Cultura, Nr. 68 / 19 aprilie 2007 (http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?

cod=6962) Legende urbane Mihai Iovanel & Catalin Sturza Mii de oameni din toata lumea sunt gata sa jure ca au fost rapiti de OZN-uri sau, cel putin, ca au avut o intalnire de gradul III. Daca nu sunt extraterestrii (verzi sau cenusii, umanoizi sau reptilieni), atunci sunt crocodilii din canal, serpii uriasi, studiourile cinematografice bantuite, cospiratiile gurvernelor impotriva propriilor cetateni, pechinezii bagati la uscat in cuptorul cu microunde, casetele video ucigase sau Chupacabra. Ce sunt legendele urbane? Un fel de folclor urban, cu povesti care circula pe cale orala (variante: prin Internet, radio, televiziune sau chiar prin fax) si pe care toti le pasam, mai mult sau mai putin constient, mai departe? De unde credeti ca vine fascinatia pentru legendele urbane? Din atractia pentru morbid si senzational, din cultul pentru faptul divers cu linii ingrosate (iesit din comun) sau din teama superstitioasa fata de necunoscut, adaptata la decorul omului modern? Exista un model recurent si un tipic al acestor legende? Sunt un fel de bancuri, de fabulatii apocrife cu tenta macabra sau, mai degraba, un fel de povesti moralizatoare? Sunt legendele urbane o prelungire a povestilor populare medievale (de exemplu: casele bantuite, strigoii, vampirii etc.) care s-au adaptat la un alt decor? E posibil ca unele elemente/personaje ale folclorului medieval sa-si fi schimbat forma, fondul ramanand acelasi (teama de demoni si vrajitoare a fost inlocuita cu teama de extraterestri, Chupacabra etc.). Care e relatia dintre legendele urbane si produsele de serie B ale divertismentului (filme, literatura, benzi desentate etc.)? Exista o influenta in ambele sensuri folclorul urban e sursa de inspiratie pentru divertisment si reciproc? Inainte de 1989, in Romania circulau legende urbane in special pe tema produselor alimentare contaminate/otravitoare. De exemplu, sobolanii gasiti in produsele de panificatie, sticlele de bere cu Verde de Paris etc. Revolutia din decembrie si-a produs propriile legende: teroristii si agentii straini. Au aparut si alte legende urbane autohtone, in perioada tranzitiei? S-au perpetuat cele vechi? Exista un specific al legendelor urbane romanesti, fata de cele americane? Ati intalnit legende preluate/adaptate dupa cele din alte parti? Cum explicati relativa pauperitate a folclorului urban autohton? Povestiti o legenda romaneasca urbana care v-a atras atentia in ultimii ani. * O cultura ignorata Constantin Eretescu, etnolog autorul volumului Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi (Editura Compania, 2003) Dezbaterea pe tema legendelor urbane este binevenita, pentru ca foarte multi oameni, inclusiv intelectuali, nu stiu inca despre ce este vorba. Sa incepem prin a defini termenul. Legenda urbana este o naratiune, o povestire scurta in care este descris un eveniment, o

intamplare. Cele mai multe asemenea povestiri prezinta fapte iesite din comun, senzationale. De ce legende? Fiindca, spre deosebire de povestile clasice, considerate opere de fictiune, inventate anume pentru a distra pe ascultator, legendele pretind ca descriu fapte care au avut loc cu adevarat. Acesta este motivul pentru care atat de multe dintre naratiunile care apartin acestui gen afirma cu tarie ca cele relatate s-au petrecut intocmai cum au fost relatate. Se aduc in acest scop martori: un prieten, prietenul unui prieten. De ce urbane? Fiindca aceste povestiri sunt produse ale culturii orasenesti, alta decat cea taraneasca. Sigur ca cele doua lumi nu sunt inchise, intre ele au existat intotdeauna canale de comunicare, motive si forme de expresie comune, oralitatea fiind una dintre ele. Dar oamenii orasului sunt cultivati. Stiu sa scrie, sa citeasca, ceea ce nu stiau cei de la sate in perioada cand au fost create povestile care au ajuns la noi. Nu e surprinzator ca legendele urbane sunt transmise si pe alte cai decat cea orala, prin intermediul ziarelor, al televiziunii, prin Internet, ele apar la aviziere etc. Difuziunea este mult mai ampla decat in sistemul traditional si mai rapida. Una dintre intrebarile pe care le ridicati este daca legendele urbane sunt un fel de folclor. Ele sunt chiar folclor, una dintre categoriile cele mai raspandite si mai productive ale folclorului contemporan. Sigur, ne putem intreba care este mobilul, justificarea existentei unor asemenea povesti. Un raspuns complet ar implica ramificari succesive, prea multe pentru o discutie care se limiteaza la esente. Sa amintim doar ca oamenii simt nevoia sa comunice, sa intre in contact unii cu altii. Radioul, televiziunea, gazetele asta fac: ele comunica cu ascultatorii, cititorii lor, le prezinta zilnic fapte, mai ales evenimente tragice, si aloca acestor intamplari buna parte din emisiunile si articolele pe care le publica. In acest context cultural, nu este de mirare ca in comunicarea orala dintre indivizi apar adeseori elemente senzationale. Oamenii isi exprima de asemenea temerile pe care le incearca. Viata intr-o metropola este plina de tentatii, dar si de capcane, de placeri si de spaime. Toate acestea intretin imaginatia, stimuleaza aparitia de nuclee narative noi. Legendele urbane nu sunt exclusiv produse literare recente. Sa nu uitam ca nici orasul nu este un organism social nou. Ca sa dau un singur exemplu, povestirea Pastrama trufanda a lui Caragiale porneste de la o poveste medievala care a circulat in Europa apuseana, de buna seama o legenda urbana. Originea altor povestiri moderne merge inapoi pana la Nastratin Hogea, adica Evul Mediu timpuriu. Imi amintesc foarte bine o legenda urbana auzita in copilarie de la mama mea. Era vorba despre doi tineri care isi pun la incercare curajul si decid sa strabata pe rand, noaptea, cimitirul, de la un capat in altul si sa infiga dovada ca au ajuns acolo un cutit in pamantul unui anume mormant. Primul trece prin cimitir, e infricat, dar se intoarce cu bine. Cel de al doilea pleaca, dar nu mai vine. A doua zi este descoperit mort, cazut in fata mormantului in care bagase cutitul. Din greseala si pe intuneric, infipsese cutitul prin pulpana paltonului. Atunci cand s-a ridicat a simtit ca ceva/cineva il tinea. Speriat si tensionat, a suferit un atac de inima. Doua versiuni ale acestei povestiri, auzite acum aproape saizeci de ani, am cules recent, una din America latina, cealalta din Statele Unite. Romania s-a aflat permanent in circuitul legendelor urbane, asa cum s-a aflat in circuitul bancurilor. Unele teme sunt cunoscute pe teritorii vaste, extra-europene, cateva au patruns chiar in literatura culta vezi, de pilda, motivul fetei care face autostopul, inclus intr-un

roman al lui D.R. Popescu altele au un caracter local, sticlele de bere contaminate cu Verde de Paris fiind o buna ilustrare. Multe asemenea texte produc variante. Una dintre legendele care au circulat intens prin Bucurestiul deceniului sapte a fost cea despre un grup de vanatori care pleaca intr-o duminica dupa iepuri, nu prind nimic, dar, ca sa nu se intoarca acasa cu mana goala, culeg ciuperci, se aduna la casa unuia dintre ei, le gatesc si, inainte sa se aseze la masa, ca sa se asigure ca nu sunt otravite, ii dau sa manance cainelui. Cum totul pare in ordine, mananca si ei. O jumatate de ceas mai tarziu, vine un vecin care-i anunta moartea cainelui. Toti alearga sa faca spalaturi stomacale, doar ca sa afle dupa aceea ca, prea fericit, catelul s-a culcat in mijlocul drumului si a fost calcat de un tractor. Versiunea romaneasca are multe asemanari cu cele americane si vest-europene, cu deosebirea ca acolo animalul care moare este o pisica, iar mancarea gatita o placinta cu carne. Eu nu as vorbi despre pauperitatea folclorului urban romanesc. Specia legendelor urbane este mai bogata decat banuim, cu multe naratiuni fascinante si dezvoltari epice neasteptate. Nici celelalte componente nu sunt lipsite de interes. As vorbi mai degraba despre lipsa de interes a specialistilor romani pentru acest gen de folclor. Multi ani, etnologii nostri au stat cu ochii pe folclorul rural sau pe cantecele noi si, pur si simplu, au refuzat sa acorde atentie culturii orale a orasului. Au socotit aceste povestiri neinteresante. Au comparat amplitudinea literaturii orale taranesti cu ceea ce oferea orasul, au ascultat eventual niste cantece de mahala, si s-au declarat nemultumiti. Totusi, lucrurile nu stau asa. E de ajuns sa ne amintim cat de extraordinar de productiv a fost orasul in anii comunismului in creatia de bancuri, indeosebi politice, de pseudo-paremii (Din greseala in greseala/ Spre victoria finala; Pauzele lungi si dese/ Cheia marilor succese; Cine fura azi un ou e un bou; Cine sapa groapa altuia departe ajunge etc.), de zvonuri, de anecdote, cat de exceptionala a fost productia de sloganuri in anii imediat urmatori prabusirii regimului. Asupra tuturor acestor aspecte nu s-a aplecat nimeni. Realitatea trebuie mai intai cunoscuta. Legendele urbane sunt parte a unui intreg cultural caruia abia urmeaza sa i se acorde atentie. Ele sunt, de asemenea, parte a vietii noastre cotidiene.(urmare din pagina 15) Romania s-a aflat permanent in circuitul legendelor urbane, asa cum s-a aflat in circuitul bancurilor. Unele teme sunt cunoscute pe teritorii vaste, extra-europene, cateva au patruns chiar in literatura culta vezi, de pilda, motivul fetei care face autostopul, inclus intr-un roman al lui D.R. Popescu altele au un caracter local, sticlele de bere contaminate cu Verde de Paris fiind o buna ilustrare. Multe asemenea texte produc variante. Una dintre legendele care au circulat intens prin Bucurestiul deceniului sapte a fost cea despre un grup de vanatori care pleaca intr-o duminica dupa iepuri, nu prind nimic, dar, ca sa nu se intoarca acasa cu mana goala, culeg ciuperci, se aduna la casa unuia dintre ei, le gatesc si, inainte sa se aseze la masa, ca sa se asigure ca nu sunt otravite, ii dau sa manance cainelui. Cum totul pare in ordine, mananca si ei. O jumatate de ceas mai tarziu, vine un vecin care-i anunta moartea cainelui. Toti alearga sa faca spalaturi stomacale, doar ca sa afle dupa aceea ca, prea fericit, catelul s-a culcat in mijlocul drumului si a fost calcat de un tractor. Versiunea romaneasca are multe asemanari cu cele americane si vest-europene, cu deosebirea ca acolo animalul care moare este o pisica, iar mancarea gatita o placinta cu carne. Eu nu as vorbi despre pauperitatea folclorului urban romanesc. Specia legendelor urbane

este mai bogata decat banuim, cu multe naratiuni fascinante si dezvoltari epice neasteptate. Nici celelalte componente nu sunt lipsite de interes. As vorbi mai degraba despre lipsa de interes a specialistilor romani pentru acest gen de folclor. Multi ani, etnologii nostri au stat cu ochii pe folclorul rural sau pe cantecele noi si, pur si simplu, au refuzat sa acorde atentie culturii orale a orasului. Au socotit aceste povestiri neinteresante. Au comparat amplitudinea literaturii orale taranesti cu ceea ce oferea orasul, au ascultat eventual niste cantece de mahala, si s-au declarat nemultumiti. Totusi, lucrurile nu stau asa. E de ajuns sa ne amintim cat de extraordinar de productiv a fost orasul in anii comunismului in creatia de bancuri, indeosebi politice, de pseudo-paremii (Din greseala in greseala/ Spre victoria finala; Pauzele lungi si dese/ Cheia marilor succese; Cine fura azi un ou e un bou; Cine sapa groapa altuia departe ajunge etc.), de zvonuri, de anecdote, cat de exceptionala a fost productia de sloganuri in anii imediat urmatori prabusirii regimului. Asupra tuturor acestor aspecte nu s-a aplecat nimeni. Realitatea trebuie mai intai cunoscuta. Legendele urbane sunt parte a unui intreg cultural caruia abia urmeaza sa i se acorde atentie. Ele sunt, de asemenea, parte a vietii noastre cotidiene. * Sectantul, sectantul! Calin Torsan, etnolog M-am confruntat cu una dintre cele mai naucitoare legende urbane atunci cand inca eram in scoala generala. Clasa a patra. Sau a cincea. Nu stiu cum a aparut zvonul si nu inteleg nici in ziua de astazi de ce educatorii si parintii nostri l-au alimentat cum ca membrii unei secte rapesc copii. Pe care ii sacrifica in cadrul unui ritual specific. Carora le fura organele. Absurditatea acestei sperietori de ciori zace si in faptul ca in acea vreme jumatatea anilor optzeci orice tip de apartenenta religioasa era riguros contabilizata prin intermediul recensamintelor. Si, astfel, controlata. Intr-un astfel de spatiu era dificila aparitia unei secte. Mai ales a uneia cu astfel de preocupari macabre. Si, totusi, am crezut. Am aflat in acei ani de bataia crancena, incasata de un tip care, aflandu-se la nu stiu ce coada, a oferit o bomboana unei fetite. Care baltea si ea la coada. De mana mama-sii. Sectantul! Sectantul!, au racnit cetatenii aflati in preajma si l-au bumbacit pe nefericit. Bagandu-l in spital. Gogoasa dospea in timpul orelor de dirigentie, atunci cand eram sfatuiti sa purtam in ghiozdan doi saculeti din tifon. Unul umplut cu sare, celalalt cu piper. Continutul lor trebuia risipit in ochii celor care ar fi incercat sa ne rapeasca pe drumul intre casa si scoala. Tot atunci, la cateva blocuri de cel in care locuiam, a avut loc o crima. Dubla. Bunica si nepotica de doi ani au fost sugrumate de o rubedenie. Jale mare. Si spectacol total: politie, procuratura, laborator criminalistic, interogatorii cu toti taie-frunza-la-caini care o fredonau prin cartier. Doua luni a mai fost liber criminalul. Dar in astea doua luni, care si acuma mi se par eterne, am tremurat la fiecare pas pe care il faceam pe aleile intortocheate ale cartierului Drumul Taberei. Iar cand se lasa seara strangeam in pumnii micuti, cu nadejde,

cei doi saculeti din tifon. Alti colegi de scoala, probabil odrasle de medici, purtau in ghiozdane seringi umplute cu saramura sau cu decoct de ardei iute. Am fost atat de speriat de acest zvon, incat atunci cand Costel un licean pe care tata il medita la matematici a avut un groaznic accident de masina, caruia nu i-a mai supravietuit decat cateva zile si a incercat, prin intermediul parintilor, sa mai ia macar o data legatura cu parintele meu, am trantit telefonul in furca. Pentru ca am apucat sa raspund, si pentru ca intrebarile firesti ale mamei lui Costel: E cineva acasa? Tata sau mama? mi s-au parut a ascunde altceva. Am fost convins atunci ca sectantii erau si pe urmele mele. Ca gasisera numarul nostru de telefon si ca incercau sa dibuiasca intervalul de timp in care eram singur acasa. Ca eram urmatoarea victima de pe malefica lor lista. Raman mut acuma, chiar daca am aproape patruzeci de ani, de faptul ca am fost oarecum victima propriilor parinti si educatori. Ma mira mult lipsa lor de reactie, de atitudine, complacerea in iuresul acestei nebunii de mucava, care putea fi demolata cu doua, trei vorbe. Poate ca obsesia lor de a ne tine pe langa case, ca pe niste dragalase animale de companie, sa fi contribuit la pasivitatea lor. Le-o fi fost mai comod. Nu vreau sa cred ca pusesera botul la asa ceva, asa cum Romania acelor vremuri o facea la o alta legenda urbana de temut: atunci cand s-a descoperit ca la Restaurantul Budapesta a fost servit ficat uman. Pan. * O fi lumea in care traim o legenda urbana globala? Pierre Morel vice-director, Institutul de Cercetari filologice si interculturale Universitatea Libera Internationala din Moldova Expresia legenda urbana are ceva paradoxal. Cuvantul legenda se refera la un univers cultural traditional a carui origine tine de lumea rurala, caracterizata printr-o organizare sociala si culturala rigida, si despre care se considera ca este distrusa de urbanizare. A asocia legenda si urbana conduce la o legitimare a universului miscator si in evolutie continua a orasului ca mijloc de productie culturala populara, purtatoare de semnificatie. Ca atare, constituie un fel de recunoastere. Ca orice legenda, cea urbana se prezinta ca o poveste care se transmite intr-o comunitate si al carei autor nu este precizat (am auzit ca se spune ca) sau cunoscut precis (o cercetare realizata in... a dovedit ca...). Si, ca orice legenda, nu are succes manifestat prin importanta difuzarii decat daca raspunde la preocuparile publicului. Aceste preocupari sunt in general legate de probleme foarte concrete si cotidiene: securitate, sanatate, mancare, sexualitate. Insa particularitatea legendelor urbane este ca par sa se incadreze intr-un context de suspiciune globala fata de lumea in care ne aflam, din care pretind sa ne destainuiasca secretele. Legendele urbane sunt in general negative, cateodata infricosatoare, si ne spun ceva foarte clar: rationalitatea aparenta a lumii noastre acopera un univers unde totul este posibil, si nu avem nici un control asupra lumii care ne inconjoara. Legenda urbana rasuna

