Constelatii Diamantine, Nr. 24/ 2012

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 8 (24)
August 2012
N
u
m
#
r

a
n
i
v
e
r
s
a
r
2

a
n
i

d
e

a
p
a
r
i
]
i
e
Leonardo da Vinci - Btlia de la Anghiari
Al. Florin Tene, n literatur au nvins scriito-
rii canonizati de regimul comunist ...........pp.3,4
George Popa, Metafora universal................p.5
Janet Nic, O pinie, dou pinii .......................p.6
Iulian Chivu, Referenti i referinte n judecata
politic de valoare ......................................pp.7,8
Octavian Lupu, Confuzia identittii regionale
i lipsa unei reale contiinte europene ..pp.9,10
Florin Mceyanu, Leonardo da Vinci ..........p.11
Ionu( Caragea, Constantin Frosin, scriitorul de
geniu care deranjeaz ordinea valoric ntr-o
tar care i datoreaz recunoaterea i
aprecierea total ......................................pp.12,13
Boris Marian, Borismarianisme ...................p.13
George Filip, Era poetilor .............................p.14
Marius Chelaru, Cnd cauti sfritul lumii
Cuvntului ........................................................p.15
Valeriu Tnas, Clugrul Nicolae Steinhardt
- Apostolul Fericirii Sublime ........................p.16
Valentin Marica, Rosturi i ntelesuri .........p.17
Emil Bucureyteanu, Marinarul ..............pp.18,19
Mihai Tudor, Cutri spirituale ..................p.19
Livia Ciuperc, Simfonia privirii n poezia lui
Corneliu Antoniu .....................................pp.20,21
Leonid Gheorghian, Codul lui Da Vinci i...
Inelul pierdut ...................................................p.22
Ali Podrimja, Versuri ......................................p.23
Valentina Becart, S am de unde curge
venic... .......................................................pp.24,25
Adrian Botez, Versuri .....................................p.26
Dumitru Ichim, Versuri ..................................p.27
Dumitru Velea, Judecata apei sau salvarea
prin poezie ................................................pp.28-31
Menu( Maximinian, Rstignit pe Cuvinte ...p.32
Dan Lupescu, Concordia - Brand de platin
iradiind bucuria .......................................pp.33,34
Mihai $tirbu, Mihail Sadoveanu i Valeria
Mitru ..........................................................pp.35,36
Vali Ni(u, Versuri .............................................p.36
Corina Diamanta Lupu, Daniela...........pp.37-39
George Ioni(, Versuri .....................................p.40
Sergiu Gbureac, Napoli .......................pp.41,42
Valeriu Marius Ciungan, Versuri .................p.42
Petre Gigea-Gorun, Repere macedonskiene (II)
......................................................................pp.43-48
Lucian Gruia, Lacrima binecuvntat a
universului kosovar ........................................p.49
Alexandru Oblu, Bestializarea global..pp.50-54
Llelu Nicolae Vlreanu, Versuri .................p.55
M. Zavati Gardner, Dup-amiaz de var...p.56
Marian Popescu, Constelatii epigramatice ...p.57
Nelu Ionescu-Quintus, Constelatii epigrama-
tice......................................................................p.58
Doina Drgu(, Stpnirea unei epoci
(Leonardo da Vinci) ................................pp.59,60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 8(24)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Redactor artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/doina_dragut
Partener
Medi a
Ilustra(ia revistei: Leonardo da Vinci
Anul III, nr. 5(21)/2012
3
Anul III, nr. 8(24)/2012
Imediat dup evenimentele din decembrie,
potrivit unei dialectici n relatie valoare-auto-
ritate, deviat de la traseul indicat de propa-
ganda PCR, s-a ajuns la o dezbatere, mai de-
grab o btlie a recanonizrii. Operatia de
re(canonizare) nu nseamn, n spatiul lite-
raturii, altceva dect selectarea, ierarhizarea
si consacrarea scriitorilor, mai precis ptrun-
derea si supravietuirea valorilor n memoria
colectiv, cu toate avantajele sociale, chiar
politice, materiale, care decurg de aici.
Acest fenomen a fost teoretizat n cartea
lui Harold Bloom, intitulat The Western
Canon, si folosit ca arm a discriminrii in-
verse, de ras, de sex, de etnie. Astfel c
acest proces de canonizare este o manipulare
n scopuri extra-extetice.
n tara noastr, dup 1989, s-au consti-
tuit, de la nceput, dou grupri ce si-au dis-
putat notorietatea n fata unui public dezo-
rientat. Elitistii s-au declarat minoritari, n timp
ce oportunisti apolitici, care fuseser acti-
vistii culturali ai regimului criminal comunist,
s-au regrupat n jurul unor port-drapele apar-
tinnd generatiei 1960-1980, obedienti fat
de Puterea comunist, care n prezent fac jo-
curile celor proveniti din FSN, interesati s
pstreze ierarhiile prestabilite de regimul co-
munist, si acum mentinuti n falsele ierarhii
din istoriile de doi bani semnate de N. Ma-
nolescu si Alex Stefnescu.
Pe cele dou grupri le uneste sindromul
minoratului, datorit faptului c sunt consti-
enti c au scris crti care nu au fost bune
nici pentru prezent, dar ce s mai vorbim de
viitor? Toti scriitorii veniti din structurile re-
gimului comunist s-au sprijinit unii pe altii,
fiindu-le team si azi de fenomenului jocului
de domino. E de-ajuns s cad o carte si se
nruie totul. Ei niciodat nu au scris crti
bune. Vina lui Manolescu si Stefnescu este
c au mentinut n lista lor ierarhic autori si
crti ce au promovat realismul socialist, pro-
movnd astfel nonvaloarea si chiar porno-
grafia.
Datorit acestor doi critici, si a altora,
cititorul a fost mpins s rmn captiv unor
mituri create n jurul lui D. R. Popescu, Buzu-
ra, celor proveniti din generatia echinoxist,
optzecist, cum este Ion Muresan, colabo-
rator al Securittii comuniste, chiar a mitului
Micul Paris, expresie dmbovitean a re-
prezentrii bovarice si, simultan, a resemnrii
singulare.
Putinele nfptuiri avnd atributele mo-
numentalittii sunt supuse, periodic, actiu-
nilor demolatoare (vezi opera lui Eminescu
sau Istoria lui Clinescu). Cea din urm devi-
ne, ntr-o astfel de mprejurare, o constructie
utopic, inadecvat literaturii noastre, ns-
cut ca supracompensare a unui complex de
inferioritate al miticilor Manolescu si Ste-
Inescu.
Atunci cnd se discut despre Eminescu,
imediat se inflameaz spiritele hrnite la scoa-
la etnicismului europenist, perornd c Po-
etul nu avea dinti n gur (Sabin Gherman),
c a plagiat, c era antisemit etc, etc
Datorit acestor manipulatori de consti-
int unica enciclopedie, la nivel mondial, cum
este cea dedicat ideii de literatur, semnat
de Adrian Marino, este marginalizat si pri-
vit ca o ciudtenie, desi reprezint singura
form real de dialog cultural cu lumea.
Trim ntr-un stat mic, n trisoara lui Tra-
hanache, ntr-o cultur mic, ne spun Plesu
si Patapievici, cu o remuneratie tot mic, du-
p buget (datorit faptului c au furat tot,
cei ce strigau nu ne vindem tara) cum spu-
ne un ilustru personaj. Asadar, s fim cuminti,
s poat fura n continuare cei ce au pus
mna pe ciolan, inclusiv ciolanul ierarhiei
valorice. Pentru a se nfrupta din banul
public si din premiile primite, date ntre ei
prin rotatie.
Totusi, trebuie s remarc n acest sens,
citndu-l pe Titu Maiorescu, marele critic
avertiznd n legtur cu primejdia minora-
tului nc de la 1867: Cnd se afl diminu-
tive n fiecare strof, si la fiecare ocaziune,
cnd gura este mic, piciorul mic, Maria mic,
Ionit mic, garoafa mic, atunci e mic si po-
etul, mic si literatura si toate se afl n deca-
dent. Pn la ratare nu mai este dect un
pas. Pentru c ratarea destinului istoric, cum
spunea Cioran, se exprim n satisfacerea
cu un rol mediocru cu o respiratie lipsit de
amploare si un ritm lent.
Pe parcurs, n anii ce au urmat evenimen-
telor din 1989 au nceput luptele si combi-
natiile recanonizrii n plan literar. Orgoliile
Al. Florin }ENE
_n literatur# au \nvins
scriitorii canoniza]i
de regimul comunist
n btlia recanonizrii au nvins activiytii
din sistemul propagandei PCR
7
4
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 8(24)/2012
s-au aprins la maximum, interesele au cptat
contururi precise, stimulate de economia de
piat, starea de beligerant s-a extins la ni-
velul tuturor asa-numitelor generatii, feno-
men inventat de Laurentiu Ulici. n special
nouzecistii, ntr-adevr ca nou-veniti, se
agit cu mai mult ardoare ntr-un conflict
dirijat strategic din centrele universitare, cum
ar fi Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi.
Unul l reprezint diaspora, fiind de nteles
dorinta celor eliminati (de aparatul de propa-
gand p.c.r, din care fceau parte mastodontii
promovati de Manolescu si Stefnescu n
istoriile lor), decenii la rnd, din corpul viu al
culturii romne, de a reveni si de a-si reven-
dica un loc.
Dar, n armonie cu specificul neaos al
dezbinrii (bahluiene, somesene, alutare etc.),
viata literar este perceput ca parte-pris-
uri, prin lentilele deformatoare ale mass-me-
dia care confund voit Budapesta cu Bucu-
restiul, capodopera cu telenovela, aberatiile
si pornografia poeziilor lui Mihai Gltanu si
I. Muresan cu poezia bun, izbnzile spiri-
tului cu subcultura de cartier, valoarea cu
succesul, autoritatea cu intoleranta (vezi ru-
tatea din cronicile lui Alex. Stefnescu). Vaj-
nicii aprtori ai demnittii intelectuale se
simt frustrati, prndu-li-se c sunt lipsiti de
un drept pe care si l-au arogat n exclusivitate
o bun perioad: libertatea de optiune.
Alt centru de coordonare a btliei reca-
nonizrii se afl n mediile universitare, cum
ar fi Bucuresti, Brasov, Cluj-Napoca, Timi-
soara, care influenteaz jocul la bursa valo-
rilor, fr valoare, acaparnd presa, televi-
ziunea, editurile, scoala, prin programe si ma-
nuale alternative, construite pe criterii de efi-
cient financiar, si ncercnd s impun nu-
littile generatiei 1980, snobi, intoleranti, fr
oper, si care au fcut jocul regimului comu-
nist-criminal.
Fiinte nzuroase, posomorte, cu aer fals
academic, si irascibile se reped asupra con-
stiintelor culturii romnesti, atacndu-le ntr-
un mod stupid si nedemn. Revrsarea de vor-
be sufocate si indignarea mimat nimicesc
un adversar inexistent si nchipuit, pentru
c judecata dreapt apartine doar timpului.
Sunt niste credinciosi fr religie, stareti ri
si clevetitori la mitocul fratilor refuzati de
istorie.
n lipsa autorittilor autentice si a crite-
riilor de competent, este cert, competitia
valorilor a fost nlocuit de luptele subterane
pentru succesorat canonic.
Domnilor, Manolescu, Stefnescu si cei-
lalti corifei ai criticii romnesti, sunteti n
eroare. Doar timpul va impune valorile si nu
subiectivismul dumneavoastr, a unora si a
altora!
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universit(ii din Bucureyti, n colaborare cu British
Council yi Institutul Cultural Romn
Anun( publicarea volumului
A Mary Shelley Reader
redactat de Mihai A. Stroe
(117 pp. ISBN 978-606-8366-29-6)
Contemporary Literature Press public acum o antologie din proza lui Mary
Shelley care duce cititorii ctre nceputurile filmelor si crtilor de groaz.
Frankenstein, primul ei roman, foarte adesea numit si Gotic, a aprut n anul
1818. Un al doilea roman al autoarei,The Last Man, a aprut n 1826: acesta
descrie planete-soare care nvlesc n sistemul nostru solar, valuri uriase si alte
nenorociri ce se petrec n jurul anului 2100.
Romanele lui Mary Shelley s-au tiprit n milioane de exemplare. Frankenstein
si The Last Man sunt considerate printre primele romane science-fiction.
Amndou sunt crti vizionare. Din acest al doilea Reader pe care l publicm
dup antologia David Lodge cititorul si va da cu sigurant seama c spaimele
provocate de imaginea sumbr a unui viitor apocaliptic nu sunt monopolul
secolului XXI... n acest sens, studiourile de film de la Hollywood au sporit
imens popularitatea lui Mary Shelley. Antologia noastr o prezint pe autoarea
lui Frankenstein si din punctul de vedere al criticii literare: Mihai Stroe adaug
textelor alese de el o Introducere despre opera autoarei, precum si o
Cronologie a vietii si scrierilor ei.
Frankenstein si Dracula, domnitorul romn pe numele lui adevrat Vlad tepes,
sunt foarte des asociati. Antologia pe care o publicm acum demonstreaz ns
c proza lui Mary Shelley este si o proz de idei, nu numai una de aprehensiune
si groaz.
Mihai Stroe a ales fragmente care provoac cititorul s se gndeasc la trecutul
si prezentul literaturii. Acest Reader se adreseaz tuturor acelora care nvat
limba si literatura englez, n speranta c vor redescoperi o autoare din secolul
XIX, care scria romane despre secolul XXII.
A Mary Shelley Reader, redactat de Mihai A. Stroe, s-a lansat oficial pe 1
august 2012, dar cartea poate fi consultat si descrcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/mary-shelley-reader-stroe.html
5
Anul III, nr. 8(24)/2012
George POPA
Metafora
universal
Comuniune
Sufletul Anei umbl pe clape
Sufletul Lumii vine pe ape
chemat de clape, chemat aproape
Sufletul Lumii trece pe clape
sufletul Anei joac pe ape
Ir cuprins pe-albastrele ape...
Ciclu
Cnd albastra or
rencepe clarul,
frate mi-e tiparul
si culoarea sor.
Cnd amiaza arde
distilnd trie,
extrag vesnicie
din intensitate.
Ziua cnd apune
modulnd substanta,
sor mi-e nuanta,
forma fr nume.
Si trziu cnd firea
pierde-n stele drumul,
frate mi-i parfumul,
sor nesfrsirea.
Evanescen(e
Evanescente pure
de snge si lumin
ezit n conture
ca-n harfe unda fin.
Prin linii trece-o boare,
un ritm, un straniu vnt.
Ce zeu, ce-adnc, ce zare
respir-nvinsul cnt?
O, ce nemrginire
ptrunde n tipare?
Si-n tandra depsire
cu noi si zeul moare.
Orfeu
Toti ceilalti sunt ochi buze, umeri, glas
Msuri rotunde n rotundul ceas.
El ns nu-i. O boare arztoare
suind mereu ctre o alt stare.
Si-n treptele-ncercate rnd pe rnd,
se-ncheag rar n chip de zeu, cntnd.
Atunci le rencepe-n jur pe toate,
n mai curate sensuri rsturnate.
Din noi rostiri ne-ngemnate nc,
renasc mai pure: astri, val si stnc.
Dezmrginite ns. Ochiul cum,
s poarte-ntreag firea lor de fum?
Alesii doar. Pe mini de suflet clar,
adnc sub pleoape - de la har la har.
Jocul cu myti
Intrm n trmul adnc ca o ran,
pltit-am la poart cu rou din gean.
Heruvul tristetii n mini o adun
s fac prin bezn putin lumin.
Departe, al umbrelor aude-se corul,
deasupra pmntul si trage zvorul.
Zei mici lng soare pe pajisti albastre
se joac de-a oamenii cu mstile noastre.
Cntec pentru sora mea geamn
Noi ne-am nscut odat,
o nevzut sor!
Dar nu ne vom cunoaste,
n acea grav or
eu n-am s stiu ce vine.
Ce lege te opreste
la margine de mine?
Tu-ncepi unde sfrseste
a inimii btaie.
Cnd ea va nceta
m vei lsa-n odaie
fugind cu umbra mea.
Jocul zarurilor
Joac zaruri zorile.
Oare azi ce mi-a czut?
Lacrim? Suis? Srut?
Joac zaruri orele.
Poate fi si lacrim
n gean de patim.
Joac si culorile.
Vioriu de-as cstiga,
numai el ncape-o stea,
(Albul, castul, nu-i n joc.
E al meu - rug si noroc.)
Din volumul Cntec infinit (Antologie poetic),
Ed. Princeps Edit, Iayi, 2011
6
Anul III, nr. 8(24)/2012
Janet NIC~
Schi(
Era ntr-o sear, pe la sfryitul lui aprilie yi nceputul lui
august, ntr-o joi spre duminic. M duceam la un prieten, la un
potrc. Sttea la trei platirade de platirada mea. N-a fost nevoie
s iau tilincul, voiam s merg pe clapexinele mele yi s trag n
piept piteron curat. De o parte yi de alta a platiradei nfloriser
burbacii, iar mirosul lor puternic m flintura. Dup o jumtate
de or, ajunsei acolo n cinci minute. M ntmpinar potrcul yi
potrca, so(ia lui, o blond brunet. Ne duserm n fundul
grdinii unde erau trei galuci plini de corcoghei, la umbra
crora yezum cam o or. Mistangirm vrute yi nevrute pn ce
ntunericul se polindri peste oray. Mncai cteva piriguye dintr-
un piriguy copt yi m sim(ii cam ru. Eu sunt un ins foarte firav,
plng dac m atingi yi cu un verbiyor de cocograur. Luai o
pastil de boblnac pe care o aveam n buzunarul caribdei yi mi
revenii, ct ai zice de-a-ndoaselea: taruc iy tajnara icaf nid biloc
nu talap. Pe cer rsrise luna ca un himalac de ghimbar. n acel
timp, potrcul se repezi la mine yi m lovi n cap cu un pilog de
mo(igay. Era gata s fiu brncovit. Deodat m trezii. Fusese un
coymar. Dac a(i n(eles ceva, ajuta(i-m yi pe mine s gliceresc
un sens. M doare yi acum cucuiul din creytetul galunului.
O PINIE,
DOU{ PINII
Leonardo da Vinci - Lupta ntre dragon yi leu
Mic t-ratat filozofic
n general, m simt bine ca particular, doar dac iau ore de
muzic, n particular, de la so(ia unui general. Generalul este
general n armat, dar pe strad este particular, chiar dac
poart uniform de general. Particularul e particular oriunde,
dar, dac intr n armat, poate deveni general. Generalul yi
particularul se lupt ca doi cocoyi n istoria gndirii
generalilor yi a particularilor. Eu, n general, sunt un caz
particular yi un necaz general. Adic, am serviciu, am necaz,
n-am serviciu, mi-e necaz. Ursc femeia, n general,
chiar dac e de general sau de particular, dar o iubesc n
particular, chiar dac e de general sau de particular.
Generalul st pe particular cum st generalul pe umerii
soldatului - un particular srac cu duhul yi n buzunar, n
rucsacul cruia se afl un baston de general. Generalul,
privind veynic de sus n jos, nu vede dect creytetul
particularului. Particularul, privind veynic de jos n sus,
nu vede dect tlpile generalului. Un general n-ar trebui s
conduc niciodat o armat pentru c, prin statutul su de
general, e ntotdeauna pe deasupra particularilor care se lupt.
El, generalul, ar trebui s-i ndemne pe solda(i, adic pe
particulari, s nu lupte, ducnd, astfel, sigur, la pierderea
btliei. O armat ar trebui s fie condus de un particular
care, cu psihicul balonat de ur, ar yti s-yi apere pielea.
Generalul nu moare niciodat.
Prin urmare, zic: MOARTE GENERALULUI!
Particularul moare ntotdeauna.
Prin urmare, zic: TRIASC PARTICULARUL!
Ce aprm noi, atunci?
Particularul, care e muritor,
sau generalul, care e nemuritor?
n fond, generalul nu exist.
n fond, numai particularul exist.
Acum, c am rmas numai eu, particularul,
ce s v spun despre mine ca particular?
n general o duc bine,
dar, ca particular, o duc ru.
Asta e prerea mea de particular,
pn cnd voi ajunge general.
7
Iulian CHIVU
Am mai spus-o si cu alt prilej, prostia
generic este o jumtate de dicotomie si cu
toate acestea, nici grecii si nici romanii, care
ar fi fost mai n msur s o fac, nu ne-au
lsat un tratat De stultitia, cum ne-au lsat
de pild De senectutae.
Nici tratatele moderne de psihologie si
nici chiar cele de didactic nu si-au fcut din
prostie un obiect de studiu, dndu-i astfel
linistea supravietuirii subtil vanitoase. Ba,
mai mult dect att, nici dictionarele nu ne
ofer pentru ea o definitie, dnd de nteles
c prostia nu exist ca valoare de concept.
Si aceasta nu din cauz c nu este un
concept pozitiv, ci pentru c prostia nu este
un concept n sine, ns apare numai ca umbr
a altora, dup modelul congruentei unghiu-
rilor opuse la vrf si cu laturile n prelungire,
fapt pentru care o putem socoti o jumtate
comutativ de dicotomie mereu n cutarea
celeilalte jumtti; esti prost fiindc nu poti
fi chiar si circumstantial inteligent, pentru c
esti capabil de ineptii, de absurditti, de ne-
semnificativ, de poncifuri etc.
Nu cu mult timp n urm, mai precis n
2008, la Editura Nemira din Bucuresti, s-a
tradus cartea Belindei Cannone Triumful
prostiei. Mic tratat despre prostia inteli-
gentei, precizare deloc ntmpltoare pentru
c, iat, trebuie spus c prostia este un efect
cu numeroase cauze, dar de cele mai calificate
prostii nu sunt n stare dect cele mai calificate
inteligente; pentru ceilalti lucrurile curg, nu
oscileaz.
Eseul plin de umor al Belindei Cannone
ncearc, cu fin ironie, s exploreze nu numai
cauzele prostiei ca stare ce-si reclam cnd
rectificarea, cnd legitimitatea, dar si ca dia-
lectic gata s triumfe spontan, cu viguro-
zitate, agresiv. O observatie a Belindei Can-
none ce a scpat filosofiei este c prostia nu
numai c evolueaz, asa cum spuneam, pn
la agresivitate, dar este capabil si de nnoire,
desi este prin spontaneitatea ei incoerent
si nesistemic; ea nu si pune ntrebri, ci
ofer doar rspunsuri.
Ne putem astepta asadar din partea ei s
se manifeste ntr-un alomorfism nseltor, dar
si ntr-un izomorfism la fel de strlucitor pre-
cum lucrurile veritabile. Minimalizarea igno-
rantei a lsat-o s supravietuiasc n umbra
lucrurilor inteligente ca alternativ de agre-
gare a lor, chiar cu aspiratie la seriozitate,
adevr si semnificatii.
Autoarea, cu ironia despre care vorbeam
si pe care o sustine constant de-a lungul
tratatului su, ne aminteste paradoxul lui
Georges Courteline (Numai idiotii n-au nici
o ndoial, spunea acesta. - Sunteti sigur? -
Absolut sigur!).
Nu acelasi lucru se poate spune despre
o maxim celebr, dup care doar cei culti
sunt liberi, restul triesc cu iluzia liberttii.
Ct libertate gsim la cei culti dac inteli-
genta nu exclude nici contiguitatea si nici
adiacenta cu prostia? Robert Musil (1880-
1942), autorul unor lucrri remarcabile
(Vereinigungen - 1911; Die Schwrmer -
1921; Vinzenz und die Freundin bedeuten-
der Mnner - 1924; Drei Frauen - 1924;
Nachla zu Lebzeiten - 1936; ber die Dum-
mheit - 1937), citat si de Belinda Cannone,
se gndeste c dac ntr-adevr, prostia, v-
zut dinuntru, n-ar semna pn la a se putea
confunda cu talentul, dac, vzut din afar,
n-ar avea toate aparentele progresului, ale
geniului, ale sperantei si-ale mbunttirii,
nimeni n-ar vrea s fie prost si n-ar exista
prostie.
Musil ne oblig la un rspuns: Cine poate
vedea prostia din nuntru? Fiindc din afar
o poate vedea si cuantifica doar inteligentul.
De aici ns trebuie s disociem lucrurile n
prostie factual, respectiv prostie in rem,
frecvent inocent, dar corigibil, si prostie
in cogito, implicit, irational, ns suscep-
tibil, conform filosofiei carteziene. Tratatul
despre prostia inteligentei ar trebui s ridice
problemele psiho-socio-culturale la modul
serios de abordare, desi ridendo castigat
mores.
Belinda Cannone, n aceast manier, se
opreste asupra prostiei de a nu-ti nchipui
nici un moment c acela cruia insisti s-i
aduci la cunostint ceva poate s stie naintea
ta acel lucru, prostia implicit conformismului
si prostia de a te lsa ademenit de argumen-
tele celuilalt.
Numai c autoarea nu se opreste asupra
prostiei contrariettii instinctuale si a non-
contrariettii oportune care sunt cele mai
productive. Si nici nu face, asa cum spuneam,
o descriere gradual a prostiei, ale crei si-
nonime (imperfecte) conduc tocmai la o astfel
de observatie si asupra crora vom reveni
noi ntr-o ncercare de a le ierarhiza.
Francesco Petrarca (1303-1374), autorul
a sase poeme alegorice (Triomfi - 1352) ironi-
za si el prostia (De sui ipsius et multorum
ignorantia). Peste cteva decenii, Nicolaus
Cusanus, alias Nikolaus Chrypffs (1401-1464),
de departe cea mai important si complex
personalitate cultural a sec. al XV-lea, scrie,
printre altele, din perspectiva tririi sentimen-
tului numinos si al perceperii lui Dumnezeu
un excurs intitulat De docta ignorantia(1440)
pornind de la formula socratic eu stiu c
nu stiu, ca argument de ntelepciune prin
Solemnitatea ignoran]ei
(De stultitia)
Leonardo da Vinci -
Ginevra de Benci
48
care ignoranta tinde spre starea doct a spiri-
tului.
Desigur, nu lum n calcul ignoranta ca
efect al unei patologii cerebrale, deci care are
o cauz dincolo de sine, asupra creia si
Mntuitorul previne: ...si oricine va zice fra-
telui su Prostule va cdea sub pedeapsa
Soborului; iar cine-i va zice Nebunule, va
cdea sub pedeapsa focului gheenei (Ma-
tei; 5.22), motiv pentru care nici Etica lui
Abelard nu o atinge dect vag, n asociere
cu pcatul care nu exist dect mpotriva
cunostintei (Pecatum non est nisi contra
conscientiam).
Ori iubirea pentru aproapele nostru ne
fereste doar de a-i spune vorbe grele din ra-
tiuni moral-crestine, ceea ce nu duce la era-
dicarea prostiei si cu att mai mult a nebuniei,
dar nici la mpcarea cu ele. Prostia rezist
prin trufie fiindc se vrea a fi eidetic, tintind
esenta lucrurilor, dar rmne eteroclit, usor
de analizat factual, ns greu de sintetizat
fiindc se repliaz, disimuleaz, se ascunde
inclusiv n clementele lexicale.
Dictionarele o consemneaz ca ignoran-
t, incultur, modestie, nepricepere, nestiint,
simplicitate, dar si ca neghiobie, nerozie, stu-
piditate, tmpenie, gogomnie, imbecilitate,
idiotie, ineptie, absurditate, gaf, nesocotint
etc. Asadar, dup o analiz semantic, avem
o consemnare a acesteia pe trei paliere: ne-
stiint, neputint, ndrtnicie - n plan factic
si rational si prin raportare la relatia inteli-
gent/normalitate.
Iat o ilustrare prin cteva maxime cele-
bre.
A) Prostia ca neytiin(. 1) Prostia factic:
Prostul are totdeauna marele avantaj fat
de omul detept: ntotdeauna e multumit
de sine nsui (Napoleon Bonaparte). Si tot
despre acelasi soi de prostie scria si Grigore
Moisil astfel: Numai prostia poate s n-aib
intermitente. 2) Prostia ca neputint ratio-
nal: Prostul cel mai prost este prostul alte-
rat de filosofie (L. Blaga); Doar dou lucruri
sunt infinite: universul i prostia, iar de cea
din urm sunt foarte sigur (Albert Einstein);
siguranta acestuia venea categoric din in-
termitenta demonstrabil a prostiei si din ne-
putinta de a proba cea de a doua parte a pro-
blemei; infinitatea intermitent a universului.
B) Prostia ca neputin(. 1) Prostie refe-
rential: Un prost gsete totdeauna unul
mai prost care s-l admire (Nicolas Boileau).
2) Prostie a ratiunii: Nimeni nu e mai tmpit
dect un om nvtat, dac l determini s
lase balt ceea ce a nvtat (Will Rogers).
C) Prostia ca ndrtnicie (ca atitudine).
1) ndrtnicia factic: Am rbdare cnd e
vorba de prostie, ns nu cu cei care sunt
mndri de ea (Edith Sitwell). 2) ndrtnicia
rational: Spiritul de contradictie este per-
sonalitatea prostului (G. Clinescu).
Se poate observa c, desi nu tintesc ex-
pres o definitie, o conceptualizare a prostiei,
toate sentintele, chiar si cele din paremiologi-
ile etnice (prostul dac nu e i fudul, parc
nu e prost destul), o raporteaz fie la inteligen-
t, fie la normalitate nc de la nivel lexical.
I. Raportri la inteligen(: incultur, ig-
norant, idiotie, nesocotint, stupiditate etc.
II. Raportri la normalitate: absurditate,
nepricepere, neghiobie, nerozie, gaf etc.
Trebuie s-o recunoastem ns c nici pe de-
parte nu am epuizat aceast problem care
reprezint un procent variabil de la un individ
la altul si unul istoric cuantificabil, la nivel
de umanitate, unde ns nu orice nestiint
este si prostie, fiindc nestiinta este n ge-
neral inert.
Si nu trebuie s uitm c psihologii ne-ar
reprosa pe bun dreptate o neaprofundare a
problemei cel putin din punctul de vedere al
lui Raymond B. Cattell si al Chestionarului
celor 16 factori de personalitate (16 PF),
elaborat n 1970 cu Eber si Tatsuoka.
Potrivit acestuia, am putea observa, att
n plan factual, ct si n plan rational, poten-
tialitti diferite ale ignorantei (care ntr-o ana-
liz mai exact nu este ntocmai un eufemism
al prostiei).
Acesti 16 factori de personalitate se pre-
zint n 15 trsturi la nivel nalt, respectiv la
nivel sczut: 1. Extravertit, inimos/ rezervat,
detaat; 2. Neemotiv, calm/ emotiv, schim-
btor; 3. Autoritar, dominant/ modest, docil;
4. Voios, plin de viat/ rezervat, taciturn; 5.
Constiincios, perseverent/ superficial, ne-
disciplinat; 6. ndrznet, ntreprinztor/ ti-
mid, retras pe plan social; 7. Dur, autonom/
tandru, impresionabil; 8. Bnuitor, sceptic/
ncreztor, acomodat; 9. Inventiv, boem/
practic, conventional; 10. Viclean, ascuns/
onest, direct; 11. nclinat spre culpabilizare,
frmntat/ ncreztor n sine, ntreprinztor;
12. Radical, dornic de experiente noi/ con-
servator, traditionalist; 13. Independent,
ingenios/ dependent de grup, dornic de afi-
liere; 14. Controversat, obsesiv/ necontro-
lat, neglijent; 15.Tensionat, surmenat/ des-
tins, linitit - trsturi capabile s furnizeze
rspunsuri la fel de variate.
Dac adugm si acest potential psihic
de manifestare a ignorantei la aspectele sem-
nalate anterior, credem c am demonstrat de
ce aceasta este o jumtate comutativ de di-
cotomie, motiv suficient pentru ea s-si flu-
ture sub nasul oricui ar vrea s se debaraseze
de prostie legitimitatea solemn cu care se
pretinde a fi luat n seam si ca fapt de ra-
tiune si ca ratiune de fapt.
C#r]i primite
la redac]ie
9
Ce reprezint constiinta european? Greu
de spus sau, mai bine zis, greu de precizat n
lipsa unei reprezentri clare a ceea ce n-
seamn apartenenta la spatiul european.
Dac ne referim la toti cei care locuiesc pe
continentul numit Europa, atunci constiinta
european s-ar aplica deopotriv la toate
aceste persoane, asa cum a fi american pre-
supune s ai un domiciliu stabil si o cettenie
ntr-un stat de pe continentul american.
n realitate, desi sunt multe persoane eu-
ropene n ce priveste localizarea, constiinta
apartenentei la un spatiu comun de cultur
si civilizatie este mai mult dect fragmentar,
avnd chiar accente utopice. De fapt, putem
vorbi de mai multe subcontinente desf-
surate pe suprafata Europei, putndu-se
vorbi despre diferitele spatii n genul celui
germanic, francez, englez, sudic latin, bal-
canic etc. mai mult sau mai putin legate ntre
ele prin datini, traditii sau, mai grav, rzboaie
de cucerire si dominatie. Si, de aceea, se poa-
te vorbi despre constiinte de apartenent la
fiecare dintre aceste spatii avnd mai mult
sau mai putin accente contradictorii atunci
cnd se trece de la o zon la alta.
Cert este c trecutul istoric nu s-a putut
sterge n cele cteva decenii de cnd s-a n-
ceput constructia european contemporan,
ca o alternativ la globalismul american, so-
vietic, iar ulterior asiatic n varianta japonez,
chinez sau indian. De fapt, idealul Uniunii
Europene a pornit din ratiuni pragmatice n
conditiile n care fostii adversari au nteles
c efectele celor dou rzboaie mondiale au
condus la slbirea ireversibil a combatan-
tilor din Europa si la pierderea suprematiei
globale. Prin urmare, chiar dac sentimentele
nu erau dintre cele mai plcute, totusi s-a
trecut la unificarea economiei dintre princi-
palele tri europene si formarea uneia dintre
cele mai mari piete de productie si consum
din lume.
n ciuda unui imens cor de critici venite
din interiorul trilor europene sau de peste
ocean, constructia a mers mai departe ntr-
un parteneriat ce prea c va da rezultate si
va permite mentinerea prosperittii econo-
mic n perioada postcomunist. Dar asa cum
spune proverbul c totul este pn la bani,
adevratul test al coeziunii a fost cel al in-
tegrrii monetare prin folosirea unei monede
unice numite euro. Cred c nu a fost o fe-
Octavian LUPU
Confuzia identit#]ii
regionale [i lipsa unei
reale con[tiin]e europene
O adevrat conytiinj european, de apartenenj la acest spajiu
social yi cultural, reprezint o construcjie ndrzneaj, ce trebuie s
integreze specificul najional yi local, fr a-l distruge. Aici este loc pentru
creativitate yi cercetare, iar eforturile depuse n aceast direcjie vor aduce
rezultate benefice pentru ntregul continent. De fapt, formarea unei astfel
de conytiinje ne va pregti pentru integrarea mult mai profund la nivel
mondial prin aparijia unei conytiinje planetare, de apartenenj la rasa
uman yi la spajiul oferit de ctre planeta Pmnt.
10
ricire mai mare pentru adversarii din afara si
din interiorul Uniunii Europene ca aceast
initiativ care a pus pe aceeasi linie state cu
decalaje semnificative n ce priveste rata in-
flatiei si nivelul datoriei publice, politica fie-
crui guvern fiind specific si diferit de la o
tar la alta.
A fost ca si cum ar fi fost cuplate n ace-
lasi sistem energetic mai multe generatoare,
fiecare avnd o vitez de rotatie diferit, lucru
imposibil tehnic n absenta sincronizrii pre-
alabile a acestora. Tocmai de aceea, dup
perioada de euforie, ce a coincis mai mult
sau mai putin fericit cu cea de specul finan-
ciar international, s-a constatat c toat
bunstarea din trile hiperinflationiste s-a
bazat pe o ndatorare public dus pn la ni-
vele ce nu puteau fi sustinute pe termen lung.
De aceea, de ndat ce efectele crizei fi-
nanciare a nceput s loveasc Europa, au
devenit clare consecintele cheltuielilor ne-
sbuite, iar trile care au permis acest lucru
au fost primele afectate, existnd speranta
emisiei de mas monetar euro pentru aco-
perirea datoriilor publice. Acest mecanism
folosit de ctre toate statele lumii n conditiile
detinerii unei monede nationale, nu a putut
fi pus n aplicare din cauza trilor cu o eco-
nomie preponderent neinflationist n genul
Germaniei sau Olandei, care nu au dorit s
devin solidare cu statele din sud, mari chel-
tuitoare de resurse. De aceea, s-a preferat
mecanismul mprumutului n conditiile im-
punerii de restrictii privind cheltuielile de
ctre statele aflate n dificultate.
Binenteles c astfel s-a pus sub semnul
ntrebrii suveranitatea national, iar reactia
initial a fost cea de respingere a unei astfel
de impuneri si de amestec n afacerile inter-
ne. ns pe de alt parte, odat ce s-a intrat
n acest sistem al folosirii monedei unice, a
devenit evident faptul c orice iesire nu se
poate realiza dect prin faliment si haos eco-
nomic, n acelasi timp mentinerea presupu-
nnd ajustri structurale duse pn la limita
suportabilittii sociale sau poate chiar din-
colo de ea.
n absenta unei reale constiinte europene,
interesul pentru criza profund a statelor din
sudul Europei a fost n mare parte discutat la
nivel teoretic n trile n care nivelul datoriei
publice s-a mentinut la un nivel acceptabil
n raport cu dezvoltarea economic. Si asa,
nc o dat fabula greierului si a furnicii s-
a dovedit a fi realist, furnica nefiind dis-
pus s ofere nimic din proviziile strnse n
perioada de prosperitate unui greier care a
cntat si s-a distrat toat vara. Prin urmare,
greierul a fost condamnat s sufere de foa-
me si chiar s moar nghetat, furnica pu-
tnd s se bucure nestingherit de proviziile
strnse cu srguint.
ns, spre deosebire de fabula anterior
amintit, o mare parte a prosperittii furnicii
s-a datorat cheltuielilor nesbuite ale greie-
rului, care o dat disprut va lua dup el si
consumul n baza cruia furnica aduna tot
mai mult avutie. Realitatea este c integra-
rea monetar a fost precedat de cea econo-
mic, astfel nct consumul din sudul Europei
a permis dezvoltarea puternic a nordului,
lucru pe care se pare c l-au uitat cei care
acum se cred marii beneficiari ai crizei. De
peste dou decenii economiile trilor euro-
pene au devenit tot mai dependente una de
alta, fapt care nu permite decuplarea cu usu-
rint a unei prti fr s sufere ntregul sistem.
Tocmai din aceast cauz, s-a evitat o
actiune punitiv de la nceput, ba chiar s-au
oferit tot felul de fonduri de salvare, care s
permit o plat esalonat a datoriilor, care n
realitate erau imposibil de a mai fi achitate
vreodat. n afara ntoarcerii unei prti din
banii furnizati n trile creditoare si o ntr-
ziere a deznodmntului, altceva nu s-a putut
obtine la un nivel semnificativ. De fapt, sta-
tele cu datorie ridicat au fost lsate s se
descurce mai mult sau mai putin singure n
fata unui electorat care deodat s-a simtit
mintit si lsat fr resursele prosperittii cu
care se obisnuise n ultimele decenii.
Dar acest lucru nu nseamn c unirea
trilor europene ntr-o singur structur eco-
nomic si politic reprezint o greseal. Dim-
potriv, aceasta este solutia si provocarea
istoric pentru toate natiunile sau popoarele
care locuiesc n Europa, iar formarea unei
constiinte europene reprezint o necesitate
de prim ordin. n msura n care acest lucru
va aprea, atunci fenomenele extreme de
consum excesiv sau de ajutorare conditio-
nat vor disprea, fcnd loc unei reale co-
operri regionale. Dar aparitia acestei con-
stiinte nu poate fi rezultatul ntmplrii, ci
doar al unei educatii bine directionate, du-
blate de o realitate faptic n care mbinarea
energiilor creative ale statelor europene va
conduce la o prosperitate durabil.
n ceea ce m priveste, am convingerea
c nu exist o alt alternativ pentru dez-
voltarea Europei dect prin unirea natiunilor
ce o compun ntr-o structur unic, dinamic
si creativ, care s permit mbinarea armo-
nioas a specificului fiecrei tri membre. De
asemenea, uniunea monetar euro nu este
o greseal, ci reprezint un pas firesc, care
trebuie s fie urmat de etape de consolidare
a gestionrii colective a resurselor spatiului
european. n ciuda scepticismului, aparent
justificat, Europa este un continent mult prea
mic pentru a permite frmitarea economic
si social ntre nenumratele state care o
compun. De aceea, integrarea reprezint sin-
gura optiune viabil n ciuda resentimentelor
si prejudectilor care continu s persiste.
O adevrat constiint european, de
apartenent la acest spatiu social si cultural,
reprezint o constructie ndrzneat, ce tre-
buie s integreze specificul national si local,
Ir a-l distruge. Aici este loc pentru creati-
vitate si cercetare, iar eforturile depuse n
aceast directie vor aduce rezultate benefice
pentru ntregul continent. De fapt, formarea
unei astfel de constiinte ne va pregti pentru
integrarea mult mai profund la nivel mondial
prin aparitia unei constiinte planetare, de
apartenent la rasa uman si la spatiul oferit
de ctre planeta Pmnt.
Notiunea de om reprezint mai mult dect
cea de individ izolat care se lupt pentru
supravietuire, avnd n fat doar categoriile
de prieteni si adversari. Dezvoltarea istoric
ilustreaz un progres n ce priveste definirea
fiintei umane, trecndu-se la constructii so-
ciale tot mai ndrznete si nglobndu-se arii
tot mai ntinse. Experimentnd momente de
haos si de stabilitate, de barbarie si de civi-
lizatie, de anarhie, despotism si democratie,
societatea uman a progresat spre forme tot
mai complexe de dezvoltare conducnd la
un nivel de constiint tot mai avansat.
De aceea, confuzia prezent n ce priveste
identitatea european va avea un sfrsit pe
msur ce o real constiint regional va lua
locul egoismului individual sau national. Iar
n momentele de criz, cei care au resurse ar
trebui s stie s vin n ajutorul celor lipsiti
de ele, fiindc altfel ntregul sistem va ajunge
s fie pus n pericol. Ca de obicei, problema
nu o reprezint neaprat capitalismul, ci ca-
pitalistii care nu reusesc s vad fiinta uma-
n dincolo de balanta strict a profitului si
a pierderilor. Si de aceea, cred c trile aflate
n dificultate economic ar merita o a doua
sans pentru o dezvoltare durabil, n loc s
fie executate silit s plteasc datorii impo-
sibil de achitat, chiar si de ctre trile bogate.
ntotdeauna exist mai multe variante de
actiune, dar niciodat nu trebuie sacrificate
fiintele umane sau popoare din ratiuni pur
financiare, n conditiile n care modelul con-
sumist a fost promovat de ctre toti actorii
din toate colturile lumii. Pentru o vin co-
lectiv nu este normal s plteasc doar o
parte dintre cei implicati, iar ignorarea sufe-
rintei altora nu va face dect s se extind
problemele prezente dincolo de frontierele
sau granitele de orice fel. Constructia euro-
pean trebuie s continue, dar principiile ei
trebuie s fie adaptate pentru a permite de-
finirea unei adevrate identitti europene.
Aici se afl marea provocare pentru generatia
prezent, dar si singura solutie posibil pen-
tru a merge mai departe deopotriv la nivel
de individ si societate.
11
Anul III, nr. 8(24)/2012
Florin M~CE{ANU
De departe Leonardo da Vinci a fost cel
mai modern pictor. Dintr-o dat a mers pn la
captul naturalismului. Nimeni n-a nteles mai
adnc complexitatea si delicatetea naturii.
Nimeni n-a nftisat-o cu o tehnic mai
savant si cu procedee mai complexe. Dup
cum opera lui stiintific si-a depsit epoca, a
stpnit metode, a presimtit adevruri, a
ntrevzut un sistem pe care noi de-abia astzi
l limpezim cu greu, tot asa n structura
corpurilor, n finetea si mobilitatea
fizionomiilor, n strania si maladiva frumusete a
expresiilor a descoperit dinainte acele simtiri
complexe, sublime, rafinate si ncnttoare.
Pictura l-a preocupat att de putin pe
Leonardo nct trebuie s-o privim drept un
mod de expresie folosit
pentru o clip de un
geniu universal, la care el
recurgea cnd nu avea
alt ocupatie prioritar si
cnd putea s exprime
prin ea ceea ce n-ar fi
putut prin alt mijloc: cea
mai nalt semnificatie
spiritual, prin cea mai
nalt semnificatie
material.
Da Vinci considera c
actiunea si cunoasterea
sunt unul si acelasi lucru
pentru artist. Nu exist
oper a lui Leonardo care
s nu fie ilustrarea sau
aprarea acestor principii.
Expresia si redarea
detaliului, relieful figurilor
si integrarea lor n peisaj,
toate aceste exigente
contrarii deveneau
pentru Leonardo
compatibile, gratie
clarobscurului: lumina si
umbra creeaz spatiu,
nvluie formele,
estompeaz deprtrile,
armonizeaz culorile si
senzatiile rezultnd o
opozitie absolut ntre
sentimentul spatiului si
sentimentul timpului.
Simultaneitatea domin
spatiul si timpul nchipuit
ca o operatie a spiritului
si nu al memoriei.
Introducnd n
sistemul su conceptia miscrii si demonstrnd
nsemntatea si autonomia luminii si a imaginii virtuale,
Leonardo a fcut din perspectiva formei si
clarobscurului ceva mai mult dect o stiint empiric.
n tratatele sale despre pictur, Leonardo se
pronunta asupra celui dinti principiu al stiintei picturii
astfel: nceputul picturii st n punct; n al doilea rnd
vine linia; n cel de-al treilea rnd e suprafata; al patrulea
e corpul cel acoperit de suprafat.
Moare la 2 mai 1519. Avea 67 de ani.
L
e
o
n
a
r
d
o

