe geamuri mini de sloi si tes n gheata ia Noi ne jucam de-a noi Si de-a copilaria. Ninsori pe care bat Si focul mai tresare Si am adus un brad Si i-am cerut iertare. Ne asezam pe jos Un fel de plns ne pierde O, brad, o, brad frumos, Cu cetina tot verde. Attea-nstrainari Si inutile toate Ni-i dor de adevar Si de intimitate. Copii, copii frumosi, Prefaceti-va bine, Ca-l asteptati pe Mos Si credeti ca si vine. Hai, Mosule, apari Sa-ti cnte vechiul nume Copii cu ochii mari Privind n alta lume. Se arata timpul cnd Din epoca saraca Un om pe Mos jucnd Devne ce se joaca.

Degetele Tale

Sunt degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, Ce mi-au ramas din toata padurea disparuta ntr-un tinut de gheata si de prjol te muta Fiinta mea, plecata prin lume, dupa vreascuri. Ma simt ca o femeie batrna si saraca, Plecata prin padure sa strnga niste vreascuri, Eu degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, Le simt cum dau caldura ca vremea sa-mi mai treaca. Att mi mai ramne, padurea au furat-o, Padurea au schimbat-o pe aur si avere, Eu degetelor tale voiesc a le mai cere Sa-mi zabreleasca ochii si fruntea rece, iat-o, Sa-mi ncalzeasca duhul secundelor mizere O, degetele tale prea triste, adorato.

Despartire in flori
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/c74880bccc0c7e

La sarbatoarea florilor de mar, cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum nu promisesem asta iarna. La sarbatoarea focurilor mari, cand toata lumea varuie de paste, din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea abia te mai cunoaste. La sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele -n batrani se poticneste, iubindu-te iti spun: ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nadejde. Adio, deci, mai e ceva de zis, cand cad din geam deodata doua glastre: se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre. Ne mai ramane floarea de gutui, ca toate celelalte ne condamna,

doar ei mai poti cate ceva sa-i spui, sa mi te aminteasca inspre toamna. Atatea flori la despartire-avem, atatea flori ca-n bietele romante, de parca hohoteste un blestem, porunca lui civilelor instante. Si floarea de cires de care-am spus a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe, incet, de parc-ar duce un obuz, un tren transporta flori pe apeducte. Tu crezi ca despartirea-i pentru ea, dar tu nu vezi ce flori - numai ruine sa nu te minti, ca nu-i deloc asa, te parasesc spre-a ma gasi pe mine. La sarbatoarea florilor de soc, cand lunca lumii galgaie salbatic, ne despartim, plangand, la acest foc pe-a carui vatra noi am fost jaratec. De mar, de visin, de gutui, de par, e floarea-n sarbatori pana departe, acum ne despartim intr-adevar cu-atatea flori in jur ca la o moarte. Ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam ca va fi aceasta clipa - n care de-atatea flori pe fiecare ram ninsorile vor mirosi a floare. Adio, deci, te vad, dar nu te vad, cand florile de noapte-ncep sa cearna si daca despartirea-i un prapad proiectul ei ti l-am trimis din iarna. Pierduta mea, pe veci pierduta mea, acm cand florile te tin de mana, asculta cantecul precum era ninsoarea noastra sfanta si pagana.

Doina
S-am sa-mi fac o doina, Doina mea de dor, Fara nicio noima, Cnd o fi sa mor. S-am sa-mi fac o doina Doina mea de jale Fara nicio noima Sa mi iasa-n cale. S-am sa-mi fac o doina Doina ce suspina Fara nicio noima Sa ma-ngroape-n mne.

Dor de Bacovia
http://www.trilulilu.ro/diana_anton1/b85932a51a591a

Acum, cnd cade toamna pe pamnt, Ca un cosmar al unei boli ciudate, Acum sa trecem prin acele sate, n care merele n meri mai sunt. Acum sa ne iluminam de tot, Pna-n adncul inimii si-al firii, Ce disperare, cum se duc martirii, Si a-si rosti plecarea nu mai pot. Foioasele n vntul toamnei ard, Muscate sngeros si trist de luna, Si turturelele se despreuna Acum, noi doi n focul revansard Acum, att de singuri pe pamnt, Sa recitam Bacovia, plngnd.

Dor de Cluj
http://www.trilulilu.ro/24Lorelai/722d15ed13affc

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului, Eu, fiu de tarani din fierbintele sud, Si Clujul e, tot, hohotire de clopote, Si pasii lui Blaga pe strazi se aud. Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului Sa cad furtunos peste Cluj ca un cal, Dar astazi e liniste dulce n inima Prea mult patimitului nostru Ardeal. Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii, Mereu nascatori si mereu muritori, Dar si de-as avea tot o singura nastere Aici as muri de o mie de ori. Mereu catre dealul ciudat al Feleacului Atras mi-a fost neamul batrn de oltean, Aici nvatara ai mei, toate rudele, Dumitru si Ana si Tina si Ioan. Cnd noaptea se lasa tresar amintirile Si trec literati spre un magic castel, Ce seamana Clujul n noapte cu creierul, Un creier cu gnduri aprinse n el. Si ce n-a fost voie, si clipele libere, Si ce-i multumire, si ce e repros Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor Cnd Blaga si murmura pasii sfiosi. El trece spre moarte, n marea lui trecere Si e printre noi si din nou printre dusi, Sfios ntr-un Cluj ca n templul Ardealului, Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj. Ros-galben-albastre sunt razele Clujului, Furtuna din veac mai de pret le facu, Batrni ntelepti poarta grija gradinilor,

Cei tineri pe piept au insigne cu U. Att de senin se transcriu tragediile, Legendele iarta momentul cel crud, Ce simplu cntam: Blaga-i mut ca o lebada Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.

Dor de fior
Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor, M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal Si sa pot sa ajung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig, Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc Si nemernicul ger sa ma arda pe loc. Desentatele veri sunt prea triste si dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie sa pot potoli cu ceva, Un incendiu pornit dinspre inima mea. Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid Si calduri vor veni sa ne puna la zid, Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti, Nici pavaje ce duc la iesirea din minti. Am vazut despartiri, decorate urat, Cu satanice ploi ce plangeau si atat Si-am vazut si caderi pe o panta de schi, Unde totu-i frumos si se poatte muri. Despre mine nu stiu, cand o fi sa si mor, Dar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior, Sa-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi Si sa mor arogant in eterne zapezi.

Dor de padure

La ora cand mugurii canta Deasupra padurii de cocs, Ne tine ca sfant si ca sfanta Un vechi calendar ortodox. Iubirea ne poarta departe In mainile altor nuntasi, Dar noi suntem viata din moarte, Uitarii te las si ma lasi. Sub noi e o negura deasa, O negura deasa e-n noi, Padurea ni-i pat si ni-i casa, Padurea se imparte la doi. Un freamat de cocs dinspre frunze, Sub luna vom arde buimaci Si toate iubirile-ascunse Troznind vor iesi din copaci. Misterele forestiere Si noaptea de cocs absolut, Luminii sa-i dea o putere Cum inca noi doi n-am vazut. Pastreaza-ne-n tine, padure, Si-ti dam cheia tainelor mici, Ca tainele mari sa se-ndure De faptul ca suntem aici.

Drumul
http://www.trilulilu.ro/folkforever/59d45664be3fba

Pe drum, tot pe drum, Odiseea s-a-ntmplat Oricnd si oricum Asta-i adevarat. La Itaca-i Penelopa Vino grabnic Odiseu Nu mai rataci pe mare Ca si ei i este greu.

Ca din toate cte snt Pe ocean si pe pamnt Ori n galerii de diamant T;armul n-are niciun haz Sedentar nu esti viteaz Numai drumul e interesant. Ce dor ! vai, ce dor ! i era lui Odiseu Multi nasc si multi mor El pe drumuri tot mereu. Dar ceva-l tinea pe mare Vlaguit, batrn si stors Nu putea fara Itaca nsa nu s-ar mai fi-ntors. Cndva, ntr-o zi, Dupa drumul lui enorm El brusc se trezi Ca ajunge iar la tarm. Prima zi si prima noapte Au mai fost cum au mai fost Dar de plictiseala acasa Odiseu se simte prost. Acum cei doi soti Nici nu snt si nici nu pier Au pica pe toti Si l cheama pe Homer Sa-i sopteasca Odiseea Si s-o scrie el cum vrea Ca din toata lupta lumii, Plictiseala-i cea ma grea.

Dumnezeul salvarii
nchide fereastra, perdeaua o lasa, Da zgomotul marii afara din casa, Da-mi voie s-asez fruntea mea pe-al tau pantec, S-ascult al rodirii si-al tainelor cntec, Sa fiu tot o rana, sa fii tot o rana,

Materia-n fierberea ei grosolana, Sa trecem n moarte din cauze varii, Cu marea venind catre noi ca barbarii. Eu las adevarul acesta sa steie, Esti cea mai fierbinte si dulce femeie, La noapte, plngnd lnga tot ce ma doare, Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare. Da marea afara din casa si vino, Nestinso, neblndo si iar nestraino, Pereche de umbra noptateca pune n contul durerii ca esti slabiciune, Ca inima-mi pica din piept si ma cheama, Ca sufletul meu te considera mama, Ca norii se-aduna si vremea se strica Si eu, stnd sub grija, te tin ca pe-o fiica, Dar tu dintre toate mai noua, mai vechea, mi esti dulcea umbra, mpasul, perechea, Tu, drama cu mii de solutii gresite, Te plng pna ochii mi ies din orbite. Fii azi rzatoare, fii azi optimista, Solutia buna e-n noi si exista Si daca, iubito, femeie visata, Ar fi sa ne stingem curnd, nu odata, Din dragostea noastra nebuna si buna, Cu marea n casa, si-n pat arsi de luna, Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre Alti doi sa repete-ntrebarile noastre. T;i-ai naste copilul, ti-as naste copila, n pumni de olar ar surde argila Si daca nu e Dumnezeu sa auda Ce lupta dam astazi cu moartea cea cruda, Din dragostea noastra, prin timpul prea greu S-ar naste el, vindecator Dumnezeuul, Pe tronuri sarace suindu-si fiinta Ar face sa cnte prin noi suferinta.

Iubito, amna secunda fatala, Sa dam alor nostri si drama si boala, Copiilor nostri sa dam sa nvinga Prin ei tragedia cu chip de seringa. Da zgomotul marii afara din casa, Vreau liniste, liniste, marea m-apasa. Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine, Eu sunt cineva, moartea e oarecine. Si muta din tine n mine durerea, Ca tot ti-o voi lua folosind mngierea Te-nchina si crede, n mine te muta, Cu jale cu tot si cu clipa temuta. Si daca se-ngaduie fapta aceasta, Cu pumnii aprinsi mergi si sparge fereastra, Sa intre barbara si tulburea mare Prin noi n pamntul pe care nu-l doare, Sa intre saratele zbateri si unde Sub toti cei ce n-au simtaminte profunde, Sa-mi spele armura, sa-ti treaca de coapsa, Caci marea e singura lumii pedeapsa, Sa rupa, n val, santinele de veghe, Caci marea e singura mortii pereche, Sa vina fatal, consfintnd cu toti solii Mutarea n mine a dramei si bolii, Sa vina sa stinga cu tot viclesugul Si lampa din casa si ochii si rugul Si-apoi sa ma duca departe, departe, Satulul de viata, bolnavul de moarte, Sa-ti scriu carti postale pe piele de cega Din Marea Nipona, din Marea Norvega, Din Marea de Flacari ce plnge sub mare, Iubito, pedeapsa, iubito, mirare, Iubito de neguri, iubito de luna, Iubito de taina si jale-mpreuna,

Iubito de carne, iubito de soapte, Suav miazazi si brutal miazanoapte, Dar astea sunt simple si bune cuvinte, Sint legile care fac vieti si morminte, Dar astea nimic nu nseamna cnd vine O grija la mine si moartea la tine. Apleaca-ti fiinta prin ceata albastra Sa nastem salvarea din dragostea noastra Si roaga-te fiului tau ce e-n tine, Sa vina mai repede, sa-ti fie bine. Sa vina sa urle ca mama si tatal i sunt dusi la moarte; el sovaie, iata-l, Da sngele tau, pur si tnar, sa-l creasca n ritm fara pauza neomeneasca, Da pantecul tau, rodniciei, semintei, Fii gazda nu bolii, ci vietii, fiintei, Tu meriti pamntul sa-ti stea sub picioare, Regina prea blnda si nemuritoare, Din mare sa-ti bata matanii catargul, Cum buzele tale si tnguie arcul, Cum inima mea te-a gasit si te stie Si esti bucurie, si esti tragedie. Hai, vino, n linistea mea neguroasa, Da zgomotul marii afara din casa Si-n larmele lumii si-n templele marii Sa nasti Dumnezeul cinstit al salvarii.

Durere femeeasca
http://www.trilulilu.ro/alexa_cat/6ef630689a9c4c

V-am tot iertat, v-am tot acoperit, si, sa mai amanam, nu-i intelept, Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit, Femeia, n-are, totusi, nici un drept. Muncim, ca niste sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,

si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu. Stam in picioare, inca de cu zori, si va mirati ca nu mai sunt subtiri, Dar voi, care va credeti tot feciori, De ce nu aratati ca niste miri? Pe unde ne dati dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rand, Din cand in cand, in burti ne dati copii, Iar voi plecati la altele, razand, Cand suferiti, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la razboi, Sau cand va speriati, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, si legitim, eroic v-am iubit, Ne bateti, ne-nselati si noi o stim, Ba, alteori, intram in circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Isi vor plati placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri. si, uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca insusi Dumnezeu este barbat si nu le intelege pe femei. Dar, vai, a fost odata prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, si-acum, ne omoram sarguincios si zilnic ne distrugem fara rost. Ne-nvinge viata fara orizont si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc, Traim ca niste vaduve de front si mainile mereu ni se aspresc. Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire, inapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, si credeti ca nu-i vorba despre voi. si, totusi, e vorba despre toti Sunteti la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru soti, E-un credit fara giruri si dobanzi. Va e urat cu noi, va e urat,

si ne-ati ucide, dragilor barbati, Asa ca va rugam numai atat: Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceti-o cu tonul coborat si pan-adorm copiii, asteptati.

E prea putin
De-attea zilnice-ncercari mizere, De-atta umilinta si pacat, De-atta moarte cta ni s-a dat, E prea putin o singura-Nviere. Si, totusi, pe pamntul nghetat, Lumina lunii drepturile-si cere Si-n stupi lucreaza vechiul dor de miere Si vnturile primenirii bat. E ca un fel de rupere de ere Si ca un ntuneric luminat, E lupta-ntre femeie si barbat, Ca la un alt scandal pentru putere. Si, vai, n tot ce, zilnic, s-a-ntmplat, E prea putin o singura-Nviere.

Emigranta Hiperboree
Prin cinic, guvernamental acord, La ora ploilor de pasapoarte, Hiperboreea pleaca inspre nord, In tara ce le adusese moarte. De nici nu stie, vai de capul sau, Ca-i un butuc in drumul unui joagar, Si pleaca fara de pareri de rau In cel mai elegant si cinic lagar. O vor gaza cu dragoste-n curand, C-un rosu fier o vor marca pe spate Si pielea ei va atarna plangand Pe ramurisul sarmelor ghimpate.

Hiperboreea, du-te unde vrei, Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o, Un crucifix ai fost in ochii mei, Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o. De actoria ta m-am saturat, Inca din vremea actoriei mute, Esti plina de durere si pacat, Dar gardienii te asteapta, du-te! Ca un vaccin ramai pe bratul meu, Cand sania te-mpinge bland pe panta, Sa-ti apere fiinta Dumnezeu, Tu, prima mea iubita emigranta. Si cand pamantul se va scufunda Si va sari din miezul ei scanteia, Sa stii c-ai fost, in sud, in tara mea, Si nordul te-a strivit, hiperboreea.

Facatorii de case
Mi-e dor de casa, dor de casa mea, Mi-e dor de-o casa care nu exista, Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie trista, Cu cer n cer si-n gard cu-o fntnea. Ea nu se afla azi n nici un sat, O rezidesc din lacrimi si nestire, Mi-e dor de casa mea din amintire, Care-a plecat si ea, cnd am plecat. Batrnii mei se afla n pereti, Sau vitele i calca n copite, Mi-e dor de casa mea pe negndite, Mi-e dor de dorul fostei mele vieti. Baiatul meu zideste el, acum, Naluca-nlacrimatei sale case, Un pumn de var n zid si altu-n oase, Stau, el si casa, n acelasi fum.

Si iata-l, pune mna pe pamnt, Si nu se joaca, sta si se ridica, Si carnii mele i se face frica, n clipa cnd att de-aproape-i sunt, nct baiatul meu si-al nimanui, Iubindu-si fiul si uitndu-si tatal, nca mi-e dor de casa mea, cnd iata-l, El ma zideste-ncet n casa lui. Si carnea mea, fiindu-i dor mereu De-o casa ca un fulgerat de apa, Tarna e si viata mea e groapa Lnga-naltarea lujerului meu.

Fat-Frumos
Oameni, oameni, fratii mei, Disperatii, fericitii, V-ati spalat de superstitii, De demoni si dumnezei. nsa-i nu-i destul folos Daca peste tot ce este V-ati spalat si de poveste, L-ati pierdut pe Fat-Frumos. Vin la voi acum plngnd, Gura-mi sngera ca rana, Unde este Consnzeana, n ce bolti, pe ce pamnt? Ma ridic plngnd de jos, Ca la un pierdut examen, Unde va e basmul, oameni. Ce-ati facut cu Fat-Frumos?

Fat-Frumos n-a existat, N-a stat nimanui n cale, Era numai visul moale Al vreunui trist baiat. Mai visati de vreti sa fiti Fericiti cu capu-n perna, Feriti epoca moderna De rigizi si scoflciti. Din prea mult entuziasm Sa nu spargeti Voronetul, Dati-i voi mai mare pretul, Oameni, mai rvniti la basm. Voi, care aveti copii, Nu-i lasati sub gnd satanic, Sa respire sterp, mecanic, Ca si cnd nu ar fi. Doborti himera jos, Oameni, reveniti n lume, Pe umana noastra culme Regasiti pe Fat-Frumos. Fat-Frumos si toti ai lui, Fiinca unde nu-i poveste Lume nu-i si om nu este Si, de fapt, nimica nu-i. El venea la noi pe jos Si ni l-au rapit piratii, Vamesi vigilenti, redati-i Actele lui Fat-Frumos. Dati-i viata napoi, Ochii mari, miscarea buzii, Fat-Frumosul din iluzii Si frumos numai prin voi.

Fiina i Averea

http://www.trilulilu.ro/coralex/5f6103d7ea58cf

Sa nu mai stiu nimica Sa nu mai stiu ce-i frica Sa nu mai stiu Doar dragostea s-o stiu. Nici pofta de avere Nici pofta de putere Nimic, nimic, Ce-l fac pe om mai mic. Omul e-atta de mic Si-mbatrneste cu jale Daca ajunge de fapt Sluga averilor sale. Fiinta omeneasca Nu poate sa-nfloreasca De-atta rau, Al meu, al lui, al tau. Conditia umana Palpita ca o rana Si vai de noi, Spre fiare napoi. De ce atta ura Si atta lupta dura Ce imprudent n orice moment. Sa fie sanatate n urma ei vin toate Si-ntinerind Doar sanatosi sa fm.

Fosta iubire
http://www.trilulilu.ro/misterxs2000/bbd64a40b56765

Nici amintirea nu te mai pastreaza De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon

Ai fost o nebunie si o raza Ramai un numar vechi de telefon. As vrea sa te mai vad dar nu se poate Am auzit ca te-am vazut candva Dar ca prin geam cu marginile mate Priveam prin fosta draga fiinta ta. Mai vine cineva si mai imi spune Cate ceva de bine sau de rau, Dar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus luand tot ce era al tau. Candva te presimteam pe-o filfaire Stiam apropierea sa ti-o gust. Acum chiar sa ma tai tot nu am stire Ca mie aproape pasul tau ingust. A fost iubire ? Sau minciuna lunga? Te rog da voie gandului curat Din departarea mea sa te ajunga La orice nume azi te-ai fi mutat. Un telefon uitat si o adresa... Aud ca suferi si traiesti urat Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat. E greu sa-ti spun, dar viata impreuna Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun Un adevar mai grav ca o minciuna, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. Nu mai existi, esti trasnetul de vara Ce mi-a lasat in creier cer topit Dar cand te-am aruncat pe usa-afara. Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic, Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea, Marita-te mai bine c-un paharnic, Sa aiba dromaderii ce sa bea.

Halucinatie Gramaticala Cu Hamlet


Si Hamlet strabate pamntul cu Yorick, Cu Yorick n pumn sau cu chiar capul sau, Caci prinsi amndoi n vrtejul istoric, Chiar Yorick e Hamlet si nu-i pare rau. Si Hamlet se tine pe sine n mna Si Yorick pe umerii sai s-a suit, Si Hamlet miroase a mort si-a tarna Si tidva pastreaza n ochi un clipit. Pamntul le e cimitirul, acum, Bufonul cuvinte de brfa ndruga, Iar printul abia mplineste o ruga, Dar cine-i pe umeri si cine-i n pumn? A fi sau a nu fi, ce verbe de fum, Ciudat, agramat si mortiu se conjuga.

Ideologia perfecta
Ideologia atlanta este perfecta. Prin modul ei de a inculpa Ea provoaca legi Pe care nu le poate respecta nimeni. Parlamentul atlant, Strabatut de un fior, Eminamente ideologic, Emite legi dupa legi, Una mai aberanta dect alta, Una mai imposibil de respectat Dect alta, Pentru ca toti sa fie vinovati n fata tuturor.

Iertarile
http://www.trilulilu.ro/pld/0e1f47f79f24ab

Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla, Ca ochii mei sunt cnd senini, cnd verzi,

Ca port ninsori sau port noroi pe tmpla, Ai sa ma ierti, altfel ai sa ma pierzi. Vad lumea prin lunete maritoare Si vad gradini cu arme mari de foc, Sub mna mea deja planeta moare Si n urechi am continentul rock. Ai sa ma ierti ca sunt labilitate Ca trec peste extreme fulgernd, Ai sa ma ierti preablnda mea de toate, Eu sunt nemuritorul tau de rnd. Ai sa ma ierti ca nu pot fara tine Si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti Mie pierzndu-te-mi va fi mai bine Eu tristul cel mai liber dintre toti. Si cum se-ntampla moartea sa le spele Pe toate-nobilndu-le fictiv, Ai sa te-apleci deasupra mortii mele Si tot ai sa ma ierti definitiv. Ai sa ma ierti n fiecare noapte Si-am sa te mint n fiecare zi Si ct putea-va sufletul sa rabde Cu ct ti voi gresi te voi iubi.

Iesirile din Bucovina


Cu ochii impaienjeniti, de parca-mi palpaie retina, am inteles, mai e putin, si voi iesi din Bucovina. De unde, ma intreb, mai am in minte-atata dor de duca, de nu raman aici sa simt pe gard cum fanul se usuca. Un relief nelamurit in toamna ca niciunde alta, si eu ce sculptor idiot in iarba ei lucrand cu dalta. Pritr-un intreg monumental, un tot netot isi taie cale,

si in afara de noi doi, sunt toate-aici monumentale. Chiar florile aicea au o componenta ne-ntalnita, iar caii-nfierbintati mai stau cu foc de iarba sub copita. Am lacrimi pana la pamant si port corona lor pe frunte, ca nu as vrea sa ma despart de acest om vazut ca munte. E-a lui, sau e-a lui Dumnezeu in felul ei ceresc gradina, sa nu mai vad, sa nu mai stiu eu ies plangand din Bucovina.

Iluzia unei insule


http://www.trilulilu.ro/keskifa/dc49c16cf37ed4

Diseara-i plecarea n insula mea trasura de nuc te asteapta la scara, ia-ti haine mai groase si nu-ntrzia caci cini-politisti s-ar putea sa apara. Nu-ti face probleme, birjarul e mort si caii snt morti si trasura e moarta, fugim fara martori n nu stiu ce port, n insula mea la cinci capete sparta. Acolo, vom creste copii monstruosi, lachei de metal si de mzga vor rde, cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi, tic-tac telegraful, cadavrelor ude. Vom trage trei filme color, de deochi, si le vom trimite n lume de-a rndul, ca-n sticle bagndu-le n cte un ochi,

Al patrulea ochi pentru casa pastrndu-l. Si ziua ntreaga, noi goi, fara tiv, pe sanii de foc vom zbura ntr-o vale, iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv gru dulce si lenes, pe coapsele tale. Te-astept deocamdata. E mijlocul verii, e mijlocul iernii, ciudata poveste; iar cnd vei urca e-n zadar sa te sperii trasura ca moartea parndu-ti ca este. E numai iluzie, dincolo-s eu, te-astept cu faclii, patru mii sase sute, zadarnic te sperii ca ninge mereu, ca strajile drumului fumega mute. Hai vino si urca si spune ceva birjarul e mort, are snge de crja te-astept fara martori n insula mea, port haine de nuc, snt aproape o birja. Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o, sa stii ca, n insula mea, totusi snt, eu, movila celui mai proaspat mormnt, ntinde piciorul si calca, iubito! Si asta e totul. Plecarea-i diseara Fantoma trasurii asteapta la scara.

Indragostit De Bucuresti
Nu stiu de ce, pe ct m-afund n viata ma simt atras de fleacuri omenesti, si-mi place-n anotimpul de vacansa sa-ntrzii, sa ramn n Bucuresti. De el ne-am saturat, dar el ne place, el e un prag lovit sa vezi alt prag, si-acum, cnd sunt satul de locul zilnic ma simt golit si-mi e deodata drag.

Pe piatra lui am tot batut cadensa si-am s-o mai bat att ct voi trai, spre un Olimp ascuns pe orice strada n cautarea marii poezii. Aici m-au sufocat cu dulce teii si au trecut aiurea anii mei aici copiii mi-au venit la viata si am nascut si-am ngropat idei. La Bucuresti, copilaria toata, visam s-ajung sa pot si eu vedea celebrii cini ce au covrigi n coada si sa-ntlnesc si eu pe mama mea. Eu vara as iubi-o pe orbeste, dar simt ca toamna-i anotimpul meu, cnd frunze si lumini pe bulevarde mai dau halou parerilor de rau. Cnd pe terase se mai bea o bere si oamenii romante triste vor, si-n curti se face vin din must de struguri si toti bucurestenii au umor. L-am parasit destul, ca azi sa-l caut si sa-l gasesc ntodeauna treaz, nu este el cel mai frumos din lume, dar cel mai drag ne e n orice caz. Ma pregatesc sa fug din nou n tara si sa cistig aripi dumnezeiesti, sa pot gusta melancolia toamnei n fiecare colt de Bucurest.

Iubire silnica pe viata


Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic. Pe viata si pe moarte. Fara frica, Compatimesc pe cei care abdica, Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

Si de s-ar da si lumea pe din doua, Cum harti politice-o mai arata, Eu tot voi adora aceasta fata, Cazuta sub catusele de roua. Eu o iubesc. Vitralii de cenusa, Spre a ne desparti, se-ntemeiaza, Si cheia singura se-nvarte-n usa Singuratate spre a-i da si groaza. M-au condamnat juratii mei de gheata La o iubire silnica, pe viata.

Iubiti-va pe tunuri
Ma voi feri ca de foc de pericolul Ca dragostea sa devina Obiect al meditatiei, Al speculatiei, Al filozofiei. Fereasca Dumnezeu De acea dragoste retorica, n stare sa ucida Numai eroii Pe scenele de scndura uscata. Alt fel de dragoste am trait eu n zilele si-n noptile vietii mele. Am fost devorat, De patimi reale, Si nici un regizor Nu mi-a putut iscali pieptul Cu biata lui cerneala rosie, De care s-au nvrednicit toti actorii. Eu nsumi am ceva teatral n fiinta mea. Dar eu nu sunt actorul, Eu nu sunt regizorul, Eu sunt autorul Tragediei pe care o joaca attia.

Adolescenti si adolescente Se vor regasi teatral n poemele mele de dragoste Pe care le restitui lumii Ca pe-o boala de care voiesc sa ma lepad Si nu pot. Caci nici o boala nu devine Mai mica n tine Daca se molipsesc si altii de ea; O, dragostea mea devastatoare, Cti tineri si vor face iluzia Ca-i poti salva cnd te vor citi n cuvintele mele. Nu exista propriu-zis experienta umana, Nimic nu e valabil dect o singura data, Ca o seringa n vremea moderna. Totul se arunca dupa folosinta, nclusiv dragostea unui poet Citita n cartile lui. Nici Biblia nu foloseste, Nici Biblia n-are un continut exemplar, Experienta din Cntarea Cntarilor Se pierde ca un proces verbal de sedinta, Nu e nimic de facut, Nu e nimic de ales Din toate acele cuvinte, Dect placerea estetica. Eu simt autorul tragediei, Eu declam mpreuna cu actorii, Eu fac fibrilatie la inima odata cu regizorii, Eu aplaud si huidui mpreuna cu spectatorii, Eu ma spnzur mpreuna cu administratorul teatrului n acest final de veac n care dragostea A ajuns att de prost vandabila. Se joaca, dragii mei, Tragedia dragostei

n fata scaunelor goale. Murim si nimeni nu se uita la noi, Actorii turbeaza pe scndura goala Si poate ca de-atta singuratate n salile n care joaca Ei ncep sa ia n serios Rolurile din tragedia dragostei. N-a fost chip sa scap de aceste cuvinte, A trebuit sa vi le spun Gelos pe Shakespeare, Care a avut rabdarea Sa-si omoare toti eroii, Stiind Ca va fi absolvit de marea lui vina Pentru ca, ntre timp, oricum, Toti aveau sa moara, De moarte fireasca. Dar eu sunt poet liric, Eu nca n-am deprins nvatul De-a pune la persoana a treia Ceea ce devora persoana nti. Si de-attea ori am simtit nevoia Sa ma salvez cu un plural al majestatii Si n-am putut si unii dintre voi Au numit, prosteste, Aceasta care mi s-a ntmplat, Egoism. Si nici nu am blestemata Raceala de cuget A sefului de cadre Care iubeste-n taina, n vreme ce actioneaza Cu dosare si referinte de tot felul mpotriva tuturor iubirilor si a tuturor celor Care iubesc. Dragostea mea are un aspect Aproape clasic, n romantismul ei Desuet si expresionist.