ca o denuntare: suntem manipulati, suntem inselati, ni se ascund lucruri importante. Dincolo de civilizatia noastra perfecta si de aparentele ei exista lumea adevarata a carei prada suntem noi. Productiile cele mai emblematice ale sistemului occidental sunt primele vizate: Marlboro este sustinut de Ku-Klux-Klan, Coca-Cola ne drogheaza, hamburgers de la MacDonald ar fi mai degraba dogburgers sau chiar ratburgers, sunt metale grele in toate alimentele industriale, se va steriliza o parte din populatie folosind organisme genetic modificate, spitalele practica experimente interzise asupra pacientilor... Lista nu are sfarsit. La baza acestor zvonuri se pot afla fapte real intamplate, care au starnit vechile temeri ale noastre de totdeauna, dar nu putem nega influenta contextului urban ca sistem unde legatura intre individ si grup nu mai este organica, ci functionala care favorizeaza dezvoltarea lor. Lipsa de informatii si neincredere reprezinta contextul ideal pentru dezvoltarea legendelor urbane. Din acest punct de vedere, acestea au existat mereu si se stie ca membrii grupurilor minoritare, vazute, din cauza lipsei de cunostinte exacte asupra lor, ca o amenintare, sunt tinta privilegiata a acestor fenomene. Dar ce tinea de rumoarea ocazionala (uneori bazata pe stereotipuri sau reprezentari preexistente) a devenit un strat cultural omniprezent. Cresterea colosala \n volum a informatiilor necontrolate permite raspandirea oricarui zvon la o viteza cvasi-instantanee. Rezultatul este ca in anumite domenii cultura legendara este dominanta. SIDA ar fi aici un caz exemplar: ipotezele despre originile bolii (de tip stiintific: razboi biologic, experiment; biologic: femei violate de maimute; mitic: pedeapsa divina...), mijloacele de transmisie (orice), metodele de tratament (a avea o relatie sexuala cu o virgina) alcatuiesc un catalog infiorator de credinte care ne dezvaluie insul de frici si de sperante irationale care zace in fiecare din noi. In acest caz, scopul principal al asociatiilor de lupta impotriva SIDA este combaterea ideilor nefaste si rationalizarea unei situatii care la un moment dat a depasit capacitatile noastre de control si a dat drumul celor mai instinctive solutii. Legendele urbane apar cand lipsesc repere. Sunt simptomele slabiciunilor noastre. Au un aspect pitoresc, chiar comic, dar sunt periculoase pentru ca slabiciunea este ucigatoare. Cine este acuzat in Africa precum ca ar fi un micsorator de sex (cand dai mana cu el ti se reduce dimensiunea penisului sau chiar acesta dispare, si trebuie sa platesti ca sa-ti recuperezi anatomia normala) poate fi linsat de populatie. Si sa nu credem ca asa ceva se intampla numai in Africa. A fi victima unei legende urbane este o situatie fara scapare, care te poate obliga sa-ti parasesti domiciliul sau orasul si care face din viata ta un iad adevarat. Legendele urbane reprezinta o provocare pentru fiecare dintre noi. Nu traim intr-un sat global, unde orice este la locul lui, ci intr-un oras global, o lume in miscare permanenta a carei complexitate ne depaseste si ale carei reguli ni se par incontrolabile si necognoscibile. Facem fata unei avalanse de informatii mai mult sau mai putin controlate, manipulate, care ne creeaza un sentiment de nesiguranta permanenta: cine stie ce se intampla cu adevarat in Irak? cine stie ce reprezinta cercetarea genetica? ce contine mancarea industriala? oare undele telefoanelor mobile pot provoca cancer la creier? Realitatea nu mai exista. Lumea intreaga s-a transformat intr-o uriasa legenda urbana, o

creatie imaginara a visurilor si a cosmarurilor noastre. Asta inseamna ca adevarul trebuie sa-l construim noi sau, cel putin, ca trebuie sa ne fixam repere clare. Putem sa cedam la panica (frica necontrolata) pentru care legendele urbane sunt un simptom, putem sa-i invinuim pe altii (care ne invinuiesc pe noi), dar, in absenta unor criterii indiscutabile, exista si posibilitatea de a baza conducerea noastra pe principii umane. Daca civilizatia urbana a distrus sistemele traditionale, daca stiinta nu poate sa fie raspunsul universal la toate problemele noastre, inseamna ca suntem liberi, nu ca sa cedam la irationalitatea legendelor urbane, ci ca sa construim o morala bazata pe necesitatile convietuirii cu concetatenii nostri, pentru ca nu traim din cunostinte sau din certitudini, ci din emotii si din relatii interumane. * Zvon, barfa, legenda Ciprian Voicila, etnolog Ce sunt legendele urbane? Un fel de folclor urban, cu povesti care circula pe cale orala (variante: prin Internet, radio, televiziune sau chiar prin fax) si pe care toti le pasam, mai mult sau mai putin constient, mai departe? Pentru ca m-ati prins intr-o perioada wittgensteiniana, o sa ma folosesc de cateva remarci ale lui Wittgenstein ca sa va raspund. Intrebarea ce este legenda urbana? nu poate avea un raspuns unic. Legenda nu indica un ingredient, o esenta. Intelesul cuvantului legenda se schimba in functie de regula de folosire. Asa incat intre semnificatiile termenului legenda din propozitiile Gigi Becali este o legenda vie si Legenda teroristilor a fost una dintre cele mai costisitoare legende pentru ca a fost platita cu vieti omenesti sunt multe asemanari de familie, fara ca ele sa trimita la un referent comun. Cred ca o legenda urbana poate fi inscrisa in categoria folclor urban. Din pacate, specialistii romani s-au ocupat prea putin de ea poate pentru ca, raportata la Folclorul Traditional, pare minora, insignifianta, amestecata cu elemente impure, suburbane. De unde credeti ca vine fascinatia pentru legendele urbane? Din atractia pentru morbid si senzational, din cultul pentru faptul divers cu linii ingrosate (iesit din comun) sau din teama superstitioasa fata de necunoscut, adaptata la decorul omului modern? Legendele urbane satisfac nevoia oamenilor de ocult, misterios, fascinant, de iesire din cotidianul tracasant si plictisitor. Sa nu uitam ca un important filosof al religiilor, Rudolf Otto, a indicat drept trasaturi dominante ale sacrului fascinatia pe care acesta o exercita asupra creaturii (mysterium fascinans), precum si oroarea pe care i-o suscita (mysterium tremendum). Poate ca legendele urbane sunt varianta actuala a miturilor clasice, in conditiile in care sacrul este camuflat in profan. Exista un model recurent si un tipic al acestor legende? Sunt un fel de bancuri, de fabulatii apocrife cu tenta macabra sau, mai degraba, un fel de povesti moralizatoare? La intrebarea aceasta este riscant sa dai un raspuns, in conditiile in care un studiu serios asupra legendelor urbane la noi lipseste cu desavarsire.

Sunt legendele urbane o prelungire a povestilor populare medievale (de exemplu: casele bantuite, strigoii, vampirii etc.) care s-au adaptat la un alt decor? E posibil ca unele elemente/personaje ale folclorului medieval sa-si fi schimbat forma, fondul ramanand acelasi (teama de demoni si vrajitoare a fost inlocuita cu teama de extraterestri, Chupacabra etc.). Daca as crede in teoria existentei inconstientului colectiv, v-as spune ca povestile populare si legendele de orice fel sunt manifestari ale inconstientului colectiv care ies la suprafata nu numai prin vise, ci si prin basme. In Contributii la fenomenologia spiritului in basm, Jung analizeaza cateva basme aratand ca arhetipurile colective animus, anima, umbra, inteleptul se manifesta in orice proces de imaginatie activa. Pastrand tonul wittgensteinian, putem conchide ca explicarea legendelor este dependenta strict de tipul de explicatie care ne fascineaza. Teologul, etnologul, artistul, psihologul vor da cu siguranta raspunsuri diferite. Care e relatia dintre legendele urbane si produsele de serie B ale divertismentului (filme, literatura, benzi desentate etc)? Exista o influenta in ambele sensuri folclorul urban e sursa de inspiratie pentru divertisment, si reciproc? Cred ca este un suc in care se scalda toate. Reviste ca Libertatea, Atac, VIP speculeaza zvonuri care pot configura legende. Intr-o cercetare posibila asupra folclorului urban ar trebui sa se faca tot felul de distinctii intre zvon, barfa, legenda. Inainte de 1989, in Romania circulau legende urbane in special pe tema produselor alimentare contaminate/otravitoare. De exemplu, sobolanii gasiti in produsele de panificatie, sticlele de bere cu Verde de Paris etc. Revolutia din decembrie si-a produs propriile legende: teroristii si agentii straini. Au aparut si alte legende urbane autohtone, in perioada tranzitiei? S-au perpetuat cele vechi? In fiecare dimineata, circul, de acasa spre institutia in care lucrez, cu tramvaiul 41. Una dintre statii se numeste Pod Ciurel. Ciuri inseamna in rromanes cutit. De unde si proverbul ciuri des, ciuri has=cutit dai, cutit mananci, o varianta a Legii Talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Ciuri a dat in romana suriu. Prin urmare, statia Pod Ciurel ascunde niste povesti (Podul Ciurel=podul cutitarilor) pe care intr-o buna zi o sa le culeg pe banda de reportofon (ca sa parafrazez titlul unei carti de Haralamb Zinca, Legenda urbana vine pe banda de magnetofon) de la cei care locuiesc prin apropiere. Exista un specific al legendelor urbane romanesti, fata de cele americane? Ati intalnit legende preluate/adaptate dupa cele din alte parti? Cum explicati relativa pauperitate a folclorului urban autohton? Aici nu ar trebui decat sa pun cap la cap raspunsurile la intrebarile 1 si 3. Povestiti o legenda urbana romaneasca care v-a atras atentia in ultimii ani.

Una recenta nu am. In schimb, o sa va povestesc una extrem de reprezentativa si costisitoare pentru Romania lui decembrie 89. La revolutie eram prin clasa a cincea. Un copil din provincie (orasul Buzau) care, incepand cu data de 22 decembrie, timp de doua saptamani, nu a iesit din casa. Nici un copil de varsta mea nu si-a parasit postul de teama teroristilor. Barbatii de pe scara au facut o sedinta de bloc si au decis sa faca de caraula, adica sa supravegheze noaptea cine intra si cine iese. Aveau drept arme niste topoare amarate cu care, in conditii de pace, transau carnea in bucatarie. Din postul meu urmaream Revolutia in direct. De jos, pentru ca stateam la etajul doi, urcau tot felul de zvonuri. Teroristii erau prinsi trasportand bombe sub barele automobilului Dacia 1300 sau 1310, proprietate personala. Intr-o duminica, o baba a fost prinsa de enoriasi cu un pistol in coliva. * Tribul palariilor mici Otilia Hedesan, etnolog, Universitatea de Vest, Timisoara De mai bine de zece ani locuiesc intr-un bloc anost, construit in anii comunismului timpuriu pentru militarii de cariera Este, insa, un bloc care are o poveste si care, implicit, joaca rolul de spatiu narativ pentru o legenda urbana. Ideea e ca pe vremea cand acest bloc era inca foarte nou, iar mai la dreapta de el se aflau baracile maramuresenilor care lucrau sezonier la constructia cartierului, aici s-ar fi incins o bataie pe cinste intre studentii din campusul la fel de recent ridicat si cei cativa negri care venisera sa studieze in Romania in programele de sprijinire a tarilor din lumea a treia, atat de dragi regimului Ceausescu. Dupa cum ne indreptateste sa credem orice logica basmica, victoria a apartinut, desigur, alor nostri, chiar daca ea a fost obtinuta dupa un moment de impas. Negrii stiau sa se bata mai bine si era cat pe ce sa triumfe, cand au intervenit in forta muncitorii maramureseni distribuitori de pedepse pentru negri, respectiv oferind protectie pentru studentii romani. De unde fraza memorabila ca, odata ajunsi in Romania, negrii au inteles ca trebuie sa se teama doar de tribul palariilor mici. Prietenii din alte orase care vin in vizita si ajung la mine cu taxiul sunt, deja, preveniti de geografia epica a acestui loc. La randul meu, am intalnit adesea, in timpul stagiilor de teren in Maramures, barbati care muncisera in tinerete in Timisoara si care se interesau insistent unde locuiesc, iar apoi, dupa ce denumirile de strazi erau recitite si actualizate, repovesteau asa-zicand intamplarea, plasandu-se in locuri anume, de obicei in afara teatrului de lupta, totusi, foarte aproape de acesta. Ceea ce ii uneste pe taximetristii timisoreni de varsta medie si pe maramuresenii aproape batrani care isi amintesc sponte sua bataia negrilor de catre palariile mici este faptul ca nici unii nici altii nu se indoiesc de realitatea intamplarii de odinioara, in ciuda faptului ca nici unii nici altii nu au un dosar penal pentru incalcarea linistii publice, cum li s-ar fi cuvenit si cum, desigur, ar fi si primit, daca ar fi impartit pumni si lovituri de brisca unor inalti protejati ai regimului comunist. De fapt, acest amestec de poveste creditata drept reala, insa, pana la final, imposibil de dovedit ca atare prin marturii directe, da profilul cel mai potrivit al legendei urbane. O mare parte dintre oameni nu au nici un dubiu ca story -ul ei s-a petrecut ca atare, mai mult chiar, se simt lezati daca intamplarea in care ei cred este catalogata drept legenda. Ceea ce

urmeaza este, in aceste conditii, de retinut, ca orice traseu al fictionalizarii: se dau detalii, se reproduc fraze memorabile, se explica gesturile prin plonjari rapide in mintile actorilor scenei Lucrurile povestite devin, in acest fel, adevarate ca si cand totul s-ar fi petrecut ca atare fiindca logica epica sconteaza exact pe acest efect de real. Metamorfozandu-se, astfel, cameleonic, de la schema zvonului nelinistitor la povestea curgatoare si coerenta, dar si de la stirea creditata, fiindca e girata de un prieten (sau de un prieten al prietenului de unde si definirea legendei urbane, de catre studiile de folclor americane, drept FOAF-tale, adica o povestire spusa de un prieten al unui prieten), la inventia pusa pe seama unei prea mari nevoi de extraordinar care am dori sa se camufleze dincolo de lucrurile din imediata noastra apropiere, legenda urbana este extrem de greu de identificat si decupat ca atare. Personal, cred ca ideea potrivit careia legendele urbane sunt putine si nesemnificative in cazul romanilor este doar efectul pervers al acestei greutati de a gasi textele cele mai reprezentative, de a le oferi drept modele si, apoi, de a le gasi variantele sau transformarile. Nu ducem lipsa de legende urbane, dar suntem atat de aproape de ele si, cei mai multi dintre noi, atat de neexersati in a le recunoaste, incat avem falsa impresie ca am ramas doar un popor de tarani care continua sa imagineze in retorica unui folclor de secol al nouasprezecelea. * Neomituri urbane: Femeia trecatoare Elena Prus, Directorul Institutului de Cercetari filologice si interculturale, ULIM, Chisinau Din timpurile antice orasul isi oferea spatiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentari publice etc. Aceasta animatie corespunde spiritului orasului, singularitatii sale, conferindu-i vocatia de loc de sarbatoare. Lume de aparente si artificii, domeniu al simulacrului, orasul apare ca simbol al teatrului. Scriitorul francez Pascal Bruckner descrie fenomenul in termenii urmatori : In Europa noi traim si intr-o civilizatie urbana, iar arta orasului este prin excelenta teatrul, arta de a te da in spectacol si de a aprecia spectacolul oferit de altii (Tentatia inocentei, Bucuresti, Nemira, 1998, p.173). Aceasta importanta a exhibitiei, acest primat al vizualului sunt consecinta unei mutatii profunde a cadrului urban, care si-a luat cel mai mare avant in perioada urbanismului activ. Parisul modern devine capitala Europei, un oras remodelat de si pentru spectacol. In ansamblul Frantei, festivitatile joaca un rol important in viata cotidiana si, in special, in nuptialitatea parizienilor. Balzac isi concepe pe drept orasul ca le thatre de grandes choses si il considera capitala sarlatanismului, hazardului si a vanitatii. Acest oras are capacitatea sa transforme totul in spectacol. Orice eveniment, orice subiect, loc sau fenomen parizian poate deveni spectacol, in care fiecare isi gaseste rolul pe masura. Conform teoriei modernitatii, femeia citadina produce un soc in anonimatul multimii orasului. Teatralitatea femeii este inerenta, asa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi in contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre teatralitatea fiintei feminine (Esenta fiintei, (Mi)teme si simboluri existentiale eminesciene,