d
a

V
i
n
c
i

-
A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
Leonardo da Vinci - Bachus
12
Prof. univ. dr. Constantin
Frosin, de la Universitatea
Danubius din Galati, onoreaz
(pentru a cta oar?) imaginea
Romniei peste hotare. A primit,
n acest an, mai multe distinctii
si o recunoastere care, dup titu-
latur, l fac s par un scriitor
venit de pe alt planet si nu
dintr-un oras de provincie: Me-
dalia de Aur a Renasterii Fran-
ceze pentru promovarea Culturii,
acordat de Ministerele de Ex-
terne, Interne, Aprare si Educa-
tie, sub presedintia de onoare a
doamnei Simone Veil, de la Aca-
demia Francez, si titlul de Doc-
tor de Onoare al Academiei Bal-
canice de Stiint, Cultur si Dez-
voltare Denis Jersov din Bul-
garia. Nici romnii nu se las mai
prejos si l recompenseaz pe
distinsul traductor si poet cu
titlul de Doctor Honoris Causa
al Universittii Appolonia din
Iasi, iar din 5 iunie devine mem-
bru al Centrului de Excelent
Academic din Romnia.
n palmaresul impresionant al
acestui extraterestru (nu as vrea
s folosesc cuvntul monstru
al literaturii ntruct Constantin
Frosin este o fiint adorabil, cu
un deosebit simt al umorului),
figureaz si alte titulaturi si premii
de marc: Ofiter al Ordinelor Na-
tionale Franceze de Arte si Litere,
respectiv, Laurii Academici; Omul
Anului 2004 n SUA; Omul anului
2000 n Marea Britanie; Medalia
Parlamentului European n 1995;
Premiul Orion pentru Arta Tradu-
cerii n 1996; Mdaille dArgent
du Rayonnement Culturel, La Re-
naissance Franaise, patronat
de Presedintele Frantei, J. Chirac;
Marele Premiu al Academiei
Francofone n 1999; Medalia de
Aur a Academiei Internationale
din Lutetia n 1999; Marele Pre-
miu pentru Literatur al Insti-
tutului Italian de Cultur si al
revistei NUOVE LETTERE n
1998; Premiul European de Po-
ezie POESIAS; Cavaler al Me-
ritului Cultural Romn n 2004;
Medalia de Argint a Societtii
Academice ARTS-SCIENCES-
LETTRES din Paris n 2009; Me-
dalia de aur a Meritului si Devo-
tamentului Francez n 2009 etc.
Totusi, dac dorim s aflm
mai multe informatii despre re-
alizrile sau creatiile scriitorului
Constantin Frosin n presa rom-
neasc, vom fi profund deza-
mgiti. La o simpl cutare pe
Google vom descoperi doar c-
teva reviste de provincie care l
promoveaz (deseori superficial,
cu greseli), iar n marile reviste
din tar nu gsim mai nimic (mai
ales cele din capital), n condi-
tiile n care o Romnie ntreag i
datoreaz recunoasterea/apreci-
erea onest si oficial pentru tra-
ducerile sale, din clasicii Neamu-
lui Romnesc... Surprinsi de
comportamentul ciudat al presei,
am ncercat s lum legtura cu
distinsul profesor si s-i punem
cteva ntrebri. Concluziile le
veti trage singuri...
I.C. - De ce credeti c v evit
unii diriguitori ai forurilor cul-
turale din Romnia si de ce marile
reviste nu doresc s v promo-
veze?
C.F. - ntrebarea pe care mi-o
pun eu nsumi este dac dirigu-
itorii asa-ziselor foruri de cultur
au vreo legtur cu cultura - si
ce fel de legtur. Din cte stiu
eu, de cele mai multe ori, e vorba
de legturi primejdioase (pentru
cultur...), adic politice... Cu
ctiva ani n urm, undeva, cnd-
va, un partidulet a ajuns la guver-
nare si a tinut mortis s-si pun
oamenii lui n fruntea tuturor fo-
rurilor. Cnd s-a ajuns la inspec-
toratul scolar, n sal era un sin-
gur prof, mai ciudtel, mai nu stiu
cum, care se cam codea: om cu
bun simt (se pare c pe sta doar
l mai avea...), nu se prea vedea
el conducnd destinele profeso-
rilor din acel judet. Da sefii de
partid nu si nu, c-i musai s aib
ei friele puterii si c nvtmntul
sta e un domeniu delicat etc.
nct bietul om (sau ce mai r-
msese din el), a trebuit s se
cocoate pe ditamai scaunul de
inspector sef! Cum cciula era
prea mare pentru capul lui, a dat
repede coltul, bnuind el c-i mai
bine n cer... Cred si c spiritul
sportiv, cavalerismul au disprut
sau sunt pe cale de disparitie,
bietii (care se cred) destepti nu
mai au rbdare ca faptele lor s
vorbeasc pentru ei, drept care
si fac singuri statuie, c le-au
cam murit ludtorii... Nu mai
vrea nimeni s coboare n aren,
boschetarii se pitesc prin bos-
cheti, pun pusca la ochi si, pac -
dispare concurentul, rivalul, ad-
versarul... Si dup-aia se aburc
ei pe soclul rmas liber de vreun
coate-goale de profesor univer-
sitar sau scrta-scrta de scri-
itor... Complex ntrebare, stima-
bile - presupune multe, prea mul-
te posibile rspunsuri... n ce m
priveste, mi s-a spus c am dat
buzna de nicieri si c am deran-
jat ordinea valoric (pre-)exis-
tent si asta a deranjat pe toat
lumea, care m-a luat drept un ve-
leitar; sau c nu am pupat mna
vreunui mentor ori nas, care s
m scoat n lume...
I.C. - Credeti c aveti si dum-
neavoastr vreo vin la toate ce-
le ntmplate?
C.F. - Vina mea este cea a ste-
jarului falnic, la umbra cruia nu
mai creste nimic... Cnd altii se
simt pusi n inferioritate prin
comparatie, te elimin din com-
petitie, conform principiului: bu-
curia unuia, necazul altora. Sau
al regulii cosului cu crabi, care la
Ionu] CARAGEA
(Canada)
Constantin FROSIN, scriitorul de
geniu care deranjeaz# ordinea
valoric# \ntr-o ]ar# care \i
datoreaz# recunoa[terea [i
aprecierea total#
Constantin Frosin
13
Anul III, nr. 8(24)/2012
noi functioneaz impecabil: cum
vrea unul s se fac remarcat, sau
pur si simplu s fac si el ceva,
ceilalti l trag repede n jos, l tin
de mini si de picioare... Si apoi,
s nu uitm nerozia aia cu Ni-
meni nu-i profet n tara lui... La
noi, cum vrei s faci ceva mai
deosebit, devii suspect: Ce vrea
sta, domle? S-ajung sef? S
se umple de bani? etc... Cum s-ar
zice, cnd esti neg (adic negi/
renegi impostura si subcultu-
ra...), esti lijat sau linsat
I.C. - Cum definiti crezul si
mesajul dumneavoastr artistic?
Ce fel de lupttor sunteti n a-
ceast societate mercantil si
vulgar?
C.F. - Excluznd din start
ideea de misionarism, de apos-
tolat (s-a vorbit de asa ceva n
cazul meu - nu romnii, nu...) cred
c simt nevoia s fac ceea ce fac
si o fac cu mare plcere si, cul-
mea! am satisfactia lucrului bine
Icut. Modestul meu cursus ho-
norum (zic eu), impresionantul
meu Cursus Honorum zic altii (o
spun Medaliile de aur, Ordinele
nationale ale unei Mari Puteri ca
Franta, n grad de Ofiter, nu de
Cavaler, cum scrie nusce jurnal!),
laolalt cu cele peste 200 de crti
publicate cu ISBN, din care 40
de autor (restul fiind traduceri),
pot confirma acest lucru...
I.C. - Ati avut numeroase
oferte s plecati afar, de ce ati
ales s rmneti n Romnia?
C.F. - Pi de ce s ies din ma-
tricea romneasc, ct vreme
sinele meu este parte a Sine-lui
romnesc, iar eu unul sunt am-
prentat de Spiritul locului acesta?
Pi pot eu deveni altul n afar?
Alterizarea identittii (sic!) cre-
deti c este posibil? Cartezian
sau nu, am ndoieli... Nicieri nu-
i mai bine ca acas - credeti c
ntelepciunea popoarelor a creat
gratuitti?! Asta nu este, sigur,
o gratuitate... Am hlduit din
1991 pn azi destul de mult (fr
a trece oceanul), dar tot acas
era mai bine... Murim cu fiecare
plecare, zice o alt perl de n-
telepciune - e ct se poate de
adevrat... Renastem cu fiecare
ntoarcere acas, printre ai nostri,
as spune eu. Si dac m-am nscut
aici, nseamn c am o misiune
de ndeplinit aici si nu aiurea!
Boris MARIAN
Colonia penitenciar
Usa masinii negre se nchise cu zgomot.
Mtusa a plecat ntr-o lume mai bun.
Unii o numeau Securitate, pentru felul umil
n care cerea informatii. Noi stteam drepti
ori ne cltinam, cum btea vntul.
Am trecut n sala de studiu, unde am dormit
pn seara. ncolonati, ne-am dus la cantin,
ni s-au servit gndaci rosii, gustosi cu carne
de sobolan tnr. Apoi s-a trecut
la programul de somn. Eram sculati
din or n or si alergam n jurul cldirii
cenusii pentru a izgoni cosmarurile, stafiile,
vrcolacii. Dimineata ne splam n hrdaiele
numite toalete. Apoi, fiecare primea o cazma
pentru a-si spa groapa. Dar nimeni nu era
mpuscat, se murea discret, prin evaporare.
Cmpul era ntesat de gropi paralelipipedice
n care nu locuia nimeni,
n afar de niste rme vorbitoare.
Povestea a durat ceva timp, apoi cei n viat
eram trimisi acas, dar casele nu mai existau.
Fuseser declarate monumente istorice.
Trupul ieromonahului Zosima mirosea
ngrozitor. Un vnt umed btea dinspre nord.
Cruta cu suflete moarte trecea zilnic, se auzeau
rsete, nimeni nu avea vreo explicatie.
O lume fr oameni? n zri se vedeau flcri
n floare. Ne balansam ntre lumea de aici
si cea de dincolo, ceea ce ne amintea
de jocurile din copilrie. Fantome de cai
si cini bntuiau prin toate locurile ascunse.
Noaptea necheza si ltra la noi.
M gndeam c viitorul este un film
despre care ai auzit multe, dar nu l-ai vzut.
Triam prezentul asa cum mergi ntr-un tren
Ir statii, ne rugam Invizibilului.
M simteam precum o copie nereusit a
propriilor vise. Cred c orbii ar trebui
s binecuvnteze stelele, sunt cel mai n drept.
Cine ar fi putut schimba ceva.
Iubita plngea cu fata ascuns n pern.
Crize
Criza este o ipocrizie si d roade alese,
O dezamgire frumoas si multe cadavre,
Ca o lalea ntoars, criza noastr danseaz de la
Facerea Lumii,
Ipohondrii - strbunii ne-au druit o sfrleaz,
Adic un caracter usor labil, nrvas,
C esti din Duru sau dintr-un mare oras.
Iubirea are o mie de porti aurite, ciudate,
Una s-a-nchis cu zgomot, alta-nsotit de soapte,
Dar eu voi intra, sunt sigur,
Miel cu suflet de tigru,
Mai mult, mai putin romantic,
Cu spada, cu pana, secanta,
Cu fantezie si erezie, cu frezii,
Cum fac amorezii,
Eu, biet Pygmalion, am reconstruit Femeia,
Non possumus, soptesc, nu m aude nimeni,
Un roi de fluturi verzi ne nconjoar existenta
E bine.
n(elepciunea nebunului
Iubeste si nu vei fi iubit
ntr-o lume absurd, bolnav, nesfintit,
ncearc, dac poti, s te ridici, s mergi,
Uneori, s scrii despre lilieci, furnici.
Ah, omul e o fiint, din toate, mai sucit,
Ce bine-i s fii plant, piatr sau nimic.
Prea putin loc pentru simbolism,
Prea mult ne ntindem ca sarpele nspre lapte.
Cine a creat impasul, compasul?
Plutim n deriv, o, Sancho Panza,
Don Quijote iubeste pe Don Quijote,
Dulcineea nu stie c e Femeia,
Pstreaz subiectul, mi strig
Un cititor din mase, dar masele nu fac istoria,
Ele doar sap.
Eu mi pstrez stilul si spilul,
Cu simbolismul coabitez noaptea.
14
Anul III, nr. 8(24)/2012
George FILIP
(Canada)
Noapte imaginar
o umbr care vesnic m respinge
doar arborii n lacuri rsturnati
pesti pe nisip viseaz idealuri
iar vulturii pe cer crucificati
nu ngerii ce mai plutesc pe aripi
Iptura dintre psri nu esti tu
pru-nfige ghearele n maluri
si la intrarea-n grot scrie nu!
o stnc verde zace-n strlucire
mi taie drumul sarpele de cas
ochiul de veghe-i plas pescreasc
timpul se-ngroap-n propria-i melas
pe pragul casei plnge asteptarea
m veti gsi pe cumpna fntnii
cu fata oarb si cu palme moarte
o s-ti aspir n noaptea alb snii.
Grdinar
lng o cruce din cimitir
zmbea n aer un trandafir
nimeni vreodat nu a aflat
cine l ud sau l-a plantat
va arde smirn pn s stim
de ce ne nastem, cui i murim
pn deschidem tainele firii
mi vd de treab : ud trandafirii.
Naufragiu
not prin ochiul meu de veghe
spre portul care m-a uitat
sunt zdrentuit de naufragii
si mi-am pus umeri de brbat.
C nu-i aproape, nici departe
si nu-i departe sau aproape
mai important e-n existent
ca vesnic s-ti noti sub pleoape.
Planeta asta geoid
si inventiv n ambitii
d cu sentintele de-a dura
prea indulgent cu banditii.
De-aceea mi not sub pleoape
si slug-mi sunt dar si satrap
iar de furtunile m-ndoaie
lansez un S.O.S si scap.
C-asa e arca; precum viata
iar viata noastr-i ca o arc
pe care cpitanu-i mam
si prea devreme ne ntarc.
Ning pescrusii dinspre Soare
delfinii zboar ct mai sus
doar eu mi tri arca vietii
pe traiectorii care nu-s.
Nu-mi d o clip libertatea
nu irosesc niciun atom
pe insulele disperrii
descopr notiunea OM.
Pe umr mi-am pus steagul alb
pe steagul alb am scris destin
si n-am pe nimeni s m-ntrebe
spre unde plec, de unde vin...
n mine se ascunde-o lume
si-n lume mai pulsez si eu
ca o molusc ce-a ratat-o
laboratorul Dumnezeu.
Si dac nu mai dau de maluri
iar arca-mi scrtie srac
si-o fi s esuez aiurea
pribeag, lucid, ei bine, dac...
not prin ochiul meu de veghe
spre portul care m-a uitat
si simt c naufragiul vietii
mi-a pus pe umeri un brbat.
Un poet cnta la harp
(Ecou la eseul Sindromul Erostrat, publicat n CD,
nr. 23, sub semntura Doinei Drgu()
- se dedic poetei Doina Drguj -
ngerul cnta la harp sub o frunz de mslin
sarpele-asculta cu solzii ntr-o stare heraclee
doinele diamantine au fugit ctre amin
constelatiile strmte purtau voaluri aburee
cu piciorul gol pe stnc sigur crap piatra-n patru
cele patru anotimpuri pe care le-mpusc regii
m trezesc de dimineat si la ratiune latru
de m-aud si sar n scuturi sigisbeii - paraplegii
mai e mult pn disear - stai la slujba ta printe
Eul a fugit din mine si s-a dus la mnstire
n fum pal Pithia-baba m leagn si m minte
c-o s nu... da... am mireas si o s m scalde mire
apoi a venit un vultur si l-am obligat s jure
foc ddusem noi la paie pe la ciuma cu rscoala
am pus foi n calendare mincinoase si impure
si visam morgane limpezi din care s bem scofala
si-am aprins pe vetre focuri si-au venit si mercenarii
unii ne cerseau copiii - altii si tocmeau neveste
nu stiam c adaptarea ne va pierde si maimarii
se jucau de-a vntorii prin pdurile ecvestre
hai la dans Maria-sfnt... Isaia dntuieste
presedintele luminii face-n cer pe tobosarul
homo-sapiens n grot cnt Doamne miluieste
iar poetii mor prea tineri, sunt btrni si joac zaruri
ce ne trebuie Pmntul - chiar asa... la poli turtitul?
noi foitele din Biblii le sucim pentru tigar
eu sunt nger printre ngeri, cel mai cel afurisitul
ce am evadat din ceruri si as vrea s mi se par...
constelatiile strmte poart voaluri de femeie
doinele diamantine au fugit ctre AMIN;
sarpele-asculta cu solzii pe o pnz heracleie
ngerul cnta la harp sub o frunz de mslin...
iulie, 2012 - Montreal
Ardere
Sunt ardere,
Esti ardere - suntem
Incandescente flcri
Ai marelui blestem.
Spuneti la lume:
Vor veni si zeii.
Vom arde iar pe ruguri
Instinctele femeii.
Eu voi pleca aievea
Ascuns ntr-un cuvnt;
Clului s-i spuneti
C-am fost si nu mai sunt.
Sunt arderea de-o clip,
O arip de-albastru;
Nu ponegriti femeia
Si nu dati foc la astru!
15
Anul III, nr. 8(24)/2012
Marius CHELARU
Fug zilele precum caii nrvasi si turbati
Din nou ctiva oameni rdeau si rnjeau
Sknder R. Hoxha, Timpul-Koha
nsemnri, amintiri si povesti despre viat,
Despre rzboaiele ilire si jocurile copiilor palizi,
Le tin nsemnate n caiete vechi cu multe foi.
Bunicul meu a mai cntat despre ele cu luta
Sknder R. Hoxha, Viata-Jeta
Sknder R. Hoxha face parte din acea ca-
tegorie de autori pentru care a scrie n versuri
nseamn a tese un alt fel de naratiune, nu
neaprat o reflectare, ntr-un fel sau altul fo-
tografic, a lumii din afar, ci mai curnd
una rezultat din trecerea imaginii a ce se ve-
de nuntru si ce transpare din afar printr-o
oglind de gnduri, de amintiri, de credinte
si de spaime culese n timp din propria viat,
din ce a rmas/ a nteles din vietile altora. Cel
putin asa se vede din acest volum, n prima
parte, intitulat Sibilele n timp de calamitate
(fragment din volumul Clretii mortii, ap-
rut nainte de 1989). Ce a rezultat n cazul de
fat? O sum de fragmente-tablouri n care
frazarea poetic penduleaz undeva ntre
criptic si oniric. Este ca si cum ai lua bucti
de gnduri, le-ai lega de alte bucti de povesti,
de demult sau nu, cu fire subtiri de realitate.
Citind un astfel de volum te ntrebi, de pild,
dac poate place sau dac poate contura un
mesaj sau acesta este mbibat n cuvintele
din care s-a alctuit mixtura, att de mult
nct e o problem s l regsesti.
Este, dac vreti, ca n textul intitulat de
autor Alternativa: Nu este nici primvar,
nici var, nici iarn,/ Nici dimineat, nici sear,
nici prnz/ Si bunica, din nou mi spune po-
vesti de demult. Pare c e cumva ca atunci
cnd, cum scrie autorul, cauti parc sfrsitul
lumii Cuvntului. Asta pe de o parte. Pe de
alt parte sunt trimiterile, poate si/ chiar
aluziile intertextuale. Putem exemplifica cu
texte ca Moartea, cu trimitere evident la un
episod narat ntr-o cunoscut carte a lui
Ismail Kadare, Generalul armatei moarte:
Ciobanii cu bte msurau timpul nasterii
Soarelui/ Visnd c cineva a deschis mormin-
te n vrful dealurilor/ [] Fr s stie cine
va muri: ctiva sau toti,/ [] C visurile iernii
nu se povestesc, numai cnd fosilele/ Vor fi
adunate de vreun General al Armatei Moarte!
Pe de o alt parte sunt rdcinile n civili-
zatia/ mentalitatea/ n ce nseamn traditiile,
cultura albanez, care se regsesc frmi-
tate n mai multe feluri/ locuri. Poate
ntre cele mai elocvente exemple este textul
intitulat Cula. Cula, un element care tine de
ce nseamn a fi albanez, cum, ntr-o msur
bine definit, este si codul lui Dukagjin,
nume amintit n acelasi poem: Oriunde n
temelia ruinelor ilire!/ Vin stnci de granit ca
strmosii nostri -/ Ca o Cul nalt, precum
n Dukagjin, adevrul!.
n a doua parte Rscrucile fetei morga-
na (sunt si alte sectiuni, unele punctate dis-
tinct, ca Dedicatii, Ne cheam Patria,
altele nu, dar le putem subsuma acesteia)
toate astea las locul unei frazri care, desi
pstreaz pe alocuri o anume simbolistic,
este departe de a fi, folosind vocabularul au-
torului, sibilinic. Sunt gnduri despre pre-
zent, ncercri de a ntrevedea ce poate aduce
viitorul (desi, scrie Sknder R. Hoxha, mi
este fric de viitorul ciuntit), irizatii de a-
mintiri, secvente din istoria recent si nsn-
gerat a regiunii (unele texte au fost scrise n
acele timpuri), cu dramele si pierderile pe care
le-au adus acei ani. Sigur, Orele uitrii nu au
valoare/ Pentru a judeca, condamna, scrie
autorul, dar nici nu trebuie uitati cei care au
clrit cu spatele ntors patriei. Citim des-
pre vremuri n care, spune Sknder Hoxha,
tristetea mea a devenit btrn, si porum-
beii, psrile, pescrusii/ obositi au uitat
zborul.
Sunt si unele descrieri ale orasului n care
locuieste (nsotirea lcustelor) sau frame-
uri de amintiri din copilrie (Cntec de ui-
tare). Unele texte au mai curnd tonul unor
imprecatii, uneori la granita dintre blestem,
ocar si sentint, vorbind despre firele slabe
de sperant de libertate care fulger n p-
mnt uitat schelete care vorbesc albaneza,
dar si, de pild, despre trdtori, colabora-
tionisti, falsi istorici s.a., ori despre Occi-
dentul fr constiint proprie s.a. Altele
(mai ales din sectiunea Dedicatii vorbesc
despre momente cu rezonant mai ales pen-
tru oamenii locului, despre oameni care au
murit n numele luptelor care se duceau acolo
(cum ar fi Jusuf Grvalla, Bardhosh Grvalla,
Kadri Zeka, Gani Brahimaj si altii, amintiti aici
sau nu), despre locuri cu anume rezonant
sau despre profesori, scriitori, diverse perso-
naje care au un nume n presa/ istoria local
etc. Mai putine sunt poemele despre dra-
goste (cum ar fi Orice amintire are culoarea
iubirii noastre sau Acolo mucam sfritul
dragostei).
Asadar, o selectie care reuneste dou
prti din multe puncte de vedere diferite, att
tematic, ct si stilistic ori/ si ca frazare poetic,
si care relev un autor cu sigurant nu din
aceeasi categorie cu Sali Bashota sau, pe un
alt palier, A. Podrimja, I. Kadriu, M. Ramiqi
ori H. Haxhosaj, dar care reuseste uneori, n
peisajul cutrilor, constructii poetice/ ex-
presii interesante, secvente de poezie real.
C@nd cau]i sf@r[itul lumii
Cuv@ntului
(Kur e krkon mbarimin e bots s Fjals)
16
Anul III, nr. 8(24)/2012
Am ezitat ndelung nainte de
a ncepe aceste rnduri dedicate
unui eseist care a impresionat mi-
lioane de oameni prin ptrunde-
re, cultur, buntate si credint.
Printele Nicolae Steinhardt ne
druieste lumin prin crtile sale.
n timpurile confuze de dup Re-
volutie, printele a vestit minu-
nat si original trirea Botezului
din nchisoarea Jilava. A convins
pe fiecare dintre noi c orice mo-
ment al vietii, dar mai cu seam
cele pline de suferint si neferi-
cire le putem converti prin curaj,
iubire si sinceritate ntr-o mare
fericire. Cartea sa de cpetenie -
Jurnalul fericirii - este plin de
momente sublime care nalt ci-
titorii; ne umple de entuziasm pe
toti. Ne spune, precum Dosto-
ievski, c suntem fericiti, dar nu
am reust s descoperim singuri
pn la ntlnirea cu acesti cre-
atori sinceri si geniali.
Crtile printelui Nicolae
sunt un continent de iubire si n-
telegere la care privim cu bucurie
mergnd pn la stri sufletesti
extatice si sublime. Au darul de a
ne smulge din cea mai cumplit
letargie, necredint si disperare.
Aici, pe pmnt, printre cei vii,
ducem lips de prieteni, sau nu
suntem capabili s le ntelegem
valoarea. De aceea i cutm
printre scriitori. Si pentru mine,
personal, clugrul Nicolae
Steinhardt este omul care, prin
crtile sale, m-a convins fr
greutate s merg la Mnstirea
Rohia (Mnstirea din Cer).
Acesta a fost sentimentul cnd
am ajuns la Rohia, c m aflu n
cer. Zrile senine m-au salutat
ntr-un fel asa de personal,
nct starea trit atunci, timpul
nu a reusit s o stearg din su-
fletul meu. Apoi m-a fcut s n-
teleg c un crestin lipsit de curaj
este un fals mrturisitor al lui
Valeriu T~NAS~
C#lug#rul Nicolae Steinhardt -
Apostolul Fericirii Sublime
Hristos. Dispretul pentru lasitate
al Apostolului fericirii este im-
presionant si virtutea curajului
i-a deschis calea ctre marea iu-
bire a lui Hristos si a romnilor.
Tuturor ne ptrunde n suflet
ideea de haos si face ravagii! A-
proape toti trecem prin astfel de
crize. Acest haos mprstie n
minte certitudinea c s-a terminat
cu toate. Oamenii ne defimeaz
si ne dispretuiesc. Societatea
toat ne este ostil. Si atunci
avem starea unei aschii de mete-
orit ce s-a rupt din vreo stea si
rtceste prin univers, nestiut de
nimeni. Aceasta este disperarea.
Si am fost cuceriti de un astfel
de inamic pentru c nu credem
cu tot sufletul n Hristos. Suntem
n situatia unui naufragiat care
nu a reusit s pun piciorul pe
trmul mprtiei Sale.
n toat aceast atmosfer te-
rifiant, strin si derutant, ce
ne deprim pe foarte multi dintre
noi, ne scoate, cu sigurant, din
infern, cartea Jurnalul fericirii.
Autorul nclzeste prin art si en-
tuziasm orice atmosfer strin
si otrvitoare.
Nimic nu e mai ngrozitor
dect s triesti ntr-o lume
strin de tine, ne avertizeaz,
printr-o tainic stare de confe-
siune, Dostoievski. Aceast sta-
re de nsingurare (nstrinare),
mortal, poate fi schimbat ntr-
o stare de fericire prin cunoaste-
rea vietii, operei si a Jurnalului,
clugrului Nicolae Steinhardt.
Doamne ajut!
N
i
c
o
l
a
e

S
t
e
i
n
h
a
r
d
t
Mnstirea Rohia
17
Anul III, nr. 8(24)/2012
O clip cu Nicolae Steinhardt, spun cei
care l-au cunoscut ndeaproape, avea rosturi
i ntelesuri (vezi N. Steinhardt n evocri,
Editura Polirom, 2012, p.52). O clip despre
Nicolae Steinhardt, la Centenarul nasterii, are
rosturi i ntelesuri. Manifestrile culturale
care au avut loc la Biblioteca National a
Romniei, n ziua Praznicului Schimbarea la
fat, cu artisti plastici si scriitori trgumu-
reseni invitati de onoare, cu Ministerul Cul-
turii si Directia Judetean pentru Cultur
Mures n antetul organizatorilor, au numit
rosturi i ntelesuri ale zilei noastre prin
respiritualizare. n aceast idee, s-a vernisat
expozitia de art religioas si cea de carte
editat la Trgu-Mures, la Centenarul nasterii
lui Nicolae Steinhardt, cu participarea scri-
itorului Ioan Matei, director n Ministerul
Culturii, a doamnei conf. dr. Elena Trziman,
directoarea Bibliotecii Nationale, a scriito-
rului Nicolae Bciut, directorul Directiei Ju-
detene pentru Cultur Mures, si a doamnei
Letitia Constantin, coordonatorul Comparti-
mentului editorial si de promovare al Biblio-
tecii Nationale. S-a alturat Radio Romnia
Trgu-Mure, prin Valentin Marica, senior-
editor.
Pictura religioas expus de artistii Mar-
cel Naste si Klara Balasz, proiectele culturale
Icoana din fereastr si Crucea din fe-
reastr ale Grupului de art religioas
Deisis si-au ngemnat vibratiile - vibratiile
solare, fiind Praznicul Schimbrii la fat,
amintind de Atunci cnd fata Lui a strlucit
ca soarele - cu pagina de carte din biografia
scriitorului Nicolae Bciut, mrturisind pu-
tinta artei de a fi cale si adevr. Cu att mai
mult cu ct liturgicul zilei se prelungea din-
spre Casa Domnului spre cea mai impun-
toare Casa a Crtii din Romnia, Biblioteca
National, cartea culorilor si cartea literelor
aducnd, n spatiul att de generos al Bi-
bliotecii, nentreruptul dumnezeiesc.
A fost o zi a luminoeniei, cum ar fi numit-
o Monahul de la Rohia, n care icoanele
cathartice ale Klarei Balasz, cristalizrile
murmurului euharistic, rugciunea ca so-
lemnitate si apoteoz din prapurii lui Marcel
Naste, la fel mprtania prin cuvntul de
exegez steinhardtian din ntre lumi. Con-
vorbiri cu Nicolae Bciut si Cu timp i fr
de timp. Lecturi critice i evocri , aparitii
ale Editurii Nico, propuneau (propun, fi-
indc expozitia va fi deschis pn n 6 sep-
tembrie a.c.) ceea ce printele Stniloaie nu-
meste restaurarea omului prin Hristos sau
ceea ce Steinhardt numea cultura ce dltu-
Valentin MARICA
Rosturi [i \n]elesuri
Motto: Numai nceputul Psalmului 102, mrturisea Nicolae
Steinhardt - Doamne, ascult-mi rugciunea mea yi s-ajung
strigtul meu pn la Tine. Nu-mi ascunde Faja Ta n ziua
necazului meu... - i poate reda starea de suflet.
ieste spiritul.
Expozitia de art religioas a artistilor
Marcel Naste si Klara Balasz - o hiperbol a
auriului - si expozitia de carte a scriitorului
Nicolae Bciut, cuprinznd si numerele pe
2012 ale revistei Vatra veche, nsotit, inspi-
rat, de recitalul Pe unde umbli, Poezie?, au
transmis numerosului public de la Biblioteca
National (au fost si participanti din Brila,
Ploiesti etc.) bucuria, sensibilitatea si gratia
pe care Nicolae Steinhardt dorea s le ntl-
neasc n fiecare om. Fluxurile de lumin
rsrind inefabil, ca ntr-un joc de-a infinitul,
din icoan si pagina de carte, l-au prezentat
pe Nicolae Steinhardt, atotcuprinztor,
atoatentelegtor i atoateierttor, ca pe
omul viu; cel care se ruga lui Dumnezeu cu
marile crti ale umanittii n brate, cel ce sruta
scrisul lui Constantin Noica din file de ma-
nuscris sau l asculta pe Monteverdi n ge-
nunchi, n hohot de plns, cel care l ruga pe
un colaborator (vezi evocrile lui Virgil Cio-
mos), avnd presentimentul mortii, s le spu-
n tututor c a crezut n Iisus Hristos din
toat inima, c a iubit sincer poporul roman,
rugndu-l s aib grij de Jurnal
Ceea ce a initiat, cu sfiiciune i respect,
scriitorul Nicolae Bciut, strana de biseric
nchinat lui Nicolae Steinhardt la Biblioteca
National a Romniei, n vesminte culturale
trgumuresene de mare pret, este grija pen-
tru Jurnal, pentru adncimile scrierilor
steinhardtiene, hart a spiritualittii rom-
nesti. Nicolae Bciut preia nevoia irezisti-
bil de a se drui, pe care o tria Steinhardt,
amintindu-si, desigur, ce-i scria acesta (vezi
Scrisoare ctre un tnr poet): s nu se lase
prins n clisee, s fie mereun stare de alert,
treaz, de veghe.
M
o
n
a
h
u
l

N
i
c
o
l
a
e

S
t
e
i
n
h
a
r
d
t
18
Emil BUCURE{TEANU
Prin satul Valea Seac, parte a comunei
Valea lui Ion, trece prul Grla Morii. Pe
harta judetului, hart care este fcut, nor-
mal, dup harta trii, prul este trecut cu
numele Rul Lenes. Localnicii din Valea
Seac nu au tinut cont de indicatiile venite
de la Institutul de Hidrografie al trii si au
botezat rul cu numele de Grla Morii. Din
dou motive. Primul motiv este c pe ru,
din vremuri nestiute, se afl o moar cu o
roat mare, mare de tot, care port o roat de
piatr peste alt roat de piatr aflat n ne-
miscare, si care macin ppusoi si gru ca s
aib oamenii de mncare. Al doilea motiv este
c n vremuri de secet rul devine att de
mic, devine o grl oarecare, ba uneori mai
curge doar albia.
Rul Lenes a fost o adevrat man ce-
reasc pentru tranii din Valea Seac, face
vreo zece meandre, aproape fiecare gospo-
drie fiindu-i riveran. ntre ru si locuitorii
satului exista o adevrat simbioz, tranii l
pstrau curat iar el le oferea multiple posi-
bilitti de trai. Pe ntinse maidane, copiii ps-
teau crlani, balta era plin de rate si gste,
gospodinele topeau cnepa, n zilele toride
de var era loc pentru scldat si splat rufele,
se adpau vitele si se prindeau si pesti. E
drept cam mici, crora localnicii le ziceau chi-
tici. Din acestia, mama pregtea un bors ex-
traordinar de nu m sturam cnd l mncam
cu lingur de lemn dintr-o strachin de lut,
smltuit.
Dar viata nu este fcut numai din fru-
mos, fericire. Mai are si prti cenusii, necazuri.
Asa si Grla Morii, cnd ploua mai mult, cnd
Dumnezeu uita deschise baierele cerului, ru-
sorul devenea un adevrat fluviu, intra prin
curtile oamenilor, ba chiar si prin case, f-
cndu-le mari necazuri. n memoria stenilor
din Valea Seac au fost nregistrate multe
momente din viata Grlei Morii. Mai jos, unul
cu mai mult coloratur, eroico-tragic, dac
mi se permite s spun asa.
***
De trei zile, cerul se acoperise de nori si
nu ddea semne s se limpezeasc. Trebuia
efectuat a doua prasil la porumb si tranii
triau cu frica s nu dea buruienile n ogoare
si s aib mai mult de lucru. Grija ce i frmnta
cel mai mult era ns s nu vin iar mare rul
si s se reverse prin gospodrii, s mleasc
curtile si grdinile. Se strnser pe malul grlei
si priveau cum crestea, rostogolindu-se n
valuri mari si tulburi, mai, mai s dea peste
malul nalt de peste patru metri.
- Parc-i Dunrea, se pronunt Costic
Rogobete, un tran mai n vrst, ce-si avea
casa n apropiere, ngrijorat de venirea puho-
iului.
- Ai vzut Dunrea, l ntreb Dumitru Or-
ghidan, primarul comunei, venit si el pe malul
apei s vad dac trebuie s dea alarm de
pericol de inundatii.
- Nu, i rspunse Rogobete, dar asa mi-o
imaginez.
- Este mult mai mare, dar Dunrea este
linistit si te poti sclda n ea.
- V-ati scldat? l ntreb Rogobete.
- La Brila de unde vin, toti se scldau n
Dunre.
- Prul nostru l-ati trece n not?
- Acum nu se poate. E periculos. E puhoi
si merge repede.
- Ba nu-i periculos deloc, interveni Iepu-
ras. La mare valurile sunt si mai nalte.
- Si te-ai scldat n mare? l ntreb Rogo-
bete.
- O singur dat!...
- Poate vrei s te scalzi si aici? Tot ncepe
s se fac senin.
- Ct dai? l ntreb Iepuras.
Rogobete se scotoci prin buzunare. Pn
la urm le ntoarse pe dos, artndu-i c este
lefter.
- Chiar vrei s te neci? i zise primarul,
care pn atunci era preocupat de cresterea
apei. ncepu s stagneze si deveni linistit.
- Ct dati, dac trec prin fata dumnea-
voastr n not.
- Vrei s te neci si eu s fiu judecat pentru
c am pus pariu cu tine.
- ti pltesc eu, i zise crsmarul Suvic,
venit si el pe malul grlei.
- O sut de lei.
- O sut de lei. Uite i-o dau domnului pri-
mar s nu crezi c te mint.
Dup ce si ddur mna si Rogobete le
tie, semn c rmsagul este valid, Iepuras
plec n susul prului, unde la un cot apa
era linistit. Se ls gol golut si intr n
suvoiul cu valuri mocirloase. Trecu repede
prin fata asistentii si se opri la un alt cot
unde apa era din nou mai dolie. Se mbrc
cu hainele, i le dusese Rogobete, si veni si-
si lu banii.
Vestea se dusese n tot satul. Oamenii
uitaser de ploi, de puhoi si discutau doar
vitejia lui Iepuras. Asa si adormir
Ileana lui Tustea, fat frumoas si har-
nic, creia Iepuras i purta smbetele, afl si
ea de isprav. Mama Ilenei nu-l prea voia pe
Iepuras de ginere. Iepuras era cam scund si
putin crcnat, dar nu acesta era baiu. i spu-
sese Catinci lui Tustea - asa o chema pe
mama Ilenei - c vrea s se stabileasc la
Constanta si o va duce si pe fat acolo, c o
va face cucoan, c nu va mai umbla descult
si nici nu va mai merge la prsit sau secerat
cu ziua. Ori ea vroia un ginere din sat, bogat
dup frumusetea si desteptciunea fetei;
Ileana fcuse patru clase de liceu la trg si
ntrerupse scoala fiindc maic-sa rmase
vduv. Vitejia lui Iepuras i mai ndoi sufletul.
Cum mai n fiecare sear Iepuras o chema pe
Ileana la poart s stea de vorb, Catinca
presupunnd c Iepuras va trece si n acea
sear, mai ales c va avea ce povesti, se gndi
s-l invite n cas si s-i spun c este de
acord cu intentiile lui pentru viitorul lui si al
fetei. Gndurile nu i se nfptuir. Ileana nu
mai auzi semnalul, un cntec marinresc, ca-
re-i anunta sosirea.
Dimineat, Catinca, Ileana si tot satul
auzir dangtul prelung, cunoscut al clopo-
telor de la biseric. Crezur c prul a dat
peste maluri. Cnd iesir afar din case v-
zur c cerul se nseninase de-a binelea. Pu-
hoiul se mai retrase cu vreun metru. Rogo-
bete era bucuros c se face vreme bun, si
putea termina de prsit de-al doilea ultimele
prjini de porumb.
- Dar de ce trag clopotele? ntreb el pe
Patrita lui Besleag, nevasta clopotarului,
care tocmai trecea pe drum spre moara lui
Leiba s vad dac nu i-au fost udate grun-
tele de porumb pe care le dusese la mcinat.
- A murit Iepuras, marinarul, zise ea.
- Cum? De ce? Ieri am vorbit cu el.
Marinarul
19
Anul III, nr. 8(24)/2012
Omul este un paradox. Desi natura sa se
zbate n neliniste, nefericire si incertitudine,
este mcinat de slbiciuni si pcate si alearg
permanent n cutarea sinelui si a tainelor
lumii nconjurtoare, mintea omului a creat
catedrale, rachete si sateliti, computere per-
formante, roboti industriali si de uz casnic
nbdiosi, masini rapide si elegante, trata-
mente medicamentoase care salveaz mili-
oane de bolnavi, instalatii industriale de nal-
t fiabilitate, teorii si legi matematice, si folo-
seste imaginatia, fantezia si, mai ales, frumu-
setea sufleteasc pentru a le exprima n art,
dar nainte de toate e capabil de comunicare,
solidaritate, generozitate si dragoste n rela-
tiile sale.
Scrutnd istoria, vom descoperi adev-
rate leagne de civilizatie si cultur nflori-
toare (minoic, micenian, asirian, babilo-
nian, Egiptul faraonic), civilizatii care si as-
tzi stau mrturie formelor strlucite de viat
si activitate de odinioar (Akropolele, Pirami-
dele din Giseh).
Asadar, forta creatoare este indestructi-
bil, sfidnd chiar si legile implacabile ale
timpului. Mretia visurilor omului, materia-
lizat prin trud si sacrificii, rmne altarul
pe care s-a jertfit existenta umanittii, funda-
tia pe care se construieste materialul. Dac
omul n-ar gndi, cugeta si simti, materialul ar
rmne vesnic doar materie
Exemple gritoare de oameni care si-au
nchinat viata spiritului, scormonindu-i se-
cretele pn peste limitele lor cognoscibile,
sunt nenumrate, omenirea fiind ntr-o per-
manent cutare si definire de valori.
As aminti aici, ntmpltor, doar pe He-
rodot, Socrate, Kant, Goethe, Mozart, Be-
ethoven, Michelangelo, Leonardo da Vinci,
Shakespeare, Dostoievski, Hugo, Einstein
sau Newton. Fcnd un arc peste timp si
oprindu-ne n zilele noastre, ntr-o tar mic,
cu o istorie zbuciumat, creatoare de traditii
si valori universale (coloana Infinitului, rap-
sodiile romne, tratatul de istorie a religiilor),
ne frecm uluiti la ochi, suntem consternati
si profund dezorientati. Nimic din ceea ce ar
trebui s nsemne spiritul nu se regseste
aici. Renumit cndva pentru cultura si bog-
tiile sale, acum se sufoc n srcie, igno-
rant si nepsare. Guvernele neputincioase
se succed, lsnd loc doar pentru ceart si
dezamgiri, iar oamenii au ajuns s consume
mai mult dect produc si s bage mna tot
mai adnc n buzunar pentru a se ntretine,
n timp ce veniturile le scad.
n aceste conditii, se produce o crunt
deformare a perceptiilor valorilor, cnd mate-
rialul devine suveran peste ratiune si suflet
si dirijeaz totul. Banii au nsemnat si vor
nsemna totdeauna sensul activittii umane,
dar asta nu nseamn c ei trebuie s se trans-
forme n esenta lucrurilor. Drept urmare, des-
compunerea moral si degradarea material
si spiritual pndesc ameninttor si se fac
deja simtite n cotidianul att de apstor.
Cum sntatea mintal, laolalt cu cea fizic
si psihic, este grav amenintat, orice natiu-
ne, orice om n general, si pierde legtura cu
prezentul si viitorul. Nemaiavnd repere si
Mihai TUDOR
C#ut#ri spirituale
,,S-i asculji
Pe toji, dar s vorbeyti numai cu unii.
Primeyte judecata oriyicui,
Iar pe a ta pstreaz-ji-o
Cf. Sidney, Euphues si Anglia lui (68-69)
valori morale sau spirituale, neconservndu-
si trecutul si ignornd asigurarea viitorului,
m ntreb unde ar putea s se ndrepte. Rs-
punsul vine de la sine, sec si imuabil: spre
prbusire si dezmembrare.
Dramatismul situatiei nu trezeste ns si
interesul si dulcea tihn a factorilor de deci-
zie. Printre lamentri si ridicri din umeri,
acestia se multumesc s invoce lipsa banilor,
a legislatiei deficitare, si s arate cu degetul
adversarul politic. Despre responsabilitate,
curaj si consecvent n luarea deciziilor, nu
au auzit sau nu vor s aud. Timp n care,
procesul de creatie a atins cote alarmant de
mici, artistii asteptnd ziua cnd vor fi statuati
iar arta i va legna la pieptu-i ocrotitor. De-
ocamdat, productia national de filme nu
reuseste nc s se impun fr finantare
strin, editarea oricror titluri de publicatii
este serios ngreunat datorit costurilor ridi-
cate, productia si lansarea produselor mu-
zicale pe piat necesit apelarea la anumiti
factori de influent, subiectivi si nu de putine
ori ru-intentionati si, la modul cel mai crud
cu putint, toate initiativele creatoare trebuie
s treac prin furcile caudine ale noii ,,cen-
zuri - banul.
Continund s ne uitm impasibili cum
milioane de dolari/euro anual iau drumuri
obscure si ajung n buzunare invizibile sub
atenta oblduire si n avantajul unor per-
soane sus-puse, cum alte surse financiare
importante, cauzate de declinul unor sec-
toare economice, sunt irosite cu larghete, n
loc s ajung la buget, de unde s fie gestio-
nate cu discernmnt si competent, nu tre-
buie s ndrznim s ne plngem, ci s nce-
pem s devenim responsabili att pentru ceea
ce suntem, dar mai ales pentru ceea ce am fi
putut deveni.
- S-a necat
- Cum s se nece? Ieri a cstigat un pariu
pentru c a notat prin puhoi.
- Stiu de isprava lui de ieri. Cum s nu
stiu. Am rmas si eu uimit de veste.
- Dar ce s-a ntmplat? Am mai pus azi un
pariu cu altcineva c se scald n puhoi? in-
sist Rogobete cu ntrebri, afectat fiind de
veste.
- Nu, i rspunse nevasta lui Besleag.
Cnd s-a ntors acas n-a nimerit podetul si
a ajuns n sant. Era plin cu ap.
Rogobete si fcu cruce.
- Sraca si Ileana lui Tustea. Ieri dup ce
a cstigat pariul, Suvic, crsmarul, ne-a
invitat la un pahar de vin. Iepuras mi-a spus
c a notat prin puhoi ca s-i dovedeasc
Ilenei c este cu adevrat marinar. Nu-l credea
c se scald-n Dunre si Mare. Biata ft!
- Dumnezeu s-l ierte! zise el si intr n
cas. Se simtea vinovat. Dar, dac n-ar fi fost
Ileana cu nencrederea ei...
20
Livia CIUPERC~
n preaplinul luntrului nos-
tru, e foarte posibil s izvorasc
si s se contureze strfulgerri
care, prin cuvnt, s devin su-
blimare, esent metaforic. Si-
atunci, spunem c s-a nscut
poezia. Din momentul n care a-
ceasta devine purttoare de
sens, vorbim si de un viitor cre-
ator de poezie, cel care, cu aripa-
i sfredelind, e capabil s iz-
beasc mereu n zbrelele ne-
mrginirii (Nicolae Labis). Si
cum multe din creatiile de nce-
put au substanta unui lirism re-
flexiv, nclinm s credem, pre-
cum afirm si scriitorul Dan Pl-
esu c maturitatea poetului
Corneliu Antoniu pare a se fi
conturat nc de la volumul su
de debut, Ascunsa ninsoare
(1978), promittor si ascendent.
Imaginndu-se n ipostaza
mi-tic, diurn, precum un zeus -
sunt lebd alb (amintind,
n acest context, de mitul Ledei),
poetul Corneliu Antoniu si do-
Simfonia privirii \n poezia
lui Corneliu Antoniu
S ai curajul s spui / Poesia e viaj... (Corneliu Antoniu)
reste cu ardoare triumful luminii:
nu m umbri, umbr de um-
br..., adic putere creatoare
altoi i smnt si vreme a
vpilor (Ecouri). Orice este
posibil - ,tiu c se poate... /
umbla. .. / peste ntinderile
acestei galaxii de nisip...
(Peste ntinderi), zborul devine
imagistic nscrustat n falduri
de vis (Despre o anumit pa-
sre), arcuind aerul (Desen pe
o pnz, n vis).
O art poetic poate fi con-
siderat poezia $i dac. Pare o
simbioz ntre romantism (gn-
dind la Eminescu) si simbolism
(fcnd referire la Bacovia), dar
ntr-o oglindire personalizat a
sentimentului iubirii, prin des-
podobirea emotiei erotice, defi-
nit, oximoronic (filon eminesci-
an), dulce povar. Retinem c
nobletea ncrustatiilor cuvntu-
lui devine lacrim nspumat, di-
sipare n abis: ,Si dac/ mi vor
zbura fluturii de pe buze/ Toc-
mai cnd ntind palmele/ Si da-
c/ mi vor despodobi vorbele/
Eu s tiu c sufr/ De pcatul
acelei rostiri;/ Si pe o ap s
plece chipul meu/ Aa: nsn-
gerat i mndru/ De dulcea-o
povar.
Corneliu Antoniu se doreste
a fi un discipol al poetului-filosof
Lucian Blaga, n mut, secular
cutarea miticului Pan, ca ntr-
o ncrustatie a trecerii (Pan sau
trebuia s trec), arcuind aerul
(Desen pe o pnz, n vis), prin
limbi de yerpi, umbra... altui
timp, clcnd peste lauri,
precumCel ales, de la Mancha...
O litanie ntru mngierea
viului din noi este poemul Daniil:
Triasc scorbura i ochii/
Dinuntru ca dou scntei,/
Triasc/ Aceast noapte pen-
tru c o vd/ naintea mea ca o
mnstire...
Luminozitatea acordului vo-
calic, plutire de vis este dt-
toare de-acea lumin vie / Prin
lacrima lui Dumnezeu... (Dru-
mul Miriapodului), iar alternanta
consonantic pare dttoare de
acorduri ancestrale: Cald era
visul/ Cnd nu era al nimnui./
Cald era vntul/ Cnd nu-l b-
nuiam prin aprilie... (Vis cald)
Strzile vechi pare-a contura
profilul unui imn dedicat urbei
visurilor sale de mnuitor n ga-
leria cuvintelor... (Drumul
miriapodului) Cteva interogatii
eliptice mbrtiseaz poematicul:
Cum s ncep?/ n vrful pi-
cioarelor/ n piruete scurte,/ Pe
sub copacii uzi i rari?... Cum
poti traversa acest spatiu al vi-
ului din noi? ntelegnd: strada,
drumul mprtesc, adic: Strada
Domneasc, o adevrat via re-
gia dunrean, strada-cntec,
atunci cnd Fiecare piatr m
cunoate/ Fiecare anotimp/ Fie-
care fereastr...
Cu-al doilea volum de ver-
suri, Supunerile (1982), poetul
ncearc s se desprind de ma-
rile cutri n substraturile marii
poezii interbelice, apropiindu-si
tot mai mult pulsatiile prezen-
tului su, de stilul optzecist, prin
abstractizarea vizionarismului:
Mi-au copt viile mori de snge/
Arbori subjiri am n teascuri/
Beau parfumul acestor ntm-
plri/ Uit unde eram cnd se f-
cea ziu...; prin asa-zisele ino-
vatii ale frazrii, alambicri ale
verbalului: Ce-mi mai pas tie
mie nimic/ Peste mine st cerul
infinitul/ Chiar i psrile nev-
zute i strecoar/ Prin mine/
Zborul lor ca umbra unor braco-
niei... (Doi unu); rentoarcerea
la simbolul poetic popular, de
tipul: foaie verde (Cogito) sau
ritmicitate de doinire strveche
(Tot privind).
Dac prin cuvnt - form de
exprimare a propriilor triri -, ne
simtim proiectati ca ntr-un dans
al imuabilittii astrale (Si n cer
tot ceruri sunt) sau ca ntr-un
21
Anul III, nr. 8(24)/2012
dans al astralului din noi (Si n