Iubesc n numele tuturor umilintelor, Si al tuturor asa-ziselor faradelegi pedepsite De legi fara de lege. Vai mie, autor de tragedii, O s-ajung exemplar, o sa se predea Lectii de literatura universala Pe textele mele, Biata autopsie, Vinovata si impudica autopsie, Cti din voi, care va veti supara pe copii vostri C-au luat note mici La lectia Poezia lui Adrian Paunescu, N-ati fi azi n stare Sa ma ucideti Pentru poezia de dragoste La care nu copii vostri, ci voi ati putea ramne repetenti. Va voi trece clasa, Pe voi si pe femeile voastre, n fata carora ngenunchez Pentru sfnta rabdare pe care o au cu noi Si pentru misteru1 care ne leaga. Va voi trece clasa, va voi trece veacul, Veti supravietui n poezia mea, Si poate mai mult n pozia mea de dragoste, Care nu e reglementata Prin hotarre a Consiliului de Ministri. O, bietii mei prieteni! Scriu poezie de dragoste Si stiu ca n-am nici o sansa n timpul vietii mele. Sunt facut sa par altceva, Suport interdictia de a va fi unul din semeni, Teatral uneori, Pentru ca-n cladirea teatrului nostru A ascuns armata Toata munitia, toate drapelele. Teatral uneori Pentru ca n orasul nostru Nu mai e loc nicaieri altundeva de poeti

ntruct primaria e plina de functionari. Teatral, teatral, ntr-adevar, Si rugindu-va, Implorindu-va, Ordonidu-va: Pace si dragoste Si daca sunt pe lume si dragostea, si pacea Va fi si Truda de-a le pastra. Bucurati-va ca mai aveti Poeti din acest os, Pasari de aceasta marca, mpulsuri n aceasta directie. Bucurati-va, bucurati-va, plngnd, Ca n vreme ce voi ma credeati surghiunit n sintaxa unei singure orientari, Sa lucrez ca orbetele Pentru infatisarea voastra festiva, Eu iubeam si scriam Poezie de dragoste. Iar pe voi, fratii mei tineri, Pe voi, care ma veti citi creznd Ca veti avea ceva de nvatat din poezia mea de dragoste Va rog, nu pariati prea mult Pe aceasta iluzie. Nimic nu se nvata de la nimeni Pna cnd nu nveti acel lucru Din propria ta experienta. Voi ma veti iubi Abia dupa ce Veti ajunge-n situatia mea. Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste, Poezia mea de dragoste nu e initiere, n versurile mele nu veti gasi Descrise somptuos Pozitiile dragostei Ca-n manualele de pornografie indiana Sau chiar daneza. O, nu. Toata poezia mea de dragoste E o imensa vatra de cenusa

La temelia unui rug Ce arde nca. Luati aceasta carte-n mini, Aceasta macheta a unui teatru tragic, Iubirea e tragica. Pentru ca iubirea e moarte, Iubirea e tragica Pentru ca actorii o rostestesc cu suflarea taiata, Mareata cum e n scriitura pe care au nvatat-o, Dar abia asteapta sa coboare Dupa ce si-au mbracat hainele de strada n fierbintea, urta, dar pasionata lor Iubire de oameni. n sala pe fiecare-l asteapt-o femeie, Undeva, la balcon, o fata pura plnge, Cnd iubitul ei, actor la Teatrul municipal, Se saruta pe scena cu o actrita. Vai, eterna contradictie Dintre arta si viata! Nu va luati dupa spusele mele, ci dupa cele scrise Cititi cartea mea Cnd viata v-a obosit de-ajuns ntr-o zi, Eu nu am pretentia sa va nvat nimic, N-am dect orgoliul de-a ma alatura Cu toata cenusa distrugerii mele Cenusilor voastre, Caci fiecare dintre voi E un cuplu De la care ar putea ncepe Iarasi BR> Lumea. Si cnd veti vedea n fata ochilor vostri arznd de iubire Tunurile veacului pregatindu-se s-a-distruga Cmpiile si fabricile, Oamenii si muntii, Pasarile si pestii, Bibliotecile si spitalele, Mormintele si bisericile, Nu pregetati, aruncati-va hainele de pe voi, mbratisati-va, sarutati-va,

Si pentru ca pamntul e rece, Iar tunurile care vor sa-l distruga sunt calde, O, voi, tineri ai planetei mele Convulsionata de-attea arme, Sub ochii holbati ai armatelor, Sfarimnd ochelarii gretosi ai generalilor, Fara nici o rusine, n numele singurei religii care ne uneste, Credinta n continuitatea speciei umane, Iubiti-va, Iubiti-va pe tunuri! Concediati tunarii Si dezamorsati obuzele Si dati-ne acest prim si netrecator Semn al pacii universale. Iubiti-va, Iubiti-va pe tunuri! Iubiti-va pna le veti hodorogi, Pna le veti scoate din functiune, Iubiti-va aruncnd din mini Tot ce vi se-ntmpla s-aveti n mini, Actele voastre, banii vostri, oglinzile, Chiar si aceasta carte care nu are dect meritul Ca apartine unui om Care n viata lui, desi n-a avut norocul Sa faca dragoste pe nici un tun, Cnd n-a dormit si n-a scris, A iubit Cu disperarea conditiei umane, Cu lacomia venitului de pe front, Cu grija medicului Si cu daruirea muribundului. Faca-se profetia mea, Fie o data pentru totdeauna a tinerilor Iubirea pe tunuri!

Iubito, Vine Toamna


http://www.trilulilu.ro/an22ro/87011a4e70bf76

Iubito, vine toamna peste toate Bacovia reintra n portrete Cad frunze picurnd singuratate Si tu ai gesturi parca mai ncete. Si te iubesc la echinox si dupa Iubito, vine toamna sa decline Sa macine, sa naruie, sa rupa Al lumii apogeu de feminine. Cum tu rami la tarmure de mare Eu plec s-astept si crivat si omaturi Si sa ma-mbat la mese singulare Cu umbra lui Bacovia alaturi. Iubito, vine toamna dinspre munte Cu ghilotine si anestezie Tot omul e un snop de amanunte Care ameninta esenta vie. Cu hachite si mofturi si-alte alea mi esti pedeapsa, dar mi esti si doamna. De pomi sinucigasi se umple valea Iubito, te iubesc si vine toamna. Natura se nchide ca un templu Cu lacate de fosfor si rugina Eu mortii mele te voi da exemplu Ct esti de disperata si senina. Iubito, vine toamna pna-n oase O simt n mna care ti se-ntinde Priveste, ies fumuri peste case Iubito, dupa toamna vin colnde.

La Nunta Ta
http://www.trilulilu.ro/swanda/132d74730e6474

Eu vin la nunta ta, iubito Si nu voiesc nimic sa-ti cer Dar roaga-ti nasii sa ma lase Sa-ti cnt la nunta lerui ler.

Colindator fara de casa Colindator fara noroc Un strop de vin si-un strop de pine ti cnt si-apoi o iau din loc. R. Dreptul sa colind l cer Dalbe flori si lerui ler Pentru ea, doar pentru ea Maritata mea! Am drum n fata si n urma Din cnd n cnd mai mor prin munti Dar am venit sa-ti cnt colindul Preafericitei tale nunti. Pot sa-l rostesc si din picioare Nu am pretentii de mesean Un strop de vin si-un strop de pine Si-am sa-ti colind nepamntean. Iubita mea vnduta lumii Nimic n-as mai putea sa sper Ca florile nu mai snt dalbe Si lerui nu mai este ler. Dar eu colind batut de lacrimi Colind si voi mai colinda La toate nuntile dn lume Afara doar de nunta mea

La adio
http://www.trilulilu.ro/totobita/30ac236b9de92d

Se afla litere si farduri Si niste munti sunt intre noi Dosare-nchise, triste garduri Si nici nu o sa mai vina apoi. In pragul iernii absolute Saruta-mi tampla alba, hai Si-apoi scufunda-te si du-te In orizontul altui grai. Nici nu pot nimic sa-ti spun Pe curand sau ramas bun Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere ? N-as mai avea nici un motiv "Adio" drepturile-si cere Ca te-am pierdut ddefinitiv. Si de la mine pana la tine Cuvantul insusi va-ngheta Nici sa te strig nu stiu prea bine Iubita mea, pierduta mea. Cand te-am vazut ultima oara Stiai si tu, plangeai si tu Si-ai plecat cu tot cu gara Nici tren nu mai exista, nu. Eu m-am intors inca o data Vroiam sa vin pe urma ta Dar unde-i linia ferata Parca a luat-o cineva. Eu ti-as mai spune amanunte Destinul de-as putea sa il schimb Iubita mea de peste munte Iubita mea de peste timp. Pe cea de atunci nu o voi gasi-o Si eu acela am murit Sub cinic nuclear adio Noi bietul cuplu parjolit.

Leagan Pentru Toata Copilaria


http://www.trilulilu.ro/an22ro/e919682ce0130a

Pune-ti, copile, capul pe perna, Te-asteapta vise, prunc adormit, n vise viata este eterna, Cu ceruri blnde si fara sfrsit. Ce stii tu-n lume cte se-ntmpla, Nici nu e bine tu sa le sti, Lumea-ngenunche la a ta tmpla, Si, lnga tine suflet, cor de copii. Astazi, copile, eu ti dau pine,

Tu pinea asta o musti firesc, Ce-ti dau eu astazi tu-mi vei da mine, Eu, leganndu-te, mbatrnesc. Trupul tau fraged ca un mesteacan Sa se ndoaie gales n somn, Ca sa cresti mare, plng si te leagan, Copile dulce, prea tinere domn. La geam lumina lunii ti-o scapar Luminii tale sa-i dau ecou, Dormi, fericitule, ca eu te apar, Ca eu n tine ma nasc din nou. Capu-l pe perna pune-l, copile, Totul e bine, ai tai sunt vii Si mai au viata si mai au zile, Sa crezi ca pururea ei vor trai. Mama si tata tie-ti vor face Leagan de stele si de ninsori, Sa-ti fie bine, sa dormi n pace, Sa ai lumina la ursitori. Pune-ti, copile, capul pe perna, Dormi si viseaza bunul tau vis, Ca-n vise viata este eterna, Visul e lumea ce eu ti-am promis. Pat de rachita mirositoare, Leagan albastru si-ncondeiat, Pentru copilul care rasare Si-ai carui ochi ritmul lumii l bat. Mama te leagana, vegheaza tata, Somnul ti-l apara ochi parintesti, Dormi si viseaza ca lumea-i gata Si te asteapta numai sa cresti. Mie-mi trec anii, tie-ti vin anii, Poate ca mine ti va fi greu, S-accepti ca astazi eu ti-am spus nani, Dar nani-nan, frumosul meu.

Lemn de foc
http://www.trilulilu.ro/umbrutza/f6d70e596f2fc8

Si va veni o vreme, cand toate se vor spune Si ce-i banalitate, va deveni minune, Si va urca iubirea la rangul ei cel mare Si am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. Si ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, Sa fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne Si inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina Sa pot intra sub iarba, sa capat radacina... Si cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura Cu florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine Dar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. Si n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, De ce se uita focul in ochii tai..si plange...

Lied vechi de dragoste


http://www.trilulilu.ro/LiviaC/33cf1115acdc11

Un stingher, Alt stingher Nu pot face doi. Geru-i ger, Leru-i ler, Fara noi. Ninge sa desparta cifrele si mirii, unu si cu unu nu se mai fac doi, tabla adunarii, tabla nmultirii ne trimit acasa, singuri amndoi. Si vor fi consilii de juris-prudenta si vom duce-n brate cositor topit. si voi scrie-o carte numai decadenta ale carei titluri au si-ncaruntit.

Trec pe lnga tine tipatoare trenuri botezate-n templul prafuitei gari si de fiecare te-ndoiesti si tremuri si la geamul negru speriata sari. Cte brazde tulburi pasul meu rastoarna n mpotrivire vesnic sa ma scald dar acum, ca totul a intrat n iarna, vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald. M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte, n-am avut rabdare, n-ai avut noroc, ntre noi, femeie, nu au loc cuvinte, felinarul nostru a fost pus pe foc. Tu, mblnzitoarea starilor de luna, tu, zamislitoarea starilor de gri, cum suporti ntreaga liniste comuna, cnd erai nascuta spre a ma iubi. Unul si cu unu nu mai vor sa faca, nu mai vor sa faca niciodata doi, tabla adunarii tremura saraca, s-a mutat ntreaga lume ntre noi Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri, vnturile iernii cauta raspuns, unu minus unu fac doi oameni singuri,

Lume, lume
De la mine pn' la tine Numai fluturi si albine, De la tine pn' la mine, Numai rau si nici un bine. De la mine pn' la ea, Numai lant si numai za, Unde-i ea si unde-s eu, Numai piese de muzeu. De la noi pna la lume,

Numai fiare fara nume, De la lume pn' acasa, Numai vreme friguroasa. De la mine pn' la ei, Numai lupte si scntei, Ei acolo, eu aici, Si-ntre noi e-un fel de bici. De la voi la oarecine, Numai gusteri si ruine, Din neant la dumneavoastra, Numai gratii la fereastra. De la noi pna la noi, Numai ei, din doi n doi, Invers, de la noi la noi, Numai stare de razboi. De la toate pn' la toate, Numai tu, singuratate, Numai tu si eu si plnsu-mi, De la eu pna la nsumi.

Lumineze-ne Zpada
Lumineze-ne zapada Care mistuie Carpatii Lumineze-ne zapada Care cade pentru altii. Lumineze-ne zapada Care cade pentru altii Cer de gheata si cenusa Care cade pentru altii. Ce absurd cristal acesta nceput n noaptea vineri Ca-naintea ei fusesem nca vii si nca tineri. Eu aud o lumnare

Cum trosneste timpurie Pe Carpati n timp ce ninge Pentru sfnta cununie. Pe Carpati se-aude-un preot Locul nuntii cautndu-l Fulgii luminndu-i calea Cad cutremurnd pamntul. Este turture mireasa Tinere, ridica-ti spada Ne-ameteasca-ne zapada Lumneze-ne zapada

MAMA TARA
Cu lacrimi ti-as scrie, batrna mea tara, Un cntec facut dintr-un lut absolut, Copii sa-ti creasca, dusmanii sa-ti piara Sa fii viitor si prezent si trecut. La tine eu vin nainte de lupta, Si stau n genunchi si iertare ti cer Si lancea ti jur sa-mi ramna nerupta Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier. Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAM, Pe noi n lumina si mila ne cresti, Si vorbele tale curate ne cheama, Din toate stravechile T;ari Romnesti. Eu MAM ti zic, dar aud ca-ti spun T;AR, Cu lacrima-ti scriu nestirbit juramnt: Lumina din ochii tai buni sa ma doara Orict s-o-ntmpla sa traiesc pe pmnt.

Si cum sa te dau pentru alta pe lume? Comert cum sa fac cu un deal de stramosi? Al tau sunt eu T;AR, cu fapte si nume Ca-n colt de batista pe steag sa ma cosi. Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarna, n oase rstoarna-mi fiertura de stea, Acopera-mi ochii si taie-mi o mna, Al tau sunt de-a pururi, tu, MAM a mea. C-a fost adevar sau vis sau reclama De mic am aflat un cuvnt, Dumnezeu. Al LUI feminin i esti tu, T;AR MAM, Puterea suprema a tot ce-i mai bun. Iubire deplina si fara conditii Nu-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt, Prin mine datori ti sunt nca scitii, MAM, tu, T;AR, CUVNTULE SFNT !

Manifest pentru sanatatea Pamntului


http://www.trilulilu.ro/diana_anton1/7900790a33f999

Aproape am ajuns sa ne mndrim Ca mai rapid n acest veac se moare, Ca noi ne-mbolnavim si suferim De boala bolilor fara scapare. Stupizi actori ai tragicului rol, Mai si avem puterea inumana De a vorbi despre acesta rana Ce va lasa pamntul strep si gol. Noi sntem fiii veacului bolnav, Noi sntem cancerosii de elita. Nu ne mai vindecam cu niciun praf, Bieti iovi pe o planeta parasita. Si mai avem si straniul obicei De-a spune, si-n piept a ne si bate Ca moartea ne-a facut averea ei

Vnznd nstrainata sanatate. Si chiar acum, cnd eu acestea scriu, Cnd va vorbesc plngnd la fiecare, Pentru un om sub cer e prea trziu... Un om macar ireversibil moare. Oameni politici nca sanatosi, Barbati puternici situati la crma, Priviti acest pamnt de cancerosi! Uitati-va voi nsiva n urma! De nu cumva sunteti si voi pnditi Si de sfrsitul nu va e departe, De nu v-a pus n drum ca sa-i strniti Ogoare de cenusa muma moarte. Si daca va convingeti ca-i real, Ca omul haituit de moarte este, Ca zeul lumii cade de pe cal Strapuns ca de leucemii celeste, Daca nevasta unuia sta sub Puterea bolii mari ca ntr-o cusca, Daca e cancer ntr-al lumii trup Si-n nervii ei miros de praf de pusca, De ce luptati cu armele de foc Si-ati dus mortea la perfectiune? De ce nu puneti banii la un loc Pentru aflarea leacurilor bune? Ca nu att un ne-nsemnat cstig Al vreunui doctor sa ne enerveze, Ci banii dati pe moarte si pe frig Sa puna omenirea-n paranteze. Nu-i numarati ilustrului chirurg Banii luati pe grave operatii Daca nu stiti si banii care curg Ca sa distruga rase, neamuri, natii! Matusa mea face economii

La gaz, lumina si ades la carne Fara a-ntelege si a sti Ca-n spate omenirea-i pune coarne. Degeaba snt chemati marii sarmani Cureaua sa o strnga cu credinta, Cnd voi zvrliti fara vreo trebuinta Sudoarea lor si-a sutelor de ani. Ne mor parinti de cancer si ne mor Copii si frati, si cunoscuti si rude Nimic n-amna ora mortii lor, Urechea cerului nu-i mai aude. Am merita si noi sa mai traim. Dati banii nostri pentru sanatate, Ca astazi am ajuns sa ne mndrim Cu boala nostra, prima ntre toate. Vrem viata pentru cei ce i-am nascut. Vrem viata pentru noi, aflati n viata, Ca moartea chiar n noi lucreaza mut Acum, cnd noi vorbim despre viata. Vrem sa traim! Putem sa dam si spert Pentru macar un an de sanatate. Opriti va imploram acest comert De moarte si de tot ce nu se poate. Oameni politici, bunii nostri frati, Noi v-am cedat si ranguri si proportii. Dar nu putem continua. Stopati aceasta competitie a mortii..

Masina de tuns
Cine-ar fi putut sa stie Nimeni nu mi-a dat raspuns, Despre marea energie A msinilor de tuns. Prea mi se parea urata

Si-as fi vrut de ea sa scap Cand scotea un fel de bata Din frumos, pletosul cap. Nu ma mai tundeau parintii Ci frizerul pomadat Care mai scotea si dintii Suferinzilor din sat. Iarba mea cu zbenghi in crestet Ce cu truda a crescut Va mai da un sclipet vested, Va cadea intr-un minut. Nu am sa mai dau din plete, Voi fi trist si mic si chel Si dispretuit de fete: "Lasa-l, lasa-l, vai de el". Noaptea stam cu capu-n perna Si plangeam si eu in gand Si problema mea eterna Ar fi fost sa il vad crescand. Doamne, unde-i adevarul Intr-o lume cu frizeri, Daca mie-mi creste parul Si se duce nicaieri ? Si uitam incet de dansul, Aveam treburi fel de fel, Pana cand plateam cu plansul Faptul ca eram iar chel. Simt si-acum ca ma mai doare Orice punct unde-au ajuns Foarfecele muscatoare Si masinile de tuns. O masina infernala Ca un soarece subtil In toti anii mei de scoala Mi-a ras parul de copil.

Tunde-l zero, tunde-l bine! Cei de-acasa iarasi spun, Si porunca lor revine Si frizerul e nebun. Ma aseaza la oglinda Tanar, liber si frumos Si-mi vad fata suferinda Cand mi-arunca parul jos. Stiu ca totul chiar asa e, Cum a fost sa simt atunci, Cand se hotarau sa imi taie Darul pletelor prea lungi. Totul e normal pe lume, In conventii merg si eu, Un frizer va sti sa-ndrume Forma capului, mereu. Dar din vremuri, de departe, Dintr-un sat tacut din sud, Un frizer imi scrie carte, Foarfecele i le-aud. Si inchid cu forta ochii Si-as voi sa uit acum Pe frizerii mediocri Care mi-au scurtat din drum. Iar m-aseaza la oglinda, Iar ma vad precum am fost, Iar, cu fata suferinda Caut faptei lor un rost. Dar o mana tremuranda Imi mai da si azi raspuns Prin tic-tacul de osanda Al masinilor de tuns. Afla totusi adevarul Cautat de-atatea ori,

O sa-ti creasca liber parul Numai dupa ce-ai sa mori.

Mi-e imposibil fara tine


Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta ma bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul loc al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra, Subtile explicatii cui i-as cere ? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi, ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze ? N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine,

Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine.

Minciunile
Dar, hai, sa ne spunem minciuni importante, Dar, hai, sa ne spunem minciuni si mai mici, Asa cum amantii le mint pe amante Si ele i mint pe pamnt pe aici. Dar, hai, sa ne spunem cu patos brasoave, Dar, hai, sa vedem cine minte mai mult, Asculta delirul consoanelor grave, Cum si eu minciunile tale le-ascult. E foarte frumoasa, e foarte frumoasa Minciuna aceasta pe care mi-o spui, Asa ca, te rog, si pe mine ma lasa Sa palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i. Concurs de minciuni la echipe si solo Si ies campioni mincinosii cei mari, Dar, draga Pacala, tu ce faci acolo? n campionate de ce nu apari? Se minte cum nu s-a mintit niciodata, E multa minciuna la noi pe pamnt, Sunt false recursuri si nu-i judecata, Balanta cea veche-a dreptatii s-a frnt. Dar, hai, sa mintim fara nici o rusine, Dar, hai, sa mintim n direct si-n raspar, Ca poate prin rau vom ajunge la bine, Minciuna suprema va f adevar

Miros de coasa
http://www.trilulilu.ro/GeoScriitoru/0478c484289606

E amurg si mai raman Langa foc si amintire, Ma adun din risipire,

Si incep sa cant pagan. A fi fire si nefire, Nu mai stiu ce mai ingan, Umbla cineva la fan, Simt venind miros subtire. Taie cineva lucena, Cu o coasa veche, grea, Ca si cand si-ar repeta Ca doar moartea e eterna. Parca-as sta, parca as pleca Parca sunt altcineva

Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tata-mare, Ca sa strngem bani de-nmormntare, Mai muncim o vreme, mama buna, Si-or sa ne ngroape mpreuna. Leu cu leu ati adunat o viata, Ati facut economii de piata Si acum asa a fost sa fie, Sa n-aveti bani pentru sicrie. Vremuri mari, puternice reforme, Toate cheltuielile-s enorme, Pune, tata, capul pe o perna, Viata ta a devenit eterna. Nu mai ai nici dreptul la o moarte, Trage-te, batrne, ntr-o parte Si rami, pn-la sfrsit, de paza, Ca altfel te devalorizeaza.

Mai muncim un an, n saracie, Poate, pn-la urma, cine stie, N-avem dreptul de a fi statuie, Dar macar un lemn si niste cuie. Pune, mama, masa mai saraca, Sa le dam si alor care pleaca, Sa la stam cu mila mpotriva, Printr-un biet colac si o coliva. Lasa-ti, mama, ochii peste tara, Sa o faci din moarte sa tresara, Ca pe noi din nou sa nu ne nasca, Fara-o-nmormntare crestineasca. Groapa ne-a urcat pn-la calcie, Dar n-avem nici bani pentru tamie, Si lumnararii ne despoaie, Si ce scump si drumul pn-la rai e! T;ine, mama, tine, tata, usa, Sa nu intre peste noi cenusa, Hornurile gri sa nu-si reverse, Peste noi cenusile perverse. Ce impozit fiecare boala, Ce exploatare ireala! Scndura sicriului ne costa Mult mai mult ca viata noastra, fosta. Pune, tata, mna pe-o secure, Sa luam sicrie din padure, Pune, mama, mna pe o pine Si mparte-o, ca murim chiar mine. Vremuri de inflatie si sila, Moartea nsasi a ajuns umila Si, n fond, pe noi ce ne asteapta? Doar o sinucidere-nteleapta. Noi, batrnii, am ramas pe drumuri, ntr-un crematoriu numai fumuri,

Si murim, ajunsi pe nnoptate, Marfa cea mai ieftina din toate.

Mortul nvingator
Ce tara, ce morala, ce prapad, Un fapt de viata mai grozav ca toate, Un mort este votat majoritar Si-n clasament pe toti cei vii i bate. Asa a fost si este si va fi Conflictul de-ntuneric si de groaza, Un mort nvinge pe cei vii la vot Si ei aproape cred ca i triseaza. Si, vai, absurde autoritati Se strng buluc si judeca draceste Si l declara pe nvinsul lui nvingator, doar pentru ca traieste. Si mortului ce i-a nvins pe vii Nici nu au apucat sa-i faca groapa Si-n primaria lui de-nvingator E ordin ca petrecerea sa-nceapa. Si prostii rd, n nebunia lor, ntartati de linistea nocturna Si unul zice: hai sa-l ngropam, La locul care-i place lui, n urna. Ce tara, ce morala, ce prapad, Politica de-a pururi surdo-muta, nvingatorul se ntoarce-n sat, Dar voturile lor nu-i mai ajuta. Probabil, e-o parabola, aici, Chiar daca nu o pomeneste cartea, Traim nvinsi n fiecare zi, Iar, ca sa biruim, platim cu moartea.

Mugur De Nichel

Primavara n tari dezvoltate Un mugur de nichel strabate si-un verde ciudat, monoton, Livezi de sapun si sampon, Primavara n tari dezvoltate. Primavara, a cta putere?, La vama nici acte nu-ti cere, Duminica totu-i deschis, Ai lua-o ncet spre Paris, Primavara doar ea granicer e. Primavara pe-aici e o criza, Raspunde cu-o frunza si-o fisa Si oamenii-i sunt bietii servi, Primavara-i o criza de nervi, E o criza ea nsasi n criza.

Mini pedepsitoare
De cte ori mi amintesc, rebelo, Ca mi provoci de buna voie rau, Ma nnegresc la fata ca Othello Si minile pornesc spre gtul tau. Dar dintr-o data mi se face mila, De orice gnd razbunator ma usc Si, cum te stiu curata si umila, Simt minile ca-mi cad din umeri, brusc. Acum, cnd totul ma intereseaza, Un simplu zvon ma poate-asasina, C-am auzit cu jena si cu groaza Ca-ti faci un fel de mica lumea-a ta. Au fost destule ntre moft si tfna, Cu scene de amor si de razboi, Dar ma stupefiaza aceasta rvna De a distruge totul ntre noi.

Alerg, n fata lumii, ca o torta, De dinainte de-a te naste tu, Dar nu-mi ngadui nici-un gnd de forta, Sa te opresc din nebunie, nu. Te-am acceptat alaturi fara proba, Acum, de dorul tau nu pot sa dorm, Va trebui sa-mi las la garderoba Aceste mini care-au crescut enorm.

Nasterea lui Eminescu


Ciudata noapte simt ca o sa fie si-o sa trazneasca n dictionar, la noapte, n Moldova mijlocie, se naste Eminescul nostru iar. A fost sortit sa vina-n cea mai dulce si-n cea mai sfsiata dintre tari, pleca-vor toti ai zilei sa se culce si-l vor primi stramosii lui calari. Asa firesc se-ntmpla nefirescul, pamntul nostru sufera adnc, la Ipotesti se naste Eminescu si-n toata Romnia mame plng.

La noapte, dintr-un pntec si o slova, se naste steaua celor ce-au tacut, ngenunchez, n fata ta, Moldova, si mna mult lovita ti-o sarut. De-attea ori, n vremuri, sfsiata ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot, dar Eminescu ce se naste, iata, n Doina lui, o sa cuprinda tot. Ciudata noapte, noaptea noastra mare, o noapte cum a fost la nceput, si, de la Cernauti si pn la Mare, praiele se-aud plngnd n Prut.

n el tresare trist Moldova toata, toti fratii-nstrainati se regasesc, n el o inima va sti sa bata acum si vesnic, dorul romnesc. n Voronet s-a rasculat albastrul, ca dintr-un cer frematator de frati, la noapte-n tara va urca un astru, se naste El, Romni, va nchinati!

Ne mor prietenii
Ne mor prietenii, ne mor, Murim si noi n moartea lor, Ca-ntrzie ngrozitor, ntr-una, primul ajutor, Chemat la patul tuturor, Mereu, e de ales: or-or! Se rupe ata pe mosor, Tusesc segmentele-n motor, Ne mor prietenii, ne mor Murim si noi n moartea lor, Si amintirile ne dor, Ne mor prietenii, ne mor.

Nebun de alb
http://www.trilulilu.ro/ota/bd126cb3fdbf91

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, De cnd ma simt tot mai bogat, de tine, Si-mi stau pe tmple soarele si luna, Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine. M-as jelui n fel de fel de jalbe n care nici n-as spune cum te cheama, Patrate negre si patrate albe mi covrsesc gradina si mi-e teama. Si, uite, n-are cine sa ne-ajute, Abia-si mai tine lumea ale sale

Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale. Prin gari descreierate - accidente, Marfare triste vin, n miezul verii, Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, Ca sa te-apropii si ca sa te sperii. Jur-mprejur, privelisti aberante, Copii fragili ducnd parintii-n spate, Batrni cu sanii gri de os pe pante Si albatrosi venind spre zari uscate. Mi-e dor de tine si ti caut chipul n fiecare margine a firii, n podul palmei, daca iau nisipul, Simt un inel jucndu-se de-a mirii. Te-aud n batalii din vreme-n vreme, Ostasii garzii tale ti se-nchina, Iubita mea cu foarte mari probleme, Cu chip slavon si nume de regina. Fiorul rece prin spinare-mi trece, Cnd mi-amintesc cu gene-nlacrimate Ca tu, de la etajul treisprezece, Voiai sa te arunci, sa scapi de toate. Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade Sa-ti pui n cumpana ntreaga viata, Ca nu-s n joc abstractele rocade, Ci sngele ce fierbe sau ngheata. Neputincioasa, trista si frigida, Asa ai fost si apareai senina, Dar cel care-a stiut sa te deschida Nu-i fericit, ci mbatat de vina. De te lucram srguincios cu dalta, De te faceam din carnea mea, iubito, Nu deveneai, cum astazi esti, o alta, Pe care la caldura am trezit-o.

Lasnd ambitiile de o parte, Ne aruncam n marea nemiloasa Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, Ne facem, din sudoare, sfnta casa. Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga Si ochii tai ma cauta ntruna Si eu nalt nefericita ruga, Purtnd pe tmple soarele si luna. Si te iubesc cu mila si cu groaza, Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra, pentru vesnicie.

Nici o carte
http://www.trilulilu.ro/ioanad/3ea0b0b9e86997

De cand ai plecat departe, Ma gandesc sa scriu o carte, Dar de-aici si pan` la tine Nu se merge, nu se vine. Pot sa iti fiu supus paharnic, Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic, Si de-ar fi sa-ti mai ajunga Cartea mea de cale lunga. Mila ta eventuala M-ar atinge ca o boala, Niste lacrimi de la tine Nu mi-ar face nici un bine. Poate-ar fi o terapie, Daca te-as putea descrie, Dar ma tine, ma retine Dorul propriu-zis de tine. Orice litera-i o rana Si-o-ncercare inumana Si nu poate nici o carte Sa te-ajunga pana la moarte.

Niciodata
http://www.trilulilu.ro/vgeoi/ca0c2754411f4f

Un cntec nu-i nimic n lumea asta Mai bine sa-l zdrobesti si apoi sa taci Cnd el cu o iluzie nu umple Ghiozdanele copiilor saraci. Destul cu-attea gasti aristocrate Ce cauta si-n cntece cstig Un cntec nu-i nimic daca nu face Mai cald n casele n care-i frig. Niciodata, niciodata Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi. Dezmostenitii-si cauta o cale Nenorocitii trec cu pasii grei Nu ne putem nchide-n cabinete Facnd usor abstractie de ei. Mizeria exista pna-n oase Popoare mor si indivizi decad Nu-i cntec pe pamnt sa nu miroasa A foc, a naduseala si a iad. Si daca toate cntecele noastre Nimic nu snt si chiar nimic nu pot Noi pentru cei saraci si fara sanse Sntem mereu datori sa facem tot. Macar att din toate sa ramna Din tot ce-am patimit la focul mic Un vers, o spovedanie, un cntec De partea celor care n-au nimc.

Nimeni Nu E Singur Pe Pamant


http://www.trilulilu.ro/coralex/2fdd517803eb06

Nimeni nu e singur pe pamant, Cineva in grija lui il are, Nici cei singuri-singuri nu mai sunt Daca are umbra fiecare.