Chisinau, Gunivas, 2003, p.245). Ca obiect expus, ea poate suscita admiratia, pasiunea, compasiunea, promisiunea, invidia, gelozia etc., in functie de spectator. Femeile franceze au pasiunea aparentei, construindu-si universul din simbolurile de statut, vestimentatie, casa, ritualuri, gesturi expresive. La punerea sa in scena, Pariziana nu face economie de mijloace. Totul se pune la bataie: semnele (bijuterii, costume, maniere) si atmosfera (mister, obscuritate). Motivul cautarii femeii in oras este imortalizat de Baudelaire in poemul Unei trecatoare (A une passante), din volumul Florile raului (ciclul Tablouri pariziene). Ne vom permite sa transpunem in proza celebrul sonet care a dat nastere unui neomit urban inedit. Un barbat intalneste privirea unei femei care trece pe strada: acest schimb de priviri il loveste ca fulgerul, dar nu va avea urmari, deoarece, disparand, femeia va ramane Trecatoarea fara nume. Ea nu va intra in viata celui pe care trecerea sa il perturbeaza si nu va gusta niciodata dragostea pe care a trezit-o de curand. Unei trecatoare este poemul femeii intalnite, gasite si pierdute. Puterea de fascinatie a scenariului provine din extrema sa banalitate, care este cea a fantasmei. Cel mai surprinzator dintre toate lucrurile nu este oare cel al loviturii de fulger? Mai ales cand el reuneste nuantele pe care Trecatoarea le simbolizeaza: unicitatea, esentialul, ireversibilul si imposibilul. Observam cu usurinta ca Trecatoarea intruneste componentele unei dragoste mari cu formula de succes. Aceasta alegorizare, comenteaza Cl. Leroy (Le mythe de la passante de Baudelaire a Breton. In La ville moderne dans les littratures (fin du XIXeXX siecle). Littrales nr.12-1993, Centre des Sciences de la littrature. Paris: Universit Paris X-Nanterre, 1993, p.34), este o conditie a mitizarii subiectului. Alegoria ofera motiv pentru o dubla lectura. Adusa si reluata de oras, trecatoarea este un oras preschimbat in femeie, este un oras-femeie: Trecatoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, drept fugitive beaut, se prezinta ca o alegorie a frumusetii moderne, teoretizata tot de Baudelaire in Peintre de la vie moderne. Trecatoarea fara nume, sugereaza Cl. Leroy, nu este altcineva decat la muse Modernit. Femeia reprezinta pentru Baudelaire atractia infinitului. Trecatoarea atrage asupra ei intensitatea dureroasa a atentiei si a dorintei, fiind fleur du mal (o floare a raului). Ea ramane speranta in marele poate cautat cu disperare de fiinta umana. Vom rezuma ca sonetul se preteaza mitului, deoarece propune o fabula exemplara si o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naste din intamplare si ramane fara urmare, un mit al dorintei ramase dorinta). Scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolica a unui conflict (intre intalnire capitala/ pierdere ireparabila, absolut/efemer, dragoste/moarte), iar modernitatea ca teorie si ca figura tine rolul unei alegorii conciliatoare. * Cateva pareri plus doua povesti din Giulesti-Sarbi Cosmin Manolache, etnolog Cred ca la noi legendele urbane stau cu un picior in zona consacrata a folclorului, care se refera exclusiv la cele ale satului, si cu celalalt picior in asa-zisa cultura populara destul de

firava in Romania, sau poate insuficient analizata, atat cat exista ea aici. Ceea ce se intampla la oras in materie de legende sau in zona subsumata acestora mi se pare a fi un amestec de credinte si superstitii, altfel de gasit din plin in zona rurala, cu informatiile stiintifice in forma lor popularizanta, vulgarizata. In amestecul acesta ar mai fi de gasit ingredientele furnizate de mass-media, care sugereaza si amplifica povesti dovedite mai apoi a fi fost inexacte sau a nu fi existat. Nu ar trebui neglijate nici formele de cultura de cartier, originale daca exista -, sau variante preluate din alte contexte culturale, care sunt denumite, cred ca pe nedrept, acte de subcultura. Este foarte probabil ca amestecul sa fie mult mai nuantat. Presupun ca pe undeva pe-aici s-ar situa legendele urbane. Asta la o privire cat se poate de relaxata. Nu stiu sa arat cu exactitate ce anume face sa explodeze fabulosul unor asemenea povesti. Probabil lucrurile ascunse, care provoaca spaime, temeri de orice fel, diminueaza sansa realitatii de a-si impune propria logica explicativa, argumentativa. La noi nu am auzit variante precum cele cu extraterestri. Din cate imi amintesc, s-au vehiculat niste povesti prin anii 90, parca prin Ardeal, era vorba de un camp de pe intinderea caruia graul fusese secerat lasand niste goluri ce pareau fi interpretate ca mesaje. Poveste cunoscuta de pe Discovery si alte canale asemenea. Nu-mi amintesc sa fi fost vertij mediatic. Reactia a fost, mai degraba, ceva de genul : E, asta e posibil numai la ei ; stim noi cum e cu chestiile astea, sunt povesti ale ziarelor care vor sa manipuleze. Asta si pentru ca noi avem povestile noastre, mult mai credibile, cata vreme le furnizeaza traditia, una eminamente rurala. Cred ca spatiul unde functioneaza asemenea legende este impregnat de imaginarul local, care la noi incepe sa se dezvaluie cu impersonalul : Se zice ca, nu vine pe un discurs gen : In locul cutare, la ora cutare, s-a descoperit cutare lucru, care facea asa, avea dimensiunile x, reperabil in retorici stiintific-popularizante. Marca sau influenta rurala a ceea poate trece drept folclor urban ar putea fi explicata si prin faptul ca Romania are inca un echilibru intre populatia rurala si cea urbana. Nu stiu sa indic un procent al bucurestenilor de trei-patru generatii, incerc doar sa presupun ca procentul bucurestenizatilor este apreciabil, si ca infuzia asta de provincie/provincialism alimenteaza din plin si imaginarul/legendarul urban. Alt fapt, care poate naste intrebari care tin de antropologie, urbanism si altele, este acela ca in Bucuresti cartierele inca nu au o identitate, sau daca au avut-o ea nu mai transpare, ori nu mai are cui sa-i fie opusa pentru a fi vizibila. In fine, pentru ca despre legende urbane este vorba o sa inchid cu doua povesti legate de un cimitir bucurestean, transmise gura la ureche, in buna regula a legendelor : In anii 80, pe locul lacului Ciurel, din zona Crangasi, era un cimitir. Cand s-a inceput regularizarea Dimbovitei s-a dispus evacuarea cimitirului. Proprietarii locurilor de veci au fost instiintati si s-a descurcat fiecare cum a putut. Au fost mobilizati si taximetristi care noaptea transportau mortii (osemintele, ramasitele) in saci de plastic. S-a infiintat un nou cimitir, Giulesti-Sarbi. Dupa aparitia lacului Ciurel, in apa au disparut destui copii. Legenda spune ca locul a fost pangarit si-si cere jertfa. A doua poveste este cea a parintelui Ilie Lacatusu. Un preot care si-a marturisit credinta ortodoxa rezistand represiunilor, regimului de penitenciar. In anii 80 parintele moare, dupa ce prevestise atat sfarsitul lui cat si pe cel al sotiei. La sfarsitul anilor 90 este deshumat si

este gasit neputrezit. Inaintea deshumarii, fata lui avusese o vedenie in parcul Cismigiu, il vazuse plimbandu-se pe o alee si dandu-i cumva de inteles ca in curand va fi facuta cunoscuta o minune. Au fost cozi serioase la cimitirul Giulesti-Sarbi, unde se afla cripta parintelui. Sinodul BOR a privit cu rezerva povestea, urmand a fi facute procedurile specifice, slujbe de dezlegare, confirmari ale unor minuni facute de parintele Lacatusu, intreg tacamul ce precede o canonizare. Care, in cazul lui, inca nu s-a intamplat. Poate ca daca am rascoli un pic povestile astea am da de detalii si mai incitante. Cum spuneam, ele vin pe fondul unor traditii care-ti cer sa faci ceea ce trebuie facut pentru ca asa se cuvine, si sa crezi in ele pentru ca timpul si practicile oamenilor le-au confirmat deatatea ori, prin urmare nu este cazul sa fim Toma necredinciosul. Decorurile socialiste si cele de tranzitie puneti-le totusi pe seama urbanului. Este un inceput. * Sentimentul romnesc al numinosului Ioana Popescu, etnolog Mii de oameni din toata lumea sunt gata sa jure ca au fost rapiti de OZN-uri sau, cel putin, ca au avut o intalnire de gradul III. Daca nu sunt extraterestrii (verzi sau cenusii, umanoizi sau reptilieni), atunci sunt crocodilii din canal, serpii uriasi, studiourile cinematografice bantuite, cospiratiile guvernelor impotriva propriilor cetateni, pechinezii bagati la uscat in cuptorul cu microunde, casetele video ucigase sau Chupacabra. Stiu eu pe cineva, un francez cu functie importanta la Bucuresti in 1990, care marturisea ca nu intelege nimic din comportamentul romanilor. Avea impresia ca are de-a face cu personaje mitice, care opereaza cu gesturi magice si cu simboluri numai de ele stiute. Spre exemplu, imi povestea ca liniile telefonice ale Bucurestiului erau foarte incarcate la vremea aceea si ca forma numarul la telefonul cu disc fara sa reuseasca o legatura. Atunci a aparut femeia de serviciu care l-a invatat sa tina discul la ultima cifra a numarului format in timp ce numara pana la sapte. Si intr-adevar, cu aceasta metoda a reusit sa vorbeasca de fiecare data la telefon. Tot el spunea ca intr-o zi a plecat grabit de la serviciu impreuna cu secretara si in timp ce coborau scarile, ea si-a amintit ca nu inchisese faxul. Cand i s-a sugerat sa urce si sa-l inchida, ea a spus ca nu se intoarce din drum cu nici un chip, pentru ca asta poarta ghinion. Omul nostru a urcat el scara demonstrativ, s-a impiedicat si, la ora cand imi povestea, mai avea inca mana in ghips. Pe de alta parte, am asistat pe viu la felul in care se nasc legendele despre un anumit grup de oameni, uneori chiar, despre un popor. Tot la inceputul anilor 90, la muzeu ne-a vizitat un mare profesor francez de etnologie (tomuri importante publicate, membru al mai multor academii, doctor honoris causa etc). E drept ca, etnolog fiind, avea obisnuinta interpretarilor mai mult sau mai putin simbolice. Ne-am intalnit in afara programului la o cafea profesionala, ocazie cu care ne-a povestit ca el locuieste intr-un mic castel, cu parc si lac cu lebede. Se intampla dupa povestea celebra cu tiganii care mancasera lebedele de la Viena. Cineva dintre noi l-a intrebat cine mananca lebedele lui. Profesorul a raspuns, sincer mirat, ca le creste numai de frumusete. Apoi ne povestea ca francezii avusesera pasiunea animalelor exotice de casa, isi cumparasera pui de crocodil care crescusera destul de repede si atunci, nevoiti sa renunte, ii aruncasera in closet, ceea ce facea la vremea aceea ca, din

cand in cand, din canale sa mai iasa cate un crocodil direct in strada. Alt coleg l-a intrebat despre carnea de crocodil, daca e comestibila. Cu mirare sincera de etolog, Profesorul a exclamat, chiar e adevarat ca voi, romanii sunteti infometati! Ce sunt legendele urbane? Un fel de folclor urban, cu povesti care circula pe cale orala (variante: prin Internet, radio, televiziune sau chiar prin fax) si pe care toti le pasam, mai mult sau mai putin constient, mai departe? Eu cred ca sintagma legende urbane trimite la tot ceea ce inseamna colportarea actuala a unor credinte, superstitii, rituri, ziceri, zvonuri, istorii traite, chiar si scurtele clipuri vehiculate pe net, cu asa-zise intelepciuni contemporane ilustrate in imagini si sunete (din care am alcatuit deja o colectie fabuloasa, intitulata intelepciune populara). De unde credeti ca vine fascinatia pentru legendele urbane? Din atractia pentru morbid si senzational, din cultul pentru faptul divers cu linii ingrosate (iesit din comun) sau din teama superstitioasa fata de necunoscut, adaptata la decorul omului modern? Sunt convinsa ca o cauza principala este existenta a ceea ce Otto Rudolf numea Numinosul, mai precis, a sentimentului ca suntem inconjurati de un invelis superior, fascinant si infricosator, care se manifesta prin fenomene si evenimente pe care nu le putem controla si care ies din regula firii. Sentimentul numinosului l-au avut si societatile traditionale, l-au pastrat in felul lor societatile moderne si, iata, il mai incercam inca si in post-postmodernism. Daca ar fi numai teama de necunoscut, oroarea de sange, frica de moarte (care tin de umanitatea noastra fundamentala, si nu de superstitii), si tot ar fi nevoie de istorii exemplare, gesturi si comportamente reparatorii, si, in general, de sublimari simbolice. Cred ca asa se explica legendele urbane. Exista un model recurent si un tipic al acestor legende? Sunt un fel de bancuri, de fabulatii apocrife cu tenta macabra sau, mai degraba, de povesti moralizatoare? Cum spuneam, cred ca sunt solutii salvatoare, echilibrante, care vin sa intregeasca trairile omului contemporan. Nu inseamna insa ca sunt si productii de prima marime, sunt un surogat de credinte colective, un surogat de norme de comportament, un surogat de creativitate. Dar exista pentru ca, repet, constituie solutia momentului. Si merita culese! Pe cand o antologie de Legende urbane romanesti? Sunt legendele urbane o prelungire a povestilor populare medievale (de exemplu: casele bantuite, strigoii, vampirii etc) care s-au adaptat la un alt decor? E posibil ca unele elemente/personaje ale folclorului medieval sa-si fi schimbat forma, fondul ramanand acelasi (teama de demoni si vrajitoare a fost inlocuita de teama de extraterestri, Chupacabra etc). Cine a simtit in Romania ca teama de farmece e mai slaba ca teama de extraterestri?!? Eu insami am stropit de curand cu apa sfintita treptele de la intrarea in casa, unde cineva potrivise o cruce franta, niste flori uscate si o pasta albicioasa pe care eu am botezat-o scuipat de bufnita. Am incercat sa procedez pe ascuns, dar am fost descoperita de vecina de

la etaj, care cobora pas-pas cu propria sticla de aghiasma. Nici una dintre noi nu se gandise la Star Trek... Care e relatia dintre legendele urbane si produsele de serie B ale divertismentului (filme, literatura, benzi desenate etc)? Exista o influenta in ambele sensuri folclorul urban e sursa de inspiratie pentru divertisment, si reciproc? Nu stiu daca stirile media, din categoria Traditia Noastra de sarbatori este: se mananca...., nu se mananca..., se ia de la biserica..., nu e bine sa... etc. fac parte din seria B a divertismentului. Daca da, atunci exista o mare influenta in ambele sensuri! Stiti ca la Revelionul trecut, musafirii mei au refuzat sa manance galantina de pui, pentru ca tocmai primisera de la un post de televiziune intelepciunea ca pasarea de curte scarma deandaratelea, asa incat nu e bine sa o mananci la cumpana dintre ani, ca nu vei mai propasi in anul care vine? Inainte de 1989, in Romania circulau legende urbane in special pe tema produselor alimentare contaminate/otravitoare. De exemplu, sobolanii gasiti in produsele de panificatie, sticlele de bere cu Verde de Paris etc. Revolutia din decembrie si-a produs propriile legende: teroristii si agentii straini. Au aparut si alte legende urbane autohtone, in perioada tranzitiei? S-au perpetuat cele vechi? Dintre legendele dinainte, eu imi amintesc foarte bine doua, care sunt mai degraba zvonuri; au inceput sa circule odata cu teroarea decreteilor. Un zvon spunea ca EL, Ceausescu isi facea in fiecare dimineata transfuzii cu sange de nou nascut, celalalt spunea ca EA facea baie in lapte de mama. Astazi stam mai slab la capitolul zvonuri despre presedinte, desi parca se zvoneste ca Basescu isi asupreste (ca sa ma exprim eufemistic) nevasta -- care de aceea nu misca, nu vorbeste, ci doar zambeste... Exista un specific al legendelor urbane romanesti, fata de cele americane? Ati intalnit legende preluate/adaptate dupa cele din alte parti? Cum explicati relativa pauperitate a folclorului urban autohton? Odata cu preluarea unor sarbatori americane, romanii au dovedit ca stiu prelua si folosi. De ce nu si legende? Dar nu sunt de acord cu pauperitatea folclorului urban autohton. E mai degraba o lipsa de interes a culegatorilor de folclor. Povestiti o legenda urbana romaneasca ce v-a atras atentia in ultimii ani. Ca sa povestesc, ar fi trebuit sa culeg. Dar imi amintesc cu certitudine de hemoragia de istorii traite sau povestite, vehiculate intens in perioada scandalului de la Tanacu. Dintr-o data, toata lumea asistase la exorcizari in biserici sau pe gropile din cimitire; majoritatea se terminau cu concluzia ca era vorba despre teatru de fapt, era mama unei calugarite de la manastirea aia, si erau intelese... sau cand am aparut eu cu aparatul de fotografiat, dintr-o data s-a linistit, de-aia nu cred ca era de-adevaratelea... etc.

In final, pot sa va explic cum afla mamele imediat daca fata lor nu mai e virgina. Mi s-a povestit in facultate (!) de catre o colega de an: dupa ce te culci cu un barbat prima data, la coltul ochiului (dinspre nas) se produce o schimbare vizibila, ochiul e mai descoperit. Mi sau oferit si exemple, am analizat impreuna si am ajuns la concluzia ca de cate ori mama ne va privi in ochi, e mai bine sa coboram privirea... Numai eu stiu cat de mult am raspandit aceasta credinta! http://naratiunicontemporane.wordpress.com/legenda-urbana/

Legenda urban
O dat cu schimbrile produse n planul vieii sociale, economice i politice, au aprut anumite elemente perturbatoare i n domeniul folclorului tradiional. Astfel, prin deplasarea n afara satului n diverse scopuri, pot ptrunde, o dat cu ntoarcerea n celula de baz[1] a societii, elemente durabile sau doar trectoare, n funcie de fora comunitii tradiionale. Nicolae Constantinescu prezint n articolul su Cultura popular n eonul globalizrii: clone, grefe i implanturi trecerea de la anumite obiceiuri tradiionale la unele moderne. Astfel, el numete aceste forme ale modernitii autogrefe, cci petrecerile periodice ale tinerilor repetau modelul meselor festive de la ncheierea anumitor obiceiuri din ciclul calendaristic (colindat, bori) sau agrar (seceri, clci), iar plimbrile nocturne ale recruilor reluau, n condiiile nceputului de secol XX, secvene ale riturilor de desprire din ciclul vieii[2]. De asemenea, plecarea n armat a tinerilor, moment esenial n calendarul vrstelor omului societii moderne, a produs, n unele zone ale spaiului romnesc, n Transilvania, n primul rnd, i n Moldova de peste Prut, explicabil de altminteri, o manifestare cu puternice tendine de ritualizare petrecerea de nainte de plecarea n armat[3], avndu-i rdcinile n obiceiurile conform crora de gtul tinerilor plecai n ctnie se agau tergare i batiste ca talismane menite s-i apere de rele[4] sau o pereche de colaci. n acelai articol, Nicolae Constantinescu include legenda urban n categoria implanturilor deoarece aceast specie s-a fcut cunoscut pe teritoriul romnesc datorit cercetrilor efectuate n exterior, mai ales n zona anglo-saxon. Legenda urban sau contemporan, cum a mai fost numit, este analizat de romni dup modelul creat de englezi i francezi, acetia fiind cei care au acordat o mai mare importan acestui fenomen, cel puin pn n prezent, dup cum vom vedea n cele ce urmeaz. Provenind din mediul anglo-saxon unde era denumit contemporary legend, asmut (apocriphal story much told) sau urban legend, legenda urban este, dup cum o definete Constantin Eretescu[5], genul folcloric cel mai productiv n societatea contemporan. Termenul sugereaz ideea c aceste creaii folclorice ar relata evenimente reale, convingere impus de legendele istorice sau de cele despre vieile sfinilor. n acelai studiu, Constantin Eretescu definete legenda urban pornind de la o alt definiie a

