Vremuri de crizã?
împotriva concepþiei potopului mondial)
GRAFFITI ORTHODOXE
Se aflã arca lui Noe
pe muntele Ararat?
La graniþa dintre trei þãri – Rusia, Iran
ºi Turcia – se înalþã golaº ºi lipsit de copaci
(pânã la 5.165 metri) Muntele Ararat.
Numeroase relatãri ale istoriei confirmã cã
legendara arcã, pãrãsitã de biblicul Noe, de
familia lui ºi de animalele supravieþuitoare,
s-ar gãsi în continuare pe vulcanul stins din
Podiºul Armeniei turceºti...
Amintirea unei inundaþii uriaºe prin care
lumea patriarhalã a fost înghiþitã de apã se
regãseºte nu numai în memoria Scripturii, ci
ºi în tradiþiile multor popoare. În
epopeea lui Ghilgameº, spre exemplu,
arca eroului Utnapiºtim (construitã ca
un cub de 60/60 m) nu ar fi fost
utilizabilã ºi nu i-ar fi permis miticului
personaj sã supravieþuiascã.
În realitate, arca lui Noe era o ladã
(tebah) lungã, paralelipipedicã,
asemãnãtoare cu celebrul vas
„Titanic”, scufundat atât de tragic în
1912: aproximativ aceeaºi lãþime (cca.
20 m), acelaºi deplasament (46.000
tone ale Titanicului faþã de 43.000
preconizate ale navei lui Noe), dar
transatlanticul eºuat era cam cu o sutã
de metri mai lung (251 m faþã de 138-
180 m). Totuºi, Titanicul s-a
scufundat când apele erau liniºtite, arca
însã a rãmas nevãtãmatã în timpul
diluviului universal...
În cursul secolelor, au fost
întreprinse multe expediþii pe
muntele care ar adãposti
rãmãºiþele giganticei arce.
12
Dupã pãrerea preotului babilonian Berossos
(475 î.Hr.), consemnatã de Iosif Flaviu, se
puteau gãsi resturi ale corãbiei noahice pe
„muntele Kurzilor” ºi, încã de pe vremea lui,
armenii posedau pãrþi din ea. Aspecte
asemãnãtoare sunt relatate ºi de Pãrinþii
Bisericii.
Cercetãri serioase au fost întreprinse în
timpul Evului Mediu, dar ºi ulterior. În 1670,
olandezul Jan Struys a vizitat pe numitul
munte un eremit, de la care a primit o cruce
confecþionatã din lemnul arcei, precum ºi o
confirmare scrisã a faptului cã monahul tãiase
personal lemnul din arcã.
Din nefericire, în 1840, o mânãstire în care
erau pãstrate relicve din cãutata navã a cãzut
pradã unui cutremur. ªaisprezece ani mai
târziu, trei învãþaþi britanici (declaraþi
Diacon Cornel Dragoº
au vizitat Araratul, însoþiþi de o cãlãuzã
armeanã ºi de fiul acesteia. Deºi au gãsit
surprinzãtoarea arcã, cercetãtorii ºi
ghidul au depus un jurãmânt ca sã nu
dezvãluie nimic despre descoperire. Pe
patul morþii, însã, cãlãuza a destãinuit
istoria unei persoane, mãrturie notatã de
predicatorul Harold H. Williams.
O explicaþie asemãnãtoare a lãsat
înaintea plecãrii în eternitate unul dintre
învãþaþii britanici. Arca pare sã fie
îngropatã sub un gheþar, iar jumãtate din
ea sã se afle într-un lac de sub vârful
muntelui. O parte devine vizibilã la
sfârºitul unei veri toride.
La începutul secolului trecut (1902-
1904), un tânãr armean (numit mai
târziu George Ucell), împreunã cu
unchiul sãu, a aflat pe Ararat arca.
Existã o înregistrare a relatãrii celui
care, mai târziu, sub presiunea
persecuþiilor împotriva armenilor, a
emigrat peste ocean. Una dintre cele
mai bine dovedite relatãri este cea a
expediþiei ruse din 1916, desfãºuratã la
ordinul þarului martir Nicolae al II-lea.
Potrivit mãrturiei unor piloþi, au fost
trimiºi 150 de bãrbaþi care au descoperit arca.
Întorºi în Rusia cu toate dovezile (inclusiv
fotografii), exploratorii au pierdut materialul
în „flãcãrile” Revoluþiei bolºevice...
Mulþi soldaþi fugiþi din þarã au confirmat
însã independent unul de altul rezultatele
acestei campanii.
Expediþiile au continuat cu cele ale
francezului Navarra. În anii 1952, 1953, 1954,
vizitând Araratul, el a gãsit o bucatã mare de
lemn aproape negru într-o gaurã a
banchizei de gheaþã. Remarcabilã
descoperire într-o regiune lipsitã de
copaci!
Din cauza situaþiei politice din
regiunea vizatã, guvernul turc are mari
rezerve în acordarea aprobãrilor pentru
ascensiunea Araratului. Cu toate
acestea, în 1972, satelitul ERTS lansat
de NASA a surprins imagini detaliate
ale zonei. Pe una dintre fotografii, chiar
în locul pe care cercetãtorii anteriori îl
indicaserã drept amplasament al navei,
se descoperã un obiect straniu,
paralelipipedic, strãin de muntele-
gazdã.
O arcã la altitudinea de 4.000 de
metri este o descoperire importantã, care ar
dovedi definitiv cã potopul a fost mai mult
decât o catastrofã localã. Descrierea biblicã a
diluviului nu permite o altã concluzie decât cã
acesta a avut proporþii mondiale. Nutrim
speranþa cã cercetãri noi vor aduce dovada
„convingãtoare”...
Slavã Domnului!
Criza internaþionalã a ajuns ºi în România. Atât la nivel
internaþional, cât ºi la nivel naþional, ea se face simþitã printr-o
reducere a consumului, ceea ce conduce la reducerea producþiei,
ceea ce conduce la concedieri, ceea ce conduce la bani mai
puþini, ceea ce conduce la un consum mai mic. Un cerc vicios.
Cum de s-a ajuns la aºa ceva? Specialiºtii rãspund cã
dificultãþile pieþei financiare din SUA au generat o crizã
financiarã care, în contextul globalizãrii ºi al interdependenþei
pieþelor, s-a rãspândit repede în toate statele.
Dar, ce anume a condus la dificultãþile financiare din SUA? I-
am pus aceastã întrebare unui prieten din SUA. Rãspunsul a fost:
„Lãcomia ºi nesãbuinþa”. Lumea a început sã se împrumute la
bãnci peste puterea lor de rambursare, iar bãncile, din dorinþa de
a se îmbogãþi din dobânzile la credite, au acordat acele credite
oricui, fãrã a-ºi lua mãsuri de siguranþã. Evident, la un moment
dat, toþi aceia ce îºi luaserã pe credit case de un milion de dolari,
case pe care nu ºi le-ar fi putut permite într-o viaþã de om, au
intrat în incapacitate de platã. Aºa cã bãncile le-au luat casele,
dar nu au putut nicidecum sã le vândã la preþuri bune, pentru cã
s-a creat o inflaþie de case de vânzare. Neputându-ºi
recupera banii, bãncile au intrat în crizã de lichiditãþi.
Acþiunile lor la bursã s-au prãbuºit, ºi toþi investitorii ºi-
au retras banii sau cel puþin ºi-au oprit investiþiile.
Din punct de vedere creºtin, ce se poate spune despre
un astfel de sistem social sau financiar?
Trãim într-o societate în care idolul majoritãþii este
nivelul de trai. Acest idol este promovat
implicit ºi explicit prin mass-media, dar ºi prin
rapoarte statistice, disponibile pentru toate
statele lumii. De ani de zile, ne-am obiºnuit ºi
am fost educaþi sã urmãrim un nivel de trai cât
mai înalt. Ne-am obiºnuit sã citim statistici
despre alte þãri cu un nivel de trai mai mic
decât al nostru ºi le-am plâns de milã acelor
þãri.
Dar ce înseamnã pentru noi un nivel de trai bun?
Este mai mult decât un anumit nivel salarial. Este tot ce intrã
în stilul de viaþã: maºina, casa cu dotãrile ei, lucrurile pe care le
cumperi, locurile în care îþi petreci concediile... Cu alte cuvinte,
lucruri specifice unei societãþi de consum. Ne-am obiºnuit ºi am
fost învãþaþi sã credem cã dacã avem ultimul model de tv lcd cu
diagonala de 2 metri, atunci avem un nivel de trai mai bun; cã
dacã mânuim cutare model de telefon mobil sau conducem cutare
maºinã, am urcat pe scara socialã. (Problema e cã pe aceastã
scarã socialã, de fiecare datã când apare un nou telefon sau o
nouã plasmã, a mai apãrut o treaptã pe care trebuie s-o urcãm).
Ce înseamnã aceasta? O goanã permanentã dupã o fantasmã ºi
un idol – nivelul de trai.
În consecinþã, întregul nostru sistem social – ºi nu mã refer
doar la cel al României – a fost conceput ºi funcþioneazã pentru
consum, pentru a întreþine ºi a putea susþine aceastã goanã dupã
vânt. Un sistem creat pentru a-l ajuta pe mãgãruº sã goneascã la
nesfârºit dupã morcovul care-i atârnã înainte.
Un prieten baptist îmi spunea cândva, într-o discuþie despre
Ortodoxie ºi protestantism, cã þãrile cele mai „dezvoltate” sunt
cele ce au trecut printr-o reformã religioasã ºi s-au rupt de
credinþa ºi sistemul tradiþional. Pentru el, dar ºi pentru mulþi alþi
critici ai Ortodoxiei, ceea ce numim nivel de trai superior – ºi am
arãtat mai sus ce înseamnã acesta – este o dovadã a veridicitãþii
protestantismului faþã de Ortodoxie.
Iatã însã cã sistemul social, capitalist, creat pe fundamentele
protestante ale Reformei lui Luther – individualism religios ºi
social, omul în centrul sistemului, credinþa personalã care ajunge
sã includã aspiraþii lumeºti, devenind astfel un idol – a intrat în
colaps. Presupusa superioritate a protestantismului faþã de
Ortodoxie s-a nãruit odatã cu intrarea în criza financiarã.
De fapt, nu este doar o crizã
financiarã. Este ºi o crizã
socialã, o
crizã a
mentalitãþii societãþii de consum bazatã pe goana dupã un idol
efemer: nivelul de trai.
Vom avea însã o regândire a mentalitãþii noastre sociale? Mã
tem cã nu. În ce direcþie se miºcã ºi lucreazã acum factorii de
putere ºi decizie: atenuarea efectelor crizei, doar pentru a se
reveni la vechiul sistem al societãþii de consum, doar pentru ca
firmele sã poatã produce ºi vinde din nou, iar oamenii sã cumpere
pentru a-ºi întreþine iluzia cã ºi-au îmbunãtãþit nivelul de trai.
Aºa ceva nu poate decât sã indice cã, odatã depãºitã actuala
crizã ºi revenirea la vechiul sistem al societãþii de consum, este
doar o chestiune de timp pânã la intrarea într-o nouã crizã,
similarã.
De ce „slavã Domnului”? Nu pentru cã actuala crizã
dovedeºte inferioritatea lumii protestante, aflatã acum în
crizã ºi exportatoare mondialã de crizã, ci pentru cã
aceastã crizã este o ºansã pentru mulþi de a-ºi
reevalua prioritãþile personale ºi scopurile în viaþã.
BogdanMateciuc
13
 Umilenie
„Rãzboiul stelelor”. Îmi încropisem în conserve de peºte nu se gãseºte în
balconul casei un mic laborator de chimie: magazine, ne consemna într-un carneþel ºi
MÃRTURIE

câteva pahare Berzelius, eprubete ºi pierdeam dreptul de a mai ieºi duminica în

Sherry era o persoanã care nu se
potrivea în niciun tipar. În vârstã de
19 ani, ajunsese de curând sã
creadã în Dumnezeu ºi sã renunþe la
multe de dragul Sãu, dar încã nu era pe deplin
acceptatã de mulþi alþi creºtini de vârsta ei.
Aceºtia ziceau cã trecutul ei întunecat
rãzbãtea încã din felul în care se purta, vorbea
sticluþe cu acizi. Amestecam pilitura de
fier cu acid clorhidric ºi obþineam
hidrogen; voiam sã construim un aerostat,
aºa cum citisem în „Cinci sãptãmâni în
balon”. (Deºi fãceam astfel de experienþe,
(o poveste adevãratã)* abia treceam anul la chimie, graþie celor
mai ingenioase metode de copiere la tezã).
tatãlui ei despre sarcinã, crezând cã va fi ele. Când Janine a simþit pruncul miºcându-se Marii mei profesori din toatã aceastã
cuprins de mânie ºi cã n-o va ierta niciodatã. înlãuntrul ei, Sherry a fost atât de bucuroasã perioadã: Jules Verne, Mark Twain,
Dumas, Rabelais, Grimm, Andersen,
Din pricina acestor doi bãrbaþi, s-a simþit silitã încât cineva ar fi putut crede cã e copilul ei. ªeherezada, dar ºi Sadoveanu, Creangã,
sã avorteze. Dar nu voia defel sã facã aºa N-o sã le uit niciodatã pe Sherry ºi Janine în Panait Istrati, Camilar, cu povestirile lui
ceva; ea voia ca pruncul ei sã trãiascã. serile de dupã ce copiii taberei se duceau la istorice, ºi alþii, dar nu prea mulþi. Noroc
oraº. Ne spunea: „Dacã mai vezi conserve,
atunci n-ai sã mai ieºi în oraº”. În practica
agricolã, ni se pregãteau pentru masã
porcii care mureau în fermã (vãzuserãm
cu ochii noºtri!), în timp ce dumnealui
servea în camerã cafea, salam de Sibiu ºi
prãjituri. Atunci am vãzut prima datã
salam de Sibiu ºi chiar am primit o felie,
pentru cã fãcusem ºmotru în camera sa.
Mi-e ruºine sã-mi mai amintesc ºi alte
lucruri din acei ani cumpliþi. Totuºi, o razã
de luminã în acele tenebre a fost
profesoara de românã (O, binecuvântatele

Janine le-a spus doar la trei persoane din culcare; n-o sã uit niciodatã cum Sherry o
tabãrã despre cele întâmplate: lui Sherry, mie îmbrãþiºa, o îmbãrbãta ºi împãrtãºea cu ea
ºi unui tânãr pe care-l voi numi Benjamin. minunea unei vieþi noi.
de ei cã m-au deprins sã iubesc a citi în
continuare, îndeletnicire pe care, altfel, cu
ceea ce învãþam în ºcoalã, aº fi dispreþuit-
mele profesoare de românã!). Era o
doamnã în vârstã, distinsã, o chema
Viorica Procopiuc. Mã învoia de la
Cizmuliþele
ºi se îmbrãca. „Aratã ca o târfã”, mi-a zis unul
din ei. „Trebuie sã facem ceva în privinþa
asta”.