cercuri cercul dus) - invitatie n-
tru cugetare (Cogita diu!); pri-
vind - gndul te supune aceluiasi
proces ntru iluminare (Tot pri-
vind la cer n sus/ Gndul, gn-
dul mi-a supus -// Ochiul mi-a
supus vederea/ Duhul vorbelor,
tcerea -), asa cum rostirea si
cere cumpnirea (Tot privind la
cer n sus/ De prea spus, nimic
n-am spus -// Cci cuvntu-i o
iveal/ De rostit, nici pomenea-
l...), adic ncifrarea logosului.
Deopotriv, poetul Corneliu
Antoniu prefer poezia-meta-
for: Bate ntr-un cuvnt/ O
inim. Din ea/ Cresc marginile
acestei primveri/ Nsctoare,/
Precum/ Stafeta nevzut a vi-
sului, prin concizie si sintez,
fereastra constituind o marc a
luminozittii, dar si punctarea
unor toponime care s imortali-
zeze locurile tineretii si maturittii
creatoare: Cu inima, Ipostaza,
Doi unu, Cntec de Dunre etc.
Cuvntul se doreste, precum
glsuieste Constantin Noica un
prim demers de-a crea cmpul
logic, si-atunci acesta crete
dintr-un copac cu aripi de sn-
ge... (Ceara de brad), pentru c
a trece prin cuvinte e o mare
art. Nu stii niciodat care-i va fi
traiectul: Dac alunecam pe
cmpie/ Sau pe visul meu nghe-
tat... (Polul Nord) Si-n acest
context, e posibil ca vorbele s
pocneasc precummugurii.
Dintre subtilittile prozodi-
cului, poetul Corneliu Antoniu
ancoreaz poeticul la rima femi-
nin - subtilitate a viziunii sale
optimiste; anafora devine laitmo-
tiv-nsufletitor: Tu tii s treci/
nuntrul muzicii cu o arom
grea/ Si mai tii/ nuntrul ei s
te mistui..., iar anadiploza va
degaja o stare de profund afec-
tiune: Si cum pleci, cum pleci
tu/ Clcnd n soare sngele lu-
minndu-mi... (Prea-Fericita)
Cu volumul Fluturele de dia-
mant (1986) remarcm nostalgice
nflcrri erotice, contemplati-
vul pulseaz - un timp capabil s
scoat muguri cruzi, iar n a-
dncul ei, s i aeze cea-
sul... Si-n aceste cutri-re-
flectii, un rol important l poate
avea... croitorul de flcri, un
alter-ego al lui Cupidon. Posibil!
Temele si motivele lirice pre-
ferate, de aceast dat, par a fi:
visul exotic - tot tremurnd/ Cu
sufletul n palme/ Ca frunza la
o adiere de senin... (ntocmai
ca atunci); viata - zbor, ntre
corzi de lumin sau ntre corzi
de ntuneric... (Tnr fiind);
dorinta de a rosti adevrul - cu
vrful degetului / cel venic...
(n dreptul geamului meu); pri-
virea - ca o mare/ de zpad
prin care noti... (Iedera), prin
care poti intona: din amintire
un cntec/ pentru stingerea fo-
cului... (Priviri), un foc erotic
disipat, fapte, iluzii, mrturi-
siri...
Ne surprind subtilittile n-
crustatiilor sinelui: n timp ce
eu/ mi vd de primejdii i de
iluzii -/ La nc o perdea se ada-
ug inima,/ La nc un gnd
vremurile... (Iedera), ca si cum
ne-am ntoarce la-ntelepciunea
btrnului cronicar moldovean...
Poetul se las usor dominat
de stri angoasante: Bate prin
noapte un duh cu o singur ari-
p/ Semn ru, silueta unei vechi
amintiri... (Din ce n ce), amin-
tind de-o spaim exilat (De-
oarece azi) sau de un timp care
plnge (Clopotul care nu se
aude). Si-n acest zbucium interior,
gndul intr ntr-un scripete
adnc..., lacrimile se pietri-
fic, mult dezamgire, pentru
c nimic nu rmne n afara
memoriei... (Faptul divers)
Volumul Amintiri din pdu-
rile de Miconia (1991) este dis-
pus n trei segmente (cicluri): n-
seratul, Amintiri din pdurile
de Miconia si Umbrela lui Ro-
binson Crusoe. n ciclul nse-
ratul recunoastem o poezie n
care domin armonia, acordurile
ancestrale (Nu ytiu cum dar toate
sunt), emotia unor timpi de po-
veste (Rochi(a rndunicii), rit-
mul baladesc (Vindectoarea),
ritmul psaltic (Sfnt durere yi
nv(toare), sonoritti autum-
nale de o sobrietate sfsietoare
(n toate frunzele mele). Dar si o
ncercare de a crea poemul dra-
matic (La Meline). Interesant
abordare a mitului icaric, pro-
iectie pe vertical (Liber eti.../
Tu pasre/ S zbori/ Orizon-
tal...), este poezia Acoperiyul, ca
form de desctusare (ngropat
de viu/ Lng cuvintele mele...),
de redobndire a mult doritei ar-
monii interioare. Scut de lut este
ca o revrsare dinspre Genez:
ntr-un scutec de lut/ Murmur
privirea pruncului/ Ploile fac
semne i n fntni/ Colind
steaua prin turma de mierle.
Pruncul Pmntului si-al Cerului
- sacr binecuvntare! n gene-
ral, versificrile lui Corneliu An-
toniu se doresc revrsare ctre
marea poezie idilic: Vnturi
bat i vnturi trec/ Suiernd prin
gar/ Parc mai aud un glas/
Pribegit pe-afar... (Oleron)
Poetul se simte confortabil
ilustrnd, ntr-un constant ritm
melodic, binefacerile elementelor
primordialittii: vadul mic al
Dunrii de jos, saltul argintat
de lun, tiptulvietii (Apa),
atunci cnd glasul se zbate n
larg... (Armisti(iu) si-avem
sansa s-auzim incantatiile picu-
rilor - dar ceresc (Iar plou azi a
mai plouat yi ieri)
Ce e drept, uneori pulsatii r-
tcinde adumbresc fiinta: Dru-
mul yi lumea / Umbre adormind
ntr-o salcie..., cobornd n-
spre dezndejde yi naufragiu,
iar cuvintele luise revars spre
sine precumdrojdia sclipind/ pe
fundalul unei mri uitat de
timp. Exist vreo alternativ n
aceste nvluiri pe-o muchie de
ap i cutit (Cum merg aya-i
yi drumul)? Posibil. S m-aez
pentru odihn i (s) m-nchin/
la cele trei oracole de vin/ din
partea casei tale, Aladin, adic
o regndire, rembrtisare a mi-
tului dionisiac, ca esent ntru
cunoastere si ntru initiere... Pre-
ferabil, ns, ca la ceas nocturn,
doar mantia de vise s aib darul
de purificator al memoriei (Atta
ytiu c se fcuse noapte).
Cu ciclul Amintiri din p-
durile de Miconia, remarcm
o redeschidere spre amplitudinea
ideilor poeticului, generoase an-
corri de intimitate estetic, vi-
bratii erotice - ca un vals arznd
cu o mie de bice, n asteptarea
iubitei (ntre frunzare de mr-
grint), de cutri (vzul meu
orbea cutndu-te...), de spe-
rant. Subtile interogatii si la-
mentatii mistuitoare: Cum de-
am ajuns s tremur n lumin /
ntr-un ungher de linite de-
plin... (Acum sunt singur)
Cel de-al treilea ciclul al sus-
numitului volum se doreste ca o
desctusare, simtire si consti-
entizare a faptului c fiinta (se
vrea) si rmne determinat de
timpul su, iar locu-l recunoti
dup uimire / Si dup urma unor
flori de tei / Rmase ne-ntelese
la cetire... (De-ajuns e s-mi
spui tat) Plcute sunt acele
tertete n care limbajul ludic se
revars, jovial, exuberant, ritmic:
Eu tot mai cred c viata-i o
poveste/ Si c-n poveste zace un
colind/ Pe care-l tiu cu ochii
nchii... sau acele renvluiri
nspre natura eliberatoare:
Crescut e grul pn-la cing-
toare,/ Iar psri se rotesc ho-
merian / Deasupra, trece verde,
rcoroasa-boare... (Iar mai la
vale se zreyte un lan)
Si ca un Cavaler al falnicilor
dunreni - ce este -, stim prea
bine, menirea lui don Antonio
este-a se-ntreba, iar si iar, Cine
eti tu? - si, fireste, a-si rs-
punde: Tu esti Privighetorul (un
posibil doritor si nruditor cu
Thamyras, bardul Traciei antice),
mereu n asteptarea cuvntului
nerostit, dintr-o (s zicem) as-
cuns ninsoare, dar avnd
grij-a recompune, cu srg, per-
late sau diamantine obiecte de
inventar (plato a ntuneri-
cului, hieroglif de frontier,
earf sacr, galaxie de nisip...),
dup cum apreciaz si scriitorul
A. G. Secar), n (ne)supune-
rile attor amintiri din p-
durile de Miconia..., pentru o
ntraripare transoceanic.
Bibliografie:
Corneliu Antoniu Ascunsa nin-
soare. Ed. Cartea Romneasc,
Bucuresti, 1978
Corneliu Antoniu - Supunerile.
Ed. Eminescu, Bucuresti, 1982
Corneliu Antoniu Fluturele de
diamant. Editura Cartea Rom-
neasc, Bucuresti, 1986
Corneliu Antoniu Obiecte de
inventar. Ed. Centrului Cultural
Dunrea de Jos, Galati, 2011
22
Leonid GHEORGHIAN
(Bensheim, Germania)
Mrturisesc c am citit pe ne-
rsuflate Inelul pierdut, cartea
recent aprut a confratelui Virgil
Rzesu si cred (prere de cititor,
nu de critic!), c se numr prin-
tre cele mai reusite crti publicate
n ultimii ani.
Pe parcursul lecturii, am fost
asaltat de multiplele similitudini
(cel putin ca factur si atmosfer)
cu Codul lui da Vinci, celebra
creatie a nu mai putin celebrului
Dan Brown si, ncercnd s des-
lusesc ce ar putea apropia sau
distanta cele dou romane, nu m-
am putut mpiedica s reflectez
la soarta celor dou creatii si, de
ce nu?, a autorilor lor. Nu pentru
a da peste cap lumea literar, ci
doar pentru mine, simplu cititor,
bucuros cnd descoper laturile
frumoase ale vietii, n aceast lu-
me att de nvlmsit si agitat.
Fiind vorba de doi autori si
de destinele lor dar, mai ales, de
lumile din crtile lor, dense n
evenimente, personaje si semni-
ficatii, ajunse sub privirea, gn-
durile dar si la judecata cititoru-
lui, m vd ndemnat s le des-
copr trsturile esentiale, din-
colo de firul epic. Si trebuie s
recunosc c nu e usor de navigat
printre meandrele, luminile sau
negurile pe care le strnesc si cu
care ptrund n sufletele noastre.
Dan Brown a fost mai nti
profesor de spaniol si englez,
a cochetat cu vocatia de cntret,
compozitor si pianist si abia la
32 de ani a prsit cariera didac-
tic, pentru a se dedica scrisului.
Puternic influentat de Blythe
Newlon, cu 12 ani mai n vrst
dect el, mult vreme colabora-
toare si ulterior sotie, aceasta a
contribuit din plin la faima si suc-
cesul su de scriitor. Dintre ro-
manele sale, Codul lui da Vinci,
cel mai valoros, publicat n 2003,
a devenit repede un bestseller de
multe de milioane de exemplare,
a fost tradus n zeci de limbi, ecra-
nizat si aureolat cu premii si dis-
tinctii internationale. Autorul, a-
dulat si pretuit, si-a cptat faima
meritat, neclintit de cei care l-
au acuzat c le-a furat ideile sau
de altii care i-au btut obrazul c,
desi crescut ntr-un mediu reli-
gios, episcopal, s-a apucat s sa-
pe cu o rar frenezie, cu buldo-
zere, dinamit si rea credint la
temeliile crestinismului, un edifi-
ciu vechi de peste dou mii de
ani, doritor s-i nruiasc zidurile.
Virgil Rzesu si-a mplinit pro-
fesia de chirurg aproape o jum-
tate de secol si abia la btrnete
(sper s nu se supere pentru afir-
matia mea), s-a aplecat asupra
condeiului, bucurndu-ne cu mai
multe creatii literare peste care
nu se poate trece. Spre deosebire
de omologul de peste ocean, n-a
intrat n gratia marilor edituri
(nu suntem interesati de roma-
nul Dvs. mentioneaz o impor-
tant editur pe manuscrisul
Inelului), a librarilor si redac-
tiilor de reviste, e ignorat de cri-
tic, se multumeste cu tiraje mo-
deste, mai mult druite celor din
jur dect vndute, nimeni nu se
intereseaz ce fel de umbr face
pmntului ca mnuitor de con-
dei, ba - dup ce a realizat o reu-
sit antologie a scriitorilor nem-
teni - a fost anatemizat de lumea
strmt si chircit de la noi.
Ultimul su roman, Inelul
pierdut (interesant este c si
Brown a pierdut... nu un inel, ci
un simbol), ne conduce, pas cu
pas, mai bine de jumtate de mi-
leniu (ncepnd cu sfrsitul seco-
lului al XV-lea si pn n zilele
noastre), pe urmele unui inel va-
loros mai ales prin simbol, de fapt
un pretext pentru a ne purta pe
un vast teritoriu (Europa si Asia
Mic), prin valurile unei istorii
aievea, cu foarte multe fapte ine-
dite ori necunoscute, ntr-o n-
chegare n care virtualul si d
mna cu realul, n mod fericit,
reusind o poveste antrenant,
cursiv, plcut, sustinut de o
galerie de personaje creionate cu
mestesug scriitoricesc real, pe
care cititorul o trieste din plin,
ntr-un amplu registru de senti-
mente. Contrar intentiilor lui Dan
Brown, Virgil Rzesu, convins c
Dumnezeu e unul singur, indife-
rent cum l numim, sfrseste nu
prin a tinti la demolarea unei religii
si a zdruncina zelul credinciosilor
care i se nchin, ci prin a ne n-
demna s gndim si s militm la
o apropiere a religiilor, la care o-
menirea ar putea recurge spre lim-
pezirea sa, n dauna violentei, fun-
damentalismului si intolerantei
care ne asalteaz mereu mai in-
sistent, att de pgubitoare
tuturor.
Autorul realizeaz o fresc de
mari dimensiuni a unei istorii reale
si usor de verificat, n care filonul
faptic este simplu si usor de ur-
mrit, fat de Codul lui Dan
Brown care abund de simboluri,
semne, embleme, obiecte, ana-
grame, texte n oglind, sigilii,
capcane, mituri, mrturii s.a.m.d.,
care complic si ngreuneaz
desfsurarea actiunii si i pun la
ndoial buna credint. Nu rare-
ori, cititorul este obligat s se n-
toarc din drum, s revin asupra
unor date ori chiar s se ajute de
creion si nsemnri, pentru a nu
se pierde n noianul faptic stu-
fos, care nclcesc firul narativ.
Dan Brown se dovedeste un
mare maestru al interpretrii, ape-
leaz la o larg plaj de variante,
multe dintre ele exagerate ori in-
tentionat mistificate, deprtate
de semnificatiile obisnuite si sta-
tornicite de milenii, tocmai pen-
tru a-si finaliza pornirile demola-
toare si nu mai las cititorului
sansa propriilor judecti, n vre-
me ce Virgil Rzesu ne face, cu
simplitate si bucurie, prtasi ai
evenimentelor deja trite, punnd
n balanta istoriei timpul cu toate
mplinirile sale.
Fr ndoial c unii ar putea
socoti nepotrivit, dac nu for-
tat ori deplasat, intentia noas-
tr de a apropia, a compara sau
pune n paralel destinele celor
dou crti sau ale autorilor, aflati
la distant urias, ca notorietate
si succes de public. Dar citito-
rului din mine i este mai aproape
de suflet si i-a plcut mai mult
Inelul dect Codul. E posibil ca,
din pozitia plin de nostalgie a
nstrinatului de tar si de ai si,
s nu pot ocoli credinta c, nu
de putine ori, ignorm ce se pe-
trece chiar (iertat fie-mi expre-
sia!) sub nasul nostru, privirile
noastre trec cu prea mare non-
salant peste realittile de lng
noi, negm de principiu c se pot
petrece lucruri deosebite chiar n
umbra noastr si cutm valorile
n curti strine, ct mai departe.
Este cunoscuta noastr vocatie,
a romnilor (nu enunt o noutate),
de negare a propriilor valori, care
nu ocoleste nici un domeniu de
activitate si care ne-a adus reale
prejudicii de-a lungul istoriei.
Astfel privite lucrurile, cro-
nica de fat devine un test pentru
cele afirmate mai sus, dar si un
ndemn la lectur si scoaterea din
anonimat a Inelului pierdut, so-
cotit de profesorul Gheorghe
Clapa, prefatatorul crtii, unul
dintre cele mai dramatice roma-
ne ale literaturii contemporane.
Codul lui Da Vinci [i... Inelul pierdut
23
Anul III, nr. 8(24)/2012
Ali PODRIMJA
(Albania)
Insula Albania (Ishulli Albania)
De aici si pn la sfrsitul visului
Ap si ap si ap
Un pmnt ars
Prsit de Domnul si Robul su
Malul caut Umbra psrii
n mijlocul valurilor oarbe
Dezvluie extremittile nvinetite
Se pierde se vede
nghititori nebuni mprejur
Oh ngerul meu
Tinteste-m n miezul pleoapelor
Ca s m acopere umbra Pmntului ars
De aici pn la captul visului
Poporul (Populli)
n umbra plopilor colibelor blocurilor
Intr Poporul
Cnd se ntoarce din cmp fabrici
universitti
Rsfoieste crti vechi crti noi
Discut cu glas tare fr glas
Prin labirinturile veacului
Femeia Necunoscut danseaz oriental
Scoate snul ei mare
si revars pe mas laptele pn la ultima
pictur
Poporul si linge buzele bea bere
uit pentru un timp de trecut
De oboseal de copii
Bnd bere vneaz muste - metafizica unei
plceri
Cu dintii negri musc din pine
Cu dinti de aur
Ochii i licresc, urechile i tiuie
Femeia Necunoscut si d jos rochia-i
antic
Combinezonul apoi
Ciorapii chilotii
Ea nu este Eva dac noi suntem Adam
Url spatiul-timpul
Fulgi-fulgi devine ziua-noapte
n alergare
Poporul transpir las Coranul Biblia
Manifestul
ntoarce spatele ngerilor si zeilor
Sprijinit de perete si musc limba
n loc de In memoriam
Cel mai cunoscut poet albanez din Kosova, Ali Podrimja, considerat de Marin Sorescu
un poet excelent, s-a nscut la Gjakova (1942). A terminat Facultatea de Filosofie (Limba
si literatura albanez) la Universitatea din Prishtina. A publicat peste 20 de crti de
poezie si eseuri. A obtinut cteva premii, printre care si Premiul international Nikolaus
Lenau din Shtutgart (1999). Este prezent cu volume si antologii ale poeziei albaneze n
limbile german, englez, francez, italian, maghiar, polon, sloven, turc, srbocroat,
macedonean, suedez, rus, arab etc. Dup Luan Topciu, poezia lui Ali Podrimja
este nclinat spre simbol i alegorie, acesta constituind un element tipologic, prezent
n ntreaga sa creatie poetic, de altfel, foarte bogat n mesaje ce tind spre afirmarea
liberttii i progresului. Anxietatea, alarma, dilemele vietii, soarta individului i a
popoarelor, nsotesc continuu aceast poezie ca o sfidare disperat adresat utopiilor
naive. Bibliografie: Chemare, Durere frumoas, Sampo, Torzo, Verbul, Credo, Poezii,
Echilibrul, Lum-lumi, Sfritul fericit, Zarul, n coada ciorii, Surs n colivie, Insula
Albania, nchisoarea deschis, Visul se arat dimineat, Antologie personal, Eni
vine din Ceameria, Umbra pmntului, Cartea care nu se nchide etc. (Marius Chelaru)
Femeia Necunoscut stinge lampa
Ridic piciorul drept
Apoi stngul
Poporul se zvorste-n colibe n blocuri n
simbol
Dar copii nu se nasc copii mor de mari-
huana
Poporul devine nervos i e fric de
murdrie de sine
A obosit cutnd Poetica Existentei
Doar bea bere se uit la TV zi si noapte:
reclame sex omoruri
n pres nimic nou
pn unde cu absurdul acesta
Vpaia iernii intr n suflet n vis
Poporul mnnc pine fureste scri
colivie piatr
Femeia Necunoscut coboar piciorul
drept
Apoi stngul
si pune ciorapii chilotii combinezonul
rochia
Aprinde lumina
Filmul se rupe undeva pe neasteptate...
Btlia nimnui (Beteja e askujt)
lui I. Kadare
Dup ce si-a alungat pasrea neagr din
colivie
Vasco Popa a scris o poezie mai profund
Dect toti poetii srbi
Ceea ce respirase n cuvinte n versuri n
crti
Ceea ce umbrise n legende n magia
neagr
Era o sfidare fiindc urla lupul
De aceea cititorul mitul despre Kosova l-a
nteles
Cum l simtea ntr-adevr
Si cum l privea n oglinda zilei de mine
A trecut un timp lung s se zguduie
muntele
S se dezveleasc cuvntul cel rupt
Despre btlia nimnui
Si ocazional tot ocazional a aprut Kadare
mbrcat n roz cnd se ntorcea dintr-o
cltorie
Prin timpuri ntunecate de popoare triste
24
n primvara anului 2009, poeta Maria
Ileana Belean (pseudonim - Henrich Ma-
ria) public primul volum de versuri intitulat
Jumtate fr nume, editura Nico. n anul
2012 aduce n fata cititorilor un nou volum
de poezie ngerii urc la cer. Iat cum o pre-
zint domnul Nicolae Bciut n prima carte
care a vzut lumina tiparului:
Belean Maria Ileana a descoperit vir-
tutile cuvntului care poate conserva emo-
tia, care poate vindeca nostalgii, care poa-
te mrturisi despre triri nebnuite n viata
unui om. O ntlnire admirabil cu cuvntul
care zidete. Temele crtii mele erau i te-
mele vietii ei, tririle din poemele mele se
confundau cu tririle sale. Ceva s-a n-
tmplat n adncul acestei fiinte, frumos i
nduiotor, sublim i tragic, nct nu pot
dect s treci cu ntelegere peste nesigu-
ranta sau inocenta unor rostiri. Dincolo
de poezia pe care o contine, aceast carte
este un document de viat, unul care con-
firm c n fiecare dintre noi exist poezie,
dar nu toti o desctum, nu toti o eliberm,
mai degrab o sufocm ntre attea tentatii
cotidiene...
n atelierul unde singurtatea umple/
cuul palmei/ cu rmitele oaptelor,
poeta slefuieste cuvinte din roca dur a ima-
ginarului - fiind ntr-o continu cutare a nu-
antelor si formelor poetice: Ieri/ ne pln-
geam/ de prea mult alb/ Azi/ frunzele arse/
de lacrimi/ srut pmntul/ pe unde a tre-
cut/ ca un vis/ umbra ta/ zilele ascund/ la
pieptul rnit/ cununa de spini/ a mai trecut
o noapte/ de atta alb/ ngerii urc la cer
(ngerii urc la cer).
Privirea candid, uimit nu poate ntelege
risipa de lumin ce-i inund retina. Ieri
era prea devreme pentru a sesiza - n vrtejul
existentei - si umbra ce lsa rni nevzute n
fiecare gnd care se dorea triumftor.
S-a spus mereu c ngerii sunt dublul
ceresc al omului. Schelling, n Philosophie
der Offenbarung (Filozofia revelatiei), i
numete Potenzen (dynameis pe grecete)
ale sufletului omenesc, virtualittile lui,
variantele mai limpezi, mai structurate, ale
identittii sale. Cu alte cuvinte, suntem me-
reu nsotiti de modelul nostru, de portretul
nostru mbunttit. Si suntem - sau n orice
caz ar fi bine s fim - ntr-un dialog per-
manent cu posibilul acestui portret. ngerul
ofer fiecruia din actele noastre reperul
aurei lui, adic desenul lui ideal. Lng
fiecare este, ngerul aeaz un cum ar tre-
bui s fie. El conjug neobosit, la optativ,
curgerea vietii noastre, aa cum am face-o
noi nine dac am fi n conditia lui.
(Despre ngeri - Andrei Pleyu).
Poeta prinde n tivul hainei unui vers
aducerile aminte cnd totul era miere si
muguri si amfore fine-n primvar pic-
tau cerul infinit
Astzi paii gndurilor rtcesc ori-
zontul si nu pot vedea dect cum lacrima
serii/ nvat s moar/ n palm(Alt...
fa( a ayteptrii).
Maturitatea expresiei artistice si pune
amprenta asupra versurilor cu rezonant im-
presionist.
Psind descult prin iarba plin de rou,
cnd soarele ncepe s se nalte la orizont,
aceasta poate asculta acorduri line... mr-
turii ale fuziunii cerului cu pmntul: Acor-
duri line/ pesc desculte,/ rnind mai de-
parte cenuiul ulciorului.../ Copacul btrn
mi era strjer/ de cnd eram de-o chioa-
p,/ acum e doar o amintire pe care o port
n buzunar,/ s-mi aline somnul.../ Gndul
se frnge.../ Cu tine,/ mprteam aceeai
potec/ nu atingeam oapta,/ doar firul ier-
bii,/ l nclinam alene,/ eram liberi n clipe
de tceri.../ Acesta era momentul care urca
pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai
aproape,/ mi-era fric s-l ating,/ nu erau
cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptat
sub pleoap,/ pentru a nu fi oarb... (Acor-
duri line).
Eram liberi n clipe de tceri... spune
poeta cuprins de nostalgia anotimpului ne-
viciat de tumultul cotidian, de orgoliul luci-
feric al omenirii - omenire condamnat s-si
poarte crucea grea a pcatului originar.
Scrierea este concentrat n metafore fecunde
cu profunzimi tulburtoare.
Experientele trite sunt fructificate n ver-
suri ce ating o treapt nalt de puritate si
rafinament. Cuvintele - prinse ntr-un joc
al imaginarului si fanteziei - se metamor-
fozeaz, curgnd radioase n fagurii com-
plexittii semnificatiilor.
Dorinta poetei de a se elibera de ulciorul
de lut care se fisureaz, se degradeaz cu
fiecare zi ce trece... este acerb! Doar ngerii
sunt eliberati de povara formei si a trans-
formrii. Cine n-ar tnji dup o existent an-
gelic... dincolo de eroziunile si cicatricele
timpului?
Profunzimea revelatoare a adevrurilor
luntrice i deschide porti spre sferele
abstracte, antrennd n ascensiunea sa, faliile
rafinate ale constiintei.
Acaparat de taina Cuvntului, aduce n
lumin forme noi si stilizate ale expresiei po-
etice. De subliniat faptul, c ntreg volumul
st sub semnul cutrilor neobosite, sov-
ielilor, intensittilor tririlor, n care sngele
arde asemenea unui rug al suferintei. Cu
toate durerile care persist pe retin... ai sen-
zatia c ntreaga lume este concentrat ntr-
o privire candid si tainic.
ncreztoare n puterile imaginarului, efi-
cace din punct de vedere semantic, poeta
caut n invizibil cu aceeasi ardoare cu care
primele raze ale diminetii strpung abisul si
umbra, provocnd tainele universului... gata
oricnd s-i subjuge ntreaga fiint.
S# am de unde curge ve[nic...
Valentina BECART
25
Anul III, nr. 8(24)/2012
Orict am ncerca s ntelegem sufe-
rinta de orice natur, nu vom reui, pentru
c ntelepciunea lui Dumnezeu depete
setea noastr nerbdtoare de a gsi o ex-
plicatie la tot ceea ce se ntmpl cu noi i
n jurul nostru. Cum ns suferintele i ne-
cazurile sosesc vrnd-nevrnd n existen-
tele noastre fragile, singura preocupare pe
care trebuie s o avem este gsirea sensului
acestora sau, cu alte cuvinte, modalitatea
de a tri pozitiv n mijlocul tuturor frmn-
trilor i durerilor inerente. Chiar dac
existenta noastr este marcat de anumite
momente n care am spus nu te iubesc
cnd trebuia s spun vreau s te iubesc,
iubind i suferind cu Cristos, veti gsi un
sens tuturor ncercrilor, de orice natur
(Iubirea yi suferin(a creytin-ortodox).
lumina intr greu/ dar atta timp ct
cumpr iluzii/ pentru zile cnd nicio raz/
n-ajunge psrii prin ochi/ m-nfrunzesc/
... (Pentru casa mea cumpr iluzii).
Poeta si hrneste clipele cu iluzii, tririle-
i extatice cptnd gravitate n fata ntre-
brilor inerente despre soarta omului n lume.
Umbrele lsate de lucruri i pe fruntea schi-
lodit de ateptare sunt motiv de neliniste
si meditatie asupra efemerului. Constiinta se
ascute pn la tipt disipat ntr-o curgere
nisipoas. Exemple ca: atrnat de umbra
ta; aceea clip previzibil care planeaz
alturi de vulturi...; i o las dezbrcat
n verdele fals,/ mimnd venicia...; ad-
postul amurgului/ se nruie; Viata/ se
sfrm/ ziua/ prsit/ de soare/ va lumi-
na/ pasul meu etc. traduc starea poetei a-
flat de veghe la vrsarea rului n nebuloasa
timpului.
Spatiile pure, nvluite n lumin si slav -
sunt cele dup care tnjeste nencetat - a-
ceasta trind cu credinta oarb c - odat
trecut n nefcut - n stadiul cel mai nalt
posibil, adic de nger, nicio suferint si
nici curgerea implacabil a timpului nu vor
mai putea s-si pun amprenta asupra Sinelui.
Rspund singurttii:/ - Eti singura
jertf n oglind,/ cum ar fi/ s-ti smulgi po-
mii din rdcin,/ s-ti sdeti ecoul urme-
lor de la malul mrii,/ s strigi:/ - M iu-
bete lumina!/ nainte s-i rspund inimii,/
i aez sub picioare un pre alb/ - Inim,/ Ai
intrat de mii de ori pe portile cerului,/ ai
nghetat de mii de ori n aburul vierii,/ nu-
ti lsa visul/ s zboare necontrolat,/ pune-
i cununa de frunze n timpul meu!/ M-nver-
zesc lng tine (Rspunsuri).
Gsim n aceste versuri umbra lui Hol-
derlin, esente complexe ale gndirii aflate n
cutarea adevrului metafizic. Structura an-
gelic este evidentiat chiar de titlul volu-
mului ngerii urc la cer.
aterne n calea mea frunze,/chiar dac
sunt uscate,...
Natura este mediul ideal, fundalul suplu
care contribuie la strile de reverie. n snul
naturii sufletul se afl mai aproape de cer, de
armonia universului - comunicarea cu Divi-
nitatea avnd toate drumurile deschise.
Vrjit de culori si nuante abia percepti-
bile, poeta si-a ncercat talentul si n pictur.
De altfel, picteaz icoane pe sticl, fcnd
parte din anul 2003 si din Asocia(ia Artiy-
tilor Plastici Murey, participnd la nume-
roase expozitii de grup, festivaluri, cu icoane
pictate pe sticl.
Scrierea rspunde exigentelor estetice,
elanul creator gsind mijlocul de a depsi
anumite tipare.
Imaginarul poetei Maria Ileana Belean
se caracterizeaz printr-o adevrat fascina-
tie a ancestralului, prin nzuinta si speranta
de a regsi oazele originale ale vietii spiri-
tuale. Rentoarcerea spre sursele originale
este adnc ncrustat n fiecare gnd: m-
atepti rbdtor/ cu tava plin/ mnnc pe
sturate/ din margine de cer/ umbra unui
nger/ sprijin ochii obositi/... ($i seara
are hain)
Absorbit de mirajul dup paradisul
pierdut, asterne pe hrtie cuvinte cu valente
de o rar frumusete, cuvinte ce aduc n fata
cititorului nostalgia poetei dup timpul cnd
ulciorul de lut nu pusese stpnire pe
spiritu-i ngeresc: iubirea o nalt n ochi/
bratele le ntind spre desvrsire/ tu-mi iei
tot cerul inimii/ n palm virtuti de rou cad/
... (Salsa - cerul inimii).
Cuvintele si mplinesc chemarea, versu-
rile tsnind asemenea unor izvoare bogate
n sugestii. Lirismul ia nastere din gnduri
primordiale, curate, rafinate, metaforele oglin-
dind lucrul miglos al poetei. Cutarea divi-
nittii implic frmntare ore albe de astep-
tare, iluzii si frmntri: merg descult pn
la coltul casei/ privind cu jind drumul care
urc erpuind
n fiecare gnd, n fiecare vers se contu-
reaz nevoia acerb de lumin si sublim: nu
mai simt greutatea amurgului/ lumina mi
pune aripi/ m voi prelungi/ peste strigtul
fluturilor/ ca ntr-o strlucire/ te recu-
nosc!(te recunosc!).
Poeta apeleaz adesea la memorie, la tre-
cutul plin de amintiri si oameni dragi (bu-
nica...) Sunt paranoic oare/ c pe bunica
o aez mereu n vrful ei?/ Ce s fac dac
ea are cel mai mult alb!/ Deschid ochii larg
s-i vd chipul,/ respir... (Vrful peni(ei),
ncercnd astfel s nu lase loc vidului exis-
tential s pun stpnire pe clipa prezent
- drumul ei m va ademeni n somn / ntr-
un jar nou nscut/ luminii/ i atern la
picioare un pre alb/ i pun nume de fruct/
peste care aez suspinul/ (Stai, stai
lng mine).
Fantezia atinge culmi nalte de manifes-
tare. Suspinul dup iubirile ce si-au pierdut
candoarea si frumusetea este silentios, abia
auzit: te vd parte din zori,/ stele-mi prinzi
pe tmple,/ tceri atrni dincolo de ru,/
fr s ntrebi/ dac i mine va ploua cu
aceeai putere.../ Srut/ adpostul crinilor/
din fiecare ungher al jurmintelor,/ cu
speranta/ c de azi/ voi intra n ploaia ta,/
s am de unde curge venic. (Voi intra n
ploaia ta!)
Dincolo de tcerea toamnei, de cu-
vntul obosit si de timpul care trece/ pe
lng umbrele/ rsfoite-n/ firul de lumin/
dincolo de tablourile n nuante gri,
dincolo de orice ezitare, st de veghe visul,
acest minunat dar care te poart ntr-o lume
miraculoas.
n vrful penitei flmnde rmne cre-
dinta, c odat cu risipirea noptii, primii zori
vor fi martorii renasterii fiintei: umbra nop-
tii/ uier desctuat/ strnge/ ultimele
zvcniri/ pentru aduceri aminte/ sub man-
tia ei/ aerul alb/ prevestete/ ncoltirea ier-
bii/ (Vae soli).
Coloana de sprijin a ntregului volum este
timpul, ochiul impasibil care nu tresare la
suferinta si disparitia omului. Senzatiile de
rostogolire si destrmare ntretin si accen-
tueaz strile de team si tristete. Melancolia
pal nu duce spre prpastia disperrii. Lu-
mina apr de puterea ntunericului, de abisul
nevzutului. Poeta este constient c, fr o
deschidere spre transcendent si o comuni-
care cu spatiul celest totul s-ar destrma, s-
ar pierde n haosul nemrginit.
Sensibilitatea tririlor si limbajul rafinat
frapeaz prin paleta larg a disponibilittilor
sugestive: Tu yi Eu dezbrac-m/ de gn-
duri/ cum toamna dezvelete/ ramul de ani/
vestind venirea serii// dezbrac-m/ de oa-
meni/ de chipurile lor/ vzute doar de tine/
m ajuti/ s buchisesc/ frunza care cere
ajutor// mbrac-m/ cu primele cuvinte
june/ timid le aez pe frunz/ n plutirea-i
de vals/ le duce-n patru zri/ numai/ Eu i
Tu/ nsetati/ la marginea lumii.
Estetismul suav este impregnat cu aerul
tare al muntilor, cu parfumul diminetilor de
primvar. Poeta si doreste o viat sacr, a-
temporal, nesupus schimbrilor.
Volumul de poezie ngerii urc la cer,
semnat de poeta Maria Ileana Belean, n
care privirea se strecoar/ printre contu-
ruri... st sub semnul plenitudinii si purittii
- cu rezonante profunde n constiinta citito-
rului...
26
Adrian BOTEZ
Precau(ii nostalgice
a fost o zi n care psrile
mbufnate - nu conversau cu ceturile
apoi veni o noapte n care bubuiau ecourile inimilor nselate
nu m-ntelegeti gresit - dar mi-e greu s
explic cum de greierii scot flcri din
nimic - si cnt ceea ce marii compozitori ai astrelor nici nu
pot imagina c-ar fi posibil de
ars - scormonind n cenusa stelar
...a fost o zi - acum e noapte - si
claxoanele verii-au tcut: brusc - dar cu
mari precautii nostalgice
...vjitul regesc al nebunilor - costumati n
turbri automobilistice - a ntemeiat
ardente si vaste religii - deci
usor de stins alergii si cumplit decadente
poeme - niagare de cabotine orgii
...e att de credibil c bufnitele si-au predat
cenepe-ul celest - si s-au cernit
sardonic-conventional - de bon ton
nu mai ajung la tmpl cu gndul - nici cu pistolul - si
gndul se rzbun - firesc - mpuscnd
zne - ndrgostindu-se de
mari carteluri ale cuvintelor lipsite de
inim: e var - deci nu v asteptati dect la
nfrngeri si frngeri - continue - ale
luminii azurului sfnt - pleostiri ale
cozilor de pun - amendate de paradisiace politii
...vin valuri de dor si
dorinte private - iar frunzele nglbenesc si
se scorojesc de gelozie si mistice flcri
nimic nu se vede din nuntile aerului - ale incandescentelor
nestemate insecte
arborescente prin delirante cosmare - dar nici mcar din
ura mocnit-a sidefului
urgisit - exilat n aleutinele scoici - nici
mcar din viteza gregar - a
masinilor de fcut gheat - pe care s-si frng
dansul miriade de luni si de stele
...nu voi mai apuca luceafrul de dimineat - din
vrful nzpezitului munte-al luminii - dar cntecul meu de
repatriere va fi zbrnit ntru nesuferita zpuseal-a
extaziatelor - entuziastelor - exploziv irizatelor
pcate de-o noapte: nu doar c putem tri dimpreun cu ele - dar
le si aplaudm n surdin - le adorm si
de ce nu - ne-nchinm lor - printre aprinsele soapte-ale mortii servile
...nu voi mai apuca s v spun cum a fost la banchetul divin - dar e
att de usor - att de plcut de ghicit c nimic din ce-i ru nu-i prea greu
D
a