Singur stai in casa si gandesti Ca esti singur fara mantuire, Dar in pragul casei parintesti Se aude-un greierat subtire. O scrisoare-ti fosneste-n maini, Un postas la usa ta mai bate, Latra-n departare niste caini, N-ai sa mai cunosti singuratate. Asta este boala cea mai grea, Dar de ea instantaneu se scapa, Cand in plinsa sete, cineva Iti aduce un pahar cu apa. Umbre jos si norii sus pe cer, Cai pascand si soarele in scapat, Om stingher in drum spre om stingher Nimeni nu esingur pan' la capat.

Noapte buna, Motu, si adio


Buletin de stiri sub semn de doliu, Umbrele pe scena se aduna, Ai plecat din rolurile vietii, Pentru rolul mortii. Noapte buna! ntr-o viata exceptionala, Le faceai n felul tau pe toate Si-a venit trs la tine moartea, Contrapunctul de banalitate. naintemergator n viata, naintemergator n arte, Pentru ce motiv sa fii, de astazi, naintemergator n moarte? De la care band de ngeri tragici Ar putea un plnset sa porneasca, Daca nsisi Beatlesii si Stonesii

Gusta nca pinea pamnteasca? Fara zgomot ti-ai trait sfrsitul, Fara speculatii, fara jale, Ai plecat din rolurile vietii, Ca sa intri-n rolul mortii tale. Ultimul popas, la tine-n teatru, Unde ai venit la tinerete, Doliul tau ni s-a urcat pe tmple, De lumina ta sa ne dezvete. O furtuna s-a strnit n scena, Straniu turbion al vestii rele, Cineva, care produce noapte, Sufla-n reflectoare si n stele. Clipa despartirii e aproape, Pleci, ntr-o tacere suferinda, Parca mor, si eu, putin, cu tine Si mi pierd imaginea-n oglinda. Freamata prin tara vesti cumplite Si noroiul ne-a cuprins cu brio, Sa nu uiti sa-l vizitezi pe Shakespeare, Piesa-i gata si ai tras oblonul, Noapte buna, Motu, si adio.

Noaptea de adio
M-ai condamnat sa nu mai stiu de tine Si am primit umil sentinta ta Si-acum, cand nici o veste nu mai vine, Ma tem de totce s-ar putea intampla. Ma tem de ape care iau cabane Si de pierdutii calatori prin munti, Ma tem de lacrimarea din icoane Si de secrete pregatiri de nunti. Eu care ti-am vegheat, si zi, si noapte, Itregul mers discret prin Univers,

Cum i-as putea permite inimii sa rabde Acest umil accident pervers ? E inutil sa-ti mai aduc elogii, Cand tu ai hotarat ca nu mai esti, Dar eu conspir cu meteorologii Si cu desenul zatului din cesti. Astept sa treaca tragica betie, Si tu sa te intorci dintre straini, Ingenunchiati, eu tie si tu mie, Sa pot sa ma inchin si sa te inchini. Sa ne iubim in noaptea de pe urma, Ca punct final intregii nebunii Apoi ai dreptul, sa te-ntorci in turma, Ca linistit sa pot si eu muri.

Noaptea dinaintea primaverii


Cu floarea ploii intre dinti Si cu-un cutit de apa-n maini, Voi spinteca taceri fierbinti Sub tainicul latrat de caini. E noaptea fara de hotar Si ploua fara de cuvant Si lacrimi vechi in ochi tresar Si-un foisor in cer s-a rupt. Las floarea ploii pe-un fagas, Cutit de apa nu mai am, In intunericul de pasi Sar caii speriati in ham. Sclipesc noroaiele-mprejur La fulgerul intermitent, Stau norii ca-ntr-un abajur Insurubati in continent. Si-mi creste floarea ploii iar, Si-mi cade catre dinti pe chip

Cutit de apa jugular Si mi se face dor sa tip. Dati ploaia lumii mai incet Ca sa se poata auzi Cum inima unui poet Mai face - n miezul noptii zi. Cutit de apa-n dreapta mea Si floarea ploii intre dinti Ce neguri voi mai spinteca De dorul zorilor fierbinti? Si iarasi toate cate-au fost Devin ce-au fost in mod firesc Si nu mai are nici un rost Ca lacrima sa mi-o pazesc. Si-adorm ca un iesit din minti La umbra unei negre paini, Cu floarea ploii intre dinti, Cu un cutit de apa-n maini.

O iubesc pe Alba ca Zapada


Mi se-nlacrimeaza rece spada Cnd ajung n fata ei si-o vad, O iubesc pe Alba-ca-Zapada Si albastrul ochilor prapad. Uneori ea spune si cuvinte Cum ar fi ca frigul e frumos, Dar mbratisarea mea fierbinte Ar putea s-o dea din sine jos. Legea ei e departarea noastra, Ca sa fie, nu o vom avea. Fulgera o lacrima albastra Si ma tem ca se topeste ea. mi pastrez n drob de gheata spada Nici n-astept sa se mai faca zi,

Si pornesc spre Alba-ca-Zapada S-o ating, dar fara-a o topi. Si mi-e frig, dar mult mai drag mi este Si nghet pazind-o vinovat, Si ma tem ca va fugi-n poveste Si-o sa moara la vreun dezghetat. Turture nmiresmat mi-e spada, Sa despice-n jurul ei femei, o iubesc pe Alba-ca-Zapada Si-am sa mor n basm de dragul ei.

O veste
Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna Ca sarmana Tanti a patit ceva, C-a venit pe lume ca o veste buna Si-a plecat din lume ca o veste rea. Din aceasta clipa, ea nu mai exista, De pamant e floarea trupului plapand, A murit femeia singura si trista Ce ne invatase a trai tacand. Se apleaca-n berna la feresti lumina, Toata vestea buna e o veste rea, A murit sarmana, blanda Tanti Tina, Noapte buna, Tanti, obosita mea. Telefonul cade singur de pe masa De atata sunet fara nici un rost, Vestea rea sa vina, si din el sa iasa Depre sora tatii care doar a fost. Neamul meu incepe, tragic, sa-si plateasca Fara opozitii, fara de cuvant, Marea datorie, vama pamanteasca, Prin batranii nostri ce devin pamant.

Oratie de nunta

http://www.trilulilu.ro/lizardkiss/50e19f1f059758

Astfel dupa tine se ncheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate, Nu mai vreau iubire, voi abandona. Avusesem dreptul si eu, ca oricare, La o nebunie, la un ultim glont Ultima speranta, ultima-ncercare Dar n magazie era doar gablonz. Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta sa neg Si cu pasiune, si cu voluptate Si credeam n tine, vrednic si ntreg. Hai, ntinde mna pentru despartire Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb Salutari miresei, salutari la mire, Poate se rezolva toate ntre timp. ntra n multime, nimeni n-o sa stie Doua, trei persone care ne-au ascuns, Eu voi tine minte scurta nebunie Si-ntrebarea noastra fara de raspuns. Firea ta ciudata n-o voi regasi-o Nici n-ar fi nevoie, tu rami un mit. Nunta fericita, te-am iubit, adio, Nu ntoarce capul, pleaca, te-am iubit! Vezi ca se confirma brfa despre mine: Te-am lasat deodata crud si nefiresc Totusi tine minte, tine bine minte Te salvez de mine fiindca te iubesc.

Ordinea De Zi
http://www.trilulilu.ro/Cezar1984/4cf521e256cafe

Dup-attea grozavii care mai snt Si-naintea celor ce vor fi

Noi, cei simpli si cei buni de pe pamnt Vrem o alta ordine de zi. Recunoastem, snt probleme fel de fel Se mai vinde pielea unui urs Dar naintam solemn acest apel Dar naintam acest recurs. Viata noastra unde e? Viata noastra, ce-ati facut cu ea? n cuprinsul tablei noastre de valori Peste aur si argint si diamant Pentru noi, ca simpli muritori Viata-i lucrul cel mai important. Viata noastra n-are parca nici un rost Viata noastra e un ban de schimb Pe pamnt noi, oamenii, o ducem prost Si murim absurd si la netimp. Daca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal, Protestam n modul cel mai crunt Nu vrem mila sau concediu medical Vrem sa ne nscriem la cuvnt! Haideti sa uitam sa vietuim urt Mai avem pe lume ce iubi Si satui de surogate pna-n gt Sa refacem ordinea de zi. Daca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal Si un ceai sa fiarba n ibric Puneti viata noastra punctul principal Si n rest sa nu vorbiti nimc.

Pacient La Final De Veac


Si afla, doctore, c-aici ma doare, Acolo unde geme-un colt de tara, Acolo unde plnge fiecare Ca natiunea noastra sa nu moara. Iar daca e de completat o fisa, Te rog, permite-mi sa o scriu cu snge, ncepatura bolii este grija, Am tricolorul ciuruit pe snge.

Farmacopeea sta sa se rastoarne Asupra mea cu toate ale sale, Dar eu port rana veacului n carne Si am n splina taraneasca jale. Taiati-ma de-a lungul si de-a latul Si dumneata si ceilalti doctori, nca, Apoi sa-mi iscaliti certificatul Ca nu stiti boala care ma mannca. O, doamne, cum va nselati cu totii Mi-e capul greu de fiecare veste Si nici un minister al sanatatii De folosinta, astazi, nu-mi mai este. Snt numai un creion care si scrie Problema tarii lui, nca o data, Si-si copiaza pe curat, trzie, Aceasta dulce tara zbuciumata. Deci, doctore, acestea se ntmpla, Acestea sa le afle telegraful Ma trage mlul veacului de tmpla Din care nu vreau sa se-aleaga praful. Mai am n mine bucurie multa, Mai am n mine dorul de-a va spune Ca nu doar voi, ci altii ma asculta, Sa vada daca am cuvinte bune. De nici de sanatoriu nu m-apropii Ca n-aveti voi rezerva pentru mine Eu snt bolnav de soarta Europei Si Pacea doarme-n inima la mine. ncolo, cte-o tuse, cte-o gripa, Dureri de sale, soc de sapte arte, Artrita la picior si la aripa Si, mai ales, n tot, un pic de moarte.

Paradox sau greseala

Mai intelept ca totdeauna Si tot atat de idiot, Acum pricep ca e totuna, Sa n-ai nimic sau sa ai tot. Si paradoxul ma omoara Si sunt nebun sa mi-l explic, Ca totu-a fost pana aseara Si astazi nu mai e nimic. Sunt sclavul presimtirii sumbre, Pe care mi-o-nsusesc intim, Ca vietuim ca niste umbre Si ca si umbrele murim. Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze, De stratageme si de masti, Cum au putut aceste buze, S-ascunda faptul ca urasti ? Un clopot bate intr-un munte, Cu neintelesul lui bing-bang, Minunea dragostei infrante Si-a suferintei dupa rang.

Parastas pentru iubirea care a murit


Sa-i facem parastas cum se cuvine Iubirii noastre care a murit, In apogeul ei nelamurit, Mai lacrimand, de tine si de mine. S-o asezam la locul de verdeata, In care se ducea, pe cand traia, Din cand in cand, sa trecem pe la ea, Considerand ca inca e in viata. Aici, acum, s-a stins iubirea noastra, Si moarta va ramane-n veci de veci, Te vad si-acum, parca stiind ca pleci, Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

Pastel de toamna
Pe muntele negru de frunza de vara Te chem cu accent brumariu sa te sperii Cnd spicul de toamna da-n spicele verii Si cade lumina si trage sa moara. Si sunt ntrebari prin natura puzderii Si sfrie ploaia dinti ca o ceara Si vara ne-nchide n toamna afara Femeie, barbat sub pecetea tacerii. Aicea la munte mai poate sa spere Si cel care moare ca moartea-i departe Si noi sa fugim si sa scriem o carte n ea cuprinznd ale toamnei mistere. Ca suntem n lume pe-acolo prin partea Pe unde ntrzie posta si moartea.

Pe steaua cu numele Paler


Prietene, dormi, ca e noapte Si ai de batut drumuri lungi. Spre steaua cu numele Paler, Pe care voiai sa ajungi. Stiam ca le meriti pe toate, Si dreptul la da, si la nu, Si parca uitasem ca totusi Ai dreptul la moarte si tu. Ai stat viata-ntreaga de veghe, Pe muchia acestui cutit, Cu grija dreptatii si-a tarii, Precum ti fusese sortit.

Ce singur ai fost toata noaptea, Ce singur n ultim popas, Ce singur n cer te ntuneci, Ce singuri pe-aici am ramas.

Drum bun catre dincolo, frate, Si-n viata, si-n moarte stingher, Drum bun catre propria pace, Drum bun catre Lisa din cer. Armurile pentru plecare Le-nchidem la ultima za, Sub steaua cu numele Paler, Ca stim c-o vei umaniza. Si poate cndva, ntr-o noapte, Zdrobiti de parerea de rau, Noi, toti, vom afla ca e viata, Pe steaua cu numele tau.

Plopii Fr El
http://www.trilulilu.ro/voievodul/887252e408fffe

Pe lnga plopii fara sot Trec anii cu ncetul Si ei ar fi aproape toti De n-ar lipsi poetul. El nu a fost nici cnd era Doar trecatoare copii mprejmuiau absenta sa Si fara sot toti plopii. La locul lor toti plopii snt Fosnind cu tot firescul Dar n-au nici sens si nici cuvnt Lipseste Eminescu.

Asa sntem toti Destinul ne-arata Doar plopi fara sot Cu sot niciodata. Si primaria-i are-n stoc Si-i numara ntr-una Dar nu-i mai bate nenoroc Si nu-i fosneste luna. Nici primavara nu da sens N-au vara, iarna, toamna n jurul lor e-un gol imens Ce Eminescu-nseamna. Iubita e acum pamnt Pe care-alearga mnjii Sau a ajuns o frunza-n vnt ntr-unul dintre dnsii. Mai bine nici sa nu-i vedeti Snt niste plute oarbe Numai poetul din poeti n cer i reabsoarbe. Bat ct mai trist un gnd din toti Frunzisul vestejescu-l Pe lnga plopii fara sot Si fara Emnescu.

Pluton
Astept primavara: vreau sa fiu dus de un pluton suav la primul zid si mpuscat cu muguri si cnd voi muri sa-mi nfloreasca toate ranile, sa vina toate albinele la ranile mele si sa ma transporte pe aripi catre tarmul de polen unde merita sa ajung cu flori cu tot, cu tristete cu tot, cu primavara cu tot, acum si-n veacul vecilor.

Poet retoric

Si pentru ce te bati mereu, si te acoperi de rusine, cand totul e predestinat sa se rezolve de la sine ? De n-ar fi noaptea pana in rame si ziua pana in ochii tai, ar fi sa cazi ca o epava peste cositorite vai. Dar marginile ni sunt clare si miezul ne e stramt de tot, si lumea da stufoase aripi sa te loveasca peste bot. Si pentru ce sa mai arati ca-n univers domneste setea, si pentru ce sa mai tot strigi cand nu sti unde ti-e urechea.

Poetul
As sta, asa cu fata-n sus, Lovit piezis de vreme Si-ncet ca un izvor supus T;i-as murmura poeme. Si patul de sub sira mea, Podeaua care-l tine, Cu timpul s-ar darapana Si-n casa-ar fi ruine Si peste molcomul prapad Peste privirea-mi oarba Cu gura ncepnd sa vad Eu, napadit de iarba,

Din somnul ca un trist magnet Ce stie doar sa cheme, T;i-as mai ncredinta ncet Mistere si poeme. Albitul firii mele os, Schiloada chiparoasa, Lovit de pietre dureros Si maruntit de-o coasa. Ar face gura si-ar sopti Despre ce e si nu mi-i n veacul de schizofrenii Pn-la sfrsitul lumii Si daca varul cel nestins, Ce-i una cu folosul, Cu cinic urlet dinadins Mi-ar nghiti si osul, Eu, tainic, blnd si tutelar, Calcnd taceri postume, Din toti peretii dati cu var M-as rentoarce-n lume, Catre o casa, unde-acum Si moartea mai asteapta, Pna sa-nceapa tristul drum De dincolo de soapta. Sa-ti spun ca nca nu-i trziu. Ruina e departe, Iar eu cu inima te stiu Pe viata si pe moarte. As sta aici, pe-acest prundis Pe care-mi este bine, Ca vremii, pus hotar piezis, Sa-mbatrnesc de tine. Sa-mi suga oasele-n pamnt De parca oase-as plnge,

Sa fiu doar calcar si cuvnt Si-un ultim strop de snge.

Preacuvantare
Simt inima dictandu-mi ritmul ei Si-ncep sa scriu asa cum ea imi bate O carte pura, fara de idei, O carte de pasteluri vinovate Ca-n fiecare vers sinucigas Mereu e o intamplare care plange, Mereu e condamnat un peisaj, Mereu natura e un desant de sange Si inima imi spune sa pun munti Si vai sa pun in vers, paduri si nume. Sa uit ca noi ca oameni stam infranti Spre-a fi invingatori tot noi ca lume. Natura e satula de idei, Si a gasit vindecatoarea cale, Noi suntem numai copiile ei, Ea-i seiful actelor originale. Acuma cand murim ne-ntoarcem bland Cu totii spre editia cea pura Si ploile ne-aseaza murmurand In matricea primara din natura. Am fost risipitori si guralivi, Am urmarit halucinante teluri, Murim, redevenind definitivi, Spre-a reintra in temple si-n pasteluri. Iata de ce simt inima in piept Dictandu-mi ea pasteluri pentru-o carte Si-un trasnet din natura mai astept Ce scriu aici sa arda mai departe

Presimtamantul
http://www.trilulilu.ro/eneoana2000/90700f399e6590

Va veni iarna, miroase a fulg, Taranii pun lemne-n soproane, Si sfintii din mistice taine se smulg Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitati de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, Ci doar existente eterne. Va veni iarna si apele curg Tragand dupa sine obarsii Si-n scurtele zile cu vanat amurg La geamuri de case bat ursii. Va veni iarna curat si rapid, Un rug pe sub brume se stinge Si gura spre cer daca vreau s-o deschid As spune, dar gura mea ninge. Va veni iarna, iubito, e frig, Un frig ce spre cerga nu mana, Atata mai pot sa te rog si sa strig, Da-mi aspra manusa de lana. Va veni iarna, ba nu, a venit, Caldura eu n-o voi gasi-o, Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit, Prin muntii ce canta : Adio !

Primat estetic
Acum daca tu esti departe cu mine-i parerea de rau dar ea este arta-ntre arte in numele numelui tau. Si iata-ntre noi sunt hotare, sunt vamesi si sunt graniceri, se naste, se plange, se moare, se cauta ziua de ieri. Dar buzele mele ingheata, de ras este numele meu ca viata mea parca nu-i viata cand suna frumos tot ce-i greu.

Acum, cand te plang de departe, un vers cara-ntregul meu plans, si iata-ne iar printre arte cand viata era de ajuns.

Proverbe
Pe cnd lumea fierbe, noi mai mari, mai mici nvatam proverbe ce se spun pe-aici, Vrem o alta limba, toti ar nvata, Lupul parul schimba, dar naravul, ba. Hai la mosu' cu proverbe Dai un ban, dar stii ca fierbe, Fierbe-n sus si fierbe-jos, Hai la mosu' cu proverbe. Hai la mosu' cu proverbe Pentru-n nume si trei verbe, Iar proverbul dureros, Hai la mosu' cu proverbe. Avem multe treburi, fatuim oglinzi, Fugi dupa doi iepuri, niciunul nu prinzi Vocea ni-i peltica, deci vorbim mai rar, Buturuga mica pleaca de sub car. Doamne, ce osnda dinspre glasul tau, Ca pisica blnda zgriaza rau, Marea mea mndrie n aceasta sta, Ce nu-ti place tie altuia nu-i fa. ntelesul scapa, treaba e mai grea, Altuia-i sapi groapa, tu ajungi n ea, mi vei duce dorul, frate gradinar, Dar sa lasi ulciorul la apa mai rar.

Rau de moarte
Pierduta iubita de departe, In saptamana asta cat un veac,

Vroiam sa imi fie rau, un rau de moarte, S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac. Visam nenorocirea salvatoare Ce ar putea interveni-ntre noi, Visam sa auzi ca sunt acel ce moare Si tu sa incerci o cale inapoi. Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie, Ajunge-n buletinele de stiri, Si orice om din zvonul public stie, Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri. Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat, Asa precum ne inlantuieste cartea, Nevinovata si nevinovat. Stiind ca tot ce fac si spun se stie, As fi cazut pe o strada sau pe-un ring, De un infarct sau de-o lipotomie, Cu suferinta mea sa te conving. Dar daca dupa legile tacerii, Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci ? Mai bine ma opresc sa nu te sperii Si sa te pierd, iubita mea, pe veci. Tacuta mea iubita de departe, In mine insumi s-a-ntamplat ceva, Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte, Dar nu m-am prabusit de grija ta. Din egoismul meu fara rusine, Ma-ntorc, iluminat si nefiresc, Mi-e rau, de-atata grija pentru tine, Si trebuie sa supravietuiesc.

Recviem pentru poetul poeziei


Am asteptat sa treaca timp destul Pentru-a putea in liniste inchide,

Ca pe-un zavor de taina, glasul meu, Plangand pe cel din urma Philippide. Cei ce i-au luat din drept imbraca azi Ca pe-un efect ce i-ar purta departe, Tristetea lui de om insingurat, Mantaua lui, de veghe si de moarte. Poporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut, Te-ai invatat cu mortile trucate Si n-ai mai dat crezare tristei vesti Ca el, murind, se sting, o clipa, toate. Uzinele electrice clipesc, Pisicile din ochi isi pierd din raza, O-nvalmaseala-n creier toti simtim Parca nici luna nu mai lumineaza. In toate cate-au fost era si el, Cu partea lui de liniste si bine, Ce n-a putut la altii pedepsii El a tacut si-a pedepsit in sine. Si-atat de bun, si-atat de impacat Nederanjandu-si epoca-ncordata, Incat el - mort de mult ni se parea Si-acum murind murea inca o data. Am asteptat sa taca surzii lui, Ce-n remuscare nu sfarsesc a-l plange, Dar boala lui nu-i boala pentru ei, Ca-n vine au cerneala si nu sange. A fost boier, dar si mai mult poet, Atlant de iluzorii Atlantide, Da, Doamne, vreme buna-n Univers Pe unde-i sufletul lui Philippide. Pentru-nceput inalta mila ta Sa-i dea ceva sa simta si sa scrie, Si vei vedea ca insuti de cuprinzi De omeneasca lui melancolie.

Apoi, cand te vei supara pe el, Ca are dor de carti si dor de duca, Sa-i interzici sa scrie ca poet, Dar da-i ceva, in ceruri, sa traduca. Si pedepsit, ca si pe-acest pamant, Nestiutor de uneltiri perfide, Din cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis Si noua pe poetul Philippide. Psihoza buletinului de stiri Produce-un fel de rea imunitate, Nici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor, Ce-i ras, ce-i tragedie dintre toate. O zi ca multe altele a dat Furtuni, rapiri, ciocniri, efemeride, Si intre doua stiri despre petrol, " A incetat din viata Philippide". Deloc orgolios si agresiv, Dispus mereu in taina sa si moara, Sa nu cumva sa credeti, scribi marunti, Ca actiunea voastra-i mai usoara. Un ultim Philippide a murit, Cazand scarbit in mit si-n transcendenta, Dar alti poeti au rasarit pe loc Sa umple dureroasa lui absenta. El v-a iertat, dar nu va iarta ei, Ca umiliti si-ati umilit poetii, Poetul poeziei a cazut, Dar il vor razbuna poetii vietii.

Regresam
Nu-i nimic, e-n regula, mai asteptam doua sute de ani, ce-o sa fie, un biet accident istoric, o socoteala matematica gresita, suntem n Estul Europei, nu uitati.

Rusii, da, Maghiarii, da, Polonezii, da, Bulgarii, da, noi, nu, noi nu, noi nu progresam, ca se interpreteaza, cnd nu voiau vecinii, noi nu puteam, n-aveam voie, cnd vor vecinii, nu vrem noi, n-avem nevoie, asta e, asa suntem noi, ai dracului, dati n Paste, asta e, dati n Paste, nu-i nimic, e-n regula, mai vedem noi, mai vedem, aveti rabdare, nu bateti din picioare, nu va pripiti noi regresam cu placere, noi regresam cu talent, noi nu ne luam dupa nimeni dect cnd regreseaza. Doua sute de ani! Att! Aveti rabdare, nu chemati salvarea, nu exagerati, nu cricniti, regresati cu noi! napoi, mars!

Repetabila Povara
http://www.trilulilu.ro/an22ro/402e45f66bd149

Cine are parinti, pe pamnt nu n gnd Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi mbatrnind ne e dor de parinti. Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc De attia copii si de-att nenoroc Niste cruci, nca vii, respirnd tot mai greu, Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu. Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,

Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, dupa actele lor, Nu conteaza deloc, ei albira de dor Sa le fie copilul c-o treapta mai domn, Cta munca n plus, si ce chin, ct nesomn! Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla, Eu i stiu si i simt, patimind undeva. Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamni Fii batrni ce suntem, cu parintii batrni Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor, Daca nu au murit tristi n casele lor... ntre ei si copii e-o prasila de cini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pini. Cine are parinti, pe pamnt nu n gnd, Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd. Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii Nu copil de parinti, ci parinte de fii. Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns nsa pentru potop, nca nu-i de ajuns. Mai avem noi parinti? Mai au dnsii copii? Pe pamntul de cruci, numai om sa nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, ntr-un biet orasel, ntr-o zare de sat, Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. Cine are parinti, nca nu e pierdut, Cine are parinti are nca trecut. Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pna-aci, Unde-avem si noi nsine ai nostri copii. Enervanti pot parea, cnd n-ai ce sa-i mai rogi, Si n genere sunt si nitel pisalogi. Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici, Cocosati, cocrjati, ntr-un ritm infernal, Te ntreaba de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,

Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot? Ca povara i simti si ei stiu ca-i asa Si se uita la tine ca si cnd te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurta vreme de dus Pe constiinta povara acestui apus Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer, Se vor mputina cei ce n-au si ne cer. Iar cnd vom ncepe si noi a simti Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia ntr-un trist si departe trziu, Cnd vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uita curnd, Si nu vad nici un ochi de pe lume plngnd, Si de ce nca nu e potop pe cuprins, Desi ploua mereu, desi pururi a nins, Desi lumea n care parinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduta de plans

Robit Libertatii
Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate Greu dobandita noastra libertate Si daruindu-ma-ntru-totul tie, Eu simt, in tot ce murmur, o betie. Si-atat de coplesit sunt eu de tine Si-atat imi e, cantandu-te, de bine, Atat ma simt luat de o dulce verva, C-aproape ochii mei nici nu observa. Cand trec de-aceste corzi ce ma inspira Si-ncet, incet, ma-ncorporez in lira, Ca electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi, Aproape eu cantand la mine insumi, Inchis in lira mea cu corzi curate, Te cant ca dintr-un pantec, libertate!

Romni prin Europa


http://www.trilulilu.ro/calin2106/f3ee605d2c7479

Pe aceasta usa, Astfel scriu stapnii: Interzis sa intre Cinii si romnii. Umblam prin Europa ca bezmetici, N-avem de lucru, n-avem bani de pine, n vremurile cnd nu mai conteaza Deosebirea dintre om si cine. Acesta e si continentul nostru, Plutim incestuos din tara-n tara, Copiii-nvata multilingv, cersitul, Cum pot si omor si sa si moara. Si nimeni nu ne mai ntinde mna, Dect cu viclenia jucausa, De-a ne o prinde si de-a o nchide, Cu minimum de riscuri, n catusa. Noi suntem infractorii de serviciu Ai Europei, care sta la pnda, Asa cum e cu altii iertatoare Ea ca pe sclavi ncearca sa ne vnda. Parintii si copiii mor, prin tara, Si noi de noi ne-strainam cu totii, Purtnd pe umerii truditi si grbovi Camasa rece a strainatatii. n plina degradare, zi si noapte, Invidia si dorul ne apasa, Ne lenevim, ne pervertim, ne ducem, Ca n-avem loc si rost la noi acasa. Umblam prin Europa fara tinta, Ca niste zilieri, de azi pe mine, Furam si siluim, mai si ucidem, Romni la rangul dintre romi si cine.

Rug Pentru Prini

http://www.trilulilu.ro/celllfish/d6218a645dbd45

Enigmatici si cuminti, Terminndu-si rostul lor, Lnga noi se sting si mor, Dragii nostri, dragi parinti. Chiama-i Doamne napoi Ca si-asa au dus-o prost, Si fa-i tineri cum au fost, Fa-i mai tineri dect noi. Pentru cei ce ne-au facut Da un ordin, da ceva Sa-i mai poti ntrzia Sa o ia de la nceput. Au platit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fa-i nemuritori Pe parintii care mor. Ia priviti-i cum se duc, Ia priviti-i cum se sting, Lumnari n cuib de cuc, Parca tac, si parca ning. Plini de boli si suferind Ne ntoarcem n pamnt, Ct mai suntem, ct mai sunt, Mngiati-i pe parinti. E pamntul tot mai greu, Despartirea-i tot mai grea, Sarut-mna, tatal meu, Sarut-mna, mama mea. Dar de ce priviti asa, Fata mea si fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei ma duc si eu. Sarut-mna, tatal meu,

Sarut-mna, mama mea. Ramas bun, baiatul meu, Ramas bun, fetita mea, Tatal meu, baiatul meu, Mama mea, fetita mea.

Ruga de bine si de rau


Te-as lua de par sa te tarasc la vale, Pe pietre te-as tranti sa te iubesc, Dar trebuie sa ma comport domnesc, Captiv al starii mele sociale. Acum as scoate de prin grajduri biciul, Sa te insangerez razbunator, Dar trebuie sa fiu actorul lor, Sa ma complac in panica si viciu. Intraga mea iubire ilegala Si nebunia mea fara noroc In frigul nostru au facut un foc, Si v-am facut mai oameni, din greseala, Si totusi, ma rog, la tine, Doamne, Opreste mana mea sa o condamne.

Ruga pentru jertfa


Ma simt vinovat pentru ploaia ce urmele noastre le spala, as crede ca totul ramane o biata si trista gresala. Dar ierbii cand ploua-i e bine si vitele-n somn se ridica mugind sa intampine ploaia, crezand ca e inca prea mica. Din somnul cetos te chemasem sa-mi vii sa-mi ajuti la zidire, si ploaia aceasta te-ncearca si porti o jacheta subtire.

Desigur, e seceta mare intregul pamant e o rana, si cad in genunchi catre tine, intoarce-te, -ntoarce-te, Ana. Ma simt vinovat pentru ploaie, ma simt vinovat pentru tine, mai grabnic vreau moartea prin foame, decat pe femeia ce vine. Ce cauti prin ploaie, nebuno, vrei pantecul sa se deschida, tu nu vezi ca ploua amarnic, tu nu vezi ca esti o gravida? Noi te vom inchide in ziduri, noi te vom supune-n perete, mai bine intoarce-te-acasa, oricum pot veni alte fete. Pe mine eu nu am curajul de a ma inchide in zidire, pe tine te rog fugi de-aicea, ca ai o jacheta subtire. Te rog du-te-acasa, femeie, si-mbraca-te mai de isprava, si maica-ta poate o sa iti spuna: ramai, ca esti foarte bolnava. Eu nu te cunosc, esti o alta si nu stiu ce-i farsa aceasta, dar domnilor, stati cumsecade, ea nu-mi este mie nevasta. E una ce nu stie bine, ca baiguie vrute, nevrute, ci vezi-ti de drum, mai femeie, din preajma bisericii, du-te. Va rog sa ma credeti, prieteni, ce grea si adanca mi-e rana,

de sapte biserici sunt vaduv, aceasta de-aici nu e Ana. Pe Ana, de fapt am zidit-o, de mult, intr-o alta zidire, purtase copilul in pantec si-avea o jacheta subtire. Voi nu va nascuseti atuncea, eu sunt prea batran sa tin minte, sunt vaduv de sapte biserici, sunt vaduv de sapte morminte. Da du-te de-aicea, femeie, ce cauti, cand nu ai nici o vina, prieteni, feriti-va, totusi, de-aceasta femeie straina. Si daca vedeti ca nu vine nici una, nici alta din ele, mai stati inc-o ziua cu soare, mai stati inc-o noapte cu stele. Si maine, bagati-ma-n ziduri sa fiu manastirea aceea in care zidarul e jertfa si nu-si mai zideste femeia.