acestui termen, dat de Robert A. Georges[6], ca fiind o poveste, adic un text care conine cel puin un episod narativ (de tip povestire, banc, ntmplare paranormal, ntmplare cotidian cu o dezvoltare neateptat), dar i un text care nu conine elemente narative (de tip zvon, joc de cuvinte, confuzie sau gaf lingvistic, afirmaie sau explicaie pseudotiinific). O alt accepie a termenului este gsit de Constantin Eretescu ntr-o definiie ceva mai puin pretenioas aparinnd lui Gillian Bennett, dar care este la fel de vag ca cea a lui Robert A. Georges, acesta definind legenda ca fiind un gen n stare s ovie n spaiul dintre fapt i ficiune, mprtindu-se din natura ambelor moduri dominante n cultura noastr (englez); este, de asemenea, apt s fie att naraiune, ct i conversaie. Nicolae Constantinescu, n articolul menionat mai sus, pe lng faptul c definete legenda urban sau contemporan, d i o explicaie n ceea ce privete proveniena denumirii acestei specii, prezentnd i temele predilecte ale acesteia. Prin urmare, denumirea acestei specii este dat din perspectiv temporal (contemporan) sau din perspectiv social sau spaio temporal (urban), cu toate c s-a demonstrat c aceste legende sunt transmise i n zonele suburbane sau n micile orae, nefiind nregistrate doar n ultima parte a secolului XX. Astfel, legenda trebuie neleas ca o naraiune, proiecie epic a unui episod, a unei ntmplri, petrecute, cu adevrat sau nu, cuiva, persoan dat ca real, dar neidentificabil, pe fundalul realitilor proprii societii contemporane, actuale, tehnologice, de consum, industriale sau post industriale[7]. Legenda urban apare i circul n mediul citadin, fundalul fiind oraul cu instituiile i facilitile sale, cum ar fi barurile i hotelurile (n care tnrul imprudent este infectat cu SIDA de o prostituat rzbuntoare), trandurile i piscinele (n care o tnr neprihnit rmne gravid cu sperma unuia care se masturbase n apa bazinului), restaurantele fastfood i cinematografele drivein (unde poi mnca o pizza sau un hamburger cu un oarece mort ca umplutur), osele (pe care se practic autostopul, dar pasagerii luai din drum dispar fr urm la un moment dat; mori violente n parcri sau pe marile autostrzi), supermagazine (n care exist produse congelate care se topesc la cldura din automobil, fcndu-l pe cumprtor s cread c i-a plesnit creierul de canicul), genernd subiecte care alctuiesc un repertoriu destul de satisfctor de naraiuni ncadrate n specia legendelor contemporane. Naraiunile sunt transmise prin intermediul presei de senzaie, al reportajelor de televiziune, al filmelor i literaturii, ns de cele mai multe ori sunt transmise pe cale oral, de la o persoan la alta. Prin urmare, ele sunt numite adesea poveti spuse de un prieten al prietenului (friend of a friend tale). ns, legendele contemporane circul i prin scris sau prin mijloacele audio video i constituie un stoc uria de naraiuni populare care rspund unor necesiti stringente ale omului societii contemporane. Ele sunt rspunsuri metaforice la marile frici i anxieti ale omului zilelor noastre [] i atrag atenia asupra pericolelor care l (ne) pndesc, educ, nva, uureaz impactul cu noile tehnologii i comportamentele induse de aceasta[8]. Acelai autor aseamn aceast specie cu exempla medievale, adugnd c legendele contemporane dau o form concret nelinitilor omului societii moderne i post-moderne generate de violen, alienare, epidemii, agresiuni, discriminri etc.[9]. Pornind de la definiia lui Mark Glazer care privete legenda urban ca pe o specie prin excelen a rului i a anxietii cotidiene, plin de riscurile de a tri n lumea de azi, Nicolae Constantinescu fixeaz locul legendei contemporane n folclorul romnesc: legenda contemporan exist i d, alturi de bancurile politice mai ales, de anecdotele

despre personaliti ale momentului, de mesajele grafice sau scripturale expuse n birouri sau n locuri publice, zgriate sau scrise cu vopsea pe pereii toaletelor sau pe zidurile cldirilor din marile orae, multiplicate la xerox i rspndite n staiile de metrou etc., o dimensiune a folclorului contemporan i urban totodat care nu poate fi, n niciun caz, ignorat[10]. Analiznd studiul Some American and Romanian Urban Legends al lui Jan Harold Brunvand, Nicolae Constantinescu citeaz, n articolul despre volumul Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi scris de Constantin Eretescu, definiia legendei urbane dat de cercettorul american. Astfel, acesta definete legendele urbane ca fiind povestiri ocante sau amuzante pe care muli oameni le-au auzit fiind spuse ca relatri adevrate ale unor experiene reale de via[11], ele fcnd referire la evenimente date ca recente i au un aspect umoristic, ironic sau supranatural[12]. De asemenea, cercettorul american pune problema apartenenei acestei specii narative, rspndit nu doar pe cale oral ci i prin scris sau prin mijloacele audio-vizualului, la folclor, aducnd ca argumente pro transmiterea, de cele mai multe ori, oral, variabilitatea (variaz constant n detalii de la un povestitor la altul) i legtura cu tradiia (pstreaz un smbure de motive tradiionale). n acelai studiu, Brunvand subliniaz una dintre caracteristicile legendelor urbane, privind modul n care acestea circul, i anume FOAF (friend of a friend tale) referindu-se la legendele nregistrate pe teritoriul romnesc i aprute i n anumite opere literare prin anii 80. Dup cum afirm Nicolae Constantinescu, Constantin Eretescu opteaz pentru termenul de legend urban avnd n vedere perspectiva social sau spaiotemporal: sunt produse folclorice ale lumii moderne, o lume educat, care triete n orae sau n aglomerri urbane[13], adugnd c legendele urbane [...] constituie singurul gen folcloric productiv n societatea contemporan[14]. Astfel, Constantin Eretescu aaz legenda urban n fruntea celorlalte forme de folclor urban (grafitti, xerox-lore, computerlore, banc), pe care de altfel le i exclude din aceast categorie, considernd c folclorul urban este reprezentat n totalitate de legendele urbane. i aa cum afirm i Nicolae Constantinescu, Constantin Eretescu ncearc s valideze natura folcloric a acestor povestiri, relund argumentele, de acum clasice, n favoarea acestei ncadrri: oralitatea circul pe cale oral, dei, adaug imediat, legendele urbane sunt astzi publicate n ziare sau n cri, apar la aviziere, circul sub form de benzi desenate, formeaz nucleul unor filme artistice, coninutul lor este discutat n diverse programe de televiziune, pot fi gsite pe Internet; existena prin variante, dar i aici apar nuanri i precizri utile, innd seama de circulaia i prin scris, care d textului mai mult stabilitate, de vrsta colportorilor i de durata relativ redus a interesului de care ele se bucur ntr-o anume colectivitate; anonimatul, cu toate ncercrile fcute, nu s-a putut ajunge, firesc, niciodat la sursa primar a cutrei legende; tendina de a elabora anumite formule, infinit mai puin ferme dect cele ale speciilor tradiionale, ale basmului, de exemplu, dar avnd cam aceleai funcii o dat de a izola povestea din fluxul comunicrii comune, cotidiene, n al doilea rnd de a acredita veridicitatea ntmplrii povestite tiu dintr-o surs sigur, prietena unei prietene mi-a spus etc.[15]. Prin urmare, Nicolae Constantinescu contrazice punctul de vedere al lui Constantin Eretescu, ncercnd s arate c folclorul urban nu este constituit doar din legendele urbane, ambii susinnd proveniena acestui gen folcloric din folclorul tradiional. Astfel se face diferena ntre tradiie i prezent, accentul fiind pus pe dubla ei (a legendei contemporane) dependen de context[16] conform

creia sursa acestor naraiuni se afl n structura social, aceasta cuprinznd totalitatea relaiilor sociale (bogai-sraci, personaliti-oameni comuni, pturi), demografice (brbaifemei, albi-negri, localnici-strini, majoritari-minoritari etc.), instituionale (coal, biseric, familie, loc de munc) specifice a tot ceea ce ine de contemporaneitate. Creatorul selecteaz, conform imperativelor personale (personalitate, date biografice, psihice, starea de moment) i transmite grupului (audienei), n dinamica performrii, elementele care fac obiectul legendei contemporane i care se materializeaz n coninutul narativ, Nicolae Constantinescu ajungnd la aceast constatare n urma analizei schemei lui Gary Alan Fine[17]. Termenul de legend urban[18] este definit i de Pierre Brunel ca fiind ntmplri care seamn cu mici fapte diverse i care se prezint sub forma unor scurte povestiri, n general insolite, aducnd la lumin evenimente dubioase sau false, dar date drept adevrate. Tot n concepia lui P. Brunel, aceste povestiri se difuzeaz pe cale oral n grupuri sociale, n cte o ar, uneori chiar la nivel internaional, circulnd activ i fiind obiect de credin pentru c au un sens pentru cei ce le primesc i le retransmit. n concluzie, legendele urbane sunt naraiuni transmise att pe cale oral, de la un prieten al prietenului, ct i prin intermediul noii tehnologii, care ocheaz sau strnesc rsul, fiind spuse ca relatri adevrate ale unor ntmplri petrecute cu adevrat sau nu unei persoane dat ca real, dar care este neidentificabil, n contextul societii contemporane. Acestea apar sub forma unor poveti, adic texte ce conin un singur episod narativ, sau texte ce nu conin elemente narative, care circul n mediul citadin, fiind explicaii ale unor fapte neobinuite, rspunsuri la temerile omului zilelor noastre, atrag atenia asupra pericolelor cotidiene, putnd fi utilizate ca material educaional i fac trecerea spre noile tehnologii mult mai uoar. [1] CONSTANTINESCU, Nicolae n articolul Cultura popular n eonul globalizrii: clone, grefe i implanturi n folclorul actual aprut n Academia Romn. Institutul de Filologie Romn A. Philippide, Limba i Literatura romn n spaiul etnocultural dacoromnesc i n diaspora Iai, Ed. Trinitas, 2003, p.492 [2] Ibidem, p.494 [3] Ibidem [4] Ibidem [5] ERETESCU, Constantin, Folclorul literar al romnilor o privire contemporan, Ed. Compania [6] GEORGES, Robert A. O legend este o poveste sau o naraiune care poate s nu fie deloc poveste sau naraiune; aciunea ei se desfoar ntr-un trecut recent sau ntr-unul anistoric, sau poate s nu fie plasat deloc n trecut; unii o consider adevrat, alii fals, cu toii o socot att adevrat, ct i fals, sau cei mai muli nu o socot nici adevrat, nici fals.

[7] CONSTANTINESCU, Nicolae n articolul Cultura popular n eonul globalizrii: clone, grefe i implanturi n folclorul actual aprut n Academia Romn. Institutul de Filologie Romn A. Philippide, Limba i Literatura romn n spaiul etnocultural dacoromnesc i n diaspora Iai, Ed. Trinitas, 2003, p.495 [8] Ibidem, p.496 [9] Ibidem [10] Ibidem [11] CONSTANTINESCU, Nicolae, Constantin Eretescu. Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi n Limb i literatur, vol. I-II, 2004, p.135 [12] Ibidem [13] Ibidem, p.137 [14] Ibidem [15] Ibidem [16] Ibidem, p.138 [17] FINE, Gary, 1992 apud Constantinescu, Nicolae, Constantin Eretescu.Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi n Limb i literatur, vol. I-II, 2004, p.138 [18] BRUNEL, Pierre, Miturile secolului XX, Ed. Univers, Bucureti, 2003, p.405

Urban legend
From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to: navigation, search "Urban tale" redirects here. For the rock band, see Urban Tales. For other uses, see Urban legend (disambiguation). The "Bunny Man Bridge", an example of legend tripping. An urban legend, urban myth, urban tale, or contemporary legend, is a form of modern folklore consisting of stories that may or may not have been believed by their tellers to be true.[1] As with all folklore and mythology, the designation suggests nothing about the

story's veracity, but merely that it is in circulation, exhibits variation over time, and carries some significance that motivates the community in preserving and propagating it. Despite its name, an urban legend does not necessarily originate in an urban area. Rather, the term is used to differentiate modern legend from traditional folklore in pre-industrial times. For this reason, sociologists and folklorists prefer the term contemporary legend. Urban legends are sometimes repeated in news stories and, in recent years, distributed by email. People frequently allege that such tales happened to a "friend of a friend"; so often, in fact, that "friend of a friend," ("FOAF") has become a commonly used term when recounting this type of story. Some urban legends have passed through the years with only minor changes to suit regional variations. One example is the story of a woman killed by spiders nesting in her elaborate hairdo. More recent legends tend to reflect modern circumstances, like the story of people ambushed, anesthetized, and waking up minus one kidney, which was surgically removed for transplantation (a story which folklorists refer to as "The Kidney Heist").[2]

Origins and structure

The term urban legend, as used by folklorists, has appeared in print since at least 1968.[3] Jan Harold Brunvand, professor of English at the University of Utah, introduced the term to the general public in a series of popular books published beginning in 1981. Brunvand used his collection of legends, The Vanishing Hitchhiker: American Urban Legends & Their Meanings (1981) to make two points: first, that legends and folklore do not occur exclusively in so-called primitive or traditional societies, and second, that one could learn much about urban and modern culture by studying such tales. Many urban legends are framed as complete stories with plot and characters. The compelling appeal of a typical urban legend is its elements of mystery, horror, fear or humor. Often they serve as cautionary tales.[4] Some urban legends are morality tales that depict someone, usually a child, acting in a disagreeable manner, only to wind up in trouble, hurt, or dead.[4]

[edit] Propagation and belief

The recurring "Blue star tattoo legend"[5] or "Mickey Mouse Acid" legend has often inspired credulous officials to issue warnings. Like older legends and myths, these narratives can rarely be traced to an original source. Moreover, as Jan Brunvand pointed out[6] antecedent legends including some of the motifs, themes and symbolism of these urtexts can readily be identified. Cases in which there is some likelihood that at least a partial inspiration has been located include "The Death Car," traced by Richard Dorson to Michigan, United States;[6] "the Solid Cement Cadillac"[7] and

the possible origin of "The Hook" in the 1946 series of Lovers' Lane murders in Texarkana, Texas, USA.[8][9] The urban legend that Coca-Cola developed the drink Fanta to sell in Nazi Germany without public backlash originated as the actual tale of German Max Keith, who invented the drink and ran Coca-Cola's operations in Germany during World War II.[10] The teller of an urban legend may claim it happened to a friend, which serves to personalize, authenticate and enhance the power of the narrative.[1] Many urban legends depict horrific crimes, contaminated foods or other situations which would affect many people. Anyone believing such stories might feel compelled to warn loved ones. Not seldom, news organizations, school officials and even police departments have issued warnings concerning the latest threat.[11] In the "Lights Out" rumor, street gang members would drive without headlights until a compassionate motorist responded with the traditional flashing of headlights, whereupon a new gang member would be required to murder the citizen as a requirement of initiation.[12] A fax received at the Nassau County, Florida fire department was forwarded to police, and from there to all city departments. Even the Minister of Defence for Canada was taken in by the same legend; he forwarded an urgent security warning to all Ontario Members of Parliament.[12] Many urban legends are essentially extended jokes, told as if they were true events.[13] Urban legends typically include one or more common elements: the legend is retold on behalf of the original witness or participant; dire warnings are often given for those who might not heed the advice or lesson contained therein (this is a typical element of many email phishing scams); and it is often touted as "something a friend told me," while the friend is identified by first name only or not identified at all.[14] One of the classic hallmarks of false urban legends is a lack of specific information regarding the incident, such as names, dates, locations, or similar information. Persistent urban legends, however unlikely, often maintain at least a degree of plausibility, for instance a serial killer deliberately hiding in the back seat of a car. One such example since the 1970s has been the recurring rumor that the Procter and Gamble Company was associated with Satan worshippers because of details within its nineteenth-century trademark.[15] The legend interrupted the company's business to the point it stopped using the trademark.[16]

[edit] Belief and relation to mythology

The earliest term by which these narratives were known, urban belief tales, highlights what was then thought to be a key property: they were held, by their tellers, to be true accounts, and the device of the FOAF was a spurious but significant effort at authentication.[17] The coinage leads in turn to the terms "FOAFlore" and "FOAFtale". While at least one classic legend, the Death Car, has been shown to have some basis in fact,[18] folklorists as such are interested in debunking these narratives only to the degree that establishing non-factuality warrants the assumption that there must be some other reason why the tales are told and believed.[19] As in the case of myth, these narratives are believed because they construct and reinforce the worldview of the group within which they are told, or because they provide us with coherent and convincing explanations of

complex events.[20] Recently social scientists have started to draw on urban legends in order to help explain complex socio-psychological beliefs, such as attitudes to crime, childcare, fast food, SUVs and other "family" choices.[21] Here the authors make an explicit connection between urban legends and popular folklore, such as Grimm's Fairy Tales where similar themes and motifs arise. For this reason, it is characteristic of groups within which a given narrative circulates to react very negatively to claims or demonstrations of non-factuality; an example would be the expressions of outrage by police officers who are told that adulteration of Halloween treats by strangers (the subject of periodic moral panics) is extremely rare, if it has occurred at all.[19][22]

[edit] Other terminology

The term urban myth is also used. Brunvand feels that urban legend is less stigmatizing because myth is commonly used to describe things that are widely accepted as untrue. The more academic definitions of myth usually refer to a supernatural tale involving gods, spirits, the origin of the world, and other symbols that are usually capable of multiple meanings (cf. the works of Claude Lvi-Strauss, Ernst Cassirer, Mircea Eliade, Joseph Campbell, Carl Jung, and Northrop Frye for various interpretations). However, the usage may simply reflect the idiom. The term urban myth is preferred in some languages such as Mexican Spanish, where conventional coinage is "mito urbano" rather than "leyenda urbana." In French, urban legends are usually called lgendes urbaines; the terms lgendes contemporaines are still preferable because "lgendes urbaines" is an improper and meaningless verbatim translation, though used by some French sociologists or journalists. But neither expression is commonly used: for ordinary French people, the more genuine terms rumeur or canular, not to mention more colloquial and expressive words, describe this phenomenon of "viral spread tall story" properly enough. The term hoax (in "Frenglish") is known in the Web community. Some scholars prefer the term contemporary legend to highlight those tales with relatively recent or modern origins. An eighteenth-century pamphlet alleging that a woman was tricked into eating the ashes of her lover's heart could be described as a contemporary legend with respect to the eighteenth century.