V
i
n
c
i

-
M
a
d
o
n
a

c
u

c
o
p
i
l
u
l
Cndva
cndva - pe aceste meleaguri oameni iubeau
cndva - pe aici treceau regi si sfinti
cndva - sori pe-aici se-ntreceau - rnchezau
cndva - rdeau si cntau pe-aici zeii-printi
...lacrimi de lun erau distilate
si orbii pe harfe se rstigneau
stime n valuri jucau rzgiate
flcii - pe numele-adevrate
le strigau - le iubeau - le mirau - le rpeau
pe cnd la urechi si n pr le sopteau
povesti si minuni auriu-desucheate
...au fost veri frumoase pe-aceste trmuri
pescrusii scriau epopei peste ape
centaurii beau - de copite s scape
cobolzii teseau la covoare de rime
scntei luminau munca-ntins pe rinuri
si ape si frunze-unduiau peste vise si crime...
...cine mai stie pe unde sunt astzi
duhuri-pianjeni - mpletind nostalgii
nu mai suport s vd oameni - cnd stiu c mrirea
nu st-n coroanele reci: cununi
nu se mai fac - sfinte - dect dac-nchizi ochii
si-asculti - cu urechi de cadn - adncirea
n fosnetul feciorelnicei - unicei rochii visate:
aceea-a celestei regine - Uimirea
aceea-a vesnicei Izvorri Amnate
...cine mai stie - cine mai stie
unde e snge - unde e glie
unde sunt vise - unde-i chilie
unde sunt valuri - unde-i betie
unde e viata - sorbind curtie...
unde e cer si unde-i otrav
unde-i regina cu rima bolnav...
...cine mai stie - cine mai stie
dac mcar ea-lumina e vie
dac la patu-i veghez poezie...
cine mai stie - cine mai stie...
27
Anul III, nr. 8(24)/2012
Avem de toate, chiar (ara de vnzare
Agentia de stiri Agerpress
a anuntat asear
c Fondul Monetar va pune la licitatie
o tar
de mult incomod ca natie.
Data?
Ca la orice vnzare
se cere reconditionare
la vreo trei scaune
ce-au nceput s miaune,
la voievozi si umbre
de hotare cam subrede.
Fondul Monetar si acuz directorii blonzi
c si-au furat singuri sapca
lund prpdita de tar cu japca,
dar plin de romni si cini vogabonzi.
Din zvonuri de strad,
neconfirmate nc de Fondul Monetar,
se-ofer joburi de hingheriad
s curete tara
ct de ct se poate mcar,
dar tranii,
asteptnd puturosi plcinta din cer,
nici unul nu vrea s se fac hingher;
ba chiar si profesorii -
lumin, inim sperantei:
Gaudeamus cumtefur.
Ir rusine se bat cu cersetorii;
ncai pensionarii uitnd s fie oale,
plesnindu-le chimirul de parale,
fac coad l-aprozarul tolerantei!
Tot Agentia Agerpress pretinde
c tara fiind veche
cam greu se poate vinde,
c datorit crizei ce ne rupe-n dinti
va fi ca la talcioc,
c pretul poate scade la Fondul Monetar,
din piruieta vrfului de toc,
s poate-ajunge chiar
la treizeci de-arginti.
Dumitru ICHIM
(Ontario, Canada)
Nayterea Maicii Domnului
La us ngerul ncerc s-i opreasc,
dar Ioachim trecu pe lng el
cerndu-si - cu zrilengimate - scuzele.
Lacrimile
strecurndu-se prin barb -
ncetele -
ce-i umezeau buzele
aveau gust ca buretele
mbibat cu fiere si otet.
Abia dup ce ajunser n Nazaret
pe drumul prfuitelor cuvinte,
ncercar s-si aduc aminte,
dar nici o noim nu rodea vreun semn:
Ce sa fcut
cu darul refuzat la altar
ulciorul nostru de untdelemn?
...si astfel Ioachim
si ducea greul lui
si tot ce n minte vedea
era sprnceana
de-o palm ridicat n dispret,
sprnceana
arhiereului.
Dar ntro dimineat Ana
cu o privire ca zorii pe cais:
Azi noapte, Ioachime, am avut un vis...
Ingerul de dup muntii cuvintelor
turna din ulciorul nostru pierdut
ntro candel din Sfnta Sfintelor...
si erau candele, o multime
ce se nchinau celei din mijloc ca via.
si deodat ngerul
ntorcndu-si capul spre mine sopti:
Iat, fiica voastr, Maria!
Adormirea Maicii Domnului
...si nici de data asta
Toma nu era cu ucenicii;
crutele norilor, cu care veniser,
stteau una dup alta,
iar caii de foc psteau la poale de munte
minutarele noastre de iarb, mrunte.
Stergndu-si coada ochiului,
Toma, n cele din urm gri,
dar nu cumprecherea vorbei,
ci co privire sovind a fricii.
Unul dup altul, aplecndu-si capul,
rspunser, aceluiasi da,
ucenicii.
n lturi ddur piatra pesterii
unde prohodiser,
cu-o searnainte, trupul ei
spre puntea flmnd a firii.
n loc de ngeri,
lui Toma i iesirn cale
trandafirii:
Ei stiu doar Adormirea ei, spre somn,
dar numai tie ti-am pstrat
buna vestirea (si-artau n sus).
n brate, Fiul ei.
Si-apoi tcur trandafirii,
cdelnitnd cu ceruri rare
spre locul artrii lui Iisus
de lng patul Adormirii.
De vorb cu olarul
Ru ai iesit cu mine la socoat, tot
asudnd cu lutul meu pe roat.
Troheul, iambii - ie pe ulcic -
voiai s-i scrii n smalturi,
uitnd
de ghiontul ce-ti d graba,
dar tare-mi este fric
de minile-ti frumoase
c le-ai mnjit degeaba,
c nici o strachin mcar
nu ti-a iesit din cntec si sudoare.
Tot mai visezi n mestesug de-olar
din lutul meu - povestea de ulcioare?
Cu mine ntocmeala si-a gresit,
cercnd din lutul aiurelii zbuc
s scrii cu nelumitul bru pe oal
ntreaga toamn-a doinelor de nuc.
Arunc-mi lutul
Ir jale, fr fric;
urzit a fost, de ce nu vrei s crezi,
spre-a deveni o alt chibzuial?
M va culege pentru cuib vreo rndunic
asemeni minii Lui si eu asemnare
s-I tin cuvintele-n stiubeu de lut,
flmndele de psalmul Lui,
pn vor sti
28
Anul III, nr. 8(24)/2012
Dumitru VELEA
Se cunoaste acest rspuns al lui Rilke:
Cercetati cauza ce v ndeamn s scrieti;
cercetati dac aceasta i ntinde rdci-
nile pn n locul cel mai adnc al inimii,
recunoateti fat de dumneavoastr de-ar
trebui s muriji dac vi s-ar interzice s
scrieji (Rainer Maria Rilke, Scrisori ctre
un tnr poet, Ed. Facla, Timisoara, 1977,
p. 18, trad. Ulvine si Ioan Alexandru, s.n.). El
face parte din prima scrisoare a poetului tri-
mis de la Paris, n 17 februarie 1903, timi-
soreanului Franz Xaver Kappus, care urma
aceeasi scoal secundar militar de la Sankt
Plten pe care o abandonase cu vreo cinci-
sprezece ani n urm poetul praghez; tnrul
i trimisese acestuia cteva poezii, spernd
ntr-o opinie n functie de care s se decid
asupra cii de urmat. Dar dintr-un nceput,
Rilke l pune n fata unei corelatii extreme,
moartea si scrierea, cu consecinta: scrierea
spre a nu muri. Moartea, poetul german o
vede mpletit cu viata; si n aceast mpletire
ea i apare ca moarte anonim si ca
moarte proprie, ultima aducndu-si c-
timea ontic la viat. Nu-i loc de desfsurare
a covoarelor ideatice si ontice suprapuse de
crestinism si filosofia german, dar lund n
urmrire un fir ce duce spre o alestur a
acestei realitti, se observ destul de usor
gestul si acceptia omului ca participant la
creajie. Spirite din aceste locuri, implicate n
salvatorul gest ontic, i-au dat diferite nume,
de la munc (Goethe) la mntuire. ntr-o
prim instant, gestul respectiv se relev n-
tre nasterea si moartea omului; dar ntr-o a
doua instant, cea consistent, el si are ori-
ginea mult napoi, pe sirul de patruzeci-
sidou de generatii, ct i trebuie fpturii ome-
nesti s accead la spirit, si mult n fat,
dup petrecerea acesteia din sir, sporind n
realitate mntuitoare si fiint. Prin urmare,
nasterea si moartea nu pot fi luate ca limite,
ci ca treceri de limit. De-ar fi s lum doar
cuvintele lui Tepl, lsate pe la 1400: din
clipa n care ne natem, suntem destul de
btrni ca s putem muri, care l-au pus pe
gnduri pe Heidegger, si pe cele ale lui Emi-
nescu: Chiar moartea e o prere, scrise
pe piatra din unghi a culturii, si se deschide
un nebnuit orizont de fiinj. Si oriunde si
oricnd acesta apare, omului i mijesc n fat
cuvintele cu moartea pre moarte clcnd.
Un triptic poematic despre o ipostaz a
luptei cu moartea propune, ncercnd parc
o adecvatie cu sine, Dorina Brnduya Lan-
dn. Mitul poetei, pentru ea, si-a preluat si
si adaug determinri din chipul ntors al
femeii lui Lot, al celei care, n pofida po-
runcii din partea Domnului, a ncercat s pri-
veasc n urm spre prpdul din Vale, czut
pedepsitor asupra celor ri. Femeia lui Lot
ncalc o interdictie sau o grij a Domnului
fat de aceast familie, singura gsit nevi-
novat? Tine de o nevoie luntric a omului.
Fr s ia n seam marele pericol, ea risc si
priveste napoi n chiar privelistea judectii
divine. Adic, n interstitii, unde este si nu-i
este permis omului s vad si s ptrund.
ntoarcerea privirii pe praguri de lumi - ce
har e pus ntr-o bucat de hum si ce gest
periculos! Ce tentatie si ce osnd! Ea vrea
s vad actiunea minii nevzute a Domnului
si s mrturiseasc, vorbele ei s rmn do-
vad prin timp. Si drept pedeaps, este pre-
Icut ntr-un stlp de sare. Care s ngro-
zeasc si s cutremure. Si din acest mormnt
de sare, ea trebuie s vorbeasc, cu sare pe
sare topind, ca mntuire - este ceea ce i se
adaug sacrei ntmplri de Dorina Brn-
dusa Landn, partea pe care o trece temei
crestin poematicului din acest mit al poetei,
n ipostaz de femeia lui Lot.
Cu volumul Judecata apei (Ed. DaniMar,
Deva, 2012), Dorina Brndusa Landn n-
chide fr nchidere tripticul poematic al
judecjii yi morjii, alturnd celorlalte dou,
Vnztorul de imagini si La Nord de su-
fletele voastre (Ed. Cluza v. b. , Deva, 2010,
respectiv, 2011), partea care le cuprinde ca
un cerc de cercuri. Ele se desfsoar, logic
spus si fiind vorba de judecti, pe o cale
silogistic. Primele, prin ciclurile lor dou, se
desfac n premis major si premis minor
n vederea unei concluzii estetice, fireste.
Aceasta este derivat. Volumul al treilea du-
bleaz chipul silogistic: el cuprinde direct cele
trei prti ale silogismului, ciclurile, Amurguri,
premis minor, Casa de sticl, premis ma-
jor, si Judecata apei, concluzia - care, pe
lng implicita derivare, este expus; si in-
direct, transform pe primul volum n premis
minor, pe cel de-al doilea, n major, iar el
devine concluzie poematic. Se obtin astfel
rimri sau noduri dialectice pe cercul
de cercuri si sporesc determinatiile poema-
ticului. Ele se constituie din chipul mereu n
schimbare si continuu acelasi pe care l ia
moartea n functie de alunecarea si actiunea
omului. Mai mult, de a o avea n posesie si
de a fi judecat tocmai prin ea si posesia ei.
Omul, ca fptur cu zilele si noptile numrate,
alunec sub finitudinea abstract a ei, dar,
luptndu-se cu numrul acestora n favoarea
unei ordine noi, el poate s ntoarc sfr-
sirea ntr-o deschis posibilitate a nesfrsirii.
Aceast ntoarcere ca destin, n cazul de
fat, rspunde ntoarcerii privirii n inter-
mundii, spre a vedea locul unde se petrece
judecata divin a omului. Dorina Brndusa
Landn este prins tocmai n asumarea unui
astfel de destin, de la actiunea nemijlocit
de salvare a omului ce se zbate n bratele
mortii (v. profesiunea sa social) la cea mij-
locit prin gestul creator. Cuvnt si gnd.
Pentru o clip, ea vede cum vechea judecat
Judecata apei
sau salvarea prin poezie
29
Anul III, nr. 8(24)/2012
divin, de la Marea Moart, se repet. Si cum
omul, alunecat n lume si n moarte, ar trebui
s decid. Dar st fat n fat cu acestea si
cu sine, fiint cuprins de uitare! Poezia Do-
rinei Brndusa Landn vine ca un semnal de
aducere aminte, ca o deschidere a memoriei,
ca un clopot n plin amiaz. Lumina aceasta
nalt, ce trece prin poemele sale, pare c
sustine fruntea omului, ns actiunea ei se
deconspir ca viclean - o spun btile de
clopot. Cu transparenta ei luminoas, socie-
tatea l fericeste pe om - o clameaz poemele
acestea. Poeta este prins n amurg, din
perspectiva aceasta reflexiv se apleac st-
ruitor asupra rului social, nvesmntat n
binefacerile societtii, lumii simetrice (Hai
s umblm prin Europa noastr, p. 49), si
caut s pun cu adevrat n lumin partea
nevzut a existentei omului, locul n care
st cuibrit viclean moartea, dar si posibi-
litatea fiintei. Trei faze sau ipostaze i se de-
conspir mortii: moartea nchis a omului,
ca limit si finitudine, desfsurat la nivel
individual si social, fie topit prin inconsti-
ent n fermectoarele umbre cotidiene, fie
sporit prin constient, explodnd n senti-
mentul de spaim si angoas (ce culmineaz
n primul volum cu poemul Maraton, ori de-
vine spaim multipl cnd mortii individuale
i se altur moartea nensorit, social);
moartea deschis a omului, n care acesta
si constientizeaz destinul de fiint aflat
pe apele mortii, unde se petrece o naytere
fr ncetare (cum zice poeta n poemul din
urm, Note biografice din al doilea volum);
si moartea morjii, recuperatoare divin a
omului, ce se bizuie pe nemurirea sufletului
si participarea acestuia la creatie. Este moar-
tea christic, unde explodeaz mai nti sen-
timentul singurttii si prsirii (nc de
dinainte de natere / suntem insule pr-
site, Judecata apei, p. 68), relevat n istorie
prin acel tipt de pe cruce al omului din Iisus,
sub care ncep s cedeze limitele si moartea,
dup care urmeaz acceptia cu treptele sale -
aceast a treia ipostaz a mortii las poetei
posibilitatea s-i poematizeze o cale ca ne-
care yi botez, ca renaytere, n ultimele cuvinte
ale volumului Judecata apei.
Poematicul se hotreste pe acest cerc
de cercuri, unde judecata lumineaz fapta
si decizia omeneasc, unde din perspectiva
gndului se ncheag frumusetea cu destinul
omului cu tot, unde lumina rosiatic a amur-
gului o evidentiaz pe cea a aurorei si sur-
prinde msura amiezei orbitoare. Si nu este
un singur gnd, un unic amurg, ci mai multe
- Amurguri si numeste Dorina Brndusa
Landn primul ciclu de poeme din Judecata
apei. Fireasc numire, pentru cine aude seara
flfit de pasre; semnificativ plural, pentru
cel ce stie c viata unui om are cu adevrat
mai multe zile si ncercri! C ea se ntinde
dincolo de msura unei singure zile! Spre
marele Sine. De aceea, si nu numai, se cuvine
o struire asupra fiecrei ilustrajii cu care
se deschide fiecare ciclu de poeme. Ca niste
porti! Sunt desene alb-negru, din a cror
prezent si absent a culorilor trebuie s se
iste un alfabet cruia, fireste, poeta s-a su-
pus, ca scriere si nvtare. O scriere de reali-
tate si o citire de sine, poate ca n celebrele
mandale. De aceea, se impun descrieri si in-
terpretri, psiri spre poematicul de dinapoia
lor. n ilustratia ciclului Amurguri se distinge,
mai nti, o clepsidr. n partea de sus a aces-
teia, luminat, trebuie s fie teritoriul con-
stientului; n partea de jos, ntunecat, cel al
inconstientului. La mijlocul celei de sus exist
o punte pe care trec, n directii contrare (im-
plicnd sensul ntregului), sapte persoane,
patru brbati si trei femei, cea de-a patra alu-
necat n partea de jos a clepsidrei, lsnd
un cuplu desperecheat. Sapte si opt. O cua-
ternitate fisurat si deschis, cu partea fe-
minin scpat n adncurile inconstien-
tului. Puntea este subtire ca o idee si trans-
parent precum oglinda unei ape, nct tru-
purile celor de deasupra sunt si rsfrnte,
sub punte, atingndu-si tlpile. Dou siruri
de existent uman, unul real si altul ireal, n
reflexie, ca tot ce apartine constiintei si, la
prim vedere, subiectivittii. Pe cosul clep-
sidrei, de trecere n partea de jos, se distinge
spre baz chipul femeii alunecate, cu ves-
mntul alb si bratele ridicate, indicnd att
prbusirea ct si invocarea. Poate, un tipt
fascinant! Iar pentru ntregul triptic poematic,
att necarea ct si posibilitatea renasterii.
n prtile laterale sunt stratificate fpturi re-
duse la niste capete pietrificate, n dreapta
mai mari si n stnga mai mici, lsnd ceva
loc ptrunderii luminii pn aici. Sunt ge-
neratii absorbite, generatii prezervate pentru
fiint si mplinirea omului. n partea de sus,
n stnga puntii, este fixat o giruet pentru
a indica directia si intensitatea vntului. Si,
dintr-o dat, acest fapt aseaz clepsidra
ntr-o nou ordine spatial, adic o trans-
form ntr-un nav pe apele mrii ce-acoper
orizontul (clar trasate). Este, deci, o cltorie
pe orizontal, pe mare, ce poart cu sine o
alta, desfsurat pe vertical, de msurare si
alegere, clepsidric. Se formeaz astfel coor-
donatele, spatial si temporal, si se lumi-
neaz faptul c are loc o navigajie a doua, a
sufletului; altfel spus, c s-a trecut de la sine
la marele Sine, de la lumea mic la lumea
mare, cum s-a zis de romantici.
Dorina Brndusa Landn ordoneaz
aceast carte triadic si n miscare: primul cerc,
cu deschideri si manifestri ale lumii mici,
cu cele cinci poeme din ciclul Amurguri; al
doilea cerc, cu cuprinderi mai largi si deter-
minri ale lumii mari, constituit din cele
treisprezece poeme ale ciclului Casa de
sticl; si al treilea cerc, care vine si le leag,
format din cele treisprezece fragmente ale
ultimului poem, Judecata apei. Din perspec-
tiva procesului de individuatie: primul cerc
se desfsoar prin cele cinci poeme de la
auror pn la amiaz, pe traseul primei
jumtti a vietii; al doilea, de la amiaz pn
la amurg; si ultimul nchide cu judecata.
- Primul cerc trece de la uimire la con-
templare si evidentiaz fazele: individuali-
tate, familie, comunitate. ntr-un timp si loc
bine determinate, ale societtii romnesti.
Spre claritate, poeta dateaz poemele (Iz-
vorul limpede - al candorii vrstei de trei
ani, Iunie 1963, Iunie 1972, Decembrie
1987 si Noiembrie 1988). Privirea ce se a-
Leonardo da Vinci - Btlia de la Anghiari
30
seaz asupra acestor faze, zone de subiec-
tivitate si obiectivitate, este a ochiului din
amurg; ele si rspund unele altora, sunt
perturbate (ndeosebi de social) si, tocmai
prin aceasta, sporeste luciditatea. Poeta scrie
sub presiunea genetic a reflexiei si-si ordo-
neaz instituirile poetice sub exigenta ntre-
gului. Poemele se constituie, n genere, anti-
tetic, din dou prti ca n oglind, sau curg
reflexiv n pofida elementelor concrete. Par
aidoma celor dou siruri de fpturi umane,
reale si ireale, ale puntii din ilustratia-man-
dal. Si n conjunctie, n lumea mic, ntins
pn sub fruntariile intelectului, se stie,
contrastele sunt la sine acas. De aceea si
poemele aici se bizuie pe o cezur de re-
flexie. Lumea absorbit si expus, marcat
de societatea necat ntr-o abstract fericire
si saturat de minciun, de oteribil come-
die, se desface din uimire ntr-un tinut de
umbre: Eram tnr strvezie/ cettean cu
drepturi depline/ ntr-o tar de umbre,
(Decembrie 1987, p. 14). Dar n fundal, unde
viata individual repet pe cea a speciei, se
vede cum moartea deschis prin preluarea
celei nchise (cu rimri din volumele an-
terioare) actioneaz din interior, din afar si
ncearc s rup firul omenesc: Nu ytiam
c ramura istoriei mele/ ascundea un vier-
me./ Aveam trei ani/ o rochie subtire fr
mneci/ i un contract de glorie cu soarele,
(Izvorul limpede, p. 9, s. n.); Amurgul vine
spre mine prea devreme/ bancherii
umbrei cosesc lumina/ vai ct m
tem - a nopjii sunt -/ iar ziua de
mine-mi pare fcut din petece/ eu
voi inventa o istorie/ pe pajiytile
lumii voi semna fraze/ nainte s
m ri-sipesc n culisele orizontului/
ca un poem de aer, (Iunie 1972, p.
12, s. n.); Si ea ne-atins - moartea
-/ nsngernd bruma/ mcina tru-
pul mamei mele, (Noiembrie 1988,
p. 20, s. n.). Din aceast tripl actiu-
ne a mortii si constientizare a ei se
naste elementul creator care o va pu-
ne n cauz. Omul va inventa o istorie
si-i va da cuvntului forta semintei.
- Al doilea cerc, al activitjii si
interioritjii, l constituie ciclul Ca-
sa de sticl. A doua parte a vietii,
dup amiaza / vrgat de umbre,
adic spatiul societtii prezente, n
care se constat, sub fericirea dat
de aparenta adecvare dintre activi-
tate si interioritate, cum rul creste
din reala lor inadecvare. Se ntinde
sub ochi o lume represiv, care rs-
toarn negativul n pozitiv, anu-
lndu-i functiile, o lume consumn-
du-se n proasta sa autosatisfacere.
De la natur la om. Cum poeta o spune:
Natura se cojete de viat./ Universul s-a
prguit pn la ultima li-mit, (Toamn
cu sufletul la gur, p. 26) sau Cineva go-
lete viata de continut, (Fr ndoial,
p. 67). Dar mai nti, s citim semnele ilus-
trajiei: sunt reprezentate cinci fpturi umane
n interiorul unei case cu o fereastr n mij-
locul peretelui din fat, prin care se vede turla
unei biserici. Peretii par formati din piatr si
plase de crengi pline de chiciur si gheat.
La baz, se disting cteva trepte de piatr cu
prti albe de zpad si cu altele rmase negre.
Pe trepte sunt ncremenite fpturile ome-
nesti, prinse n psire, alunecare sau cu fata
ntoars dinspre fereastr. Peretii despart
dou lumi, cea din interiorul locuintei, n care
sunt fpturile, rece si plin de gheat, de
nelocuit, si alta n afar, vzut prin fereastr,
nvluit ntr-o ceat cald si divin, a bi-
sericii, a legturii cu divinitatea, un spatiu
de locuit si mntuitor al sufletului. Deci, un
spatiu de gheat, nchis precum al mortii si
un altul deschis, salvator al vietii; unul ostil
n care omul trieste, pedepsitor, si altul al
iernii si mortii nvinse, mntuitor. Celor dou
siruri de fpturi din prima ilustrajie le
rspund aceste dou spatii: sirului ireal, de
sub punte cu femeia (anima) din adncu-
rile Sinelui i rspunde catargul navei
christice vzut prin fereastr. Adncurile cu
naltul si dau mna. Numai c personajele
rmn nchise n casa de sticl, ncremenite
n propria limit si abstractiune fr viat.
Cum este lumea actual. Aceast ilustrajie
cheam si o serie de corelatii, de fulguratii
rezonatoare: mai nti, prin simpatie si nor-
dica vietuire a poetei, litografia lui Edvard
Munch, Casa mortuar (1896), unde moartea
apare ca limit si nfricostoare enigm. Este
fata nchis a acesteia. Apoi, din spatiul alchi-
miei se arat o fat aparent deschis prin
simbolul casei de sticl. C. G. Jung, care a
pus n lumin psihologic alchimia, a gsit
n teama generat de procesul de restrngere
a constiintei, de coborre n inconstient,
ideea ncarcerrii multiple, nftisat de la
aruncarea ntr-un cuptor aprins la nchiderea
ntr-o cas de sticl (v. Psihologie yi alchi-
mie, vol. 2, Ed. Teora, Buc., 1996, pp. 95-
100). El deschide aceste ncarcerri ca locuri
de coborre n inconstient, ca tentative de
transformare a omului; se recupereaz zvo-
nuri din adncuri, pare a ne spune, dar nu si
treceri mntuitoare. Din spatiul catolic, Paul
Claudel si numeste Casa nchis ultima din
cele Cinci mari Ode (scrise ntre anii 1904-
1908 si publicate n 1910). Este un poem-dia-
log ntre Lume si Divinitate, pe de o parte, si
Poet si Sotia sa, pe de alt parte. Subiectivi-
tatea ia proportii si devine absorbant la po-
etul celebrei conaissance. Din Argument:
ntia-mi ndatorire este Dumnezeu i sar-
cina pe care mi-a dat-o s le unesc pe toate
ntru El. Contemplare a casei nchise, unde
totul este spre interior i fiecare lucru spre
celelalte, urmnd ornduiala lui
Dumnezeu. (...) Lumina este n-
untru, afar sunt ntunecimile.
Amintirea acelei biserici nchise,
de odinioar, unde poetul l-a aflat
pe Dumnezeu. Sufletul pzit de cele
Patru Virtuti Cardinale. Salut nou-
lui secol, spre care am o ndato-
rire, cci nu locuim ntr-un pustiu
slbatec i necunoscut, ci ntr-un
tabernacol nchis, n care totul e
fratern. nchinare celor morti, de
care nu suntem desprtiti, i care
ne fac necontenit vecintate.
(Cinci mari Ode / Cinq grandes
Odes, Ed. Grai si Suflet - Cultura
National, Buc., 1994, p. 153, trad.
Victoria Ana Tusan). La un secol
distant, Dorina Brndusa Landn
propune o viziune rsturnat:
priveste din Nordul unde s-a retras,
n ipostaza mitic a poetei ca fe-
meia lui Lot, spre lumea din Valea
cuprins de vicleana fericire a ru-
ttii. Viziunea ei desface lumea n
latura obiectivitjii: n termenii
ilustrajiei, lumea se gseste nchis
ntre peretii casei si desprtit de
Leonardo da Vinci - Mona Lisa
31
Anul III, nr. 8(24)/2012
turla bisericii. Vinovat. Cuvintele poetului
francez se rstoarn: ntunericul este nun-
tru, afar sunt luminile. Si totusi, trebuie s
fie un ochi cutremurat de lumina rsfrnt
de bratele crucii de pe turla bisericii. Un ochi
precum al condamnatului Dostoievski, care
s-a ridicat prin Amintiri din casa mor(ilor.
Lumea este a mortilor si nu a mortii, ne-a
spus-o el cu nteles christic. Lumea aceasta,
a Casei de sticl, este desprtit de sacru.
Prin peretii transparenti se vede doar partea
material, partea care este supus actiunii
Ir s se aib n vedere subiectul acesteia,
partea material ce trece ca fiind singura ade-
vrat. Cte filme si seriale Tv. n-au fetisizat
aceasta! Transparenta este chipul sub care
se ascunde opacitatea. O orbire programat
si autoprogramat. n aceast situatie, poeta
trebuie s priveasc lucid, instituirile sale
poematice s le ridice de la observajie la re-
flexie. S supravietuieti sub muntii fg-
duintelor/ n mijlocul concettenilor ocu-
pnd acelai spatiu/ treptuit ca o scar de
care se-agat - caracatite -/ palide oase n
prpastia cerului.// Cum felul acesta de-
naintare a oamenilor/ i urma prfoas
lsat de gndacii secreti/ ai binelui pu-
blic -/ ndemnatici constructori de aer -/
mi-au nverzit slbatic bucuria/ i cum se
zbate ea nluntru-mi/ ca o specie gata s
piar./.../ Un ins cenuyiu sub o masc/ sau
mai multi - potentati/ n parlamentele stag-
nrii/ cu mintea organizat ca o main/
de adunat bani -/ plvrgind despre feri-
cire/ ti indic un drum pe care/ nu-l tie
ni-meni altcineva:/ urmeaz-l!// Tu vrei
doar o stare de bine/ un pmnt n care/ ni
se mpletesc rdcinile/ i unde nsorit
vine ziua de mine./.../ Tu fii multumit cu
pretul ce ti s-a pus/ la soldul acestei vieti:
zmbete!/ Ratiunea politic cere frunti
descretite. (Meditajie n grdin, pp. 23-
25, s. n.). Poematicul expune pozitivrile
ce obtureaz contradictiile (n aceast parte
de lume nu exist nepotriviri), ipocrizia ce
a cuprins tesuturile societtii (Candidati
la putere rnjesc/ de pe cte-un afi brumat
pe ziduri/.../Actionari investitori/ oameni
foarte bogati/ peste msur de binevoitori/
ne copleesc cu o compasiune echivalent/
cu dorinta noastr nbuit, nceput de
secol, p. 36, 37). Dup cum exist dou spatii
si timpul se desparte: unul al lumii observate,
pervertit, si altul al reflexiei. Este amiaz, dar
nimeni nu vede ntunericul din cauza orbi-
toarei si falsei lumini, doar tiptul poetei (sin-
gurul!) cheam la luciditate. O dup amiaz
nucitoare/ n care linitea strbate trupul/
echilibreaz micarea aerului -/ fior nesfr-
it -/ efemerul i sap sla/ sub coastele
mele/ m duce dincolo de lumea brutal/ i
foarte frumoas/ ca pe o albin oarb/
suflul de miere al salcmului si Prietene/
s-a terminat ateptarea noastr-n grdin/
vine vremea s deschidem ochii/ ntr-un
spatiu ptrat i gol/ silit fiecare s-l urmeze/
pe cellalt prin ntuneric, (Toamn cu
sufletul la gur, p. 26, 27, s. n.). Rul si ne-
gativul cu cohorta lor de binefaceri abstrac-
te pervertesc pn si moartea omului cu des-
tinul su cu tot. Ipocrizia este la sine acas.
Omul, nevznd turla bisericii, desprtit de
partea divin a sa, nu poate cu moarte pre
moarte s calce. Aude doar clopotele Do-
mului cum sun bilingv. Societatea se
autoregleaz apocaliptic sub viclenia rului.
Din nltimea domului alb/ clopote de
argint sun bilingv/ rsun pn de-parte-
n afara oraului/ parc ar ntreba arborii
frunzele tinere/ i oamenii ce poart/ pe chi-
puri myti de mtase/ despre clrejii mor-
jii care-au adus/ asemeni unor cercuri con-
centrice-n ap/ mesajul ruinelor n secolul
nostru./.../ False bucurii false calcule/ vor
umple sptmna de linite./ Ca i cum ci-
neva ne-ar nmulti/ cu zero absolut/ exis-
tenta nu mai nseamn nimic/ dect cdere
secundelor. (Duminic n Piaja Domului,
p. 32, s. n.). Moartea este nchis, o limit;
destinul, doar o clip de supravietuire goal
sau de suprafericire material. Fr trans-
cendere, fr subscendere. Omul a alunecat
n propria sa destructie si anulare: fr cer,
Ir Sine. Dar orict ar fi de pozitivat negativul,
de dat ca lumin ntunericul, trebuie s fie
un adaos divin n om. Egiptenii l-au pus pe
seama nenvinsului chepre. Un asemenea
crbus, substitut al poetei si femeii lui Lot,
aduce si Dorina Brndusa Landn: E amia-
:./ Ca nite brci ntr-o mlatin/ dispar
cuvintele umbrele/ oamenii/ i pierd sinele/
rmn doar gesturile surdomutilor/ i-un
crbuy/ prins ntr-un strop de rin.(op.
cit., p. 33, s. n.). Cum rezoneaz aceast fort
a rennoirii, crbusul, din acest cerc, cu darul
poetei de a inventa o istorie si de a semna
cuvinte, din primul cerc! Cu femeia alune-
cat din prima ilustrajie! Dorina Brndusa
Landn scrie cu miez, versurile i cad de la
mare nltime, altfel nu s-a explica aceste
fabuloase urme si asociatii.
- Al treilea cerc preia n sine si n al doilea
pe primul cerc. Se expune astfel concluzia,
sentinta asupra societtii pervertite si a omu-
lui su, judecata apei. Si ilustrajia ce-i cores-
punde se strnge n sine, pare o sectiune
ntr-o implozie. Este ca si cum cineva ar fi
retras miezul pmntului si lumea cu locuinte
cu tot s-ar fi prbusit n interiorul acestuia.
Poemele de aici sunt rostiri fragmentare ale
poetei n ipostaz de femeia lui Lot, de-
scrieri ale lumii ce si-a fcut din rutate un
mod de a fi. A asupri nseamn a supra-
vietui/ multi i-au salvat astfel pielea/ apa
spal sngele de pe minile lor.// Came-
leoni guverneaz linguesc slujesc/ noi ne
rostogolim printre ei/ ca firicelele de nisip.
sau: Ei se ridic dintre noi/ umbl printre
noi/ cu priviri fixe/ s ne nghete/ s fac
din noi oglinzile lor., ori: Rul nflorete
invulnerabil. Doar tiptul poetei se aude,
al celei cu privirea ntoars asupra lumii
ajuns n clipa judectii divine: cuvintele se
ndreapt ctre Marele Judector asemn-
toare cu ale Acestuia. Adevr ji spun -
auzi-m! Se deschide astfel posibilitatea
unei identitti, prin cuvnt si creatie. Poeta
face vdit calea de trecere peste moartea
nchis, ca limit, peste cea deschis gratie
nasterii fr ncetare a omului, n vederea ace-
lui cutremurtor pas cu moarte pre moarte
clcnd. Se vd n conjunctie lumea mic
cu lumea mare, adncurile Sinelui cu tra-
seul liturgic de generatii al omului. Si poeta
care propune poematic necarea ca botez si
renayterea prin nevinovtie. O spun versu-
rile din urm ale acestui volum, Judecata apei:
Din ceata primar o mie de ochi/ ne privesc
ciudat/ ne msoar retrospectiv viata/ ne
numr toate greelile/ i-ntr-o dup amiaz
/ vrgat de umbre/ ne condamn la judeca-
ta apei:/ doar dac te neci/ eyti nevinovat!
(Judecata apei, pp. 57, 65, 66, 55, 69, s. n.).
N.B. S lsm s vorbeasc despre ne-
crile primordiale si o nestemat din mintea
unui tran al Carpatilor. Vasile Lovinescu,
interpret de mesaje strvechi, aduce ntr-
o demonstratie proprie o schit-anecdot
a lui Neculai Istrate publicat n Calendarul
pentru Romni din 1853 al lui Gh. Asachi, n
care se gseste o doin a crei desfsurare
conduce spre un asemntor final. Sapte fete,
sapte zne, ntr-un dans cobortor din nalt,
caut s gseasc un locsor pe pmnt spre
a mplini mpreunarea cerului cu acesta (o
hierogamie, cum se zice), dar toate cele de
jos le sunt mpotriv - si se neac: U-iu-iu!
Picior de rac/ Sapte fete pe-un colac/ Si co-
lacu-i de mohor/.../ Sapte fete pe-o cicoare/
Si cicoarea-i s-o plecat/ Sapte fete s-o-
necat/ Pcat c nu s-a-ntmplat/ Si tu s te
fi necat. Fr desfacerea dialecticii acelui
mpotriv sau a asculttorului doinei, s
adugm si o parte din subtila interpretare a
lui Vasile Lovinescu: Cele apte fete, neg-
sind niciun adpost pe pmnt, se rentorc
n Cer, n Apele Superioare. Dar cel care
le-a ascultat cu rbdare i luare aminte
jalea, i le-a comptimit tribulatiunea pn
la capt, este menit de ele s se nece i el
n Apele Superioare, (Mitul sfyiat, Editia
a II-a, Institutul European, Iasi, 1999, pp. 152-
153). Mai mult lumin nici c se putea peste
versurile de tlc final ale Dorinei Brndusa
Landn!
32
Anul III, nr. 8(24)/2012
Calea Pinii
Pe muntele vremurilor, n satul de dincolo,
Departe, n inima codrului,
Femeia si curt casa.
Prin colbul fierbinte,
Gtat de srbtoare,
Cu nframa de foc si cmasa de lapte,
Este timp de patru ceasuri
Pe calea Pinii.
Cu desagii pe spatele ncovoiat,
Coboar la cooperativ.
E Ziua pinii, Sfnta Smbt,
Iar Dumnezeu se vede n aluat.
Apoi, cu sapte pite, una pentru fiecare zi,
Ia drumul ntoarcerii,
Tot pe munti, si pe munti,
Unde dacii sunt liberi.
Minunea
Peste margini de lumi,
n pdurea credintei,
Ochii mari si milosi ai Micutei
Lcrimeaz pentru noi.
Icoana minunilor d viat
D sntate, bucurie, sperant,
D lumii sens,
Lumina Minunii.
Fiii lacrimilor srut Chipul Sfintei.
Cu capul spre pmnt si inima spre Cer
si pun sufletul n palma Mariei,
Mama cu chip blnd.
La Nicula veacurile devin vesnicie.
Un loc
Drum de o rugciune
Pn la calea strmosilor.
Acolo slbticiunea este mblnzit
Si greselile iertate.
Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului.
n satul cocotat printre nori
Se aude linistea.
Menu] MAXIMINIAN
Stpnul rde linistit.
n munte st Lumina,
Iar n brazd sfintenia.
Poiana Omului e plin de cntec.
Serpuind printre tarcuri imense
si cpite de fn,
Ajungi la Casa Sufletului.
Crucea
Betoane n loc de lemn,
Piatr n loc de suflet,
Dezndejde n loc de credint.
Aripi schingiuite de ghimpii ruttilor.
Undeva, n visul tu,
Iisus coboar pe scara de cear,
Cu tlpile splate de mironosite,
Cu inima plin de iubire,
Cu capul ncoronat cu spinii lumii.
Tu, Cruce, red-ne apa vietii,
F din ru bine,
Din piatr lemn, din amar dulceat,
Pentru ca prin bolovanii neadaptrii
S strigm din rrunchii bolnavi:
Vrednic este!
Abia atunci
Cnd colbul de pe ulit dispare,
Cnd olul de lut nu mai aduce ap,
Cnd Crucea din turl se va apleca,
Atunci, abia atunci...
Dac oamenii nu se vor mai saluta,
Dac iarba nu va mai creste,
Dac urtul va umple crarea sufletelor,
De va fi lumea fr rugciune,
De va fi omul fr inim,
De va fi uitat Icoana,
Da, abia atunci e vremea
n care soarele nu ne va nclzi,
n care ngerii vor spune versul Venirii,
n care El va fi pe Calea Cerului,
ntru Judecata fiecruia.
Altfel de suflet
n parc, pe coama suferintei,
nsotit de porumbei si spune gndul.
Scaunul care-l tine ca o fort
Desparte lumea n dou.
Brbatul sub Cruce,
Cu picioarele fr de folos,
si ndreapt fruntea spre Cer,
Asteptnd clipa ce-i este dat.
Dac buntatea s-ar transforma n energie,
Iar inima n putere,
Atunci ar fi simplu s mearg din nou,
Copil pe drumul biruintei.
Doamne, d-mi puterea de a m ridica,
D-mi o parte din fericirea ngerilor Ti,
D-mi sansa de a alege calea,
Tu, Doamne, d-mi pasi aici, acum...!
Rnduieli
Eram credincios
Ca fluturii,
Ca marea,
Ca florile din grdina ngerilor.
Pe crarea de la moar,
Cu sacul de uium n spate,
Apare credinta.
Dumnezeu salut lutul,
Iar norul negru,
Retras pe ritm de fulgere,
l arat cu Evangheliile la inim.
El d putere albinei
S fac floarea miere,
Prunii-prune, merii-mere,
Rnduind toate.
Pe drumul de pe coast,
Lelea Marta asteapt nvierea.
33
Anul III, nr. 8(24)/2012
Carte cvasimonumental, cu valoare de
exceptie, trit, gndit, scris si imprimat
(pe speze proprii) de Miltiade Nenoiu, la
Editura Muzical (2012, Bucuresti, format B5,
314 pagini) -, CONCORDIA, the Wind
Quintet of the Romanian Radio and
Television, cu un supratitlu incitant precum
privirile Sfinxului de pe platoul Giseh: Portret
din cinci nchipuiri - impune prin spiritul
academic de o prospetime cuceritoare, acribia
documentrii, capacitatea de analiz si sin-
tez a autorului, fervoarea scriiturii, pasiunea
de colectionar nrit (cu simtul perspectivei,
adic) pentru sute de materiale tiprite ori
iconografice.
Toate cele enumerate mai nainte au fost
concepute si puse n valoare aidoma unor
pietre de temelie, crmizi vitrificate, grinzi,
arcade, chei de bolt, centuri de sigurant si
contraforti pentru un edificiu literal/ literar
ce te fur ntr-o lectur pe nersuflate, aidoma
unui roman de idei si, paradoxal au ba, ase-
Dan LUPESCU
CONCORDIA Brand de
platin# iradiind bucurie
Cvintetul Na(ional de sufltori al Radioteleviziunii Romne
menea unui roman de dragoste - teluric, dar
mai ales spiritual. Dragoste de Dumnezeu,
de suprema muzic: muzica de sfere.
Fibra de profesor universitar - nscut, ci
nu fcut, contrafcut - a lui Miltiade Nenoiu
te frapeaz, cu blndete nteleapt, nu osten-
tativ, chiar din modul cum a structurat inci-
tanta sa carte. Nu s-a rezumat la subiectul ca
atare - Cvintetul National CONCORDIA. A
Icut, mai nti, o pregtire de artilerie (toate
atacurile infanteriei sunt precedate, conform
Artei rzboiului, de o canonad/ un ciocan
de artilerie, pentru derutarea si inhibarea ad-
versarului), printr-o suit de Preludii ultra-
concise - Muzica n antichitate, Muzica
Evului Mediu, ARS ANTIQUA (secolele XII-
XIII), ARS NOVA (sec. XIV-XV) si prin
substantialul capitol Renaterea: nceputu-
rile creatiei instrumentale, Scolile venetia-
n, roman, spaniol, flamand i a croma-
ticilor, Evolutia instrumentelor musicale,
Evolutia creatiei instrumentale.
Ca dintr-o irizare de miere ori de chihlim-
bar, de camee ce trdeaz/ nfloreste n lumin
profilul tainic al unui Cavaler Trac, transpare
din aceast carte - tratat academic, carte-do-
cument, carte-poem de dragoste si eternizare
a CONCORDIEI - experienta fabuloas a
Meseriasului Miltiade Nenoiu, solistul fago-
tist extrem de inspirat si sigur pe el, care a
contribuit, rstimp de 47 de ani (ncepnd
din ultimul an de liceu de muzic), la viata
Orchestrei Nationale Radio.
Cldite sub un motto din Eminescu:
Viitorul i trecutul
Sunt a filei dou fete,
Vede-n capt nceputul
Cine tie s-l nvete,
Preludiile lui Nenoiu mustesc de ntelep-
ciunea marilor nvtati ai lumii. ntelepciune
de care, n deceniile din urm, ne-am nstr-
inat aproape cu vitez cosmic. Si de aceea
nenonorocirile cad n cascad de neoprit,
nvalnic, peste noi, peste omenire.
Iertat s fiu, dar nu-mi pot reprima bucuria
de a v reaminti adevruri esentiale, la care
face recurs Miltiade Nenoiu, pentru ca s
pricepem mai usor de unde, cum si de ce a
ctitorit, mpreun cu prietenii si cei mai buni,
cei mai valorosi, FENOMENUL planetar
numit Cvintetul National CONCORDIA.
Iat-le, nsiruite ntr-un galop de sntate:
muzica era arta suprem, care putea in-
fluenta miscarea astrelor - n China celor
dou milenii premergtoare lui Iisus Hristos;
aceast teorie cosmogonic a nvtatilor
chinezi avea s fie transmis vechilor greci,
gnditorilor europeni medievali, dimpreun
cu, mai ales, rolul educativ al muzicii, evi-
dentiat de Confucius;
rigurosul legiuitor al Spartei, Licurg (sec.
IX . H.), era convins c numai muzica putea
nfrna pornirile rele ale oamenilor;
Miltiade Nenoiu
34
Anul III, nr. 8(24)/2012
legile lui Licurg vor fi puse pe muzic,
dou veacuri mai apoi, pentru a circula mai
rapid, a fi mai repede ntelese si respectate;
n civilizatia cretan, muzica reprezenta
arta cea mai pretuit la toate nivelurile sociale;
n Mesopotamia, zeii erau considerati
supremii muzicieni, iar n ierarhia statului