Ruga pentru neam


Doamne, Dumnezeul nostru, Da-ne noua iarasi rostul, Da-ne liniste si mila, Duh n trupul de argila. Da-ne tara iar n tara, Da-ne dreptul sa ne doara, Da-ne mama, da-ne tata, Ca ni s-au furat odata. Da-ne frate, da-ne sora, Ce din lanturi Te implora

Si, ntr-o blndete noua, Viata noastra da-ne-o noua.

Rugaciune Catre Padure


Padurea mea, primeste-ma la tine, Ca pe-un sicriu ce vrea sa intre iar n fostul trunchi al fostului stejar, n hohotul bolnavelor ruine. Am plagi pe trup ascunse, neascunse, Se vede ca pe orice trunchi de lemn, Cu claritate fiecare semn Pe unde-au scos din mine nervi si frunze. Sunt cautat de sute de topoare Si a venit porunca sa ma frng, Si nu am voie nici macar sa plng Aceasta aschiere ce ma doare. Dar, dac-am fost vioara ta cea mare, Padurea mea, ascunde-ma adnc.

Rugaciune pentru 1 Decembrie


Ne iarta, Doamne, ura si glceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre Carpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem n vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, rabdare si iertare si noroc. Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pine din import, cnd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul n el e-aproape mort.

Ne-am despartit n triburi si n secte, n cluburi, n partide si n gasti, iubirile directe sunt suspecte. Doresti succes? nvata sa urasti. Dusmanii nu puteau sa ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau, de ce sa mai venim la Alba, Doamne, cnd e negustorit si duhul Tau? Si, totusi, Alba-Iulia exista, si, totusi, cineva i-a dat un rost, si-a fost si-atunci pornire anarhista, si Dumnezeu tot ocupat a fost. Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene, sa-nvingi un vechi si tragic handicap, si, n onoarea Albei Apusene, sa-ti scoti caciula dacica din cap. Se aude Basarabia cum plnge de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci, si-n clopote e treaz acelasi snge, si-aceiasi ochi imperiali sunt reci. Si nu-i Emilian la catedrala, uzurpatorii lui lucreaza calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoala, nici nu mai cnta doctor Iacob psalmi. Si ne e dor de-o sfnta sarbatoare, n care toti sa ne-adunam aici, si ne e dor de Romnia Mare si am ramas ngrozitor de mici. Dar, Doamne, pune-T;i pe cetate talpa, mai da-ne harul unui gest postum, mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba si sa mai ncercam macar acum.

S Ne Iubim Pe rmul Mrii Negre

http://www.trilulilu.ro/coralex/d75d98d4ca299a

Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre Ca doua fragede fierbinti statui Sa fim ntia clasica pereche A omenirii noi ce nca nu-i. Sa ne iubim ct ne ntreaba valul Ce e cu noi, ce sntem si ce vrem Noi sa-i raspundem cufundati cu malul Ceva-ntre rugaciune si blestem. Ca un barbar ce tine o tanagra Asa sntem pe-acest nisip noi doi Si stelele ce cad n Marea Neagra Ridica valul sngelui din noi. Sa ne iubim hipnotizati de luna Cutreierati de-al vaselor tangaj Si sa ne viscoleasca mpreuna Ninsorile de sare pe obraji. Sa ne iubim, pagna mea atee Iubito, marea seamana cu noi Sntem un Dumnezeu si-o Dumnezee Chemati sa-nceapa lumea de la doi. Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre Pe unde trec epavele calari Sa curatam ntreaga lume veche n fluxul si refluxul noii mari. Sa ne iubim etern, noi, provizorii, Cum niciodata, valul nu va sta Eu spun ca ngenunchi n fata marii Sa nu spun ca-ngenunch n fata ta.

S Ne Iubim
Dumneavoastra, dragi civili din lume, Urmariti de moarte unanim Va propun o noua strategie Sa ne iubim.

Dragostea e calea contra mortii Dragostea e un atac sublim Va propun o noua strategie Sa ne iubim. Sa ne iubim, sa ne iubim Sa terminam al mortii haos Sa ne iubim, sa ne iubim ndragostiti pe loc repaos. Faceti tunul cine de ograda Faceti tancuri suvenire-n timp Va propun un ordin nou de lupta Sa ne iubm.

Sa fie pace in lume !


http://www.trilulilu.ro/hippiepittis/1ca66213f40279

Sa fie pine pe masa Si toti ai casei acasa Si gru-n brazda sa iasa Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. Si ale lumii guverne Sa stie bine-a discerne, Nevoia vietii eterne, Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. Sa fie-o blnda lumina, Si nu rachete-n gradina, Doar vesti frumoase sa vina, Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. Ca focul rau sa nu arda, Ct viata-n noi nu e moarta, Sa stam cu totii de garda Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. Sub zbuciumatele astre, Destul cu-attea dezastre, O cer durerile noastre,

Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. Destul cu traiul de cine, Spre dezvoltare Si pine Si pentru ziua de mine Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt. De-o pace dreapta mi-e sete, Plenara-ntregii planete, A hotart ce se vede, Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt Ministrii lumii sa n-asculte De interese oculte, Ci de vointele multe, Sa fie pace, pace, pace pe Pamnt

Salubritate
Si noi asa ne-am nvtat, S fim salubri si cuminti, S facem, zi de zi, curat, Si de gunoi, si de printi. Acum, cnd este cel mai greu, M mir c nc pot striga: Acest mormnt e tatl meu, Acest mormnt e mama mea. Eu port stigmatul marii vini Si semnul marelui pcat, C, n pmnt, ca pe strini, I-am dus, si-acolo i-am lsat. Eu carne sunt din carnea lor Ei carne sunt n carnea mea, Atuncea cnd o fi s mor Asemeni m vor lepda. Ca o grmad de gunoi Si ca un cos de haine vechi, Sunt aruncate dintre noi,

Aceste tragice perechi. Civilizatie de soi n cel mai ordinar limbaj, Salubritate si gunoi Si javre la ecarisaj. Gunoi voi fi, curnd, si eu, Copiii m vor mtura, Acest mormnt e tatl meu, Acest mormnt e mama mea.

Sara Pe Deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. Case cuprind sufletul zilnicei frngeri, oamenii sunt umbre tacute de ngeri, nimeni aici legea cereasca n-o calca, sufletu-n plop, trupul se-apleaca n salca. S-a auzit de peste uliti o veste, un nou nascut viu ntr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe carute mai cara, ultim sarut, ca o pecete de ceara. Misticul sat luneca n rugaciune, nimeni nimic, nspre pamnt nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri, florile tin sipete de adevaruri. Iarasi amurg, dangatul parca revarsa, cucii dispar lnga clopotnita arsa, cade-n fntni ziua sa urce iar, mine, n amintiri satul miroase a pine. n cimitir, oile nu mai pasc iarba, mieii o pasc, pofta din ei este oarba, nevinovati, anii se-ncarca de vina

cum ne-ating, fiintele cum le declina. Sara pe deal seamana cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e si-aici cum si-ntr-nsul, sara pe deal, fetisizndu-ne plnsul. Sara pe deal, parte din noaptea eterna, sara pe deal, capul se-apleaca pe perna, sara pe deal, totul deodata nvie, sara pe deal, muzica din poezie. Caii n apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternica fie-i, noi ntre noi sa mai gustam ct se poate sara pe deal, cea mai de pret dintre toate. Si sa privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca, iar dupa ei se mai aude o toaca. Urmele lor sunt sau copiii sau munca, ntr-un temei lasa ntreaga porunca, sara pe deal nu e dect un amestic de fabulos, de nebunesc si domestic. Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda, tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda, carii batrni de-o vesnicie lucreaza, printre copii zgomotul lor isca groaza. Daca ntinzi mna cu-o mica lumina ai sa si simti vrejuri crescnd n gradina, niste pndari, haulituri si arunca, fetele mari grup se ntorc de la lunca. Poarta n sni dorul de-o mna barbata, cei cautati mult mai trziu se arata, podul pe ru scrtie si se ndoaie, mustele bat, semn de-nnorare si ploaie. Lna-n fuior n turbioane se leaga,

creste-n dovleci dor de samnta ntreaga, parca de ieri luna rasare-nspre mine, plnge-un copil, sau parca latra un cine. Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata, sfinti ntelepti celor cuminti li se-arata, sara pe deal, uite un mnz care moare, suflet din el, ca si o seara apare. Dulce-albastrui cauta suflet de iapa, ea nu mai e, alta va sti sa-l nceapa, ultimi copii striga pe ulita noastra, blnde bunici i nsotesc din fereastra. Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica, sara pe deal e ca un duh de bunica, fruct zemuit mprastiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai nostri fac focul. Sara pe deal, dulce vnare de vara, azi nici un om nu are dreptul sa moara, sara pe deal, fum dobort dintr-un sfesnic, cade pe om, parca-ntrupndu-si-l vesnic. Sara pe deal, cnepa fumega bice, cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice, toate ramn, precum au fost n natura, starea de om trece spre starea cea pura. Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul, sa o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii n lacrimi ai mumii. Iar cnd noi toti vom murmura ce ne doare, tu sa ne dai o crestineasca iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, suntem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

Scrisoare catre guvernul Romniei

Ce sorcova si trguri ai n steag Si ce posirca ti balteste-n snge, Guvern al inanitiei, beteag, De nu auzi Ardealul care plnge? Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor Ca sunt abuzuri cu nemiluita Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor Romnii din Covasna si Harghita? De propria ta tara te feresti Si imposibil s-o conduci ti este, Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti, Guvernul unei alte Budapeste. La noi acasa, altii sunt stapni, Bati temenele la nalta Poarta, ... Persecutati, doar fiindca sunt romni, Romnii din Ardeal nu te mai iarta. Guvern de indigo si din mancurti, Te blestema, descoperindu-ti vina, Ceilalti romni, vnduti la alte Curti, n Basarabia si Bucovina. Guvern al Romniei, surdomut, Esti plin de pacaleli si plin de fumuri, Dar clopote de moarte au batut Pentru acest popor ajuns pe drumuri. Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig, Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana, Prin lanturi si prin foame si prin frig, nsngernd conditia umana. Tu esti n stare sa ne-ntorci pe toti La cea dinti Comuna Primitiva, Sa fim un neam de criminali si hoti, Ce-si jefuieste propria coliva. Guvern fara de tara, pune punct Acestei fraze care te cuprinde Si-ngroapa idealul tau defunct

n groapa Romniei suferinde. Si lasa-ne! Dispari n mod brutal, Elibereaza, cu grabire mare, De boala ta, romnii din Ardeal, Guvern murdar de propria tradare!

Si totusi vine toamna


http://www.trilulilu.ro/celllfish/060c3d9decef4f

E inca verde iarba pe coline Si zilele nu s-au scurtat de tot Si cineva cu-n sac in spate vine De sus din munti ca de la un complot. Porumbul are inca dinti de lapte Albinele se-ngreuneaza-n zbor Varatec ploua in fiecare noapte Si greierii mai canta pana mor. Cojoacele n-au coborat din poduri Iubirile n-au coborat din vis Se coc gutui in foarte multe moduri A le musca e inca interzis. In clai de fan miroase a foc de floare Cerboaicele nu cauta mascul In aburii de vifor cerul moare Mai este pana la nunta timp destul. Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna Si tu o stii si o ingani Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna Si vai: suntem batrani.

Singular
Incerc un gest, un jalnic inceput, De la persoana-a doua sa te mut, As vrea sa te transfer si sa dispar Catre persoana-a treia singular.

Caci eu cu tine nu mai pot vorbi, S-au adunat prea multe ineptii, A-ti mai rosti porecla nu mai pot, De azi esti ea, te-ai departa de tot. Si niste explicatii tuturor: Eu pentru ea as fi putut sa mor, Pe unde merg, imi amintesc de ea, Nu pot s-o uit, orice s-ar intampla. N-am dreptul sa o strig plangand "Ramai!", Cat sunt de singur la persoana-ntai.

Singur, fara nimeni


http://www.trilulilu.ro/ZZ5/ab94ed81b23ce4

Fereasca Dumnezeu, daca mai poate, Pe fiecare, de singuratate, acesta-mi pare lucrul cel mai greu, fereasca-ma de mine Dumnezeu. Fereasca-ma noroiul de noroaie, fereasca-ma plouandul nor - de ploaie, fereasca-ma singuratatea mea ca singur sa ma narui pe podea. Si gura sa-mi aud cum mila cere, vreunor pasi din vreo apropiere, si, fara nimeni, sa ma sting in glas, pe lume cat de singur am ramas. Atat de singur sunt pe-acest pamant, ca nimeni nu va sti daca mai sunt.

Singuratate
http://www.trilulilu.ro/madym75/858736f1efb2c9

Va propun un tratament urgent Si s-aveti incredere va rog Cand nu e un alt medicament

Luati singuratatea ca pe un drog. Ceaiul abureste trist pe masa Un tacam servetul il apasa N-am nevoie nici de doua linguri Doamne, cina oamenilor singuri. Gust si eu in clipe lungi de veghe Noaptea pernei fara de pereche Suna telefonu-n casa goala Doamna ma iertati dar e greseala. Cat de draga-mi esti singuratate Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate Lacrima in ochiul dintre ape Caci nici umbra mea nu mai incape. Tu singuratatea mea curata Totu`ncepe cu a fost o data Cu durerea ta imi este bine Nu stiu ce m-as face fara tine. Cu tristete le traiesc pe toate Dar mai draga-mi esti singuratate Cat de necesara imi esti tu mie Nu te-as da pe nici o sindrofie. Doar atat din toate ma omoara Izolarea meselor de seara Si macar la una dintre cine Dumnezeu sa bea un ceai cu mine.

Singuri
Dar hai sa privim cum se cade atat cat se poate vedea, prapadul din frunzele toamnei, prapadul din inima mea. Caci noi, fara frunzele-acestea, ce astazi din nou nu mai sunt, ca pasarea fara de pene,

asa am ramas pe pamant. La ora cortinelor rupte si-a noptilor lungi de la nord, prapadul, el singur, vorbeste, si-apoi tot el nu e de-acord. Samanta bolnava de sine in brazda se-aseaza umil, si vantul de toamna loveste in firma acestui copil. Dar hai sa privim omeneste prapadul ca ultimul nord, dar reazama-ti capul de mine si hai impreuna pe pod. Impresia nu are putere sa treaca din simturi in grai, si iata de ce suntem singuri noi doi si perechea de cai.

Singuri si toti
Sfrsim mizeria, ncepem criza, Puteam trai si noi cum se cuvine, Si omenirii-ntregi nu-i este bine, Petrodolari platesc pe Mona Lisa, Ne-am dus mizeria cu demnitate, Fara masini, fara curent la prize, N-aveam nimic cnd lumea avea de toate, Azi suportam cu ea aceleasi crize. Ne pregatim de douazeci de veacuri, De fericirea unui vesnic mine, N-am cunoscut fraterne ajutoare, La boala noastra n-avea nimeni leacuri. Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pine, Iar la durere tot pe noi ne doare.

Sint un om liber

Snt Un om liber Adica Nu-i este nimanui Mila de mine. Nu mi-am dorit Aceasta libertate Dar o pastrez Si ma laud cu ea. Snt Un om liber, Nu permit nimanui Sa-i fie mila de mine Si snt Si mai liber dect credeam: Nici n-am cui permite Sa-i fie mila de mine.

Sint un pod
Sint un pod peste riu, Catre tine mereu, Pe nimic sprijinit, Doar pe sufletul meu. Acest riu nemilos Ma va sparge-n bucati, Starea mea o-nteleg, Dar si tu seama da-ti. Sint un pod peste riu, Pe pilonii mei tristi, Catre tine mereu, Insa tu nu existi. Nu-ntelegi ca mi-e greu, Ca mi-e frig si urat, Sint greoi si sint fix, Sint un pod si atat. Unde-apuc sa ma duc Sunt silit sa raman

Ca miroase a fier, Ca miroase a fin. Si deodata-nteleg Ca sint trist in zadar, Pe pilonii mei tristi Ma cuprind si tresar. Tu simti tot ce simt eu, Ba mai grav, ba mai mult, Plansul tau permanent Il preiau si il ascult. Si dau parca ecou Si vibrez in alt mod, In picioare calcat Ca un om, ca un pod. Sint un pod peste riu, Sint un pod peste mers, Cite vanturi m-au scris, Cite ploi m-au tot sters. Dar tu nu esti pe mal, Dar tu nu esti cu ei, Dar tu nu ma strivesti, Tu ma tii si ma bei. Sint un pod ridicat Peste-un riu incomod, Sint un pod, esti un riu, Esti un riu, sunt un pod.

Sir De Cocori
Ca o injectie intravenoasa acest sir de cocori de care tipa mugurii, baltile, minile noastre ntinse.

Ca o injectie intravenoasa ntr-un organism slabit, ca o injectie intravenoasa de care se rup mugurii, baltile, minile noastre ntinse. Si sngera florile, si sngera salciile, si vinele noastre se-nvinetesc.

Spectator entuziast
Mna mea batuta bine-n cuie cere voie totusi sa cobor, sa votez, cu voia tuturor, cum ca nimenea pe cruce nu e. Urc la loc.Sa nu aveti probleme, Nu doresc dect si eu sa pot sa-mi exercit dreptul meu la vot cnd constiinta mea o sa ma cheme. Si apoi pe cruce singur, iata, ma ntorc si ma asez chiar eu, astazi nu-mi mai e att de greu, cuiele cnd vin sa mi le bata, dar lasati-mi loc n jurul meu sa mai pot aplauda o data.

Spune-mi ceva!
http://www.trilulilu.ro/nebunudealb/926545758e3376

Daca-am sa te chem Da-mi macar un semn Fie si-un blestem Din partea ta. Totusi nu stiu cum Pentru-atta drum Ce-a-nceput acum

Spune-mi ceva. n noaptea despartirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi n doi, n ochi ma bate viscolul cinesc Si am venit sa-ti spun ca te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Ma-mpiedic de o lacrima si cad Si iar adorm si iar mi-e dat un vis Ca biata cifra doi s-a sinucis. Si de atta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor, Ca tineri am intrat si cu ce rost Si ce batrni iesim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despartire peste tot Si se aude ca va fi mai greu Dect vom fi departe tu si eu. Dar nu pentru a-ti spune ca e rau Am dat cu bulgari mari n geamul tau, Ci ca sa stii, n viscolul cinesc, Ca plec si mor si plng si te iubesc. Si vreau sa-ti dau cu acte napoi Dezastrul mpartirilor la doi, Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frnt Si cum e sa fii singur pe pamnt.

Steaguri albe
http://www.trilulilu.ro/adrianaadia/94039eeff0b748

Ma rog cu puterea cuvntului Pentru copiii pamntului, Ma rog cu dulceata colinzilor De sanatatea parintilor.

Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Ma rog cu lumina minunilor n amintirea strabunilor, Ma rog cu nadejdile omului De echilibrul atomului. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Ma rog cu putinta matusilor Contra venirii cenusilor, Ma rog cu blndetea din flaute Un happy end sa ne caute. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Ma rog cu pecete de fulgere Sa ne ferim de distrugere, Ma rog cu puterea cuvntului De sanatatea pamntului. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe.

Suntem aroganti
http://www.trilulilu.ro/folkforever/c02e9c87abdf4a

Suntem rai si aroganti, I-ncurcam pe guvernanti, Vrem mncare si copii Si ne place sa fim vii, Mama noastra de zbanghii! Degeaba va mirati mereu Ca nu e-n ceruri nici un sfnt, Nu poate fi lumina sus,

Cnd nu-i dreptate pe pamnt. Ce fel de lume ni s-a dat, S-o tot falsificam, stngaci, Cu milioane de bogati Si miliarde de saraci!? Macar pentru acesti copii Un alt noroc sa fi adus, Dar, vai, sub cinice poveri, Ei trec prin scoli cu pret redus. Batrnii nostri mor uitati, Pe-acelasi tragic aisberg, Ca, la bolnavi de vrsta lor, Salvarile nici nu mai merg. Si, dupa tot ce-am ndurat, Cnd mai umili si cnd mai bravi, Tot noi, cei pedepsiti din Est, Mai devenim o data sclavi. Si dupa ce c-am suportat Al rinocerilor arest, Tot noi platim impozit nou, Pe toate ranile din Est. De libertate amagiti, n fostul nostru lagar mort, Azi, nu ne duce nicaieri Umilul nostru pasaport. Iar, daca nemtii s-au unit, Sfidndu-si ultimul infarct, De ce aceiasi papusari Pe noi, romnii, ne despart? Deocamdata n-am aflat Un singur sef sa fi venit, Sa faca bine pe pamnt De dragul omului cinstit. E totul numai interes

Si tot asa va fi mereu, O lume fara sens moral, Ce l-a ucis pe Dumnezeu.

Tarziu
Cnd v-am rugat sa-i ocrotim, Cnd v-am rugat a nu-i uita, N-ati auzit si mi-ati raspuns Ca-i o problema foarte grea. Si-am fost ridicol staruind Si-am ncercat sa va mai spun Si noi m-ati nvinovatit Si m-ati considerat nebun. Si eu v-am zis ca nu e timp, Ca suntem niste pasageri, Si voi ati construit minciuni, Mai multe astazi dect ieri. Si-acum de ce va bucurati De arta celor ce-au murit, Cnd voi i-ati condamnat pe ei La trai pe muchie de cutit? O locuinta v-am cerut, S-o dam artistilor pribegi, Si jaful vostru mi-a raspuns Cu literele unei legi. Acum, e gata casa lor Si v-ati putea si voi mndri Ca dati o casa celor morti, Desi ei v-au cerut-o, vii. Trziu raspuns si ipocrit, Artistii au ajuns pamnt, E gata casa vietii lor, Dar locatarii nu mai sunt.

Telefon peste moarte

http://www.trilulilu.ro/nicolaicosmin/f43c52691a02ef

n lumea numelor straine, Ma simt, si eu, un strainez, Iau telefonul lnga mine si n-am ce numar sa formez. Traiesc, fara speranta, drama Ca neamul meu, acum, e frnt, Mi-e dor de tata si de mama, Dar nu au numar, la mormnt. De convorbiri cu ei sunt gata si n necunoscut ma zbat, i sun pe mama si pe tata, Dar crucea suna ocupat. Au numere secrete parca si aparatul n-are ton, Deodata aflu si tresar ca Nici moartea n-are telefon. Mi-e dor de voi, parinti din moarte, Cu lacrimi bine va cuvnt, Si uit ca ati plecat departe Si n-aveti roaming, sub pamnt. Formez un numar, oarecare, ntreb precipitat de voi, Dar stiu ca mort e cel ce moare si nu mai vine napoi. Si, vai, de-atta timp ncoace, Va chem si-n visuri, sa v-ascult, Dar iarba pe morminte tace, Cu numar desfiintat demult. Si, daca o sa tinem minte, Probabil, cnd o fi sa mor, Am sa va caut n morminte, Pe-un numar de interior.

Telefon mbatrnind
http://www.trilulilu.ro/lnistor2000/6f8dd06f0c27bd

Trec anii si se numara ca banii Si viata ma asaza pe rugul ei carunt, Bunica nu-mi mai spune nani-nani, Ma-nfrigureaza fiecare amanunt. Si cel ce-am fost si cel ce sunt se cearta, Dar vai si-acest razboi e-att de monoton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. Se adauga mai fiecare ora Si telefonul suna distant si suveran Si parca si el nsusi ma implora Sa nu-l tot schimb adaugnd un an. Acum, cnd crucea anilor e sparta Si omul de zapada, ce sunt, si ia palton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. Rasuna-n mine toate ca-ntr-o sala n care mormaie strigoiul unui urs Si creste din greseala n greseala Pedepsitorul cailor ce le-am parcurs. Si daca moartea mea nu mai e moarta E ca eu nsumi mi-am ajuns un zvon, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. Ceva, aici, produce caruntete, O fabrica de calcar la mine-n oase vad Si vine albul ei sa ma nvete Cum sa surd aliniindu-ma-n prapad. Cu fiecare an ce nu ma iarta, Ca ntr-o adunare facuta monoton

Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon.

Toamna ca o revansa
Sunt toti copacii incarcati de frunza, munitia de toamna e intreaga, si-n prabusirea prea adanc ascunsa o mana trista s-a decis sa traga. Un singur gest mai trebuie in clipa abia legata de un fir subtire, si pasarile lumii cu aripa mai tin acest frunzar in naruire. E-o toamna ca o ultima instanta si ca un anotimp dupa-o betie, si mana trista s-a atins de clanta dar s-a retras: tragaci putea sa fie. Si ce e cel mai trist din toate-acestea e ca apel nu poate sa existe, c-asa de natural s-a stins povestea, incat pamantu-i plin de frunze triste. Si fiecare frunza e o mana, care-a uitat de tutelarul umar, si ce va fi din toate sa ramana decat senzatia de scrum si numar. Atata tine micul drept la vara, atata tine restul peste toamna, si fiecare frunza ce coboara ne-acuza, ne arata, ne condamna. Cocori si gaste, randunici si rate, se duc de-aici, sa nu cumva sa vada cum noi cu toate frunzele in brate ne pregatim de cea dintai zapada. In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga ca-n niste tevi de arma fara tinta,

si mana trista n-are chef sa traga si gura trista n-are chef sa minta. In ochi batrani, cu lacrima etansa, acestea toate vin de peste fire, cum vine toamna, cea dintai revansa a verii cand credeam in nemurire.

Totusi iubirea
http://www.trilulilu.ro/folkforever/975fc9290638a9 http://www.trilulilu.ro/make2000/f9ff5a9651645d http://www.trilulilu.ro/godutza/91379c22667cbc http://www.trilulilu.ro/trilurica/893d4e1f24e71b

Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred n pereche Si totusi ceva sa-ntmplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, ntuneric si tu Intrm n amor fr nume Fiorul ca fulger czu. Motoarele lumii sunt stinse Retele pe ci au czut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un srut. Acum te declar Dumnezee Eu nsumi m simt Dumnezeu Continu lumea femeie Cu plozi scrisi n numele meu.

Afar roiesc ntunerici Aici suntem noi luminosi Se ceart-ntre ele biserici Fcndu-si acelasi repros. Si tu si iubirea exist Si moartea exist n ea Imi place mai mult cnd esti trist Tristetea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul m sprijin de cer, Tu esti n puterile mele, Desi nchizitii te cer. Ce spun se aude aiurea, M-ntorc la silaba dinti, Prval peste tine pdurea: Adio, adic rmi. Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem.

Totusi iubirea peste bluestem


http://www.trilulilu.ro/DoarUnCopil/57c8d25eb2c069

Obsesia mea despre tine Renaste, in mine, acum Si iarasi e rau si e bine Si toate se afla pe drum. O clasica dragoste veche, Transcrisa in versuri, candva, Acum isi gaseste pereche Si replica este a ta.

Poemele mele supreme, Traite-ntre bine si rau, Acum, s-au intors ca probleme, Le-as trece pe numele tau. Mereu, intre viata si moarte, Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, Iar astazi, cand esti prea departe, Abia te mai strig sugrumat. Si nu mai dau lumii de stire Ideea de care ma tam, Ca nu mai exista iubire, Asa cum exista blestem. N-am cum sa accept ca, din toate, Ramane doar zborul tarat Si faptul ca nu se mai poate Iubi decat rau si urat. Vin versuri stravechi sa-mi inspire Poemul cel nou ce il chem Si totusi exista iubire, In veci, peste orice blestem.

Tragica nerabdare
Dac-ai fi avut rabdare Pana vara viitoare, Se gasea un loc in lume, Totusi, pentru fiecare. Te-a intoxicat fervoarea Ca ramai nelegitima Si-ai infaptuit cu voia Sinucidere si crima. Ai ucis iubirea noastra, Ordinar, ca pe-o insecta,

Car era de luminoasa, Cat era de imperfecta. Joc stravechi de-a casnicia Ce voiai sa-ti dea un nume, Jalnica ipocrizie, Buna de-aratat la lume. Toate explicate bine, Intr-o logica aleasa, Cum ca il redai pe tata Fetei sale de acasa. Poate ca santaju-acesta, Cu valori sentimentale, Are si-o realitate, Poate c-o traiesti cu jale. Iarna invrajbirii noastre Te-a gonit prin nerabdare N-ai avut nici nervi, nici aer, Pana vara viitoare. Cei din jurul meu, acasa, Ce sa faca si sa spuna, Mai nefericiti ca-n vremea Vietii noastre impreuna? Mult mai bun si mult mai tandru, Mult mai luminos si rodnic, Ii eram copilei mele, Pe cand iti sedeam logodnic. Dar vin stirile de seara Si legendele compacte, Ca te doare totusi varsta Si iubirea fara acte. Ca sa vad c-atat de mare Si dramatic ti-a fost dorul, Ca mi-ai scris ravasul ultim Folosind calculatorul.

Si ce simplu erau toate, Pentru toti si fiecare, Daca mai aveai rabdare Pana vara viitoare.

Trei minus unu


http://www.trilulilu.ro/vasmardi/d172ad6edb4f84

Strain mi-e pe veci orice fel de confort, Din oricare bomba m-atinge o schija, Vai, sangele meu amurgeste de grija, Coroana de lacrimi pe fruntea mea port. Parerea de bine-i parere de rau Si voie nu dau mintii mele sa spere, Albinele-aduc si otrava si miere, Cu Ea plang tristetea destinului Tau. Cu Tine vorbesc hohotind despre EA, Sintem mioriticul, tragicul trio. Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o, Dar fi-va de-a pururi in inima mea. Si poate ca eu mai curand as cadea Bolnav Cavaler de Neant si Adio.

Trg de sclavi
http://www.trilulilu.ro/an22ro/d5a1ec61c86a9a

Hai, vino lume, vino sa vezi, vino sa cumperi, vino sa vinzi titluri, povesti si batrni suferinzi, aur, biciusti, biciclete, cirezi. Si, mai ales, vino lume cu srg, privind cu mila copiii suavi, haideti cu totii la comertul de sclavi si onorati al copiilor trg. Aici sunt mame ce vnd copii,

mame destepte cu minile reci, care n cinicul veac douazeci se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi, negustorind pna-n veacul de veci, ca-ntr-un obor pentru vite, copii.

Ultima zi
http://www.trilulilu.ro/voievodul/eac3381ad2f9df

Daca vei voi Cea din urma zi Sa o traim macar pe ea frumos. Sa plecam in munti Unde nu sunt punti Unde merg si vulturii pe jos. Sa avem niste vin Sa dormim putin Sub anestezii de cavernet Eu sa te ascult Si tu sa taci mult Sa ne depanam viata incet. Dupa atata timp Nu pot sa ma schimb Totusi trebuia sa ma cunosti Si la cap de zi Pentru a sfarsi Plangem amandoi ca niste prosti. Poate ca-s naiv Dar te mai cultiv In Antichitati de sentiment Piesa noastra in doi Va avea apoi Un tarziu zadarnic happy-end. Eram numai doi Zilnic numai noi Drum nici inainte nici `napoi Cum s-a intamplat De s-a adunat Si e toata lumea intre noi. Rani atatea am Ca un cal in ham Care trage greu un car de spini

Si am sa merg la targ Si am sa imi vand cu sarg Toate ranile la cap de timp. Ne mintim mereu Unul tu sau eu Are in mana ultimul atu. Trec la suferinzi Murmur in oglinzi La adio la adio tu. Nu se mai aud Pasari de la sud Un curent polar le strabatu Ca-ntr-un trist halou Iti rostesc din nou La adio la adio tu. Ce a fost a fost Ce va fi va fi Uite ca a venit Ultima zi .