[edit] Documenting urban legends

The Internet makes it easier to spread urban legends, and also to debunk them.[23] Discussing, tracking, and analyzing urban legends is the topic of the Usenet newsgroup, alt.folklore.urban, and several web sites, most notably snopes.com. The United States Department of Energy had a service, now discontinued, called Hoaxbusters that dealt with computer-distributed hoaxes and legends. Television shows such as Urban Legends, Beyond Belief: Fact or Fiction, and later Mostly True Stories: Urban Legends Revealed feature re-enactments of urban legends detailing the

accounts of the tales and (typically) later in the show, these programs reveal any factual basis they may have. Since 2004 the Discovery Channel TV show MythBusters tries to prove or disprove urban legends by attempting to reproduce them using the scientific method. The 1998 film Urban Legend featured students extensively discussing popular urban legends while at the same time falling victim to them.

http://totb.ro/?p=17552 Legende urbane care au speriat i au fascinat genera iile

Bananele cu bacterii care te mnnc pe dinuntru de viu, nchiderea iminent a serviciului de email Yahoo, crocodilii din sistemele de canalizare, obolanii gigan i din subteranele ora elor, criminalii ascun i n camere de cmin, draci deghiza i n dansatori de discotec, rpiri de copii cu duba galben, ritualuri sataniste

 i multe, multe altele. Toate sunt legende urbane, auzite din genera ie n genera ie i transmise cu certitudinea adevrului infailibil mai departe.
Multe dintre ele au stat la baza unor filme (n special din genul horror), iar unele s-au nscut inspirate din filme. Oralitatea lor le face tot mai spectaculoase de la o reproducere la alta, iar mitul merge mai departe. Legendele urbane sunt poveti fie amuzante, fie terifiante, care se perpetueaz de la o generaie la alta, de la un ora la altul i chiar de la un continent la altul, n funcie de ct de puternic este impresia lsat asupra celor care le aud. Se spun, de obicei, n tabere, n excursii, n jurul focului, n general pe ntuneric, pentru a aprinde atmosfera i a bga puin frica n oasele celor care ascult. De cele mai multe ori, nu sunt altceva dect rodul unei fantezii bogate a cuiva, dar, uneori, au la baz i cte o poveste adevrat (nici pe departe similar legendei create, dar unde ar mai fi farmecul, dac povestea s-ar spune chiar aa cum s-a ntmplat?). Presa tabloid, n special cea de peste ocean, s-a folosit n numeroase rnduri de diverse astfel de legende urbane n relatri despre crime sau grozvii ntmplate de Halloween, spre exemplu (dar nu numai). S-au scris i cri n care diversele poveti de acest gen au fost culese i prezentate publicului larg, dar sursa lor nu prea este niciodat cea original pot fi auzite la o bere, ntr-o pauz de curs, ntr-o tabr sau pe tren ori te miri unde altundeva. Mereu exist cte cineva care este gata s bage mna n foc pentru veridicitatea relatrii, mai ales c, la rndul su, a auzit-o dintr-o surs sigur. Cnd eram mici copii i bteam mingea n parcarea din spatele blocului (n timpul trimestrelor colare), iar oboseala ajungea s ne drme la un moment dat, ne adunam n jurul brazilor pe un petic de iarb i ne apucam s inventm poveti. Era biatul de la 7/B, care scornea cele mai de groaz istorisiri, care ne fceau s nu mai vrem s urcm cu liftul, iar pe scri ne duceam tot cte doi, de bra. Era amicul de la 6, care trgea cu ureche la aventurile tatlui su, component al lotului naional de rugby i le transforma n adevrate filme de aciune pentru noi. Era i fata de la 5 (ok, asta eram eu), care crea povetile de tip fantastic, cu vrjitori, cai naripai, confruntri ntre forele binelui i rului sau povetile poliiste. De fapt, genul poliist era preferat de toi, ne nghesuiam, care mai de care, s inventm criminali detepi i periculoi i detectivi i mai detepi care s i prind. Uneori, la eztoarea noastr mai veneau i copii de la alte blocuri, care aduceau cu ei alte poveti, auzite ori inventate i aa, ncet ncet, s-a nscut folclorul urban al copilriei n spatele blocului cteva luni pe an. Ca noi, mai mult ca sigur, au fost toate gtile de copii; odat cu anii, povetile au devenit parc mai reale, mai terifiante (pentru c, dup o vrst, realizezi c nu de fantomele din lift trebuie s te temi, ci de rufctori mai pragmatici, pui pe furat, pe dat n cap la col de strad) i folclorul urban s-a mbogit cu alte i alte istorisiri.

Legendele urbane, n special cele de groaz, se spun n jurul focului (sursa foto: AppStore.com) Criminalul din Hasdeu (sau din SUA) i sicriul lui Lulu O legend urban pe care am auzit-o chiar n primul an de studenie vorbea despre criminalul din Hasdeu (complexul principal de cmine din Cluj). Dup cum au dovedit cercetrile ulterioare, legenda se mula pe fiecare campus studenesc din ar, ba i din Statele Unite ale Americii, pentru c am regsit-o inclusiv recent, pe internet, pe un site dedicat acestui tip de poveti din SUA. Pe scurt, legenda spune c o tnr student s-a ntors noaptea trziu de la o petrecere i, ca s nu i deranjeze colega de camer, nu a mai aprins lumina, i-a scos pantofii i s-a bgat direct n pat. Dimineaa cnd s-a trezit, a vzut cadavrul colegei n patul vecin, iar pe perete era scris cu snge urmtorul mesaj: Nui aa c te bucuri c nu ai aprins lumina?. O variant a legendei era c fata care sosise de la petrecere avea tren spre cas, fiind weekend i i-a luat bagajul gata pregtit de lng u, fr s mai aprind becul. S-a ntors duminic seara i atunci a descoperit crima i mesajul adresat ei. O alt legend care circula prin Cluj i despre care muli spun c este fapt real vorbete despre un brbat care transporta un sicriu gol i care fcea autostopul. La luat un camion, iar omul s-a urcat n remorc, cu tot cu sicriu. O ploaie torenial a nceput, astfel c omul s-a adpostit n sicriu, nchiznd capacul, firete. n ritmul ploii, a adormit. ntre timp, camionagiul a mai luat nite autostopiti, care stteau acum n jurul sicriului, iar ploaia s-a oprit. Omul din sicriu se trezete la un moment dat, i, firesc, aude vocile n jurul lui, d capacul la o parte i ntreab calm: A stat ploaia, frailor?. Reacia

celorlali cred c o putei ghici: au srit de-a dreptul din camion, speriai de moarte. Povestea i este atribuit unui cunoscut om al strzii din Cluj, Lulu (decedat n urm cu civa ani) i una din variante spune c sicriul transportat nu era al lui, ci chiar al camionagiului, care trebuia s l duc la o destinaie.

Lui Lulu i-au fost atribuite multe replici celebre, intrate i ele n foclorul urban: spre exemplu, ntr-o zi l vede lumea prin ora trgnd dup el o sfoar, fr nimic legat de ea. Se gsete unul s l ntrebe: Ce faci, m Lulule, de ce tragi sfoara aia dup tine?. Rspunsul lui Lulu: Da ce-ai vrea m, ceacanule, s-o-mping?. Revenind ns la legende ceva mai de speriat, mitul obolanilor uriai care triesc n coridoarele subterane ale oraelor i se hrnesc cu carne de om se regsete cam n fiecare ora mai mare, coexistnd cu mitul cavernelor subterane, al reelelor de tuneluri care fie legau obiectivele principale din ora, fie erau locurile de fug ale oamenilor n caz de pericol. n Bucureti, mai circul i povestea aligatorilor din Herstru, despre care se spune c sunt aruncai acolo la maturitate de oameni care i cumpr ca i animale de companie, de mici. Legenda este regsit n mitologia urban a New York-ului, doar c acolo se pare c periculoasele reptile se ascund n sistemul de canalizare. Povestea spune c new york-ezii care i-au cumprat i-au pus n toalete i au tras apa dup ei (foto), odat ce au nceput s creasc, astfel c reptilele au atins maturitatea n canalizare i acolo s-au i nmulit. Tot n SUA circul de foarte muli ani legenda rpirilor de copii mici fcute de grupuri sataniste, care i folosesc n ritualuri, i ucid i i mnnc. Noaptea de Halloween sau seara balului nasc multe legende urbane

Dincolo de ocean, pasiunea pentru legende urbane (mai ales cele de groaz) este foarte mare (la ea a contribuit i industria cinemtografic din plin, inventnd anumite mituri sau exacerbnd altele). Exist zeci, dac nu sute de website-uri i bloguri care culeg astfel de poveti i le transmit mai departe un singur exemplu este www.halloween-website.com, care strnge mai toate miturile urbane legate de srbtoarea Halloween. Unul din acestea se refer la bomboanele otrvite oferite copiilor care, n noaptea de Halloween, ies costumai pe strad i bat la ui ca s primeasc dulciuri. Legenda este reluat an de an de media, emisiuni tv sau comitete de prini nspimntai, se trimit emailuri cu avertizri i se pun chiar afie de ctre cei ngrijorai. Toat povestea se pare c a pornit de la o ntmplare din anul 1974, cnd un tat de familie a otrvit dulciurile i le-a dat intenionat copiilor si, care au murit (motivul crimelor fiind o poli de asigurare pe numele copiilor). Criminalul a fost supranumit de pres The Candyman (omul cu dulciurile) i executat prin injecie letal n 1984, n statul Texas. Alt legend urban din categoria horror vorbete despre o adolescent care era babysitter pentru o sear, la o familie cu doi copii, pe care i pune la culcare i apoi se uit la tv n ateptarea prinilor. Telefonul sun i o voce de brbat o avertizeaz c va veni dup ea. Fata crede c e o glum proast, i vede de emisiunea tv, telefonul sun iar, cu acelai mesaj, care o amenina c este aproape i vine dup ea. Fata anun poliia, care o sftuiete ca, dac individul revine, s l in de vorb ca ei s vad de unde vine apelul, lucru care se ntmpl, desigur, iar poliia o sun pe tnr sftuind-o s ias din cas, pentru c brbatul se afla chiar la acea adres. Speriat, fata fuge, apare poliia i gsete copiii ucii n dormitoarele lor de la etaj i arma crimei (un topor) lsat pe podea.

Seara balului este o surs de legende urbane de tip horror i de scenarii de filme de groaz pentru adolescenii americani (foto: poster al filmului Prom Night Seara Balului) Seara balului de liceu (ori seara unui eveniment dansant) este o surs inepuizabil de legende urbane pentru americani. Una din acestea spune c o tnr a plecat acas cu maina i descoper c este urmrit de alt vehicul, care i tot fcea, din cnd n cnd, semne cu farurile. ngrozit, fata ajunge acas, cu maina cealalt pe urmele ei, i trezete tatl, dar tnrul care o urmrise le explic faptul c vzuse un brbat ascunzndu-se n maina fetei, cu un cuit, care se tot ridica de pe bancheta din spate ca s o omoare, iar el de asta fcea semnele cu farurile. O legend oarecum n acelai ton vorbete despre o femeie care oprete maina la o staie de bezin i este acostat de un domn bine mbrcat, care i solicit ajutorul s l duc cu maina n ora, dat fiind c maina lui tocmai se stricase. Femeia accept, brbatul i las geanta diplomat pe bancheta din spate i se duce la baie. Cum oferia era grbit s i ia fiica de la coal, de ndat ce maina este alimentat, pleac n tromb, uitnd complet de brbatul cruia i promisese ajutorul. Abia seara trziu, cnd ajunge cu fiica ei acas i descoper geanta n spate, i amintete de el. Spernd s gseasc nite documente care s o ajute s returneze geanta, o deschide, dar nuntru nu erau dect un cuit cu lam mare i o rol de band adeziv.

Fantome, strigoi i mor i ngropa i de vii La loc de cinste, n mitologia urban american sau britanic, stau i povetile n care sunt implicate fantome, precum cea a unui ofer care ia o fat la autostop de pe marginea drumului, o duce acas, iar a doua zi gsete haina acesteia pe banchet. Mai face un drum ca s i napoieze obiectul de mbrcminte, dar la u apare o btrnic (mama fetei), care i spune c fiica ei a murit cu 40 de ani n urm, ntr-un accident de main pe acel drum, cnd se ntorcea cu prietenul ei de la o sear de dans la liceu. Fantomele se regsesc din belug i n folclorul urban romnesc, dar predilecte sunt povetile cu strigoi (sau moroi). O astfel de legend vorbete despre doi prieteni care traversau o pdurice pentru a ajunge la discoteca din satul vecin; unul era cstorit, cellalt avea o iubit. Cel cstorit face glume pe seama iubitei celuilalt, iar n aburii trzii de alcool, la ntoarcerea acas, cel din urm l njunghie pe prietenul cstorit. Omul este ngropat dup datin, soia nsrcinat face pomeni i ine doliu, dar la o lun dup nmormntare se trezete cu brbatul dnd ua casei de perete i cernd suprat mncare, c tocmai a venit prin frig de la discotec i i este foame. ocat, so ianu tie ce s i spun, omul iese prin curte, l vd vecinii, care o iau la sntoasa n final, dus la cimitir i vzndu-i mormntul, pricepe i bietul brbat c e mort i a devenit strigoi. Povestea spune c de atunci el nu a mai ieit din cas, st i lucreaz couri de nuiele pe care soia le vinde la trguri, iar copilul su este strigat de oameni biatul strigoiului (sursa: mituri-urbane.vira.ro).

Fantomele mai fac autostopul (foto: poster al filmului Haunted Mansion Casa Bntuit, studiourile Disney)

n aceeai categorie intr i legenda moroiului, relatat de legendeurbane.blogspot.com: la moartea unei femei dintr-un sat din Romnia se cerea un ritual special, ea fiind din acelea cu pat alb de pr n cap de la natere (persoane despre care se spune c dup moarte se transform n strigoi). Doar c soul femeii nu credea n astfel de superstiii, aa c a refuzat ritualul, care presupunea nfingerea unui ru n inim. ns dup a doua noapte de priveghi, oamenii s-au speriat de expresia zmbitoare de pe faa femeii, iar unul din cei care privegheau a fost gsit mort dimineaa, din cauze naturale. Povestea s-a repetat i dup nc o noapte de priveghi, iar cum soul refuza n continuare ndeplinirea ritualului, stenii l-au imobilizat i au dus ei la capt partea cu ruul n inim. Legenda spune c femeia a ipat, iar din piepul ei ar fi ieit snge ca din cel al unui om viu. Dup care, totul a fost cu linite i pace. Sperieturile legate de moarte sunt alt tem favorit n folclorul urban: o poveste spune c un so suprat c soia i mnca zilele se decide s i fac o fars se machiaz ca un mort, se leag cu o funie de lampa din tavan i deschide ua casei, spernd ca, la ntoarcerea soiei de la pia, aceasta s l vad din hol i s se sperie. Doar c se nimerete ca pe acolo s treac o iganc. Aceasta vede ua deschis, omul care prea mort, intr i se apuc de furat. Cnd trece chiar pe lng mort, acesta face bau din toate puterile. De sperietur, iganca a fcut infarct i a murit, iar omul a ajuns la nchisoare pentru omor prin impruden. n oarecum aceeai not, o alt legend american vorbete despre o btrn decedat, ngropat, care apare n visul soului ei, scrijelind sicriul. ngrozit de un gnd rece, omul cere deshumarea, iar medicii legiti constat c femeia nu fusese moart la ngropare, ci murise ulterior, sufocat n sicriu, ncercnd s ias. Nu toate legendele urbane sunt de speriat sau pline de strigoi, fantome i alte personaje menite s strneasc groaz. Exist i povestiri pline de umor, unele devenite bancuri de-a dreptul, multe fiind n folclorul urban romnesc, unde ironia i amuzamentul par s bat cerina de horror. Dar despre aceste legende, cu tot cu exemple devenite celebre, n partea a doua a povetii, sptmna viitoare. Legende|iulie 27, 2011 07:03

http://totb.ro/legende-urbane-care-au-amuzat-si-aufascinat-generatiile-partea-a-doua Legende urbane care au amuzat i au fascinat genera iile (partea a doua)

Am povestit, sptmna trecut, cteva legende urbane din categoria sperieturi la foc de tabr, legende att romne ti, ct i de pe alte meleaguri (n special de pe cel american, unde exist mul i mari amatori de pove ti de groaz). n partea a doua a incursiunii, mergem pe urmele miturilor hazlii, ntmplrilor povestite din om n om, din birt n birt, unele venind din perioada comunist, altele din trecutul recent, fie cu cte o moral la final, fie numai cu aura

misterioas a ntrebrii (devenit clasic): A fost sau n-a fost?

O legend urban culeas de pe internet (mituriurbane.vira.ro) spune cum un omer din Ploieti a plecat la munc n Spania, la cules de cpuni, desigur, lsndu-i soia acas, n Romnia. Pe trmurile spaniole, ns, omul i-a gsit o consoart mai tnr, mai frumoas, mai alta, aa c i-a scris soiei rmase acas c i dorete divorul simplu i fr probleme. A rugat-o s vnd Dacia Logan pe care o aveau i s i trimit lui jumtate din sum, restul de bani revenindu-i ei. Asculttoare, soia a vndut maina: cu 100 de lei (RON!). A folosit partea ei, de 50 de lei, ca s cumpere mncare pentru cine, iar ceilali 50 de lei i-a trimis soului n Spania. Conform rugminii acestuia Rzbunarea feminin este un lait-motiv i n alt istorisire de acest fel, atribuit zonei de pensionari de la scara blocului. Despre un om de afaceri bucuretean, povestea zice c s-a desprit de prietena lui din ar printr-un sms, spunndu-i s nu o mai gseasc n apartamentul lui la ntoarcere (motivul, fiind, la fel, o mai tnr achiziie de pe alte meleaguri). Omul se atepta s revin ntr-o cas rvit, se gndea el c fosta i-a lsat un mic cadou de plecare. ns casa era intact. Doar telefonul nu era pus n furc. i, n scurt timp, afaceristul nostru urma s neleag de ce: nainte s plece din cas, fata se sunase pe ea de pe fix pe mobil i nu nchisese timp de o sptmn. Factura? A pltit-o afaceristul neinspirat.