Când Benjamin a aflat, i-a dat o broºurã Nãdejdea lui Sherry era molipsitoare:
curând ºi eu, care înainte fusesem atât de
ambivalent, am început sã mã las cuprins
o pentru totdeauna. ªi cum sã nu fie aºa,
când setea noastrã de înþelegere, ca ºi
imaginaþia debordantã a copilãriei, erau
practica agricolã, sub pretextul cã trebuia
sã fac curãþenie în cabinetul de românã ºi
mã lãsa acolo sã citesc. Îmi aducea
unui
Pe Sherry o durea sã afle cã oamenii
vorbeau aºa despre ea. Dar de când am
cunoscut-o, n-am vãzut-o vorbindu-i de rãu

de ea. Vorbeam toþi trei despre copil, iar

Sherry îi spunea adesea lui Janine ce mamã
minunatã va fi. Cu toþii iubeam copiii,
sistematic intoxicate cu cele mai
nepotrivite lecturi ºi comentarii stupide,
pe care trebuia sã ni le însuºim pe de rost
biscuiþi ºi ceai… Cu ce am rãmas din acei
ani? Cu lecþiile vieþii bine învãþate ºi cu un
sac de minciuni bãgate pe gât de dascãlii
copilaº
sau încercând sã se rãzbune. Avea
compasiune pentru ceilalþi, oricine ar fi fost
aceºtia, o compasiune ce venea de undeva din

înconjuraþi fiind de ei în fiecare zi. Sherry

adâncul ei. Simþeai cã ar fi putut ierta oricui
orice, cãci, spre deosebire de cei ce o judecau,
ea suferise. ªtia cum era sã nu mai ai nimic de
pierdut.
Sherry avea o bucurie lãuntricã care, pe
atunci, mi se pãrea cu neputinþã de priceput.
Nu era o bucurie frivolã, vremelnicã, ci o
fericire profundã care venea ºi era încã legatã
cumva de adânca sa cunoaºtere a tristeþii.
Am cunoscut-o pe Sherry într-o tabãrã de
tineret unde lucram amândoi într-o varã,
având postul de consilieri. Pe atunci, nu
credeam în Dumnezeu aºa cum credea ea,
însã Sherry nu m-a privit de sus din pricina
aceasta. Uneori, îmi spunea cum Îl vedea pe
Dumnezeu în viaþa ei ºi în vieþile copiilor de
care se îngrijea; dar – spre deosebire de alþi
consilieri care erau religioºi ºi mã socoteau
„imatur duhovniceºte” – ea nu mi-a predicat
niciodatã, nici n-a încercat sã mã facã sã mã
conformez credinþelor ei. ªi, în ce mã
priveºte, n-am dat niciodatã atenþie celor
spuse de aceiaºi consilieri despre ea, fiindcã
vedeam cã judecãþile lor sunt prosteºti ºi
meschine, întemeindu-se doar pe aparenþe.
Sherry ºi cu mine aveam o prietenã
comunã, pe care o voi numi Janine. La un
moment dat, Janine a descoperit cã e
însãrcinatã. Prietenul sãu de 19 ani,
pe care ea îl iubea cu adevãrat, s-a
speriat groaznic ºi i-a spus cã nu
e pregãtit sã se cãsãtoreascã cu
ea, zicându-i sã avorteze
imediat. Lui Janine i-a
14 fost fricã sã-i spunã
Foto: Siarhei Biazberdy tabãrã ca sã-ºi ia rãmas bun ºi sã-ºi ridice
religioasã împotriva avortului ºi a mustrat-o
cu un avertisment categoric ºi rigid. Când am
aflat ºi eu, tot ce i-am spus lui Janine –
deoarece atunci nu credeam cu adevãrat în
nimic – a fost cã poate sã facã ce crede cã e
mai bine ºi cã o voi susþine, orice hotãrâre ar
lua.
Sherry, însã, n-a rãspuns la veºti nici cu
legalismul lui Benjamin, nici cu relativismul
meu. Cu o compãtimire care nu era nici
excesivã, nici lacrimogenã, a fãcut tot ce i-a
stat în putinþã ca Janine sã nu se simtã
ruºinatã pentru cã face întocmai ce-i spune
inima.
Când diferitele schimbãri fiziologice
pricinuite de sarcinã au început sã aibã loc în
Janine, ea ºi cu Sherry stãteau de vorbã despre
ºi cu mine i-am fãgãduit Janinei sã
rãmânem alãturi de ea ºi de pruncul ei cât
timp acesta va creºte.
În prezenþa dragostei jertfelnice a lui
Sherry, pãrea cã totul va fi pânã la urmã
bine. Potenþiala mânie a tatãlui lui Janine ºi
temerile prietenului ei – vor trece. Copilul
lui Janine va trãi ºi va creºte, ºi toatã
durerea trecãtoare va fi meritat sã fie
rãbdatã. Aceste gânduri o fãceau pe Janine
fericitã ºi împãcatã atunci când era în
preajma noastrã, dar exista încã o teamã
ascunsã de ceea ce o aºtepta acasã.
Când Janine nu s-a mai simþit în stare sã
facã faþã cerinþelor fizice ale unui consilier,
a pãrãsit tabãra. Nu ºtiu ce s-a petrecut între
ea, prietenul ºi tatãl ei dupã ce a plecat, dar
când s-a întors pentru un scurt rãstimp în
lucrurile, am aflat cã pânã la urmã fãcuse
avort. Îmi aduc aminte cã Sherry era încã
plinã de dragoste faþã de ea. Însã Janine se
schimbase; era într-o stare de ºoc sau de jale
ºi nu voia sã vorbeascã sau sã se apropie de
nimeni.
La scurtã vreme dupã, tabãra se gãsea în
sãptãmâna de dinaintea închiderii. Într-una
din aceste ultime zile, Sherry a venit la mine
pe când mã aflam alãturi de bãieþi, în cabana
mea. Faþa îi era toatã roºie ºi am vãzut cã
plânsese. Pãrea cã trecuse printr-o traumã
majorã ºi, totuºi, faþa îi schiþa un zâmbet
discret. Am întrebat-o ce se întâmplase, iar ea
mi-a spus cã se rugase ºi Dumnezeu îi spusese
ceva.
Acest lucru reprezenta pentru mine o tainã
desãvârºitã, pentru cã Dumnezeu nu-mi
ºi care au inhibat pentru totdeauna simþul
artistic al atâtor tineri.
S-a pus problema unde sã dau treapta I,
adicã „ce vreau sã mã fac”. Chiar aºa: oare
ce voiam sã mã fac? Aº fi vrut: marinar,
actor, scriitor, aviator, mecanic de
locomotivã ºi, la insistenþele mamei,
doctor, deºi mã temeam de sânge. În cele
din urmã, am dat la un liceu de pãdurari,
mai mult împins de pãrinþii mei, speriaþi
cã nu voi reuºi la singurul liceu de „mate-
fizicã” din oraº.
Anii liceului au fost îngrozitori, iar
amintirea lor este aceea a unui coºmar.
Din casa copilãriei mele, din universul
meu de aventuri ºi poveºti, m-am trezit
într-un internat infect din Câmpulung-
Moldovenesc, cu un program de cazarmã,
într-o lume populatã de bestii cu chip
uman. Pedagogii ne trezeau la 6
dimineaþa, cu ºuierãturi asurzitoare ºi
izbituri în uºã. Ieºeam la înviorare în pas
alergãtor, iar ultimii care ajungeau erau
primiþi cu lovituri de „bulan”. Mergeam la
cursuri în grup, la cantinã în grup, la sala
de meditaþie în grup. Stãteam câte 6 în
camerã. Nu aveam voie sã avem televizor,
casetofon sau radio. Nu aveam voie sã
ieºim în oraº decât duminica ºi atunci cu
„bilet de voie”. Nu aveam voie sã
rãmânem în camerã peste zi.
Dirigintele nostru era ºi secretar de
partid pe liceu. O datã pe sãptãmânã, fãcea
cu noi „informare politicã” ºi ne spunea
cât de bine se trãieºte în þara noastrã. Dar
când ne plângeam cã altceva decât
Pr. Ioan-Florin Florescu
mei. Sufletul meu a fost aruncat în cea mai
întunecatã temniþã, unde zeii nu m-au
vizitat niciodatã. La 18 ani, aveam în
buzunar o diplomã, dar nu ºtiam nimic.
Nu mã identificam cu nimic, nu
descoperisem nimic din personalitatea
mea. Doar cã începusem sã semãn puþin
cu bestiile din mâinile cãrora tocmai
ieºisem. Desigur, au urmat anii cãutãrii, ai
regãsirii ºi ai unor studii universitare. Dar
aceºtia sunt deja ai formãrii profesionale.
Însã viaþa mea a rãmas marcatã pentru
totdeauna de anii copilãriei ºi ai
adolescenþei, ani în care ºcoala a fost
închisoarea sufletului meu însetat de cãrþi,
muzicã ºi culori. Nu am vrut sã vã
plictisesc cu evoluþia traiectului meu
ºcolar, altminteri deloc spectaculos. Dar
nu pot sã nu-mi amintesc de toate aceste
lucruri de fiecare datã în preajma
organizãrii examenelor de intrare la liceu,
când vãd la câtã umilinþã ºi teroare pot fi
supuºi niºte copii de clasa a VIII-a. Aceste
zile, când vor alerga cu dosarul de la un
liceu la altul, cãlcându-se în picioare
înaintea afiºierelor, când nu vor mai
reprezenta decât niºte medii comparate cu
altele, când viitorul lor se va calcula în
sutimi, când vor simþi povara unor pãrinþi
înnebuniþi de grijã, sunt sigur cã le vor
lãsa multora un gust amar pentru toatã
viaþa. Ei vor înþelege confesiunea mea. Fie
ca mãcar sã aibã parte, cum am avut ºi eu,
de marile întâlniri ale vieþii, care le vor
elibera sufletele.
sãrman
Un copil, la grãdiniþã, încerca sã îºi încalþe
cizmuliþele. Pentru cã nu se descurca, a cerut
ajutor educatoarei. Cu tot trasul ºi împinsul,
cizmuliþele nu voiau nicidecum sã intre. Pânã
când a reuºit totuºi sã îl încalþe, educatoarei i-au
apãrut broboane de transpiraþie pe frunte.
De aceea aproape ca i-au dat lacrimile când
copilul i-a zis:
- Doamna, dal sunt puse invels…
Într-adevãr, erau pe picior greºit… Nu a fost
cu nimic mai uºor sã îi scoatã cizmuliþele decât
sã i le punã, totuºi a reuºit sã îºi pãstreze calmul
pânã când iar cizmuliþele erau încãlþate, tot cu
sudoare pe frunte, dar de data aceasta aºa cum
trebuia. Însa atunci bãieþelul a zis:
- Cizmuliþele astea nu sunt ale mele!!
În loc sã strige la el: „De ce nu mi-ai spus??”,
educatoarea ºi-a muºcat buza ºi încã o datã s-a
chinuit sã îl descalþe. Când s-a terminat chinul
descãlþatului, bãieþelul i-a spus:
- Sunt cizmuliþele flatelui meu. Mama mi-a
zis sã le încalþ pe astea azi.
Acum ea nu mai ºtia ce sa facã… Sã plângã
sau sã râdã? A reuºit totuºi sã strângã suficientã
rãbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliþele.
Când, în sfârºit, l-a încãlþat, înainte de a-l trimite
afarã la joacã, l-a întrebat:
- ªi acum, unde îþi sunt mãnuºile? Trebuie
sã þi le pun în mâini ca sã poþi pleca afarã!
- Le-am bãgat în cizmuliþe ca sã nu le
pield…
autor necunoscut
11