Umanitate sub escorta


Suntem umanitatea sub escorta, Marsaluim ngenunchiati sub cer Si, vai, pamntul nu ne mai suporta Si ne nghite, ospitalier. Se crapa-n doua piatra canibala, Ca sa mannce oameni vii, la prnz, Si, sub cumplita cerului rafala, Oceanele au izbucnit n plns. Si ntre timp ne-ntemeiem pe ura, Ne urmarim, ca sa ne facem rau, Venin universal n stare pura Si fiecare cu aportul sau. Cladim civilizatii arogante, Ca semn ca nu ne pasa de nimic, Si brusc vulcanii o pornesc pe pante Si orice lider redevine mic.

Ceva se-ntmpla si-n afara noastra Cum se ntmpla si n noi, curent, Si sar civilizatii pe fereastra, Pe cnd se sparge T;ara-Continent. Nimic din tot ce e n-o sa ramna, Computere, masini si sateliti, ntr-o secunda totul e tarna Care-si resoarbe ngerii striviti. Se prabuseste ultimul orgoliu, Averea nu mai are nici un rost, Cnd milioane de chinezi n doliu Se reculeg, plngnd, pentru ce-a fost. Aceasta e o lume nebuneasca, Pe care noi n-o mai putem salva, Menita si sa scada si sa creasca, Purtnd principiul rastignirii-n ea. Pe-aici, prin valea noastra fara mila, Progresul se plateste prin regres Si vanitatea se transforma-n mila, Ne nastem des ca sa murim mai des. Si ca ntr-o demonica risipa, Cu bine si cu rau, n terci egal, Pamntul ne nghite ntr-o clipa Si, iata, ce e mal devine val. Se anuleaza ura si iubire, Culorile se prabusesc n iad, Si, brusc, maternitati si cimitire n gropnite necunoscute cad. Suntem umanitatea condamnata Sa-ndure cald si rece, fel de fel, Vin cu dobnda notele de plata Si nu mai sunt instante de apel. Ce lume, ca o tragica amanta, Asasinata de instante reci, Si amintirea ei halucinanta

Din creier ni se stinge pentru veci. Cndva, vreun greier daca o sa poata, Va mai cnta peste pustiu, cri-cri, Despre o lume care-a fost odata, O, biata noastra lume scufundata, O lume care nu mai poate fi.

Un gand de iarna
http://www.trilulilu.ro/baimarean/8f5810862a3c9d

Cnd primele ninsori or sa se cearna, Atunci va fi mai greu de cei plecati, Atunci sa cnti peste al vietii zat, Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna. Prin lume numai oameni de zapada, Un foc din vatra stnilor sa smulgi, Si, cu puterea disperarii dulci, Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada. Se vor asterne ntre noi vecernii, Din clopote cadea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumosa, sa apari La marile instante ale iernii. Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm, Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

Un pachet de biscuit
http://www.trilulilu.ro/marin_chiluti/5e6aad53bf834a

Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti. Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat. Totusi cat de rea esti soro lume, Ce cumplit spectacol iti permiti Daca s-a ajuns sa moara oameni

Pentru un pachet de biscuiti Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc. Totusi cat de rea esti soro lume, Ce cumplit spectacol iti permiti Daca s-a ajuns sa moara oameni Pentru un pachet de biscuiti S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti. Totusi cat de rea esti soro lume, Ce cumplit spectacol iti permiti Daca s-a ajuns sa moara oameni Pentru un pachet de biscuit

Un prim romantic
De ce nu as fi o piatra care scrie, O stanca aplecata pe hartie, Un munte ce de voie se injuga, Un zeu pagan trecut la alta ruga ? De ce n-as fi asprimea-nduiosata ? De ce baiatul meu nu mi-ar fi tata ? Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe, Cu ce durere-a lumii sunt pereche ? De ce n-as fi o negura carunta ? De ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta ? Contrastele si asa imi vin prea bine, Si plus si minus zac mereu in mine. De ce imprejurare literara Sint speriat de nu trimit si-afara, Afara din fiinta mea nebuna,

Un dublu semn de soare si de luna ? De ce nu as fi un vagabond de gala Si -un crin manat de pofta sexuala ? De ce n-as fi, conform ursitei mele, Noroi pe talpi si frunte-n mal de stele ? Nu ultimul romantic dintr-o era Cand toate amurgesc si rar mai spera, Ci cand putreziciunea pe din doua, Un prim romantic intr-o era noua . De ce n-as fi puternic chiar prin plansu-mi? De ce m-as tot feri de mine insumi? De ce crucificarea n-as dori-o Cu un singur si egal refren: Adio? De ce mi-ar fi rusine de oglinda ? Eu sunt o bucurie suferinda, Eu sunt asocierea curioasa De iarba cruda si de fier de coasa . In stanga fruntii soarele asteapta S-apuna luna, bland, in tampla dreapta. De ce n-as fi o piatra care scrie, O stanca aplecata pe o hartie ? De ce n-as scapara un alt jaratec, Muscand intinderea de alb, salbatec, Ca un banchet mi-e sufletul la care Se da o mare foame de mancare ? Lansez, sfidandu-va, o noua boala, Prea trista bucurie mondiala, Si hohotind de ras ma aflu tragic Ca neamul meu conspirativ si dacic. Cu fericire va poftesc in rana Estetica, de jertfa suverana. De ce n-as fi, cum inima ma-ndeamna, Cocor venind in fiecare toamna. Cocor plecand la miez de primavara,

Cocor razand de pajistea vulgara ? Eu nu stiu daca voi putea vreodata Sa fiu asa cum firea mi-o arata. E clipa hotararilor supreme. De ce va temeti voi, de ce m-as teme ? De ce cu bucurie n-as surade Spre cel care cu groaza-mi va fi gade, Cu groaza el, si eu cu bucurie, Ca lui ii e mai frica decat mie, El, care ma ucide se-nspaimanta Si barda-n mana lui pluteste franta ? De ce n-as povesti aceste toate Eu, piatra bucuriei sugrumate, Eu, stanca aspra care duce greul ? Daca de ea lega-va Prometeul. Ficatul lui pe-al meu imbolnavindu-l, El tine focu-n gura, eu colindul, De ce sa las cuvintele s-adaste Ca eu sa-mi spal fiinta de contraste ? Eu nu sunt eu, eu nu-s de-adevarate, Decat inlantuit de - aceste toate. De ce n-as destupa o noua era, Urmand halucinanta mea himera? Voi fi cel haituit, voi fi cel mare, Ducand in carca semnul de -ntrebare.

Undeva in trecut
http://www.trilulilu.ro/tureannadia/02f8036be26fc2

Am sa plec intr-o zi, Intr-un loc nestiut, Intr-un munte secret, Undeva in trecut. Am sa plec in trecut, Am sa plec intr-o zi,

Sa ajung cand te nasti, Sa te pot intalni. Stiu si eu ca-i ciudat Si ca pasii-mi sunt grei, Catre nunta din veac A parintilor mei. Las de veghe aici Toti nepotii frumosi, Eu ma intorc in trecut, Eu ma intorc la stramosi. Eu ma intorc la ai mei, Intr-un mars revansard, Sunt retrasi in paduri Langa vreascuri ce ard. Mai vorbesc despre noi Si mai mor in razboi, Se mai mira de cei Care vin inapoi. Am sa plec intr-o zi, Am bagajul intreg, Am cu mine ce simt, Ce iubesc si inteleg. Sunt satul de prezent, Nu mai vreau viitor, Dar ma-ntorc in trecut Ca nu vreau nici sa mor. Pe un deal coroiat Curge mustul din teasc Si batranii se sting Si copii se nasc. Eu ma-ntorc in trecut, Din acest viitor Si pastorii ma iau Langa turmele lor.

Si din rodnice nunti, Urca iarba pe munti, Tutelarule Zeu, N-ai de ce sa te-ncrunti. Mai degraba sa pui Legea ta peste tot, Ca stramosi la nepoti Sa se intoarca inot. Si, cand vremea va fi, Printr-un strigat urgent, Pe noi toti sa ne chemi Sa venim in prezent. Sa fim toti pregatiti De momentul solemn, Cand va bate in munti Vechea toaca de lemn. Si un clopot din cer O sa dangane sfant, Ca s-a-ntors Dumnezeu, Printre-ai lui, pe pamant.

Veac de tacere
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul daca Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul nu Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul nsa Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul hai Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai. De ecouri mari de piatra vei fi rsa, vei fi plnsa. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul pleaca Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntultaci Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci,

Sa uitam ce-nseamna totusi, sa uitam ce-nseamna daca. Sa uitam academia, tribunalul, primaria, Veverite fara nume ne predea curate legi, Cnd se va rasti furtuna vorba mea s-o ntelegi Cnd vor susura izvoare afla c-a murit mnia. Si de unde pna unde sa uitam ce mai nseamna Sa ramnem ai naturii, botezati n necuprins, La sfrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna. Vai, snt ruri pe aicea care merg spre noi cuminte Vino, sa spalam n ele pata lumii de noroi, Ca ntr-un trziu si muntii sa nvete de la noi, Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte. Snt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare, Vino sa uitam cuvinte si sa nvatam a fi, De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii, Sa spalam ntrega fire, sa traim cu-ndurerare. Sa uitam ce-nseamna lume, si avere, si putere Sa uitam cuvntul daca, sa uitam cuvntul da, Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa Sa traim tacnd iubirea, fiindca totul e tacere.

Adevratul fiu
Din ci copii tot crezi c ai matale Prea bun maic, spune-mi care-i este Adevratul fiu a crui mam Te simi ntr-adevr pn la capt. Nu poi avea copii mai muli ca unul, Mrturisete-mi care-i aparine, Pe care l-ai fcut, murind tu nsi, Ca s le dai i celorlali putere. Cci, dac fiul are doar o mam, Irepetabil este i copilul, Dar spune-mi, maic bun, adevrul Din toi acetia, care-i este fiul?

Ai mei snt toi, rspunse maica trist, Dar cel mai mult acel ce n-are mam.

Aici
Aici n Bucovina mi-e att de bine nct m bronzez la lumina ploii. Din basmele copilriei mele fiine supranaturale parc vltucesc pe obcini naturale.

Amurg cu diavoli
O, pepenii iluminau cerul cnd se coceau, Cu urmele dinilor de iepuri n ei, Stelele moi le mucau, le sngerau, Cu purpurii averse de ulei. Lsau amurg femeile cu struguri negri pe bra, Cu gesturile minii nchiznd ore i couri. Apoi, se ridicau de pe pmnt, Cu pepenii frumoi i aai, Bostnriile ticsite de mirosuri, i seara se-nchidea ntunecnd. Noi ne fceam diavoli la mal de ap, Mnjindu-ne pe trupul gol, Misterios i-n grab, Cu acel iad al apei, de nmol.

Bocet pentru Tatiana


Bocet pentru Tatiana Se-aliniaz tirile atroce, Sub care omul bjbie nfrnt, i, Doamne, cum peste

aceast voce Accepi s pun un gropar pmnt? Neverosimil se ntmpl toate Furtunile au rupt pe strzi copaci, n toate casele de sntate Nu mai exist loc, pentru sraci. Asfixiai de epoca mizer, Ne amgim c vom scpa n cer, Dar moartea, zilnic, printre noi prosper i taxe pentru ea ni se i cer De-a-ndoaselea e rnduit destinul, E greu i pe pmnt, i sub pmnt i ntre noi ne mcinm continuu i nimenea nu e de nenfrnt. De-un timp ncoace, farsa ne ngn, n permanent stare de rzboi, Purtm n palme propria rn i ne mirm c seamn cu noi i, Doamne, se acutizeaz rana i te-am ruga, ai grij, dac vrei, S-o ii n preajma Ta pe Tatiana, Punnd pmnt de flori pe vocea ei. Pe-aici, e o dezordine cumplit, Mor tineri muli i i petrec btrni, E, poate, cea din urm reuit A Mioriei scptnd la stni i totui ce delir de tiri atroce, Furtunile au drmat pduri i merge n pmnt aceast voce, De ce de ea nu vrei s te nduri?

nva nsi ploaia s murmure Un cntec trist, dar moartea-i spune "Taci", Copacii rtcesc fr pdure, Pdurea moare fr de copaci.

Ca o reveren, frunza
Pregtiri de toamn i la mine-n snge, i o greutate simt acum la mers, cred c-mi face semne frunza ce se frnge, printr-o reveren dinspre univers. Doamne, vine toamna, parc-i o dovad c-i destul toamn s-o atepte-n noi, dac nu le vine ochilor s-i cread c senini din toate sunt numai ei doi. Ca o reveren frunza-n prbuire umerii mi-i umple de un tragic scrum, triste monumente uit s respire cnd se-aude ipt de cocor n drum. Sunt schimbri grozave oriunde, parc, prin tufie slute - zdrene moi de nimb, cu prilejul vieii moartea m ncearc, toamna-i anotimpul ce devine timp. De-ntrebri finale, ziua este plin, toamna arde cuprul n copacii gri, ca o reveren frunza n lumin caut motivul de a se jerfi.

Cale de mijloc
ntre o lacrim i o fntn artezian Mai rmne att: Dreptul la ran.

Candelabru

Simple descrcri electrice, o mare uzur a filamentelor, voioie n sufletele voastre, cnd v strngei la masa familiei, acesta e modul meu de-a fi, aa m prezint la recesmntul general, eu, candelabrul vostru din sufragerie.

Cntec pentru Bucovina


Nu-i nicierea pe pmnt, Nici omenie mai frumoas, Nici ceruri nu-s, nici muni nu sunt, Ca-n Bucovina mea de-acas. Aici i cerul pare-un sat, Precum n orice sat e cerul, Aici e, parc, mai curat i mai puternic adevrul. i de la Dorna-n Cmpulung i de la Putna la Suceava Attea ceruri ne ajung C parc ne-mbrcm cu slava. Acest strvechi pmnt de frai Cu lacrimi l-a pltit lumina Oricte ri ai s strbai Nu-i nicieri ca-n Bucovina. Aicea fiecare an Cu brazi ne-mpodobete pragul, Pe cnd Vitoria Lipan Reintr-n basme cu Baltagul.

Castelul
http://www.trilulilu.ro/folkforever/50fe5a3a7506f6

Fcut-am castelul acesta Frm legnd de frm i-acum cnd e gata, prieteni Privii-l ce trist se drm.

Castel pentru numai o noapte Iluzie care se sparge i viaa aceasta ce trece i pururea nu se ntoarce. Luai fiecare o parte Din marea cetate uzat Ascundei cu toii castelul C poate-l refacem vreodat Alpinitii se duc s se culce n scurta lor via faimoas Luminile scenei coboar i toi v-ndreptai ctre cas Adanc multumiti pentru vremea Traita de mult impreuna Castelul in tandari se sparge Plecati si plecam,"Noapte buna!" i scena acum se-nchin Scldat de ultimul brio i ca s fim singuri v spunem i "La revedere" i "Adio".

Cel emigrant
Pe osea, l-am vzut, hituit de maini, A fugit spre-a uita srcia din sat, Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aa de puini i-i vacarm, de te poi stura de urlat. Cei bogai s-au oprit s mnnce-n pduri i mncau elegant cu tacmul frumos, L-au vzut i pe el, i-au privit ochii puri i i-au dat generos nite pine i-un os. ntr-o zi, cnd trecea dintr-un loc n alt loc, L-a lovit cineva ce grbea ctre scop,

Carnea lui de brbat a simit c ia foc i s-a tras din osea plin de snge i chiop. Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic, Ar muca disperat poriuni de osea, Dac-ar ti unde e satul lui trist i mic Ar pleca spre-un cioban ce-l minea i-l btea. Trepied aberant, de cel emigrant, i ltrat pervertit la osele cu fum Ar pleca napoi, s-ar topi n neant i-ar mai vrea doar att, pacea-ntiului drum. Pe osea sunt, acum, cini mai ageri i noi, Mai mncnd ce gsesc, fr ap un strop, Numai el, neaflnd nici un drum napoi, A ajuns trei perechi de mnui ntr-un shop. Dac, totui, va fi vreun ltrat pe pmnt Pentru cini viaa-n veci va fi aspr i grea, Cine chiop eu te plng c spinarea i-au frnt Dar de ce ai fugit s cereti pe osea.

Ce mai faci, Vitoria Lipan?


Ce mai faci, prin muni ce i-l ascund pe brbatul tu ce-a fost cioban, ce mai faci sub cetini i pe prund, ce mai faci, Vitoria Lipan? Duhul lui mereu n preajma ta i-a-nsoit umbrirea lumini i att de mare se-arta c n-aveai nici loc s te nchini. El te-a dus pe drumu-adevrat, el i-a dat i drept s judeci tu prefcndu-i dorul de brbat n ceva ce n-are nume, nu. Iernile sunt tragice n muni, de cnd este muntele sub cer, numai la botezuri i la nuni i la moarte rudele te cer. A trecut sazu n-a trecut un an?

Ai aflat, sau n-ai aflat ce-a fost? Ce mai faci, Vitoria Lipan, judecata are totui rost. n prpstii viscolite ru, pe crri uitate i de pai, va mai fi fiind brbatul tu, cum s-l poi uita i cum s-l lai? N-are nimeni nici puterea ta, nici credina de-a umbla pe jos, n prpstii, spre a i-l afla pe ciobanul tragic i frumos. Turme vor mai fi i vor muri, oameni se vor stinge peste tot, munii se vor sparge ntr-o zi, or s poat cei ce nu mai pot. Dar credina ta c el e-aici va rmne pn la sfrit, n-ai s oboseti i n-ai s-abdici, vei iubi mereu ce ai iubit. i mai trec un secol i un an i n muni legenda va da glas, cum c tu, Vitoria Lipan, credincioas ie i-ai rmas. i-ntr-o zi ai s te stingi i tu terminndu-i drumul pe pmnt, cnd ltratu, spre un punct btu, unde Nechiforul tu e frnt. Munii i se clatin-n priviri, te mrii din nou cu omul drag, suntei mpreun iari miri, sngele s-a ters de pe baltag.

Cei ce te sap
Nu toi cei care sap n jurul tu vor neaprat s-i druiac o fntn cu ap proaspt.

Chestiuni de radiestezie
Andrei, copiii lui, Andreeas i Adrian i mama lor de bun voie Victoria, Carmen i eu ne aflm la Crlibaba, e toamn, casa n care trim e ca o prisp a munilor, Bistria Aurie trece pe la ferestrele noastre. i plou. Cnd n zori deschid ua spre muni parc-i gsesc din ce n ce mai aproape i casele de lemn curat din Crlibaba ies purificate din noapte la marginea drumului s-i atepte sfinirea. Azti noapte am vorbit despre fntnari i despre radiestezie n casa lui George Tomoioag, cu el i cu frate-su, Vladimir Tomoioag. Ploaia btea n acoperi i se-auzea pe fereastra deschis i noi umblam cu bee prin odi s determinm zonele bune i punctele rele i aa a i fost, am determinat diferena dintre casa de lemn i casa de piatr n favoarea casei de lemn, diferena dintre casa de piatr i casa de beton n favoarea casei de piatr, deasupra noastr noaptea atrna cu ploaie cu tot i oasele btrnilor fntnari au forfotit n morminte. Mi-e drag acest om tnr, George Tomoioag, l-am preuit nc de pe vremea

cnd era zidar i lansa, mpreun cu tatl su, Dumitru Tomoioag, moda caselor cu perei frumoi de la Ciocneti, s-a mai schimbat i el, l obosete rutina, a nvat i lecii de teatru, dar n esen e acelai constructor onest, acelai ndrzne al soluiei perpendiculare pe obiect, acelai om al oamenilor, i, ca dovad, el are nc proiecte neterminate, el mai crede nc n aforism i-n poezie. i-n puinul lui timp liber mai urc-n muni la fn cu toi ai casei.

Cimitir de artisti
Numai artistii au corupt tarana, din vina lor rasar pe lume flori, prin arbori trec pierdutii dirijori, si-si misca-n fiecare creanga mana. De-atatia pictori morti in cimitire, culorile se strang ca pe la nunti, un sculptor taie nebuneste munti, planeta e-n pericol de iubire. Gerosul vant si vantul prea fierbinte, ce sfarma tari si prescurteaza vieti, pleaca din pieptul marilor poeti, ei, dupa moarte, mai rostind cuvinte. Artisti nocivi in viata si in arte, ei sunt cu-atata mai nocivi in moarte.

Clopot la snul mamei

Ca un clopot de gtul unei oi Aa atrnam eu de snul sfnt Al mamei mele, n al doilea rzboi Cnd s-a petrecut mprtierea romnilor pe pmnt. Ca un clopot de gtul unei oi i mama m inea s nu pre cuvnt, Cci veneau armatele strine peste noi S ne ia popor, s ne ia ar, s ne ia pmnt. . Ca un clopot bteam ntr-o tragic turm Ce-am aflat i ce-am plns m ajunge din urm.

Clopotul
La atelierul de turnat clopote e o schelrie pentru ncercri; cnd clopotul e gata aici i bate, ranii din satele care-l ateapt se nchin i asteapt s vad ce va fi n vreme ce turla bisericii trozneste o vreme mare, de dor de clopot.

Clopotul Rentregirii
http://www.trilulilu.ro/Psihedelicul/f1c56fd4be427f

Din om n om se-aude un clopot departe De dincolo de via de dincolo de moarte. l duc pe umeri Moii, din Apuseni, ncoace, Miroase-a vrf de munte i a tergar de pace. Un clopot care poart un semn divin n sine, C tie s vorbeasc i tie s suspine, Un clopot ce arat i morii dar i mirii, C-i clopotul ndejdii i al rentregirii. i dac merg motoare pe ardere spre astre Divinul clopot merge pe lacrimi, de-ale noastre. Un relief de lacrimi s-a ntocmit sub turl i viscolele vremii pe-acoperiuri url. Cnd clopotul se zbate la nceput de iarn, Istoria din sine pe ar o rstoarn. i dup ce-o cltete i limpezete parc, O las tot sub turl n clopot s se-ntoarc.

Din Horia i din Cloca, i din Crian, din roat, El a-nvat s fie, i-a nvat s bat. Precum Mihai Viteazul venise s-l cunoasc, S-i dea tot lui Moldova i ara Romneasc. Martiric rostire i bronz umblat cu talpa, Se desluete ara pe clopotul din Alba. nti Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoas, Rentregit hart i patria-mireas. Muntenia-temeiul, ca i Moldova, toat, Doar cnd s-a-ntors Ardealul vru clopotul s bat. Divinul nostru clopot, ndreptit s spun C sntem toi acas la mama, mpreun. i Doamne, ctre Putna, i ctre Direptate, n Alba e un clopot de lacrimi, care bate. Iluminnd utrenii, i prelungind vecernii, El cnt primvara la nceputul iernii. i ct de-adnc se afl n ochiul care plnge, Prin fiecare dangt s-l simi n ochi i-n snge. Aa de-nalt tresare, n fiece ndejde i la conclavul pcii vorbeste romnete. Gndete ca un geniu, tresare ca o ram, Vorbete despre sine din turla suveran. Ci noi la el s mergem, ca s ne dea putere, Cu el s fim de gard cnd patria ne-o cere. Cum cnt din el nsui, cu cerul i zpada n el se afl toate, de ieri, de azi, de mine, Un cntec fr margini, numit Romniada. i lupta pentru ar i lupta pentru pine. Dureri i biruine s-au regsit ntr-nsul i ce-am uitat cu vorba noi n-am uitat cu plnsul. Snt maicile ntr-nsul i pruncii i martirii, n clopotul Ndejdii, i al Rentregirii.

colindul ulciorului
Omar Khayyam mai duce dorul Femeilor de pe la hanuri, Ce fi-vor in curand ulciorul Menit a potoli elanuri.

Acolo unde el sfarseste Povestea lui cu cai si iepe, Ca-ntr-un cosmar, diavoleste, Povestea mea abia incepe. Tu te vei naste iar din lutul In care-ai coborat intreaga Ca te trezeste sfant sarutul Care din toate te dezleaga. Si-asa cum tu fusesesi vasul Din care au baut drumetii Ca un bolnav trezit mi-e glasul Chemand din nou heralzii vietii. Acesti drumeti care baura Din trupul tau, si vin, si sange, Si care cu-o duioasa ura Stiau la piepturi a te strange Vor fi si ei curand ulcioare Din care o sa torni cu mila Un vin in birturi populare In moi tacamuri de argila. Frumoaso, pune-ti alta haina Ca vor urma aceleasi chinuri, Dar tu alege-n mare taina Pe cel mai negru dintre vinuri. Si, cum santem cu toti la masa, Si vii si morti, tot impreuna, Tu, prin purtarea ta aleasa, Trecuta moarte ti-o razbuna Si-n bratele caldurii tale Sa-i porti pe cei ce te cantara, Poeti ce devenira oale Si un Omar Khayyam de ceara. Ca el, care-ti dusese dorul, Si-n lut a zis ca-ti vine bine Omar, sa fie el ulciorul, Din care sa te bem pe tine.

Colindul celui fara de tara


http://www.trilulilu.ro/rontziki/81d6ee97088c77

Unde-ai fi si unde te-ai tot duce Ct ai fi de ru sau ct de bun, C mai crezi sau nu mai crezi in cruce Cel mai greu ti este de Crciun. Cnd se strng strinii pe la case Si aprind lumini n pomii lor, Ti se face mare frig in oase Si de tar ti se face dor. Cumpr-ti un cntec de pe piat Si-o sa-ti cad nendoios cu tronc, Si-ai s-l tii cu tine-ntreaga viat Imigrant and very tragic song. Bate vntul, bate dinspre tar, Sufl-n rni cu sare si pelin, Bate vntul si te-nchide-afar, Rudele in vizit nu vin. Uite, Anul Nou cu dor de cas Cum e ea, mai bun sau mai rea, Amintirea-n pace nu te las Pn-la com in zadar vei bea. Poti s tii si dou, trei neveste Stii prea bine, toti suntem la fel, Ins tara numai una este Emigrant att de singurel. Mori aici si nimeni nu te-aude Dar viseaz tot ce-ti e pe plac, C te brbieresti si pleci la rude Si gsesti pe mas cozonac. Bate vntul plin de dor de tar Ti se face dintr-o dat ru, Bate vntul si te-nchide-afar, Nu stii ce s faci cu trupul tu. Nu e mare lucru, stii prea bine Altii mese mai bogate pot,

Dar un simtmnt e viu in tine C acas e mai mult ca tot. Din putinul lor, ai ti vor face Tot ce pot s fie fericiti, S petreac-n liniste si pace S mai rd si s bea un sprit. Unde-ai fi si orice-ai fi, btrne, Parc dorul salele ti-a frnt, Si att din tot ti mai rmne S te-asezi cu fata la pmnt Si s plngi cnd toti n srbtoare Hohotesc de parc te-ar sfida, Si s plngi durerea ta ce-a mare Si s plngi de dor de tara ta.

Colindul Poetului
S-i fie veacul liber i ntreg Plin de sudoarea lumii truditoare A celor ce-l pzesc i-l neleg, Atta ct de soarta lui i doare. Miner cinstit al nopilor trzii, Coleg de strluciri cu Universul, Burduf de suferini i bucurii, Aa s-i fie toat viaa versul. S nu dea adevrul la tocmeli Chiar dac el ca om ar fi s cad, Rpus de propriile lui greeli Sau de vreo ipocrit mascarad. Purificndu-i sufletu-n furtuni S nu se lase vntului ce bate, Dator mereu acelor muli i buni S aib loc de-a pururi n cetate. Oricum, el va tri mai multe viei De va simi ncetul cu ncetul Ce trebuie s fac-un cntre Pentru a fi, prin voia lor, Poetul. S cread-n oameni i-n dreptatea lor

Agent, din veac, al plebei suferinde Ajuns nemuritor ca muritor i ca depozit tandru de colinde. S merite s trag-n el un tun Cu salvele obtescului oprobiu De n-a-neles ce substantiv comun Ctig dreptul sfnt de nume propriu. S-i fie versul liber i ntreg C-i elegie, fabul sau od, Cci pentru toi acei ce-l neleg Prezena lui nu este incomod. Poemul lui, extract de zori de zi i nceput crepuscular de soare, S poarte suferini i bucurii Sudoarea sfnt a lumii truditoare. i, dac zilnic ntlnind infern, Va ti s-l pun la-nclzit cazane, El va muri, spre-a deveni etern i cntec al condiiei umane. COMERCIANTII DE INGERI Au trecut prin oraele noastre comercianii de ngeri, vindeau ngeri, mpreun cu mturi, dac luai i pmntul de flori. ngeri, ultimii ngeri, din recoltele spontane, mpreun cu ceva lucruri de uz imediat. Unde s-i inem? Ce s facem cu ngerii, n vremea aceasta? Aa i este, ce s facem cu ngerii? ngerii sunt o mare problem n toate aezrile profane. Ce-o s zic nevast-mea dac rmn cu ngerul n cas, cnd ea pleac la orele ase la servici, iar eu am recuperare.

Bine, dar ngerul nu-i femeie, de ce s-ar supra tovara, nu are motiv, ngerul nu-i femeie i nici nu va fi niciodat. Nici chiar n orele mele libere? Nici chiar? i-atunci de ce s-mi iau nger, cnd i sectoristul va deveni suspicios? Luai dumneavoastr, doamn, luai un nger, e foarte ieftin, v va trebui, cnd brbatul va fi plecat! Doamne ferete, nu tii ct e de gelos! Bine, bine, dar ngerul nu numai c nu e femeie pentru brbatul dumneavoastr, dar nu e nici brbat pentru dumneavoastr. Nu e? Zu? i-atunci? Ce-o s zic biata soacr-mea, copiii, cnd or veni, ce-o s zic eu? Or s se uite vecinii la mine, ateptnd explicaii. Eu o s m roesc, brbatul meu o s dea n darul beiei, lumea o s ne ocoleasc, vom plti o persoan n plus la nclzire, la chirie, la ap, nu, nu, ingeri- nu, mai bine o pasre, sau chiar, Doamne iart-m, un purcel, vd eu cum l-oi crete, ns ngeri- nu! i ngerii nu putur fi vzui, drdiau n cruele amrte pline cu pmnt de flori i mturi, comercianii de ngeri i pierdur, n lupta cu fiscul, caii se trezir n abatoare, iar ei, ngerii, trimii special din ceruri zburar ce zburar cu mturi i pmnt de flori,

cu cruele amrte cu tot, nct oraele sunt astzi murdare i sterpe de orice nflorire, n vreme ce prin tribunale nu se mai termin procesele intentate comercianilor de ngeri care nu au nici o dovad ns au numeroase aripi care le spintec hainele ndelungatei lor deteniuni.

Convalescenta unei frunze


Si mai bolnav am parasit spitalul Si ma ating cu fata de pamant, Nici nu mai stiu probabil ce mai sint, Asa convalescent mi-e idealul. Si boala e infipta in esenta, De-acolo n-o pot scoate cu nimic, Mi-a mai ramas atat,un spatiu mic, Cu un bolnav acces la existenta. Si totul o-ntrebare si-un raspuns e, Copac,cu flori murind in radacini, Si ochii nalucesc,de lacrimi plini, De-atatea intelesuri nepatrunse. Poti,trunchi narcotizat,sa te inchini, Catre convalescenta unei frunze.

copacii fr pdure
http://www.trilulilu.ro/eleala2006/c9dc09ea563317

n povestea copacilor goi Scrind ntr-o singur u Este vorba de noi amndoi, Este vorba de foc i cenu. Doi copaci fr frunze pe drum Dup cum i privete naltul; Doi copaci prin srutul de scrum Aplecndu-se unul spre altul.