muzicienii erau plasati imediat dup zei si
suverani;
n Egiptul antic, muzica era privit ca o
art sacr, de origine divin, fiind denumit
generic BUCURIE;
marele filosof Platon (429-347 .H.) pro-
clam muzica drept instrument de educatie
prin excelent; conform conceptiei sale si a
discipolului su Aristotel (384-322 .H.),
armonia si propsirea statului depindeau de
modul n care se practica muzica - nvt-
mntul muzical devine problem de stat, cn-
tul coral fiind obligatoriu pentru tineretul
scolar si constituind o datorie de onoare
pentru toti cettenii;
Psalmii lui David sunt considerati printre
cele mai vechi melodii lirice, cntati fie solistic,
fie coral, fie n dialog solist - cor ori ntr-o
alternant de grupuri corale;
n tratatul su De Musica, Plutarh no-
teaz c, n plan religios, moral si social, mu-
zica este un puternic mijloc de actiune;
spartanii au protestat cnd Timotheu a
adugat lirei nc o coard;
Terpandru si Arion i lecuiesc de boli
grave, pe ionieni, cu ajutorul muzicii;
Hismenias i vindec pe beotieni de gut,
tot prin terapie cu muzic;
Empedocle domoleste furia unui oaspete
cu ajutorul muzicii;
Martin Luther (1483-1546) introduce
nvtmntul muzical n toate scolile ca prin-
cipal mijloc de educatie
Capitolele I si II - Preludii, respectiv,
Renaterea - acoper doar primele 60 de
pagini ale crtii lui Miltiade Nenoiu, dar sunt
extreme de binevenite si asigur nscrierea
n context universal a Fenomenului CON-
CORDIA, unic la nivel mondial.
Cvintetului National Concordia i sunt
consacrate urmtoarele dou capitole, la fel
de riguros, dens si expresiv redactate. Por-
tret n cinci nchipuiri - unde filoanele de
prozator si de poet ale lui Miltiade Nenoiu
asigur un farmec aparte -, Deschideri reper-
toriale, Semn, sens i euristic muzical n
secolul XX constituie osatura capitolului III.
Al patrulea se intituleaz Palmares,
cuprinznd: Concerte, nregistrri radio,
Discuri, Cronici, Programe, Fotografii,
urmate de patru anexe -
I, tabelul nominal al celor 72 de compo-
zitori romni provocati de existenta Cvin-
tetului National Concordia, care au mbog-
tit catalogul muzicii camerale cu 105 lucrri,
dintre care 92 au fost prezentate n prim
auditie de Concordia, n perioada 1979-2003;
II, numele celor 126 de compozitori din
China, Thailanda, Brazilia, Argentina, Franta,
Italia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Polonia,
Rusia, Cehoslovacia, Danemarca, Norvegia,
Olanda, Germania, Austria, Anglia, SUA care
au scris pentru Concordia 167 de lucrri (no-
minalizate n aceast anex), dintre care Cvin-
tetul National a prezentat 113 n prim auditie;
III, numele celor 31 de compozitori, 35 de
muzicologi si 16 scriitori care au comentat
concertele Cvintetului National Concordia;
IV, sursa ilustratiilor.
Binevenite sunt si urmtoarele dou pre-
cizri, de la pag. 299:
1. toate documentele din capitolele III si
IV (n.n. de ordinal sutelor !) apartin autorului;
2. Bilantul Concordia (din anii 1979-
2005): 557 concerte, 205 prime auditii mon-
diale, 8073 minute de nregistrri (adic 135
de ore fr cinci minute = mai bine de cinci
zile si cinci nopti, nonstop).
Nota bio-bibliografic (pp. 300-314)
confirm, o dat n plus, spiritual academic
al crtii lui Miltiade Nenoiu, cel despre care
Adrian Stoica precizeaz c: Nu sunt multi
cei care se pot mndri cu o asemenea bio-
grafie. I-a ntlnit pe Strawinski, Sostakovici,
Copland, Jolivet, Haciaturian, Jora, Negrea,
Olah, Perlea, Silvestri, Kleski, Stokowsky,
Zecchi, Arrau, Cicolini, Richter, Magalof,
Argerich, Ghilels, Oistrah, Menuhin, Stern,
Szeryng, Navara, Mainardi, Fourniere, Ros-
tropovici, Pavaroti, Domingo, Cotrubas,
Caballe... si oare cte pagini ar fi necesare
pentru a-i enumera pe toti? A concertat ca
solist la Viena, Barcelona, Paris, Praga,
Istambul, Lisabona, Toronto, Budapesta,
Copenhaga. A nregistrat pe CD 13 con-
certe... (...) Generatii ntregi de muzicieni s-
au format sub ndrumarea sa la liceele Dinu
Lipatti si George Enescu, apoi la Universi-
tatea National de Muzic din Bucuresti sau
la Universittile din Constanta, Craiova, Bra-
sov, Herculane.
Miltiade Nenoiu merit toat pretuirea
pentru aceast carte fundamental n nte-
legerea unei prti nsemnate a identitii nea-
mului romnesc, a specificului nostru national
si a valorilor de exceptie lstrite n timp,
pretuite la nivel planetar.
CONCORDIA the Wind Quintet of the
Romanian Radio and Television rmne - si
prin aceast osteneal de o viat a lui Mihai
Miltiade Nenoiu - unul dintre cele mai vi-
brante branduri ale Romniei de la cumpna
mileniilor al doilea si al treilea.
Multumiri si cordiale mbrtisri, Maestre
Nenoiu - la rotunjirea vrstei de 75 de ani, la
31 august 2012.
C#r]i primite
la redac]ie
35 Anul III, nr. 8(24)/2012
Mihai {TIRBU
Mihail Sadoveanu, scriitorul prolific, p-
truns de frumusetea si farmecul locurilor co-
pilriei, explorator al istoriei neamului, pe care
a transcris-o prin scrieri specific moldove-
nesti, omul politic de mai trziu - criticat de
unii pentru oportunismul de care ar fi profitat
- rmne pentru noi marele prozator. Cea-
hlul prozei romnesti, dup cum l-a numit
Geo Bogza, a stiut s se bucure de natura al
crei fin observator era, dar si de viat, pur
si simplu.
Prima iubire, mama sa, creia Sadoveanu
i seamn fizic, era tranc din Verseni, de
pe malul Moldovei. Avea o fire vesel, expan-
siv, si povestea frumos, dar nu i-a fost dat
s se bucure de viat, stingndu-se la doar
34 de ani. Se numea Profira, prenume pe care
scriitorul avea s i-l dea primei fiice, care avea
s fie nzestrat cu harul scrisului, asemeni
tatlui ei.
Dup cum s-a destinuit n casa scriito-
rului Ionel Teodoreanu, doamnei Lily si n-
susi avocatului, la 60 de ani se ndrgostise
de tnra Valeria Mitru, desi avea deja o fami-
lie, desi fata avea doar 20 de ani. Gestul era
firesc din punct de vedere social, pentru c
prima sotie, Coana Catincuta (Ecaterina Balu,
cu care se cstorise la Flticeni n 1901), cu
Mihail Sadoveanu
[i Valeria Mitru
care avea 11 copii, murise de aproape un an.
n timpul primei cstorii, uneori, Sado-
veanu era nervos, noaptea nu putea dormi,
s-atunci se rstea la sotie (coana Catincuta),
si-i btea pe copii fr motiv. O dat a scos
pusca si a tras n aer ca s-i sperie. Sotia lui
Sadoveanu era femeie destoinica si aprig.
Nscuse, crescuse si educase 11 copii. Uneori
el mergea la vnat si pescuit, iar sotia Catin-
cuta rmnea cu grija casei si a copiilor. ns,
s-a ntmplat ca scriitorul s fie bolnav, iar
coana Catincuta a trebuit s cumpere singur
chiar si gaz lampant, pe datorie. Pe lng
toate acestea, lui Sadoveanu i se mai aprin-
deau clciele dup doamnele vremii. Una
dintre ele, Natalia Negru, prieten de familie
care se credea poet, sub pretextul aducerii
maestrului la corectat niste versuri, si nde-
sise vizitele n casa din Copou. Calitatea ver-
surilor lsa de dorit, dar vizitele doamnei con-
tinuau, determinndu-i sotiei o reactie ne-
asteptat, odat, dup plecarea vizitatoarei.
Asa micut cum era ea, i-ar fi tras un pumn
peste nas, zicndu-i prozatorului: Auzi, eu
n-am casa de stricat! Mojicule!. El n-a reac-
tionat n nici un fel, poate si pentru c ap-
ruse fetita lor Profirita (Profira Sadoveanu),
care, firesc, a ntrebat: Ce-ai ptit la nas, t-
ticutule?. Rspunsul a fost tot amuzant: M-
am plit la brbierit, Prostirito.
Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a
rmas toat viata aproape de inima si sufletul
tatlui. Era chiar cronicar fidel al univer-
sului de la Copou, scriind si despre mobili-
zarea general n cas pentru a-si ajuta tatl.
Copiau manuscrisele, fceau mici servicii p-
rintelui lor, pstrau o linistea deplin cnd
tata lucra. Profirita era primul cititor al cr-
tilor Maestrului, era primul su critic literar,
el respectndu-i prerile. Dintre cei 11 copii,
nu doar Profira Sadoveanu avea aplecare
spre scris. Didica (Teodora - o fat frumoas,
cu ochii strlucitori), scria poezii delicate,
dar si cnta sonate de Bethoveen, iar Des-
pina cnta valsuri si Mazurci de Chopin.
Dar, Profira iubea si artele plastice,
inoculndu-i fratelui mai mic - Miti (Dimitrie
Sadoveanu) dragostea pentru arta lui Theo-
dor Pallady, despre care a publicat un articol
n Adevrul literar si artistic. Cine stie ce-
o fi fost n sufletul ei (dar si ntr-al lui Sado-
veanu), cnd fratele (respectiv fiul) a fost
exclus din Uniunea Artistilor Plastici, pentru
c nu a stiut s se plieze dup cerintele regi-
mului din 1954. Mihail Sadoveanu, desi si
iubea mult fiul, n-a putut interveni n fa-
voarea lui, fiindc era neputincios tocmai din
cauza carierei sale politice.
Dup moartea primei sotii, acea Natalia
Negru plnuia s se cstoresc cu Mihai
Sadoveanu, ns el n-a vrut s ntineze me-
moria mamei copiilor lui.
I-a dedicat tinerei sotii si un volum de
poezii, DAIM (Doamnei alese a inimii mele),
volum publicat dup 40 de ani, la centenarul
scriitorului, n 1980. Initial, erau doar niste
pagini de caiet scrise cu pasiune, chiar n
anul n care se cstoriser, doar pentru ea,
pentru aleasa inimii sale, care le-a pstrat
cu sfintenie pn cnd soarta a determinat-
o s le scoat la lumin pentru toti. Cartea a
fost lansat n acel noiembrie omagial n
prezenta sotiei Valeria si a fiicei Profira la
Casa cu turn de la Copou, inaugurat
atunci ca muzeu memorial.
Sadoveanu a trit alturi de Valeria Mitru
aproape 21 de ani, pn la moartea sa, n 1961.
Scriitorul si petrecea verile aproape de
Mnstirea Neamt, n tinutul unde se spune
c ar fi una din crruile ctre Portile Ce-
rului, ntr-un cmin ideal pentru scris, la V-
ntori, Neamt, n casa construit n 1937 de
mitropolitul Visarion Puiu spre a fi palat
arhieresc. Din 1944 si pn n 1961, s-a bu-
curat acolo de linistea locului, de apropierea
pdurilor, a iazului, de spiritualitatea emanat
de Schitul Vovidenia. Acolo, spunea despre
tatl su Profira Sadoveanu, recunoscndu-
i harul de om al scrisului: ,,Tata avea pe umeri
pelerina italieneasc cu falduri largi, grea de
cuvinte, fraze, virgule si puncte. Mi-nchipui
c de-ai fi scuturat-o, ar fi czut din ea pasaje
din viitoarea-i carte, asa cum cad n mai din
visini crbusii. n acea cas a scris opt ro-
mane. Acolo soseau si rudele, dar si prietenii,
Mihail Sadoveanu
36
cunostintele apropiate - printre care Perpessi-
cius, poetul Demostene Botez, avocatul si
romancierul Dinu Zarifopol, graficianul Eu-
gen Mihescu, Dan Grigorescu (fiul gene-
ralului-erou Eremia Grigorescu), Ionel Pop -
avocat, scriitor, mare vntor, nepot al lui
Iuliu Maniu. Venea acolo si Maria Tnase,
uneori cu orchestra.
n ultimii ani se impunea prezenta asis-
tentei medicale permanente. Unul dintre me-
dicii prezenti acolo, Mihail Constantineanu,
si aminteste: ,,De fapt am petrecut la Vovi-
denia o viat de tihn mbelsugat si total
lips de griji, asa cum stiu, din citite, c se
ducea n vremurile bune de altdat, pe la
mosii si conace boieresti. Atmosfera era des-
tins, deloc inhibat, cum m temusem, nu
se vorbea cu tovarse, ilustrului meu pacient
i te adresai fie cu Coane Mihai (pentru intimi),
fie cu Dom Presedinte (variant adoptat si
de mine), sau cu Maestre. Dar aveam mereu
constiinta prezentei, totusi intimidante, prin-
tre noi, a venerabilului stpn al locurilor, nu
att ca mare demnitar (vicepresedinte al Marii
Adunri Nationale), ct ca nentrecut artist
al cuvntului autohton, un clasic n viat,
cum se spunea.
Dar, cea care lumina casa cu nobletea sa
sufleteasc, fiindc alesese s-i fie alturi la
bine si la greu, cu nesfrsit devotament rb-
dtor si perseverent, era sotia Valeria Mitru,
devenit pentru apropiati Coana Valerica.
Ea studiase filosofia, era o femeie educat,
cu aplecare spre citit, care aprecia muzica de
calitate si mai avea si un fin simt al umorului.
Aprecia valorile, le pretuia, astfel ntelegnd
cum de l-a avut invitat la mas chiar pe faimo-
sul pianist Sviatoslav Richter, cruia i l-a pre-
zentat pe medicul Constantineanu, el nsusi
pianist. Despre legtura vesnic dintre Sa-
doveanu si sotia sa, Grigore Ilisei spune: In-
teligenta, buna cuviint, generozitatea, cul-
tura, caracterul Valeriei au cntrit enorm n
aceast ecuatie. Au reprezentat elemente de-
cisive si au scos din banalitate o legtur
trupeasc. Combustiile tririi alturi au mbr-
cat o dimensiune puternic spiritual. Am
perceput acest lucru si din vorbirile totdea-
una msurate ale coanei Valerica, dar si din
tcerile ei asa de gritoare.
Bibliografie
- Sadoveanu n ultimul an de viat - Neve-
rosimila vacant - Mihail Constantineanu,
Romnia literar, 1999 numrul 27;
- n odile cu stele Sadoveanu era ct Cea-
hlul - Cristinel C. Popa, Costin Anghel, jur-
nalul.ro, 18 iulie 2009;
- Cu Maestrul la Borta Rece - Radu Parpauta,
ZIARUL DE IASI, data publicrii 13.05.2009.
- Mihail Sadoveanu - Al. Sndulescu, Ro-
mnia literar, 2003 numrul 10;
aceeayi
... diminea(
aga(-m la urechea viselor
cercel cu drepturi de autor
n bibliografia sentimentelor
cu aripi
yi-n ordinea alfabetic
apropie-m cuvnt
s pot yopti
diminea(a
martor e necuprinsul
iubirii
ce nu se destram uyor
cnd bate la uy cocoyat
semnul de ntrebare
diminea(?
alb yi royu
...pentru unica luminija
ploua cu negru
din cerul meu de... vreme
peste inima plecat la reyapat
ntr-o primvar
aninat ntr-o scar pierdut
mi-am nln(uit privirea
cu strigt de lac ce prea c seac
de ochii ti
mi-am prins albul din suflet
de royul buzelor fierbin(i
ntr-un mr(iyor ce dureaz
la pieptul tu
nufr te oglindeyti n irisul meu
brodat n alb yi royu
simbol cu preludiu etern
martie, aprilie...
yi iar martie.
apusul celest
am a(ipit un gnd celest de sear
cu gene lungi n lacrima tcerii
ce-yi murmura n pragul cel apus
tririle arse de frigul ce-a ptruns
prin cuyma roas de attea molii
din dulapul cel schilodit
mngia o ultim suflare
somnul ce parc a trit
n ultimul costum de gal
rsrit dinspre apus
alb spre negru
a fost cndva cuvntul
poetului apus.
aytept degetele tale, mam
... aytept degetele tale, mam
s-mi mngie fruntea dinspre tmpl
yi vorbindu-mi despre tata
strnge-m, te rog
n amintirile copilriei
rmi yi nu pleca cu Sgeata Albastr
(i voi recita o alt poezie
n care tu m (ii n bra(e
mereu la nceput de martie
cnd mai soseyte alt tren
s nu pleci acum ca o diminea(
ce yi-a lsat mirosul ntr-un vers
scriu pentru tine mam
ntr-o poezie cuvnt
te aytept
Vali NI}U
m-ai luat cu chirie diminea( albastr
yi am locuit la tine n ceasurile fecunde
mi-am statornicit privirea
pe cearcnele ferestrei deschise
yi nu regret visul verde
ayezat pe veymntul memoriei
din via(a rmas
numrtoare invers
m-ai mngiat la (rmul tu sigur
druindu-m val albastru
fiecrei picturi din lacrima zilei
o lume renscut din nisip
cu unic tresrire final
te srut mereu (rmul meu
rsrit spre amurg
alunec
alunec
37
Anul III, nr. 8(24)/2012
Corina Diamanta LUPU
Pe Daniela mi-o voi aminti
ntotdeauna asa cum am vzut-o
prima dat: o fetit de 12 ani, des-
cult, tremurnd de frig, mbr-
cat ntr-un capot de stamb
zdrentros si decolorat de prea
mult purtat, pe cap cu un batic
ncropit dintr-o batist brb-
teasc. Era nceputul lui octom-
brie 1989, atunci cnd am cunos-
cut-o, si m aflam mpreun cu
elevii mei, printre care se numra
si ea, la practic agricol, pe cmp,
la cules de arahide americane. n
ziua aceea, vntul btea rece si
tios, cerul nvolburat de nori a-
meninta s se prbuseasc parc
asupra noastr, iar aerul mirosea
deja a zpad.
Anul scolar 1989-1990 a n-
ceput, pentru mine - proaspt
profesoar de rus si romn la
o scoal general si un liceu
dintr-o mare comun din sudul
Olteniei -, cu practica agricol.
Timp de o lun ncheiat, elevii
de liceu si gimnaziu, sub supra-
vegherea cadrelor didactice, aju-
tau la strngerea recoltei patriei
si abia apoi, acestia ncepeau
propriu-zis cursurile. Asa se face
c dup dou sptmni la cules
de vie, au urmat nc dou sp-
tmni la strns de arahide ame-
ricane. Dac la vie mai fusese cum
mai fusese, pentru c vremea ti-
nuse cu noi, la arahide timpul se
schimbase brusc, odat cu nti
octombrie. Astfel, dup ce, cu
doar 24 de ore n urm, un soare
arztor prjolise totul n jur, noap-
tea adusese cu sine o ploaie rece
si mrunt, cernut cu drnicie
pn n zori.
Dimineata primei zile de prac-
tic la arahide americane s-a ar-
tat dezbrcat de strlucire, ntr-
o lumin mohort. Vznd cum
stau lucrurile, m-am mbrcat
gros, mi-am ncltat cizmele de
cauciuc si am plecat spre scoal.
n poarta scolii trsese deja unul
dintre tractoarele cu care urma
s fim transportati spre cmpul
de arahide, iar copiii asteptau,
frumos aliniati, fiecare cu cte o
gleat n mn, s se suie n re-
morc. Dup ce m-am asigurat c
toti elevii, ce mi fuseser repar-
tizati, se cocotaser n remorc,
m-am urcat si eu n cabin, pe
scaunul de lng tractorist. Cu
chiu cu vai, printre hrtoape si
hurducturi, cu o vitez de melc,
am ajuns la locul faptei. Am cobo-
rt cu totii din tractor si ne-am
grupat, asteptnd ca inginerul a-
gronom s ne ndrume spre par-
cela pe care trebuia s o recoltm.
ntre timp, au mai sosit pe cmp
si alti scolari si profesori.
Agronomul, un om cu expe-
rient n ale cmpului de arahide
americane, ne-a explicat cum s
procedm pentru a dezghioca din
pmnt pretioasele roade ce ur-
mau s plece la export peste mri
si tri. Instructajul fiind gata, nu
mai rmnea dect s trecem la
treab. n acel moment, n rndul
elevilor, obisnuiti cu ritualul
practicii agricole din anii trecuti,
s-a produs o vnzoleal: ca la o
comand neauzit, acestia au
rupt rndurile si au luat-o la fug
spre parcel. Brusc, m-am aflat
n urma lor, alturi de alte profe-
soare, de directorul scolii si de
agronom. Lng mine s-a aciuiat
o fetit pe care nu o observasem
pn atunci si care nu se lipise
de ceata ce o luase la picior putin
mai devreme. nalt, bine fcut,
cu ochi albastri, fat de ppus
si pr saten ondulat, aceasta tre-
mura din tot corpul, vnt de
frig, n timp ce vntul rece i umfla
crpa de vesmnt pe care o pur-
ta; picioarele goale i se fcuser
negre, iar minile i se nclesta-
ser, albe, pe mnerul gletii.
Doamne, ce frumoas e!, mi-
am spus privindu-i chipul, pentru
ca n clipa urmtoare s nu m
pot opri s m ntreb n gand:
Oare mcar chiloti o fi avnd
fetita asta pe ea?
Mi-am dezbrcat imediat par-
desiul si apoi vesta de ln pe
care o purtam pe sub el. ntorcn-
du-m spre ea, i-am oferit-o.
- Tine, i-am spus, mbrac-
te, o s te mbolnvesti dac nu
ti iei o hain mai groas pe tine!
Copila m-a privit scurt, cu o
demnitate hotrt n ochii ei al-
bastri si apoi a nceput s alerge
spre parcel, lsndu-m cu mna
ntins. Am pornit-o dup ea.
- Nu vreau s ti fac ru, i-am
spus, te rog, pune vesta pe tine.
Cum te cheam si n ce clas esti?
- Daniela, mi-a rspuns ea t-
ios, sunt la a sasea B.
Am obligat-o s mbrace
vesta. ntre timp, sosiser lng
noi si celelalte profesoare.
- Lsa-ti-o, domnisoar, n
pace si nu i mai tot cutati steia
n coarne, a spus una dintre ele.
Nu pteste asta nimic, e nvtat
cu frigul.
- N-are printi?, am ntrebat-
o eu, prefcndu-m c nu auzi-
sem ce spusese.
- N-are, m-sa muri din betie,
a lovit-o tractorul, iar ta-su s duse
pe lumea ailalt tot de prea mult
trscu. Pe ea o creste bunic-su.
N-am mai zis nimic. M gn-
deam la cocioaba n care locuia
probabil Daniela, singur cu un
btrn, lipsit de dragostea ma-
mei, de grija tatlui, fr nicio bu-
curie. Parc aerul mi era greu la
respirat si totul n jur suna a bat-
jocur, a cruzime, a dispret. O pri-
veam pe Daniela cum aduna ara-
hide, rebegit de frig, dar drz,
luptndu-se s nu arate ct de
mult se temea de desconside-
rarea nemiloas a colegilor si a
profesorilor.
La sfrsitul zilei de practic,
nu i-am mai cerut Danielei s mi
dea napoi vesta pe care i-o m-
prumutasem de dimineat, cu
toate c ea a venit s mi-o aduc.
Seara, m-am grbit s merg la
post, s sun la Bucuresti. Le-
am povestit printilor mei de Da-
niela si i-am rugat ca pn la sfr-
situl sptmnii, cnd reveneam
acas, s mi pregteasc un pa-
chet n care s pun hainele pe
Daniela
O zi de practic
agricol la ara-
hide americane
Cu ochi albaytri
yi n picioarele
goale
Pe ea o creyte
bunic-su
Haine de la
Bucureyti
38
Anul III, nr. 8(24)/2012
care eu nu le mai purtam, pentru
a i le aduce ei.
Un pardesiu cumprat de la
Romarta Copiilor, un basc trico-
tat, luat de la Eva, cu care fcu-
sem furori n liceu, un hanorac
de blan, ghete tip adidas, bluze
cu imprimeuri vesele, pantaloni
eleganti si sport, pantofi si cizme
de piele, acestea au fost cteva
din articolele de mbrcminte pe
care i le-am druit Danielei sp-
tmna urmtoare. Vestimentatia
ei era diferit acum de a celorlalti
copii din comun. Daniela era cu-
rat si frumoas si hainele veneau
bine pe ea, asa c atunci cnd ie-
sea pe strad, strnea mirarea si
invidia celor ce o vedeau. Din s-
rntoaca pe care nu ddea ni-
meni un ban mcar, fetita aceasta
se transformase ntr-o mic dom-
nisoar prezentabil, care nu pu-
tea rmne neobservat.
- De unde ai, f, hainele astea
de pe tine? Ti le cumprasi tu?,
era ntrebat pe ulit Daniela, la
tot pasul.
- Mi le ddu domnisoara pro-
fesoar, rspundea ea, fr s se
lase intimidat, chiar mndr de
ceea ce i se ntmplase.
- Si nu-ti lu, f, bani pe ele,
nu te puse la treab?, continua
dialogul. Ti le ddu domnisoara,
tie, una de la tar, doar asa, c i
plcu de tine?
- Da, domnisoara profesoar
mi le aduse cadou, rspundea
Daniela, cu ochii mriti a mirare
si cu o siretenie naiv n glas.
Peste cteva zile, la ore, am
nceput s primesc solicitri:
- Domnisoara profesoar, da-
c mai aveti pe acas haine pe
care nu le mai purtati, ni le dati
nou? C si noi suntem amrti,
nu doar asta.
Amrtii aveau cas cu
etaj, gini n bttur, porci n co-
tet, hambarul plin cu de toate si
Dacia n garaj.
- De ce nu o chemati s v
munceasc, domnisoar?, a des-
chis ntr-o zi, n cancelarie, discu-
tia, o profesoar mai nfipt. Zu
asa, o umplurti pe asta de haine
si s nu i cereti nimic n schimb?
- Asa e, i-au tinut isonul cole-
gele, chemati-o s v fac treab
n cas, e bun de munc.
- S pun la munc un copil?,
le-am ntrebat. Si pentru ce, pen-
tru niste zdrente, pentru niste
vechituri?
- Ce vechituri, domnisoar,
alea nu sunt vechituri! i ddui
si eu steia cte ceva mai demult
si o mai chem si acum de mi sap
n grdin, a srit cu gura alt
profesoar.
- Bine, am ncheiat eu conver-
satia, o voi chema la mine, dar
nu ca s munceasc. O s-o ajut
la lectii. Vreau s recupereze, s
nvete bine, s fac scoal. Danie-
la are minte, e desteapt si harnic.
M-am tinut de cuvnt si, asa
cum hotrsem, am chemat-o pe
Daniela n fiecare zi s m viziteze
acas, dup ore, pentru a o ajuta
la lectii. Locuiam ntr-un aparta-
ment cu dou camere, situat la al
patrulea si ultimul cat al singuru-
lui bloc aflat n comun. Pe lng
cele dou camere, apartamentul
mai avea o baie, complet nefun-
ctional, si o buctrie. Sobele
din odi (nu existau calorifere)
erau drmate, aragaz era impo-
sibil de instalat, asa c gteam pe
lampa cu gaz, iar ap nu curgea si
deci cram pretiosul lichid cu g-
leata, de la fntn. n plus, zilnic,
ncepnd cu ora sase seara, se
oprea curentul electric pn n
dimineata urmtoare. Nu era ni-
mic confortabil, nimic linistitor n
tot acest univers domestic, nici
o posibilitate de a spera la mai
bine. Iat de ce, n acea toamn
cald si frumoas a lui 1989, n-
cercam s petrec ct mai mult
vreme n afara casei, profitnd de
soarele ce fcea tot ce i sttea n
putint s impresioneze. De altfel,
pentru mine era o premier s
gust acest anotimp departe de
zgomotul si forfota Bucurestiu-
lui, mai ales c dup un nceput
friguros, luna lui brumrel s-a do-
vedit a aduce o vreme armoni-
oas, transfigurnd senzational
si inepuizabil n cotidian minuni
tulburtoare, ncepnd cu acel re-
semnat a ruginit frunza din vii
si rndunelele-au plecat si termi-
nnd cu recoltele bogate si nos-
talgice, rsfrngnd n ele adnci
si subtile vibratii autumnale. Zi
de zi, ca dintr-o oglind de cristal
cu ape linistite, lumina fluid a
amiezii crestea egal, pe un cer
de octombrie decolorat si emo-
tionant de senin, iar soarele, usor
nesigur pe el, rspndea o cldu-
r alb, aproape feeric, menit
s pun n evident desfrunzirea
bogat si grav a copacilor.
Timpul acesta l mprteam
cu Daniela, care devenise o com-
panie nelipsit pentru mine. La
ora prnzului, cnd astrul zilei era
n toi, ne asezam amndou pe
scrile de la intrarea n bloc, pe
care asterneam mai nti cteva
pturi groase, si petreceam acolo
trei sau patru ore. O ascultam la
lectii pe eleva mea, o corectam
atunci cnd gresea, i verificam,
cu caietul si cartea pe genunchi,
temele pentru acas. Din cnd n
cnd, luam cte o pauz, n care
aceasta mi povestea din grijile
si nelinistile ei. Uneori, o surprin-
deam pe Daniela privindu-m cu
o veneratie plin de dragoste, cu
un respect umil, cu o multumire
victorioas, mpcat si suficien-
t siesi. ntelegeam c pentru ea,
eu eram mama pe care nu o avu-
sese niciodat, sora mai mare,
prietena care i lipsise mereu, dar
si profesoara care s o nteleag,
s o pretuiasc si s i acorde n-
credere. n plus, nu era putin lu-
cru pentru un copil marginalizat
si ignorat de toti, ca tocmai pro-
fesoara venit de la Bucuresti s
l bage n seam. ncet-ncet, Da-
niela a nceput s ia note mari la
scoal, s i ajung din urm pe
premiantii clasei. Dac la nceput,
cnd o ascultam la ore, abia pu-
tea s biguie tremurnd, niste
cuvinte incoerente, din care nu
ntelegeam aproape nimic, acum
aceasta devenise cursiv n ex-
primare, sigur pe ea, stpn pe
ceea ce stie; i plcea s citeasc
si nu mai fcea greseli de orto-
grafie, scria caligrafic si avea ca-
iete model. Ce noroc ddu peste
asta, cum o slt domnisoara din
mizeria n care era, mai auzeam
cnd si cnd, comentariile nepu-
tincioase si suprate ale unora
si ale altora, care pricepeau c n-
aveau ncotro - era mai bine s ia
lucrurile asa cum se prezentau.
ntr-o zi, Daniela btu la usa
mea, ca de obicei. I-am deschis
si am vzut c tra dup ea, pe
lng ghiozdanul plin cu crti si
caiete de scoal, o sacos de ra-
fie. Dup ce m-a salutat, aceasta
a scos din sacos o sticl de un
kilogram plin cu lapte si dou
gutui mari si frumoase si mi le-a
ntins pe toate cu un gest de d-
ruire total, cu ochii sclipind de
fericire.
- Uitati, domnisoara profe-
soar, ce v adusei, mi-a spus ea,
sunt un dar de la mine.
Am rmas ncremenit. Sti-
am c Daniela abia tria de azi pe
mine, asa c s primesc un astfel
de cadou din partea ei, mi se p-
rea prea mult. Ezitam, nu stiam
ce s fac. n acel moment, din bu-
ctrie a aprut tata, care venise
de dimineat, de la Bucuresti.
- Bun ziua, Daniela, a spus
el. mi pare bine s te cunosc, fi-
ica mea mi-a povestit despre tine.
Multumim pentru aceste daruri,
e un gest frumos din partea ta c
Cadou de la
domniyoara
profesoar
E bun de
munc
Octombrie
Note mari la
nv(tur
O sticl de
lapte yi dou
gutui
39
Anul III, nr. 8(24)/2012
te-ai gndit s ni le oferi. Esti un
copil special, ai o inim bun, a
mai continuat el.
Nu am vzut-o niciodat pe
Daniela asa de fericit cum a fost
n acel moment, auzind cuvintele
de multumire si de apreciere ale
tatlui meu. Chipul i strlucea tot
de multumire, zmbea triumftor
si si trecea emotionat, mna
prin pr.
- Multumim, Daniela, am ad-
ugat si eu, vznd c nu mai e
loc de ntors, multumeste-i si bu-
nicului tu pentru ceea ce ne-a
trimis, mi prind foarte bine si
fructele si laptele.
Mai trziu, dup ce Daniela
plecase, l-am ntrebat pe tata pe
un ton artgos:
- De ce ai fcut asta, de ce ai
primit ceea ce ne-a adus Daniela?
Stii c o duce ru, c abia are du-
p ce bea ap, nu trebuia s i ac-
cepti darul.
- Dac ai fi refuzat-o, mi-a
rspuns tata, asa cum vroiai s
faci, ai fi distrus ntr-o clip tot
ce ai realizat pn acum.
- Imposibil!, i-am replicat eu.
Nu e o noutate pentru nimeni c
Daniela e foarte srac.
- Tocmai asta e, mi-a spus
tata, c e foarte srac. Respin-
gndu-i cadoul, i-ai fi dat de nte-
les nu doar c o consideri srac,
asa cum o stie toat lumea, ci c
o crezi prea srac s poti primi
ceva de la ea. Gndeste-te ct de
jignit s-ar fi simtit, n fond, Da-
niela nu e dect un copil!
A trebuit s recunosc c tata
avea dreptate si c fusesem la un
pas s distrug printr-o vorb ne-
cugetat, ceea ce obtinusem cu
mult munc si strdanie. n cele
din urm, munca si strdania mi-
au fost rspltite: la sfrsitul pri-
mului trimestru de scoal, Dani-
ela fcuse progrese mari la nv-
ttur, avnd medii peste opt la
toate materiile. Se ncheiase
scoala, se apropiau srbtorile de
iarn si o atmosfer festiv se
simtea peste tot. Eram si eu bu-
curoas c voi petrece trei spt-
mni de vacanta acas, m preg-
team grbit, de plecare. Mi-am
luat la revedere de la Daniela pe
15 decembrie, dup ultima or de
curs, urndu-ne toate cele bune
pentru Crciunul si Anul Nou ce
bteau la us. M-am urcat apoi
n masin si am plecat spre Bu-
curesti, fr s stiu c dup va-
canta de iarn nu aveam s mai
revin n acea comun si c era
ultima dat cnd o mai vedeam
pe eleva mea. La cteva zile dup
aceea, au urmat evenimentele din
decembrie 1989, iar la nceputul
lui 1990 mi-am gsit un loc de
munc n Bucuresti, ca traduc-
tor, astfel c experienta mea pe-
dagogic de un trimestru a fost
dat uitrii.
Totusi, Daniela nu m-a dat
uitrii. Am primit scrisori de la ea,
n care aceasta m ruga s m n-
torc n comuna lor, la scoal.
Domnisoara profesoar, mi
scria ea, poate v rzgnditi si
veniti pn la urm, aici. Acum
avem o alt doamn profesoar
la romn, dar dac dumnea-
voastr v hotrti s v napo-
iati, sunt sigur c ea v va ceda
locul. Domnisoara profesoar, v
rog, veniti napoi!, mi spunea
Daniela, si nu m ndoiam c rn-
durile ei fuseser asternute cu
lacrimi pe hrtie. V rog mult,
continua ea, dac v ntoarceti,
s mi aduceti si mie, dac nu v
mai sunt de folos dumneavoas-
tr, blugii si pardesiul cu care erati
mbrcat atunci cnd v-am cu-
noscut. Vreau s m vad toti c
le port, s stie c nu m-ati prsit.
Si dac se poate, v rog mult s
mi aduceti si o ppus, eu n-am
avut niciodat o ppus si nici
nu v imaginati ct de mult mi
doresc s am una.
O ntelegeam pe Daniela, i
pricepeam durerea, suprarea,
dezamgirea, frustrarea si chiar
furia de a fi fost din nou, abando-
nat de cineva drag. Aceasta
spera, n zadar ns, c eu voi fi
iarsi alturi de ea. Cu gndul la
Daniela si ajutat de mama, am
Icut un pachet mare, n care am
ntoarcerea la
Bucureyti
ntrebri
rmase fr
rspuns
pus tot ce mi ceruse fosta mea
elev si chiar mult mai mult dect
att. Printre haine, am strecurat
n acel colet si o scrisoare, n care
i explicam acesteia de ce nu
aveam s mai revin la scoala
unde ea nvta, ncercnd, att
ct mi sttea n putint, s i n-
dulcesc amarul, s o fac s pri-
veasc spre viitor, s i pun n
suflet o frm de sperant. Am
ncurajat-o pe Daniela, n epis-
tola mea, s nvete bine n conti-
nuare, s ia note mari, s se poar-
te frumos, ba i-am sugerat chiar,
c ar putea deveni si ea cndva,
profesoar de romn. Cores-
pondenta mea cu Daniela a mai
durat un timp, apoi s-a stins de
la sine. Prins de tumultul vietii,
avnd noi obligatii si preocupri,
ncercnd s m adaptez ntr-o
societate n permanent prefa-
cere, cum era cea de dup 1989,
am lsat undeva n urm si apoi
tot mai n urm, amicitia mea cu
Daniela.
Nici din partea ei nu au mai
sosit vesti si m gndeam c poa-
te, aceasta s-a mpcat cu situa-
tia, acceptnd faptul c eu nu voi
mai reveni la acea scoal ce fu-
sese primul meu loc de munc.
Nu stiu dac lucrurile s-au sim-
plificat astfel, dac a fost acesta
un fel mai usor de a spune c ni-
mic nu dureaz etern, de a recu-
noaste c m tem de desprtiri,
alegnd de aceea, o cale ocolit
pentru a rupe o relatie.
Este adevrat c nu m-am
putut opri, uneori, s m gn-
desc, ce s-o fi ales de Daniela,
dac a urmat mai departe la
scoal, dac si-a fcut o familie,
dac a devenit mam? ntrebrile
acestea nu si-au gsit nc rs-
punsul, rmnnd de aceea, ca o
ndeprtare de mersul firesc si
nensemnat al vietii, ca o contra-
dictie precis ntre dezndejde si
sperant.
Privind napoi acum, peste
ani, simt c din tot ce am trit
atunci, mai dinuie doar nostal-
giile certe ale unor amintiri fru-
moase, tesute ntr-o succesiune
egal si simpl: zile aurii, ntr-o
toamn de poveste, o fetit cu
chip de ppus, pr saten si ochi
albastri si un nume: Daniela.
Leonardo da Vinci - Leda
40
am crezut
am crezut c mngierea mea-i de-ajuns
ca tu s n(elegi c eyti totul pentru mine
rsrit
apus
respira(ie
gnd
c fiecare btaie a inimii mele
e doar pentru tine
c eu voi putea s-mi ncalc jurmntul
fcut
fr s fie pcat
fr s-mi fie team de pedeaps
yi-am trit clipa infinit
yi-am murit aceeayi clip
mireasa mea nedruit
deriv
mi-e pasul zbor de aripi frnt
yi noaptea m orbeyte
mi bate ca un viscol
de unde aer s respir
de unde sprijin pe pmnt
mi pare totul fr sens
chiar muzica mi-e surd
yi floare ce-a-nflorit
de ne-n(eles
tnjesc dup odihn
un loc n care s nu doar
doar fluturi albi s-mi ning
s-i simt cum se topesc
pe-obrajii mei de cear
ninge...
ninge ca-ntr-o poveste
pe prtii virgine
se-ayeaz albul divin
n mna-mi de ghea(
zpada m frige
pe oase mi creyte
carnea un chin
viscolul bate-n zpad
fulgii se-nfig ca niyte sge(i
pe buze uscate
setea mi curge pomad
cu gustul slciu yi miros de nme(i
fr s ytie...
s-(i fie drag cineva ca o sete
ca nevoia de a respira
s sim(i durerea buzelor arse
de atta uscciune
yi aerul tot mai pu(in pn te sufoci
s nu vezi c afar este zi
yi ceasul nu-(i mai arat ora
ct e de trzie
doar clipele se scurg iluviu
s te umileyti (innd mna ntins
chiar dac ytii c nu vei primi
niciodat nimic
s trieyti fr s sim(i c mai eyti viu
s iubeyti fr s ytie...
infinit iluzie
s-a ayternut zpada peste iarb strivit
de prima noastr mbr(iyare
a nins yi peste ntiul srut
un vifor ne st azi n cale
yi-o iarn nal(-ntre noi
din alt nceput
mi-e mersul fr pas yi fr rost
o noapte se las n sufletul meu
mintea mi-e plin cu ultimul gnd rmas
ct de inutil a fost
voi nnopta aici n (inutul de cea(
unde clipa bate-acum trzie
s pot s ning n palma ta de ghea(
tu s m aduni infinit iluzie
bogat de singurtate
(i aprinzi iar o (igar btrne
yi tragi adnc fumul
necndu-(i plmnii
ai fcut un drum lung lsnd n urm
bucurii triste(i multe iubiri
pe to(i prietenii
yi cu ct ai pierdut mai mult
cu att ai devenit mai bogat de singurtate
acum eyti unul din boga(ii lumii
chiar dac te sim(i mai singur printre to(i
printre toate yi iar (i aprinzi o (igar
trgnd adnc fumul te ui(i cum te arde
cum rmne doar scrumul
Ladieu
N-o s-(i mai spun niciodat ct de verde
este cerul,
c peytii au prins rdcini yi au crescut
plante, yi apoi s-au uscat
plutind pe mare aiurea,
ctre nicieri,
c zborul meu a rmas fr o arip yi eu
am nceput s cobor n vrie
sim(ind iar golul.
Nemiycata clip a nceput s bat,
yi eu vd din nou cum trec anotimpurile
cte patru,cum cerul rsare, cum apune:
Azi, vom asculta muzic mpreun pentru
ultima dat;
Garou -
ultima noastr descoperire.
(i vom yopti mpreun
Belle
apoi el singur, ca o sentin(,
Ladieu,
pentru c eu nu pot s strig din tot
sufletul aya; pentru c eu din tot sufletul
doar (te)-am iubit,
iar lumea mea era plin numai de tine.
Acum, se va umple de oameni, yi eu voi fi
tot mai singur,
din ce n ce mai singur,
pn...
visul
cade ploaia peste noapte
stropii se preling pe geamul aburit
pe care mna mea ntins
acum (i deseneaz chipul
yi-o floare fr de petale
tu mi zmbeyti de undeva de sus
eu mi apropii buzele uscate
de ochii ti nlcrima(i
dar ai plecat plound n ploaie
yi eu nu ytiu dac e vis sau este-aievea
mi-e frig yi-mi este fric
ncep s strig
yi s lovesc n geamul mat ce ne separ
mi-e trupul ud de ploaia de aici sau de
afar
yi buzele-mi sunt arse
srata gura yi amar
George IONI}~
41
Anul III, nr. 8(24)/2012
Nu mi s-a mai ntmplat s aterizez n
mijlocul unui oras. Dup 20 de minute eram
deja cazati la Hotelul San Giorgio. Ne-a
gzduit cu generozitate, inclusiv internet
wireless 24 din 24. Numai c timpul presa si
nu am prea apelat la virtual.
Ora 19. Prsim hotelul. La receptie,
suntem sftuiti, cu o team nedisimulat, s
nu mai iesim prin oras la ora asta. La fel ptim
si pe strad. Cnd ntrebam de o directie anu-
me, toti se uitau la ceas. De parc pericolul
venea la or fix. V amintiti ? Este ora unu/
Omul negru n-a venit!. Am hlduit, ns, pe
tot felul de strdute si nu mi s-a prut chiar
att de periculos. Poate eram bine adaptat la
mediu. Poate pentru c aveambodyguard !
Poate...
Iulie. Un soare cu toate sulitele n dotare
i urmrea pe pmnteni ntr-un oras care ara-
t, pe ici, pe colo, prin prtile esentiale, ca-n
filmele anilor 50.
Poti circula usor utiliznd mijloacele de
transport n comun, inclusiv metroul. Cele
mai multe cu air condition, dat la maximum,
ceea ce mreste disconfortul la prsirea lor.
Mai putin cele cu care poti face organizat
turul orasului. Dar e pcat s ratezi mersul la
pas pe strdutele ce fac de neuitat orasul!
Asfalt nu prea gsesti, materialul druit
de Vezuviu, granit sau bazalt, fiind prelucrat
si intens folosit la pavarea caldarmului, tro-
tuarelor... Autoturismele, adic masinutele,
apar si dispar, dup ce te lipesti automat de
peretii caselor. De era s intru peste o Anna
Magnani, care tocmai si savura tigara n bal-
conasul de la... parter.
Am crezut c cel mai murdar oras, din
cele vzute pn acum, este Istanbulul. As
recomanda bucuresteanului crcotas s fac
o talp pe strzile urbei de la poalele Vezu-
viului. Ferentariul pare de vis. Al treilea oras
al Italiei, Napoli, geme sub asediul gunoaie-
lor. Zona cu cea mai mare densitate a orasului,
mare parte a centrului istoric, arat ca un ghe-
tou urias. O realitate cu mirosuri greu de uitat.
i vedeam pe Alberto Sordi pe dup fiecare
colt. Sau pe celebrul Toto, nscut n cartierul
sracilor Sanit Rione din Napoli, cu o po-
veste de viat incredibil.
Partea comercial din Quartieri Spagnoli
este aproape de standardele europene. De
la Galleria Umberto I, un masiv monument
de arhitectur (instantaneu mi s-a deschis
fisierul cu Galleria Vittorio Emanuele II din
Milano), o iei pe Via Veneto. Se afl vizavi
de Teatrul Regal San Carlo, cel mai vechi
teatru liric din lume, de lng Piazza del Ple-
biscito. De nu doresti, o iei pe Via Chiaia
sau pe exclusivista Via dei Mille cu preturi
de te-apuc... mila de propriul buzunar. De
clas de mijloc. Din Romnia.
Gsesti cam tot ce se ofer prin lumea
bun. Informatie obtinut de la bodyguard.
Sergiu G~BUREAC
Napoli
(file de jurnal paranormal)
I
m
a
g
i
n
i