ªcoala, ca o
închisoare
a spiritului
Am intrat în ºcoalã în anul 1976. ªcoala 4
din Vaslui. Din prima zi, mi-au rãmas în
memorie doar culorile ºi mirosul acelei zile
însorite de toamnã. Pãrinþii mei, sãrmanii, s-au
dat de ceasul morþii sã mã înscrie la o ºcoalã
bunã ºi, dacã se poate, sã intru pe mâinile celei
mai bune învãþãtoare, care ar fi trebuit sã ne
„bage în cap” cât mai multã matematicã ºi
românã. Învãþãtoarea mea – o femeie mare,
plinã, întunecatã la chip – era o fire nervoasã.
Se stãpânea cât se stãpânea, dar când se enerva
era vai de noi: toatã clasa lua câte o linie la
palmã. Cine trãgea palma, primea o muchie.
Dar avea renumele cã fãcea cu elevii cea mai
multã carte ºi ea era foarte mândrã de acest
lucru. Pentru noi, nu au existat muzicã, poezie,
desen sau exerciþiile de sport în aer liber.
Învãþãtoarea mea le dispreþuia ca pe ceva
complet neserios. Þin minte cum ne pregãteam
cu febrilitate pentru desen: acuarelele, planºa
albã, pãhãrelul cu apã ºi pensule. Ce poate fi
mai frumos pentru un copil decât sã compunã
lumea în culori ºi forme? Dar ca o furtunã intra
„tovarãºa” în clasã ºi striga: „Cãrþile pe
masã!”. ªi o luam de la capãt, ca în poezia lui
Prevert: doi ºi cu doi fac patru, patru ºi cu
patru fac opt… Ne spunea mereu cât de
recunoscãtori îi vom fi, când vom fi mari.
Deºi eram copil, o uram pentru orele de
desen pe care ni le fura. O urãsc ºi
acum ºi nu-i sunt „recunoscãtor”,
deºi am crescut mare.
Matematicã ºi românã, ca sã
poþi „merge mai departe”,
10
restul nu mai conta, era
umpluturã, nu folosea
la nimic – iatã crezul multor generaþii de
învãþãtori, care au mutilat sufletele elevilor lor.
M-am bucurat când am scãpat de învãþãtoarea
mea. Clasele V-VIII ar fi putut fi cei mai
minunaþi ani din viaþã. Erau anii primei
maturizãri, când am început sã descifrez
rosturile lumii din jurul meu. Citeam cu
pasiune, scriam primele poezii ºi eram înscris
la cabinetul fonic din oraº, unde ascultam
muzicã.
La ºcoalã, mã îndrãgostisem de profesoara
de muzicã ºi, simultan, de cea de limba
românã. Amândouã erau foarte tinere, nu cred
cã aveau mai mult de 25 de ani. Profa de
muzicã ne aducea un pick-up ºi ne punea
discuri. Aºa am ascultat „Petricã ºi lupul”,
„Eroica”, „Oda bucuriei”, „Boleroul” ºi multe
alte piese, pe care nici nu mi le mai amintesc.
Ne comenta cu pasiune fiecare bucatã, ne fãcea
atenþi asupra instrumentelor: „Aºa sunã oboiul,
ãsta e un corn, acum intrã violoncelul”. Îmi
amintesc pânã azi cât de minunat a spus ea
povestea Cidului, însufleþindu-se ºi retrãind
bãtãlia cu maurii, pe mãsura derulãrii melodiei
lui Ravel. Odatã, în timp ce ascultam vrãjit nu
ºtiu ce sonatã, ea, plimbându-se printre bãnci,
s-a oprit în dreptul meu, mi-a luat mâna ºi mi-a
spus, mângâindu-mi degetele: „Tu ai mâini de
pianist”. Ce tulburare pe capul meu! Ce
fericire! ªi astãzi mi se întâmplã sã cad
câteodatã pe gânduri, privindu-mi degetele ºi
spunându-mi fãrã sã-mi dau seama: „Ce mâini
de pianist am!”, ca ºi cum aº fi ratat o mare
carierã. În schimb, profesoara de românã era o
apariþie cu adevãrat angelicã: slãbuþã, albã la
chip, îmbrãcatã în rochii albe sau azurii, cu
pãrul blond rãsfirat pe umeri, diafanã, aerianã,
visãtoare, sensibilã ca poeziile pe care ni le
citea mereu din niºte caiete cu coperþi
verzulii… Ce diferenþã uluitoare faþã de
învãþãtoarea negricioasã care urla: „Cãrþile de
matematicã pe masã!”. Locuiam în acelaºi
cartier cu profa mea de românã. Ne întâlneam
la alimentarã. Eu mã înroºeam ca prostul,
muream de ruºine, iar ea îmi zâmbea ca unui
prieten. Mâncam româna pe pâine, de dragul
ei. Dar fericirea mea a durat puþin. Nu ºtiu din
ce motive, dupã doar un an, ambele profesoare
au fost mutate. Nu mai ºtiu nimic de ele, dar,
oriunde s-ar afla, Dumnezeu sã le
binecuvânteze! În locul profei de muzicã, ne-a
venit o balabustã de unguroaicã, de prin
Ardeal, cine ºtie cum rãtãcitã pe la Vaslui. Tot
anul am fãcut numai solfegii. Balabusta
boscorodea mereu pe ungureºte, ca ºi cum ne-
ar fi înjurat. La românã, a venit o profesoarã
nouã, mai în vârstã ºi foarte înþepatã: gata cu
caii verzi, aveam de pregãtit treapta I. Ceva s-a
întâmplat, ca o tulburare, ca o destrãmare.
ªcoala a început sã-mi fie tot mai indiferentã.
Fascinaþia pe care mi-au trezit-o primele
contacte cu obiecte ca fizica ºi chimia, de
exemplu, s-a spulberat repede în faþa
pedanteriei ºi scolasticismului profesorilor. Nu
eram singur, ne formaserãm un mic grup. Nu
eram nici proºti, nici leneºi, numai cã spiritul
nostru nu putea fi pus cu mâinile la spate, noi
aveam încã nevoie de aventurã. Eram generoºi
cu orice proiect, cu orice idee nouã: pregãteam
expediþii în peºteri, construiam plute pentru a
coborî pe Vasluieþ, visam sã construim roboþi
sau arme cu laser, aºa cum vãzuserãm în
spusese niciodatã nimic; aºa cum am zis, nici nãdãjduisem sã aud de la ea, dar, orice ar fi pãci depline, a acelei dulceþi a
mãcar nu ºtiam cine sau ce era Dumnezeu. Am fost, n-am auzit. Era încã distantã. Am vrut sã morþii pe Cruce ºi a plânsului cu
MÃRTURIE
întrebat-o ce Îi spusese, însã ea ºi-a cerut vorbesc cu ea despre Sherry, despre ce se lacrimi de mulþumire, putând sã
iertare ºi mi-a rãspuns cã nu-mi poate spune. întâmplase, despre ce ne învãþase, despre ce iert ºi sã iubesc pe toatã lumea,
„De ce nu?”, am stãruit, dar ea doar a zâmbit ºi însemnase ea pentru noi. I-am spus cã era chiar ºi pe cei ce ne ocãrãsc ºi ne
a clãtinat din cap. Ochii îi erau încã uzi de posibil ca Dumnezeu s-o fi înºtiinþat pe Sherry blestemã.
lacrimi, iar faþa îi strãlucea literalmente. Voiam despre moartea ei nu cu mult înainte de a se Se pare cã nimeni altcineva n-
atât de mult sã ºtiu taina acelei tristeþi petrece, dar Janine n-a pãrut foarte miºcatã de a vãzut-o pe Sherry în acea
bucuroase sau bucurii dureroase sau ce o fi aceasta. Tot ce-mi mai amintesc din cele spuse durere bucuroasã de dinaintea
fost. Dar, între mine ºi Sherry, se gãsea încã o de Janine este: „E o curbã aºa de periculoasã. morþii ei. ªi acum tânjeam sã-i
prãpastie pe care nu o puteam trece ºi n-aº fi Nu o sã mai trec niciodatã prin curba aia”. spun: Sherry, ºtiu acum cum
putut nicicum înþelege acel secret, chiar dacã Eram atât de deprimat dupã ce am închis puteai fi atât de fericitã ºi cum Îi
ea ar fi petrecut ore încercând sã-mi explice. telefonul! Eram prea deprimat ca s-o mai putea mulþumi lui Dumnezeu
Chiar ºi aºa, îmi doream foarte mult sã ºtiu ce-i învinovãþesc pe Janine: ea îºi avea problemele chiar ºi în toiul acelei cumplite
spusese Dumnezeu. ei ºi nu mi se cãdea s-o judec pentru cã nu supãrãri, chiar ºi dacã El þi-a spus cã vei muri
Tabãra a luat sfârºit. Eu am mers la liceu, pãrea sã priceapã despre ce era vorba. Apoi m- curând. ªtiu acum ce nu-mi puteai spune
iar Sherry s-a întors în oraºul nostru natal. am gândit: ºi ce dacã a mers prin curba aceea? atunci.
Dupã vreo douã sãptãmâni, am aflat cã Sherry Sherry avea doar 19 ani ºi e moartã. Dacã viaþa Au trecut ceva ani. Vieþuiam ca monah pe o
murise într-un accident de maºinã, într-o curbã, ºi moartea ei n-au niciun înþeles final, atunci ºi insulã împãduritã, în depãrtãrile Alaskãi. Eram
despre care se ºtia cã este extrem de noi toþi am putea zbura din acea curbã cu 150 singur într-o chilie de lângã þãrmul stâncos, la
primejdioasã, de lângã aeroportul oraºului. km/h ºi sã cãdem în marele ºi veºnicul neant. kilometri depãrtare de oricine. M-am gândit
Înmormântarea avusese deja loc atunci când O persoanã cu adevãrat bunã, ca Sherry, din nou la Sherry ºi iarãºi mi-au dat lacrimile.
am aflat de cele întâmplate. vine în viaþa noastrã ºi e criticatã cã aratã ca o Dar, acum, acea tristeþe nu era doar o greutate
În acea noapte, m-am dus pe un câmp de târfã de cãtre cei ce nu-i vãd sufletul. Am fi inertã, ca mai înainte. Acum se putea îndrepta
lângã liceu ºi am plâns. Am încercat sã vãd putut învãþa atâtea de la ea. Dar ea a murit – ºi undeva, acum avea un înþeles, aºa cum ºi viaþa
vreun înþeles sau rost în moartea ei, dar de totul a rãmas la fel. Suntem la fel; viaþa ei nu ºi moartea ei au avut un înþeles. Am plecat sã
vreme ce încã nu trecusem peste prãpastia care ne-a schimbat deloc. Janine e încã în întuneric, fac câþiva paºi prin aerul umed al nordului,
mã despãrþea de cele ºtiute de ea, n-am vãzut la fel sunt ºi eu – ca ºi când lumina lui Sherry apoi m-am aºezat ºi am scris aceste rânduri:
niciunul. Bineînþeles, m-am gândit dacã nu n-ar fi fost niciodatã aici.
cumva Dumnezeu îi descoperise grabnica ei Dar n-a fost aºa în realitate. Curând dupã Înainte ca viaþa ta, atât de scurtã, sã ia sfârºit
moarte în acea zi în care o vãzusem plângând. moartea lui Sherry, împrejurãrile vieþii mele m- Te-am întâlnit odatã cu ochii roº-înlãcrimaþi.
Dacã ar fi fost aºa, atunci moartea ei ar fi avut au împins la un nivel de suferinþã pe care nu-l Iar faþa-þi strãlucea de bucurie ºi dulce cãinþã
un înþeles. Însã cum aº fi putut ºtii cu mai cunoscusem pânã atunci – ºi din acea Din tainiþele inimii, în care se rostiserã
siguranþã? Am încercat sã vorbesc cu Sherry ca suferinþã am început sã aflu, în cele din urmã, cuvinte.
ºi cum ar fi fost încã în viaþã. Cine este Dumnezeu. Atunci am început sã Ce-a fost anume, tu n-ai putut sã-mi zici,
Am sunat-o pe Janine. Nu ºtiu ce descopãr taina acelei dureri bucuroase, a acelei Cãci lucrurile acestea nu puteam atunci sã
le-nþeleg.
Nu ºtiu de nu cumva þi-a arãtat Dumnezeu
atunci
Cã zilele vieþii tale curând se vor sfârºi.
Deºi atunci nu cunoºteam acea linã luminã
A inimii zdrobite, pe care-o dã Mântuitorul
ªi care-n ziua aceea ºi þie-a dat-o, acum o ºtiu,
ªi astfel viaþa ta trãieºte mai adânc în mine.
Dar cã-acum ºi sufletul meu e odihnit de
Domnul,
Nu-þi mai pot spune – cãci te-ai dus.
Traducere din Death to the World
de Radu Hagiu
Notã: (*) Umilenie = smeritã
Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte zdrobire a inimii, inimã înfrântã,
monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina, cãldurã a inimii, gingãºie a
California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes
neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003, simþirii. (n.a.)
editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii
ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.
Monahul Damaschin
15
 Bucuria
de a te simþi înþeles
Nimeni nu ºtie ce este în sufletul omului,
decât numai omul însuºi ºi Dumnezeu.
Sufletele noastre se întâlnesc în gânduri ºi în
emoþii ºi de multe ori tresaltã simþind cã s-au
unit. Când sufletele se întâlnesc unul cu altul,
ele se cunosc ºi se înþeleg. În Duhul Sfânt,
sufletele sfinþilor se unesc ºi se recunosc, ºi
aceasta este adevãrata
bucurie.
Nimeni nu se bucurã,
decât regãsindu-se în
altcineva. Numai în Duhul
Sfânt oamenii se pot cunoaºte
unul pe altul ºi pot trãi
bucuria deplinei regãsiri,
pentru cã în afarã de aceastã
întâlnire totul este nedeplin ºi
schimbãtor.
Pe pãmânt, noi ne
cunoaºtem în parte ºi asta din
cauzã cã sufletele noastre
sunt împãrþite din pricina
multelor dorinþe. Oamenii au
obiceiul sã se identifice cu
propriile dorinþe ºi din
aceastã cauzã se îndepãrteazã
de ei înºiºi. Atunci când doi
oameni cu dorinþe comune se
întâlnesc, ei se bucurã ºi se
împrietenesc. Vãzând în
celãlalt doar propriile dorinþe,
ei ajung sã creadã cã se
cunosc unul pe altul ºi cã se
înþeleg.
Viaþa însã ne schimbã pe
toþi, pentru cã unele sunt
dorinþele copiilor, altele ale
tinerilor, altele ale oamenilor
cuprinºi de grijile familiei ºi altele ale
bãtrânilor. Viaþa ne aratã cã prieteniile se
leagã la tinereþe, dar arareori vei gãsi un
bãtrân care sã poatã spune despre cineva cã îi
este prieten. Oamenii se despart din cauzã cã
dorinþele lor se schimbã.
Singurãtatea sufleteascã în care petrec
majoritatea oamenilor ne descoperã cât de
puþin ne cunoaºtem unul pe altul ºi cât de
puþin ne cunoaºtem pe noi înºine.
Ca orice om, am cãutat ºi eu sã mã
înþeleg pe mine însumi. În tot acest
rãstimp, am înþeles cã nu este pe
pãmânt o bucurie mai mare
decât aceea de a te regãsi în
16
altcineva, pentru cã atunci simþi cã tot ce ai
trãit ºi ai acumulat în decursul vieþii tale nu
este o minciunã. Atunci când te regãseºti într-
un om, simþi cã îl iubeºti. Îl iubeºti pentru cã
te iubeºti pe tine? Da. Dar oare eu mã iubesc
pe mine? Cred cã nu. ªi atunci cum mã pot
iubi pe mine în celãlalt? Tocmai pentru cã pe
noi înºine nu putem sã ne
iubim decât în celãlalt ºi nu
iubim atât ceea ce suntem, cât
ceea ce am putea sã fim ºi
poate ceea ce ar trebui sã fim.
Din copilãrie ºi pânã
acum, eu am iubit mulþi
oameni. I-am iubit omeneºte,
nu duhovniceºte, aºa cum
iubesc majoritatea oamenilor.
L-am iubit pe tatãl meu
pentru cã era puternic, am
iubit-o pe mãmica pentru cã
ea mã iubea pe mine, am
iubit-o pe sora mea pentru cã
mã gândeam cã este singuricã
ºi l-am iubit pe fratele meu
pentru cã semãna cu mine.
Mai apoi, l-am iubit pe un
oarecare profesor de sport,
Dmitri Petrovici, pentru cã
avea muºchi ºi putea sã facã
acrobaþii cum nu mai
vãzusem. Mai apoi l-am iubit
pe profesorul meu de picturã,
Ivan Grigorievici, pentru cã
desena ºi picta aºa cum eu nu
mai vãzusem. Mai apoi, ca
orice om, m-am îndrãgostit
de o fatã pentru cã mi se
pãrea cã o fatã ca aceea eu nu
mai vãzusem.
În sfârºit, m-am minunat pe rând de
Coºbuc, Eminescu, Bacovia, Trakl, Ionescu,
Freud, Nietzsche, Garcia Marquez, Sallinger,
Dostoievski, Gogol, Steinbeck, Salvador Dali,
Picasso, Van Gogh ºi o mulþime de alþi
oameni în care s-a regãsit pe rând sufletul
meu, pentru cã mi se pãrea cã toþi aceºti
oameni au fãcut lucruri cum eu nu mai
vãzusem ºi au rostit cuvinte pe care eu nu le
mai citisem.
Cu alte cuvinte, pe mine mã fascina oricine
putea sã-mi descopere noi dimensiuni ale
propriului meu suflet, pentru cã în adâncul
meu eu ºtiam cã sufletul este fãrã de margini
Ieromonah Savatie Baºtovoi
ESEU
ºi cã în el se pot petrece cele mai
grozave lucruri, atât de grozave,
încât mintea mea de atunci nici nu
putea sã le cuprindã.
Totuºi, eu am fost foarte
nestatornic în îndrãgostirile mele.
Pânã în clasa a patra, am reuºit sã schimb
ºcoala de sport pe ºcoala de muzicã ºi ºcoala
de muzicã pe ºcoala de picturã. Pânã la urmã,
am ajuns poet. Din pricina acestei
nestatornicii, mulþi ochi au plâns pentru mine.
Aºa s-a întâmplat cã într-o viaþã scurtã am
schimbat multe lucruri: am schimbat locuri ºi
activitãþi ºi oameni. Acesta nu a fost un lucru
uºor, pentru cã fiecare loc ºi fiecare om ºi
poate cã fiecare poet citit a însemnat pentru
mine o viaþã aparte, o viaþã pentru care a
trebuit de fiecare datã sã mã nasc ºi de fiecare
datã sã mor. Toate acestea au umplut sufletul
meu de multã durere ºi amãrãciune.
Eu m-am nãscut ca un artist, am trãit ca un
artist, am simþit ºi am iubit ca un artist. Acum
mi se pare cã ºi laptele mamei mele l-am supt
ca un artist. Când eram copil de leagãn,
mãmica mã îmbrãca în salopetã, mã lua cu ea
cãlare pe cal ºi mã adormea în ºa. Desigur,
nici mama mea nu era o mamã normalã, când
mã avea în pântece cânta, citea poezii, picta ºi
fãcea ºi alte trãsnãi, crezând cã aºa va reuºi sã
nascã un „artist”! Cu toate acestea, eu m-am
simþit foarte neînþeles între artiºti. De ce? Nu
ºtiu, poate pentru cã toþi artiºtii nu fac decât sã
cearã altora sã-i înþeleagã, o cer insistent ºi cu
durere, bravând totodatã cu nebunia ºi
bizareria lor.
Toate acestea au trecut. Acum oamenii vãd
în mine un cãlugãr, un preot. Uneori, pe
stradã, adolescenþii de 14 ani râd în urma mea,
fac glume proaste, iar eu trec serios pe alãturi,
de parcã niciodatã n-aº fi fost ca ei. Atunci
sunt un popã morocãnos. A început sã-mi
placã sã fiu un popã morocãnos. De ce? Pentru
cã nu mai simt nicio nevoie sã contrazic
pãrerile pe care ºi le fac oamenii despre mine.
De ce? Am zis de ce, pentru cã nimeni nu
poate înþelege pe nimeni, decât în Duhul
Sfânt. ªi eu am pe Duhul Sfânt? Nu pot sã zic,
dar simt cã am fost înþeles odatã ºi pentru
totdeauna ºi cã aventura cãutãrilor mele a luat
sfârºit. Cine m-a înþeles atât de profund, atât
de dulce? Acesta e secretul inimii mele.
cum nu vor învia ºi oasele omeneºti
GRAFFITI ORTHODOXE
uscate în vremea primãverii lor?”. Ele
vor învia, se vor înveºmânta cu trup;
cu un chip nou vor pãºi într-o viaþã
nouã ºi într-o lume nouã. Precum
pomii care, nesuferind asprimea
gerului, ºi-au pierdut viaþa – pe
Dumnezeu – vor fi adunaþi în ziua cea
din urmã a acestui veac, în începãtura
veacului veºnic care va sã vie, ºi vor
fi aruncaþi în focul care nu se stinge.
De ar fi cu putinþã sã gãsim un om
care sã nu cunoascã prefacerile pe
care le naºte schimbarea
Livada în
anotimpurilor, de l-am aduce pe acest
strãin în livada care cu mãreþie doarme,
în vremea iernii, somnului morþii, i-am arãta pomii
despuiaþi ºi i-am povesti despre bogãþia în care se
înveºmânteazã aceºtia primãvara, în loc de rãspuns
el s-ar uita la noi ºi ar zâmbi – în aºa mãsurã i s-ar
vremea iernii
pãrea un basm cu neputinþã de împlinit cuvintele
voastre! În acelaºi chip, ºi învierea morþilor le pare
cu neputinþã acelor „înþelepþi” ce rãtãcesc în bezna
înþelepciunii pãmânteºti, care nu ºtiu cã Dumnezeu
este Atotputernic, cã înþelepciunea Lui cea de multe
feluri poate fi contemplatã, dar nu pãtrunsã de
În anul 1829, am petrecut iarna în sihãstria întâi zidit, este o carte ce cuprinde în sine cuvântul mintea zidirilor. La Dumnezeu, toate sunt cu
Plosceansk. Pânã în ziua de azi, se aflã acolo, în Duhului, asemenea dumnezeieºtilor Scripturi. Dar putinþã: pentru El nu existã minuni. Slabã e
livadã, o chilie de lemn însinguratã, în care locuiam ce învãþãturã am desluºit în livadã? Învãþãtura cugetarea omului: ceea ce nu ne-am deprins sã
vedem ni se pare lucru cu neputinþã de împlinit,
cu tovarãºul meu. Pe vreme linã, în zilele senine ºi despre învierea morþilor, învãþãturã puternicã,
însorite, ieºeam în cerdac, mã aºezam pe lãicioarã învãþãturã datã printr-o lucrare asemãnãtoare cu minune de necrezut. Lucrurile lui Dumnezeu, la
ºi priveam livada întinsã. Goliciunea ei era învierea. De nu ne-am fi obiºnuit sã vedem învierea care privim mereu ºi deja cu nepãsare, sunt lucruri
acoperitã cu un acoperãmânt de nea: în jur – totul naturii primãvara, ni s-ar fi pãrut un lucru cu totul minunate, lucruri mari, neurmate. ªi natura repetã
era lin: o tihnã moartã ºi mãreaþã. Aceastã priveliºte de minune, de necrezut. Nu ne minunãm deoarece în fiecare an, înaintea ochilor întregii omeniri,
a început sã-mi placã: privirile gânditoare fãrã de ne-am deprins cu ea; vãzând de atâtea ori minunea, învãþãtura despre învierea morþilor, zugrãvind-o
voie se îndreptau spre ea, se pironeau de ea, ca ºi parcã nici nu am mai vedea-o! Privesc la ramurile printr-o tainicã lucrare de prefacere!
cum ar fi întrezãrit în ea o tainã. ªedeam odatã ºi despuiate ale pomilor ºi ele îmi spun, cu glas
mã uitam cu stãruinþã la livadã. Deodatã, a cãzut un
vãl de pe ochii mei: înaintea lor s-a deschis cartea
vrednic de crezare, în limba lor tainicã: „Vom
învia, ne vom acoperi cu frunze, ne vom umple cu
Sfântul Ignatie
naturii. Aceastã carte, datã spre citire lui Adam cel bunã mireasmã, ne vom împodobi cu flori ºi roade: Briancianinov
Ce nu se ºtie despre
Poetul Mihai Eminescu provenea dintr-o familie dreptcredincioasã, lucrul nu s-a întâmplat. Însã o sorã a lui Eminescu, Aglaia, avea sã
iar mama sa, Raluca, fiica stolnicului Vasile Juraºcu, a þinut în mod treacã la catolicism în 1890, prin cãsãtoria cu un ofiþer austriac.
deosebit sã aibã, pe moºia de la Ipoteºti, un lãcaº de închinãciune, Mai ales în tinereþe, poetul a fost atras ºi de religiile indiene, iar pe
cumpãrând în acest scop o bisericuþã fãrã turlã, cu clopotniþa de lemn. marginea unui caiet îºi notase cândva, cu evidentã exagerare: „Eu sunt
Ea avea 2 fraþi (Calinic, Iachint), 3 surori (Fevronia, Olimpiada, Sofia) budist. Nefiind creºtin simplu, ci creºtin ridicat la puterea a 10-a”.
ºi o nepoatã de sorã (Xenia) la cãlugãrie, în vestitele mãnãstiri ale Poetul era sensibil ºi la vechile credinþe ale geto-dacilor (vezi, de pildã,
Bucovinei. Rugãciunea unui dac), referindu-se nu o datã la Zalmoxis ºi la
În ciuda declaraþiei din poezia Eu nu cred nici în Iehova, Eminescu, înþelepciunea „preoþilor pãgâni”, în care nu vedea însã atât niºte
fãrã sã fie habotnic sau foarte evlavios, avea un mare respect pentru adversari, cât niºte precursori ai creºtinismului. În scrierile sale
tradiþia religioasã, numind Biserica Ortodoxã „Maica spiritualã a postume se gãsesc numeroase compoziþii cu caracter religios
poporului român”. Una dintre pasiunile lui era aceea de a strânge creºtin, închinate fie Sfintei Treimi, fie Mântuitorului Iisus
manuscrise vechi, care aveau mai toate un conþinut religios. Deºi Hristos, fie Maicii Domnului. Cea mai frumoasã expresie a
ortodox, el aprecia mult ºi catolicismul, mai ales pentru performanþele sensibilitãþii religioase eminesciene rãmâne poezia
culturale ale acestuia. Era însã critic la adresa protestantismului, care i Rugãciune: „Crãiasã alegându-te,/ Îngenunchem rugându-
se pãrea „o iudaizare a creºtinismului”. te,/ Înalþã-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii
Pe vremea când plãnuia sã se cunune cu Veronica Micle (care avea scut de întãrire/ ªi zid de mântuire,/ Privirea-þi
sã moarã în acelaºi an cu el, fiind înmormântatã la Mãnãstirea adoratã/ Asuprã-ne coboarã,/ O, maicã preacuratã/
Vãratec), se gândiserã amândoi, mai în glumã, mai în serios, sã se ªi pururea fecioarã,/ Marie!”.
converteascã la catolicism, unde divorþul nu este lesne admis. Desigur, Rãzvan Codrescu 9