Spune-mi pdure cu frunza rar Unde-i iubirea de ast var; Nu tie iarna s se ndure De noi, copacii fr pdure. Toat vara au fost numai ploi i-au fost stele n nopi fr stele i prin toamna ederii n noi Cade ultima frunz pe ele. n zadar ctre tine ntind Nite crengi ce-mi fuseser brae: Alte ui se aud scrind De tomnatecul vnt s se agae. Nu mai suntem dect doi copaci, Vor veni cltori s ne tund, Vor lua crengi toi copiii sraci Pentru flacra lor muribund. i chiar dac m vei mai iubi Peste crivul iernii ce vine Fr brae, cu ochii pustii, N-am s am ce ntinde spre tine.

Copilarie nestiutoare
Daca stiam ca sunt facut din molecule, ma zbateam sa ajung razboi atomic

Cos fara flori


Ti-am adus acest cos despre care nu pot sa spun ca e cu flori pantru ca acesta, iubito nu e

si nu pare un cos cu flori. Acesta e un cos cu oasele mele zdrobite de tarmul spre care inaintam. Daca poti si ai timp si rabdare incearca sa asezi aceste oase in ordine si vezi ce se mai poate alege din ele. Ti-am adus in dar acest cos plin cu oasele mele. Te-as fi putut minti inca un an ca sunt viu si ca-ti aduc flori in cosul acesta. Cand ai timp si rabdare descurca putin albul neant din cosul pe care ti l-am lasat in dreptul usii.

Cosa n fn
http://www.trilulilu.ro/gabigrigorita/57ab8dbaa8effa

E toamna n declin, Ce mici lumini rmn, Murim i noi puin n orice stog de fn.

i, dac-i este greu, Aa cum mi spuneai, Tu hai n braul meu, Ca fnu-n coas, hai. Se-ntunec mereu i stelele s-au frnt, E toamn-n braul meu, E toamn pe pmnt. S-mi cazi ncet la piept C n-ai scpare, n-ai, Cu braul meu te-atept, Ca fnu-n coas, hai. i numai ntr-un an Ce-l simt, dar nu l tiu, Curat i pmntean Voi spune c-i trziu. Te rog s nu mai vii, Sunt un cosa btrn, i-n braele pustii Nu-ncape-un fir de fn. S m mai lai, mai lai, S mai rmn, rmn, Ca un cosa, cosa, n nite fn, n fn.

Comar nvins
Starea mea e vinovia permanent, azi-noapte am vrut s m sinucid, am mers n vrful picioarelor la paturile copiilor mei s-i vd nainte de desprire i ei nu s-au trezit. i-am neles, cu groaz, cu laitate, cu salvare, c ei dorm profund pentru c tiu c eu i veghez; i linitea lor m-a oprit, linitea lor mi-a inut viaa n vine,

linitea lor m-a obligat s-i atept s se trezeasc. Starea mea e vinovia permanent, m simt vinovat cu fiecare clip n care mai accept mizeria din jur i mizeria din mine nsumi, dar, Doamne, cui s-i las, cui s-i ncredinez, ce destin ar avea ei ar fi amndoi, puii mei, ei ar fi, dintr-o dat, urmaii unui sinuciga. Pentru ei, pentru aceti doi orfani amnai, n loc s mor-m culc, n loc s putrezesc-nfloresc, pentru ei, ostatecii votri, pentru c zilnic trebuie s le-aduc pine, pentru c zilnic trebuie s le veghez viitorul, accept s triesc, m druiesc vou, i tot vou v dau i proiectul ratat al acestei sinucideri scandaloase care v-ar fi cltinat din temelii, i, ca Iisus ntre tlhari, ntre copiii mei pe care-i iubesc fr sfrit, pe cte-un lan de lacrimi, m smulg durerii i m druiesc limbii romne.

Damnat
Despre blndeea de a fi de vin i despre nebunia de-a fi trist, Am s v povestesc, ct mai exist, i ochii mei atrn de lumin. Dezastrul care mi se-ntmpl mie Ai vrea s-avei norocul de-a-l tri,

Eu nu dau din tristeea mea o zi Pentru un veac ntreg de veselie. Nu dau, din tot comarul meu, un gnd, Neconvertibilul noroc m ine De-a-mi fi cu ct mai greu, cu-att mai bine, i m trezesc cu creierul urlnd. i nu mai tiu nici eu ce e cu mine, Ce-i lumea, ce se-ntmpl, cine sunt!

Departe
S fii att de departe de relele lumii nct orice veste rea care vrea s te-ating s nu ajung la tine dect dup ce devine istorie.

Descntec de via i moarte


S fie de dulce, s fie de var, S fie de iarb ajuns la bru, S fie de dragoste ultima oar, S fie de pietre splate de-un ru. S fie de mine, s fie de tine, S fie cumva i de noi amndoi, S fie de ru i s fie de bine, S fie de mierea ascuns-ntr-un roi. S fie de cer i s fie de munte, S fie de mine, s fie de azi, S fie de tmplele mele crunte, S fie de ceaa ieit din brazi. S fie de zi i s fie de noapte, S fie de clipa cnd vrei s i mori, S fie de gustul cireelor coapte, S fie de drumul spre Malu cu flori. S fie de calul ce mnzu-i nva, S pasc n voie, s-alerge constrns, S fie de ziua schimbrii la fa,

S fie de purificare prin plns. S fie de pas i s fie de pern, S fie de toat intrarea-n destin, S fie de ara asta etern, Pe cnd o femeie i iese cu plin. S fie de-a-nvinge, s fie de-a pierde, S fie de brazd, s fie de spic, S fie de trefl, s fie de verde, S fie de mare, s fie de mic. S fie de via, s fie de moarte, S fie de gustul de mr pdure, Fecioara mucndu-l cu buzele sparte, S fie de sngele ei fr pre. S fie de salcia plnsului venic, Cnd teatrele lacrimi confisc din ochi, S fie de ornic, s fie de sfenic, S fie de drag, spre a fi de deochi. S fie de toate n devlmie, Pltind consecvent cel din urm pariu, S fie, s fie, dar cine s fie? O tii fiecare. Eu asta n-o tiu.

Detalii
Stiu unde Nu stiu de unde, Nu stiu de ce Si nu stiu Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele.

Din gar-n gar


Cea mai urt faim ne omoar n Europa ultimelor tiri, Suntem romni, fugim din gar-n gar Din patria strmoilor martiri. Vom pustii de tot aceast ar, n contul unei lente prbuiri,

i vom preface-n muzic uoar Vechi voievozi cu degete subiri. Iar pe aceia care nc ar, Iar pe acei ce nc fac zidiri, i vom lsa n jalea milenar i-n focul tnguitei lor uniri. Noi emigrm tr, din gar-n gar, La granie bocim ca musafiri i facem Romnia s tresar, Ca vagabonzi la ultimele tiri. Furm i pclim cu-o art rar, Europenii ne i zic fachiri, C nici nu tii, n fiecare sear, De la romni ce-i bine s admiri. Oricum, ni-i, cteodat, dor de ar i-n lacrimi gust srat de amintiri i-apoi murim i noi, din gar-n gar, Srmani romni, la ultimele tiri.

Din nou,Dacii liberi


Noi n-am avut nevoie Sa luam adeverinte Ca vietuim acasa, In patrie la noi, Am fost si vom ramine De-a pururi dacii liberi Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. La Sarmisegetuza, La focuri, cu Zamolxe, Si stelele din ceruri Din singe ni se rup. Nu ne-au invins romanii Si-am ris de toti barbarii Strigind la ei cu steagul Facut din cap de lup. Aceasta dam de stire,

De sub pamintul nostru, Urmasilor in care Reinviem acum. Femeile iubindu-si Sa nasca dacii liberi Spre razbunarea noastra Pe cel din urma drum. Numiti si tara noastra Cu numele ei dacic Iubiti pe nou venitii Dupa atitia ani, Dar vesnic tineti minte Ca peste dacii liberi Au tot calcat invazii Si altfel de romani. Noi am ramas in glie Si devenim padure, Si devenim recolte, Sa va hranim pe voi, Si temelia tarii S-o intarim cu oase Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. Cu tot ce nazareste Din firea noastra veche, Dam Romelor de stire, Prin ierburi murmurind, Ca numai oboseala Ne-a asezat sub scoarta, Dar daca e nevoie Ne vom scula oricand.

Dragoste in fan
http://www.trilulilu.ro/mountain/e11dcaaeb88a7b

Sa mergem amandoi la strans de fan Si soarele sa ne luceasca-n coasa, Din cand in cand in urma sa-ti raman Ca sa te vad aprinsa si frumoasa. Pe fondul verde sa te decupezi In felul nimfei cu picioare brune

Si-n patima magneticei amiezi Eu sa imbratisez ce nu pot spune. Acolo unde nu mai e cuvant Si sangele incepe brusc sa fiarba Sa cad asupra ta ca trunchiul frant Si-n dragoste sa ne-mbracam in iarba. Si sa mirosi a sare si-a trifoi Si sa te-ntorc in paza umbrei mele Si sa simtim tot cerul peste noi Si gargarite clinchetind pe piele. Si lenesi scuturandu-ne de fan Sa trancanim un soi de amanunte Din cele ce pe buze mai raman Cand se arata ploaia dinspre munte. Si sa uitam de noi intr-adevar De forma noastra peste clai ramasa Si tu sa-ti aranjezi zburlitul par Privindu-te in luciul bland de coasa.

Dreptul la ntrebare
Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intim i este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dac vin la mine Toate statuile clri, E dreptul meu la ndoial i de a pune ntrebri. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Dei l-a folosit de-ajuns, Cred n puterea ntrebrii Chiar dac nu-i gsesc rspuns. Ea mi-e religie n via, Cu ea termin, cu ea ncep, Eu , simplu cetean al lumii, Mcar att mai am: ntreb. Cu pumnii strni n faa morii

La fel copiii mi-i cultiv, Ca neamul omenesc de-a pururi S fie interogativ.

E bine
C ne brfete lumea este bine. Normal. Aproape excelent. Aa e cnd dou drumuri mari se ntretaie vorbesc toate crrile vecine. Dispreuiete-i dulce cnd murmur snt i ei oameni, vor s comenteze, lumea e un perete de proteze nconjurnd o brfitoare gur. Sntem un cuplu de celebritate, Romeo-Julieta cu panii, ei ne brfesc, de mor de rs Balcanii, dar s le mulumim adnc de toate. i-n murmurri, i-n chicoteli confuze eu te srut, tcerea mea, pe buze.

Elegia unui numr militar


Ct lupt e n frunz, ct moarte e-n copac, Uite c se face noapte, m consum i plng i tac, De-a putea s trec n toate, ca un abur vegetal, S fiu creanga ce orneaz capul tnrului cal. Am fost om i snt un numr, de nici eu nu m mai tiu, De snt plus sau de snt minus, de snt mort sau de snt viu, Am intrat n socoteala nu tiu crui proiectant, Care face mori de oase ce produc numai neant. Foaie verde care cade, foaie verde care-a fost, Eram om i snt un numr, fr nici un fel de rost, Nu m tiu pe mine nsumi, nu mai tiu nimic, nimic, i, probabil, asta-i soarta fiecrui numr mic. Frunza cade n computer, noi cu ea cdem i noi, De la plus pn la minus pleac numere-n rzboi, Pleac numere n moarte, pleac moartea pe pmnt,

Foaie verde frunz moart, foaie verde arbor frnt. Am pretenii numeroase, vreau s fiu cine snt eu i mi-e bine, tot atta ct mi-e ru i ct mi-e greu, Dai-mi frunza, s m-acopr, creang vie s devin, Agat moale-n coama armsarului divin. Risipii-mi fostul nume, ntr-o urn n mormnt, Cine-am fost nu mai conteaz, nu conteaz cine snt, Elegia unui numr, lng ruga unui pom, E mai grea ca elegia, prin cuvnt, a unui om. Foaie verde, foaie trist, foaie numr, foaie tot, Pdurarii trec pe-aicea i nimic nu m socot, Adunare i scdere, nmuliri i mpriri, Obosite-mi snt de-acestea nervii de nervuri subiri. Am s plec, s fiu podoab, la o nunt cu noroc, Pn cnd, uscat, voi trece n uitare i n foc.

Eu sunt eu
Trenuri somnoroase pleac ntrebnd Ce-i cu mine-n gar, ce-oi avea de gnd, Plec i eu din gar i tristeea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galben-i lumina, ochii mei sunt triti, Toi privesc la mine ca la teroriti. Unde-a pune pasul liber i corect, Fr ndoial, a prea suspect. i pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Cnd nu vreau nimica, crede c a vrea. Gara m someaz, iarba nu-mi d loc, Pe aeroporturi parc a da foc. ncordarea-n lume a crescut cumplit, Eu m simt suspectul care a iubit, i cu ct iubirea mi-o art firesc, Cu att toi ceilali straniu m privesc. Am cocoa-n spate i am mini prea mari, tergtori de lacrimi am la ochelari, Cum n lumea asta totul e cum nu-i, M transform n altul fr voia lui.

Bat cu pumnu-n mas i cu biciu-n cal, Nu mai sunt patetic i sentimental, Fug rznd din gar la aeroport, Un pistol cu ap ntr-o mn port. Pun pistolu-n ceaf la aviator, Nu crcni, urmeaz ruta ta de zbor, Ruta dumitale este ruta mea, Dar eu sunt eu nsumi, nu altcineva. Vreau dup acestea pe acest pmnt S m luai cu toii drept ceea ce sunt, Acum observ ct e de greu, S v art c eu sunt eu.

Evoluia speciilor
Cnd ni s-a dat cuvntul, ni s-au luat aripile, Zadarnic este dorul nostru dup aripi, Noi invocm n lume aripi i, pentru a convinge, Triti cheltuim cuvinte, ndurerai de lipsa unor aripi. Vrem s zburm, vrem s trim cu aripi, Rvnim luxoase aripi, cerem ceoase aripi, Vrem aripi i vrem aripi, vrem aripi i vrem aripi, i cheltuim cuvinte n goana dup aripi. i iari cerem aripi, oricui i cerem aripi, Dei cnd ni s-au luat aceste aripi Ne-a fost cedat cuvntul, Pe care l trimitem dup aripi Vrem s intrm n aripi, s locuim n aripi, Ni-i locul ntre aripi, acolo vrem s stm, i cheltuim cuvinte: vrem aripi, dai-ne oricruia din noi Pentru aceast via cte un stol de dou aripi. Departe, ntre aripi, se-ntemnieaz psri, Cu cte dou aripi, plictisindu-se de zbor; i cutnd terenul pe care s se-aeze, Lor de cuvntul, izgonit de aripi, le e dor.

Fnu Neagu la 61 de ani


Cerneala putrezete-n climri, n beciuri, vinul nostru renvie, Ca s miroas a lstari de vie i prin armuri ne trec stafii clri. Dintre ai notri, cei mai muli s-au stins, Bizanul pretutindeni ni se-arat, Ce scris zadarnic, vremuri de erat, Stilistic bogat dinadins. Cderi de roi de dorul cheii coarbe, Oprirea va veni, acu-acu, Vai, ce aproape au ajuns cei dui, Biblioteca parc ne resoarbe, n trista ar a privirii oarbe, Amurg valah. mbtrnim, Fnu.

fiinta nesupusa
A fi vrut s-mi organizez poezia Ca s fiu mai sigur pe ea, Dar versurile mele rdeau de prostia Care m nflcra: Cum ai vrea tu s-i organizezi poezia? A fi vrut atunci s-o sparg toat, Si cu viaa s-o dezorganizez Dar ea se organiza mpotriva mea, Dintr-o dat, Dup relaia margine-miez. Nimic nu mi-e cu putin Dintre toate aceste idei, Pentru c poezia, oricum, e-o fiin, Care triete dup legile ei, Poezia, oricum e-o fiin.

Haine vechi
Rmn prin cas nite haine vechi, Un fel de motenire printeasc i umbre ale tragicei perechi,

C posesorii nu mai vor s creasc. Prinii ajung din ce n ce mai mici, i prsete calcaru-n deriv i, dintr-o dat, nu mai sunt aici i hotrrea e definitiv. Paltonul mamei nu mai are rost. ncap n el aproape dou mame, i-acel voal, ce potrivit i-a fost, ncepe, drmat, s se destrame. Ct despre tata, ce s v mai spun. Costumele, absena i-o mbrac. Parc-a suflat un croitor nebun, n toat garderoba lui srac. Imaginea pantofilor btrni E un maidan, vocifernd prin cas, i parc-i poart-n boturi nite cini, Ce-i duc din loc n loc i-apoi i las. Cravatele se despletesc fuior i o deshidratare le strbate, Un treang secret conspir-n firul lor i bat ca nite steaguri demodate. Prini btrni, de nu cumva i mori! i, brusc, achizitoriul marii taine, Oprit n faa fiecrei pori, Vrea haine vechi i vrea prini n haine.

Hanurile tinereii
La hanurile unde am fost n tineree poterele care m cutau s-au mbtat ateptnd i nimeni nu mai tie nimic despre frdelegea care-am fost. i numai unul din hangii cnd i e dor de mine, se duce n pivnia hanului i ntoarce vechiul su ceas de buzunar napoi, napoi, cutndu-m n vreme dac poterele

fr subtilitate m caut n spaiu, complet inutil.

Hipnoz de toamn
E-o linite pltit-att de scump i e o pace de sorginte sfnt De se aude tinuit cum cnt Mtasea n tiuleii de porumb. Colinele se-ntunec de cai, Amrciunea toamnei renvie i cade sufletul din ciocrlie Pecetluind nile din rai. Dinspre poteci de purpur subire Se cnt imnul nunilor de cerbi, Cerboaice senzuale fat-n ierbi i rencep legende s respire. Orfeu, curnd, va fi rpit de sterpi i-nchis ntr-un azil de patru lire.

mbriarea cu natura
Aici, n bucovina mbriarea cu natura d putere pn i muribundului, se povestete c un om aflat pe moarte i-a aruncat plapuma pe care zcea i-a aruncat lumnrile care-l vegheau cretinete a ieit n curte i s-a izbit la halucinant cu trupul de iarb; cnd s-aridicat n-au tiut ce are pe fa rou sau lacrimi, nviase, i-a luat toporul i a plecat n pdure s-i cear iertare c prea devreme mprumutaser n numele lui un sicriu din ea; nainte de a intra n pdure

s-a-ntors spre nevast-sa i i-a spus: tu s-mi pui ap de ploaie la fiert c vreau s m spl i s-mi scoi briciul din cufrul de armat, c vreau s m brberesc i duminic s fie i ai ti i ai mei aici c vreau s te mai iau o dat de nevast... i acolo unde a nviat el din iarb ce-o fi fost, ce n-o fi fost, c nici oaie, nici cal i nici vit n-au mai vrut s pasc, treceau pe acolo i se uitau smerite i tremurau de fric.

mi pasa
Mi-e dor de tine Si nu-mi ajung celelalte Uite ca un surogat Pentru puritate Nu s-a gasit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e inlauntrul meu de tine Mi-e nu stiu cum, Mi-e nu stiu ce, Mi-e dor de tine ca de acasa. Imi pasa!

Imposibila nunta
http://www.trilulilu.ro/cameliam/5316002778c07f

Muntii mei duhovnici au intrat in ceata Clopote batrane bat pe manastiri Cand miroase-a iarna, nuntile ingheata Pentru noi, lunateci, imposibili miri Vin sa ti se-nchine vanturi si dihanii

Viscolul asupra-mi cade ca un lat Si ti-as face nunta cu un sat de sanii Si cu felinare si cai instelati Imbracate-n alb prea fumoasa mireasa Asa se cuvine in drama ce-o joc Pe urma plecam fiecare acasa Si muntii vor pune misterul la loc Pan sa se intample tu vei fi carunta Mie o sa-mi vina cea din urma zi Si va fi si-aceea tot un fel de nunta Si-mi vei duce grija si te voi iubi Ti-am adus mireasa, muntii mei cu noapte Nunti de animale se petrec in munti Codrii de miresme si paduri de soapte Ele sunt salonul ne-ntamplatei nunti Lumanari de nunta tin in labe ursii Lupii sufla-n focul stanelor pustii In rostogolire ne unesc obarsii Nu-mi vei fi mireasa, mire nu-ti voi fi Te invit la nunta dulce si albastra Unde zurgalaii scot argint din toti Ce pacat ca totusi nu e nunta noastra Ce pacat ca mortii i-am fost dat ca sot

nchinare
De mine avei, dragii mei, a v teme, Sunt ngerul cuminecat de dezastre, Pe snge-mi plutesc n deriv blesteme, E mintea-mi azilu-ntrebrilor voastre, De mine avei, dragii mei, a v teme. tiu tot despre voi, biei actori, biete teatre. Suntei personaje n crile mele, Eu, tandrul, prea tandrul director de cadre, Ce poate pta precum poate s spele, tiu tot despre voi, biei actori, biete teatre.

Incursiune n Evul Mediu

Cetile dau semne de oboseal, turnurile lor abia mai bat ora, grnicerii nebrbierii au i plecat n muncile agricole, administraiile corupte vnd vederi despre vechea prosperitate a cetilor, maternitiile s-au unit cu grajdurile, pentru a fi mai cald, pentru a mai veni cineva din iesle, cetile dau semne de oboseal, nu se mai gsete antichitatea, nu se mai gsete animal viu, degeaba s-au unit maternitile cu grajdurile, locurile n cimitire sunt perfect numrate, nu se mai moare ntmpltor, se moare n timpul liber, stabilit anterior, cetile europene dau semne de oboseal, statuiile sunt date la topit i recuperat, mult grij pentru materia prim, inutil ar fi s mai pstrm monumentele, cnd i aa ele n-ar putea cuprinde tot ce a fost cu adevrat monumental, planuri de viitor, vulcani care se descarc ntmpltor, cetile dau semne de oboseal, populaia iese vesel s amenajeze paraginile.

Industrii de sex
Ce ieftin moarte, n viaa de lux, se-ncarc n somn toate armele vechi, politic fizic, flux i reflux, de ce s mai fie iubirea-n perechi? Cdere de legi i citerii. Nimic. O lamp se-aprinde n poarta de ru e totul minciun, ce pot s-i explic, cnd toi abstinenii viseaz desfru. Se sap o mie de gropi prin ora, de nici nu se tie ce caut ei, mai las-m, viat, dar unde m lai,

c vd cimitire vslind pe alei? Pmnt imoral, fr nici un motiv, cnd toate puteau s i fie de-ajuns, rmne s-i faci inventarul fictiv, s mini fructuos, ca un ultim rspuns. Plimbare de curve pe micul ecran, reclame murdare vopsite complex, vai, cum se dezvolt, murind simultan, industrii mizere bazate pe sex. i vin pederatii s-i fac de cap, i mor sntoii, nscnd suferinzi, iar omul acestui absurd handicap se-arunc n ruri, s sparg oglinzi.

Inevitabila poezie
Iubind-o ca pe fructul interzis, aceast denat poezie, mi-am regsit ncrederea n scris, din care pricin, nici nu se tie. Nu m droghez n mod exterior, i-aa, i-aa am nebunia-n snge, transcriu doar nite stri care m dor i scriu un vers atunci cnd nu-l pot plnge. Un port la stranii mri e trupul meu cu birturi, nave i prostituate, cu el mi-a greu, dar fr, i mai greu, mi-eti drag ca un viciu, libertate. igara ta obteasc o fumez, cnd pe furi i cnd n gura mare, i gust bolnav narcoticul din miez dei pricep i c de el se moare. N-am vreo pretenie de a urca pe scri ierarhice n veacu-acesta, un singur tron accept viaa mea,

unde s-mi pun ndragii, haina, vesta. Eu pot s m-ndoiesc, dar nu m-ndoi i ca poet, voi toi luai aminte, oricum, eu sunt mai mare dect voi c v-am nchis la mine n cuvinte. n viaa tuturor la fel tresar, ce iei n faa lumii cu trufie, ef de birou sau ef de aprozar de rangul tu, deloc nu-mi pas mie. Fr poei pmntul ar mugi, i casele s-ar stinge fr teatre i noaptea nu s-ar mai sfri n zi i pruncii ar putea att, s latre. Desprinderea de regnul animal, intrarea n limbuta noastr oaz, ca i proiecia n ideal, prin poezie se realizeaz! i orice liter pe care-o scriu la voi adnc n snge se resimte, ca un ceresc, nedezminit pariu de dincolo de legi i de cuvinte. Eu simt c am puterea s v schimb cu un poem al meu, fr de moarte, dar v mai las istorie i timp ca singuri s v ducei mai departe. Ce-ar fi un om sub un drcesc deochi, nici cap, nici mini, nici tlpi, ci numai pntec? ce-ar fi o omenire fr ochi, ce-ar fi o omenire fr cntec? Asupra voastr las acest blestem, ca-n viaa voastr, orice-ar fi s fie prin orice rni ar fi s-ntrziem, s nu v desprii de poezie. Abuzul meu: de-a crede n cuvnt, cnd el, cuvntul, pare de ruine i cnd puterile mai mici i sunt dect impulsul gndului ce-i vine!

i a mai crede c-i adevrat cuvntu-nfricoat de tot ce tie cnd adevrul nsi e citat n cte-o trist judectorie! nseamn c nimic nu a murit din tot ce-a fost tria noastr slab, dac-ntre plus i minus infinit poetul mai exist i ntreab. Eu pentru voi, de dor de mine scriu, fac radigrafii pe seama voastr, i nu cred niciodat c-i trziu a mai deschide-n noapte o fereastr.

Infinita bunatate
Ce noapte linistit la Vaslui si totusi, cea mai mare dintre toate, asa cum poate nssi mama nu-i este aceast sfnt buntate. Au moldovenii buntatea lor cu care au stiut s intre-n tar, cu ea se nasc, precum cu ea si mor si nimenea cu ei nu se compar. Ei, hituiti de-attea-mprtii, ce norii lumii i cresteau cu tuiul, visau ctre-a lui Stefan sfnt zi cnd neamul nostru si-a gsit Vasluiul. Se vor mai naste vntori vicleni s speculeze dragoste si mil. dar tara va rmne-n moldoveni ascuns ntr-o cosmic prsil. Ce noapte linistit la Vaslui cnd frate geamn st spre frate geamn si ntre ei nimic palpabil nu-i dect o buntate fr seamn O buntate fr de folos,

o buntate fr de prihan, Moldova are sufletul frumos, ca pruncul ce s-ar naste dintr-o ran. Nu e un simplu strigt din tumult ci e o bucurie ce exist, o buntate biruind mai mult dect o rutate anticrist. Luminile s-au stins pe la feresti si nsusi ntunericul uneste, ca un bilant al soartei omenesti moldoveneste cu moldoveneste! Si-mi pare c n noapte mai apar nori verzi si mari si vinetii pe tar ca surogatul unui vechi cosmar, ca un acces de criz biliar. Si iarsi cred c suntem slabi si mici si numai codrii pot s ne ajute, dar vai sunt moldovenii mei aici, cu sufletele vesnic nevndute. Ei sunt ntr-un Vaslui linistitor cu pruncii lor ce freamt-n neveste, gtiti oricnd a deveni popor si-a da dovad c Moldova este. Dar mai cu seam mi-a fost dat s vd ceva cu mult mai tare dect toate, mai tare ca o moarte si-un prpd, aceast infinit buntate. Si dac pe pmnt s-ar risipi attea calitti care-ncotrova ea, buntatea ar veni-ntr-o zi ca s-o numim definitiv Moldova.

Internatul de biei
Cnd noaptea pe pmnt e mai adnc Dect lumina-ntregii mele viei, La mine-n creier se trezete nc Un internat dogmatic de biei.

El are toate capetele tunse, El nsui e un internat chilug, Comarul lui mi urc pe spinare, Din propriul creier vreau atunci s fug. ntr-o Craiov gri, pavat cubic, M simt din nou chemat i scufundat, Din srcie tata m trimite Sub pedagogic bici la internat. i a fugi spre viaa mea de astzi De nu m-a teme c, ajuns erou, Voi adormi n nu tiu care noapte n internat visndu-m din nou. Pianjenii esur candelabre i magice covoare pe perei, Ce bine-i tat, vai ce bine-i, tat n internatul nostru de biei.

Intoarcerea taranului
http://www.trilulilu.ro/24Lorelai/916e3510daf8e7

Apleac-ti fruntea de stpn spre brazda noastr milenar, renviat tran romn si fctorule de tar... Intr-un pridvor cu busuioc ascute briciul pus la grind, peste-un lighean muiat la foc tu brbiereste-te-n oglind Ai colindat ce-ai colindat prin lumea vesnic friguroas, acum bine-ai venit n sat mai cald e totusi pe acas Te-asteapt brazda s-o-nfloresti si grajdul s-l ndesi cu vite si vechi colinde romnesti te mustr, parc prsite... Tran romn, Mria Ta, s nu lasi cmpul tu s moar,

ti-au dat strmosii ce lucra, cu minile-au fcut o tar D iute briciul pe curea si brbiereste-te de-a rndul, c vezi c azi e ziua ta, care dureaz ct pmntul La cimitir, pe la cei dusi, coboar-n zori si te nchin, s ungi ttnile la usi, deschide geamul spre lumin, Repar gardul putrezit, d coama calului prin mn, si ca s simti c ai venit sleieste apa din fntn Si nu uita, din cnd n cnd, s mai si mori cum se cuvine, n toti urmasii renscnd, cum toti strmosii snt n tine Tran romn, Mria Ta, ndreapt ci ce se strmbar, prin tine tara va dura, c tu ai palma ct o tar

Intraductibil
Stiu multe, mai multe decit agentiile de specialitate, Stiu adevaruri mortale, Stiu fapte compromitatoare, Dar stiu intraductibil. Stiu intraductibil in toate directiile, Nu mai pot nici s-acuz, nici sa apar, Atita mi se mai intimpla sa pot: Stiu. Stiu multe, stiu aproape totul, Dar stiu intraductibil. Mi-e imposibil sa spun ce stiu; Ce bine era Cind spuneam multe, aproape totul.

Dar nu stiam nimic Si eram un palavragiu poliglot.

Izolat n legend
Eu nici nu tiu cu cine mai vorbesc, Atunci cnd scriu aicea poezie i dac tot dezastrul pmntesc ntr-adevr mi se cuvine mie. Snt nervii mei ca nite cai de front Lovii din toate prile de focuri, Eu nsumi snt stul de orizont n scurta aipire pe alocuri. De-attea drumuri cte am parcurs Am tlpile tigheluite-n snge i-a vrea s dorm o iarn ca un urs i ochii mei s nu mai poat plnge. Printre scrisori fr destinatar i mie nsumi parc mil-mi este C nu mai are nimenea habar i toi m izoleaz n poveste.

Ii mai aduci aminte marea?


Ii mai aduci aminte marea aflat pururea de gard, Ii mai aduci aminte plopii tremurtori din rmul ei, Ii mai aduci aminte zorii cnd soarele-ncepea s ard Dezmeticindu-ne ce suntem, sau ochii ti, sau ochii mei? Ii mai aduci aminte noaptea ca o hipnoz peste creier, Ii mai aduci aminte felul n care ne copilream, Ii mai aduci aminte rolul de somnifer al unui greier, Ii mai aduci aminte sarea ce se cristaliza pe geam? Ii mai aduci aminte totul, tceri urmate de cuvinte, Ii mai aduci aminte plnsul locomotivelor n gri, Ii mai aduci aminte faptul c eu nu-mi mai aduc aminte, Ii mai aduci aminte moartea cu-nfiarea unei mri? Eu am uitat de-atta noapte ntregul vis ce m-mbtase Senzaiile ei n creier mi le usuc ca pe idei, Si cer s vin gunoierii s-o ia i-n pace s m lase, Ca s-mi aduc aminte munii din toate-adncurile ei.

Jurmnt de cais
Au nceput caisele s fiarb De leagn i sevele-n caii Eu te iubesc tcut, cu ochii-nchii Iubita mea cu gleznele de iarb. C lumea ni s-a pus de-a curmezi i c ne-a blestemat vreo vraj stearp Ce-mi pas azi, cnd faa mea e oarb Spre trosctul din care rsrii? Sub lumea ce se-apleac mprejur Sub o miresm dulce de cais Pe tine jur, iubire interzis Pe glezna ta de de iarb moale, jur. Eu lumii i doresc fatala criz Din care ies ca un cais de pur.