Un avocat iste este eroul unei legende urbane despre cum nu mai poi fura porumb dac s-a raportat finalizarea culesului Perioada comunist a creat bancuri i legende urbane din belug Din perioada comunist vine o serie de mai scurte sau mai lungi legende urbane, multe dintre ele aflate la grania dintre legend i banc. Astfel, se spune c, n anii 80, un conductor de metrou ar fi anunat staia Timpuri Noi prin replica: Atenie, urmeaz timpuri grele!. i c, dup isprava sa, nici nu ar mai fi condus vreun metrou. Despre eternul parizer circulau diverse mituri, unul fiind c, pentru a avea consisten, reeta acestui mezel coninea i o cantitate de hrtie igienic. Povestea s-a perpetuat i dup 90, cnd se spunea c hrtia igienic roz d culoarea rozalie a parizerului. O alt istorisire spune c, la ct de aglomerate erau mijloacele de transport n comun (puine fiind) n perioada comunist, uneori era cam greu s compostezi biletul, chiar dac l aveai. Un domn ajunge n aceast situaie i este luat la rost de controlori. nfuriat, el ip c nu se mai poate tri n halul sta, ce vremuri am ajuns s trim i este luat autoritar de mn de un alt pasager, care i spune pe ton poruncitor i ferm: La urmtoarea coborm!. Ceilali pasageri optesc speriai c e Securitatea pn i n tramvai! i renun s mai vocifereze. Odat cobori cei doi, domnul cu gura mare se atepta s fie luat la ntrebri sau chiar mai ru. ns cel care l luase de mn i d drumul rznd: Stai calm, domle, c nici eu nu aveam bilet!. Din categoria au nvins sistemul apare o legend urban despre un avocat ce a reuit s scape de pucrie un biet ran prins de vechea miliie cu porumb n cru. Oamenii legii i i fcuser dosar penal pentru furt din averea statului, dar avocatul a reuit s demonstreze c CAP-ul din zon raportase ncheierea recoltrii i nsilozarea produciei cu dou sptmni nainte de prinderea omului cu porumbul n cru, astfel c nu mai era nimic de furat pe cmp, deci presupusul furt nu se putea produce. Tot din perioada comunist, dar de data asta de la Timioara, vine legenda potrivit creia, dup desfiinarea liniei de tramvai din Piaa Operei i reconstruirea ei prin faa unui spital, toi chirurgii aflai n operaii erau nevoii s ridice bisturiele n aer cnd trecea vehiculul prin zon, din cauza trepidaiilor extrem de puternice care puneau n pericol reuita procedurii (sau chiar viaa pacienilor). Pe la sfritul anilor 90, n Cluj circula legenda c la cel mai popular fast-food din ora, renumit pentru aorma (la vremea respectiv), maionez era ajustat de ctre angajaii localului cu mostre de sperm. Patronii localului au contracarat zvonul, spunnd c ar fi fost lansat de concuren, ca s le scad fluxul de clieni. Se pare c prin 2006, legenda a ajuns s se repete la Braov, tot n relaie cu un local de tip fastfood.

inspira ie pentru filme de succes

Legendele urbane, surse de

Un culegtor de legende urbane din perioada comunist este regizorul Cristian Mungiu, care a pornit n cutarea povetilor celor mai fascinante din acea vreme ca surs pentru seria de filme Amintiri din epoca de aur (foto, afi partea 1). Printre legendele gsite se numr cea cu WC-ul de pe munte, care plaseaz aciunea la o vntoare a lui Ceauescu n Apuseni. Un WC special din lemn, dar clasa I (toalet de porelan, capac de plastic, rezervor cu ap), fusese ridicat n zona respectiv, pentru ca tovarul s nu fie nevoit s se deplaseze la cabana aflat ceva mai departe. Singura problem era c apa din rezervor era adus de la distan i ajungea pentru o utilizare, astfel c un soldat a fost pus s pzeasc obiectivul. A pzit omul ce a pzit, pn l-au luat pe el nevoile. A fugit n tufiuri, dar, pn s se ntoarc, un cioban a trecut prin zon. Minunndu-se de toaleta aprut acolo din senin, omul a verificat-o temeinic, inclusiv a tras apa. ntors n post, soldatul a trebuit s decid cum i risca mai puin situaia: dac fugea repede la caban dup o gleat cu ap sau rmnea s pzeasc de eventuale bombe un WC fr ap. n aceeai serie se nscrie i legenda de la morga din Botoani, unde se spune c ar fi lucrat un spltor de cadavre care avea o anumit deviaie: i plceau morii (alte versiuni ale legendei o plaseaz n alte orae din Romnia). La un moment dat, corpul nensufleit al unei fete foarte frumoase i tinere a ajuns pe minile lui, iar familia l-a rugat s o aranjeze frumos, cci urma s fie ngropat n rochie de mireas. Atras de frumuseea fetei, omul sa gndit c nu a ti nimeni dac violeaz un cadavru i s-a pus pe treab. Numai c fata nu era moart, ci ntr-o stare cataleptic rar ntlnit, aa c s-a trezit i scandalul a fost gata.

Angajatul de la morg a ajuns la nchisoare, dar familia fetei l vizita i i trimitea pachete, mulumindu-i c le-a redat fiica. Din aceast legend urban s-a desprins o alta, care face din povestea de mai sus sursa inspiraiei regizorului spaniol Pedro Almodovar pentru filmul su Hable con Ella (Vorbete cu ea). Astfel, se spune c legenda ar fi fost publicat imediat dup 90 ntr-un ziar local din Sibiu, de unde ar fi preluat-o o agenie de tiri, care a pus-o n circulaie n ntreaga lume. Povestea a ajuns ntr-un ziar spaniol, care, se spune, ar fi trimis doi reporteri n Romnia s dea de firul legendei. Dei nu au gsit spltorul de cadavre, oamenii tot au dedicat cteva pagini povetii incendiare a necrofilului din Botoani. Firesc, regizorul spaniol ar fi citit despre scandal i aa s-ar fi nscut celebrul su film.

Acceleratul Bucureti Baia Mare duce legenda urban a mortului din tren Ho ul mort de fric i tnrul judecat pentru omorrea unui mort Tot n irul legendelor culese i de Cristi Mungiu se numr i cea a pensionarului care a pierdut trenul (de fapt, cam toate aceste legende se regsesc n diverse zone ale Romniei, cu modificri date de loc sau de povestitor, dar n esen sunt aceleai). Povestea spune c un pensionar dintr-un orel mai mic, suferind de reumatism, se pregtea s plece la Olneti, la tratament. Ca s nu se sufoce de cldur n tren, i-a luat bilet la drum de noapte. mpachetat i gata de cltorie, btrnelul atepta ora s plece la gar. Ca s nu se plictiseasc, a ieit n faa blocului, s joace table cu vecinii, cu ceilali pensionari. Din vorb n vorb, spune celor din jur c n noaptea cu pricina pleac pentru dou sptmni de tratament. Pe la opt seara, stul de table, se duce n cas i se gndete s trag un pui de somn pn la zece i ceva, cnd trebuia s plece la gar. Numai c adoarme butean i nu

aude ceasul detepttor. Pe la unu noaptea, l trezete un zgomot. Buimac de somn, se d jos din pat i constat c era cineva la ua de la intrare, care s strduia s sparg ncuietoarea. Netiind ce s fac, omul ia din buctrie un castron mare i se posteaz lng u, hotrt s i dea hoului n cap de ndat ce intr. Btrnelul nostru era deja convins c fcuse o prostie spunnd n gura mare c pleac, pentru c orice chibi din anturajul juctorilor de table putea s ncerce s profite i s fure ce avea prin cas. ns houl nu se prea grbea (sau nu se pricepea) cu deschisul yalei, aa c pensionarul nostru, speriat, arunc cu castronul n u, cu toat fora. Se face linite. Omul nu ndrznete s deschid ua, se duce s se culce la loc. Dimineaa, l trezete miliia care i spune c are un ho mort de fric pe preul de la intrare. Din vremea comunist dateaz i o alt legend cu umor negru, numit legenda mortului din tren. Pentru c transportul morilor era o problem (mai exact, era ilegal, spun anumite versiuni, n vreme ce altele susin c normele sanitare impuse erau cam scumpe pentru buzunarul poporului), existau indivizi specializai n aa ceva pe la sfritul anilor 80. Metoda aleas era simpl, dei macabr: cumprau dou bilete de tren, clasa I i mergeau cu mortul pn la gara de destinaie. mecheria era c stropeau din belug cu alcool hainele i prul celui decedat, ca s par doar c e beat-mort i s nu dea de bnuit (mai ales pe rute mai lungi). i aa s-au nscut legendele. Cea mai vehiculat dintre ele spune cum doi asemenea crui din Bucureti aveau de dus un cadavru pn la BaiaMare. Dup metoda descris, i-au luat bilet, i-au pus plrie n cap, l-au nfofolit bine, l-au stropit cu alcool, l-au urcat n accelerat (la Gara de Nord) vorbind ntre ei, chipurile, despre ct de tare i place alcoolul lui tataie, i-au mai inut de vorb pe controlorii de bilete, ce mai, treaba prea ca i fcut! n compartiment mai era un cuplu de tineri, care i vedeau de treaba lor. Dup cteva ore de mers, cruii notri erau nsetai ru, aa c i-au rugat pe tineri s mai dea un ochi i la tataie cel but i au fugit n vagonul-restaurant, s se cinsteasc. La o zdruncintur mai puternic a trenului, bietul beiv s-a dezechilibrat i a czut peste fata de pe bancheta din fa. Prietenul ei l-a mustrat pe om, l-a ridicat i l-a pus la locul lui. ns legenda zice c situaia s-ar fi repetat de cteva ori (drumul prin muni, frne brute ale trenului), pn cnd tnrul, enervat, l-a mpins ceva mai tare pe tataie, care a ajuns s dea cu capul de geam i s cad lat pe podea. Speriai, tinerii au crezut c ei l-au omort (vznd c omul nu are puls i e livid la fa), aa c l-au aruncat de la fereastra vagonului, din mersul trenului. Ceva mai trziu, cnd cei doi crui s-au ntors i au ntrebat unde e tataie, tinerii le-au spus c acesta a cobort la staia de dinainte. Replica unuia dintre crui a fost c: Asta nu se putea ntmpla, c omul e mort de joi!. Legenda mai consemneaz faptul c bietul tnr a fost arestat, judecat i condamnat, fiind, se pare, singurul romn care a fcut pucrie pentru c a omort un om deja mort.

E bine s poi pcli compania de asigurri, dar asigur-te c nu ntorc cazul mpotriva ta mai apoi! Legenda americanului care i-a asigurat trabucurile mpotriva focului ne nva asta (foto:www.extravaganzi.com) Borcanul de ness cu surprize i asigurarea mpotriva focului O alt poveste din colecia urban romneasc din perioada comunist este despre o familie mai nevoia (localizat n Pacani, n varianta culeas de Cristi Mungiu), cu un vr n America, stabilit acolo dup ani de marin. Omul le tot trimitea rudelor din ar pachete cu diverse biscuii, ciocolat, cafea ness, bomboane, dar i diverse alte mruniuri. Cu fiecare pachet, trimitea i cte o scrisoare, dar care, luat la puricat de autoriti, ajungea i cu cteva sptmni dup sosirea pachetului. ntr-o bun zi, n pachetul deja tradiional oamenii au gsit un borcan mare de tot de cafea ness, mai mare dect cele cu care erau obinuii. Dup vreo dou luni (ness-ul se terminase ntre timp), a ajuns i scrisoarea aferent pachetului, n care nepoii din America le spuneau c vrul marinar a murit i c, deoarece dorina lui fusese s fie incinerat, iar cenua lui ngropat n pmntul natal, au pus aceast cenu n borcanul mare de ness, ca s nu dea de bnuit autoritilor romne. O legend hazlie vine tocmai din Charlotte, North Carolina, SUA: se spune c un brbat de aici i cumprase nite trabucuri extrem de rare i scumpe, la care visase toat viaa i pe care le-a asigurat mpotriva focului. ntr-o lun, le-a fumat pe toate i a cerut despgubiri

companiei care i le asigurase. n cererea sa, el spunea c trabucurile fuseser pierdute din cauza unei serii de focuri de dimensiuni reduse. Compania de asigurri a refuzat plata despgubirilor, spunnd c omul este nebun, doar el i fumase trabucurile! ns brbatul nu s-a dat btut, a mers n instan i a ctigat. Judectorul care i-a dat ctig de cauz a motivat c, n polia de asigurare, compania nu a precizat ce tip de foc nu se accept pentru plata daunelor, tot ce promisese ea fusese o asigurare mpotriva focului la modul general, deci era bun de plat. Compania a acceptat o nelegere i a pltit 15.000 de dolari omului cu pricina, pentru trabucurile fumate. ns, odat ce acesta a ncasat cecul, compania l-a acuzat de incendiere premeditat pentru toate cele 24 de trabucuri fumate. Bazndu-se exact pe mrturiile lui din procesul intentat companiei, avocaii acesteia au reuit s obin condamnarea omului, pentru ardere intenionat a trabucurilor, pedeapsa fiind de 24 de ani consecutivi (cte un an pentru fiecare trabuc incendiat). Fiecare ar cu ciudeniile ei Legende urbane se gsesc foarte multe, acum, pe bloguri sau site-uri specializate, dedicate acestui fenomen. De la legende de groaz la legende poliiste, de la legende cu ntmplri din justiie la cele pline de umor, povestirile de acest tip continu s se transmit, pe ci variate. Se spun n continuare la scara blocului sau la ua magazinului din spatele blocurilor, unde oamenii se adun la o bere seara; se spun n trenuri, n special n cltoriile lungi i istovitoare, unde timpul trebuie fcut s treac mai repede; se spun n curile colilor, de copii cu talent la istorisit, care le-au auzit de la prini sau le-au gsit pe internet; se spun la reuniuni de prieteni i colegi, indiferent de vrst ori de continent. Legendele urbane nu au vrst, spaiul lor se schimb mereu, li se mai adaug noi amnunte, pentru a fi n pas cu vremurile, inspir filme, creeaz fobii, dar de murit nu mor niciodat. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/140214/Legende-Urbane-Legendaspanzuratului-din-Deleni.html Legende Urbane: Legenda spanzuratului din Deleni Se zice ca undeva la tara, intr-un catun foarte sarac, traiau un sot si o sotie care nu se intelegeau deloc. Lui ii placea bautura, iar ea era pisaloaga din cale afara. Cand sotul era treaz, mai era cum mai era, dar de indata ce sotul se imbata era prapad.
De sarbatori cumpara un cadou pentru viitorul copilului tau! Descopera planurile financiare de la ING!

Se certau, se fugareau, se bateau de-i stia tot satul. Alaturi de casa lor traia o vecina batrana care, dupa fiecare cearta, il mustra pe sot: Bine mai, Ioane, da tie nu ti-e rusine sa te porti asa - ce ai cu femeia? Ca iti gateste, iti spala, iti calca, ce-o tot bruftuluiesti asa? D-apoi, nu eu aduc bani in casa?, zicea sotul. Ca daca ma calca trenul e vai si amar de pielea ei de femeie. Si apoi, ia mai lasa-ma, ca mi-e destul o soacra cata am, i-ar fi zis sotul. Azi asa, maine asa, intr-o buna zi, dupa o cearta, sotului ii vine o idee. Cum s-o faca el pe nevasta-sa sa-si dea seama cu adevarat cam cum ar fi viata fara el si fara banii adusi de el in casa.

Si, dupa o cearta, cat femeia era dusa de acasa sa se racoreasca, se aburca el pe masa din sufragerie, atarna o funie de lustra, si-o trece dupa gat si se preface spanzurat. Sta el cat sta acolo si pana la urma vine si nevasta. Cand il vede, sa cada jos, si nu alta! Tipa, urla, se sperie si iese urland din curte. In drum, da peste vecina batrana, ii zice de nenorocire si fuge mai departe pe ulita sa caute ajutoare. Vecina intra in casa lor, il vede pe sot atarnat de lustra si aprinde o lumanare, cum ar fi pentru mort. Sta ea cat sta si-l vegheaza, dar nevasta intarzie: ori ca n-a gasit ajutor, ori altceva, in tot cazul, dinspre ulita niciun semn. Si atunci, cum sta baba asa singura cu mortul, numai ce-i vine ei in cap sa umble prin casa sa vada pe unde or tine ei banii: si umbla pe la saltea, se uita pe sub pat, deschide dulapul cu asternuturi si pana la urma gaseste ceva intr-un sertar cu prosoape. Vazand-o ca umbla la banii lui, sotul se rasuceste la ea si din lat, asa cum era, ii zice: Pai nu ti-e tie rusine, mai, babo?!... Baba, cand il aude vorbind pe spanzurat, face ochii mari, icneste si moare. Cea mai tare legenda urbana romaneasca din anii 80 si pana azi

Seria Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai cunoscute legende urbane din Romania comunista. Concomitent cu debutul filmului in cinematografe, realizatorii Amintirilor au lansat si concursul Cea mai tare legenda urbana romaneasca din anii 80 si pana azi. Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata! ruleaza incepand de vineri, 25 septembrie, in cinematografele din Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti. Cristian Mungiu publica zilnic cele mai simpatice legende urbane descoperite cu ocazia documentarii pentru scrierea scenariului. Cititorii sunt invitati la randul lor sa trimita povestile pe care si le amintesc la adresa pana pe 20 octombrie. Legenda care va fi declarata castigatoare ar putea deveni scenariu de film. Ma Legenda Legenda unchiului mortului cititi din din si: America tren

Legenda pensionarului care a pierdut trenul

http://bucuresti.24fun.ro/articol/o_legenda_urbana_care_l_ar_fi_inspira t_pe_almodovar_legenda_spalatorului_de_cadavre-5194.html O legenda urbana care l-ar fi inspirat pe Almodovar: Legenda spalatorului de cadavre
28 SEP '09

Cea mai tare legenda urbana romaneasca din 80 pana azi nu s-a gasit inca, iar regizorii Amintirilor pornesc in cautarea ei. Cristian Mungiu face publice cele mai simpatice legende descoperite cu ocazia documentarii pentru scrierea scenariului. Iata cea de-a patra legenda culeasa si scrisa de Cristian Mungiu, Legenda spalatorului de cadavre... Umbla vorba ca la morga din Botosani lucra un spalator de cadavre caruia ii erau dragi mortii. Unii zic ca nu era la Botosani, dar asta conteaza mai putin. Altii zic ca nu-i placeau toate cadavrele, dar nici asta nu conteaza foarte tare. In orice caz, povestea e ca, la un moment dat, a ajuns la morga o fata foarte tanara si frumoasa. Iar spalatorul de cadavre s-a angajat fata de familie s-o aranjeze cat se poate de frumos, caci fata urma sa fie imbracata in mireasa, fiind foarte tanara. Si se zice ca era fata asa de frumoasa, incat spalatorul nostru de cadavre s-a simtit foarte atras de ea - unii zic ca mai facuse asta si altadata, altii ca nu - in tot cazul, cert e ca spalatorul de cadadre a socotit ca nu va pati nimic daca violeaza o fata moarta. Doar ca, in timp ce actiona, fata s-ar fi trezit la viata - nefiind moarta, ci doar intr-o stare cataleptica rar intalnita. Vorba vine ca spalatorul de cadavre a fost arestat si condamnat, iar ca familia fetei il vizita la puscarie, aducandu-i pachete de multumire ca le-a redat fata. Exista aproape o legenda urbana despre cum aceasta poveste a ajuns sa-l inspire pe celebrul regizor spaniol Pedro Almodovar pentru filmul Hable con Ella. Se zice ca un ziar din Sibiu ar fi publicat legenda asta urbana imediat dupa 1990. Ca o agentie de stiri ar fi preluat-o si ca, in felul asta, povestea ajuns sa circule in intreaga lume,

fiind publicata inclusiv de un ziar spaniol. Un editor curios, vazand stirea si sesizandu-i potentialul, ar fi trimis in Romania doi reporteri sa investigheze cazul. Acestia ar fi mers pe urma stirii la Sibiu, apoi la Botosani, nereusind in cele din urma sa-l gaseasca pe spalatorul de cadavre, chestiune care arunca un semn de intrebare asupra intregii intamplari. Cu toate ca au banuit ca nu e ceva adevarat, ci doar o legenda urbana, jurnalistii spanioli ar fi publicat doua pagini incendiare si inventate in presa din Spania despre cazul necrofilului din Botosani. Pagini pe care i-ar fi cazut ochii lui Almodovar, care, aflat in cautare de subiecte, ar fi zis: bingo!