Mã refer la din ce în ce mai
folositul ºi mai rãspânditul verb a
RESTITUIRI
se descurca, unul dintre cele mai
abjecte ºi mai odioase din lexicul
românesc. A-i spune cuiva:
„descurcã-te” înseamnã a lansa o
minciunã,
Ã-TE
!
invitaþie la mitã, ºperþ,
URC
DESC
linguºire,
fãþãrnicie, furt.
„Descurcã-te” înseamnã, de fapt, fã ce ºtii,
orice-ar fi, numai sã iasã treaba ori sã existe
aparenþa cã a ieºit. „Descurcã-te” este expresia
verbalã, activã ºi nocivã a supremei ºmecherii...
Despre
minc
i
u
n
ã
Oamenii nu pot trãi fãrã sã
mintã. Minciuna este o hranã zilnicã mai
ales pe masa oamenilor de sus. Poleitã cu
nume de inteligenþã, diplomaþie sau alte
meºteºuguri, minciuna cheamã, leagã ºi
dezleagã, preface ºi mai ales farmecã.
Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna
este perdeaua trasã crudelor, dar mai puþin
frumoaselor, adevãruri.
Minciuna este prezentã în viaþa noastrã nu
numai pentru cã sunt oameni mincinoºi,
oameni care suflã continuu cuvinte rotunde ºi
subþiri ca bãºicile. Ea este cultivatã ºi de o
altã categorie, de aceea a trufaºilor.
Omului îi place minciuna, îi place sã
fie minþit. Spune cuiva un lucru
adevãrat; spune-i direct tot ce
crezi nedemn ºi urât din
gândul ºi fapta sa. Vei
culege imediat ura ºi
dispreþul. Spune-i
minciuni plãcute
8 17
Mãrturisesc cã este un subiect care mã
obsedeazã. Simt ºmecheria cum târcoleºte în
jurul nostru, asemenea unui duh rãu ºi cum vrea
sã ne prindã în laþul ei pe care-l cred ireversibil.
Noi, pe vremea noastrã, aveam un verb, poate
la prima vedere
analog cu a se
descurca: verbul
a rãzbate.
Numai cã a
rãzbate avea cu totul
altã conotaþie ºi ducea la cu totul
alte valori. Rãzbãtãtor era omul care, prin
muncã ºi capacitatea sa, înfrunta ºi înfrângea
greutãþile vieþii, izbutind sã le strãbatã pânã la o
împlinire a sa.
(din „Primejdia mãrturisirii”)
N. Steinhardt
care sã-i satisfacã închipuirea de sine,
spune-i vorbe goale, dar catifelate ºi vei
culege sigur dragostea ºi preþuirea sa.
Omul acesta civilizat, omul de care suntem
atât de mândri, nu vrea sã gândeascã, nu
vrea sã lupte, nu vrea sã renunþe pentru a-ºi
întãri fãptura atât de goalã ºi nenorocitã. El
umblã acoperit de o strãlucire asemãnãtoare
aceleia din mlaºtinile netulburate.
Ah, omule, cum îþi mai miroase sufletul de
la distanþã! Omul cinstit supãrã; supãrã pentru
cã sfarmã urâtul din preajma lui ºi cutremurã
casele deprinderilor rele. Omul cinstit
incomodeazã; incomodeazã pentru cã prezenþa
lui nu cultivã florile urât mirositoare ale
minciunii ºi ale furtiºagului. Climatul cinstei
este aspru, este tare de nu poate rezista orice
fãpturã cu nume de om. Climatul cinstei cere
forþã, cere eroism, cere despicarea lucrurilor
pânã-n esenþa ºi sensul lor adevãrat. Pieptul
plãpând al omului arareori rezistã marilor
înãlþimi.
(din „Îndemn la simplitate”)
Ernest Bernea
Demonul
cãlãtor
Maica Siluana Vlad povestea: „Cândva,
demult, am trãit ceva straniu. Era noapte, spre
ziuã, eram în casa unor prieteni, dupã o
aniversare, cred, ºi dormeam cam de-a valma,
pe unde apuca fiecare, fiind foarte mulþi. La un
moment dat, am simþit o puternicã tulburare
faþã de prezenþa trupului de lângã mine. Era o
bunã prietenã care dormea liniºtitã. Nu-mi
venea sã cred. M-am uitat de jur împrejur. Toþi
cei din camerã dormeau adunaþi fiecare în
propriul trup. M-am întors la mine ºi la
tulburarea mea. M-am privit cu atenþie ºi am
definit-o: era o dorinþã de necontrolat, acum aº
numi-o compulsivã, de a lua în braþe trupul de
lângã mine. M-am speriat. Mi-am privit atentã
frica ºi am simþit cã e o fricã de cineva. Dar nu
era nimeni treaz. Deºi atunci ziceam cã nu
cred în Dumnezeu, am fãcut ce fãcea copilul
din mine când se temea de întuneric: m-am
închinat. ªtiu cã a dispãrut totul ca un fum ºi
cã am adormit zâmbind. Dar, a doua zi, un
foarte bun prieten care dormise în altã camerã
mi-a mãrturisit înspãimântat cã a fost agresat
de unul dintre invitaþi ºi cã s-a simþit ca în iad.
Atunci am spus: uite ce empatie pe mine!, ºi i-
am povestit, amuzându-ne amândoi. Atunci nu
ºtiam ce ºtiu acum. Acum ºtiu cã atunci am
fost atacatã de demonul care îl chinuia pe acel
invitat. Acum ºtiu cã suferinþa celor care au
cãzut în acest fel de a fi este o suferinþã greu
de vindecat pentru cã mare ºi iscusit este
demonul care se ocupã de acest sector al
iadului din noi”.
Cred cã aceastã mãrturie este clarã: stând în
preajma oamenilor care trãiesc în patimi – fie
cã este vorba de beþie, de desfrâu sau de
droguri –, mergând la petreceri împreunã cu
astfel de oameni, ne expunem riscului de a fi
atacaþi de diavolii care îi ispitesc pe aceºtia.
Nu e vorba de situaþiile în care suntem
constrânºi sã vieþuim împreunã, sã studiem sau
sã muncim unii lângã alþii. Nu, deºi un creºtin
care lucreazã într-un mediu pãcãtos va încerca
sã îºi schimbe locul de muncã… E vorba de
situaþiile în care alegem de bunã voie sã ne
petrecem timpul liber în preajma oamenilor ce
trãiesc în patimi.
În Vieþile Sfinþilor, gãsim multe referinþe
despre diferite locuri bântuite de duhurile rele.
ªi vedem cã sfinþii nu evitau astfel de locuri, ci
uneori ºi le alegeau ca adãposturi. Iar duhurile
rele plecau. Dacã am fi la mãsura sfinþilor, nu
am avea de ce sã ne temem, chiar dacã am sta
toatã ziua între mari pãcãtoºi. Numai cã, având
credinþã slabã, trebuie sã ne ferim de ispite…
Danion Vasile
Confident
– consilier psiholog –
duhovnic (II)
Dragul meu prieten,
Mã întrebi dacã nu cumva, pentru
români, „mersul la psiholog” este ridicol.
Sau dacã nu reprezintã doar o modã
venitã din Occident, care însã la noi nu a
gãsit „terenul” pe care sã „prindã”.
Înainte de a-þi rãspunde, se impun câteva
delimitãri necesare (ce dau regula, cãci
sunt ºi unele excepþii!): psihologul nu
este psihiatru, adicã nu este medic. În
consecinþã, el nu va fi consultat numai de
persoanele bolnave, cu un psihic grav
dezechilibrat, cu disfuncþionalitãþi ce þin
de patologic, ci ºi de acelea sãnãtoase,
fie în scop cognitiv, fie preventiv ºi
ecologic, fie de reintegrare ºi consolidare
(noi le spunem „restaurãri” sufleteºti ºi
mentale) dupã ce riscurile majore (ca
starea lor sã se deterioreze iremediabil)
au fost înlãturate. Psihologul (nici mãcar
cel „de clinicã”!) nu prescrie o
medicaþie. Dacã ai întâlnit pe cineva
care îºi arogã acest drept fãrã sã fie
doctor, cu siguranþã el îºi depãºeºte
atribuþiile în mod suspect, indiferent care
sunt medicamentele recomandate („ia
ceva uºor, sã te calmezi, sã poþi dormi,
ceva inofensiv din plante etc.”). Apoi,
schimbând puþin raporturile, psihologul,
pentru a avea competenþa ºi probitatea în
a-i ajuta pe cei din jur, trebuie sã fie el
însuºi sãnãtos, matur ºi echilibrat.
Periodic, el este „validat” de comunitatea
profesionalã din care face parte.
În al doilea rând, profesorul de
psihologie nu este neapãrat psiholog.
Psihologul poate fi ºi cadru didactic,
dacã a urmat ºi un modul de studiu
pedagogic, dar nu orice om de la catedra
de psihologie este psiholog. Aºa cum, de
pildã, nu oricare licenþiat în Teologie este
preot. Sau, mai mult, duhovnic. Am avut
colege care terminaserã secþia de
Pedagogie la Litere ºi se considerau
psihoterapeute numai în virtutea
diplomei obþinute. Ori numeroasele
absolvente de Pedagogie, Psiho-
pedagogie specialã, Asistenþã socialã ºi
Sociologie! Fete bune, „umaniste”, dar
cu o pregãtire de specialitate insuficientã
ºi fãrã experienþã. Treceau cu nonºalanþã
graniþa dintre cele douã profesii ºi,
„consiliindu-ºi” ori „psihanalizându-ºi”
elevii ºi studenþii în pauzele ºcolare sau
„la o cafea”, dupã cursuri, fãceau gafe
ireparabile.
În fine, psihologul, chiar ºi cel
practician (deci nu exclusiv
„cercetãtorul-teoretician”), este om de
ºtiinþã. Aceastã calitate, deºi, în cazul
celor foarte talentaþi ºi cu vocaþie, este
completatã de altele, precum gânditorul
(– „filosof al psihologiei”), artistul sau
teologul (preotul, duhovnicul,
confesorul), liderul cultural (–
„îndrumãtor spiritual”) º.a., se detaºeazã
de acestea, fãrã îndoialã, fiind
definitorie psihologului. Ce înseamnã cã
psihologul este om de ºtiinþã? Nimic
altceva decât cã poartã rãspunderea grea
a situãrii ferme pe stadiul de evoluþie a
cunoaºterii de acest tip, cu domeniul ºi
obiectul ei, cu metodele ºi tehnicile de
lucru acceptate, cu limbajul specific,
logica prin care îºi argumenteazã ºi
confirmã sau infirmã ipotezele, cu toate
criteriile de corespondenþã cu faptele,
obiectivitate, coerenþã, consistenþã etc.
ale conceptualizãrilor avansate ºi de
testare-justificare a adevãrurilor
formulate. Psihologii nu apar peste
noapte, „pe bandã”, în promoþii de câteva
Sorina Crihanã-Dascãlu
CONSILIERE
sute (de licenþiaþi) la finele fiecãrui an
universitar. Din ’90 încoace, de când au
fost reînfiinþate facultãþile de profil, am fi
avut peste 5000 de psihologi sau mai
mulþi, toþi tineri ºi „cu perspective”, cum
se zicea în glumã în regimul trecut... Dar
nu avem, probabil, decât zeci. ªi nu sunt
cei care fac „show”-uri TV ºi rãspund la
„telefonul de la miezul nopþii” la radio.
Nici prea mulþi dintre managerii de
imagine, de campanii electorale sau
publicitare.
Revenind la întrebarea ta: nu, nu este
„deplasat” pentru români sã se adreseze
unui psiholog ºi nu avem de-a face cu o
chestiune de vogã. Cu singura condiþie sã
caute – ºi sã dea Domnul sã gãseascã! –
unul autentic. ªi mai existã o trãsãturã
distinctivã prin care îl vom depista pe
bunul psiholog: el îºi stãpâneºte în aºa
mãsurã ºtiinþa încât reuºeºte sã ºi-o
„împace” cu etica (psihologia nu este
amoralã!) ºi credinþa. Nu este, poate, un
duhovnic – cu har –, însã intuiþiile,
inspiraþia, sensibilitatea, creativitatea, de
care ºi el are nevoie, ºi raþiunea, desigur,
le primeºte cu pioºenie, folosindu-le cu
modestie ºi recunoºtinþã. Cu
religiozitate, avea sã menþioneze cândva
Einstein.
Pe curând, Sorina
Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, în
general, orice scrisoare aveþi a-mi
trimite, pe adresa de e-mail
sorinadascalu@gmail.com sau, prin
poºta clasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul
1 Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc.
A, Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.
Renaºterea lumii de Anul Nou
Aglomeraþie de stãri
în viziunea lui Mircea Eliade

Despre viziunea „integratoare” a Istoriei
Religiilor s-a vorbit îndelung. Nu este momentul
aici a lãmuri cât ºi ce ar trebui sã „culeagã”
creºtinul ortodox din scrierile fenomenologiei
religioase obiective, ºtiinþifice, dar lipsite de viaþã,
de duh.
Miturile primitive leagã Anul Nou de recrearea
periodicã a Universului afirmã Mircea Eliade în
lucrãrile sale „Mitul eternei reîntoarceri” ºi
„Aspecte ale mitului”. În insulele Fidji, dupã
relatãri ale lui A. M. Hocart, în timpurile
protoistorice, ritualul rajosuya de ungere a unui
nou suveran era practicat anual ºi, reiterând
simbolic cosmogonia (crearea Universului),
La australieni, animalele ºi plantele create in
illo tempore (timp mitic, îndepãrtat, originar) de
zei, sunt recreate în ritualurile de anul Nou.
Picturile cu animale ºi plante de pe stâncile din
Kimberley, considerate a fi opera unor strãmoºi
mitici, sunt repictate „spre a li se reactiva puterea
creatoare”. Recrearea animalelor ºi plantelor este
chiar o recreare a lumii, pornind de la opinia cã
lumea a luat cu adevãrat
ESEU
Mesopotamia, lupta lui Marduk (principiu creator)
cu balaurul Tiamat (oceanul primordial). Era
reactualizatã printr-o serie de rituri. Scenariul
Anului Nou israelit cuprindea înscãunarea lui
Iahve ca rege al lumii ºi victoria asupra
duºmanilor (haosul, dar ºi inamicii istorici ai lui
Israel) – afirmã Eliade citându-l pe S. Mowinckel.
Atât mesopotamienii cât ºi israeliþii leagã
începutul periodic de

fiinþã o datã cu acestea, în

Timpurile Visului. Dacã
ritualurile de An Nou nu au
loc, cosmosul riscã sã
piarã, cred indienii Karok,

„distrugerea ºi abolirea
simbolicã a lumii vechi.
Sfârºitul este aºadar implicat
în început ºi viceversa”.
Începutul conþine un sens de
De ce sunt
corespundea ºi procesul de maturaþie al recoltei.
În Egipt, relateazã Eliade, citându-l pe H.
Frankfort, la încoronarea unui nou faraon se rostea
un blestem, adresat duºmanilor regelui: „Ei vor fi
asemenea ºarpelui Apophis în dimineaþa Anului