La ecograf, cu tata
Aparatura este toat gata i doctorul l d c-un fel de seu, ca s privim prin ecograf n tata, misteriosul fctor al meu. A-mbtrnit i-abia se mai dezbrac, surde stins, la orice amnunt, abia aaz zestrea lui srac aceeai de pe cnd era crunt. Nu-i trebuie nimic, ar vrea s moar, de n-am fi noi, cei dai n grija sa, i care cu-o privire ordinar prin ecograf, n el, vom cuta. Btrn frumos, gtit ca pentru oaste, aa s-a aezat pe patul mic i doctorul, palpndu-i ntre coaste, cnd tehnicile noi nimic nu zic! Ce-i, tat? Nici nu tiu dac m-ntreab sau eu l-ntreb! Dar ce ar fi? i doctorul privete fr grab acest mnunchi de oase plumburii.

E tatl meu, cu ecograful vdu-l, ntins neputincios pe-un rece pat i ateptnd nesperiat prpdul, precum rzboi i gratii a-ndurat. Dar, doctore, ce sunt acestea toate? Ce-i traista asta fr minereu? i doctorul rspunde: Vai, se poate? E tatl dumneavoastr, domnul meu! Cuantificat i parc fr snge doar nite aburi printre cifre ies i inima btrnului meu plnge la ecograf, n vremuri de progres.

Acum vom ti precis ce se cuvine, vom ti i-un diagnostic mai precis, dar tatl meu n-o s se simt mai bine nici n realitate, nici n vis. Aorta, pancresul i ficaii, rinichii i penumbre de vezici, dar, voi, o zi de tineree dai-i i nu-l vei gsi nicicnd aici. Cuierul plin de hainele btrne e, nsui el, atta de btrn, c alt nvoial nu-i rmne dect de praznic treaz lng stpn. i doctorul privete-atent n tata ameninatul meu printe bun: Ecografia noastr este gata i a ieit normal, pot s spun. Dar, domn`ne doctor, dai-mi voie nc s-l mai privesc i eu pe tatl meu, s vd ce suferin l mnnc s neleg de ce i este greu. i doctorul m las lng sine, privesc n tatl meu i nu-neleg ce s-a-ntmplat cu dnsul c devine un om strin, prin trupul nentreg.

i parc vd n cer cu o lunet; acesta nu e un corp de om de-aici, dar, vai, imagini stranii se repetce faci, tticul meu, i ce mai zici? Cu toate fronturile stinse-n oase, cu ochii mari i-ncercnai adnc, se roag tata doctorul s-l lase s se ridice, ca s nu mai plng. Se-mbrac-ncet, e obosit, zmbete, i scutur din pumni un fir de praf i mulumete pur i soldete c l-am adus aici la ecograf.

Nici nu-l mai am pe tatl meu aici n fa, nu mai e tata pe ecranul gros, ci tatl lui la ecograf nghea bunicul meu i fulger n os. i, dincolo de nite amnunte, parc i eu apar la ecograf, i ndueala-mi arde brusc pe frunte. E bine? E normal? Sau este grav? Noi toi, de dup el i dinainte, ne rsfirm n ceaa firii lui, nici nu mai tiu ce-i fiu i ce-i printe, nici nu mai tiu ce este i ce nu-i. E palid, cu privirea-nrourat, nu-l prsete demnitatea sa: "Eu pot s mor, c toi murim odat, dar vreau s tiu dac-ai gsit ceva!" De-l ngropam i m-ntorceam la groap s-l vd din nou i din pmnt s-l scot, la fel i-ar fi fost gndul s nceap s tie tot i s triasc tot. i coborm pe scri, unii de plnsul cumplitei bucurii c suntem vii, i nu de ecograf vorbete dnsul cnd zice-abia optit? "Ce-o fi, o fi!"

La fn
Ce greu se pot nelege oamenii Cu propoziii simple: "Mi-e dor s dorm n fn". Prea complicat, nu-i aa? Nu e destul s spui: Mi-e dor s dorm? O, nici atta nu-i puin, Mai simplu, trebuie mai simplu: Mi-e dor. Dar astzi, pentru mine, Orict de greu mi-ar fi S trec n propoziii simple Cu tot calabalcul meu ideologic, O fac i nu mai spun dect att, i la att mi-e jurmntul s rmn O uscciune de ziceri simple: Luna pe Vorone, Plute nzritoare peste Bistria i-o coas-n fn, i-o coas-n fn, i dorul meu de somn, Ca o iertare dup greeal. S-adorm acum n plin criz mondial i s m scol btrn, ntr-o claie de fn, Dac morii din dragoste Se mai scoal.

La plecarea lui Marin Sorescu


Si-mi vine sa plng si sa strig, Putem linistiti nopta, Ducndu-mi la frunte o mna, Tacerea ne este deplina Se face teribil de frig, Si noaptea aceasta e grea, n literatura romna. Ca ni s-a mai stins o lumina. Si, vai, incapabil am fost, Spre ceruri neutre mai strig: S-ajung, ntr-o seara, la tine, Dati moartea, dati moartea afara ! n ultimul tau adapost, E noapte, e umed, e frig, Sa-ti dau buna seara Marine. n carti, n lumina si-n tara. Si totul era sub control Deodata, vedem ngroziti Si vesti, parca, totusi, mai bune, Cuvinte si vieti suprapuse, Uitasem ca, singura-n rol, Ai scris si o carte "Tusiti", Doar moartea nu ni se supune. Te-ai stins, ncepnd cu o tuse.

Si, iata, aud ca te-ai dus, n piept, simt o stare de rau Rapus, pn'la urma, de boala, Si ochii imi ard pentru tine Tu, tragicul nostru surs, Si singur e sufletul tau, Cu opera ta geniala. Pe-un fir de paianjen, Marine.

Lumin din lumin


Lumin din lumin pn-n veci, Lumina n lumin se nchin, Lumina moare, spre a nvia, Copii-lumin din prini lumin. Pmntu-ntreg e-un candelabru sfnt, ntr-o celest hor de lumin, Nu stele sunt pe cer, ci lumnri, n invierea pururea cretin. i combustibilul acestei nopi De dulce, invincibil lumin, E sngele acelui rstignit Ce nviaz neatins de vin. Lumini hohotitoare, sus, pe culmi, n peter, n cas i-n ruin, Lumini n creieri i n cimitir, Pradoxal noapte de lumin. Acum, Biserica lui Dumnzeu Nici n-are ur, nici nu se dezbin, Eternitatea plpie n ea, Biserica zidit din lumin. Trudim i lcrimm lumini, Nici o durere nu ne e strin, Lumini pe buzele lui Dumnezeu, Acum, i moartea nsi e lumin.

Mai cred
Mai cred n primvar, mai cred n amgire, Mai cred n mine nsumi, mai vreau s cred n voi, Prin mugurii acetia ce crap de iubire, Prin trunchiul care url de foame de altoi.

E lumea nc-ntreag, nu snt pierdute toate, Mai cred n izbvire, mai cred n adevr, Mai cred n nebunie i n virginitate, Mai cred n nviere i-n florile de mr. Mai cred c-n orice ziduri va fi i o fereastr, Mai cred c-n orice noapte va fi i-un pic de zi, C, de atta ur, curnd ne voum iubi. Mai cred n fora noastr i-n slbiciunea noastr, Mai cred n alb i negru i tot nu cred n gri, Cum cred c o grdin nu-ncape ntr-o glastr.

Mam de plumb
Mam, ce plumb ai n pntec, mam, am visat c atrnm, dumneata i eu, de un clopot de plumb, care btea nfundat, mohort, mam, vecinii au rguit sau clopotul care ne-nconjoar se stinge pe oasele noastre. Mam, ce plumb ai n pntec de simt n oase, de treizeci de ani, otrav i plcerea de a cdea? Minile mele cad pe fundul apei, nici osul frunii nu plutete, plumb, plumb nociv, n toat fiina mea, mam, dulcea i deprtata mea mam de plumb, dumneata, mam, matca mea de plumb, dumneata, mam, zi a sinuciderii porumbeilor.

Mar de alpiniti
Cu mini nsngerate i tlpi incendiate, Pe o potec strmt din cele care nu-s, Stui de balta lumii, Nebuni de libertate, Trim ciudata stare a drumului n sus. Nu ne cunoate nimeni, Nu tim pe nimeni parc, Doar drumul ni se pare din carnea noastr scos, Aa cum ne optete C n-o s ne ntoarc Picioarele l gust, dar nu mai mergem jos. Nu tim nici unde duce, Nici dac ne mai ine i nu exist totui plceri mai mari ca el, Fiina care-l calc E zdrenuit bine i nu exist-n fa dovezi de nici un fel. Acesta-i nsui drumul descinztor din Cale, Civil i melancolic, labil, i fr rost, Miracolul de tain al regsirii sale, Semn tutelar al vieii Ne este i ne-a fost. Ni-s gleznele umflate i limfa plnge-n snge, De ultima privire se las ochii, goi, i pasrea de prad Albite oase strnge Din drumul care, iat, nepenete-n noi. Ne st ca o sclipire de lanuri mpotriv, Chiar drumul ne refuz intenia acum, Dar dac nsui cerul ar merge n deriv n sus prin silnicie noi tot am face drum. Nimic nu ne mai place, Nimic nu ne mai doare, De nu se leag totui de drumul fabulos, C noi murim iubindu-l, potec despre care Nu tim dac mai este sau ne-a urcat n os.

Ct va mai fi un munte i-n josul lui o rp, Fiina noastr tie i crede neclintit C drumu-n sus nu poate nimic s-l ntrerup i C pe el Chiar munii Ei nii Au pornit.

Militant
Nu-mi place s m simt bine ntr-o lume care se simte prost. Iat motivaia Tainic i egoist A militantismului meu.

Miros de contrarii
Singurtatea ne face bine, singurtatea ne d puteri, mnnc astzi scrumul de ieri flacra noastr fr ruine. Noi ne mai credem corbieri peste abisul mrii depline. Dar pictur de ap nu vine din evria pe unde-o ceri. Mari n pretenii i-n fapte - mici ne inem rangul, ne vindem gndul, bietul orgoliu pururi urmndu-l, rvnind acolo ce-avem aici, i libertii sufletul dndu-l eile noastre miros a bici.

Motorul gresit
Si daca dupa cum s-a auzit si daca dupa cum un simt o spune intregul drum e o desartaciune si chiar motorul e croit gresit!

Masina e din ce n ce mai grea, o-mpingem nazuind la zile bune si asteptam s-apara o minune s ne putem urcasi noi n ea. Tu nu auzi constrcuctor de motoare, ca ti l-am da pe-acesta inapoi ? E un motor prea lenes, prea greoi nu poarta, ci-i purtat de fiecare. Si zi de zi motorul nostru moare si-n loc s mearg el, l-impingem noi.

Muntele fr ap
Abia trim n muntele fr ap, cu ochii cutnd-o n zadar, mereu e-n preajm i mereu ne scap, ascuns de o umbr de stejar. i fagii o mai in n rdcin i se numete rou-n zori de zi, de nucirea ei ni-i setea plin i ap-n somn de fruni vom regsi. Nici nu mai tim de unde-atta verde cnd apa a fugit demult din muni i-ntreaga uneltirea ei se pierde sub scutul mort al brazilor cruni.

Cnd vine ntunericul, cnd luna pe toate pune tristul ei pustiu, n vi, amgitoare totdeauna, ecourile dorul apei tiu. Dar nu e ap, ci spre zori transpir copacii tragici care o conin, Orfeu deschidratat, pe-o moart lir, Mai cnt despre ape care vin. Ca despre un eveniment ct cerul, i ca despre un mit rzbuntor, ca despre lun, unde st oierul, aa vorbim despre un biet izvor.

L-au nimerit dup un col de stnc, se strecura aproape vinovat, voia rspuns la zestrea lui adnc... i-astfel, cum l-au gsit, l-au i captat. i muntele e tot fr de ap, deasupra, ochii cerului sunt mari, cnd vd cum piatra, de cldur, crap, iar noi nu punem pre pe fntnari. Aa nct ni se usuc lancea i cinii setoi nnebunesc la stni, aici la Tarnia, n munii Vrancea, de dor de ap, devenim fntni.

Nnaa
...O femeie ne face semn de pe marginea oselei, oprim i-o lum n main, i se urc greu i se scuz: am protez n loc de picior, m dusesem dup brnz n munte i-a intrat roata tractorului peste mine i mi-a zdrobit piciorul. V d pensie tractoristul... Doamne ferete, dar pentru asta trebuia s-l dau n judecat, bietul om n-a vrut el s m omoare, aa a vrut Dumnezeu, cum s-l dau n judecat, l-am cununat, i-am botezat copiii, mi zice nna, cnd e frig e mai greu, i cnd plou sau ninge, toi nervii piciorului mi se zvrcolesc, i picioru-i aduce aminte de mine i parc m doare i proteza.

...i nnaa coboar cu greu din main i se ndeprteaz pe drumul de piatr cu zgomot ritmat de protez.

Nimeni pn la viscol
Nu mai e nimeni ntre mine i viscol, Numai eventuala bunvoin A celor ce pzesc i asmut ninsorile, n rest, vrsta prbuindu-se Asupr-mi, fr logic. Nici tata, nici mama Nu mai sunt aici, S preia ocul, S elibereze drumul din fa, Acum, ntre mine i viscol, E numai viscolul. Nici mcar eu nu mai sunt, Eu am murit azi noapte Odat cu mama, Ultima mea pavz, Ultima mea redut, nainte de capitulare, nainte de blocaj, nainte de viscol, Bunvoina paznicilor de ninsori Poate nsemna un popas La un ceai fierbinte. Apoi, viscolul lovindu-m-n piept i eu ducnd grija Copiilor care vin dup mine i care, nc, nu tiu Ce e viscolul n toate ninsorile lui Asmuite ncoace.

Ninge din Shakespeare

Ninge uitat. Toi fulgii astazi dai-i Celor sraci, copii s i-i mint, Ninge fr de corp, ca din oglind, Cade lumina pe toi condamnaii. Pe toat omenirea suferind, Pe toi dumanii, ca i pe toi fraii, Ninge uitat de-attea generaii, Ninge cu fulgi din lanul de pe grind. Ninge din Shakespeare, cu zdrnicie, Cu amgiri, cu desprimvrare, Numai groparul limita cunoate Cnd cu dispre el tace-n gura mare. Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie i lumea moare, nate, moare, nate

Nobilul viciu
Cetatea peste mine se rastoarna, In carnea mea ii simt intr-una biciul, De este vara sau de este iarna, Femeia este singurul meu viciu. Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila De tot ce impotriva mi se-ntampla, Orgolioasa, dreapta sau umila Femeia-mi sade vesnic langa tampla. O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra, Dar cel mai drag imi e acest exemplu, Iubirea pentru-o trista capra neagra Din care am facut rasfat si templu. Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea In fiece femeie sta la panda, Dar fie de femei umpluta cartea De care viata lumii e flamanda. Nu mi-au placut averi, nici vinuri bune Si n-am avut in rest nici un capriciu Desertaciune din desertaciune Femeia este singurul meu viciu.

Nu m-am batut in targuri sau razboaie, N-am vrut sa fiu imperator sub stele, Femeia care nu se incovoaie, Am injugat-o nebuniei mele. Si am arat cu ea mereu pamantul, Si-am semanat ogoare numeroase, Nu i-am lasat pe buze nici cuvantul Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase. E-adevarat ca am iubit pe una, E-adevarat tot ceea ce se zice, Am cautat-o prin neant cu luna E-adevarat c-a fost Euridice. E-adevarat ca-n geamul meu caisii N-aveau puterea nici un an sa steie Ca intr-un joc de-absurde artificii Si creanga lor imi mirosea femeie. Motorul meu si-al lumii de aceea, Motorul meu cuminecat cu biciul, A fost femeia si-a ramas femeia, Puterea mea si singurul meu viciu. Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume? Am fost mereu un cuplu in deriva, Si chiar de nu i-am dat nimic din nume Trecand mereu, mi-a fost definitiva. Iubirea mea nu a miscat nici astri Si nici pamantul sub o-mbratisare, Dar lance cand a fost, cu ochi albastri, Simteam ca-n ochi privirea ei ma doare. De n-avea rana, ii faceam eu rana, Sa-i pot iubi supremul sacrificiu, In fata ta, conditie umana, Femeia este singurul meu viciu.

O reprezentare a paradisului
e cea pe muni ca-ntr-o pies cu Hamlet ntr-un magic Elsinor...

lucruri pe care va trebui s le scriu. O reprezentare a paradisului: satul bucovinean, totul fcut cu bun gust, casa i gardul i verde pune; cnd oamenii dorm vin ngeri din direcii necunoscute s pieptene iarba punilor.

Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt din care cerul luna i-a rupt este hamacul n care m-aez ca s-mi mai ias floarea din miez, astfel aicea stau i atept clopotul lumii s-mi treac n piept s nu-l mai simt cum mi fierbe n nervi, Clopotul mare-mi fierbe n os, tidva e tot ce-am putut i am scos din acest clopot ru i diform pe-a crui limb astzi adorm. Clopot de negru, clopot de gri, bate ce bate i nu te opri. sfrm oasele mele cu srg, du-te apoi i m vinde la trg, m-am sturat s te duc i suport, parc mi-a duce propriul meu, mort, tu nuntru m bai i m-apei dangte roii-mi ies prin cmi, lumea apas de-afar i ea doamne, turtit e azi viaa mea. Sunt vietate fr noroc Care purtnd acest clopot prin foc i l-a-nghiit i-l poart acum Oriunde-n lume, pe orice drum. i am s rmn doar att, doar att: Omul de sunet c-un clopot la gt!

Omul prin sine nsui

Asear l-am vizitat pe tefan Grec, un brbat de-o vrst cu mine, care i-a pus acsa n munii cei mari dintre Bucovina i Maramure, a aezat o roat pe ru i i-a fcut cu minile lui lumin electric, i ntr-o zi s-a apucat de sculptur. Vedeam rdcinile, zice, i nu mi se preau rdcini, ci animale i oameni i zboruri. i casa lui e populat de rdcini care nu sunt rdcini ci oameni i fiare i zboruri. i-att de-adevrate sunt sculpturile lui tefan Grec, muncitor forestier maramureean din comuna Crlibaba a Bucovinei, nct arpele de lemn pe care l-am mngiat mi-a otrvit fdegetelem, iar corabia, sculptat de el, m-a i vindecat de edere i mi-a srat sngele cu doruri de mare.

Opriti aceasta frunza


Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne Intreaga roata a lumii si fiecare pom O simt ca mi se rupe din sange si din carne Si mi se face mila de lume si de om. Si mi se face mila de mine si de tine Si frunza care cade ma-nebuneste iar Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar. Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte Doar frunza care cade in dulce hodoronc Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte Si fiecare fibra rasuna ca un gong.

Opriti pe creanga frunza , destul cu-atata toamna , Destul cu-atata ceata si oameni neciteti Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna Sa stiu masura scurtei mele vieti.

Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume? Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine, Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine. Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste, Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste. Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata, Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata. Poate ca, intre noi, peste traiul de caine, Sunt cei supradotati pentru lumea de maine. Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana, Un popor de orfani, intr-o lume orfana.

Ou cltoare
Psrile cltoare Pleac dac-i frig i plou, Pe uscat ca i pe mare i dau lumea pe din dou. i nva cum s zboare Puii lor aflai n ou.

Pacient
Eu n-am s m fac bine niciodat Mereu voi suferi de-o boal grea, Simindu-mi contiina vinovat, C nu e totul gata-n ara mea.

Putei s m-ntrebai:- Ce vrei, biete? n treburile mari de ce te bagi? Am s rspund milos i pe-ndelete: -Eu tiu c mi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi. Mi-am investit i nervi i timp i viaa, n drumul care m-a ademenit i-am acceptat s dorm pe copci de ghea i s triesc pe muche de cuit. Puteam s-mi fac n alte pri avere, Puteam s fiu un bun european, Puteam s m nscriu la mamifere, Ins metabolic de la an la an. Puteam s am un os, cum au toi servii, S-l rod meschin i fr de idei Dar epocii eu i-am cedat toi nervii i ea nu-mi d nici drogurile ei. Eu sunt bolnav de Dumneavoastr, ar, Eu sunt bolnav de Dumneavoastr, Neam, Nu e-nuntru hiba, ci afar, Triam un veac, labil dac eram. N-am dreptul la o mare suferin? Nu-mi dai cartel nici pentru prpd? Ei, bine-atunc i, n m ine ia fiin Un neam pe care voie am s-l vad. i n-am s pot s-ngadui niciodat, Acest trup nelegiuit, al meu, S-nvee nebunia blestemat De-ai fi uor cnd rii i e greu. Ca fluturele prsind omida, Cnd vine peste toi o clip grea, Sunt un atlant murind cu Atlantida, Dei putea zbura, dac voia. N-avei la dumneavoastr-n farmacie, Medicamente, boala s-miluai, Un singur leac mi trebuiete mie: S-i pot vedea pe ceilali vindecai.

Aceast boal e o boal rar, Aceast boal e o boala grea, Aceast boal se numete ar i leacul este ea i numai ea.

Pmntul mi cade din mn


Sunt semne de iarn pe aer, pe ape la munte probabil a nins, mbrac-te, Carmen, i vino aproape, pstreaz cenua incendiului stins. Pe fotii prieteni de ce s-i in minte cnd ei despre mine au spus c-am murit, nv s-i transform pentru veci n cuvinte i-n cioburi din oala obtescului mit. Dar plou absurd dintro strof vecin i nu pot poemul sl termin normal, c fiece liter alfel se-nclin i trece prin versuri o fug de cal. mbrac-te, Carmen, i ia-m n munte, e totul scldat de un mov nefiresc, un cosmic fior ntre ochi mi ptrunde i cheile iernii prin vi clinchetesc. Sunt zilele-n care se vede ce nu e i nici o iertare n-am cui s-i mai cer, pe snge mi cade o stea amruie, pmntul mi cade din mn n cer. Prin straniul amestec de iarn i var prul de munte coboar nuc, eu plec de pe mal c un dor m doboar i nu tiu pdurea n care m duc.

Patul lui Zamolxes


El nu tine tar de-a doua Ca marmur alb n miei arde seul Si el lumineaz cu roua Spre tronul de sare pe care st zeul. Aici doarme zeul pe patul de piatr Ctelul pmntului umbra si-o latr

Nscut a fost zeul pe scutec de sare Si-n lacrimi, apoi, l-au purtat fiecare. Plngeau de durere, de dor sau de jale Mreau pe Zamolxes pe oricare cale. opreau cu stiint si marea si plnsul n sngele lor ei ddeau tot de dnsul. Si-a fost bucurie n sfnt cetate C zeul Zamolxes st liber n toate Purtat de plugari, de pstori si de schimnici Dar zeii ceilati l rvnir potrivnici. Si atunci cu tristete, Zamolxes frumosul Ca - ntreg s rmn n tar folosul Se trase n munti ntr-o pester trist S cread rivalii c nu mai exist. de acolo vegheaz si-i creier de bine Ai lui niciodat s nu se nchine La zeii strini cu a lor crdsie Si liber si teafr, poporul s-i fie. ................................................. Pe patul de piatr el st ntr-o rn Si tara si-o sterge de lacrimi cu o mn n cealalt mn cu degete grele si poart pmntul vslind printre stele. ........................................................ Ctelul pmntului umbra i-o latr Si zeul se culc pe patul de piatr.

Pe adresa unui neam


Nu tiu unde m culc i cine sunt oamenii-acetia buni, ce-mi dau de toate nici cum i cheam parc n-am aflat i totui ne iubim pe nechemate. Nu m intereseaz dac ei particip la lupta sindical, nici fiii lor dac au absolvit cea mai mrunt sau mai mare coal. De sunt catolici sau de sunt baptiti,

ntr-adevr, aceasta i privete, nu sunt dator s tiu ce funcii au dar mi-e de-ajuns c sufl romnete. Dosar de cadre n-am s fac la frai, c tot ar fi o treab inutil, eu tiu att: de fraii mei mi-e drag, mi-e grij, mi-e ruine i mi-e mil. Mi-nchipui doar o scen de comar i mi-e de-ajuns s cred c este bine de-a nu-mpri poporul meu n gti, n ranguri, n subrang i n stupine. S fii pe-o strad fr de lumini i s leini acolo fr veste i-un om s te trezeasc din lein ce faci, l-ntrebi de rang i cine este? Primeti oferta lui de-a te salva, sau l respingi c nu-i cunoti dosarul? eu cred n neamul meu fr-ntrebri i i accept i dulcele i-amarul. M aflu-n casa unor oameni buni ce nu mi las sufletul s moar i de aceea am ca pe-un cadou senzaia c sunt la mine-n ar. Oriunde m-a culca eu fric n-am c vor veni ai mei s m omoare, cu-ncredere pun capul peste tot n orice cas-ar fi, n fiecare. C ara nu-i o sum de averi i nici de lucruri dintr-o zestre-ntreag, ea e intimitatea unui neam, e nu ce-avem, e ceea ce ne leag. Beau ap din fntna dumnealor i nu m tem c este otrvit, femeia mi-am luat-o din popor spre-a fi egala mea, spre-a-mi fi iubit. Eu nici de cei ce m privesc chior, nu m mai tem, c n-am de ce m teme,

sunt nite oameni necjii i ei i eu le sunt problem-ntre probleme. Nici mine n-am s tiu ce nume au aceia care fuga mi-o repar i care m-au rugat s m ntorc ca om din ar pentr-un om din ar. Fntna lor e i fntna mea, pe noi nu ne pot despri notarii, doar mpreun ducem un destin i-i suportm elanuri i avarii. i ca s-i pot recompensa mcar pentru o noapte i o zi, curate a vrea s fiu eu nsumi anonim, s li le pot restitui pe toate. Adio, dragii mei necunoscui, am s v scriu la toamn o scrisoare pe-adresa ta, poporul meu frumos, s-i spun i ce mai e i ce m doare. Iar dac gazda mea ar fi de-acord s nu ne spunem nici un fel de nume, ci s pstrm senzaia de foc c mai avem o patrie pe lume.

Pictur de iarn
Snt pictori, n cer, care las Culorile lor s mai cad Pe-aci, pe pmnt, pe acas, i asta se cheam zpad. Sub brne albastre-celeste Lumina privirii tresare, Cnd strigtul nostru mai este Zidit ntr-o sfnt ninsoare. Mai vindem din fumul npraznic Al zilnicei noastre redute Un bon de intrare la praznic Cnd ninge din stelele mute. Ninsoarea e-aproape abstract,

Atta-i de sfnt i mare, C tronuri sub regi se cotract n sinucigaa ninsoare. Dar, domnule pictor al iernii, Ce rar te ari de o vreme i noi te rugm cu vecernii i noi i trimitem poeme. Pe fiece fulg se citete Un chip de brbat sau femeie i unele cad ngerete i loc i gsesc n muzee.

Poetul
As sta, asa cu fata-n sus, Lovit piezis de vreme Si-ncet ca un izvor supus Ti-as murmura poeme. Si patul de sub sira mea, Podeaua care-l tine, Cu timpul s-ar darapana Si-n casa-ar fi ruine Si peste molcomul prapad Peste privirea-mi oarba Cu gura incepind sa vad Eu, napadit de iarba, Din somnul ca un trist magnet Ce stie doar sa cheme, Ti-as mai incredinta incet Mistere si poeme. Albitul firii mele os, Schiloada chiparoasa, Lovit de pietre dureros Si maruntit de-o coasa. Ar face gura si-ar sopti

Despre ce e si nu mi-i In veacul de schizofrenii Pin-la sfirsitul lumii Si daca varul cel nestins, Ce-i una cu folosul, Cu cinic urlet dinadins Mi-ar inghiti si osul, Eu, tainic, bland si tutelar, Calcand taceri postume, Din toti peretii dati cu var M-as reintoarce-n lume, Catre o casa, unde-acum Si moartea mai asteapta, Pina sa-nceapa tristul drum De dincolo de soapta. Sa-ti spun ca inca nu-i tarziu. Ruina e departe, Iar eu cu inima te stiu Pe viata si pe moarte. As sta aici, pe-acest prundis Pe care-mi este bine, Ca vremii, pus hotar piezis, Sa-mbatrinesc de tine. Sa-mi suga oasele-n pamint De parca oase-as plange, Sa fiu doar calcar si cuvant Si-un ultim strop de sange.

Poetul i patria
Poetul n-are voie sa tradeze si nici sa faca glume despre Neam, el simte totul, de la Rau la Ram, nascut ca lacrima de metereze. Poetul n-are voie sa adoarma, cat sunt necazuri inca si nevoi, prin el suntem la ceas de veghe noi, poetul ne e rodnica alarma.

Potul n-are voie sa transforme in mod oracular, in mod peltic, nimic in totul, totul in nimic, nici coaja-n fruct, dar nici esenta-n formr. Poetul n-are voi si nu poate sa-si terfeleasca misiunea sa, el pentru libertate va lupta dar nu-si va bate joc de libertate. Poetul n-are voie sa se minta, si nici sa minta oamenii prin vers, ca azi ar exista doar univers si nu popor, familie sau ginta. Poetul n-are voie sa prefaca durerea lumii in orchestra sa, el trebuie sa caute in ea model pentru-o simtire prea saraca. Poetul n-are voie nici sa stie necum sa-nvete din vreun loc savant, placerea limbutiei in neant, cand el in viata are-o datorie. Sic and cuvantul lui, patruns in tara, ca ploaia-n brazda, il va tine viu, pierzand si castigand acest pariu, Poetul are voie sa si moara. In schimb, Poetul are vesnic voie sa creada-n adevar si in frumos, sa fie , trup si rani, cu cei de jos, cu vasla versului slujind pe Noe. Poetul are voie sa greseasca in dragoste, in vise, in pareri, san u-si mai afle capul nicaieri cand e la mijloc spita femeiasca. Poetul are voie sa si planga, atunci cand oamenii normali zambesc, pentru poet ramane omenesc sa-si poarte crucea pe golgota stanga. Poetul are voie a fi rana,

cand celelalte rani, ce-au fost pe-aici, s-au prefacut in biete cicatrici, care-au uitat conditia umana. Poetul are voie sa intrebe ce-i viata, cum e viata, ce-a ajuns, in numele nevoii de raspuns, in numele-ndelung truditei plebe. Poetul are voie sa si riste, de partea omului de rand sarind, cum are voie si la un colind, ce poate-n oameni sufletul sa-l miste. Poetul are voie strict la toate, de fapt in toate e problema sa, el pentru libertate va lupta dar nu-si va face joc din libertate. Si, daca din adanc de om si tara, cuvantul lui, de dansii insusit, va reveni , precum a fost rostit, Poetul n-are voie sa mai moara.

Prea tarziu,la Paris


Prea tarziu am ajuns la Paris, prea batran, n-am avut nici noroc, nici chemari, nici curaj, unde sunt, ma trezesc doritor sa raman si, cu grele picioare, m-ating de pavaj. Nu-i de mine nimic din infernul modern, eu in pesteri, acum, as avea locul meu, pe o piatra de rau mi-ar fi dor sa-mi astern, orice drum la Paris mi se pare prea greu. E trei sferturi sub ierbi generatia mea, ce sa caut aici, fara nimeni din toti? invalizi gloriosi, langa voi as cadea, dar ma cheama absurd nebunia pe roti. Prea tarziu am ajuns, prea batran, la Paris, amintirea s-a sters, in memorie-i gol, era bine sa-l gust, cat mi-a fost inetrzis, de pe oricare loc, azi, abia ma mai scol.