d
i
n

N
a
p
o
l
i
42
Nici un magazin de firm nu i-a scpat,
ochiului ei profesionist de ardeleanc, pn
n piata dominat de un Dante ce rbda cu
stoicism razele marelui galben. Iar maestrul
Bellini, fiecare cu piata lui, se uita ngrijorat
la urmele grele lsate, de chefliii de peste
noapte, la baza soclului su. Graffitistii, ca si
gunoaiele, au reusit s-si pun amprenta pe
tot orasul Doar cerul a rmas liber.
Cum n plan e si celebrul Pompei, nu am
adstat la muzeul cu pricina si nici prin cata-
combe, nefiind mare fan al mumiilor si stafiilor
de orice fel.
Napoli este un oras usor de vizitat. Circa
400 de biserici, din care 150 n centrul istoric,
te alin cu rcoarea si linistea interioarelor
sale. La tot pasul dai de zeci de palate, rs-
pndite prin cele 10 sectoare ale orasului cu
peste un milion de locuitori, nct te ntrebi,
dac nu or fi, unele, ca supermarketurile de
pe litoralul grecesc. Mici, mici !
Numai pe strada care taie practic centrul
orasului vechi n dou, Spaccanapoli, se afl:
Palazzo Filomarino, cu celebrul locatar Be-
nedetto Croce, Palazzo Venezia, Palazzo Pe-
trucci, Palazzo Pinelli, Palazzo del Pano-
rmita, Palazzo di Sangro, Palazzo di Sangro
di Casacalenda, Palazzo Marigliano...
Adaug si altele, care merit atentie: Pa-
lazzo del Panormita, cea mai frumoas cl-
dire renascentist din oras. Palazzo San Gia-
como din Piata Municipio. Sau Palazzo Do-
ria dAngri. Ei, aici, e aici! De la balconul
cldirii Giuseppe Garibaldi a declarat unirea
Regatului celor dou Sicilii. Era 7 septembrie
1860. Palazzo Pignatelli - druit mpreun
cu colectiile de mobil si portelanuri statului
italian. Palazzo Arcivescovile, resedinta ar-
hiepicopilor napolitani. Palazzo Firrao (sec.
al XVI-lea n stil renascentist, apoi barocizat)
cu o fatad plin de statuile regilor napolitani.
Nu n cele din urm, Palazzo Capodimonte,
resedinta de var a regilor Regatului Napoli,
situat pe dealul cu acelasi nume. Aici gsim
Galeria National din Napoli (cu ceva picturi
ale lui Tiziano, Caravaggio... cam subtire),
precum si alt muzeu de portelanuri.
nchei trecerea n revist cu Palatul Re-
gal, din Piazza Plebiscito, construit la nce-
putul secolului al XVIII-lea. Un amestec bizar
de stiluri. n aripa de est se afl Biblioteca
National Vittorio Emanuele III, a treia din
Italia, cu numai putin de un milion si jumtate
de volume, printre care si cele 1800 de papiru-
suri recuperate de la Herculaneum. Fratele
Pompeiului. Fatada vestic, cea dinspre Piata
Plebiscitului (pentru unirea de la 1860), este
decorat cu statuile marilor regi ai Regatului
Napoli, ce privesc la grupurile ecvestre cu
Carol al III-lea de Bourbon (fondator al dinas-
tiei de Bourbon) si fiul su Ferdinand IV n
sei. Pzesc intrarea n Bazilica San Francesco
Sisif pe casa scrilor
urcam pe casa scrilor,
yi parc nu se mai sfryea,
vopseaua insalubr, de ulei, striat pe
betonul mizerabil, rece,
spoiala varului, anume nedesvryit,
o cenuyie umbr nedesvryit nso(ea
urcam pe casa scrilor,
cu becuri sterpe, imbecile, muribunde,
halucinnd din dou n dou etaje
tcutul martor era balustrada plastic
infinit (scurt circuite izbucneau n
negre, umezi, filamente)
la ndrzne(ele-mi viraje
era o lumin-absent, chioar,
becuri de patruzeci
frumoas cum ytiam
te ayteptau pe casa scrilor (yi n-ai trecut)
s treci
urcam pe casa scrilor
Valeriu Marius CIUNGAN
var pe manyete, pe genunchii altruiyti,
n(elep(i, spre cas,
yi rezemat contemplativ lng tabloul de
contoare
prea ca urc (urcam?) yi poate chiar
urcam
o scar nesfryit, tot mai nalt, mai
frumoas!
Despre mine
ai fost vreodat pasre?
eyti?
nici nu trisem
rsritul ce n piept
mi-l creyti
o luminoas pasre
mi ntindea coastele elastice
yi pielea mi-era mai lucioas
pe arcele de colivie sub(iri, fantastice
eram frumos aya
cu organele transparente la vedere,
o luminoas pasre mi apsa sternul
frumos cu luminoas putere
ea nu era o pasre de prad,
mi-am dat seama ,
nu mi va sparge sternul cu ciocul,
nu i vor creyte prin umerii mei aripi
fantastice
pur yi simplu aici yi-a fcut cuibul
ea
eram eu!
di Paola, ce aduce, usor, cu Pantheonul din
Roma. Caii sunt realizati personal de Antonio
Canova, reprezentant al neoclasicismului eu-
ropean. As vrea s ajung odat si la Sankt
Petersuburg s-i admir varianta pentru cele
trei gratii: Aglaia, Euphrosyne si Thalia.
Ptrundem n Piazza del Gesu Nuovo.
Biserica Gesu Nuovo, cu o fatad noncon-
ventional, are un interior baroc impresio-
nant. n aceeasi piat se afl Basilica Santa
Chiara, cea mai mare cldire gotic din oras,
care adposteste mormintele a 12 regi si re-
gine ale regatelor Napoli si Sicilia. O piat
supravegheat permanent de armat. Am
avut o stare de neliniste. La Duomo di Napoli
se pstreaz sngele lui San Gennaro, patro-
nul orasului. O alt biseric impuntoare a
orasului, Madre di Buon Consiglio, aduce
cu cea de la Vatican, pe care urma s o revd
n zilele urmtoare.
Castelul Nuovo, ridicat la 1275, refcut-
extins pe la 1599 si pus n valoare turistic
din 1982, domin golful si zona din care vom
lua barca spre Capri.
Uitam s v spun c pe la 1030, ducele
Sergiu al IV i chem pe normanzi s apere
zona de amenintarea bizantin, salvnd astfel
Napoli (Noua cetate), fosta colonie greceas-
c, preluat de romani, devenit ducat bizan-
tin, ulterior independent si, apoi, capital a
regatului napolitan pn la crearea Italiei
Mari. (va urma)
43
Anul III, nr. 8(24)/2012
Petre GIGEA-GORUN
Repere macedonskiene
Al. Macedonski
n ziua a treia a manifestrilor, Eugen
Constant, alaturi de scriitorul Mihail Cru-
ceanu si criticul de art V.G. Paleolog, au
Icut destinuiri, din perioada cnd l-au cu-
noscut pe Alexandru Maceonski, aducnd
n fata auditoriului aspecte noi din viata ma-
relui disprut.
n discutia pe care am purtat-o atunci mi-
a rennoit cererea sa de a-l sprijini s-si re-
editeze volumele sale de poezii si proz, ti-
prite cu decenii n urm.
- V-a rmne recunosctor; eu le-am
adunat n cteva volume. S-mi pot vedea
visul cu ochii, pentru c nu tiu ct mai am
de trit..., m-a atacat frontal scriitorul Eu-
gen Constant.
- Maestre, i-am spus. Trebuie s gsim o
posibilitate. Dumneavoastr, ns, v rog
s le adunati n unul sau dou volume, s
revedeti, sa adugati... V atept cu plcere.
- V caut n curnd...
Peste un an si jumatate, mi-a prezentat
legat ntr-un volum mare, mai multe plachete
de versuri si poezii tiprite prin anii 30. De
exemplu, am primit volumul de poezii So-
cluri devastate (1935), romanul Condicar
de lume nou (1935), volumul Punte peste
veacuri, versuri (1929), Elanuri rstig-
nite, un volum de poeme (1943), volumul
nsemnri n rama bibliotecii, o colectie
de cronici literare ale sale (1933).
Lucrrile scriitorului s-au bucurat de a-
tentia unor ziare ale vremii cu articole si cro-
nici literare semnate de Constantin Sileanu,
George Silviu, George Mihail Zamfirescu,
Ion Pas, Radu Gyr, C.D. Fortunescu,
Alexandru Dima, Dem. Basarabescu, Ivan
Constantinescu, Paul Papadopol si altii.
Dar timpul nu a mai avut rabdare si scri-
itorul Eugen Constant a plecat n lumea
umbrelor.
Pe volumul de versuri Socluri devas-
tate, a binevoit a scrie: Lui Petre Gigea,
Primvicepreedinte al Consiliului Judetean
Dolj, n semn de respect de superioar apre-
ciere al potentialului dumneavoastr cul-
tural, al inimii nflcrate n lupta pentru
triumful patriei noastre i a constitutiei, la
monumentala oper de nfrumusetare a
Craiovei, v ofer acest modest dar al meu,
nchinat artei. Eugen Constant, 1972.
Si multumesc
Cu criticul V. G. Paleolog m-am mbratisat
cu cldur prieteneasc. Cu prul alb si cu o
barb respectabil, de peste 30 de centimetri,
de asemenea alb, impunea respectabilitate
mai nti sub aspectul su fizic. Dar nu numai
aceasta. Respectul pentru marea sa cultur
creste n progresie geometric pe msur ce
l asculti la ceea ce vorbeste.
L-am cunoscut prin intermediul lui Ion
Giubelan, care ndeplinea functia de redactor
sef al cotidianului regional nainte. Pre-
zentndu-mi-l, mi-a spus c profesorul V. G.
Paleolog va publica saptmnal, n zilele de
duminic, un serial despre viata si opera lui
Constanin Brncuyi, dar pentru acesta tre-
buie adus de la liceul din comuna Cornu, iar
pentru aceasta i trebuie si o locuint.
Atunci eram primar al Craiovei. Tocmai
se terminase de construit blocul de 150 de
apartamente din centrul Craiovei. I-am re-
partizat un apartament de dou camere... si
asa V. G. Paleolog a devenit craiovean, dar
si un prieten al meu sincer si devotat.
Sptmnal, a publicat, timp de peste doi
ani, documente si valoroase articole legate
de viata si opera marelui sculptor Constantin
Brncuyi.
Permanent, m vizita att la Primrie ct
si la Consiliul Popular al Judetului... Mi-a
scris zeci de scrisori si mi-a trimis multe mate-
riale si documente. Toate acestea sunt cu-
prinse, pe larg, ntr-o carte dedicat exclusiv
criticului de art V. G. Paleolog.
3
Cu fiul su, Dyspr Paleolog, m-am ntl-
nit att la Craiova ct si la Paris.
- Cu ce ne delectati astazi? l-am ntrebat ...
Mi-a rspuns vorbind n barb, asa cum
Icea de obicei.
- O amintire despre Macedonski. Pe un
volum de versuri al su, pe care mi l-a oferit
n anul 1910, mi-a scris o dedicatie. De
aceea, comunicarea mea pornete de la
acest fapt, intitulnd-o Mrturia unei de-
dicatii. Aa cum avea obiceiul, Alexan-
dru Macedonski a dat o dedicatie cu o fra-
: lung de 18 rnduri, n care, nainte de
semntura sa, scrisese: Din toat inima....
M-am uitat parcurgnd, rapid, textul si
dedicatia xerografiat.
- Am s v ascult cu plcere, i-am spus
eu, cu sinceritate.
- Multumesc, pentru cele spuse.
Am mai schimbat cteva vorbe si despre
alte subiecte. Am fixat o ntlnire pentru sp-
tmna ce urma.
*
Cu Mihail Cruceanu am abordat mai
multe subiecte. Mai nti mi-a povestit n ce
conditii l-a cunoscut pe Alexandru Mace-
donski, ntlnindu-se cu acesta att la Cra-
continuare din numrul anterior
44
iova, ct si la Bucuresti, n calitatea sa de
profesor si scriitor. Mihail Cruceanu stie
multe, pentru c a parcurs tot secolul al XX-
lea trind o sut de ani.
Avem multe de discutat, pentru c venea
des la Craiova. n dou rnduri, am luat m-
preun masa, la mine acas.
ntre mine si Mihail Cruceanu a interve-
nit o corespondent activ, pstrnd n arhi-
va mea personal multe scrisori ale sale, pline
de continut si de sfaturi, cuprinse ntr-un
scris cursiv si frumos, caligrafic.
Referindu-se la sesiunea de comunicri,
mi-a spus:
- Ati fcut un lucru ludabil. O actiune
frumoas, de continut. Comunicrile sunt
fcute de importante personalitati ale lite-
raturii romneti. Bravo! V felicit!
- Nu ne-am fcut dect o datorie de con-
tiint fat de marele scriitor originar din
Oltenia, revendicndu-ni-l.
- Foarte bine, foarte bine. Este un lucru
care ramne n memoria contemporanilor.
Scriitorul Alexandru Macedonski a fost un
nendrepttit tratat pe nedrept i dat uitrii
n mod voit de contemporanii si... Au trecut
50 de ani ca s i se fac dreptate... Era un
titan. L-am cunoscut personal. Se comporta
ca un Mecena. n jurul su i al revistei
Literatorul, s-au format o serie de scri-
itori i oameni de cultur de mai trziu pre-
cumDuiliuZamfirescu, Traian Demetres-
cu, Cincinat Pavelescu, Anton Bacalbaya
i Dumitru Teleor, ca s citez numai cteva
nume. Eu, n ntlnirea cu craiovenii am
vorbit despre aceasta i voi mai spune i n
aceste zile mai multe lucruri despre perso-
nalitatea lui Macedonski.
Precizez c dialogul cu Mihai Cruceanu
se transformase n monolog. Se comporta ca
un batrn profesor, care si facea prelegerea
la orice subiect luat n discutie. De aceea, eu
l ascultam si doar din cnd n cnd puneam
ntrebri sau fceam unele completri. Era
plcut la vorb si ponderat n aprecieri.
Odat, ntr-o discutie pe care am avut-o
la mine acas, vorbind despre poezia asa-
zis militant mi-a spus: Eu nu am scris
nici o poezie despre partid, dei sunt unul
dintre fondatorii si, n 1921. Am ales alte
subiecte pentru a le versifica, lundu-le din
natur, sau de dragoste... Eu nu confund
literatura cu partidul i politica.
La ntlnirea avut cu publicul craiovean,
n ziua de 13 mai, a fcut o frumoas expunere
cu amintirile sale despre Alexandru Mace-
donski, cu lucruri inedite, si a rspuns cu
rbdare si bunavoint la ntrebrile care i-au
fost puse.
Felicitndu-l pe profesorul universitar
Ion M. Zamfirescu, pentru comunicarea pe
care a expus-o, aceasta fcnd referint pe
marginea unui rondel, si pe care a prezen-
tat-o magistral, am discutat cteva probleme
legate de Craiova, de care era interesat.
Am primit cteva scrisori de la acesta, ti-
nnd legtura si sub aceast form. Cu pri-
lejul zilei sale de nastere, i-am transmis urri
de sntate, de viat lung si de noi succese.
Este un om responsabil si profund, un intelec-
tual de clas. Un crturar de seam.
Profitnd de ntlnirile prilejuite de Zi-
lele Macedonski, m-am ntretinut cu pro-
fesorul C. D. Papastate, pe care l-am admirat
de cnd l-am cunoscut, dar si din numeroa-
sele convorbiri purtate mpreun. De aseme-
nea, cu criticul literar Ovidiu Ghidirmic, un
intelectual amabil si profund, cu profesorul
universitar Ion Ptraycu, care mi-a fost si
mie profesor, un om deosebit, inteligent, cul-
tivat, politicos, avnd o cultur solid, unul
dintre cei mai valorosi intelectuali pe care i
are orasul Craiova la ora actual.
*
Cu viu interes a fost asteptat ntlnirea
cu academicianul Victor Eftimiu, care a avut
loc la sfarsit de sptmn, smbta, si care
a vorbit mai mult de dou ore despre Mace-
donski si opera sa, conditiile n care l-a cu-
noscut pe acesta.
Am fost bucuros c i-am strns mna, c
a acceptat invitatia de a veni la Zilele Mace-
donski si faptul c am schimbat unele cu-
vinte si impresii, mai ales la dineul la care am
participat mpreun.
A doua zi, marti, 12 mai, dup sesiunea
de comunicri, a avut loc un pelerinaj la
casa familiei Macedonski din satul Pome-
testi, apartinnd de comuna Goesti, judetul
Dolj, aci unde a copilarit n deceniul al cinci-
lea si al saselea din secolul treut.
La Casa memorial, profesorii C. D.
Papastate, Alexandru Piru yi Florea Firan
au rostit cuvinte evocatoare legate de familia
si copilria poetului Macedonski si legtura
sufleteasc cu locurile natale reflectate n
opera sa.
Aci, au participat si cetteni din satul Po-
metesti, ca si autorittile locale, n frunte cu
primarul comunei Goesti, care a adresat un
clduros bun venit oaspetilor, cadrelor di-
dactice si elevilor din satele nvecinate. Cei
prezenti au vizitat camera-muzeusi au de-
pnat amintiri despre poet si familia sa.
La sfrsit, elevii scolii din comuna Goesti
au sustinut un frumos spectacol artistic-oma-
gial, din care n-au lipsit recitri de poezii ma-
cedonskiene.
Participantii au fost prezenti si la un dejun
cmpenesc, oferit de primarul comunei Goesti.
*
n a patra zi, care a fost joi, 14 mai, la ore-
le 19.00, n holul Muzeului de Art din Cra-
iova s-a desfasurat un recital muzical-lite-
rar i un concurs de interpretare a poeziei
lui Alexandru Macedonski.
Aceast plcut manifestare a fost sus-
tinut de corul Filarmonicii de Stat Oltenia,
dirijat de Alexandru Racu, si de elevi ai Scolii
Populare de Art din Craiova, la care au parti-
cipat si concurentii nscrisi la concurs.
Programul manifestrii Zilele Mace-
donski la Craiova a avut loc n ziua a cincea,
una dintre zilele mult asteptate de craioveni,
prin participarea anuntat.
Astfel, tema anuntat Creatori i inter-
preti, sear de poezie modern cuprindea
participarea scriitorilor Eugen Jebeleanu,
George Macovescu, Virgil Teodorescu, Mi-
ron Radu Paraschivescu, $tefan Bnulescu,
Dumitru Radu Popescu, Marin Preda, Vir-
gil Carianopol, Constantin Nisipeanu, Eu-
gen Constant, Adrian Punescu, Ana Blan-
diana, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Cons-
tan(a Buzea, Sina Dnciulescu, Mihai Du-
(escu, Ilarie Hinoveanu, Constantin Toiu
yi Ilie Constantin, precum si a actorilor Ma-
rina Bayta-Cosma, Anca Pavlescu, Iancu
Goan( yi Petre Gheorghiu.
4
O sal arhiplin, select, cu intelectuali
craioveni recunoscuti, a primit cu bucurie si
cu inima deschis o prezent att de valo-
roas a culturii romnesti.
Dac ar trebui relatat pe larg aceast
manifestare, devenit zi celebr pentru Cra-
iova, ar trebui scris o carte ntreag.
M-am ntretinut, n acea sear, la un pa-
har de vorb, ca si n alte dti, cu poetul
Eugen Jebeleanu, cruia, dup anul 1977, i-
am devenit vecin pe strada Grigore Mora
din Bucuresti, cu Constantin Nisipeanu, cu
care mai trziu am corespondat, cu apreciatul
poet Eugen Constant, melancolic si senti-
mental, cu Mihai Du(escu, poet craiovean,
manierat si delicat.
Mai lungi discutii le-am avut cu poetul
Adrian Punescu, originar din Brca, la fel
ca si tatl meu, Ioan Gh. Gigea, care s-a cs-
torit cu mama mea din comuna nvecinat
Goicea Mic.
Adrian Punescu este oltean din tat n
fiu, printii si, bunicii, strbunicii si str-
strbunicii si dorm somnul de veci n comuna
Brca, fiind multe cruci pe care s-a ncrustat
de-a lungul vremii numele Punestilor.
C s-a nscut la Copceni-Blti, n iulie
1944, aceasta a fost doar o pur ntmplare,
ntruct nea Costic, tatl su, nvttor, cu
sotia au fost n timpul rzboiului transferati
n Basarabia recucerit, ca s predea copiilor
de acolo nvttura de carte. Dar Adrian Pu-
nescu, tot brcean rmne de la nceput si
pentru totdeauna, pentru c smnta nea-
mului su vine din moi-strmoi, de aci.
45
Anul III, nr. 8(24)/2012
As relata un episod n legtur cu scrie-
rea pe buletinul su a localittii de nastere
Copceni-Blti din Basarabia, dup care s-a
adugat ca tar U.R.S.S.
Poetul a protestat vehement, cernd ca
s nu se mentioneze U.R.S.S., ci Romnia
pentru c atunci Basarabia era teritoriu al
Romniei, iar dac nu se poate trece Romnia,
atunci s se scrie mcar Basarabia. Pn la
urm organele de militie, n urma protestului,
n-au mai trecut U.R.S.S.
Cel care a scris versurile din Ultrasen-
timente (1965), Mieii primi (1967), Fn-
tna somnambul (1968), iar mai trziu
Pmntul deocamdat, Manifest pentru
sntatea pmntului, Iubiti-v pe tu-
nuri etc. mi era si mi-a rmas apropiat. Un
om de geniu, de talent, complex si vulcanic
si totusi prieten.
Scriitorul Eugen Barbu scrie despre el
c: Totul m supr la acest poet n afar
de poezia lui, ca mai trziu s spun c
locul lui este pe un munte, iar cuvintele
lui sunt fulgere.
Eu am petrecut o zi ntreag cu Eugen
Barbu si Adrian Punescu, n trei, ca s-i
mpac, fiind la mijloc. Si un timp am reusit.
Am discutat de cte toate...
Cu poetul Adrian Punescu m-am ntlnit
de sute de ori..., dar despre aceasta voi vorbi
ntr-un capitol separat dedicndu-i-l.
Plcute clipe am petrecut si cu poetul Ma-
rin Sorescu, n aceast sear fiind totusi mai
tcut dect de obicei. Un poet de geniu, n-
chis n sine, fiind observator al vietii oame-
nilor, al filozofiei timpului si al tranilor, mai
ales al celor de la Bulzesti, despre care a scris
asa de frumos...
Cu Marin Sorescu, m-am ntretinut de
mai multe ori la Craiova, la Bucuresti si la
Paris. Am n biblioteca mea cteva carti ale
sale cu amabile dedicatii prietenesti.
La rndu-mi, n anul 1998, am publicat un
volum de versuri al meu, intitulat: La poarta
vremii, pe care i l-am dedicat lui, la un an de
la trecerea sa n nemurire.
M-am simtit bine si n prezenta poetului
Ilarie Hinoveanu, cu care aveam s devin
prieten n timp, un om amabil, talentat si vul-
canic n sustinerea argumentelor sale, si a
lui Constantin Toiu, cu care m-am apropiat
n timp la Bucuresti si la Paris, unde i-am fost
gazd.
Atunci, la Paris, i-am prezentat n cteva
zile Oraul lumin si ne-am adus omagiul
nostru punnd o floare la mormintele lui
Constantin Brncuyi, din cimitirul Montpar-
nasse, si al lui George Enescu, din cimitirul
Pere Lachaise, prilej cu care am fcut si c-
teva fotografii pentru aducere aminte.
Cu delicata poet Constan(a Buzea,
schimbul de vorbe a fost plcut, agreabil, ca
o adiere de primvar.
Ar fi multe de spus despre aceste ntlniri,
pe care le amintesc cu melancolie si senti-
mental ntrebndu-m, ca si poetul francez:
Unde sunt zpezile de alt dat?.
Dar s revin la Zilele Macedonski, si
anume n ziua de duminic, 17 mai: n Sala
Teatrului National din Craiova, a avut loc un
spectacol de poezie i teatru, unde actori
ai Teatrului National Craiova, sub regia ar-
tistic a Valentinei Balogh, au sustinut un
program de selectiuni din poezia si opera dra-
matic a lui Alexandru Macedonski.
Cu acest prilej, Mircea Lungu, cercettor
la Centrul de istorie, filologie si etnografie
din Craiova a sustinut o conferint omagial.
n sfrsit, luni, 25 mai, orele 20.00, n stu-
dioul Televiziunii Bucuresti, a avut loc o emi-
siune concurs, organizat n colaborare, cu
tema: ntre metronom i cronometru cu-
prinznd viata si opera poetului Alexandru
Macedonski si a pictorului Ion Tuculescu.
Au participat concurenti din Craiova.
Au fost opt zile de manifestri interesan-
te pentru cultura craiovean si nu numai, c-
ptnd o amploare destul de mare. Un pu-
blic numeros si select a fost prezent zi de zi,
unii dintre participanti fiind prezenti n mai
multe zile, sau chiar n toate zilele manifes-
trilor ce au avut loc.
Acum, n zilele noastre, m ntreb, cnd
vd c la unele manifestri culturale sunt
doar 20-30 de persoane, permanent aceleasi,
unde este publicul craiovean setos de cul-
tur, de altdat? Dar, degeaba c nu am un
rspuns prea convingtor.
Trebuie mentionat c Studioul de radio
Craiova a transmis n cadrul Zilelor Mace-
donski, n fiecare zi, ntre orele 17-19, pro-
grame adecvate, manifestrile extinzndu-se
astfel la un numr mare de asculttori, mrind
astfel numrul participantilor.
5
De asemenea, s nu uitm c, n perioada
11-17 mai 1970, s-au organizat sesiuni de co-
municri ale elevilor din liceele de cultur
general din orasul Craiova, pe tema: Viata
i opera poetului Alexandru Macedonski,
aceste sesiuni fiind conduse de cadre uni-
versitare.
6
n acelasi timp, au avut loc seztori lite-
rare omagiale, organizate de cenaclurile si
cercurile literare din judetul Dolj, conferinte,
simpozioane, montaje literare, recitaluri po-
etice n cadrul tuturor cminelor culturale, bi-
bliotecilor si caselor de cultur ale judetului.
7
Craiovenii, si nu numai ei, au cinstit, n
acel an, cum se cuvine, amintirea poetului
Alexandru Macedonski, la 50 de ani de la
trecerea lui n lumea umbrelor. Desigur, nici
poetul nu a uitat, n scrierile sale, orasul Cra-
iova si timpul pe care l-a petrecut aci.
Cu emotie scriu aceste rnduri pentru zi-
lele de atunci, mrturisind c Alexandru Ma-
cedonski a lsat unele urmen sufletul meu.
Prin anii 80, aveam scrise peste 200 de
rondeluri, de care eram ndrgostit, avnd n
vedere muzicalitatea versului al acestei forme
de poezii.
n anul 2001, am tiprit un volum de ver-
suri intitulat Rondeluri, primit de critica
literar si de cititori cu plcere si bune apre-
cieri. Alte rondeluri se afl n alte volume de
versuri - n numr de 14, pe care le-am pu-
blicat n anii 80, ct si n primul deceniu al
acestui secol.
Redau n cele ce urmeaz dou rondeluri,
care amintesc de atmosfera macedonskian.
8
RONDEL MACEDONSKIAN
Acele roze nflorite
Mor ca i vechile iubiri
Imagini dragi i amintiri
Din zile scurse, risipite.
n pragul zorilor ivite,
O noapte trece-n mistuiri
Acele roze nflorite
Mor ca i vechile iubiri.
Si-n vraja zilei nsorite
Se nasc n noi alte simtiri,
Cu inutile mpotriviri
Ce mor mereu nelinitite,
Acele roze nflorite!
Aceia care au citit versurile lui Mace-
donski nu uit referirile sale la primvar, la
liliacul nflorit sau cntul privighetorii.
Amintesc versurile sale:
Veniti privighetoarea cnt
Si liliacul a-nflorit
Cntati nimic din ce e nobil,
Suav i dulce n-a murit.
Este probabil ca n rondelul ce urmeaz,
pe care l-am scris n deceniul al patrulea din
secolul trecut, s se fi simtit si frumusetea
versurilor de mai sus:
RONDELUL PRIVIGHETORII
Mi-e inima doar o ncntare
De cntul tu cu soare plin
Tu, vraja cerului senin,
4. De inspira(ie
macedonskian
46
Micuta mea privighetoare...
Eti numai farmec i visare,
Speranta zilelor ce vin
Mi-e inima doar o ncntare
De cntul tu cu soare plin.
Aduci cu tine nseninare
Cu glas ce curge cristalin
Purtat mereu n zbor divin
n nentrerupt cutare,
Mi-e inima doar o ncntare!
S-ar putea, cred c fr voia mea, ca si
alte rondeluri ale mele s respire un anumit
parfum macedonskian.
Craiovenii l iubesc peAlexandru Mace-
donski si au socotit necesar ca bustul su n
bronz s fie amplasat att n locul n care era
casa bunicului su, Dumitru Macedonski, din
fosta mahala Sfntul Ion Sebastian, si un-
de scriitorul a petrecut o parte din anii co-
pilriei si adolescentei, precum si pe Aleea
Marilor Personalitti din Craiova, unde
se afl, din anul 2005, un numr de 24 de mari
personalitti, legate de Cetatea Banilor.
Aleea Marilor Personalitti din Craiova
are, spre cinstirea naintasilor, aceste mari
nume de oameni, intrati n constiinta Trii si
a oamenilor, astfel cum se prezint n Parcul
Teatrului National Marin Sorescu din Cra-
iova si n cartea pe care am scris-o.
1. Theodor Aman, pictor, membru al
Academiei Romne (1831-1891);
2. Gheorghe Anghel, sculptor, artist al
poporului (1904-1966);
3. Tudor Arghezi, scriitor, membru al
Academiei Romne (1880-1967);
4. Constantin Brncuyi, sculptor, mem-
bru al Academiei Romne (1876-1957);
5. Gheorghe Chi(u, magistrat, ministru,
primar al Craiovei, membru al Academiei Ro-
mne (1828-1897);
6. Henri Coand, inginer, savant de re-
nume mondial, membru al Academiei Romne
(1886-1972);
7. Gogu (George) Constantinescu, ingi-
ner, inventator al sonicittii, membru al Aca-
demiei Romne (1881-1965);
8. Traian Demetrescu (Tradem), scriitor,
publicist, traductor ( 1866-1896);
9. Elena Farago, scriitoare, cettean de
onoare al Craiovei (1878-1954);
10. Grigore Gabrielescu, tenor de re-
nume international (1859-1915);
11. Alexandru Macedonski, scriitor si
publicist (1854-1920);
12. C. S. Nicolescu-Plopyor, arheolog,
scriitor, etnograf, membru al Academiei Ro-
mne (1900-1968);
13. Vasile G. Paleolog, critic de art,
brncusiolog (1891-1979);
14. Amza Pellea, actor, director al Tea-
trului National Craiova (1951-1983);
15. Petrache Poenaru, matematician,
inventator, membru al Academiei Romne
(1799-1875);
16. Aristitza Romanescu, actrit de tea-
tru (1854-1918);
17. Nicolae Romanescu, vicepresedinte
al Senatului, primar si cettean de onoare al
Craiovei (1864-1931)
18. Ion D. Srbu, scriitor, secretar literar
alTeatrului National din Craiova (1919-1989);
19. Marin Sorescu scriitor, ministru, ce-
ttean de onoare al Craiovei, membru al Aca-
demiei Romne (1936-1996)
20. Maria Tnase, cntareat, artist eme-
rit (1913-1963);
21. Nicolae Titulescu, diplomat si om po-
litic, ministru, membru al Academiei Romne
(1882-1941);
22. Ion Tuculescu, medic, pictor (1910-
1962);
23. Ion Vasilescu, compozitor, maestru
emerit al artei (1903-1960);
24. Nestor Vornicescu, mitropolit, scri-
itor, membru al Academiei Romne (1927 -
2000).
O analiz atent a structurii personalit-
tilor aflate pe aceast alee arat c 11 sunt
membri ai Academiei Romne, 3 sunt Artisti
ai Poporului sau Artisti Emeriti, 3 au fost
ministri, iar 2 primari ai Craiovei.
Ca activitate profesional desfsurat: 5
au fost scriitori, 3 sculptori si critici de art, 2
pictori, un compozitor, 2 actori, un matema-
tician, un arheolog, un mitropolit, doi ingineri
de geniu, doi cntreti de renume interna-
tional.
Patru personalitti sunt si cetteni de
onoare ai municipiului Craiova.
Fat de alte alei similare din spatiul
romnesc, n Aleea Marilor Personalitti
de la Craiova sunt prezente si trei persona-
litti feminine, precum si personalitti recent
trecute la cele vesnice (Marin Sorescu, Nes-
tor Vornicescu, I. D. Srbu). Se poate spune,
Ir a gresi, c orientarea autorittilor locale
a fost bun si desigur onorabil.
n volumul Aleea Marilor Personalitti
din Craiova, personalitatea lui Mace-
donski este prezentat astfel.
9
ALEXANDRU MACEDONSKI
Scriitor, publicist, traductor, membru