Hupa ºi Xurok din

California. În unele cazuri
consolidarea lumii se
obþine prin ritualul de
reconstrucþie a colibei

perfecþiune, „susþinut de
amintirea imaginarã a unui
Paradis pierdut”. În fine,
Nauroz – Anul Nou persan
– aminteºte de ziua în care
la modã unele locuri?
Nou”. Atunci ºarpele întunericului fusese învins sacre (mit cosmogonic). au avut loc Crearea Lumii ºi Evenimentele, indiferent de importanþa lor, nici nu auzi ce spune cel de lângã tine, dar modalitate de a se expune. Sã zicem cã acasã
de Ra, soarele, astfel celebrându-se atât înnoirea Sacerdotul comunitãþii a omului. În ziua de Nauroz pun masele în miºcare. Fie cã este vorba de o înþelegi cã se simte bine pentru cã dã din cap nu are cine sã te asculte, dar vrei sã spui ce
diurnã, cât ºi începerea ciclului anual. „Anul” este reitereazã gesturile fãcute avea loc „înnoirea Creaþiei”, întâlnire cu câteva cunoºtinþe, de aglomeraþia pe ritmul muzicii. Poþi chiar sã þipi, nimeni nu gândeºti vizavi de diverse domenii. Acasã
conceput în diferite feluri de cãtre cei din cândva de nemuritori, care cum spunea istoricul din cluburi sau parcuri, ele emanã o energie. o sã ºtie cã eºti tu. Poþi sã dansezi, poþi sã bei poate cã-þi cenzurezi comportamentul, iar
vechime, iar datele „anului Nou” variazã în raport sunt consideraþi a fi din Albâruni, pe care Eliade îl Cãutãm compania celorlalþi oameni cu sau ºi sã te gândeºti la ale tale. Priveºti cu atenþie atunci când te întâlneºti cu prietenii, te simþi
cu clima, mediul geografic, tipul de culturã, etc., nou prezenþi pe pãmânt cu citeazã în „Sacrul ºi fãrã intenþie. Este firesc sã se întâmple aºa spre uºã sã vezi cine a mai intrat, cine a mai mai liber.
afirmã Eliade în „Aspecte ale mitului”. „E însã aceastã ocazie. Coliba profanul”. Regele rostea: pentru cã existã în fiecare dintre noi o tendinþã plecat. De fapt, cu cât vin acolo mai mulþi Întâlnirile au loc între cei care vrem sã
întotdeauna vorba de un ciclu (…). La sfârºitul sacrã reprezintã Universul: „iatã o nouã zi, dintr-o nouã naturalã de a împãrtãºi experienþele. oameni interesanþi, clubul va fi mai la modã. pãrem sau între cei care vor sã-ºi spunã cu
unui ciclu ºi începutul celui urmãtor, au loc o serie acoperiºul este bolta lunã a unui nou an: trebuie Tocmai ai ascultat noul album Coldplay ºi Dar cine ºi cum este interesant? Probabil cã ar adevãrat povestea? De multe ori, pe cel de
de ritualuri care urmãresc renovarea lumii”. cereascã, pardoseala – pãmântul, pereþii – cele sã înnoim ceea ce timpul a învechit”. simþi nevoia sã vorbeºti despre el. Cineva o sã trebui sã semene cu tine, sã caute aceleaºi lângã tine nu-l intereseazã ce ai de spus pe cât
Pentru omul religios al culturilor arhaice, Lumea patru direcþii ale spaþiului cosmic. La popoarele Un bun îndemn ºi pentru noi, sã înnoim fiinþa te asculte ºi o sã-þi recomande eventual un film lucruri de care eºti interesat, sã arate bine ºi sã îºi doreºte sã fie ascultat ºi înþeles. Încearcã
se reînnoieºte în fiecare an sau, cu alte cuvinte, îºi care practicã protoagricultura apar douã elemente învechitã, sã ne raportãm existenþa la „sacru”, nou, pentru cã l-a vizionat recent. Ai citit un aibã ceva de zis. Altfel, nu l-ai gãsi acolo, ci acest experiment: adreseazã-i o întrebare ºi
regãseºte cu fiecare început de an „sfinþenia” noi în ritualurile discutate: întoarcerea morþilor ºi adicã la „real”. Cu cât omul este mai religios, cu roman ºi vrei sã afli ce pãrere au prietenii tãi acasã, echipat în pijamale, înainte de miezul încearcã sã rãspunzi ºi tu la ea, imediat ce ai
originarã cu care s-a nãscut din mâinile excesele orgiastice. Este cazul sãrbãtorii Milamala atât este mai integrat în real, riscând mai puþin sã despre el. Þi-ai cumpãrat un telefon ºi trebuie nopþii. De fapt, tu ce cauþi acolo? obþinut un rãspuns. Câtã rãbdare crezi cã va
Creatorului. Fiecare an Nou aduce un Timp a indigenilor din insula Trobriand ºi al cultelor se risipeascã în fapte „neexemplare”, „subiective”, sã-l vadã ºi ceilalþi. Nu ai nimic de spus, dar îþi Dupã câteva analize succinte, vãd cã, de avea interlocutorul sã te asculte pânã la capãt?
„nou”, „curat” ºi „sfânt”, adicã un timp care nu a profetice milaneziene. Ideile de reînnoire a lumii în cele din urmã aberante. place sã-i asculþi pe cei din jur spunând vrute fapt, nu locul e la modã, ci oamenii care-l Dacã este persoana care vrea sã ºtie cum te
fost încã folosit ºi uzat, se precizeazã în „Sacrul ºi
profanul”.
prin reiterarea cosmogoniei se regãsesc ºi în
religiile antice din Orientul apropiat. În
Laurenþiu Dumitru ºi nevrute. Vrei sã afli noutãþile. Vrei sã-þi faci frecventeazã. Nimeni nu suportã fumul de simþi, ce stare de spirit ai, cu siguranþã va fi
prieteni. Vrei pur ºi simplu sã ieºi din casã. þigarã degeaba, nefiind fumãtor. Niciun rocker atentã. La fel de bine poate fi interesat ºi un
Motive sunt multe! nu ascultã house dacã în spatele acestui necunoscut care vrea sã afle mai multe despre
HOROSCOP PESIMIST cumpãrãturi. Nu înjuraþi!
- S-ar putea ca un bun prieten sã vã înºele: sã vã fure bani, sã
De ceva timp, vãd cum diverse locaþii devin
la modã ºi mã întreb ce-i atrage, de fapt, pe
oameni acolo. Într-unul dintre baruri se
supliciu nu stã un alt scop. Niciun solitar nu
acceptã un grup de strãini dacã nu doreºte sã-ºi
facã prieteni, sã iasã din cochilia lui. Fiecare
tine.
Totuºi, de ce este nevoie de aglomeraþie ºi
haos pentru a trage niºte concluzii la fel de
Valabil pentru toate zodiile deconspire un secret, sã vã acuze de lucruri pe care nu le-aþi fãcut.
Împãcaþi-vã, nu aºteptaþi sã facã el primul pas. Þineþi minte, lui îi este fumeazã pânã când se plâng ºi fumãtorii cã-i cautã ceva ºi ºansele cresc pe mãsurã ce bine ºi din exterior? Unele experienþe sunt
- S-ar putea ca în anul ce vine sã nu vã meargã bine. E firesc. mai ruºine decât vã e Dumneavoastrã. usturã ochii, dar nimeni nu pleacã pânã nu se interacþionezi cu alþi curioºi. Într-un fel, menite sã te trezeascã, sã-þi spunã pe propria
Planurile pe care vi le faceþi nu întotdeauna se împlinesc. Da, pentru cã - ªi în anul ce vine veþi fi oprit de cerºetori pe stradã. Nu-i alungaþi, face târziu. Muzica trebuie sã fie ritmatã, altfel grupurile de oameni te obligã sã cauþi sprijin în piele cã trebuie sã-þi gãseºti locul ºi nu sã te
aceasta nu depinde numai de Dumneavoastrã. cereþi-vã simplu iertare. plictiseºte. Asta nu trebuie sã se-ntâmple, altfel tine, sã-þi pãstrezi puterile nerisipite ºi totodatã chinui sã te adaptezi acolo unde nu-þi place.
În anul ce vine o sã vã certaþi de mai multe ori cu: cei din familie, cu - Nu uitaþi, oameni sunt mulþi, dar fiecare simte cã e unic pe lume. se stricã atmosfera. Odatã intrat acolo, eºti sã te adaptezi noului, ca personajul K. din Alte experienþe nu fac decât sã te hrãneascã cu
colegii de serviciu ori de ºcoalã sau pur ºi simplu. Nu uitaþi, dacã Iubiþi-i! obligat sã te distrezi, indiferent dacã ai Castelul lui Franz Kafka. Bãile de mulþime false impresii. Nu te atrag oamenii fiþoºi, dar
cineva continuã sã vã contrazicã, chiar ºi dupã ce i-aþi înaintat un - S-ar putea sã vi se întâmple lucruri grave ºi triste: sã vã îmbolnãviþi, resursele necesare sau nu. Unii se gândesc: sunt un fel de experimente în faþa cãrora îþi dai mergi sã-i vezi. Nu-þi plac oamenii
argument rezonabil, schimbaþi tema discuþiei. Altminteri, s-ar sã vã moarã cineva din cei dragi, sã pierdeþi casa, cinstea, sã nimeriþi în pofta vine mâncând! Da, este ºi asta o seama cine eºti sau cine ar trebui sã fii. superficiali, dar uneori îi imiþi pentru a
putea sã se lase cu ceartã. puºcãrie, în casa de nebuni, sã ajungeþi un vagabond, sã muriþi. Nu modalitate de a-þi schimba starea de spirit. Comparaþiile se fac involuntar. scãpa de seriosul din tine. Vrei sã treci
- Nu toþi oamenii vor împãrtãºi pãrerile Dumneavoastrã. uitaþi, nimeni nu poate sta împotriva acestor stihii. Îmbãrbãtaþi-vã! Depinde ce stare vrei sã laºi în spate ºi cu ce De fiecare datã când merg într-un loc la nivelul urmãtor, dar sã fie unul
Iertaþi-i! Nu uitaþi cã nici Dumneavoastrã nu împãrtãºiþi - Dacã credeþi cã Dumnezeu existã, rugaþi-vã Lui, dacã nu credeþi cã dispoziþie vrei sã ieºi pe uºã când pleci acasã. aglomerat, privesc la fiecare om din încãpere superior. Cum reuºeºti asta? În
orice pãrere. El existã, faceþi ceva ca El sã existe. Sunt multe lucruri pe care doar Într-un alt club, este frig ºi întuneric. E ºi mã întreb dacã este într-adevãr bucuros cã se niciun caz repetând acele acte
- S-ar putea sã nu primiþi salariul la timp, sã se Dumnezeu le poate rezolva. gãlãgie ºi lumea exact asta cautã. Aproape cã aflã acolo. Poate cã da sau poate cã e doar o care-þi aduc nemulþumirea.
defecteze liftul din blocul în care trãiþi, sã fiþi
bruscat în troleu, sã nu vi se dea restul la
18 FUNNY Ana Abronov 7