Si mi-e dor de Brancusi, cel mai mult de Brancusi, daca nu-ntarziam, intr-un straniu pariu, ii umblam la feresti, ii dormeam pe la usi, pentru opera lui, macar piatra sa-i fiu. Condamnat, pentru veci, sa fiu numai roman, noapte buna, oras al eternei lumini, prea tarziu am ajuns la Paris, prea batran, hai acasa, eu plec, n-are rost sa raman, e prea scump pentru mine sa mor in straini.

Proba olimpica
Mintea mea obosita nu e mai proasta dect mintea voastra odihnita, hai s gindim impreuna, hai ginditi si voi, incordati-va mintile odihnite si produceti ginduri. Ce cnt acele broboane de sudoare de pe fruntile voastre ? Straduiti-va, concentrati-va, ginditi-va, aveti mintile odihnite, dormiti de 2.000.000 de ani, ati avut scutire, ati avut permisie, ati avut concediu mental, ce dracu! Va depaseste n viteza broasca testoasa, melcul, de-a carui trecere va tiuie urechile, e un melc mort, ariciul v-apare ca un ideal imposibil, va miscati ca prin corpuri solide, ca prin undelemn inghetat ca prin ochi de sticla, ce dracu! Ginditi, nu mai aminati aceasta, ginditi, ar fi trist pentru voi

si vai fi pus mintea la uscat pe gardurile n care inchideti, cu depline sentimente de posesiune si protectie, mintea mea obosita.

Psalm de Pati
Ce bine mi-e a-i recunoate tergarul alb de in la pori, Te-ai pregtit i tu de Pate, Hristos a nviat din mori. Pe mal de ru mai cnt broate i rul cnt-n contrafori, Renviem i noi de Pate, Hristos a nviat din mori. A re-nvia, a te mai nate E darul crudei tale sori, S ne privim n ochi de Pate, Hristos a nviat din mori. Asinul ce pe pietre pate Te renva s supori, i ani pustii, i Zi de Pate, Hristos a nviat din mori. i vom muri, i ne vom nate, i plini de sori, i fr sori, Dar vom avea o Zi de Pate, Hristos a nviat din mori. M poi vedea, te pot cunoate, Cum m comport, cum te compori, Cnd prin lumina grea de Pate, Hristos a nviat din mori. Cretine, ca s poi renate, Deschide crucii orice pori, Rectitorete-te de Pate, Hristos a nviat din mori.

Pustiul care devor

Acest pustiu ce ne ngroap-n el, acest pustiu crescnd din or-n or, acest pustiu curat ce ne devor ca remucarea dup un mcel. Acest pustiu cu dibla lui minor, egal cu multe, cu nimic la fel, acest pustiu, cu-al crui gust m-nel, c el ne e Sodom i Gomor. Acest pustiu se isclete moale pe pielea noastr ce l-a luminat, i el rmne scris ca un soldat n tatuajul tmp al minii sale. Ci iat-n pragul ochiului ne bat firimituri de lume, colosale.

Sacrificiu
n toat existena omeneasc nu a existat zidire durabil dac n ea nu a fost zidit o femeie.

Scenariu de referin
Din clipa n care pe lume o mam pe noi ne-a nscut, ca ntr-un proiect fr mil, urmm un traseu cunoscut. Aproape c n-a recunoate acest adevr fr leac, de nu m-ar conduce n toate, de m-ar convinge s tac. Ni-i viaa un singur scenariu i roluri n ea, cte vrei, al meu ns-n veci nu se schimb, zadarnice-s orice idei. Eu sunt, de la mama din burt, la tot ce triesc condamnat, precum de la mine din floare decurge un rol de biat.

i nsi revolta-mpotriva attor necazuri ce vin, din preul tiut face parte i tot din acelai destin. Dar unde-i regizorul care la textul ntreg are-acces, i care pe toi ne cunoate cu-o urm de dezinteres. El, Dominus Deus, e-n stare, fcnd acest text mototol, cu-o zi nainte s spun ce replici urmeaz n rol. n text, de la naterea noastr exist un cinic pariu, ca rolul s nu ni-l cunoatem dect dup ce-i prea trziu.

Scrisoare fara adresa


Cui sa trimit aceasta trista scrisoare pe care o scriu linistit si fara speranta rezamand hartia ei de tot orasul, de toata cartea de telefoane, de toate iubirile care sunt cum sunt, de toate crimele si de toate amagirile acestei nopti in care postasul destinat sa duca scrisoarea doarme in somnul lui familist in care viseaza recorduri mondiale personale la mars, viteza si saritura in lungime, rezemand scrisoarea mea de toate adresele si de toate randurile albe, de toate dramele de dragoste care seamana probabil cu a noastra, cui sa trimit aceasta scrisoare care seamana prea mult cu realitatea ca sa ti-o mai trimit si tie? Cui, din toata aceasta carte de telefoane, din care cunosc mai multi datatori de nume de strazi decat locuitori ai strazilor? Cui?

Fie, aceasta scrisoare a mea, fie, pentru intaia oara in istoria telecomunicatiilor si postelor trimisa pe toate adresele, ca o citatie in masa, ca o molima unanima, primiti , dumneavoastra, semenii mei din toata cartea de telefoane a orasului urmatoarea scrisoare a mea: Nu exista iubire fericita, exista numai iubire, fericirea nu e decat o himera, nu exista dorinta de comunicare decat la tristete, si totusi stiind ca nu exista nici iubire si nici fericire, eu vi le doresc pe amandoua si adorm cu capul pe adresele si telefoanele catre care pleaca prin toti postasii scrisoarea mea de adio.

Scrisoare pentru rani


Scrisoarea mea e de ulei femeie, ulei din candele, ulei din cani, ti-o scriu ca sa ti mai treaca intristarea ti-o pun pe amintire si pe rani. Sunt preotul care oficiaza intemeierea unui nou balsam, scrisoarea mea sa-ti risipeasca noaptea si sa-ti arate astazi cum eram. Vei asfinti si tu ca prea te mistui ti-o spun usor dar ma topesc intreg, ulei scrisoarea mea pe rani sa-ti fie si sa citesti in ea ca inteleg. Cu tine printre candele sa iei scrisoarea mea de rana si ulei.

Snt radical

Sint radical mai precis sint pentru pastrarea unui just raport intre minciuna si adevar, intre eroi si eroi, intre plus si minus, sint radical, mai precis, mi-e sila de demagogia socialista mai tare dect de demagogia burgheza pentru ca o simt apasindu-m cu mult mai de aproape. Sint radical, cred ca nu e buna legea care te condamna mai grav daca ucizi un urs dect daca ucizi un om, ba mai mult, te condamna mai grav daca vorbesti, daca ai opinii, dect daca ucizi. Sint radical adica mi inchipui ca daca ecuatia "poporul ne-a ales, vorbim n numete poporului, guvernam n numele poporului, construim socialismul cu oamenii si pentru oameni," este adevarata, nu e corect s-i distrugi omului casa, orasul sau satul, fr s-l intrebi pe om; zece elevi au declarat la scoala, cnd i-a intrebat dirigintele ce fapte bune au savirsit, n ziua aceea, ca au ajutat o batrina s treaca strada

dar de ce asa de multi, s-a mirat dirigintele pentru ca batrina nu voia s treaca strada au raspuns ei. Cam asta ar fi situatia sint radical si o privesc n fata, daca batrina nu vrea s treaca strada e greu s te lauzi ca esti cel mai bun dintre oameni pentru ca o obligi s traverseze, si lucrurile stau chiar asa, batrina nu vrea s treaca strada. batrina nu se afla pe strada nici nu exista strada, si batrina nici nu e batrina. ci o tara emotionata ca va trebui s traverseze. Sint radical, adica mi-e groaza de remuscarile care nu mai pot salva nimic, mai ales viata care si asa se incapatineaza de citeva generatii incoace s se duca n pastele m-sii. Sint radical, mi plac prunele, piersicile, marele veratice, libertatea, femeia, granitele istorice, si strugurii tamiiosi. Sint radical, as putea dicta un poem si de la un telefon public, dar tot radical sint si mentionind ca n-as putea face aceasta dect daca si cea careia i dictez ar avea telefon.

Sint radical, cred ca Maresalul Ion Antonescu, daca ar fi rejudecat de un tribunal impartial, ar putea fi declarat fr rezerve, erou al Romaniei post-mortem si martir universal, macar dupa lectura Pactului Ribbentrop-Molotov. Sint radical, cred n valoarea frunzei de varza aplicata pe lucrurile dureroase ale corpului. Sint radical, nu cred s existe inger mai urit si demon mai frumos dect omul, si, mai mult dect att, nu cred s existe accident mai rodnic si lege mai contrariata dect omul. Din mine insumi si din ceilalti extrag radacina patrata si observ ca nu e dect apa, apa n stare de gindire, apa cu suflet si cu virtejuri, apa intr-o nevindecabila formula chimica. Sint radical, cnd ploua si cnd ninge stiu ca e vorba despre mine, despre apa care sint, despre apa care sint.

Soferul si nevast-sa
Ne urcasem cu totii in autobuz Care nu era confortabil, dar era independent, N-avea fiecare locul su, Dar ne gndeam c o s aib, Era primvar, Venea vara, Se dezghetau drumurile, Puteai sa mergi cu gulerul cmsii descheiat, Se dezghetau drumurile, Noi cntam cntece de-ale noastre, vechi, Pe care nu le mai cntasem de mult vreme Si unii din cauza vitezei, Care-i mbta, Altii cu o tandr ironie, Am inceput s zicem, s cntm C autobuzul nostru E cel care dezgheat Drumul pe care mergem. Pe directia aceea spre munte, Spre marele munte, Nu mai mersese niciodat un autobuz, Numai turisti particulari, Numai nebuni ocazionali. Asa c ne interesa destinatia, Ne ajungea bucuria C mergem cu totii spre marele munte. Soferul era tnr, Conducea pentru prima oar Un asemenea autobuz. Fusese ajutor de sofer, Lucrase mult si cinstit, Dup cum mergea, dup cum frna, Era fr ndoial cel mai bun sofer Dintre toti soferii nostri, sta conduce exceptional, strigam noi, sta-i omul care ne trebuie Si el ddea din mn cu modestie Rugndu-ne s nu-l mai ludm. C-l ncurcm la condus. n fond e autobuzul dvs., Eu sunt al dvs.,

M-ati ales s conduc autobuzul, Asta-i treaba mea. Noi am aplaudat, chiar si aceast lepdare, a lui, De laudele noastre. Si autobuzul mergea mai departe Si-n diverse localitti, n care ne opream Multi urcau Si nimeni nu mai voia s coboare. Era un autobuz unic Nu mai exista asa ceva n mprejurimi. Rmseser-n urm troleibuzele agtate De reteaua electric Si lipsite de orice independent, Tramvaiele nghesuite ntre sine Si aceeasi retea. Autobuzul nostru se ncrcase nspimnttor, Fiecare urca n autobuz cu ce avea mai bun, Soferul conducea exceptional, Nimeni nu conduce mai bine ca el, Strigam noi Si el ddea moale din mn, Si noi strigam iarsi. Las frate, las modestia la o parte, D-o dracului de modestie Noi, care n-am avut niciodat posibilitatea Unui asemenea drum, Stim valoarea lui adevrat, Esti al nostru, Esti dintre ai nostri, Rmi intre noi, Bravo, Ura, Si el nu mai putea s ne opreasc, Trebuia s fie atent la drum, Iar noi eram prea multi Si ncepuserm s-l incomodm, Stteam claie peste grmad n autobuz, Dar uneori i blocam o mn sau un picior, Pn cd ctiva meseriasi L-au rugat s opreasca pentru cteva minute Ca s-i fac o cusc de protectie, S nu-l mai incomodm la condus, Dar s-si ia si nevasta lng el,

Au zis altii, C drumul e lung si se plictiseste omul. Si uite-l acum n cusca lui de protectie, In cabina lui blindat! Ce hotrt conduce, A dat drumul si la muzic, se aude n toat masina o muzic eroic, Pe care o ntrerupem noi din cnd n cnd Cu cntece despre el si de drumul nostru, Si hai, m, s fim atenti si cu nevast.sa, C si el e om. n autobuz vara e cald Iarna e frig, Drumul continu, Am nceput s obosim, nene soferule, opreste, S ne odihnim si noi. S te odihnesti si dumneata, C n-o fi foc, Dar el nu mai aude, el conduce, Si-ntr-adevr, conduce exceptional, E cel mai bun, strigm toti, Dar ne e foame, Pentru c n-am mai oprit demult, Si-avem nevoie si noi De pine, de apa, de un rgaz, Probabil c-am nceput s-l si enervmCu mofturile noastre Setea, foamea, somnul, Geamurile autobuzului nu mai exist demult, Pe ele au srit cei ce n-au mai pututu suporta, Usile au ruginit si nu se mai deschid, Si soferul conduce autobuzul Din ce n ce mai nervos, A nceput s fac si accidente, Stau si el si nevast-sa cu minile pe volan, Marile piscuri i cheam, Mai e putin combustibil, Am intrat pe un fel de linie ferat Vecin cu drumul, Dup ce ni s-au spart cauciucurile Si dup ce soferul a drmat Cu lovituri de autobuz Case si biserici,

Sate si orase, ncepem s coborm, Si binenteles c viteza creste, Asa e la orice coborre, Viteza creste, Nu mai e nimeni n autobuz, Unii au murit, Altii au fugit, Altii ne-am uscat de foame si de sete, Altii am nghetat de frig, Muntele e tot mai departe, Dar autobuzul coboar Halucinnd pe linia moart De cale ferat, Si numai ei doi, Soferul si nevast-sa, n cabina blindat, Se uit doar nainte, Nu mai stiu pe cine conduc si unde se duc, Si de ce se merge cu viteza prbusirii, Cnd excursia ncepuse att de frumos Ctre marele munte.

Suportabila venicie
Ce nu-i boal, e moarte. Ce nu-i aici, nu-i nicieri. Nu doar vecia ne desparte, Ci fumegnda zi de ieri. Noi rezistm n venicie Pentru c tim c e mereu, Viaa ni-i grea ie i mie, Cu zilele ne e mai greu.

Tain de toamn
Descul prin ntiele brume, Btrn de atta tristee, S ies dintr-o dat n lume, Cinismul ceva s m-nvee. Cu ochii sticlind ca pisica S sar pe pierduta redut i nici s nu tiu de nimica Din care i viermii se mut.

Adio, prea buna mea doamn, Nimic despre noi nu se tie, Dar snt proclamaii de toamn Afie de pneumonie. Copii tuesc mgrete, Btrnii tuesc, dar tabagic, La toi tensiunea ne crete Finalul de veac este tragic. La crmele lor iluzorii Pun rile oameni de paie, Trind sub regimul terorii Pmntul e plin de rzboaie. La ce i-a mai ine iubire Cnd totul n jur este moarte, Cnd linia vieii-i subire i nici nu conduce departe. Mai bine desculi peste brume Purtnd terfeloage, nu haine, S plec pe vecie n lume Robit pmntetilor taine. Adio, e toamn n toate, Simt sarea n lacrimi la mine, Pe buzele mele crpate Mai arde-un srut n ruine. Dar ce-i mai spun amnunte, Esena e dorul de fug Prin brumele marelui munte Cu toi filozofii n rug. i-apoi s se-nchid de-a pururi Pdure i noapte i brume, S-mi pierd orice fel de contururi S merg ca legenda prin lume.

Textul meu din urm


Aicea m-a ntoarce Odat ndrt Ca s m-aplec sub piatr

n rul care scurm S iau izvoru-n brae i-apoi s vi-l art Spunndu-v: acesta E textul meu din urm. Dup atta via Trit-n manuscris Ca un agent al obtei Sau ca un alt sihastru Mi-nchipui c, probabil Nu-mi este interzis S mor purtnd n brae Acest izvor albastru. Este izvorul Izei, O lacrim din Nord Un arhetip ce-i este Contemporan, amonte Stau muntele i apa n dulce dezacord i-n orice ntuneric Atta orizont e. M-am adpat n via Din oale fel de fel i-am cunoscut cristale Cu buze de parad, Am auzit pe limb Ninsori de clopoel i am simit cu talpa Prinosul de zpad. i ape leioase i pu cu-accent acid i am pierdut i gustul Fntnii de acas, De la izvorul Izei Abia acum deschid Fiina mea mnat De-o sete leioas. De n-a avea nevoie S-o simt pe-ntregul trunchi, Cu lacrimi a sorbi-o, Nobiliara ap,

i n izvor de-odat Cu stelele-ngenunchi Stau eu s-ncep izvorul Sau el s m nceap. i pentru clipa-n care ntr-un final de foc O s se-arate moartea, La ea s m nhae, Fac astzi repetiii i vin n acest loc, S-nv cum se ridic Izvoarele n brae. i nu am nici un martor S-mi spun bun i ru, S vin dup mine Ca el s recunoasc: ,,Lsai-i lui izvorul, A fost izvorul su!'' i alt izvor s sar Din scoara pmnteasc. Albastru trece Iza Prin malurile verzi, Obria-n enigm De veacuri plnsu-mi-s-a, Aici pe tine nsui nti i-nti te pierzi Ca s te redescoperi Purificat de Iza. Va fi cltoria Acestui ru n jos, Va trece printre pietre, Va lumina comune, Va adpa i oameni i vite cu folos, Cnd alt Iza-ncepe Pe cer s se adune. i cnd va fi momentul, Cu mini pustii s mor, S mi le-ncarc de-aceast Obrie de ape i textul meu din urm

S fie-acest izvor Pe care cu privirea L-am i transcris aproape.

Toamna la Potoci
Deodat vine toamna la Potoci i ne gsete pregtii de var i spic avem n pr i soare-n voci i-brcmintea ni-i aa uoar. Din muni se prbuete-ntiul frig, pdurea-nva iar s se ncline, prin trsnete ultime te strig i numai pstrvul se simte bine. Se duc la vale bulgri de noroi i Tiruri pe osele derapeaz, ultima zi de var plnge-n noi, am ochii ari de dorul de amiaz. i lacul verde cum s-a tulburat! Tot rul de pmnt i cade-n unde i-un nor de griji plutind din sat n sat, n zbuciumul perdelelor ptrunde. i suntem nc nsorii la chip i ploaia la odaie ne condamn, ca o caligrafie n nisip se scrie-n noi ntia zi de toamn. O toac bate-n ploaie, undeva, s dea secundei mrginiri solemne? Sau ntr-o curte cnd e vreme rea, un gospodar btrn mai sparge lemne. Delfin s-aducei i s-aducei foci i toat sarea lacrimilor noastre, s-ntemeiem o mare la Potoci, o mare verde cu sclipiri albastre. Se oglindete pstrvu-n cuit cnd sare s ne mute de picioare, dar e trziu i toamna a venit i-i semn de dragoste i mil mare.

Spre-a fi senini deschidem ochii mari, noi cei cu bolta n priviri ascuns, o nav trece fr marinari i caut un port din frunz-n frunz. Deodat vine toamna peste noi, ceva ce n-a mai fost deodat vine, e fig i nu e cale napoi, m-mbrac n tine i te-mbraci n mine.

Toamna tragic
Toamna n muni ia aspecte tragice, Poate c nicieri Nu e att de tragic iarna, Ca n muni, cnd vntul bate cu soare i trebuie s faci primul foc n sob, Apoi al doilea foc i totul s te coste scump, Tomamna tragic, Noi junghiuri n spate i naintarea n vrst i prietenii, cobornd tot mai grbovii, Ctre pieele austere, n cutarea unui semn mnos, Dinspre cmpia, ea nsi tragic.

Traducere
Virgula e punctul care plange.

Tren
Toti, in acelasi tren toti, in aceeasi directie, dar, prin vagoane, trebuie sa ne miscam fiecare, in voie.

Trenul spre neant


Eu vin cu toat viaa mea i gulerul deschis i pe peron atept un tren ce merge spre abis, De-aici ncolo nu mai sunt nici gri i nici acari Doar stelele sunt tot mai mari i pomii tot mai rari.

Voi lua un tren ctre neant, mi-am cumprat bilet, Mai tare muzica o dau i inima ncet, Se-aude-un zumzit mrunt, terasamentu-i mort, Prin megafon feroviar se ip un raport. Dar eu i las pe pasageri s zic tot ce vor, Eu, dac ei se urc-n tren, sunt gata s cobor, Sunt pasagerul spre neant, i mi-e destul att, Cu cei din urm bani ai mei nu vreau s mor urt. Cltoria tot o fac, orict ar fi de greu, La cap de linie atept s vin trenul meu, Dar mi se pare c aud un glas cum n-a mai fost Certndu-m pentru ceva, lundu-m la rost. E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen Ce va cdea la rndul ei n umbra unui tren, Nu mai e nimeni pe aici, toi au murit cndva, Eu sunt de-o via n neant i nu am cum pleca. Cnd greieri duc din loc n loc luminile din cer M-aez la geam n trenul meu i simt c-ncep s pier, Nu-i nici un tren ctre neant, ci fapt interesant, Voi lua neant ctre neant, neant ctre neant.

Umbra
http://www.trilulilu.ro/celllfish/e07e6bf6a274de

Eu umbra aceasta pe care O semeni n sufletul meu Cu mil si trist mirare Voi duce-o cu mine mereu Voi duce-o cu mine mereu i-apoi intr-o zi oarecare n care-mi va fi cel mai greu Voi pune-o n vechi calendare Duminica trupului meu Duminica trupului meu Fiori prin mine umbl i nu am trebuin Te rog pe tine umbr S redevii fiin

Flmnd de iubirea intreag Pe vremi cu amurg mohort Cnd zorile noaptea-i dezleag M satur cu-o umbr i-att M satur cu-o umbr i-att i sufletul meu te mai roag Magnetic catarg dobort Tu umbr tcut si drag Aeaz-i fularul la gt Aeaz-i fularul la gt O umbr se nchide n mine O umbr prin mine trecu E-atta de ru c e bine E-atta de mult dac e nu Bocovia-i iese din sine i rde in "a" i n "u" O umbr n via m ine i umbra aceea eti tu i umbra aceea eti tu

Umbre la Iai
Aud pe-aici, pe lng mine pai Vin voci strvechi s cnte i s mustre, Un paradis e ngropat la Iai Sub strjuirea umbrelor ilustre. Vin voievozi cu degete subiri Un stins condei i plnge arabescul, Ceva ce va-ntmpla la Convorbiri, Apare un poem de Eminescu. Alecsandri va regsi discret Durerea i misterul din talang i lng umbra marelui poet Va crete metafizica lui Creang. Ceva inexplicabil e aici, n pietre, chiar, e-un magnetism frenetic, Dicionaru-i pus a se ndulci Cu miere sacu-i coase orice petic.

Snt clipe, uneori, snt zile chiar, Cnd vin fantomele de cai n tropot, Atunci Moldova toat-i un altar Proteguit de fiecare clopot. ntregul Iai e desenat frumos i orice pas al frunzelor rmne De parc, el e dintr-un nobil os Biblioteca Patriei Romne. Arhitectura lui e de amurg, E o chindie fiecare cas De-attea umbre ce din vremuri curg ntregul Iai e-o noapte luminoas. Aici un tei ajunge mprat, i o bojdeuc intr n legend, Aici, pereii au ncorporat O stare genial permanent. Aici, mai dulce curge vinu-n teasc i om mai bun ca moldoveanul nu e Aici, chiar i copii cnd se nasc n fa au proiectul de statuie. Eterni snt toi n fiecare zi De struguri venici fumeg povarna. Ca o-nflorire de mitropolii i regsete ziua sfnt iarna. E ziua de unire dintre frai, Cnd Iaul a ales cu brbie Dect frunta ntre nstrinai, Mai bine-al doilea-ntr-o Romnie. De ce-au ales nu Iai, ci Bucureti, n fond, ntregul Iai era un templu? Voi, clditori ai soartei romneti, Purtarea Iaului e un exemplu. i umbrele ilustre care vin S scuture de orice rele piatra, ncuviineaz pasul spre destin i laud acestei patrii vatra. i mai tiau acei ce-au acceptat

C Iau-i Iai, c nu-l sfarm timpul, C zeii unui neam nenfricat, Aici la Iai i-au hotrt Olimpul.

Un om pe niste scari
http://www.trilulilu.ro/dutz1981/42dfe501e27ea4

In lumea plina de urmari Eu sunt un om pe niste scari, In sus ce e, in jos nimic, In jos ce e, in sus nimic. Vorbesc cu ceilalti care-au fost Si-n sus si-n jos, si nu-i dezic, Eu insumi spun de locurile Pe unde-am fost nu e nimic. Vecinul meu praseste ciori, Vecina mea praseste farduri, Eu sunt un om pe niste scari Si-un caine bulucind prin garduri. Daca de mai multe ori Caci ce pot fi aceste garduri Decat cazute foste scari Decat cazute foste garduri. Vecine, Domnule, Straine, Nu inteleg ce-aveti cu mine, Stiu scarile ne sunt comune Dar trec atat de rar pe-aici, Portarul insusi poate spune Ca am ambitii foarte mici. Din cand in cand mai vin pe-acasa De ce va suparati cand vin Agale talpa mea apasa Pe dalele cu pas strain. Vecinul meu praseste ciori Vecina mea praseste farduri Abia m-am ridicat din garduri Si maraind in joase salturi Eu sunt un om pe niste scari.

Si daca vreti sa fiu balada Si fiindca eu nu am o stea Accept, ravnesc, visez sa cada Un porc nervos la moartea mea. Si-acuma, va implor, zambiti In lumea plina de urmari In care fard si ciori prasiti Intunecati si spalaciti Lasati-ma sa fiu pe scari.

Unde sa pleci
Afla si-nvata Acest refren: Pana la moarte, N-ai nici un tren. Clipa absurda Si, noi, nauci, Nici nu stiu unde Vrei sa te duci. Inca nu-i gata, In hale reci, Trenul cu care Crezi c-ai sa pleci. Deocamdata, Inca de ieri, Acarii insisi Se simt someri. Care plecare, Care pardon, Care adio, Care peron? Ce despartire, Cand amandoi Nu ne cunoastem Noi intre noi? Nu fi precoce, Nu insista,

Inca-i abstracta Iubirea mea, Cat tu, pe lume Nici n-ai venit Si, intr-un pantec, Suferi cumplit. Creste, sub cerul Astrilor casti, Maternitatea Unde urmeaza Sa mi te nasti.

V mulumesc
Versuri de ecou la Cuvntarea tovarului Nicolae Ceauescu din 6 februarie 1986 ntreg, al dumneavoastr, aa m simt din nou C de minciuni i falsuri fiina mi-e stul, V mulumesc de toate, Cinstit i Bun Erou, Renate-n mine nsumi i ultima celul. Parc triam exilul himeric n pustiu i fapta dumneavoastr avu deodat-n mine Efectul formidabil al unui trznet viu Lovind n ce e putred ca-n rest s fac bine. Suntei att de tnr i-att de curajos, Ai deteptat ntreag sperana romneasc, V-au dat strlimpezime durerile de jos i-ai dobort minciuna ca pe-o cumplit masc. Necazuri sunt destule, n viaa tuturor, i fiecare-i vede nti pe ale sale, Dar oamenii suport necazul mai uor Cnd adevrul totui e cea mai dreapt cale. Acest popor dorete ntregul adevr i-acum cnd grea e iarna i iari sunt probleme Nevoie e de oameni, nu de justificri, i, dac va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

V vd apoteotic, ca pe un Voievod, Ce tie s aplece urechea spre Ion Roat, i se-adreseaz rii n cel mai simplu mod Ca-n '72, in minte: Acum ori niciodat! De-aici, din umilina la care sunt constrns, Chiar dac nu am dreptul propriei mele arte, Bolnav, hulit i singur, cu ochii ari de plns Am s v fiu ostaul cinstit pn la moarte. Februarie patetic! Vrem veti, nu vrem poveti, i ateptm ca Geniul acestei patrii bune S-nceap primvara contiinei romneti i tot ce e valoare n juru-i s adune. Ce radicalitate n felul omenesc De-a spune adevrul, de-a-l transforma n tor, Ce, de va fi nevoie, din mori s m trezesc, De m-ai chema vreodat, mai am n mine for. n vremurile grele pe care le trim Cnd o planet-ntreag se plnge c o doare, Dezamorsnd minciuna, Eroule sublim, Suntei Brbatul rii i Unica Salvare. Noi, s v fie bine, oriunde-am fi, veghem, Dar v rugm sfielnic s fii cu luare-aminte S nu-nnoii doar oameni, ci i acest sistem Care prin sine nsui falsific i minte. Amprenta dumneavoastr s tuteleze, ea, Nu nite reparaii la vise iluzorii, Ci radicalizarea luntric i grea, Sub semnul Competenei, Iubirii i Valorii. S vin primvara contiinei romneti, Renaterea naturii, speranei i a muncii, Exemplu de-nnoire pornind din Bucureti: Un neam care-i iubete i pe btrni, i pruncii. ndoliat de rele, acum m nasc din nou, Slujindu-mi cu credin, dup putere, ara, V mulumesc de toate, Cinstit i Bun Erou, Din Geniul dumneavoastr, ca un fertil ecou, S vin Adevrul, s vin Primvara.

Viata la figurat
Cand infaptuiam ceva, ceea ce infaptuiam era luat la figurat, cand nu infaptuiam ceva, ceea ce nu infaptuiam era luat la propriu. As putea spune ca marea nenorocire a fost, nu numai diferenta dintre luarea la propriu si luarea la figurat, cat lipsa de siguranta in toata viata cum voi fi luat? la propriu sau la figurat? Si, vai, nimeni sa nu dea niciodata Viata la propriu pentru viata la figurat.

Viata,dublu mixt
Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe, Din ce in ce mai singur si mai trist, Nici nu mai stiu cat pot sa rezist, Inchis intr-un ziar si intr-o carte. Ma-ncredintez iluziei desarte Ca ma salveaza regasirea-n Christ, Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt, Cu viata-n minus si cu plus de moarte. Si, totusi, nu m-a ocolit norocul, Desi mi-a fost intotdeauna greu, Si-am transformat in foc destinul meu Ca, azi, cenusa sa rezume focul. Si de-as cadea, asa cum cere jocul, Ca sa devin o piesa de muzeu, Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.

Vntorii de rinoceri
Ei, mine snt mai ri ca ieri, Otrava le rmne-n oase, Ei,dup ce vneaz rinoceri, Vorbesc despre femei frumoase.

i li se pare inutil s speri, De tot ce-i bun nva s se lase, Ei, dup ce vneaz rinoceri, Vorbesc despre femei frumoase. Snt vntori de maxime plceri, Precum le spun instinctele lor joase, Ei, dup ce vneaz rinoceri, Vorbesc despre femei frumoase.
ALB I NEGRU nc o noapte alb n contul vieii gri nc un bulgr negru la muntele de smoal nc un om mai crede i altul l nal i a mini se -aude la fel cu a iubi. Nu mai putem distinge minciuna de greeal? Ni-i dat s spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi? Iubito, cum s ducem angoasa mondial? Ce drept are minciuna s vin ntre noi? Dm pensie la diavoli s ne pzeasc iadul. Noi re-nviem i raiul, i muntele, i bradul! Te-acuz i-i cad n fa trndu -m-n noroi. Noi sntem programaii, trimiii, posedaii Unui blestem mai mare, mai ru i mai adnc. M-a umilit minciuna, pe -a crei not plng. Strigoii-nstrinrii din casa noastr ia -i-i. nc o noapte alb, poi merge s te culci Te voi iubi de tain, de jale i de veghe, i voi fura din vorbe, cercei pentru ureche nc o noapte alb, cu negre fructe dulci. Eu plec nu prea departe, aici, lng pdure M ntlnesc cu Shakespeare, un v iitor coleg. i ntr-o tragedie de -a lui am s te leg, Ca toi actorii lumii destinul s i -l fure. Prea dulceo! Noapte bun s visezi c mini i treaz n minciun s -adormi cu foc sub talp S ai o noapte neagr, s am o noapte alb Tu cu o tain-n suflet, eu cu-n cuit n dini.