http://www.cinemagia.ro/stiri/legende-urbane-culese-decristian-mungiu-13512/ Legende urbane culese de Cristian Mungiu

25 Sep 2009

Trimite pe: Yahoo Facebook Twitter

Cristian Mungiu face publice cele mai simpatice legende urbane descoperite cu ocazia documentrii pentru scrierea scenariului filmului Amintiri din Epoca de Aur. Cititorii sunt invitai, la rndul lor, s trimit povetile pe care i le amintesc, la adresa info@mobrafilms.ro cu titlul CONCURS DE LEGENDE URBANE. Legenda care va fi declarat ctigtoare ar putea deveni scenariu de film. Dac i aminteti vag ceea ce ar putea fi o legend urban din perioada comunist, scrie aici, adgnd la "Comentariu", iar noi vom pune cap la cap informaiile i amintirile noastre din acea vreme, astfel nct s "reconstituim" legenda. Legende Urbane culese de Cristian Mungiu Legenda WC-ului de pe munte

Ceauescu nu era doar cel mai iubit fiu al poporului, dar, printre altele, i cel mai mare vntor. n anii 80

erau multe poveti despre cum i se gonea vnatul n faa putii, fie c era vorba de mistrei sau de uri. i cum, odat cu el, trgeau din tufiuri i muli ali vntori ca s fie siguri c tovarul are netirbit imaginea lui despre vntorul care doboar prada din prima. Indiferent ns c vna lng Bucureti sau n muni, tovarului trebuia s-i fie asigurat tot confortul. Umbla vorba c, la un moment dat, Ceauescu vna n Apuseni. Desigur, prin apropiere era o caban de vntoare, dar nu chiar n locul din care pornea vntoarea, ci mai departe. Prin urmare, un activist zelos a decis s-i construiasc tovarului un WC privat, pentru ca, n caz de necesitate, s-l aib la ndemn i s nu fie nevoie s bat drumul pn la caban. i s-a nlat pe munte un WC - zice-se cam ca la ar, din scnduri i nconjurat cu scnduri, dar, pentru confortul tovarului, cu toalet din porelan, cu capac de plastic i cu un rezervor improvizat pentru ap, dispus sub tavan, ca s aib pant.

Toate bune, numai c pe munte nu era ap. Aa c au pus ei nite copii s aduc ap de la caban cu gleile i au umplut rezervorul. Odat treaba ndeplinit, ar fi pus de paz un soldat de la Securitate s supravegheze obiectivul. Nu de alta, dar s nu-i pun cineva vreo bomb sub fund tovarului... i toate au fost bune i frumoase pn s nceap vntoarea. Emoionat poate de ntlnirea cu cel mai iubit fiu al poporului, soldatului i-a venit s mearg la veceu. Desigur, tia c e exclus s foloseasc veceul tovarului, aa c i-a prsit postul n cutarea unor tufiuri mai nalte. n vremea asta a ajuns n zon un cioban. Vznd veceul, s-a minunat el ct s-a minunat dup care a intrat nuntru i, de curiozitate, a tras apa. Cnd s-a ntors soldatul i a constatat tragedia, a avut o dilem. Cum i risca postul mai puin: dac lsa obiectul nepzit i ddea o fug la caban s aduc alt cldare sau dac rmnea s pzeasc de eventuale bombe un veceu fr ap. Legenda spanzuratului din Deleni

Se zice c undeva la ar, ntr-un ctun foarte srac, triau un so i o soie care nu se nelegeau deloc. Lui i plcea butura, iar ea era pisloag din cale afar. Cnd soul era treaz, mai era cum mai era, dar de ndat ce soul se mbta era prpd. Se certau, se fugreau, se bteau de-i tia tot satul. Alturi de casa lor tria o vecin btrn care, dup fiecare ceart, l mustra pe so: Bine mi, Ioane, da ie nu i-e ruine s te pori aa - ce ai cu femeia? C i gtete, i spal, i calc, ce-o tot bruftuluieti aa? D-apoi, nu eu aduc bani n cas?, zicea soul. C dac m calc trenul e vai i amar de pielea ei de femeie. i apoi, ia mai las-m, c mi-e destul o soacr ct am, i-ar fi zis soul. Azi aa, mine aa, ntr-o bun zi, dup o ceart, soului i vine o idee. Cum s-o fac el pe nevast-sa s-i dea seama cu adevrat cam cum ar fi viaa fr el i fr banii adui de el n cas. i, dup o ceart, ct femeia era dus de acas s se rcoreasc, se aburc el pe masa din sufragerie, atrn o funie de lustr, i-o trece dup gt i se preface spnzurat. St el ct st acolo i pn la urm vine i nevasta. Cnd l vede, s cad jos, i nu alta! ip, url, se sperie i iese urlnd din curte. n drum, d peste vecina btrn, i zice de nenorocire i fuge mai departe pe uli s caute ajutoare. Vecina intr n casa lor, l vede pe so atrnat de lustr i aprinde o lumnare, cum ar fi pentru mort.St ea ct st i-l vegheaz, dar nevasta ntrzie: ori c n-a gsit ajutor, ori altceva, n tot cazul, dinspre uli niciun semn. i atunci, cum st baba aa singur cu mortul, numai ce-i vine ei n cap s umble prin cas s vad pe unde or ine ei banii: i umbl pe la saltea, se uit pe sub pat, deschide dulapul cu aternuturi i pn la urm gsete ceva ntr-un sertar cu prosoape.

Vznd-o c umbl la banii lui, soul se rsucete la ea i din la, aa cum era, i zice: Pi nu i-e ie ruine, mi, babo?!... Baba, cnd l aude vorbind pe spnzurat, face ochii mari, icnete i moare. Legenda spltorului de cadavre

Umbla vorba c la morga din Botoani lucra un spltor de cadavre cruia i erau dragi morii. Unii zic c nu era la Botoani, dar asta conteaz mai puin. Alii zic c nu-i plceau toate cadavrele, dar nici asta nu conteaz foarte tare. n orice caz, povestea e c, la un moment dat, a ajuns la morg o fat foarte tnr i frumoas. Iar spltorul de cadavre s-a angajat fa de familie s-o aranjeze ct se poate de frumos, cci fata urma s fie mbrcat n mireas, fiind foarte tnr. i se zice c era fata aa de frumoas, nct spltorul nostru de cadavre s-a simit foarte atras de ea - unii zic c mai fcuse asta i altdat, alii c nu - n tot cazul, cert e c spltorul de cadavre a socotit c nu va pi nimic dac violeaz fata moart. Doar c, n timp ce aciona, fata s-ar fi trezit la via - nefiind moart, ci doar ntr-o stare cataleptic rar ntlnit. Vorba vine c spltorul de cadavre a fost arestat i condamnat, iar c familia fetei l vizita la pucarie, aducndu-i pachete de mulumire c le-a redat fata. Exist aproape o legend urban despre cum aceast poveste a ajuns s-l inspire pe celebrul regizor spaniol Pedro Almodovar pentru filmul Hable con Ella. Se zice c un ziar din Sibiu ar fi publicat legenda asta urban imediat dup 1990.

C o agenie de tiri ar fi preluat-o i c, n felul sta, povestea a ajuns s circule n ntreaga lume, fiind publicat inclusiv de un ziar spaniol. Un editor curios, vznd tirea i sesizndu-i potenialul, ar fi trimis n Romnia doi reporteri s investigheze cazul. Acetia ar fi mers pe urma tirii la Sibiu, apoi la Botoani, nereuind n cele din urm s-l gseasc pe spltorul de cadavre, chestiune care arunca un semn de ntrebare asupra ntregii ntmplri. Cu toate c au bnuit c nu e ceva adevrat, ci doar o legend urban, jurnalitii spanioli ar fi publicat dou pagini incendiare i inventate n presa din Spania despre cazul necrofilului din Botoani. Pagini pe care i-ar fi czut ochii lui Almodovar, care, aflat n cutare de subiecte, ar fi zis: bingo! Legenda pensionarului care a pierdut trenul Se zice c, ntr-un mic orel de provincie, un pensionar suferind de reumatism se pregtea s mearg la Olneti cu bilet de tratament. Fiind var, pensionarul i cumpr bilet la un tren de noapte, s mearg pe rcoare. i face omul bagajul i, pe la 6 seara, iese n faa blocului unde obinuia s joace table cu ali pensionari. Partidele lor de table fiind un obicei n cartier, atrgeau muli chibii. Joac omul ct joac i, cnd se ntunec, i ia rmas bun pentru dou sptmni de la pensionarii lui care i ureaz mpachetri stranice la Olneti i intr n cas. Pn la 11 noaptea, cnd avea tren, mai erau vreo trei ore bune. Ce s fac? Se mai uit el la televizor, se mai nvrte prin cas, pn la urm se ntinde n pat, cum ar veni, s se odihneasc un pic pn s plece spre gar. i adoarme butean. Pe la unu noaptea l trezesc nite zgomote. Se d jos din pat i constat c cineva umbl la ua lui de la intrare. i d seama c e un ho care pesemne c a prins de veste c la ora aia el, normal, ar fi trebuit s fie n tren, n drum spre bi. Ce s fac? Pn s-i vin alt idee mai bun, apuc la repezeal un castron de mmlig din buctrie i se aaz lng u, hotrt s-i dea hoului cu castronul n cap de cum intr. Dar spargerea ncuietorii se prelungete. Sprgtorul ncearc s deschid ncuietoarea cu un peraclu, fr s fac zgomot ca s nu-l aud vecinii. Era complet linite i pesemne c el sttea cu urechea lipit de broasc s aud declicul.

nspimntat de atta linite i prndu-i-se c yala e pe cale s cedeze, pensionarul i pierde cumptul i izbete cu castronul n broasca de la u. Se las linite i pensionarul se refugiaz n dormitor convins c a speriat infractorul, dar nendrznind s deschid ua s verifice. A doua zi de diminea sun cineva la u. E Miliia care l ntiineaz c are un ho mort de fric pe preul de la intrare. Legenda mortului din tren Umbla vorba c n ultimii ani nainte de 1989 erau oameni care se specializaser n a cra mori dintr-un loc n altul al Romniei. i asta pentru c, bineneles, familiile i doreau ca morii s fie ngropai acas. Dar de ce nu era voie s-i transpori oficial? Aici, fiecare are versiunea lui. Unii zic c din cauz c regimul comunist dduse o dispoziie c morii trebuie ngropai acolo unde au murit - dispoziie care ar fi fost dat n perioada ultimilor ani, cnd regimul dorea s evite adunrile publice de orice fel. Alii zic c ar fi fost legal s transpori decedai, dar erau nite norme sanitare cumva costisitoare pe care oamenii simpli nu i le puteau permite. n orice caz, vorba vine c la sfritul anilor 80 erau ini care se specializaser n transport de cadavre dintr-un ora n altul al rii printr-o metod pe ct de simpl, pe att de macabr: le cumprau bilet normal de tren la clasa nti i i transportau cu trenul pn la destinaie. Ca s nu dea prea tare de bnuit, i stropeau din belug cu alcool ca s dea senzaia c transport oameni bei mori. Cea mai cunoscut poveste de felul sta e despre doi crui de cadavre din Bucureti care s-au angajat s transporte un brbat mort din Bucureti pn la domiciliul lui din Baia Mare. I-au luat brbatului bilet la tren, i-au pus o plrie n cap i l-au nfofolit, l-au dus pe sus prin Gara de Nord tot zicnd: Aoleu, tataie, da tiu c-i place butura, l-au suit n tren, l-au pus ntre ei pe banchet i d-i! Totul, zice-se, a mers ca pe roate, pentru c mortul avea bilet, iar cruii tiau cum s se poarte cu naul. ns dup cteva ore de cltorie li s-au uscat gtlejurile. n clipa aia, n compartiment zice-se c mai era doar un cuplu tnr. Cruii au considerat c nu e niciun pericol i au decis s trag o fug scurt la vagonul-restaurant pentru una mic. I-au rugat pe tineri s fie cu ochii pe bunelu, c a cam luat la bord - i dui au fost. Acuma, ori c trenul intra n muni, ori c a pus nite frne neateptate, cert e c, de la o zdruncintur, bunelu s-a dezechilibrat i a czut pe tnra de pe bancheta cealalt. Logodnicul tinerei l-a ridicat i l-a pus la loc, mustrndu-l. Acuma, nici asta n-ar fi fost grav, dar se pare c bunelu, de la curb i frne, a mai recidivat de cteva ori pn cnd tnrul, iritat, l-ar fi mpins mai tare la loc pe bancheta lui. De pe urma impulsului, bunelu s-a dezechilibrat, s-a lovit cu capul de geam i a czut lat pe podeaua compartimentului. ncercnd s-l ridice la loc pe banchet, cei doi tineri au constatat cu groaz c btrnul nu sufl i s-au panicat, creznd c ei l-au ucis. De spaim, l-au luat pe sus i l-au aruncat din tren, pe fereastra vagonului. Un pic mai trziu s-au ntors de la vagonul-restaurant cei doi crui i au constatat c bunelul nu mai e n compartiment. A cobort la staia dinainte - le-au zis cei doi tineri. Asta chiar nu vd cum putea s se ntmple, c era sracul mort de joi i-ar fi zis unul dintre crui. Vorba vine c tnrul care l-a aruncat din tren a fost reinut, judecat i n final condamnat la nchisoare, fiind singurul romn care a fcut pucrie pentru c a omort un om deja mort.

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/07/09/rapirile-de-copii-legenda-urbanasi-psihoza-sociala-construita-dupa-manual-s-a-ajuns-la-agresarea-ambulantelor-si-s-aamplificat-prin-haznaua-poporului-otv-analiza-asupra-mecanismelor-si-mizelo/

http://metropotam.ro/La-zi/Legenda-urbana-MamaOmida-art3714767942/ Legenda urbana: Mama Omida

Postat de Anca in La zi pe Metropotam|20 Februarie 2009 |0 comentarii
Vrajitoria este o practica straveche care, desi contestata si condamnata, a supravietuit si a prosperat. In jurul acestei activitati circula atatea povesti, incat e foarte greu sa distingi adevarul de fabulatie. Pe la noi s-au raspandit povesti despre oameni care si-au vandut locuintele ca sa plateasca serviciile de ghicit si descantec. S-a mai zvonit si despre altii care au luat-o razna sau dimpotriva s-au vindecat miraculos de o boala incurabila. Probabil ca nicio poveste de genul asta nu este mai puternica si vehiculata decat cea legata de Mama Omida. Imaginea ei e atat de bine imprimata in mentalul colectiv incat deseori asociem vrajitoria cu numele Mamei Omida. S-a impus chiar o expresie in limbajul curent. Mama Omida se refera la o persoana care le stie pe toate (sau cel putin asa pretinde). Dati un search pe google si o sa observati in cate contexte diferite este folosita sintagma - Mama Omida. O sa gasiti si niste bancuri, e drept cam seci (Cineva suna pe Mama Omida/Alo?/Alo? Cine e manca-ti-as?/Ia ghici? - ha ha ha)

Cine e Mama Omida?

Ca orice personaj legendar, biografia Mamei Omida e invaluita in mister. Se pare ca provenea dintr-o familie cu traditie in practica magiei si a mostenit niste carti cu puteri magice. Dar probabil ca n-ar fi facut nimic cu acele carti daca nu detinea si har. Unii zic ca a folosit harul in practica magiei negre si ca a facut multe rele. Altii o apara afirmand ca Mama Omida se ocupa strict cu ghicitul si cu dezlegarea farmecelor de boala, de necaz sau de cununii sau de alte rele. In orice caz avea puteri magice atat de neobisnuite incat ar fi putut preda cu succes la Hogwarts.

...si ce clienti avea?

Cei mai cunoscuti clienti au fost sotii Ceausescu. Se pare ca acestia au luat contactul cu Mama Omida prin Doina Badea care apela frecvent la serviciile ghicitoarei. Tot ea i l-a adus si pe Ion Popescu Gopo. Elena Ceausescu a apelat la Mama Omida in special pentru a-l ajuta pe Nicu. "Printisorul" neglija politica de partid in favoarea aventurilor amoroase. Elena Ceausescu i-a solicitat ajutorul Mamei Omida in perioada in care Nicu avea o relatie cu Jeanina Matei, o cantareata pe care o cunoscuse la mare. Foarte romantic, dar nu pe gustul tovarasei. Poate Mama Omida era vrajitoarea oficiala a familiei Ceausescu, dar nu singurul sfatuitor. Se pare ca acestia mai apelau la o rusoaica Svetlana si la un calugar tibetan. Nimic surprinzator. Pentru un regim aberant, echipa de consilieri era pe masura. Conform altui zvon (interesant de investigat pentru istorici), Ceausescu a rezistat atat de mult la putere pentru ca a fost dezlegat de farmece de Mama Omida. Dar cea care a avut o influenta negativa asupra deciziilor lor nu a fost Mama Omida ci Svetlana-rusoaica. Cand Mama Omida le-a prezis un sfarsit deloc fericit intr-o zi de decembrie, tovarasa Elena i-a dat cu ignore pentru ca era orbita de prezicerile Svetlanei. Versiunea ruseasca a parut mai credibila. Ceea ce nici nu ne mira.