Andrada ªerban
Aº vrea
Aº vrea o dragoste adevãratã…
Sau mãcar un fals adevãrat
Aº vrea o iubire mai sincerã…
Sau mãcar o sinceritate aurie.
Aº vrea un soare de gheaþã,
O lunã de foc
ªi-o mare de stele…
Sau mãcar o gheaþã fierbinte,
Un foc de cristal
ªi-o stea de argint
Aº vrea o lume mai bunã,
O soartã mai blândã…
Dar dacã nu se poate…
Mãcar un rãu mai bun
ªi-o cruzime mai blândã
Aº vrea un suflet pur…
Care sã mã-nþeleagã
Sau mãcar un suflet de câine…
Care sã þinã cu adevãrat la mine
Aº vrea sã am ca sorã
O pisicã neagrã sau o panterã neagrã…
Sau mãcar ca frate
Un porumbel alb
Care sã menþinã pacea în sufletul meu
Aº vrea o viaþã uºoarã
ªi-o moarte linã
Sau mãcar un greu mai uºor
ªi un dur mai lin
Aº vrea sã pot sã râd …
Când inima mea plânge…
Aº vrea sã fiu caldã
Chiar dac-afarã ninge
ªi în final…
Aº vrea sã pot sã te învãþ
Arta de-a învinge…
Sau mãcar sã îþi arat cã o cunosc.
6 Mariana Vlad, elevã
Spune-mi
ce-i Iubirea!
Iubire… ºi din momentul în care
articulezi cu cadenþã acest cuvânt auzi
undeva departe acordurile suave ale unei
vioare care îmbatã sufletele a doi
îndrãgostiþi.
Mã plimb alene prin parc fãrã un scop
precis. Zãpada molaticã mã afundã-n
luminã. Vãd pretutindeni, dispuse aleatoriu,
cupluri de îndrãgostiþi, cuprinºi în braþe sau
plimbându-se de mânã, roiesc în jurul meu.
O strângere de mânã, o îmbrãþiºare, poate
chiar ºi un sãrut tandru pe frunte, în chip
pãrintesc, dar oare câþi dintre noi ºtiu ce
înseamnã aceste gesturi? Repetate, ele
devin reflexe, proiectarea realitãþii banale,
cotidiene, însã puþini sunt aceia care le
atribuie conotaþia specificã. Puþini vãd în
ele un mijloc de a te descoperi pe tine
însuþi, de a-þi fi teamã cã departe de un chip
mohorât ºi sobru existã o inimã capabilã sã
iubeascã ºi sã intre în comuniune. Prin
iubire, învãþãm sã învingem egoismul
caracteristic umanitãþii ºi reuºim sã
împãrtãºim celorlalþi din euforia ºi iubirea
rãsfrântã în sufletele ºi pe chipurile noastre.
Când iubeºti, înveþi sã trãieºti, sã te
bucuri de viaþã, iar îmbrãþiºarea persoanei
iubite devine scutul tãu împotriva
suferinþei, a tot ceea ce ar putea rupe din
sufletul tãu floarea inocentã sãditã prin
iubire.
În tot ceea ce mã înconjoarã, când sunt
îndrãgostitã, învãþ sã citesc taine ascunse,
sã descopãr oda închinatã unui
sentiment pur ºi unic.
Se spune cã persoanele care
nu au iubit, nu au trãit
niciodatã. Când iubeºti,
inima bate sã-þi spargã
parcã pieptul ºi
fiecare gest ºi
cuvânt ale
celuilalt devin un
model. Când
iubeºti, þine mâna
celui la care þii în
mâna ta. Ascultã-
i fiecare ºoaptã ºi învaþã sã trãieºti prin el,
însã fãrã a anula propria ta personalitate ºi
fãrã a uita cã mai existã persoane în jurul
tãu care au nevoie de sprijin ºi înþelegere
din partea ta.
Chipul celui îndrãgostit e luminat de
puterea iubirii, de focul mistuitor din
sufletul sãu care-i transformã în cenuºã
pesimismul ºi egoismul. O persoanã
fericitã, cãci iubirea e simbolul împlinirii
sufleteºti ºi al fericirii, emite în jurul ei
energie pozitivã ºi vibraþii puternice care-i
molipsesc pe cei din jur, determinându-i sã
fie la fel de veseli ºi încrezãtori în viaþã.
Când iubeºti, înveþi sã-i citeºti gândurile
celuilalt printr-o simplã privire, înveþi sã
descoperi o razã de luminã în fiecare
zâmbet al sãu ºi sã te bucuri de fericirea sa.
Când iubeºti, devii capabil sã dãruieºti tot
ce îþi aparþine ºi se naºte în tine puterea de
a merge pânã la capãtul pãmântului, de a
învinge orice obstacol când simþi mâna
celui iubit þinându-te strâns.
Iubirea este un dar divin, o
binecuvântare ce îþi regenereazã fiecare colþ
ascuns al sufletului ºi care te învaþã sã
descoperi în fiecare lucru o scurgere
repetatã, un ritm care se repetã ciclic.
Iubirea este singurul mod prin care te
poþi cunoaºte mai bine, prin care te poþi
maturiza ºi prin care îl poþi cunoaºte pe cel
de lângã tine.
dincolo de mode
- mãrturia unei tinere -
Tot ceea ce ne dorim mai mult, noi, tinerii
din ziua de astãzi, este sã fim la modã. Orbiþi
de orgoliu, am devenit robi ai modelor, care
mereu vin ºi se duc. Într-una din scrierile sale,
pãrintele Savatie Baºtovoi afirmã faptul cã
este de ajuns sã vezi cu ce se îmbracã o
persoanã ca sã ºtii ce fel de muzicã ascultã, ce
oameni îi plac sau multe alte lucruri. Asta se
datoreazã faptului cã îmbrãcãm uniforma
MTV-urilor ºi, prin devalorizare, ne pierdem
identitatea. Din pãcate, moda nu apare doar în
domeniul vestimentaþiei, ci în aproape tot:
muzicã (punk, rock, EMOcore, house),
mâncare (fast-food’uri, pub’uri), bãuturã,
concepþii ºi chiar idealuri.
Acestea sunt lucruri pe care probabil le
ºtim cu toþii ºi sunt generalitãþi. Pentru a vã da
un exemplu mai concret, vã voi spune în ce
mod m-a afectat moda pe mine, o tânãrã a
vremurilor de pe urmã …
În clasa a VIII-a, am fost înscrisã de
pãrinþii mei la o casã de modã destul de
mediatizatã. Nu ºtiam ce este moda cu
adevãrat, nu ºtiam deloc ce se întâmplã în
backstage’urile prezentãrilor. La început, totul
a fost bine, am învãþat doar mersul scenic, cu
picioarele încruciºate, am învãþat sã mã
machiez, sã mã aranjez ºi alte lucruri, care
atunci mi se pãreau incredibile ºi care mã
atrãgeau din ce în ce mai mult. Uitând de
faptul cã moda este cea care reflectã spiritul
vremurilor, mã depãrtam de adevãr, neºtiind
ce mã aºteaptã. Mã depãrtasem de bisericã,
bineînþeles, deoarece frecventarea ei nu fãcea
parte din practicile pe care le abordasem. Am
fost învãþatã sã citesc doar reviste de modã,
iar, dacã purtai haine din sezonul trecut, erai
total desconsiderat.
Ajungând mai apoi la liceu, am început sã
îmi învãþ ºi colegele sã fie „la modã”. Le
criticam pentru aspectul nearanjat ºi chiar le
învãþam sã se fardeze, sã se aranjeze mereu ºi
sã citeascã reviste de modã. Deºi totul pãrea
perfect, iar eu eram modelul (negativ, dacã
apreciez în momentul de faþã) prietenelor
mele, simþeam cã ceva din ceea ce fac nu este
bine. Aceste acte respingãtoare au fost primite
de cei din jur cu multã satisfacþie ºi admiraþie,
dar, în adâncul sufletului meu, au atins o altã
coardã. Simþeam cum îndepãrtez acea puritate
ºi frumuseþe naturalã, complexã prin
simplitatea ei, pe care a lãsat-o Dumnezeu ºi îi
îndepãrtam ºi pe cei din jurul meu de
adevãratele virtuþi, de adevãrata frumuseþe,
atrãgându-i spre superficialitate.
Cu cât mã adânceam mai mult în lumea
modei, cu atât sufletul meu se stingea mai
repede. Credeam cã frumuseþea poate fi
mãsuratã conform unui standard obiectiv, unul
pe care pur ºi simplu nu-l atinsesem. Fãrã sã
îmi dau seama, devenisem absolut devotatã
conceptului platonic de frumuseþe, o esteticã
pe care o împãrtãºeam cu editorii revistelor
internaþionale de modã ºi care-mi alimentau
sentimentul zilnic de silã faþã de propria-mi
persoanã, în faþa oglinzii. Voiam mereu sã
slãbesc (din ce în ce mai mult) ºi
nu m-am oprit pânã nu am devenit
MÃRTURIE
anemicã.
Mama mea ºi-a dat seama cã
totul scãpase de sub control ºi cã
moda nu este ceea ce pare. Era
oricum prea târziu, pentru cã eu
fusesem stãpânitã de tirania ei.
Uimitor, dar salvarea mea a fost
pasiunea pentru citit, la care nu
renunþasem în favoarea revistelor
patetice (pe care atunci le
veneram). Am citit prima datã
„Casiana - Învãþãtura despre
iubirea în Hristos”, o carte care m-a
învãþat multe lucruri, printre care ºi despre
adevãrata frumuseþe, cea lãsatã de Dumnezeu,
nu cea conceputã de om, distrugãtoare.
Am început sã citesc din ce în ce mai mult,
deoarece mi se pãrea incredibil cât de uºor
reuºeam sã gãsesc rãspunsurile la întrebãrile
mele. Pe la începutul clasei a X-a, virusul
modei nu mã mai stãpânea. Reîncepusem sã
frecventez biserica, petreceam vacanþele la
mãnãstire. Am renunþat la multe obiceiuri la
care nu aº fi crezut cã voi renunþa vreodatã.
Ceea ce mã întristeazã, totuºi, este cã, deºi
eu am reuºit sã descopãr adevãrul, cei din
jurul meu, pe care i-am îndepãrtat de acesta,
nu s-au mai putut întoarce. Pentru cei mai
mulþi, eu am reprezentat trecerea de la
monoton la extrem. Inutile au fost toate
explicaþiile ulterioare, cãci sãmânþa nedreptãþii
prinsese rãdãcini adânci în sufletele lor.
Acum sunt eu cea criticatã pentru cã nu mã
mai aranjez, nu mai merg la petreceri ºi am
fost chiar exclusã din cele mai interesante
grupuri din liceu. Ceea ce în urmã m-ar fi
întristat, acum mã bucurã. Fericirea mea nu
mai constã în ultima colecþie de haine de firmã
sau în accesoriile sezonului sau ale revistelor
de modã. Fericirea mea constã în adevãr,
iar adevãrul meu este Dumnezeu.
Oamenii au libertate, tocmai de aceea
greºesc. Dacã nu aº fi fost liberã sã fac ce
vreau, aº fi mers mereu pe „cãrarea îngustã” a
lui Dumnezeu, fiind constrânsã de împrejurãri.
Am trãit multe experienþe, dar aceasta este cea
mai relevantã în special pentru tinerii mei
prieteni, care poate vor înþelege vreodatã ce
am înþeles ºi eu… sper ca atunci sã nu fie
prea târziu…
Cu multã dragoste,
Amira K.
(Sursã: Blog „Popas alternativ”,
http://hristofor.wordpress.com/ )
Foto: Siarhei
Biazberdy
19
 Îngerii în lumina afganã:
CRONICÃ FILM
Vânãtorii de zmeie
[Marc Forster, „Vânãtorii de zmeie”/ „Kite Runner”]
Doi prieteni copii îºi petrec tot
timpul împreunã. Cel mai mic e
cald, de o rarã puritate ºi capacitate
de dãruire, cel mai mare e
ºovãielnic, temãtor, neliniºtit. O rarã empatie
îi leagã: cu toate cã nu ºtie carte, mezinul îi
ghiceºte celui mare cele mai tainice gânduri.
Vãzându-i, nu ai spune cã cel mic e servitorul
celui mai mare, condiþie moºtenitã din tatã în
fiu ºi fãcutã, parcã, sã dureze veºnic. Nimeni
nu vede în asta vreo piedicã pentru pãstrarea
demnitãþii umane, ci ºansa unei prietenii de o
viaþã, ba poate ºi dincolo de moarte. Dupã
ceasurile petrecute împreunã pe maidan, cel
mic trece la bucãtãrie, apoi îi
lustruieºte cu zel pantofii
prietenului-stãpân, care îºi face
lecþiile. Pe strãzi, prestanþa celui
mai mare ºi agilitatea mezinului fac
din ei o pereche imbatabilã. Cãci a
ºti sã te baþi este, în mahala, o
condiþie importantã a supravieþuirii.
Cel mare nu ºtie, iar mezinul devine
garda de corp a stãpânului sãu,
condiþie de care e foarte mândru.
Înãlþãrile de zmeie zburãtoare –
o competiþie tradiþionalã, ce adunã
toatã suflarea bãieþandrilor din oraº
– ºi basmele cu viteji pe care cel
mare (ºcolar cu veleitãþi scriitoriceºti) i le
citeºte pe înserat celui mic îi vor lega pe vecie
într-o prietenie cu o amprentã de
neconfundat, care va avea sã-ºi plãteascã,
însã, tributul de durere ºi sânge. Într-o zi, cel
mic e prins de gaºca de golani, pe care pânã
atunci o înfruntase, ºi molestat cu cruzime.
Cel mare asistã în tãcere, ascuns, la scena
maltratãrii, neavând curajul sã intervinã.
Intervenþia sa ar fi putut schimba destinul
amândurora – îºi va spune, apoi, o viaþã
întreagã. Conºtiinþa vinovãþiei nemãrturisite îl
izoleazã tot mai mult, fãcându-l sã comitã alte
trãdãri ºi sã rupã prin vicleºug prietenia,
care, însã – i-o va dovedi mezinul – e
pecetluitã în cer ºi nu mai poate fi
ruptã. Iar victima – care, chiar ºi
respinsã, îºi pãstreazã întreaga
inocenþã ºi devoþiune – îl va
susþine ºi salva în ascuns, pas
cu pas, pe trãdãtor (chiar
20
ºi dupã moarte), pânã când acesta îºi va gãsi
puterea sã lupte ºi sã-ºi ispãºeascã
slãbiciunea, chiar dacã pentru asta va trebui
sã treacã mai mult de o generaþie.
Aceasta nu este o povestire din Pateric,
nici o fabulã moralistã ieºitã de sub pana unor
Andersen, Gogol sau Oscar Wilde, nici o
transpunere modernã a unui poem eroic
despre prietenie, precum „Viteazul în piele de
tigru” ori Epopeea lui Ghilgameº, ci o
poveste din lumea musulmanã a
Afganistanului contemporan. A fost scrisã de
Khaled Hosseini, un medic afgan emigrat în
America, publicatã în 2003, sub titlul „The
Kite Runner” / „Vânãtorii de zmeie” ºi
adaptatã pentru ecran de scenaristul David
Benioff (autorul romanului „A 25-a orã”) ºi
regizorul Marc Forster („Finding Neverland”)
pentru studioul hollywoodian DreamWorks
Pictures. Filmul, apãrut în 2007, a fãcut
înconjurul lumii ºi a fost nominalizat pentru
cele mai prestigioase premii (Globul de Aur
2008 pentru Cel mai bun film strãin ºi pentru
Cea mai bunã muzicã originalã – compusã de
Alberto Iglesias, Oscar 2008 pentru Cea mai
bunã muzicã, premiile BAFTA pentru Cel
mai bun film strãin, pentru Muzicã ºi pentru
Cel mai bun scenariu adaptat) ºi a cucerit un
Premiu al Criticii pentru cel mai bun actor
(Ahmad Khan Mahmoodzada). A ajuns ºi la
noi, distribuit de RoImage 2000 ºi însoþit de
romanul omonim, ºi el multipremiat, tradus
de Editura Niculescu.
Marile atuuri ale filmului – potrivit
autorilor, producãtorilor ºi presei
internaþionale – sunt „intensitatea emoþiei”,
autenticitatea sentimentelor, profunzimea
poveºtii „despre prietenie, familie, dragostea
regãsitã”. Nimeni, însã – nici autorii, nici
critica – nu sesizeazã modelul fundamental
religios al poveºtii, care face ca sentimentul
sã nu coboare în sentimentalism, ci sã urce
cãtre cheia de boltã a umanului. Iar aceasta nu
poate fi sesizatã decât de spectatorul creºtin,
singurul pentru care sacrificiul reprezintã
gestul fundamental („de dinainte de
întemeierea lumii”) al vieþii ºi cheia accederii
la veºnicie. Musulmanii, cu toate cã acceptã
jertfa de sine ºi cinstesc martiriul, nu îi
cunosc dimensiunea dumnezeiascã (în
Islam, Dumnezeu nu Se jertfeºte), aºadar,
nici puterea izbãvitoare. Necunoscându-l,
însã, teologic, în puritatea inimii lor,
reuºesc sã-l trãiascã, cu tot firescul
oamenilor din vechime, sã-l transpunã pe
hârtie, iar actorii, pentru a-i proba
autenticitatea, sã îi dea viaþã pentru ecran.
De fapt, aceastã sumã de comportamente
de tip ancestral, nespecifice omului
contemporan, ci ancorate în veºnicie, pe
care le putem ghici în Vieþile (prea sumar
expuse) ale Sfinþilor, sunt, pentru noi,
aportul cel mai important al filmului
islamic contemporan. Cãci „Vânãtorii de
zmeie” nu este un caz singular.
Limbajul cinematografic realist, ce a
absorbit exigenþa ºi lirismul ªcolii Clasice
Ruse, îi conferã, în chip fericit, o totalã
modestie doctrinarã, astfel încât teme de mare
rezonanþã misticã (precum cea a înveºnicirii
prin jertfã, total absente din filmul european
ºi nord-american, ba considerate chiar
deranjante) îºi gãsesc drumul spre inima
spectatorului pe calea emoþiei rezultate din
faptã ºi gest, fãrã „preavizul” (adesea
dezavantajos al) comentariului religios, fie
acesta ºi metaforic. Refuzat de cultura post-
creºtinã, sacrificiul continuã sã trãiascã în alte
culturi, mai puþin secularizate, mai apropiate
de valorile esenþiale. Surprinderea lor pe
ecran este o sãrbãtoare. Sã le vizitãm, aºadar,
pentru a depãºi o situaþie de crizã, pe care nu
o putem rezolva, vorba exaltaþilor de orice
fel, „doar prin noi înºine”!
Elena Dulgheru
- Bunã ziua, zise vulpea.
- Bunã ziua, rãspunse cuviincios micul prinþ
întorcându-se, dar nu vãzu pe nimeni.
- Sunt aici, zise glasul, sub mãr…
- Cine eºti tu? zise micul prinþ. Eºti tare
frumoasã…
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino sã te joci cu mine, o pofti micul prinþ.
Sunt atât de trist…
- Nu pot sã mã joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt
îmblânzitã.
- A! Iartã-mã, rosti micul prinþ.
Dar dupã un rãstimp de gândire, adãugã:
- Ce înseamnã „a îmblânzi”?
- Nu eºti de prin partea locului, zise vulpea, ce
cauþi pe-aici?
- Caut oamenii, zise micul prinþ. Ce înseamnã
„a îmblânzi”?
- Oamenii, zise vulpea, au puºti ºi vâneazã. E
foarte neplãcut! Mai cresc ºi gãini. E singurul folos
de pe urma lor. Cauþi gãini?
- Nu, zise micul prinþ. Caut prieteni. Ce
înseamnã „a îmblânzi”?
- E un lucru de mult dat uitãrii, zise vulpea.
Înseamnã „a-þi crea legãturi”…
- A-þi crea legãturi?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu eºti deocamdatã
pentru mine decât un bãieþaº, aidoma cu o sutã de
mii de alþi bãieþaºi. Iar eu nu am nevoie de tine. ªi
nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine
decât o vulpe, aidoma cu o sutã de mii de alte
vulpi. Dar dacã tu mã îmblânzeºti, vom avea
nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fãrã
seamãn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fãrã seamãn
în lume…
- Încep sã înþeleg, zise micul prinþ. E undeva o
floare… mi se pare cã m-a îmblânzit…
- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pãmânt
întâlneºti tot soiul de lucruri…
- O! Dar nu e pe Pãmânt, zise micul prinþ.
Vulpea se arãtã foarte nedumeritã:
- Pe altã planetã?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vânãtori?
- Nu.
- Interesant. Dar gãini?
- Nici.
- Nimic nu e desãvârºit, suspinã vulpea.
Vulpea însã se întoarse la gândurile ei:
- Viaþa mea e veºnic aceeaºi. Eu vânez gãinile,
pe mine mã vâneazã oamenii.
Toate gãinile se aseamãnã între ele ºi toþi
MICUL
PRINÞ
- fragment -
oamenii se aseamãnã între ei. Aºa cã mã cam
plictisesc. Dar dacã tu mã îmblânzeºti, viaþa mi se
va însenina. Voi cunoaºte sunetul unor paºi
deosebiþi de-ai tuturor. Paºii altora mã fac sã intru
sub pãmânt. Ai tãi mã vor chema din vizuinã, ca o
melodie. ªi-apoi, priveºte! Vezi tu, colo, lanurile
acelea de grâu? Eu nu mãnânc pâine. Mie grâul nu
mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc
nicio amintire. ªi asta-i trist! Tu însã ai pãrul de
culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mã
vei fi îmblânzit! Grâul, auriu ºi el, îmi va aminti de
tine. ªi-mi va fi nespus de dragã murmurarea
vântului prin grâu…
Vulpea tãcu ºi se uitã la micul prinþ.
- Te rog… îmblânzeºte-mã, zise apoi.
- Bucuros aº vrea, rãspunse micul prinþ, numai
cã nu prea am timp. Am de cãutat prieteni ºi o
mulþime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoaºtem decât ceea ce îmblânzim, zise
vulpea. Oamenii nu mai au timp sã cunoascã nimic.
Cumpãrã lucruri de-a gata, de la neguþãtori. Cum
însã nu existã neguþãtori de prieteni, oamenii nu
mai au prieteni. Dacã vrei cu adevãrat sã ai un
prieten, îmblânzeºte-mã!
- Ce trebuie sã fac? zise micul prinþ.
- Trebuie sã ai foarte multã rãbdare, rãspunse
vulpea. La început, te vei aºeza ceva mai departe de
mine, uite-aºa, în iarbã. Eu te voi privi cu coada
ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de
neînþelegeri. Însã vei putea, pe zi ce trece, sã te
aºezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, micul prinþ veni din nou.
- Ar fi fost mai bine dacã veneai ºi astãzi la
aceeaºi orã, zise vulpea. Dacã tu, de pildã, vii la ora
patru dupã-amiaza, eu încã de la ora trei voi începe
sã fiu fericitã. ªi cu cât va trece timpul, cu-atât mai
fericitã mã voi simþi. La ora patru, mã va cuprinde
un frãmânt ºi o neliniºte: voi descoperi cât
preþuieºte fericirea! Dar dacã vii la voia
întâmplãrii, niciodatã nu voi ºti la care ceas sã-mi
Antoine de Saint Exupéry
împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
- Ce-i acela rit? zise micul prinþ.
- E încã un lucru de mult dat uitãrii,
POVESTE
zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sã se
deosebeascã de celelalte zile, o orã, de
celelalte ore. De pildã, vânãtorii mei au
un rit. Se duc sã joace, joia, cu fetele din
sat. Joia, prin urmare, e o zi minunatã!
Mã plimb ºi eu atunci, pânã la vie. Dacã