(postmortem) al Academiei Romne
S-a nscut la 14 martie 1854 la Bucuresti
si a decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti.
Este fiul ofiterului Alexandru D. Mace-
donski, care este primul romn nltat la gra-
dul de general de ctre domnitorul Alexan-
dru Ioan Cuza, fiind o perioad si ministru
de rzboi n timpul domniei acestuia.
Dumitru Macedonski, care era bunicul
poetului Alexandru Macedonski, a partici-
pat activ la miscarea revolutionar condus
de Tudor Vladimirescu din anul 1821.
Urmeaz cursurile primare la Scoala de la
Biserica Obedeanu din Craiova, continu la
liceul de bieti din Craiova (1869) si la un
pension de limba francez condus de profe-
sorul L. Ch. Raymond.
Cea mai mare parte a copilriei a petrecut-
o n localitatea Pometesti, satul Adncata,
judetul Dolj, asezat pe valea rului Amaradia
ca si la Craiova n casa bunicului Dumitru
Macedonski.
Casa acestuia se afla n mahalaua Sf.
Ion Sebastian pe locul unde n prezent se
afl Grdina Botanic a Universittii din Cra-
iova si Fntna Jianu, momente evocate de
scriitor n unele lucrri ale sale.
n acest loc, se afl amplasat bustul n
bronz al lui Alexandru Macedonski, realizat
de sculptorul Constantin Foamete n anul
1975 (la comemorarea a 120 de ani de la
nastere si 55 de ani de la moarte).
5 Statuile scriitorului
Al. Macedonski
aflate n Craiova
Manuscrisul poeziei
Rondelul trecutului
47
Anul III, nr. 8(24)/2012
De asemenea, tot aici, la Grdina Bota-
nic, Fundatia Scrisul Romnesc a dezvelit
o plac de marmor cu urmtorul text:
n aceste locuri a fost odinioar casa
n care a locuit Alexandru Macedonski
(1854-1920), poet, prozator i traductor,
conductor al Cenaclului Literatorul,
care a reunit i ndrumat mai multe ge-
neratii de poeti.
Amintirile poetului despre locurile co-
pilriei de la Pometesti-Adncata si de la Cra-
iova sunt reflectate n crtile sale Pomul de
Crciun, Copilrie si Rondeluri.
Dup moartea tatlui su, la vrsta de 16
ani, la ndemnul mamei sale, pleac singur n
Europa si viziteaz Austria, Italia si Elvetia.
De la Viena, trimite revistei Telegraful
romn, din Sibiu, prima sa poezie intitulat
Dorinta poetului, purtnd data de 3 de-
cembrie 1870 si publicat la 8 decembrie 1870,
care consemneaz astfel, debutul poetului.
Avea 16 ani.
Frecventeaz o perioad cursuri univer-
sitare la Pisa si Venetia. n anul 1877 editeaz
volumul de versuri Poezii. Prima verba.
Cltoreste apoi la Venetia, Neapole, Pompei.
Se nscrie n partidul liberal la 14 no-
iembrie 1873, cnd nc nu mplinise 20 de
ani. Editeaz prima sa revist Oltul, n care
a publicat o serie de articole anti-dinastice,
fapt pentru care a avut de suferit.
Totodat, public versuri si traduceri din
poeti francezi printre care Alphonse Lamar-
tine (1790-1869) si Jean Pierre de Beranger
(1780-1827).
La 29 iunie 1874 a publicat un editorial
mpotriva guvernului conservator Lascr
Catargiu, fapt pentru care este arestat la Cra-
iova si ncarcerat la Vcresti, timp de trei
luni.
Este achitat de tribunal, ceea ce duce la
cresterea simpatiei sale n rndul concet-
tenilor.
Contribuie la scoaterea ziarului Stin-
dardul apoi Vremea (1877), precum si
alte periodice cu o aparitie scurt Trsne-
tul, Fulgerul , Plevna.
Este numit administrator la Gurile Du-
nrii la Sulina, dup care si reia activitatea
jurnalistic.
nfiinteaz ziarul andi-dinasticTarara,
criticnd n el deopotriv regele si partidul
liberal.
mpreun cu Th. Stoenescu si Bonifaciu
Florescu nfiinteaz revista Literatorul,
fiind prima revist simbolist romneasc.
Lansndu-se ca dramaturg, n anii 1880-
1882, Teatrul National din Bucuresti pune n
scen, cu o distributie din cei mai buni actori,
piesele Unchiaul srac, Iade i 3
Decembrie.
nfiinteaz Societatea revistei Litera-
torul, presedinte fiind V. A. Urechia (1834-
1901), istoric si scriitor.
Este numit inspector al Monumentelor
Istorice.
Conducnd revista Literatorul, care
devine o tribun a poeziei sociale cu caracter
protestatar, intr n polemic cu revisteleJu-
nimea si Convorbiri literare, care ap-
reau la Iasi.
Public n revist o serie de scriitori tineri,
precum Tudor Arghezi, Gala Galaction,
Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu,
George Bacovia, Tudor Vianu, Ion Barbu,
George Mihail Zamfirescu, Victor Eftimiu,
Anton Bacalbaya s.a.
nfiinteaz cenaclul Literatorul, pe
care l conduce, formnd ceea ce se cunoaste
sub numele de ,Scoala lui Macedonski.
Criticul de art V. G. Paleolog a mrturisit
unuia din autorii acestor rnduri c Alexan-
dru Macedonski, cu care era prieten si cores-
ponda n mod obisnuit, nu a scris acea epi-
gram din 1883 mpotriva lui Eminescu. De
altfel, ntr-un interviu, publicat la Cluj, afirm:
Macedonski nu pomenea niciodat nume-
le lui Mihai Eminescu. Era osimpl nente-
legere. Una voia Eminescu i alta voia Ma-
cedonski. Si apoi erau total diferiti ca poeti:
Eminescu era de spirit germanic, pe ct
vreme Macedonski era de spirit pur frantu-
zesc. Macedonski nu a recunoscut nici-
odat c ar fi scris despre Eminescu acea
epigram.
10
n anul 1884 i apare volumul dePoezii,
primit nefavorabil de ctre revista iesean
Convorbiri literare. Ca urmare, revista
Literatorul, condus de Macedonski, ata-
c, uneori, violent peEminescu, Alecsandri,
Delavrancea, Vlahu(, Coybuc, Ion Luca
Caragiale si chiar l sprijin peC. A. Ionescu-
Caion, n nedreptul proces de plagiat intentat
marelui dramaturg.
Se autoexileaz la Paris, ncepnd cu anul
1884, unde scrie versuri n limba francez si
traduce din poetii francezi.
Teoretizeaz simbolismul, abordnd des-
chideri si spre alte curente literare novatoare.
Public volumul de versuri Excelsior
(1895), volumul de versuri n limba francez
Bronzes (1896), Le Calvaire du feu
(1904), drama Le fou (1913), Flori sacre
(1912), Thalassa, marea epopee, roman,
Moartea lui Dante, dram, Poezii alese
(1920), Rondeluri.
Noptile lui Macedonski este partea
cea mai desvrsit a poeziei sale: Noaptea
de ianuarie, Noaptea de februarie,
Noaptea de martie, Noaptea de mai,
Noapte de iunie, Noaptea de august,
Noaptea de septembrie, Noaptea de oc-
tombrie, Noaptea de noiembrie i
Noaptea de decembrie.
Fiecare noapte este pentru poet un
prilej de a ataca o nou tem despre lume,
natur si viat, cu importante accente filo-
zofice.
n Noaptea de noiembrie se nsce-
neaz moartea poetului si aprecierile celor
din jur n urma disparitiei sale, iar nNoaptea
de decembrie poetul prezint drama geniu-
lui care este fascinat de realizarea unui ideal.
Volumul Vremea rondelurilor (1927)
apare postum, dovedind influenta francez
n crearea poeziilor cu form fix.
Alexandru Macedonski s-a dovedit a fi
un bun traductor, oprindu-se la Byron, cu
lucrrileRarisima si Laura, J. W. Goethe
cu Monologul lui Faust, A. Lamartine
cu acul si Vlceaua, A. de Musset cu
Octav, precum si Victor Hugo, Fr. Schiller,
Shelley, Chateubriand, M. Rollinot, Th.
Gautier.
Printre alte crti ale sale, amintim: Ithalo,
poeme (1878), Drama banal, nuvele
(1886), Cartea de aur (1902), Flori sa-
cre, Crti albe, poezii 1912, Cartea ne-
stematelor (1923), Poema rondelurilor
(1927), Teatru (1929), Nuvele, schite i
povestiri (1944), Opere, I-VI (1966-1973).
Scriitorul nceteaz din viat la 24 no-
iembrie 1920, n urma unei crize de angin
pectoral si este nmormntat la Cimitirul
Bellu din Bucuresti, n ziua de 27 noiembrie
1920.
Mormntul lui Al.
Macedonski (C. Bellu)
48
*
Ca o prevestire a lunii noiembrie, poetul
scrisese Noaptea de noiembrie, n care
nscenase propria sa moarte; aceasta s-a re-
alizat n a doua parte a lunii. Drept profetie,
poetul a ncrustat n versuri:
Dar cnd patru generatii peste
moartea mea vor trece
Cnd voi fi de-un veac aproape oase
i cenu rece,
Va suna i peste mine al drepttii ceas
deplin
Si-al meu nume printre veacuri
nltndu-se senin,
Va-nfiera ca o stigmat neghiobia
dumneasc
Ct vor fi n lume inimi i o limb
romneasc
A trecut o jumtate de veac ca poetul s
fie reconsiderat si adus n constiinta rom-
nilor. Dar, desi sunt 85 de ani de la moartea
sa, nu a devenit, post mortem, membru al
Academiei Romne, dect n anul 2006.
Acum, privirea sa trist din chipul de
bronz asezat pe Aleea Marilor Persona-
litti din Craiova, mediteaz si sper la
ntelegerea urmasilor, privind cu nostalgie la
locurile din Craiova si de la Pometesti, satul
Adncata, locuri n care copilria sa a lsat
urme adnci.
11
*
Totodat, n volumul amintit, au fost
anexate si patru dintre poemele sale, repro-
duse n continuare.
Val(ul rozelor
Pe verdea margine de ant
Cretea mceul singuratic,
Dar vntul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la dant.
nti ptrunse printre foi,
Si le vorbi cu voce lin,
De dorul lui le spuse-apoi,
Si suspin - cum se suspin ...
Si suspin - cum se suspin ...
Albeata lor de trandafiri,
Zmbind prin roua primverei,
La mngierile-adierei
A tresrit cu dulci simtiri.
Preau nluci de carnaval
Cum se micau catifelate,
Gtite toate-n rochii de bal,
De vntul serii srutate,
De vntul serii srutate,
Scldate-n razele de sus,
Muiate n argintul lunei,
S-au dat n bratele minciunei,
Si rnd pe rnd n vnt s-au dus,
Iar vntul dulce le optea,
Lundu-le pe fiecare,
S-un valt nebun se nvrtea,
Un valt - din ce n ce mai tare,
Un valt - din ce n ce mai tare.
Rondelul rozelor ce mor
E vremea razelor ce mor,
Mor n grdini, i mor i-n mine
S-au fost att de viat pline,
Si azi se sting aa uor.
n tot, se simte un fior.
O jale e n oriicine.
E vremea razelor ce mor -
Mor n grdini, i mor i-n mine.
Pe sub amurgu-ntristtor,
Curg vlmaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine
Duioase-i pleac fruntea lor ... -
E vremea razelor ce mor.
Rondelul trecutului
Iat Pometetii, iat Adncata,
Scurtul pod de brne este retrecut.
Renviaz mama, mi zmbete tata ...
Vreme ct curs-a parc n-a trecut.
Jar i vlvorare soarele urcat-a.
Arde gru-n flcri, pn la bru crescut.
Iat Pometetii, iat Adncata,
Scurtul pod de brne este retrecut.
Iarba pe tot esul de cosit e gata.
Apele-i deir graiul nentrecut.
Pentru viata de-astzi mi-a sosit rsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am fcut-
Iat Pometeti, iat Adncata.
Excelsior
Sub luna plin,
Cu farmecul ce-n jos se las,
Oricare coperi de cas
E balt de lumin.
Albastra noapte
E toat ploaie argintie,
Un vis de-nalt poezie,
De cntec i de oapte.
Din lumi astrale
Magia nfurtoare
Cuprinde n a ei splendoare
A plngerilor vale.
Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predomnitoare,
Si ce destin, balaur?
O! Cer, natur,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem i ur.
*
As aminti c, dup mai mult de opt de-
cenii de la moartea poetului, este declarat
membru al Academiei Romne; astfel se
nltur o mare nedreptate, fiind astfel primit
n rndurile nemuritorilor.
Este cunoscut faptul c, timp de un secol,
Alexandru Macedonski a fost ostracizat
pentru o epigram ce i-a fost atribuit lui,
mpotriva lui Eminescu, opinia public si
intelectualitatea vremii dezavund aceast
atitudine.
ntr-o carte a mea, dup cum am amintit,
am scris discutia pe care eu am avut-o cu cri-
ticul de art V. G. Paleolog, un crturar cra-
iovean, care l-a cunoscut personal pe Mace-
donski. Mi-a spus c poetul nu a scris a-
ceast epigram, care a fost publicat n Li-
teratorul, n perioada n care era plecat din
tar, fiind deci opera colaboratorilor si.
Adaug faptul c Fundatia Scrisul Ro-
mnesc, din care fac parte, a intervenit scris
si verbal ctre criticul literar Eugen Simion,
n calitate de presedinte al Academiei Ro-
mne, sustinnd primirea n Academia Ro-
mn a poetului Alexandru Macedonski, cu
patru ani n urm, fapt realizat, pentru care
multumim cu recunostiint.
1
Arhivele Statului Craiova: Fond foi volante;
Manifest tiprit (inventar 933).
2
Comentarii macedonskiene, Editura Minerva,
Bucuresti, 1973 pag.13-14.
3
Petre Gigea-Gorun: V. G. Paleolog i Brncui,
un dialog etern. Fundatia Scrisul Romnesc,
Craiova, 2003 (454 pagini)
4
Arhiva personal. Dosar nr.30
5
Arhiva personala. Dosar nr. 30
6
7
8
Petre Gigea-Gorun: Rondeluri, Fundatia Scri-
sul Romnesc, Craiova, 2001, pag. 26-27.
9
Petre Gigea-Gorun, Antonie Solomon: Aleea
Marilor Personalitti din Craiova, Fundatia Scri-
sul Romnesc, Craiova, 2005, pag. 58-61; 139-
141.
10
Constantin Zrnescu: Interviu cu V. G. Pale-
olog, Tribuna 11 (1159), 15 martie, 1979, p. 3.
11
Petre Gigea-Gorun, A. Solomon: Aleea Ma-
rilor Personalitti din Craiova, Ed. Sim Art, Cra-
iova (2006).
49
Anul III, nr. 8(24)/2012
Poetul Ded Preqi s-a nscut n anul 1955
n tinuturile nlcrimate ale Kosovei. ncepe
s scrie si publice prin anii 1970, iar din 1981,
pentru a asigura existenta familiei, trieste n
Elvetia. Ca orice kosovar, avatariile prin care
a trecut provincia amintit i-au marcat exis-
tenta. Temele predilecte ale liricii sale au de-
venit: rzboiul, patriotismul, exilul, drumurile,
nostalgia dup locurile natale, nedrepttile
sociale, virtutile omului simplu, iubirea, tre-
cerea timpului. Toate aceste motive literare
se reunesc ntr-un univers trist, sub form
de lacrim: Lacrimile genelor nu m-au orbit,/
aluatul l-am dospit sub cascad,/ cu apa ploi-
lor ochii i-am limpezit/ i-au uscat cu foc, dorul
copiilor. (Am iesit).
Apa reprezint izvorul si perpetuarea vie-
tii. Pentru filosoful Tales din Milet, ntregul
univers a luat nastere din ap. Transparenta
ei se traduce liric prin sinceritatea cu care
poetul si exprim gndurile. n centrul uni-
versului lacrim se afl patria sa natal, Ko-
sova, att de mult ncercat de vicisitudinile
istoriei: Pmnt scump/ Altar sfnt, Kosova./
Cu secole lumin ai cutat,/ Rul crap me-
reu/ Binele rsare n monumente. (Pmnt
scump).
n fata noastr avem o cltorie n lumea
curiozittii. Deasupra tuturor (cum scrie Adi-
na Dumitrescu despre Poezia academic
modern), deasupra izvoarelor, fluviilor, dea-
lurilor si pdurilor, deasupra noastr, rmasi
de-a pururi ngeri si sfinti, aducndu-ni-i cu
evlavie n memorie si cinstire, pe martirii
patriei: Se vor ntoarce psrile migratoare/
u chipul dulce ale Mamei,/ cu fii si fiicele a-
cestui pmnt. (Monologul mamei).
Aripile negre ale rzboiului ntunec cerul
ntregii lumi, din Orientul Mijlociu si pn n
Balcani. ncrncenarea poetului se revars
cnd expresionist, cnd prin ntrebri reto-
rice: Copiii obositi de rzboi/ Cresc prin
buncre./ Cine a-ntocmit rzboiul/ Cnd totul
este cataclism,/ Constiinta nu atinge pe vi-
novat/ Omul se satur zilnic/ Mncndu-si
substanta proprie. (Cine a ntocmit rzbo-
iul). Poetul si strig revolta ncercnd s aco-
pere zgomotul armelor, cntnd pacea si liber-
tatea: Acolo unde nu esti tu,/ Nu exist via-
t/ Adevrat./ Acolo unde nu esti tu,/ Nu e
lumin,/ Nici crestere. (Libertatea).
Calea exilului este pavat cu dale de tris-
Lucian GRUIA
Lacrima binecuv@ntat#
a universului kosovar
tete. Trenurile, drumurile, ndeprtndu-se
de tara natal, nu duc nicieri: Astmperi
drumurile lungi/ cu putine fire de sperant;/
piatra si copacul se topesc/ ntr-o pictur
de rou. (Cltorul). Isoricul religiilor Mircea
Eliade afirma c toate cltoriile se desfsoar
n interiorul nostru, spre regsirea fiintei per-
sonale. n acest sens, cltoriile poetului
Ded Preqi ne conduc spre tara natal si spre
Dumnezeu.
n clipele de meditatie, amintirile mamei
npdesc sufletul poetului. Au obosit-o anii,/
I-au ncovoiat spinarea/ (...) / Sopteste cu-
vinte/ Uneori cu jale/ Uneori cu bucurie.//
Nu hoinriti degeaba,/ O, porumbeii mamei/
Ajutati semenii. / Nu deveniti mrcinii lu-
mii!... (Cuvintele mamaiei).
Iubirea ntreste si ea sufletul poetului.
Desi aflat departe de tara natal, poetul nu
si-a pierdut speranta. Credinta n Dumnezeu
i cluzeste viata: M-nchin Domnului/ Care
mi-a dat numele/ Si mndria/ De a fi cel ce
sunt (M nchin Domnului).
Trecerea timpului constituie alt tem
major a liricii autorului. Nostalgia toamnelor
care nvluie viata poetului se nsenineaz la
gndul c alte fiinte umane, copii, vor umple
golul existentei: Lumea e mare ct o fereas-
tr./ Omenii intr si ies prin ea/ () / Copii se
joac n fereastr,/ Jocul lor nu se sfrseste.
(Lumea si timpul).
Coplesit de reverie, autorul si imagineaz
uneori, gndindu-se la Shakespeare c lumea
este o scen imens n care fiecare om este
un actor. Cultivnd virtutile si dedicndu-se
promovrii adevrului si binelui, Ded Preqi
si joac rolul frumos.
Autorul cultiv versul liber adecvat trans-
miterii ideilor umaniste. Stilul este limpede,
clar ca si lacrima care simbolizeaz universul
liricii sale. Poetul rmne senin pentru c nu
si-a trdat rdcinile: Numele nu l-am m-
prumutat,/ Bunicul m-a botezat/ Si tatl bu-
nicului se numea Ilir/ Acest nume nicicnd
nu-l voi schimba. (Nevinovtie). Traducerea
din limba albanez n limba romn a fost
Icut inspirat de poetul Baki Ymeri
50
Bestializarea global#
(III)
Motto 1: Regele nscut din snul Sionului, ANTI-CRISTUL,
se apropie de tronul puterii universale.
(Serghei Nilus - Epilog la Protocoalele Sionului)
Motto 2: ... depopularea ar trebui s fie cea mai mare
prioritate a politicii externe americane, faj de lumea a treia.
(satanist Henry Kissinger)
Alexandru OBLU
continuare din numrul anterior
* Dup toate cele ce aflarti, stimati con-
vivi, avem datoria s v artm cine au fost
aceia care au comandat si finantat o aseme-
nea grozvie care e ct un testament diavo-
lesc de cuprinztoare.
De aceea, vom reface firul lucrurilor, prin
sintetizarea relatrilor celui ce a construit
monumentul, fcute publice, putin mai apoi:
* Ceea ce ncepuse ca o dup amiaz de
vineri, obisnuit, n mijlocul verii, s-a ncheiat
prin producerea si ridicarea celui mai neobis-
nuit monument din lume, proiectat n condi-
tiile cele mai putin ntlnite. (Joe Fendley,
presedintele companiei Elbert Granite Fi-
nishing. Inc din Elberton, Georgia). El si
petrecea acea dup amiaz de vineri, din luna
iunie 1979, asa cum si consuma de obicei
vinerile dup amiaz, studiind rapoartele sale
sptmnale si asigurnd, n general, maga-
zinul pentru week-end. Tocmai atunci, a intrat
n biroul su, din strada Tate, un brbat m-
brcat frumos, spunnd c vrea s cumpere
un monument. Si, pentru c toti ceilalti, din
birou, erau ocupati, Fendley a decis s vor-
beasc nsusi cu strinul, explicndu-i c so-
cietatea sa nu vinde direct publicului ci, nu-
mai pe baz en-gros...
Nedescurajat, omul de vrst mijlocie, ca-
re s-a identificat doar ca Robert C. Christian
a spus c a vrut s stie cam ct ar costa cons-
truirea unui monument pentru conservarea
omenirii. Si a pornit s-i povesteasc lui
Fendley ce tip de monument si dorea el. Cu
aceasta ncepnd, i-a subliniat dimensiunile
n msurtori metrice. Fendley a recunoscut
c prima lui reactie fat de dl. Christian nu a
fost una foarte bun, dar, dup ce l-a ascultat
vreo 20 de minute si aflnd dimensiunea ma-
siv a monumentului pe care el a dorit s l
cumpere si s-l ridice, a decis c acest om
trebuie luat n serios. Si, procednd n con-
secint, Societatea de granit a executat si ri-
dicat monumentul ntocmai cum fusese co-
mandat, la data de 22 martie 1980.
Numele R.C. Christian apare pe tableta
explicativ cu o frumoas greseal de tipar,
n pseudonim. ns, dac numele de R.C.
Christian a fost doar un pseudonim fr sens,
de ce ar fi el gravat pe monument pentru pos-
teritate? Ar putea avea numele vreo semni-
ficatie? Ei bine, are! R.C. Christian este o clar
referire la Christian Rosenkrentz, al crui nu-
me englez este Christian Rose Cross, legen-
darul fondator al Ordinului Rosicrucian. Unii
ar putea spune c asemnarea dintre R.C.
Christian si Christian Rose Cross este numai
o coincident bizar. Dup cum vom vedea
mai departe, aceasta este, ns, doar una din-
tre multele referiri la Rosicrucianism, asociate
cu monumentul. Este doar o pies din puzzle,
dar o pies important.
Rosicrucienii sunt cunoscuti prin publi-
carea a trei Manifeste, aprute la nceputul
secolului al XVII-lea: a) Fama Fratenitas
Rosae Crucis; b) Confessio Fraternitas
si c) Chymical Wedding of Christian Ro-
senkrentz. Aceste lucrri anonime, ncon-
jurate de mister au introdus, criptic, publicul
larg, n Filosofiile Rosicruciene, n timp ce
anuntau o mare transformare a peisajului po-
litic si intelectual din Europa: Epoca Ilumi-
nismului, care a urmat la scurt timp, nsotit
de cderea Monarhiilor feudale!
Ghidul de Piatr din Georgia pare a
ndeplini aceleai functii ca i Manifestele
Rosicruciene, prin chemarea la o trans-
formare covritoare a lumii omului i prin
mentinerea unui climat de mister. (S fie
acest Ghid, Cel de al 4-lea Manifest Rosi-
crucian, care anticipeaz venirea celui
de-al 4-lea Reich al neofascismului sa-
tanic??? DE CE, NU?)!
nc de la ridicarea sa, acest monument a
pus pe jar si n fermentatie ideatic multi
cercettori si analisti, care au ncercat s inter-
preteze argumentele ce fundamenteaz Cele
10 porunci New-Age.
S fie ele parte dintr-un plan care anti-
cipeaz o Nou Ordine Mondial, se n-
trebau comentatorii, sau sunt doar simple
reguli de pus n aplicare n cazul unei catas-
trofe majore?...
Calea cea mai bun pentru a afla aceast
tain ar fi s-i ntrebm pe autorii regulilor.
Ei, ns, au vrut s rmn anonimi, desi au
lsat nscrise afirmatii deosebit de importan-
te, care au fost trecute cu vederea de aproape
toti cercettorii Ghidului de piatr. (De ce
51
Anul III, nr. 8(24)/2012
oare? Vom ncerca s le ntelegem)...
* Dac le recitim nc o dat, vom vedea
c toate poruncile fac apel la o reducere
drastic a populatiei lumii, la adoptarea
unei noi limbi mondiale (care rmne vechea
englez), la crearea unui tribunal mondial
si fac o vag aluzie la eugenie.
Cu alte cuvinte, Ghidul este un model
pentru o Nou Ordine mondial!
Va s zic: depopulare, maternitate
planificat, eugenii, etc...
Prima porunc este nspimnttoare
si revolttoare, iar a lua n considerare vic-
timele potentiale ale intervalului dintre cifrele
notate este cutremurtor, ti se sparie gn-
dul, cum ar zice cronicarul. Si, despre ultima
regul, ce s mai zicem? E diabolic de cinic
pentru c, numai ntr-o astfel de conditie a
mintii ti este usor s rationalizezi disparitia
aproape a ntregii populatii a lumii!
Iat ce ni se spune, mai departe, despre
ce gndesc elitele si ce vor ele s realizeze
(pentru noi, ca-ntotdeauna, de bun seam
pentru binele nostru.)
* Asadar, depopularea masiv este un
obiectiv recunoscut si afisat public, deschis,
de ctre plutocratia global.
Autorii acestor reguli (care se vdesc a
fi chintesenta gndirii si ne-simtirii superio-
rilor neo-imperialismului corporatist) au cerut
s rmn anonimi n totalitate. Anonimi,
anonimi dar i mai stim si noi:
- n 1988, Printul Philip al Marii Britanii
si exprima urmtoarea dorint: dac ar fi s
m rencarnez, mi-as dori s fiu un virus mor-
tal care s mputineze lumea;
- Ceva mai recent, Bill Gates (coproprietar
Microsoft) a declarat: Lumea de azi are 6,8
miliarde (avea) de oameni... cu tendinta de
crestere la 9 miliarde. Acum, dac facem o
treab bun cu vaccinurile noi de ntretinere
a snttii (sic!) si a reproducerii (sic!), am
putea reduce populatia lumii, probabil, cu 10
sau 15%;
- David Rockefeller Jr., patriarhul celei
mai bogate familii din America: Unii chiar
cred c facem parte dintr-o conspiratie se-
cret care lucreaz mpotriva intereselor Ame-
ricii, caracterizndu-m pe mine si familia mea
ca fiind internationalisti, care conspir cu
altii din lume la crearea unei structuri politice
si economice globale, o nou lume, dac vreti.
Dac aceasta este acuzatia pledez vinovat
si sunt mndru de asta! (Memoirs of David
Rockefeller - pag 405);
* A doua regul, viznd reproducerea,
solicit, practic, imixtiunea celor ce fac legea
n gestionarea numrului de urmasi ai familiei.
Dac citim printre rnduri, se solicit crearea
de legi care decid asupra numrului de copii
pe care-l poate avea familia; mai mult dect
unde ambele stiinte sacre si seculare privind
misterele vietii vor fi predate n mod deschis
tuturor celor ce si vor asuma viata filosofic (?)
Aici, Crezul si Dogma nu-si vor avea lo-
cul; superficialitatea va fi nlturat si numai
esentialul va fi pstrat. Lumea va fi condus
de ctre cele mai iluminate minti (cine sunt
cei care garanteaz lumii asta? - n.n.) si fieca-
re va ocupa pozitia pentru care va fi n cel
mai admirabil mod potrivit. (Manly P. Hall,
The Secret Teachings of All Ages)...
Iar acelasi Manley P. Hall explic n alt
carte a sa, Destinul secret al Americii, visul
vechi pentru un guvern mondial, cum a fost
prezentat de Societtile Secrete...
Pi, n acest context general, mai este vreo
ndoial c textul Ghidului n-ar descrie
chiar motivele sus mentionate si dezideratele
alctuitorilor lor?
Chiar nu se vede c lucrarea, n ntregul
ei, nu e deloc o teorie a conspiratiei sau un
conglomerat de ipoteze, ci o Conspiratie
mondial autentic, unde totul e previzionat
si realizat n termeni clari, fr echivoc?
* Iat acum explicatia Celor 10 reguli ale
Ghidului de piatr, iesit direct din penita
autorilor secreti, ntr-un text prospectiv de o
duplicitate ametitoare, feroce:
Este foarte probabil ca omenirea s po-
sede acum cunostintele necesare pentru a
stabili un guvern mondial eficient.
ntr-un fel, aceast cunoastere trebuie n-
smntat pe scar larg n constiinta ntregii
lumi. Foarte curnd inimile familiei noastre
umane trebuie atinse si nclzite, ca s ntm-
pinm o regul global a ratiunii.
Constiinta de grup a rasei noastre este
oarb, pervers si distras usor de fleacuri,
cnd ar trebui s se concentreze asupra fun-
damentelor. Intrm ntr-o er critic. Presiunile
populatiei vor crea n curnd crize politice si
economice n ntreaga lume. (Ce vorbiti? Nu
regia voastr face asta? - n.n.) Acestea vor
face mai dificil si n acelasi timp mai necesar
nfiintarea unei Societti Rationale Globale.
Un prim pas ar fi de a convinge lumea,
care se ndoieste c o astfel de societate este
acum posibil. S avem n vedere crearea de
recursuri solide ratiunilor colective ale uma-
nittii. S atragem atentia asupra problemelor
de baz. S stabilim prioritti adecvate (adec-
vate pentru cine? - n.n.). Noi trebuie s ne
ordonm casa noastr aici pe Pmnt, nainte
de a ajunge la stele. Ratiunea uman se
trezeste acum la puterea sa ntreag. Este cel
mai puternic mijloc declansat n desfsurarea
vietii, pe planeta noastr. Trebuie s ne facem
umanitatea constient c acceptarea compa-
siunii, judecata luminat, ne va lsa s con-
trolm destinul nostru n limitele inerente ale
naturii noastre. (care-s alea?)
att, mbunttirea selectiv sau steriliza-
rea membrilor nedoriti ai societtii. Aceast
practic obisnuia s se numeasc eugenie
pn cnd a devenit politic-incorect, din
cauza nazistilor hitleristi. Iar acum se afirm
ca politic-corect, din cauza neo-nazistilor
nc oculti...
* Majoritatea celorlalte reguli ale Ghi-
dului de piatr fac apel, practic, la crearea
unui guvern mondial, condus de ctiva
iluminati (n cazul lor luminatii sunt ntu-
necati - n.n.) care s reglementeze toate as-
pectele vietii umane, inclusiv credinta, nda-
toririle sociale, economice, etc.
Aceast idee este departe de a fi nou,
fiind ntretinut, de secole, de ctre Scolile
de Mistere.
Manly P. Hall scria, n 1917: Cnd multi-
mea guverneaz, omul este condus de igno-
rant; cnd biserica guverneaz este condus
de superstitie; si cnd statul guverneaz, el
este condus de fric. nainte ca oamenii s
triasc n armonie si ntelegere, ignoranta
trebuie transformat n ntelepciune, super-
stitia ntr-o credint iluminat si frica n iubire.
Cu toate afirmatiile contrare, Masoneria este
o religie care caut s-l uneasc pe om cu
Dumnezeu (nu s-l nlocuiasc pe Dumnezeu
prin om? - n.n.) prin nltarea initiatorilor ei
la acel nivel de constiint la care ei pot privi
cu o viziune clar lucrrile Marelui Arhitect
al Universului (Hiram). Din generatie n ge-
neratie viziunea unei perfecte civilizatii este
conservat ca ideal pentru omenire. (Atunci,
dac este ideal pentru omenire, de ce i dictati
voi formula ideal omenirii si n-o lsati pe
ea s si-l aleag singur?! - n.n.). n mijlocul
acelei civilizatii va sta o Universitate mare
L
e
o
n
a
r
d
o