vânãtorii s-ar duce la joc la voia
întâmplãrii, toate zilele ar fi la fel, iar eu
n-aº mai avea niciodatã vacanþã.
ªi-aºa micul prinþ îmblânzi vulpea.
Iar când ora despãrþirii fu aproape:
- Vai! zise vulpea… Am sã plâng.
- Din vina ta, zise micul prinþ, eu
nicidecum nu-þi voiam rãul, ci numai tu ai vrut
sã te-mblânzesc…
- Aºa e, zise vulpea.
- Dar ai sã plângi! zise micul prinþ.
- Aºa e! zise vulpea.
- ªi-atunci nu dobândeºti nimic din asta!
- Ba dobândesc, zise vulpea, datoritã culorii
grâului.
Apoi adãugã:
- Du-te sã mai vezi o datã trandafirii. Vei
descoperi cã floarea ta nu are-n lume seamãn.
Întoarce-te apoi la mine, sã-þi iei rãmas bun, iar eu
îþi voi dãrui o tainã.
Micul prinþ se duse sã mai vadã o datã
trandafirii.
- Voi nu semãnaþi întru nimic cu floarea mea,
voi încã nu sunteþi nimic, le spuse el. Pe voi nimeni
nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aþi îmblânzit pe
nimeni. Sunteþi aºa cum era ºi vulpea mea. Nu era
decât o vulpe, aidoma cu altele o sutã de mii. Eu
însã mi-am fãcut din ea un prieten, iar ea acum nu
are în lume seamãn.
ªi florile se ruºinarã.
- Sunteþi frumoase, dar sunteþi deºarte, le mai
spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sã moarã pentru
voi. Floarea mea, fireºte, un trecãtor de rând ar
crede cã e asemeni vouã. Ea însã singurã e mai de
preþ decât voi toate laolaltã, fiindcã pe ea am
adãpostit-o sub clopotul de sticlã. Fiindcã pe ea am
ocrotit-o cu paravanul. Fiindcã pentru ea am ucis
omizile (în afarã doar de câteva, pentru fluturi).
Fiindcã pe ea am ascultat-o cum se plângea ori cum
se lãuda ori câteodatã chiar ºi cum tãcea. Fiindcã ea
e floarea mea. ªi se duse înapoi la vulpe.
- Rãmâi cu bine, zise el…
- Te du cu bine, zise vulpea. Iatã care-i taina
mea. E foarte simplã: Limpede nu vezi decât cu
inima. Ochii nu pot sã pãtrundã-n miezul lucrurilor.
- Ochii nu pot sã pãtrundã-n miezul lucrurilor,
spuse dupã dânsa micul prinþ, ca sã þinã minte.
- Numai timpul împãrþit cu floarea ta face ca
floarea ta sã fie atât de preþioasã.
- Numai timpul împãrþit cu floarea mea… fãcu
micul prinþ, ca sã þinã minte.
- Oamenii au dat uitãrii adevãrul acesta, zise
vulpea. Tu însã nu trebuie sã-l uiþi.
Devii rãspunzãtor de-a pururi pentru
ceea ce ai îmblânzit. Tu eºti rãspunzãtor
de floarea ta.
- Eu sunt rãspunzãtor de floarea
mea… spuse dupã dânsa micul
prinþ, ca sã þinã minte.
5
 Florentina
Stoica
Taine
E prea întuneric acolo…
Nu vãd mai nimic, nu respir.
Mã simt, mã adulmec în tainã
Cred cã sunt undeva, prin Onir…
E o lume ascunsã, de vise,
O lume din care mã vreau…
Dar nu mã gãsesc, nu mã tulbur,
Din Apa cea Vie nu beau…
ªi totuºi ceva mã tot cheamã
ªi încã mã þine aici…
Neantul mi-e lume, mi-e cântec,
Mi-s visele încã prea mici.
ªi tainele, Tainele firii,
Se-avântã spre mine, cu dor!
N-am ochi, însã vãd o Luminã!
ªi ºtiu cã în Ea vreau sã mor…
Presimt o putere în mine –
Cel încã nescris, nemurit,
Înot ca prin vis cãtre Tine –
Eu, cel care Te-am rãstignit!
Cãinþa
Mi-e atât de frig, aici,
Printre-atâþia oameni mici…
Clipele se scurg, mereu,
Tot mai mic mã fac ºi eu.
ªi cu cât mã zbat, sã cresc,
Relele mi se-nmulþesc…
ªi râde vrãjmaºul meu,
C-am uitat de Dumnezeu!
Trece viaþa peste mine
ªi n-apuc sã fac un bine!…
ªi mã trec fiorii reci
Gândind la viaþa de veci!
Cã mi-e fricã de dureri
ªi nu cer decât plãceri
ªi n-aº zice nici în glumã:
„Dã-mi, Doamne, lacrimi o lunã!”
Pleacã, Doamne, fruntea mea
ªi fã-n mine voia Ta!
Cã eu sunt pe-acest pãmânt
Ca frunza dusã de vânt…
Lasã vântul sã mã sufle
De durere sã mã umple
Ca sã pot s-aud ºi eu:
„Vino-n cer, copilul
Meu!”
4 Pr. Nicolae Napoleon Dabu
A trece în nefiinþã
Atunci, luând Domnul Dumnezeu
þãrânã din pãmânt, a fãcut pe om ºi a
suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a
fãcut omul fiinþã vie (Facere 2, 7)
Între reminiscenþele educaþiei atee primitã
de români în spiritul materialismului dialectic,
se numãrã ºi expresia a trece în nefiinþã. Prin
majoritatea mijloacele de informare în masa,
care în ultima vreme promoveazã din ce în ce
mai mult grotescul, kitsch-ul ºi prostul-gust,
s-a prezentat cu argumente de netãgãduit
adevãrul cã noi ne-am nãscut creºtini ºi
români, români ºi creºtini. Însã, aruncându-þi
privirea, chiar ºi fugarã, peste mesajele de
condoleanþe tipãrite, rãmâi neplãcut surprins
sã constaþi cã, în locul frumoaselor expresii
creºtine: a trecut la cele veºnice ori s-a mutat
la Domnul, cei afectaþi de decesul unei fiinþe
dragi, anunþã cu durere trecerea sa în
nefiinþã.
Dupã învãþãtura Bisericii, omul a fost creat
de Dumnezeu ca fiinþã vie, deodatã trup ºi
suflet (dihotomic) ºi aºezat în bucuria
nesfârºitã a Raiului. Neascultarea poruncii
divine a atras dupã sine nu numai pierderea de
cãtre acesta a legãturii directe cu Cel ce l-a
creat ºi alungarea lui din Eden, ci ºi
dobândirea morþii: trupeºti ºi sufleteºti.
Moartea este o consecinþã a pãcatului, iar
efectele ei nu constau în anularea totalã a
existenþei fiinþei vii numitã om, ci numai a
manifestãrii sale trupeºti, pentru cã trupul se
întoarce în pãmânt, iar sufletul merge la Cel
de unde fiinþã ºi-a luat (Eclesiast 12, 7).
Nemurirea sufletului omenesc se întemeiazã
în primul rând pe Bunãtatea, Veºnicia, Iubirea
ºi Dreptatea lui Dumnezeu, care ºi-a pus la
creaþie amprenta nemuririi în fiecare dintre
noi prin chipul Sãu (raþiunea, voinþa ºi
sentimentul). Omul nu este o existenþã
oarecare ca obiectele, plantele sau animalele
din naturã, ci o fiinþã personalã, creatã dupã
chipul Icoanei Veºnice a lui Dumnezeu,
purtând în sine capacitatea de a se ridica
sinergetic la asemãnarea cu Creatorul sãu.
Deºi trupul moare, sufletul continuã sã existe,
sã se manifeste, sã fiinþeze cu, în ºi prin
Dumnezeu, în Rai, sau sã se chinuie în Iad
(pilda Bogatului nemilostiv ºi sãracul Lazãr).
Posibilitatea dobândirii vieþii veºnice, în
sensul intrãrii omului în împãrãþia cerurilor
(Sânul lui Avraam), stã în asumarea mântuirii
prin Hristos: Cãci aºa a iubit Dumnezeu
lumea, încât pe Fiul Sãu cel Unul-Nãscut L-a
dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã
aibã viaþã veºnicã (Ioan 3, 16), ªi aceasta
este viaþa veºnicã, sã te cunoascã pe Tine,
singurul ºi adevãratul Dumnezeu ºi pe Iisus
Hristos pe care Tu L-ai trimis.
Deºi s-au hrãnit cu fãrâmituri ale revelaþiei
divine, popoarele antice aveau credinþa fermã
în nemurirea sufletului ºi în viaþa de dincolo
de moarte. Astfel, filosofii greci ca Socrate,
Platon ºi Aristotel, sub influenþa misterelor
orfice, ºi-au mãrturisit permanent credinþa în
nemurirea sufletului ºi în viaþa de dincolo
de moarte. În Dialogul Fedon, Socrate
îndeamnã pe toþi cei care au trãit dupã
adevãratele principii sã moara cu nãdejde ºi
curaj cã vor gãsi dincolo de aceastã viaþã ºi
mai mari bunuri, cãci moartea nu este decât o
punte de legãturã între viaþa de-aici ºi
cealaltã.
Opunându-se materialismului, ateismului,
scepticismului ºi altor sisteme filosofice,
Biserica a învãþat dintotdeauna cã sufletul este
nemuritor ºi cã dincolo de viaþa aceasta
pãmânteascã existã viaþa veºnicã (Crezul).
Jurnalul
unui Fericit
„Iatã, cu adevãrat, israelit în care nu este
vicleºug” (Ioan 1, 47) îl fixa Hristos pe
Natanael, adus de Filip ca sã-L vadã pe
Dumnezeu în carne, oase, tunicã ºi pâslari.
Aºa îl va descrie ºi episcopul Iustinian Chira
pe Nicolae Steinhardt, aflat la pogribania
acestuia în primãvara lui 1989. Monahul de la
Rohia fusese un fericit, Îl vãzuse pe Hristos,
ca odinioarã Saul, strãmoºul sãu pe linie
sangvinã. Convertit în zeghe ºi botezat pe
furiº de mâna lui Dobzeu, Nicolae
Steinhardt a optat pentru creºtinismul
ortodox dupã un lung traseu interogativ.
Steinhardt înþelesese ortodoxia ca stare
logicã de respiraþie a românitãþii noastre.
Iar el, evreu român, era mai român decât
mulþi neaoºi care visau cu faþa la Apus.
Nicu Steinhardt venea din insulele
fericiþilor. Entuziast constant – „un copil
bãtrân”, aºa era numit de cãtre tatãl sãu –
scriitorul cãlugãrit a fost un om integral al
culturii române. Steinhardt europeniza
prin simpla lui prezenþã, fiind, totodatã, un
desãvârºit pictor de evantaie. I.
Negoiþescu l-a definit cel mai bine: un
„colportor intelectual de elitã”. ªtia mult
din toate, iar pe unele le ºtia în întregime,
în anii lui nomazi sãrind fermecat de la o
specializare la alta, epuizându-le printr-o
incredibilã intuiþie. Fericirea din Jurnalul
fericirii (1991) este una de tip mistic, e
religioasã, adicã autenticã. Nicolae
Steinhardt a cunoscut deci fericirea
autenticã. A fi cu Hristos este starea de
graþie a lui „a fi”, pentru aceasta am fost
zidiþi. De aceea, fericirea este o constantã
umanã intrinsecã naturii noastre, cei nefericiþi
derogând de la condiþia de om. Fericirea nu-i
defel „a avea”, ci „a fi”.
Carte atipicã, neþinând nici de specia
jurnalului, nici de cea a romanului, Jurnalul
fericirii þine mai mult de eseu. Eseuri creºtine
de un existenþialism rezolvat prin verbul „a
crede”. Scriitorul stã arcuit pe-o margine de
cuvânt ºi deodatã-l vezi cum sare pe unul ales
numai de el, nebãnuit nicicum de tine. De aici,
surprinzãtorul sãu discurs novativ. Un Pavel
care le scrie rabinilor, de departe. Un Gurã de
Aur care-i dãscãleºte pe fudulii scribi din
Bizanþ. Cine a lecturat Dãruind vei dobândi
(1992) a descoperit oroarea monahului de la
Rohia de calapodurile limbilor de lemn.
Jurnalul fericirii este scrisã pe Muntele
Fericirilor, recte celula 18, Jilava. Acolo a
construit-o, în gând, un puºcãriaº botezat la
schimbul gãrzilor.
„Liniºte. ªi o absolutã nepãsare. Faþã de
toate. ªi o dulceaþã. În gurã, în vine, în
muºchi. Totodatã o resemnare, senzaþia cã aº
putea face orice, imboldul de a ierta pe
oricine, un zâmbet îngãduitor care se
împrãºtie pretutindeni, nu localizat pe buze. ªi
un strat de aer blând în jur, o atmosferã
asemãnãtoare cu aceea din unele cãrþi ale
copilãriei. Un simþãmânt de siguranþã
absolutã” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul
fericirii, Editura Mãnãstirii Rohia, 2005, p.
92).
Octavian Dãrmãnescu
Cum arãta cortul mustind a nard
al dreptului Steinhardt? „Dupã ce
RECENZIE CARTE
am scrutat îndelung zidurile cu
sarcofage exterioare, îmi îndrept
privirea în jos ºi dau de un amestec
de humã, ciment, pietriº ºi noroi.
Încãperea mi se pare nespus de
ostilã, de rea, mã simt caraghios ºi
rãtãcit. Mã simt ºi învins de
obosealã, dar mai ales înfricoºat.
Ca la un examen pentru care nu
cunoºti materia. Cu totul altã
oroare ca la Securitate” (p. 85).
Aici avea sã fie botezat cu apa
clocitã dintr-o canã de metal, aici
avea sã cunoascã creºtinismul, adicã
„puterea de a îngenunchea frica”.
Cartea este testamentul literar al lui
Steinhardt, prin ea a dat cu tifla intelighenþiei
de la noi cu mofturi agnostice. Mai mult, ea
se înscrie pe linia criticii sistemelor
totalitariste, negându-le, deconspirându-le,
aceleaºi pe care unii încã le mai regretã…
Nicolae Manolescu vedea în Jurnalul fericirii
„o carte splendidã”, Virgil Bulat vedea în ea
„o carte profund iniþiaticã”, Dan Chelaru „o
faptã copleºitoare”. Din ea afli multe: cum
cã temeiurile creºtinismului sunt absurdul
ºi paradoxul, cum cã excesul de zel este un
pãcat al prostiei, cum cã e pãcat sã-þi baþi
joc chiar ºi de personaje – Steinhardt a
simþit regretul lui Balzac, cum cã voioºia
este o preînchipuire a fericirii cereºti, cum
cã „moartea e pe noi”, iar noi, ca Oblomov,
cu þigara în pat…
Un jurnal n-are punct culminant, el e
atomizat, fiind þinut pe zile autonome.
Totuºi, epifania de la pagina 103 este
punctul tare al cãrþii. Este mai, 1963,
Steinhardt se aflã la Gherla. Aici vede
lumina taboricã: „Nu-L vãd pe Domnul
Hristos întrupat, ci numai o luminã uriaºã –
albã ºi strãlucitoare – ºi mã simt nespus de
fericit. Lumina mã înconjoarã din toate
pãrþile, e o fericire totalã, ºi înlãturã totul;
sunt scãldat în lumina orbitoare, plutesc în
luminã, sunt în luminã ºi exult. ªtiu cã va
dura veºnic, perpetuum imobile. Eu sunt
îmi vorbeºte lumina, dar nu prin cuvinte,
prin transmiterea gândului”.
Jurnalul fericirii s-a banalizat prin
repetiþie, liceenii îl citesc din tezaurul
Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii. Însã
cartea nu este doar o mostrã reuºitã a
literaturii de sertar, nici un posibil subiect
la bacalaureat. Ea este confesiunea
unui om care L-a cunoscut pe
Hristos, unul care de atunci nu mai
înceteazã sã se mire cum zi de zi
i se schimbã ADN-ul.
21
 Biografiile
BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI
Sfinþilor Apostoli
3. Iacob cel Bãtrân
Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului
Ghenizaret. Pãrinþi: Zebedeus ºi Maria-Salomeea. Frate mai
mare al apostolului Ioan. Numit ºi Iacob cel Bãtrân. Iisus i-a numit pe
aceºti fraþi Boanerges (Fiii tunetului), probabil pentru cã fãceau parte
din grupul revoluþionar antiroman al Zeloþilor. Dupã înãlþarea lui Iisus
la cer, Iacob cel Bãtrân face o cãlãtorie în Spania, dupã care revine în
Palestina, unde propovãduieºte în þinuturile Samariei ºi Iudeii,
conducând un timp, împreunã cu Petru ºi Ioan, comunitatea creºtinã din
Ierusalim. Este prins ºi ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44
d.Hr., din ordinul regelui Agripa I (Faptele Apostolilor 12, 2) ºi
îngropat tot acolo. La ocuparea Palestinei în anul 614 de cãtre perºi,
moaºtele lui au fost duse, spre a fi salvate, fie la mãnãstirea Sfintei
Ecaterina, fie la mãnãstirea Raithiu (ambele în peninsula Sinai din
Egipt), fie la mãnãstirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici,
conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse în Spania. Mormântul
din Spania ar fi fost descoperit în jurul anilor 820-830. În secolul 11,
dupã o serie de viziuni în formã de stele avute de niºte copii de pãstori
în timpul nopþii pe o pãºune, este construitã pe acel loc renumita
bazilicã de pelerinaj din Santiago de Compostela (Sfântul Iacob de pe
Câmpul Stelelor). Moaºtele lui Iacob cel Bãtrân s-ar afla, împreunã cu
moaºtele lui Athanasius ºi Theodosius, într-un tabernacol din cripta
acelei catedrale.
4. Ioan (Teologul)
Pescar, fiul lui Zebedeus ºi al Mariei-Salomea, fratele mai mic al
apostolului Iacob cel Bãtrân. În mod tradiþional, considerat ca autor al
Evangheliei dupã Ioan. Denumit în Evanghelia dupã Ioan drept
Apostolul cel mult iubit de Iisus, este martor ocular al rãstignirii lui
Iisus. Întreprinde mai multe cãlãtorii misionare în Asia Micã. Refuzã sã
aducã ofranda cuvenitã în templul roman al zeiþei Artemis din Efes
(Turcia) în timpul persecuþiilor anticreºtine ale lui Domitian (81-96
d.Hr.), fapt pentru care este arestat ºi dus la Roma, unde este supus la
chinuri, prin cufundare într-un vas cu ulei fierbinte, lângã Porta Latina
(pe acel loc s-a construit apoi biserica Oratorio di San Giovanni in
Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), scrie cartea Apocalipsei, iar
dupã moartea împãratului Domitian (96 d.Hr.) revine la Efes. Moare la
vârstã înaintatã (88 ani).
5. Iacob cel Tânãr
Pãrinþi: Alfeus ºi Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic
din Evanghelia dupã Marcu. Nu se cunosc amãnunte despre viaþa ºi
activitatea lui Iacob cel Tânãr.
6. Bartolomeu Natanael
Tradiþia afirmã cã el ar fi fost mirele de la nunta din Cana
ºi cã ar fi întreprins apoi lungi cãlãtorii de rãspândire a noii
credinþe prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia ºi India. La
curtea regelui Polimius din Armenia sãvârºeºte
minuni ºi tot acolo este omorât în mod crud (i se
22
jupoaie pielea de pe trup, viu fiind). Porecla Canaanit poate veni fie de
la localitatea Cana din Galilea, fie de la cuvântul arameic Quana
(Zelos), caz în care Bartolomeu ar fi aparþinut ºi el grupãrii Zeloþilor.
Rãmãºiþele sale pãmânteºti s-ar afla în Arabia, în Mesopotamia, pe
insula Lipari (Italia), la Benevent (oraº în Campania, la cca. 50 km
nord-est de Napoli) sau (în anul 983) la Roma (la intervenþia
împãratului Otto I), unde se odihnesc ºi în prezent în basilica Sfântul
Bartolomeu de pe Isola Tiberiana. În anul 1238, un fragment de craniu
este dus la Frankfurt pe Main (Germania) ºi depus în relicvariul
domului ce-i poartã numele (Sfântul Bartolomeu).
7. Matei Levi
Numit Matei în Evanghelia dupã Matei (9, 9) ºi Levi în Evangheliile
dupã Marcu (2, 14) ºi Luca (5, 27). Evanghelia dupã Ioan nu îl
aminteºte. Dupã unii, ar fi fost aceeaºi persoanã cu evanghelistul Matei
(fapt contestat de alþii).
Vameº din Galilea, în slujba tetrarhului Irod Antipa, se converteºte
la noua credinþã dupã ce Iisus intrã în casa lui, unde ia masa ºi învaþã pe
cei prezenþi.
Întreprinde cãlãtorii misionare în Persia si Etiopia. Este ucis
(strãpuns cu sabia în spate, în timp ce se afla lângã altar) din ordinul
regelui etiopian Eggipus, în urma unor intrigi de curte.
Bogdan Mateciuc
Editorial
D e ceva vreme, un cuvânt e pe buzele tuturor:
crizã! Chiar dacã abia acum începem sã auzim de
aºa ceva, criza a stat dintotdeauna pe lângã noi.
R eligiozitatea trece ºi ea printr-o crizã, pentru cã
însuºi omul este în crizã. Încã de la izgonirea din
rai, el se aflã în crizã. Cred cã întotdeauna el s-a aflat în
crizã, mereu a simþit povara propriilor alegeri ºi a
depãrtãrii de Dumnezeu. Mã gândesc cã apogeul crizei a
fost la plinirea vremurilor (cf. Galateni 4, 4), când omul
nu mai suferea nicicum lipsa unui izbãvitor.
Î n veacurile din urmã, criza omului a primit noi
conotaþii. De la Revoluþia francezã (1789), de la
acel „lumineazã-te ºi vei fii” ºi pânã azi, omul cautã sã
ducã o viaþã autonomã, cautã sã-L scoatã pe Dumnezeu
din spaþiul public, cautã sã nu-L implice în deciziile
personale.
C uvântul „crizã” provine din grecescul krisis, care
înseamnã „judecatã”, a lui Dumnezeu pe de o
parte ºi a noastrã, pe de alta. Dacã am trãi criza ca ºi
crizã, am gãsi calea spre Cer. Crizele forþeazã luarea
unor decizii. Laurenþiu Dumitru
C iteam deunãzi într-un articol cã, în grafia chinezã,
ideograma pentru „crizã” este combinaþia a douã
semne, unul care înseamnã „pericol” ºi altul care mode, trend-uri, up-date-uri etc. Intuim starea de crizã,
înseamnã „ºansã, ocazie, oportunitate”. O crizã ne simþim forþaþi sã luãm niºte decizii, dar amânãm
înseamnã, întotdeauna, o ºansã imensã pentru schimbare, pentru altã datã. Omul se schimbã greu pentru cã se teme
de schimbãri. E nevoie de multã voinþã ºi ajutor de Sus.
care ne este livratã la pachet cu un mare pericol.
D eocamdatã ne risipim în grijile mãrunte de zi cu zi
ºi nu apucãm sã înþelegem prea bine ce se Dinedit
espre criza zilelor noastre veþi gãsi un material
în acest numãr al revistei „OrthoGraffiti”.
întâmplã cu noi, cu omenirea întreagã. Dacã am pune un
stop cadru pe viaþa lumii ºi am face o radiografie Aºiºteptdespre
mail.
pãrerile voastre despre oricare din materiale
orice altceva vã preocupã, pe adresa de
corectã, ne-am îngrozi, am vedea cã suntem deja în
agonie, dar nu avem timp pentru asta, totul se miºcã cu
mare repeziciune, totul se schimbã de la o zi la alta, apar Un An mai bun vã urez, sãnãtate, pace ºi bucurii!
Help! - Stencil graffiti on manhole cover (Paris, France) by Loupiote (Old Skool)
3