d
a

V
i
n
c
i

-
S
f
.

I
o
a
n

B
o
t
e
z
t
o
r
u
l
52
Este dificil s sdesti ntelepciune n minti
umane nchise. (Ale voastre sunt deschise?
Cu ce? Cu dinamita si pumnalul? - n.n.)
Inertiile culturale nu sunt usor de depsit.
Derularea evenimentelor mondiale si tristul
record al rasei noastre dramatizeaz deficien-
tele mijloacelor traditionale n guvernarea
afacerilor umane. Crizele care se apropie (cum
s nu stie asta cei care le proiecteaz, gene-
reaz si monitorizeaz pe crize? - n.n.) pot
determina omenirea s fie dispus s accepte
un nou sistem de legi mondiale care va ajuta
n gestionarea pasnic (att de pasnic, ct
un rzboi neterminat n veci! - n.n.) a fricti-
unilor internationale.
Cu un astfel de sistem am putea elimina
rzboiul (pi ce faceti? Renuntati voi la m-
noasa tt care v d cel mai profitabil lapte
pentru sporul casei? - n.n.), am putea oferi
fiecrei persoane o oportunitate de a-si gsi
o viat cu rost si mplinire (cui? cum? post-
mortem? - n.n.).
Exist alternative la Armaghedon. Ele
sunt realizabile. Dar ele nu se vor ntmpla
Ir eforturi coordonate de milioane de oa-
meni dedicati, din toate neamurile pmn-
tului.
(Bravo, domnilor, ne bucurm din suflet
c ati recunoscut deschis c exist alternativ
la... ARMAGHEDON (dar nu a voastr!).
Ea este DEOUMANISMUL, singura fo-
lositoare rasei umane si singura pozitiv, din
toate prtile privit. Dac si spuneti c e re-
alizabil, implementati-o!
Veti vedea c se poate, fr nici o siluire.
Numai prin constientizarea cinstit, convin-
gere si aplicare rapid, ca la carte. - Cu voint
politic ferm!)...
* Noi, sponsorii Ghidului de piatr din
Georgia, suntem un grup mic de americani
care doresc s centralizeze atentia asupra
problemelor prezente ale umanittii. Avem un
mesaj simplu si pentru alte fiinte umane, acum
si n viitor.
(Recunosc si cunosc, astfel, extraterestii!
- n.n.) Noi credem c acesta contine adev-
ruri evidente si nu ne-am propus vreo preju-
decat fat de un anumit crez sau filosofie.
Cu toate acestea, mesajul nostru este, n une-
le domenii, controversat. Am ales s rmnem
anonimi pentru a evita dezbateri si dispute
(cine nu vrea dezbateri si dispute, nu vrea
Democratie; vrea dictatur tiranic, bestial
- n.n.) care ar putea arunca n confuzie sensul
nostru si care l-ar putea ntrzia, printr-o revi-
zuire considerabil a gndurilor noastre. (V
e team s nu v deturnm, convingndu-
v c, de fapt, sunteti cli? - n.n.)
Noi credem c principiile noastre sunt
solide. Ele trebuie s se aplice pe baza pro-
priilor merite. (?)
Stonehenge si alte vestigii antice de
gnduri umane au strnit curiozitatea noastr
ns nu transmit un mesaj pentru ndrumarea
noastr.
Pentru a putea exprima si transmite gn-
durile si ideile noastre de-a-lungul timpului,
si ctre alte fiinte umane, am ridicat un mo-
nument - un grup de pietre cioplite. Aceste
pietre tcute vor afisa opiniile noastre acum
si atunci cnd nu vom mai fi. Sperm c aces-
tea vor cstiga o acceptare crescnd si c,
prin persistenta lor tacit, vor grbi ntr-un
mic grad sosirea Epocii Ratiunii.
Credem c fiecare fiint uman are un
scop. Fiecare dintre noi este un mic, dar sem-
nificativ, pic din Infinit.
Alinierile ceresti ale pietrelor simbolizeaz
nevoie pentru umanitate de a fi drepti cu Prin-
cipiile Externe care se manifest n natura
noastr proprie si n Universul din jurul nos-
tru. Trebuie s trim n armonie cu Infinitul
(Atunci, trebuie mai nti s trim n armonie
cu Infinitul din noi, care ne e cel mai apropiat!
- n.n.).
Cele patru mari pietre centrale din grup
sunt inscriptionate cu zece principii, fiecare
piatr afisnd acelasi text n dou limbi. Me-
sajul din versiunea n limba englez (de ce
nu n esperanto? - n.n.) are, n total, mai putin
de 100 cuvinte. Limbile au fost selectate pen-
tru semnificatia lor istoric si pentru impactul
lor asupra oamenilor care triesc acum. De-
oarece exist trei mii de limbi vorbite n lume,
nu toate au putut fi alese. (Tocmai din acest
motiv, pentru a evita discriminrile subiective
trebuia s alegeti, obiectiv, limba artificial,
pentru mediul virtual al tuturora- esperan-
to! - n.n.)
Noi prevedem o faz ulterioar n dez-
voltarea Ghidului de piatr din Georgia. Se
pare c alte pietre vor fi ridicate n cercuri
exterioare pentru a marca migratia Soarelui
si, poate, alte anumite fenomene Ceresti.
(Poate apropiata nou Glaciatiune? - n.n.).
Aceste pietre vor purta cuvintele noastre
n limbile altor persoane (de ce persoane si
nu popoare? - n.n.) care mprtsesc convin-
gerile noastre si vor ridica pietre similare la
granitele internationale, n limbile vecinilor
prietenosi. Ele ar servi ca memento-uri ale
greuttilor pe care omenirea trebuie s le n-
tmpine mpreun (nu si mpreun cu voi,
care ati furat startul si sunteti autopozitio-
nati deasupra omenirii - n.n.) si ar ncuraja
eforturi reciproce n tratarea lor cu ratiune si
dreptate (cu ratiunea si dreptatea voastr,
inuman?! - n.n.).
Nu profesm vreo inspiratie divin (ci
una Satanic, binenteles - n.n.) dincolo de
ceea ce poate fi gsit n mintile umane. Gn-
durile noastre reflect analizele noastre asu-
pra problemelor care confrunt omenirea n
acesti zori ai erei atomice (omenirea pe care
voi vreti s-o distrugeti atomic, desi cunoas-
teti foarte bine si alternativa obiectiv de a o
salva prin punerea atomului n slujba omului
- n.n.)!
Ele descriu n termeni generali unele m-
suri de baz, care trebuie luate pentru a stabili
pentru omenire un echilibru binevoitor si de
durat cu Universul. (Culmea ipocriziei ci-
nice - n.n.)!
Fiintele umane sunt creaturi speciale (d-
aia vreti s distrugeti 6 miliarde si jumtate
dintre ele! - n.n.). Suntem pstori ai tuturor
formelor de viat pmnteasc. (Cine, noi
oamenii sau voi, ocultii? - n.n.) n aceast
lume, noi jucm un rol central ntr-o etern
lupt dintre bine si ru - ntre fortele care
construiesc si cele care ar distruge (voi, care
forte considerati c sunteti? - n.n.). Infinitul
nvluie tot ceea ce exist, inclusiv lupta, con-
flictul si schimbarea, care poate reflecta tul-
burare n sufletul lui Dumnezeu (Ce v pas
vou de tulburarea din sufletul lui Dum-
nezeu, dac voi l-ati ucis pe Dumnezeu,
Icndu-l Hiram, iar pe voi nsiv, substi-
tuentii directi ai ultimului? - n.n.)
Noi, oamenii am fost druiti cu o capa-
citate unic de a cunoaste si de a actiona - n
bine sau n ru. Trebuie s ne strduim n a
face existenta noastr mai bun, nu numai
pentru noi nsine ci si pentru cei care vin
dup noi, si nu trebuie s fim nepstori la
bunstarea celorlalte fiinte vii, a cror destine
au fost plasate n minile noastre.
(Cine si cnd v-a plasat vou, n rspun-
dere, destinele fiintelor vii si cu care numr
de ucaz? - n.n)...
Noi suntem agentia major prin care ca-
littile bune si rele (sic!) ale spiritului devin
actori n lumea noastr (care este autoritatea
care v-a declarat, aici, vou, expertiza si, care
e majoritatea care v-a certificat-o?! - n.n.).
Fr noi ar exista foarte putin dragoste,
mil, sau compasiune (Extraordinar! Vorbiti
de dragoste, mil, compasiune si puneti la
cale exterminarea a 93% dintre oameni! - n.n.).
Dar putem fi si agenti ai urii, cruzimii si
indiferentei reci.
(Asta DA, aici sunteti maestri ai sadismu-
lui, cinismului, bestialittii.Dar, ati putea fi
mai mult dect artati, SINUCIGNDU-V!
Asa ne convingeti c, realmente, V E MIL
DE NOI!)
Numai noi putem lucra constient la m-
bunttirea acestei lumi imperfecte. (Numai
Dumnezeu e perfect! Voi, sunteti Dumne-zeu?
- n.n.).
Lumea rational de mine se afl mereu
contra curentului. (nseamn c lumea ratio-
nal, de mine pe care voi o idealizati nu
este bun pentru om, care nu este numai ra-
53
Anul III, nr. 8(24)/2012
tional, ci si sensibil. O lume exclusiv a ratiunii,
este o lume rece ne-armonic, a cyborgilor,
pe care omul gnditor, delicat si creativ o
poate controla si mbuntti, dar, NICI-
ODAT NU SI-O POATE SUPRAPUNE,
PENTRU A SE CONFUNDA CU EA! - n.n.).
n 1980, cnd aceste pietre au fost ridi-
cate, cea mai presant problem mondial a
fost necesitatea de a controla numrul popu-
latiei. n secolele recente tehnologiile si com-
bustibili abundenti au fcut posibil o multi-
plicare a umanittii, dincolo de ceea ce este
prudent sau dezvoltare durabil. Acum pu-
tem prevedea epuizarea iminent a acestor
surse de energie si epuizarea rezervelor mon-
diale de multe materii prime vitale. (Mintiti
diavoleste, fariseilor. Asa-zisa epuizare a ma-
teriilor prime vitale n-a fost consecinta con-
sumului pentru existent al speciei umane,
ci, a fost consumul lcomiei turbate, pentru
umflarea nesfrsit a propriului profit, al Cor-
poratiilor voastre si Bncilor voastre! Noi
deoumanistii, v putem demonstra cu aju-
torul savantilor rmasi ne-mercenari si iu-
bitori de semeni, mbunttiti si ei, c VI-
ITORUL poate fi perspectiv ndestultoare
si real pentru toti. Va fi perspectiva n care
LEGILE DREPTTII SALE VOR FI EGALE
TUTURORA SI, N NICI UN FEL DISCRI-
MINATORII. NOI, MPREUN, VOM FOR-
MA STATUL CIVIC AL LEGILOR DREP-
TTII!)
Aceasta va necesita schimbri majore n
atitudinile si obiceiurile noastre. Din pcate,
inertia obiceiurilor umane poate fi extrem.
Acest lucru este valabil mai ales atunci cnd
cei pentru care obiceiul, datina sunt forte
dominante iar ei sunt neinformati de nevoia
de schimbare. (Nu de schimbarea datinei -
care stampileaz marca unei comunitti -, e
nevoie, mcelarilor, ci de ajustarea ei. Pe care
liderii spirituali o pot determina lesne n
populatie, prin explicatii pertinente si de ne-
cesitate corectiv nteleas si asumat - n.n.).
Aproape fiecare natiune este supra-
populat din punctul de vedere al echilibrului
perpetuu cu natura. Suntem ca o flot de
brci de salvare supraaglomerate, confrun-
tat cu o furtun care se apropie. (Bun, si
voi ce faceti? necati oamenii si salvati br-
cile, nu-i asa? Preventiv! - n.n.)
n Statele Unite ale Americii supraso-
licitm serios resursele noastre pentru a men-
tine populatia noastr prezent ntr-o stare
existent de prosperitate. Distrugem terenu-
rile noastre agricole si ne-am mrit periculos
dependenta de resurse de petrol, metale si
alte resurse non-regenerabile. (Faceti asta
pentru a creste consumismul si profitul mari-
lor voastre bnci si companii, nu pentru a
creste nivelul de trai al americanului de rnd.
Ignorati c mai mult de jumtatea populatiei
Americii nu are un cent economisit, dar are
datorii cu carul? Sunteti amnezici c, pentru
resursele altora (de unde uitati s v mai
ntoarceti, precum Irak-ul) sacrificati vieti de
americani si cpusati locul nefericit pn la
uscare, la sectuire? - n.n.).
Japonia, Olanda, Haiti sunt chiar mai se-
rios suprapopulate si, prin urmare, n pericol
mai mare.
n aceste circumstante, reproductia nu
mai este o chestiune exclusiv personal, so-
cietatea trebuie s aib o voce si o anume
putere de directie n reglementarea acestei
functii vitale. (De acord cu voi, dar, de ce,
cunoscnd curba acestei dezvoltri, n-ati im-
plementat politici social-umane de contra-
ceptie atunci cnd ati sesizat c pericolul se
apropie si v-ati multumit s investiti n super-
marketuri, Corporatii transnationale pentru
medicamente si hran modificat genetic, n
diverse proiecte de asasinate-economice,
camuflate iar acum v plngeti c e prea mult
omenire?!
Va s zic v-ati umplut sacii cu toate bo-
gtiile lumii, ati lsat s creasc populatiile
pentru a fi ct mai multi indivizi care s v
nmulteasc profitul si s cumpere de la voi;
acum numrul stora e prea mare, ncepe s
v ngrijoreze forta nemultumirilor lor si, de
aceea vreti s v legati sacii la gur si s dati
drumul la cini! Asta nu e bestializare? - n.n.).
Dorintele cuplurilor umane sunt im-
portante, dar nu supreme. (Atunci cnd sunt
numai subiective, nu sunt supreme! - n.n.)
Trebuie dat o considerare crescnd inte-
reselor actualei societti si bunstrii gene-
ratiilor viitoare pentru c developm meca-
nisme care s aduc control rational naste-
rilor de copii.
Nasterile de copii, iresponsabile, trebuie
descurajate de presiuni juridice si sociale.
Cuplurile care nu pot asigura un venit decent
si sprijin pentru un copil nu ar trebui s fac
copii si s fie povar pentru vecinii lor. Adu-
cnd copii nedoriti ntr-o barc de salvare
supraaglomerat este o ticlosie (Ati avut si
aveti toate mijloacele si forta de a lua, anti-
cipat, msuri omenesti, pentru a preveni mo-
mentul supraaglomerrii brcii de salvare.
De ce n-ati fcut-o? NU V PROFITA,
ACEASTA? V este mai usor s ordonati,
acum, lichidarea multimii, dect v-a fost a-
tunci interesul s prentmpinati hiper-
trofierea acestei multimi? - n.n.).
Este duntor pentru acesti copii, este
nedrept pentru ceilalti ocupanti si toate vie-
tuitoarele. Societatea nu ar mai trebui s n-
curajeze si s subventioneze un astfel de
comportament. (Atunci, revoltatilor, pen-
tru c tot aveti voi toate mijloacele, VIN-
DECATI CANCERUL, NU-I OMORTI PE
CANCEROSI! - n.n.)
Cunoasteri si tehnici pentru reglemen-
tarea reproducerii umane exist acum. Liderii
morali si politici din ntreaga lume au res-
ponsabilitatea grav de a face aceste cu-
noasteri si tehnici general disponibile. Acest
lucru ar putea fi realizat cu o fractiune din
fondurile pe care lumea (care lume?) le de-
dic acum n scopuri militare. Pe parcurs,
deturnnd fondurile (!!!) n acest scop ar pu-
tea face mai mult dect orice altceva: s re-
duc tensiunile care duc la rzboi.
O populatie a lumii, divers, prosper si
n echilibru global va fi piatra de temelie pen-
tru o Ordine Mondial Rational. Oameni de
bun voint din toate natiunile trebuie s lu-
creze pentru a stabili acest echilibru
(Pn la capt sunteti ntr-o minciun
flagrant duplicitar, domnilor: - voi vorbiti
de o populatie a lumii divers si, prin glo-
balizarea voastr impus, ucideti diversi-
tatea, natiunile diversittilor, statele sociale
care le protejaz identittile distincte; prin
Statul Global Corporatist - chibutul mondial
pe care-l pregtiti a fi cmin pentru cei care
vor supravietui Tempestei voastre Satanice,
spltoare de creiere si de inimi zidite - nu
faceti dect s uniformizati n minus borsul
lumii; gustul lui; de unde scoateti voi pos-
teritatea acestei lumi majoritare, dac tot ce
faceti ca Stpni ai ei adnciti, pe zi ce trece,
polarizarea extins a bogtiilor voastre si a
srciei celorlalti?; de ce vorbiti de echilibru
perpetuu cu resursele la nivel global dac
numai voi le cumprati si vindeti, discretio-
nar, si la preturi de nimic, prin consortiile si
Leonardo da Vinci -
Salvator Mundi
54
bncile voastre, dac numai voi le dozati
curgerea si tot numai voi le smntniti un-
tura? Apoi, care sunt oamenii vostri de bun
voint? Toate guvernele marionet, mituite
si cumprate? Pe stia, i veti lua cu voi! Noi
nu-i bifm ca reprezentanti legitimi, n nici
un caz! - n.n.)
Odat cu finalizarea grupului central al
Ghidului de piatr din Georgia, micul nos-
tru grup de sponsori s-a desfiintat. (Deci, ati
aruncat pietroiul n balt, ati declansat vr-
tejul si ati plecat - n.n.).
Lsm monumentul n pstrarea n si-
gurant a oamenilor din regiunea Elbert,
Georgia.
Dac cuvintele noastre nscrise sunt
estompate de uzura vntului si a soarelui,
sau a timpului, v cerem s le ciopliti (era s
scriu ciocliti de la ciocli - n.n.) mai adnc.
Dac pietrele vor cdea, sau dac vor fi r-
vsite de oameni cu putin ntelegere, v ce-
rem (nu porunciti?) s le ridicati din nou.
Invitm toate fiintele umane din toate
natiunile (cte natiuni vor mai rmne dup
globalizarea voastr? - n.n.) s reflecte la me-
sajul nostru simplu (dar duplicitar si fariseic).
ntr-o zi, cnd aceste obiective vor fi c-
utate de majoritatea omenirii, (voi, chiar sun-
teti nebuni s credeti c de dragul minciunilor
voastre omenirea si va asuma un rol sinu-
cigas? - n.n.), atunci o Ordine Mondial Ra-
tional (Satanic si bestial - n.n.), va putea
fi realizat pentru toti. (Vise sinistre, domnilor
imperatori nazisti! - n.n.)...
***
* Dup ce ati parcurs toate cele pe care
vi le-am artat pn aici, noi suntem nclinati
s credem c, si numai aceste texte pot s
constituie suficiente dovezi, prin sine nsele,
pentru a concluziona c autorii sunt fie Franc-
masoni sau Rosicrucieni, fie alt Societate
secret ermetic, din aceeasi familie.
Atunci cnd aceste Ghiduri de piatr
se refer la o Epoc a Ratiunii, s-si fi gsit
ele rdcina si n opera omonim a lui Thomas
Paine, un rosicrucian proeminent?
Cartea Epoca Ratiunii, fiind o investi-
gatie a Adevrului si Teologiei Fabuloase,
este un volum ideistic, scris n veacul al
XVIII-lea de britanicul radical si americanul
revolutionar Thomas Paine. Lucrarea critic
religia institutionalizat si provoac inerenta
Bibliei.
Doctrinele autorului sprijin ratiunea n
locul revelatiei, un punct de vedere care este,
evident, mprtsit si de ctre comanditarii
Ghidului de piatr.
Este cunoscut faptul c Th. Paine a fost
lider de frunte al Fraternittii Rossicruciene
din America, societate care a existat aici na-
inte de Prima Revolutie American. n 1774,
marele Concil of Three (ultima organizatie
de conducere a Fraternittii) a fost compus
din Benjamin Franklin, George Clymer si
Thomas Paine. (vezi The Fraternitas Rosal
Cruces, soul. Org.)
* n The Secret Destiny of America,
Manly P. Hall l descrie pe Thomas Paine
drept un important cruciat pentru mersul
spre un guvern mondial, notnd urmtoa-
rele: Despre Thomas Paine s-a spus c el a
Icut mai mult pentru a cstiga independenta
coloniilor, cu stiloul lui, dect a realizat
George Washington cu sabia. Numai reorga-
nizarea complet a guvernului, religiei si edu-
catiei, ne-ar duce chiar azi la un stat perfec-
tionist, prevedea Paine.
* Aceast acoperire n val subtire a lui
Th. Paine este o alt pies din puzzle-ul Rosi-
crucian, care ne face s credem c autorii au
fost Francmasoni ce au inclus norme Rosi-
cruciene n gradele lor sau membri plini ai
Fraternittii Rosicruciene.
Mai mult dect att, brosura Ghidului
de piatr de unde am extras informatiile de-
scrise pn acum, aici, mentioneaz c Joe
H. Fendley senior, presedinte al Elberton
Granite, precum si multe alte persoane impli-
cate n construirea monumentului, au fost si
sunt Masoni.
Fendley (ne spune The Georgia Guide-
stones Guidebook) este, de asemenea, impli-
cat n activitti fraterne. Ridicat la rangul
de Maestru Mason n 1958 el este acum un
membru al Lojei Masonice Philomathea #25
din Elberton, este mason grad 32 de Rit York
si Scotian si a fost admis n Yaarab Shrine
Temple din Atlanta, n 1969. A fost presedinte
al Clubului Altarul Vii Savannah, din 1972-
1973. Potentatul din Yaarab Shrine Temple i-
a acordat lui Fendley gradul de consilier de
onoare n 1973 si l-a numit Ambasador, n 1975.
...Pn aici, am trecut prin fata domniilor
voastre semne de viat periclitat si de
moarte antamat, afisat si de Ghidul de
piatr Elberton, care vi le face cunoscute
ntr-o sintez de Manifest modern, rozi-
crucian!
Si v anunt c, ntr-un curnd, contro-
lat si decis de ei, va interveni o mare schim-
bare n modul cum e lumea condus!
Monumentul despre care v-am relatat
este cea mai important cuprindere unitar,
de pn acum, a acestor intentii, pentru c
ne face pe noi, ne-ocultii, s ntelegem impor-
tanta si puterea fortelor ascunse, care mode-
leaz lumea de azi si de mine. Initierea ne-
declarat ftis a construirii acestui megalit,
materializeaz n piatr legtura esential din-
tre Societtile secrete, elita mondial si agen-
da acesteia pentru o Nou Ordine Mondial.
Iar mpingerea spre un guvern mondial, con-
trolul populatiei si ecologismul, sunt chesti-
uni care se discut curent, zi de zi, n sirul
evenimentelor lumii...
Acum, haideti s ne ntoarcem, putin, n
timp:
n 1980 a fost ridicat monumentul; de
atunci si pn acum, credeti c au fost nre-
gistrate progrese? n nici un caz - lumea se
prbuseste tot mai mult, crizele se multiplic
si se amplific!
Multe din regulile Ghidului de Piatr fac
referire la conservarea pe termen lung a P-
mntului, pe care tot ei, normatorii, l sec-
tuiesc cu obstinatie, de toate rezervele esen-
tiale. ntre cuvintele nfipte n piatr si modul
real de aplicare a lor n carnea maselor, de
ctre politicienii si factorii de putere (care
sunt lacomii lumii) exist mari diferente.
Ghidul cere de la multimea popoarelor s
consimt la pierderea unei sume mari de li-
bertti personale, cere supunere total si ac-
ceptul controlului supra-guvernamental n
domeniul foarte multor drepturi sociale, ca
s nu mai spunem c, ultima aberatie enun-
tat ar fi ca oamenii s accepte s piar 93%
dintre ei... si, cu sigurant niciunul dintre
membrii elitelor!...
Acesta este conceptul asa-zisei sau falsei
democratii de oameni si pentru oameni -
cum au botezat-o mincinos din start, printii
fondatori ai Ocultelor. n aceste conditii, mai
poate deveni socialist un guvern, cu astfel
de target-uri? Numai n aceeasi msur n
care a fost si partidul lui Hitler, care s-a expri-
mat fascist si nazist, desi semnalizase stn-
ga, la fatad... si-a cotit la dreapta, dup colt.
Lor, ns, le va fi usor s fabrice, manipu-
lat, un consimtmnt general, fumegos, care,
chipurile, va ilustra asentimentul celor
multi... pentru sinistru.
Dar, pentru c n realitate, programul lor
este att de monstruos, lumea l va respinge
si-l va spulbera, n momentul n care se va
atinge masa critic a devoalrii ntelesurilor,
toate.
n formul declarativ, unele dintre com-
ponente sun nseltor de ideale, dar, n fon-
dul lor de continut, pstreaz dovada c afar
e vopsit gardu si-nnuntru e leopardu...!...
Toat Globalizarea este, esentialmente,
refacerea imperial pe principii fasciste, a
neo-colonismului mondializat. Iar prima tar
care nu va mai fi a poporului ei, va fi America.
Pentru c nu-si mai apartine siesi, pentru c
e cumprat de mult de alogeni, pentru c
democratia ei capitalist, care a ajuns acum
barbar de corporatist, nu a fost niciodat
Democratie Real, Integral si Integr, si pen-
tru c America l-a uitat pe Dumnezeu n fapte,
nu declarativ.
DAR... ESTE POSIBIL S SI-L RE-
AMINTEASC, NCEPND CU CONSTI-
INTELE EI DUREROASE!
55
Anul III, nr. 8(24)/2012
Llelu Nicolae V~L~REANU (S^RBU)
Czut din cer
M ndeptez despuiat de frunze
cu urechea surd la cntecul inimii
unde locuiesc psrile chipese
cu ciripitul plin de attea priviri.
Ochii adorm obositi n orbite
si minile
caut cu disperare ntregul.
Sunt speriat de ghearele lumii;
mi ascund carnea sub pielea copacilor,
mi este cu neputint s nteleg
ce vor si fug.
N-am nici snge att de albastru,
s-si aduc aminte c sunt
vita nobil a unui neam
czut din cer cu ngeri.
Am numai lacrima unui cuvnt
la care m tot uit
cum picur-n poeme.
Intrat n cntec
Culorile franjurate peste cochilia unui timp
absorbit de ape pe verticala nordului
ridic trmurile n picioare.
Umbrele, care acoper orologiile,
sunt plecate n pelerinaj
spre zodiile dintre solstitii.
La vremea amiezilor, nctusate n viori,
sunetele se sparg n peretii de sticl.
Pe aici mi erau pasii fr urme, ntre zile
amenintate de drumurile-simbol,
ca nisipurile detasate de ape
pe care se odihneste trupul iubirii.
Nimeni nu stie cum n adncul visului
dorinta e o flacr albastruie
care arde inima trubadurului
intrat n cntec.
Voi nsera pe pajistea apusului,
s-mi mblsmez inima cu cteva ierburi.
M voi nemuri n zidul fntnii,
pentru salvarea unei stele
n care voi nnopta definitiv.
Negru pe alb
M propulsam negru pe albul zpezii
ca o umbr hieratic pe urmele lupului
decupat din lun cu o fat luminat.
Restul era ntunericul care stpnea n aer;
nu se zreau nici caii ninsorii, nici iepurii
somnului,
cerul era un semicerc alb-negru,
czut peste podisul cu poieni, pduri si
team.
Stelele aveau alt preocupare:
lsau gerul s biciuie minile si urechile.
Eram un ceas amortit care-si misc limbile
egal, pe un cadran mat, iluzoriu.
Casa ta, cu ferestre mici si geamuri
galbene, era o prere n care m nveleam
strns. Am ajuns odat cu lama fierbinte
a focului din sob
care-mi tia bucti din suflet
si le aseza pe genunchii ti calzi.
Mirosul slbatic
Orasu-i nebun cu toate bisericile-n deriv,
pietele-s pline de statui negre,
oameni bolnavi prin lips de munc,
nebun esti si tu, plimbndu-te pe strzi,
te pipie cu privirea cersetorii,
siliconat de frig.
Mirosul slbatic
si crciumile
din care se vars valuri de fum...
Anomalie e si distractia de noapte
cu trupuri serpuitoare.
Am vrut s stiu
de ce nu se ntmpl nimic
n orasul sta prins bine n brate
unde se petrec lucruri ciudate...!?
Zpezile au pus stpnire pe case.
Umbra se pierde dincolo de ziduri
si tu esti o nluc.
Clipele, deja moarte,
numai viata le poate ndeprta-
cnd iese din omt.
o n(elegere trzie
femeia este unica minuntie
universul este doar o constructie
pe care nu poti s o termini
sursul
nu poate fi adus acas
s te culci cu el n pat
pn se plictiseste si pleac
nu pot crede
cum ne-am ndeprtat unul de altul
si nu mai stergem sufletul
cu buzele lipite
nteleg
ct de repede se petrece totul n viat
nct am neglijat cuvintele
care apropie muntii
Conturul vidului
Trgea noaptea cu o cange la mal,
pleca cu ea n buzunar,
si punea soarele sub cap
si, din umbr,
privea uimit conturul vidului.
Simtea cum transpir obosit,
tcerea nepereche sngera,
se mcinau pietre sub unghii,
iar printre degete scntei
prevesteau puterea luminii
cum topeste nisipul pe umeri.
Chemarea, care da n sine,
spunea prin semne
cum s-o atingi,
mai adevrat dect risipa.
Mai presus dect iubirea,
trieste interior o pasre strin
ce-si exerseaz cntul
n apa unor poeme.
Minile se vor elibera;
va tri liber n cuvinte,
se va despovra de iluzii
si, uimit, va privi aerul
p e conturul vidului.
56
Dup-amiaz de var
- Nu vreau sa iau prnzul cu buldogul!
Elena si trage scaunul aproape de cel al
lui Victor, a crui fat se lumineaz. i atinge
buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele
curbate.
- Trebuie Elena!
- N-are rost s ne grbim, Victor. Una din
duminicele astea, as vrea s lenevesc n pat.
E ca otelul afar!
- Hai s discutm la rece!
Elena si adposteste buclele blonde sub
bratul bronzat al lui Victor.
- S fim realisti! Nu vreau s merg nici n
ruptul capului! Nici ntr-un caz! Nu dup di-
mineata asta! M tot dirijeaz! Cu hotarrile
ei de guvernare a casei!
Elena se pierde n ploverul lui din bum-
bac.
- Suntem fat n fat cu o problem seri-
oas!
nc o or pn la prnz! i explor absor-
bit rdcina nasului prin ochelari.
- Te simt enervat. Hai s considerm si-
tuatia cu mintea limpede.
Victor apuc biscuitele orfan rmas n cu-
tia din carton de pe msuta de toalet si-l
rontie cu poft.
- Au! Cred ca mi-a czut plomba.
- Victor, trezeste-te la realitate. Trebuie ne-
aprat s ne mutm. Ct se poate de repede.
Tropie peste demnitatea noastr. Nu vezi cum
se poart cu Colonelul ca si cum i-ai fi valet.
- Imi dau perfect seama c trebuie s luam
imediat o decizie, iubito.
- Victor, am ajuns dincolo de cuvinte. S
fim realisti. Trebuie s scpm de aici. S ne
eliberm de prnzul ei duminical! Ai privit-o
cu atentie? Arat ca un lintoliu n basorelief
pe o stel.
Vocea Elenei stranguleaz strns aerul.
- ...un ou spart mprstiat ntr-o capsul
a timpului... te nteleg perfect, Elena.
- i conectat cu ntreruperi. S fim realisti.
Nu pot s sar la fiecare moft al ei, numai pen-
tru c-i suntem chiriasi! M-am sturat! Sunt
prea obosit la sfrsitul fiecrei zile! Ce su-
gerezi Victor?
- Problema este c... suferim din lips de
timp... dup orele nesfrsite... cu pacientii
din spital! Sunt sigur!... Sunt convins c
vom gsi ceva potrivit.
-Victor, cu lipsa asta acut de locuinte?...
s fie cel putin o camer cu vedere la gradin,
ntr-o cas cu baie... un loc unde s putem
dormi pn la prnz dumineca! Ca aici, dar
Ir...
- Vreau s-mi triesc viata fr Doama
Ghervescu! E posesiv si mereu nemultumit!
M bag n boale cu attea amintiri ntemni-
tate...
Vorbele Elenei i se coaguleaz n gt.
- M bucur c nu mi-a fost directoare la
liceu! Vreu s revin la Iasi! Numai dac nu se
pierde subit... astfel... vom fi cu totii feriti...
Privirea lui de otel i arde tapetul.
- Nu vorbi asa, Victor! Suntem medici.
Trebuie s fim ntelegtori! Pretind c nu te-
am auzit pronuntnd aceste cuvinte. Cnd
am mers la baie dimineat, m-a ncoltit pe
palier... Colonelul se lupta deja cu masina de
gtit, camuflat strategic de o grmad de pro-
soape de buctrie, iar un morman de crtiti
i se urcau n fat ca o piramid.
- Ea ne face s ne simtim consumati de
vin!
- Elena, Victor... Elena, Victor...! tip
strident o voce ca glaspapirul de partea cea-
lalt a usii.
Un ciocanit greu reverbereaz prelung.
- Elena, Vicotor... Coborti imediat... este
Colonelul!... repede, repede... strig glasul
apretat din spatele usii din stejar bine lustruite.
Elena si Victor tresar. Se privesc vinovati.
Ies din dormitor si coboar scrile cte dou
odat. Colonelul, lat pe canapea, cu fata hit,
gfie ca un cine de curse. Doamna Gher-
vescu i freac minile si ncheieturile.
- Repede Elena... iesi n strad si strig o
birj!, ordon Victor.
- Domnule Colonel, unde v doare?
Victor i ia mna stng si-i caut pulsul.
- ...
Colonelul se lupt s pronunte, dar lim-
ba-i alunec si se dizolv n dantura fals.
- Domnule Colonel, m auziti? Puteti s
zambiti, v rog?, i cere Victor.
Gura Colonelului rmne rigid, coltul
buzelor afundate spre stnga . Mintea-i este
nnmolit n vise musctoare despre vn-
toarea ursului, un urs care se ascunde n
tufisuri uriase. Viseaz?... despre ursul, un
urs al noptii, de tip arlechin, pe care nu-l poate
vedea printre tufisurile dese. Parc vine si
se duce... ntr-un vis despre cum s vnezi
ursul dup manualul inginerului silvic.
Viseaz un vis despre un vulpoi prevestitor
de rele? Sau este un vis despre sfrsit?
Doamna Ghervescu nu mai radiaz au-
toritate. Privirea-i confuz se deplaseaz de
la fata Colonelului la cea a lui Victor, ca si
cum ar privi un film mut. Se simte ncordat
si tulburat. Fata ei este cizelat ca n mar-
mur. Se simte pus n priz.
Elena aranjeaz perna pe care Colonelul
si odihneste capul fr vlag, cu pielea in-
flamat. i scoate pantofii si-i maseaz tlpile
pe cnd Victor i ridic capul usor si ncearc
s-l fac s nghit o tablet de aspirin. Ochii
Colonelului rmn nchisi, abandonati con-
ditiei sale.
-Ce-o fi cu birja? Sopteste Victor.
Corpul Colonelului se frmnt n fermen-
tatie intens cand sufletul lui prins n capcan
evadeaz pe furis n fata ochilor lor.
Doamna Ghervescu apuc ca n ghiare
mna Colonelului si ncearc s-i vorbeasc
la ureche.
- Nu am puls! Sopteste Victor.
- Doamna Ghervescu, mi pare ru dar nu
mai putem face nimic pentru Domnul Colo-
nel. mi pare att de ru.
Cu inima chinuit, Doamna Ghervescu-
si ridic fata unghiular spre Victor, respir
profund si pronunt cu glas egal.
- Viata Colonelului a fost ordonat n ore
bine definite si precise, ca feliile tiate de un
curtit ascutit. Scrisoarea pe care a primit-o
ieri este de vin.
Spune asa pe msur ce se calmeaz.
- Doamna Ghervescu, s v fac o cafea
sau un ceai?, o ntreab Elena cu lacrimi n
ochi.
- Dac vrei, un ceai, te rog!, i rspunde
Doamna Ghervescu cu fata ca cizelat n mar-
mur.
- Nu-l gsiti c arat foarte bine?
Ploaia contamineaz vegetatia grdinii.
Mesajul ei ud ptrunde nuntru prin usile
deschise dinspre grdin si zboveste pe par-
chetul din stejar.
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
57
Anul III, nr. 8(24)/2012
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n Vcresti, jud. Dmbovita, al crei Cettean de onoare este din anul 2003. A absolvit Scoala
Tehnic Militar (1944) si Facultatea de Drept, la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj (1961). A lucrat ca ofiter
activ n mai multe unitti militare, apoi a ocupat diferite functii administrative, ncheindu-si activitatea ca director
general la Universitatea Tehnic Cluj-Napoca. Este membru (din 1988) si presedinte ales pe viat (din ianuarie
2000) al Cenaclului Satiricon din Cluj-Napoca si membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia. Este inclus n
circa 50 de volume colective de epigram, peste 46 de premii obtinute si alte distinctii.
Aparitii editoriale: Epigrama o frntur de viat (2004), Zmbetul ciulinilor (2008), Gnduri ascunse
(2009), Marianus claudiopolitanus epigrammaticus (2010). Este coautor la 9 volume colective de epigram,
editate cu prilejul Festivalului Eterna Epigram, la organizarea cruia a participat pn n 2005, dup care s-a
retras din motive obiective.
Epigrama
Poligonul care-absoarbe
Numai trgtori de soi,
Ce la trei cartuse oarbe,
Trage unul... de rzboi.
Mria Sa, femeia
Uite-asa, ct sunt de mic,
I-am ajuns pn la buric!
De eram nalt, frumos,
Ajungeam eu si mai jos.
Csnicie
C butoiu-i plin cu miere,
Poate mai credea un veac,
Dac sfnta lui muiere
Nu se ncurca c-un drac.
Clinic
Socrul e cardiolog,
Soacr-mea oftalmolog,
Soata doctor, asistent,
Numai eu sunt pacient...
Gastronomic
Soacr-mea cnd vine-acas
De departe i-aud vorba,
Iar cnd ne-asezm la mas
Dnsa... ne acreste ciorba.
Bunicii
Sunt stejari nfipti n glie,
Care stau la datorie
Pe ninsori, arsite, ploi
Iar la umbra lor... stm noi!
n(elepciune
Mi-a zis seful: N-are rost
S te contrazici c-un prost!
Multe sfaturi mi-a mai dat,
l ascult... dar nu-l combat!
Recensmntul pensionarilor
Sculati voi, oropsiti ai vietii,
Flmnzi si goi si dusi de nas,
C vin, n pragul diminetii,
S vad cti ati mai rmas...
Politic
Dumnezeu, cu gura Lui,
Zise: Vezi mereu ce spui,
Mai ales n fata cui,
Despre cine,... c-s destui!
Politicianul
Uns cu-attea alifii,
Minte-ntreaga carier,
Dar ca el, sunt mii si mii...
Alifiile difer.
Voin( politic
Vreau s-alerg, as vrea s zbor
Ctre cel ce ne conduce
Nici picioarele nu vor,
Dar nici capul nu m duce...
Omul secolului
Gorbaciov! Cu un seism
Ne-ai scpat de comunism!
Taic-meu spunea, sracu:
Scapi de el... si dai de dracu!
Lec(ie
Pe Tabla Vietii scriem toti
Asa cum soarta ne impune,
Lsm nscrisuri la nepoti
Dar notele cine le pune?!
Arhimede
Cernd un punct n Univers
De critici am voit s scap
Era al doilea gnd pervers
De-a da Pmntul peste cap!
Consolare
n urmrirea timpului fugar
Avem dosarul plin de semnalmente,
N-am reusit s-l prindem nc, dar
I-am retinut o groaz de amprente.
Nedumerire
Nimnuia nu-i tin partea,
Dar nu-l mai pricep pe el:
De ce-i zice prost ca noaptea,
Cnd si ziua e la fel?
Balans
Viata e suprem. Forul
Care-si face datoria:
Cnd te suie cu-ascensorul,
Cnd te las... cu frnghia.
Basmele
Mi-au legnat copilria
Si anii-n care m transform,
Dar azi, ascult n Romnia
Povesti... la care nu mai dorm.
Coybucian
Viata e un bun pierdut
Cnd n-o triesti cum ai fi vrut...;
Noi o trim cum ne e dat
Si tot nu vd ce-am cstigat.
Strada
Voi muri, precum se stie,
Dar ca fericit al sortii,
Multumescu-ti Primrie
C am groapa-n fata portii.
Alcoolicul
La locuinta mea de veci
Cnd vii pierdut pe poteci
Cu lumnri si iasomie,
S nu bocesti!... S ai trie!
Colegii
Prin viata asta trector
Asa urt vorbesc de mine,
C-am preferat de mult s mor
S m vorbeasc si de bine...
Moartea
Sus pe deal si-a nltat
Primul cimitir privat;
Guvernrii-i multumeste
C... afacerea-nfloreste!
Anun( mrinimos
Mi se curm-al vietii fir,
Dar cedez, cum se cuvine,
Locul meu n cimitir
Celui mai grbit ca mine.
Marian POPESCU (n. 18.08.1930)
58
Nelu IONESCU-QUINTUS (n.12.08.1919)
Nscut la Ploiesti, de profesie plastician.
Epigramist, membru al Cenaclului Ion Ionescu-Quintus, din Ploiesti, si al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
Aparitii editoriale epigramatice: Sport si zmbet (1997), Inspiratii fr ratii (1998), Mozaic tematic si
epigramatic (1998), Trident Quintus (n colaborare, 2001), Spicuiri (2003), Epigramistii n epigrame (2003),
Celebritti (2004), Pe ultima sut de... poante (2005), Satirizri proverbiale (2005), VIP-uri (2005), Epitafuri
(2005), Voiajnd cu gluma (2005), Slab sexice (2006), On rvient toujours (2006), Quintesente (2007),
Zmbet de adio (2010), Scnteieri (2011), Fel de fel (2011).
Inclus n peste 60 de volume colective de epigram.
Epigram
Dup sens si parametri,
Pare disputatul meci,
Cu un unsprezece metri
n minutul nouzeci!
Lui Mircea la 90 de ani
O lume te rsfat
La cei 30 de viat,
C restul, cum se stie,
Sunt de cstorie.
Portret feminin
Ondulatii fine,
Nas pe sus purtat,
Ochii prin vitrine,
Gura... pe brbat.
Portret masculin
Riduri pe figur,
Barb, perciunei,
Tigaret n gur,
Ochii... pe femei.
So(ia
Gingsie, vis, poveste,
Lux, bijuterii si bani,
Mai cu seam dac este
Jumtatea lui... ca ani!
Cocheta
Cu-al su farmec m cuprinde
Si gndesc mereu cu jind
Tot ce-mbrac ea, o prinde,
Numai eu nu pot s-o prind!
Urare
Astfel s-ti ajute soarta
Pentru anul care vine:
S te-mbraci doar la Romarta
Si s te dezbraci... la mine!
Cuplul modern
Dorind s se amuze
Pe-alei, n plin extaz,
Se pup doar pe buze,
C nu mai au obraz!
Ipocritul
Dup cum se vede
Are ratiune:
Spune ce nu crede,
Crede ce nu spune!
Bacusian
Cum s nu adore vinul,
Coniacul intrinsec,
Romul, votca ori pelinul,
Dac-n cap e triple-sec!
Bancnota de zece mii
As prefera chiar morga,
n chip de decedat,
Dect s vd cum Iorga
E devalorizat!
Disciplina
Pentru viat, un tezaur,
Pentru oameni, giuvaer,
Disciplina e de aur,
Mai ales cnd e de fier.
Conytiin(a
Pe nimeni nu surprinde
Un fapt ce ne ptrunde:
La noi nu se mai vinde,
C nu prea ai de unde!
Electorale
Obtinnd de-ndat votul,
Prin eternul siretlic,
Cum s nu-si doreasc totul,
Dac-s oameni de nimic!
Warerloo
Loc consacrat
De-un om aparte,
Ce l-am uitat
n bun parte!
Baft
mplinindu-se sorocul,
Toat viata am avut,
Numai parte de norocul...
Din salut!
La cules de cpyuni
De s-au dus spre zri albastre
E normal s-i nteleg,
Rodul guvernrii noastre
l culeg!
Trandafirii
S-ar putea s-ti dea
Dragostea n viat,
Dar la vrsta mea,
i prefer... dulceat.
La fumtori
Cint,
Mari belele,
Voint,
Trei lulele.
Exces de vitez
Ce relatie ciudat
ntre pasre si pom:
Cioara croncne pe-o roat,
Iar soferul e n pom.
Minciuna
Chiar de s-ar alege praful
Din minciuna gogonat,
Nu-i pot scrie epitaful,
C nu moare niciodat!
Via(a
Flori, botez, vaccin,
Sport, amor, fiori,
Bani, plceri, suspin,
Boli, decese... flori.
Biblic
Precum n cer si pre pmnt
Sustine crezul nostru sfnt
Si de aceea-ntruna sper
S-ajung ct mai trziu n cer!
La locul meu de veci
Sub licrirea unui sfesnic,
Umbrit de florile din vas,
Din cel ce odihneste vesnic,
Doar spiritul a mai rmas.
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
59
Anul III, nr. 8(24)/2012
Doina DR~GU}
Artistul cel mai profund al epocii Re-
nasterii, gnditorul cel mai exigent si mai
complet, cu o fascinatie intelectual extra-
ordinar, este Leonardo da Vinci. De la o
vrst fraged nc, uimea prin inventii sur-
prinztoare n toate domeniile: tablouri care
creau un fel de halucinatie, proiecte cutez-
toare, pentru a forta natura, a netezi muntii, a
regla apele, a dezminti greutatea. Avea o pu-
tere de rationament impresionant. El a rmas
n amintire ca om al himerelor, dar al celor
care dau pret artei si vietii. Absorbit de legile
perspectivei si de calcule, el ntemeia sau
presimtea toate stiintele viitorului. A fost, n
egal msur, pictor, sculptor, arhitect, om
de stiint, umanist; ntruchipare a tipului de
om universal al Renasterii. Studiase geome-
tria, mecanica, alchimia, legile perspectivei,
geologia, hidraulica, anatomia, botanica,
nsusindu-si notiunile abstracte pe care le
aplica n arta sculpturii si a picturii. Dincolo
de studiu, el poseda o intuitie fantastic, o
intuitie n cel mai nalt grad, o intuitie crea-
toare de viat. Este poate singurul om pentru
care stiinta si arta s-au contopit exprimnd
gndirea ntr-o expresie luminoas si tainic
strbtut de un freamt misterios.
Leonardo da Vinci s-a nscut ntr-o loca-
litate din Italia, Vinci - de unde i vine si numele
-, lng Florenta, n anul 1452. Era fiul natu-
ral al unui burghez cu stare din Florenta si al
unei trnci. El nu a fost nicidecum bastardul
nenorocit pe care l descriu vietile romanti-
St#p@nirea unei epoci
(Leonardo da Vinci)
oase. Tatl su 1-a recunoscut si a cutat
s-i dea o educatie aleas, potrivit clasei
creia i apartinea. De mic, el a artat nclinatie
pentru art, dar mai ales pentru cunoasterea
si ntelegerea naturii si a universului. Prima
parte a vietii a trit-o n Florenta producnd
putin, punnd accent mai mult pe studiu si
mai ales pe pregtirea lui de inginer militar,
capabil s ridice fortificatii, s ntreasc
orase, s construiasc corbii neinflamabile,
piese de artilerie si aparate de zburat. O
imens munc intelectual nsoteste si tra-
verseaz activitatea sa.
La 30 de ani, Leonardo da Vinci prseste
Florenta si se stabileste la Milano, ntr-un
mediu nou. Aici ncepe emanciparea viitorului
mare artist. El se elibereaz de autoritatea
florentin si pune bazele propriei sale st-
pniri intelectuale si artistice. Dup el, orice
activitate mental are un aspect mecanic si
nu este posibil o discriminare ntre disci-
plinele superioare si arta mecanic a pic-
turii, iar arta, n general, este un instrument
al cunoasterii superiore. El reia, pe cont pro-
priu, motivul platonician al elogiului vzu-
lui si spune: cine pierde vederea nu mai
percepe frumusetea universului si se asea-
mn cu un om nchis trind ntr-un mormnt.
Precursor al stiintei pozitiviste, rupnd-
o cu gndirea medieval, Leonardo da Vinci
apartine, n gndirea sa, ca si n arta sa, de
curentul mistic si ocultist, care se rspndea
n mediul Academiei florentine, fiind ptruns
de elemente provenite din umanismul neo-
platonician. El s-a fcut celebru si prin fan-
tezii si farse fr numr. Era un geniu derutant
si capricios, iubea inovatiile surprinztoare
si activittile ludice. La Milano a fost organi-
zatorul srbtorilor lui Ludovico; rolul su
era de a pune la punct distractiile, de a dese-
na costumele, de a ridica decorurile. Era, de
asemenea, un mare creator de ghicitori si
de enigme, construia rebusuri alambicate.
Se povesteste c trecnd prin piata de psri,
el le scotea din colivie, pltea pretul cerut si
le lsa s-si ia zborul pentru a le reda liber-
tatea pierdut. Aceast anecdot nu este, fi-
reste, inventat; dar ea reia foarte exact o
trstur a lui Pitagora, despre care Plutarh
relateaz aceeasi dragoste pentru animale si
aceeasi grij pentru crutarea vietii lor.
n 1501, deci la 49 de ani, Leonardo da
Vinci se ntoarce la Florenta, unde vine din
nou n contact, ca n tinerete, cu prietenii de
la Academie si cu mediul umanistilor. Se
dedic cercetrii asupra zborului psrilor,
apoi asupra sectiunilor conice. Viata lui de-
vine dezlnat si capricioas, atractia ctre
matematic este irezistibil si pictura este ne-
glijat. Vasari, biograful vietii lui, va denunta
mai trziu ideile capricioase ale artistului care
studia miscrile astrilor n loc s-si termine
pnzele. De altfel, acest om scrupulos, pentru
care perfectiunea devenea un scop, pstra
la el ani de-a rndul operele ncepute, reve-
nea asupra lor, schimba unele detalii, mai
stergea altele. n afar de asta, fiecare oper
mai nsemnat era pregtit prin nenumrate
studii. De la Leonardo da Vinci au rmas multe
desene izolate si manuscripte, ale cror foi
sunt scrise ntr-o scriere ciudat care nu poa-
te fi citit dect vzut n oglind. Din lucrrile
de pictur neterminate se poate vedea c
preocuparea de cpetenie a lui Leonardo da
Vinci, de cum ncepea un tablou, era s mo-
deleze o figur prin clarobscur, adic s cre-
eze planuri si reliefuri, eventual expresii ale
fizionomiei, prin valori de umbr si lumin.
Leonardo da Vinci a fost un desenator
fenomenal, unul din cei mai mari si mai per-
sonali pe care-i cunoaste arta. Cu un condei
Leonardo da Vinci - Cina cea de tain
60
sau un vrf de argint si cu o bucat de hr-
tie, el putea exprima orice. Nu exista pro-
blem de perspectiv, de form omeneasc
n orice atitudine, de aspect al naturii, pe care
el s nu le poat reda cu o perfectiune uimi-
toare. Totodat, ns, la el formele apar nv-
luite n aer si lumin, volumele rezultate su-
gereaz suavitatea, gratia, candoarea, tre-
cerile de la relieful de ansamblu la prtile plate
par topite printr-un procedeu unic.
Cu ct cunosti mai mult, cu att iubesti
mai mult, spunea Leonardo da Vinci. Si el a
cunoscut. Forma nu era n ochii lui dect
simbolul unei realitti intelectuale superi-
oare. El a nteles totul. Vechile dogme si noile
sentimente nu se mai nfruntau n el. El ac-
cepta lumea, el ntrezrea sursa comun si
cercul etern al lucrurilor. Cobora n adncurile
naturii, singur, doar cu simturile sale, uni-
versul exterior fiind, de fapt, rezultatul pro-
priei sale meditatii. Putea s surprind acelasi
surs n ochii tuturor fiintelor care iesiser
din gndirea sa si s descopere degetul lor
ntins ctre acelasi punct nevzut, ca pentru
a indica viitorului ndoiala pe care o simtea
n el. Pictura sa lipsit de mister este misterul
picturii. Toat stiinta, adunat de un ntreg
secol, nfloreste n el ca poezie, si stiinta lui e
Icut din toat poezia rspndit de ctre
precursorii si. A avut simtul vietii reale, a
avut blndetea ntelepciunii dobndite si a
atins, prin nalta sa ratiune, pragul acelui sen-
timent confuz din care se nasc noile religii.
El, care pretindea c nu exist o alt stiint n
afar de cea care se poate traduce n simboluri
matematice, a tradus ceea ce stia n poeme
plastice aproape impenetrabile, n care intu-
itia, poate fr voia lui, i cluzea mna.
Din prima parte a vietii artistului, opera
cea mai pretuit este Fecioara printre stnci,
unde ilustreaz o legend despre ntlnirea
n pdure, pe cnd erau copii, a lui Christos
si a Sfntului Ioan Boteztorul.
Compozitia pe care contemporanii o
considerau ca o oper capital n cariera sa
de pictor este Cina cea de tain. n aceast
lucrare, Leonardo da Vinci dorea s reprezinte
nu momentul n care Mntuitorul rupea pi-
nea, instituind prin aceasta taina cuminec-
turii, ci momentul n care declara discipolilor:
Adevr, adevr zic vou, unul dintre voi m
va vinde. De aici miscarea violent, de pro-
testare, de care sunt animate figurile. Drama
interioar d unduire vietii, precum un ura-
gan care trece peste arbori. Este cea mai
nobil oper de psihologie activ din ntreaga
pictur. El avea puterea de a ptrunde sub
fiecare nvelis, n adncul temperamentului
omenesc, de a-i tri tragedia intim, de a uni
toate strile de senintate si de revolt, de
elan si de cdere, de rezerv si de renuntare,
ntr-o singur miscare a spiritului.
Nelinistit si cercettor, Leonardo da Vinci
punea deopotriv pret att pe o masin de
inventie mecanic ct si pe o oper pictat
sau sculptat. Pentru el, toate aceste forme
ale activittii erau numai un drum spre cu-
noasterea si ntelegerea lumii. De la el a rmas
aforismul: Adevrata ntelegere este fructul
adevratei iubiri.
Dar opera n jurul creia s-au mpletit le-
gende, s-au fcut poezii, s-au creat romane
este faimosul portret al Giocondei. Este un
tablou, la executarea cruia, Leonardo da
Vinci a lucrat ctiva ani. nceput n anul 1502,
el a fost terminat abia n 1506. ntr-un peisaj
fantastic si plin de mister, al crui sens nimeni
n-a stiut s-l descifreze, n care se vd munti
abrupti si ape albastre, el a asezat figura Mo-
nei Lisa. Valoarea prestigioas pe care o are
n lumea ntreag este dat de zmbetul enig-
matic, provenit din contrastul dintre carac-
terul gurii, cu buzele schitnd un surs si se-
riozitatea ptrunztoare a ochilor.
n anul 1515, Leonardo da Vinci primeste
propunerea regelui Francisc I de a se muta
n Franta, unde acesta i druieste un castel
lng Amboise. Patru ani mai trziu, adic n
1519, Leonardo da Vinci se stinge din viat.
Regele Frantei, care l iubea si l respecta, 1-
a asistat n ultimele momente, 1-a mbrtisat
si a dat ordin s fie nmormntat cu cele mai
mari onoruri.
Din aceast ultim perioad a vietii, da-
teaz portretul su. Sunt trsturile unui br-
bat providential, ale unuia din geniile lumii.
Forma gurii pare s exprime o amrciune, o
deceptie puternic, ochii sub sprncenele
stufoase sunt ptrunztori, buni si tristi, p-
rul si barba dau ceva venerabil fizionomiei,
ofer ideea nobletei nssi a cunoasterii. El
se prezint ca unul dintre acei filozofi ai mis-
terului universal, intrnd n familia ideal a
nteleptilor. Asa cum ne spune istoricul
Vasari, frumusetea lui era celebr: prin splen-
doarea magnificei sale nftisri, el i nsenina
pe cei mai tristi, avea o statur bine propor-
tionat, gratioas si elegant.
Leonardo da Vinci este unul din acele
spirite care pun stpnire pe o epoc, o fr-
mnt, o transform, o silesc s i se supun,
i propun idealuri, o ajut s le ating, i ofer
modele si dispar lsnd asupra ei pecetea
nestears a geniului lor.
Leonardo da Vinci nu este reprezentantul
unei tri, nici mcar al unei epoci. El apartine
istoriei dezvoltrii inteligentei umane. Si to-
tusi, nimeni mai bine ca el nu ntruchipeaz
imaginea omului multilateral al Renasterii.
Bibl i ografi e
Berenson, Bernard: Les peintres italiens de la
Rennaissance, Paris, 1920
Burkhardt, Jakob: Geschichte der Rennaissance
in Italien, Berlin, 1867
Oprescu, G.: Manual de istoria artei, Buc., 1985
Schneider, R.: La peinture italienne, Paris, 1929
Wlfflin, Heinrich: Lart classique initiation au
genie de la Renaissance italienne, Paris, 1911 L
e
o
n
a
r
d
o

d
a

V
i
n
c
i

-
F
e
c
i
o
a
r
a

p
r
i
n
t
r
e

s
t
n
c
i
L
e
o
n
a
r
d
o

d
a

V
i
n
c
i

-
S
t
u
d
i
u

a
n
a
t
o
m
i
c
L
e
o
n
a
r
d
o

d
a

V
i
n
c
i

-
A
n
a
t
o
m
i
a

u
m
r
u
l
u
i

Constelatii Diamantine, Nr. 24/ 2012

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Constelatii Diamantine, Nr. 24/ 2012

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

dans al astralului din noi (Si n

Potrebbero piacerti anche