Cãrþile pe care le cauþi!
Rugãciune înainte de culcare
dupã Maica Siluana Vlad
1. „Doamne, iþi mulþumesc ºi rãneascã ºi este bine sã iertãm.
te binecuvântez pentru cã 3. ªi, de-abia dupã aceea, pentru cã aºa ne
astãzi...
învaþã Dumnezeu în rugãciunea „Tatãl
ºi fiecare spune ce motive are sã-i
mulþumeascã ºi sã-L binecuvânteze pe
Dumnezeu pentru ziua respectivã.
2. „Doamne, ajutã-mã sã iert
cum ierþi Tu, vino Tu în mine
ºi iartã pe...”
ºi punem pe cei pe care avem a-i ierta
pentru ziua respectivã, care ne-au greºit nouã
în ziua respectivã, mai mult sau mai puþin.
Noi credem cã nu este important, dar orice
privire sau orice strâmbãturã poate sã ne
Fotografia coperþii: Frozen Tree Toronto - Flickr.com
Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
2 luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
Articolele publicate în „OrthoGraffiti” nu pot fi preluate decât cu acordul nostru scris.
SFÂNTA GENEVIEVA,
ocrotitoarea Parisului
Sfânta Genevieva s-a nãscut în Galia
secolului al V-lea. Galia (Franþa de azi) –
locuitã din vechime de triburi celte (celþii se
numeau pe ei înºiºi „gali”) – fusese cuceritã în
anul 52 î. Hr. de cãtre armatele romane. În
scurtã vreme, provincia a fost romanizatã,
locuitorii ei numindu-se galo-romani. Odatã
însã cu slãbirea Imperiului Roman în Apus în
sec. IV-V, graniþele Galiei au ajuns tot mai
expuse incursiunilor barbare ºi, în scurtã
vreme, întreaga provincie a fost ocupatã de
franci – popor pãgân de origine germanicã.
În aceastã perioadã de grele frãmântãri, s-a
nãscut ºi Genevieva, în jurul anului 422 d. Hr.
Pãrinþii Sfintei erau creºtini ºi locuiau în
apropiere de Parisul de astãzi (numit pe atunci
Luteþia), într-un mic orãºel pe nume Nanterre.
Genevieva a fost crescutã de micã în dragoste
pentru Dumnezeu. Când avea în jur de 10 ani,
prin micul orãºel a trecut Sfântul Gherman,
episcop de Auxerre. Auzind de venirea lui,
nostru”, zicem:
mulþi s-au adunat pentru a-i asculta cuvintele.
Între cei prezenþi se afla ºi Genevieva ºi, de
„Doamne, iartã-mã pe mine îndatã ce Sfântul Gherman a vãzut-o, a înþeles
pentru cã...”, darul lui Dumnezeu ce sãlãºluia în ea. Atunci,
copila i-a mãrturisit episcopului cã vrea sã-ºi
4. ºi apoi, la ultimul punct: închine în întregime viaþa lui Hristos ºi, cu
bucurie, Gherman a binecuvântat-o sã rãmânã
„Doamne ajutã-mã, ca
fecioarã.
mâine...”, Pentru cã în acea vreme nu existau încã
ºi spunem ce dorinþe avem noi pentru multe mãnãstiri de maici în Galia, Genevieva a
mâine.
rãmas fecioarã în lume, trãind într-o camerã în
casa pãrinþilor ei. Când avea doar 15 ani, însã,
pãrinþii i-au murit, ºi sfânta a fost nevoitã sã se
mute la naºa ei în Paris. Deºi atât de tânãrã,
GRUPAREA REVISTEI ducea o viaþã foarte asprã. Nu mânca decât de
douã ori pe sãptãmânã, joia ºi sâmbãta, puþinã
pâine (rânduiala aceasta nu a încãlcat-o decât
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie dupã vârsta de 50 de ani când, la insistenþa
Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, episcopului, a acceptat sã mãnânce ºi peºte ºi
lapte.) Era nelipsitã de la bisericã, însã, de
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, multe ori, se închidea în chilia ei cu
Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, sãptãmânile, ca sã se roage pentru cei aflaþi în
Elena Dulgheru, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan necazuri. Tot ce avea dãruia sãracilor. Vestea
Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, despre sfinþenia ei s-a rãspândit ºi mulþi veneau
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã. sã-i cearã sã se roage pentru ei. Nu de puþine
ori, se întâmplau minuni, pentru cã Genevieva
avea o credinþã simplã ºi o inimã plinã de milã
pentru cei ce sufereau.
În anul 451, hunii pãgâni au nãvãlit în Galia
conduºi de regele lor, Attila, pustiind totul în
cale. Se îndreptau spre Paris, iar oamenii,
cuprinºi de panicã, au început sã-ºi adune cele
mai de preþ lucruri ºi sã se ascundã în pãduri.
Genevieva însã îi sfãtuia ca, în loc sã fugã, mai
bine sã aibã nãdejde la Dumnezeu ºi sã se
roage fierbinte, ºi Dumnezeu Însuºi le va fi
ocrotitor. Astfel, toþi s-au adunat în jurul sfintei
pentru a se ruga. ªi Attila a ajuns într-adevãr la
Paris, însã, orbit de puterea dumnezeiascã, a
trecut pe lângã oraº fãrã sã-l vadã ºi, astfel,
Parisul a fost salvat.
Faima Sfintei se rãspândea cu repeziciune ºi
pânã ºi pãgânii o cinsteau ºi ascultau de
cuvântul ei. Genevieva mergea adeseori la
conducãtorii franci pãgâni ºi, cu autoritatea pe
care o avea, îi elibera pe cei robiþi sau pe cei
condamnaþi la moarte. Vestea despre ea
ajunsese pânã departe. Pelerinii gali, în drum
spre Locurile Sfinte, treceau prin Antiohia
Siriei, unde se nevoia Sfântul Simeon
Stâlpnicul (numit astfel pentru cã trãia în vârful
unui stâlp). Pelerinii îi spuneau Sfântului sã se
roage pentru ei, el însã le rãspundea cã o au la
Paris pe Genevieva ca sã se roage. Apoi,
Simeon îi ruga sã-i cearã sfintei sã-l
pomeneascã la rugãciune ºi pe el. Iatã în ce
chip minunat erau unite în acele vremuri
Apusul ºi Rãsãritul într-o singurã credinþã în
Hristos!
Când, în anul 464, Parisul a fost asediat de
regele franc Childeric, iar oamenii mureau de
Ierodiacon Grigorie Benea
foame, Genevieva însãºi a ieºit din
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
oraº cu 11 corãbii ºi a urcat pe Sena
pentru a face rost de grâu. Pãgânii
nu au îndrãznit sã-i facã nimic ºi,
astfel, Sfânta a salvat din nou
oraºul.
Apoi, la cârma regatului franc s-
a urcat Clovis, care stãpânea deja
peste întreaga Galie ºi care a fost
primul rege franc creºtin. Adus la
credinþã de rugãciunile soþiei sale,
Sfânta Clotilda, ºi botezat în anul
496 de Sfântul Remigiu, episcop de
Rheims, Clovis s-a dovedit un bun
creºtin ºi un apãrãtor al Bisericii.
Avea mare dragoste ºi pentru Sfânta
Genevieva, care, prin sfaturile ei înþelepte, a
ajutat la organizarea tânãrului stat franc creºtin.
Acesta a stat apoi drept model tuturor celorlalte
þãri creºtine ale Apusului. Genevieva ajunsese
deja o adevãratã maicã a întregii Galii ºi mulþi
alergau la ea pentru a primi dezlegare de
neputinþele ºi durerile lor.
La Paris, Clovis a început sã construiascã
pentru Genevieva o bisericã închinatã Sfinþilor
Apostoli Petru ºi Pavel, însã cuvioasa n-a mai
apucat s-o vadã terminatã pentru cã, la 3
ianuarie 512, a murit. Avea 89 de ani. Plânsã
de o þarã întreagã, Sfânta a fost aºezatã în
biserica Sfinþilor Apostoli, care în scurtã vreme
i-a fost închinatã ei. Minunile nu au întârziat sã
aparã ºi Sfânta a ajuns sã fie cinstitã ca
ocrotitoarea Parisului. În anul 1129, oraºul a
fost lovit de o molimã îngrozitoare, care a
secerat 14.000 de vieþi. Nemaiºtiind ce sã facã,
oamenii au scos moaºtele cuvioasei în
procesiune. În chiar aceeaºi zi (26 noiembrie),
epidemia a încetat complet.
Din biserica ei, însã, în anul 1793,
revoluþionarii atei francezi, mânaþi de ura lor
împotriva credinþei în Hristos, au scos ºi au ars
moaºtele Sfintei Genevieva, ale celei ce fusese
maica iubitoare a oraºului ºi ocrotitoarea lui
nebiruitã vreme de atâtea secole. Biserica
Sfintei a fost secularizatã, devenind cunoscutul
Pantheon din Paris. Din fericire, însã, o bucatã
din moaºtele Sfintei a supravieþuit furiei
revoluþionare ºi a fost aºezatã în biserica
Sfântul ªtefan (St-Étienne-du-Mont) din
imediata apropiere a Pantheon-ului, unde se
gãseºte pânã azi. Lângã racla cu moaºtele
Sfintei stã o icoanã – dar al credincioºilor
ortodocºi –, în care sunt pictaþi împreunã
Sfânta Genevieva ºi Sfântul Simeon
Stâlpnicul, ca semn al unirii lor în aceeaºi
dreaptã credinþã a lui Hristos.
Pentru rugãciunile Sfintei Maicii
noastre Genevieva, ocrotitoarea
Parisului, Doamne Iisuse Hristoase
miluieºte-ne pe noi. Amin!
23
Sfântul Alexandru din Svir
Sfântul Alexandru Svirski este unul lumea aceasta, spre îndreptarea ºi folosul
din marii cuvioºi, cinstit ºi vestit în nostru, al celor care, trãind în acest veac,
întreaga Rusie pentru viaþa sa ºi minunile ne amintim atât de rar de Dumnezeu.
pe care le-a sãvârºit ºi le sãvârºeºte pânã Personal, nu am vãzut nicãieri ºi nu cred
în zilele noastre. Pe locul unde Însuºi sã mai existe undeva asemenea
Dumnezeu i s-a arãtat, pe malul lacului cutremurãtoare mãrturie a sfinþeniei.
Roscinsk, în apropierea râului Svir, s-a Trupul Cuviosului este întreg ºi Revistã de lifestyle orthodox ● Anul II ● Nr. 3 / ianuarie 2009 ● Preþ: 4 lei
ridicat mai târziu Mãnãstirea „Sfânta neschimbat nici mãcar la culoare. Deºi „Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)
Treime”, care acum este cunoscutã ca Sfântul a plecat din viaþa aceasta acum
„Lavra Sfântului Alexandru Svirski”. Cea aproape 500 de ani, el pare cã doarme!
mai mare minune e reprezentatã, însã, de Maria Chirculescu
sfintele sale moaºte, cãci Dumnezeu a
proslãvit trupul lui ºi dupã trecerea din (Miriam Turism)
www.miriamturism.ro
Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN 1844 - 9867
Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
Pentru abonamente 0740 050 735
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro
Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru
Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu
Tipar: S.C. Tiparg SA