Razboiul intre urmasi

La un moment dat au izbucnit conflicte intre cateva vrajitoare. Fiecare se auto-desemna ca fiind unica fiica a mamei Omida. Va dati seama cata confuzie s-a creat in jurul clientilor afectati de farmece si argint viu. Pe cine sa creada si la cine sa mearga? Nu stiu exact cum a reusit, dar razboiul succesiunii a fost castigat de clarvazatoarea Rodica Gheorghe. Pentru a raspandi vestea victoriei si-a facut un blog. Deranjata probabil de aluziile unor alti bloggeri a restrictionat accesul la blog numai celor invitati. Problema inrudirii cu Mama Omida nu s-a rezolvat. Asa-zise verisoare, nepoate, surori sustin cu incredere in anunturile publicitare ca sunt rudele ei. Faima Mamei Omida a fost atat de mare incat multi vor sa aiba o legatura cu ea. Bunica mea, de exemplu era sigura intr-o zi ca a intalnit-o pe Mama Omida. Macar n-a pretins ca ne si inrudim cu ea.

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/06/anxietati-ale-orasului-zilelor-noastre-inlegendele-contemporane-sau-urbane/

ANXIETI ALE ORAULUI ZILELOR NOASTRE IN LEGENDELE CONTEMPORANE SAU URBANE

09/06/2010 Antropologia urbana 1 comentariu Postat de: Bucurestii Vechi Si Noi n materialele promoionale ale filmului lui Cristian Mungiu Amintiri din Epoca de Aur, anunat a fi lansat pe pia, n Romnia, la sfritul lunii august-nceputul lunii septembrie 2009, revine frecvent, ca un concept sau termen-cheie, sintagma legende urbane: Amintiri din Epoca de Aur i propune sa fie o istorie neconvenionala a comunismului din Romnia povestit in principal prin legendele lui urbane. Legendele urbane, ca i concept, reprezint acele istorii n general orale care circulau n epoc i care plecau de la o ntmplare adevrat. Fiecare povestitor tia ns propria lui variant cu alte amnunte i plasat n alt context. Scenariul de fa doar pleac de la cele mai interesante poveti urbane din perioada respectiv si recreeaz tabloul supravieuirii romnilor n acea perioad n care aveau de traversat cele mai neateptate i ingrate situaii generate de ilogica sistemului comunist[1]. Respectivelor legende urbane li se d, mai sus, o definiie care, n mare, poate fi acceptat chiar i de specialiti: istorii n general orale, ceea ce las loc alternativei circulaiei lor i prin scris sau prin alte mijloace, cu punctul de plecare ntr-o ntmplare adevrat aici ar trebui spus dat ca adevrat, socotit a fi adevrat, avnd variante individuale/locale, n funcie de contextul n care era povestit i de acela care furnizase informaia de baz. Amintiri din Epoca de Aur i propune n acelai timp s recupereze amnuntele uitate din copilria celor care s-au nscut ca decreei i care triesc astzi cu nostalgia obiectelor, muzicii i obiceiurilor tinereii lor: cntatul imnului la nceputul orelor, lozincile scandate la trecerea coloanelor oficiale, fericirea de a avea o banana de Crciun, ncercarea de a economisi monezi de un leu si trei lei la borcan, vndutul sticlelor goale pentru bani de buzunar si multe altele. Dintre toate povestirilepretext ecranizate, cea mai apropiat ca subiect de legendele urbane este aceasta din urm, care a circulat n anii 80 cu mult vigoare, evident mai ales n mediile oreneti. In cartierul nostru se povestea - sun la fiecare u o echip de tineri care cer o sticla curat pentru a lua o mostr din aerul din apartament. Tinerii sunt vzui ulterior vnznd sticlele la centrul de recuperare a ambalajelor. De notat, mai nti, informaia socio-cultural coninut n aceast relatare care, prin repetare, prin circulaie, poate s fi devenit o legend urban, ilustrnd ingeniozitatea unor tineri n a exploata credulitatea concetenilor lor, pe fondul anxietii legate de poluarea n cretere din oraele industriale ale Romniei comuniste i al existenei unui principiu al economiei socialiste din acei ani, cei trei R Recuperare-Reciclare- Refolosire. Ar fi,

acum, un efort prea mare pentru a ne documenta, n ziarele vremii (Scnteia, organul de pres al Partidului, avea o rubric de fapt divers in care este posibil sa se fi strecurat o astfel de tire), sau pentru a scormoni, n memoria celor trecui de 50-60 de ani, amintirea acestui nucleu epic, puternic contextualizat. Revenind la accepiunea dat conceptului de legend urban n prezentarea filmului lui Cristian Mungiu constatm, cum am anticipat, c ea nu este foarte departe de modul n care specialitii domeniului definesc specia: A subtype of legend that deals with modern situations and contemporary events, the urban legend is currently one of the most widespread folk-narrative forms, whether transmitted by word of mouth, mass-media or the Internet. [] Urban legend is also related to rumor, the passing on of unverified or unsecured information in statement form. Some scholars see rumor as incipient legend and legend as elaborated rumor, and so interpret these contemporary communication patterns in similar ways, regardless of whether or not their information is later verified, or whether or not they are believed by the people transmitting them.[2] nc pe la nceputul anilor 80 ai secolului al XX-lea, unul dintre pionierii studierii ei la ea acas, n S. U. A., Jan Harold Brunvand, devenit, ntre timp, o adevrat autoritate n materie, atrgea atenia folcloritilor romni asupra acestei specii cameleonice, cum o numete Bill Ellis, a folclorului zilelor noastre, care este legenda contemporan sau urban. Profesorul de folclor de la Utah University, aflat la vremea respectiv ca bursier Fulbright n Romnia, semna, n revista Ethnologica, studiul Some American and Romanian Urban Legends[3]. Sunt sintetizate aici observaiile sale cu privire la aceast specie narativ, observaii care aveau s apar, dezvoltate, n numeroasele sale cri i studii consacrate legendei urbane americane[4]. Studiul ncepea, firesc, dat fiind noutatea absolut a subiectului pentru cititorii romni, cu o ncercare de definire a legendelor urbane: povestiri ocante sau amuzante pe care muli oameni le-au auzit fiind spuse ca relatri adevrate ale unor experiene reale de via; ele privesc evenimente date ca recente i au un aspect umoristic, ironic sau supranatural. n al doilea rnd, autorul punea problema apartenenei acestor naraiuni orale, dar rspndite i pe calea scrisului ori prin canalele audio-vizualului, la ceea ce ndeobte se numete folclor, argumentele n favoarea acestei ncadrri fiind transmiterea lor, n mare parte (largely) oral, variabilitatea (variaz constant n detalii de la un povestitor la altul) i legtura cu tradiia (pstreaz un smbure de motive tradiionale). n al treilea rnd, articolul din 1982 aducea dovezi despre circulaia, n anii aceia, printre romni, a ctorva legende urbane, aflate fie n opere literare de rsunet la vremea respectiv (romanul Vntoarea regal, din 1968, de D. R. Popescu, n al crui prim capitol, Mere roii, este inserat o astfel de legend contemporan despre autostopista disprut), fie relatate de prieteni, o caracteristic a acestor naraiuni fiind aceea de Friend of a Friend Tale (poveste auzit de la un prieten al prietenului) sub abrevierea FOAFTale aprnd chiar revista Societii Internaionale de Studiere a Legendei Contemporane International Society for Contemporary Legend Research (I.S.C.L.R.). n al patrulea rnd, Jan Harold Brunvand fcea cunoscut i metoda folosit de el n culegerea acestor naraiuni, o surs important constituind-o studenii si, iar dup apariia volumului din 1981, cititorii, solicitai s comunice astfel de poveti, auzite de ei, n diferite locuri din America. Acestea

au fost repuse n circulaie prin mijlocirea crii i, tot pe calea scrisului, n rubrica pe care o susine, din 1987, n 35 de ziare de pe ntreg cuprinsul Americii, obinndu-se astfel efectul de bulgre de zpad, care a alimentat urmtoarele cri i a conferit acestor naraiuni supranumele de brunvandisme. Cu toate c articolul lui Brunvand aprea, la noi, la puin timp dup ce cartea sa The Vanishing Hitchhiker, 1981, devenise un best-seller n S. U. A. i lumea tiinific, folcloritii, mai ales, din America de Nord i din Europa Occidental, se repeziser, avizi, spre aceast suculent prad, n Romnia el nu a avut nici cel mai mic impact, nu a strnit nici cel mai mic interes, trecnd practic neobservat. Zece ani mai trziu, cnd studiile despre legendele contemporane sau urbane se clasicizaser, cnd cercettorii din zonele menionate se grupaser n societatea internaional de profil amintit, cnd scoteau un periodic extrem de atractiv i ncepuser editarea unor volume de studii pe aceast tem Contemporary Legend. Journal of the International Society for Contemporary Legend Research i odat cu deschiderea, dup Decembrie 1989, a granielor i lrgirea contactelor cu Vestul, naraiunile de acest tip, complet ignorate pn atunci, sunt readuse n atenia studioilor romni. Am semnat, eu nsumi, pagini de prezentare a conferinelor I.S.C.L.R. de la Paris (1994) i de la Bath (Anglia) (1996), am nfiat cititorilor romni, ntr-o serie de studii i comunicri, propriile mele observaii despre ceea ce se numete, prin consens, legenda contemporan sau urban[5]. Dup aproape 20 de ani de la apariia articolului lui Jan Harold Brunvand, folcloristul Constantin Eretescu public studiul Satul global i folclorul lui: legendele urbane[6], anticipnd volumul Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi, din 2003. Autorul i dobndise un nume n folcloristica romneasc a anilor 60-70 fiind unul dintre cei mai apreciai cercettori ai Institutului de Etnografie i Folclor, un apropiat al profesorului Mihai Pop, membru al colegiului de redacie al Revistei de Etnografie i Folclor, autor al unor studii de orientare i factur moderne, n planul teoretic i al temelor abordate. Plecarea sa, mpreun cu soia, Sanda Golopenia-Eretescu, n S. U. A., a ntrerupt, pn la cderea comunismului, colaborarea cu instituiile i publicaiile de tiin din ar, dar odat interdiciile ridicate, cei doi au revenit viguros n cultura n care s-au format i creia i aparin n cea mai mare parte. Volumul Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi[7] este rezultatul convergenei preocuprilor constante ale autorului pentru creaia folcloric i noile orientri pe care le gsea n plin expansiune n momentul aezrii sale n Lumea Nou, ca profesor la Rhode Island School of Design din Providence, Rhode Island. Iar la nceputul anilor 80, cnd familia Eretescu s-a aezat n S. U. A., cercetrile despre aazisele legende urbane (contemporane) cunoteau un adevrat boom. Autostopistul disprut, dobermanul sufocat (cu degetele hoului ptruns n cas, n absena stpnilor), balena care avea o tumoare, oarecele din pizza sau pianjenul din nuca de cocos sunt cteva dintre temele cele mai frecvente i cele mai cunoscute ale acestor naraiuni contemporane, numite legende urbane, legende moderne, mituri ale oraului, istorisiri ale zilelor noastre, zvonuri de azi etc.

Constantin Eretescu dezvolt, n prefaa volumul amintit mai sus, Legendele urbane sau cteva lucruri despre povetile zilelor noastre (p. 15-46), o mare parte din ideile expuse, succint, n studiul Satul global i folclorul lui: legendele urbane, din 1999 [2001], care cuprinde i o serie de referine bibliografice reconstituind, n mare, efortul depus de cercettori, de-a lungul mai multor decenii, pentru definirea, caracterizarea, nelegerea speciei. Autorul opteaz pentru eticheta legende urbane, socotind c mediul propriu de producere i de transmitere a acestor naraiuni este cel urban: sunt produse folclorice ale lumii moderne, o lume educat, care triete n orae sau n aglomerri urbane (p. 16), aseriune n mare parte just. Mai puin se susine, mi se pare mie, observaia prea categoric dup care legendele urbane constituie singurul (subl. mea N. C.) gen folcloric productiv n societatea contemporan (p. 16); dar grafitti, dar xerox-lore, dar computer-lore i, mai ales, mereu proasptul i viul banc (politic, sexual, etnic, profesional etc.), m ntrebam n recenzia dedicat volumului la vremea respectiva[8]. Ca i antecesorii si, C. Eretescu ncearc s valideze natura folcloric a acestor povestiri, relund argumentele, de acum clasice, n favoarea acestei ncadrri: oralitatea, circul pe cale oral, dei, adaug imediat, legendele urbane sunt astzi publicate n ziare sau n cri, apar la aviziere, circul sub form de benzi desenate, formeaz nucleul unor filme artistice, coninutul lor este discutat n diverse programe de televiziune, pot fi gsite pe Internet (p. 17); existena prin variante, dar i aici apar nuanri i precizri utile, innd seama de circulaia i prin scris, care d textului mai mult stabilitate, de vrsta colportorilor i de durata relativ redus a interesului de care ele se bucur ntr-o anume colectivitate; anonimatul, cu toate ncercrile fcute, nu s-a putut ajunge, firesc, niciodat la sursa primar a cutrei sau cutrei legende; tendina de a elabora anumite formule, infinit mai puin ferme dect cele ale speciilor tradiionale, ale basmului, de exemplu, dar avnd cam aceleai funcii o dat de a izola povestea din fluxul comunicrii comune, cotidiene, n al doilea rnd de a acredita veridicitatea ntmplrii povestite tiu dintr-o surs sigur, prietena unei prietene mi-a spus etc. Concluzia: Legendele urbane sunt, desigur, motenitoarele folclorului tradiional i, ca atare, se cer culese i studiate ntocmai ca genurile literaturii orale clasice. Cunoscndu-le, vom putea explica mai bine preferinele, dar i starea de spirit, comportamentele deviante ale semenilor notri, temerile lor i domeniile n care sunt vulnerabili (p. 20). Fundalul sau contextul social/cultural care produce i n care circul legenda contemporan sau urban l constituie n primul rnd oraul i modul de via citadin, cu tehnologia, instituiile i facilitile sale: baruri i hoteluri n care tnrul imprudent este infectat cu SIDA de o prostituat rzbuntoare; tranduri i piscine n care o tnr neprihnit (virgin) rmne gravid cu sperma unuia care se masturbase n apa bazinului de not; asigurri sociale i ajutor de omaj primit ilegal de negrii care vin la cantina sracilor cu un Cadillac ultramodern; cini de paz care se neac cu degetele retezate ale hoului ptruns n cas; slbticiuni fioroase inute ca animale de cas pitonul din cada de la baie; cluburi sportive i suporteri fanatici povestea despre majoreta care a ntreinut raporturi sexuale orale cu membrii unei echipe de baschet, inclusiv rezervele, necesitnd, ulterior, splturi stomacale; restaurante fast-food i cinematografe drive-in unde poi mnca o pizza sau un hamburger cu un oarece mort ca umplutur; osele pe care se practic autostopul, dar

pasagerii luai din drum dispar fr urm la un moment dat; mori violente n parcri sau pe marile autostrzi; supermagazine cu produse congelate care se topesc la cldura din automobil, fcndu-l pe cumprtor s cread c i-a plesnit creierul de canicul; bande organizate care rpesc copiii de lng mamele lor pentru a-i castra, sau ucid oameni pentru a le preleva organele i a le vinde pentru transplanturi; ntlniri de gradul trei cu extrateretri i contacte directe cu obiecte zburtoare neidentificate (OZN) etc. etc. Legendele contemporane (sau urbane) rspund unor necesiti stringente ale omului societii contemporane. Ele sunt rspunsuri metaforice la marile frici i anxieti ale omului zilelor noastre. Ele atrag atenia asupra pericolelor care l (ne) pndesc, educ, nva, uureaz impactul cu noile tehnologii i comportamentele induse de acestea. Asemntor cu exempla medievale, ele dau o form concret nelinitilor omului societii moderne i post-moderne generate de violen, alienare, epidemii, agresiuni, discriminri etc. Publicnd, n limba romn, colecia sa de legende urbane, Constantin Eretescu mplinete numai pe jumtate previziunea lui Jan Harold Brunvand dup care ar fi venit timpul ca acest tip de naraiuni s fie, n sfrit, culese i studiate i n Romnia. Pe jumtate, pentru c istorioarele adunate de folcloristul de origine romn provin de la studenii lui americani, americani get-beget sau stabilii de curnd pe pmntul primitor al Americii, i sunt hrnite de realitile, de modul de via specific societii industriale i postindustriale, urbanizate i nalt tehnologizate din, mai ales, America de Nord. C multe dintre ele trec, nebgate n seam, pe la urechile sau prin faa ochilor notri, n fiecare zi, n Romnia de azi, nu e foarte greu s probm. Am artat ntr-o alt mprejurare c aceasta se poate datora i faptului c n Romnia, ca i n alte arii culturale ale lumii de astzi, tradiia, folclorul tradiional sunt nc vii i viguroase, oferind teme de cercetare pline de actualitate, cum observa i C. Eretescu n articolul din 2001: n ciuda unei incontestabile originaliti, legendele urbane sunt relativ puin cunoscute printre specialitii din rile cu o cultur tradiional puternic i nc vie. Ei tind se priveasc aceste materiale cu oarecare dispre i s le considere lipsite de interes[9]. Pe de o parte. Pe de alta, este posibil ca problemele, fricile, temerile, anxietile, ameninrile cu care se confrunt societatea occidental super-tehnologizat, post-industrial i post-modern nu se regsesc ca atare n societile post-comuniste central sau est-europene. Nu n sensul c SIDA, vizitele extrateretrilor, rpirile de persoane, furtul de organe pentru transplant ar lipsi din aceast parte a lumii, ci n sensul c mai presante sunt lipsurile materiale, grija zilei de mine, nesigurana pstrrii n bnci a micilor economii, corupia clasei politice. Generale, avnd un caracter de mas, innd, cum se zice, prima pagin a ziarelor i capul de afi al emisiunilor de tiri, traumele vieii de zi cu zi a fiecrui individ normal au mai puine anse de a se transforma, aici, n poveti ale unui prieten al prietenului, ntmplri demne de povestit, ieite din comun, capabile nu doar de a informa ci i de a instrui, avertiza, forma. Mi se pare foarte gritor faptul c o tem clasic a legendei contemporane americane sau occidentale (un oarece n pizza sau sandviciul cu oarece prjit) apare ca o tire de pres, reluat ca atare de mai multe ziare, despre un oarece n pine![10], sau i mai ocant ca un oarece mort ntr-o cutie de mutar. Numeroasele poveti americane/vesteuropene cu aceast tem sunt clasate n categoria Food and Restaurant Stories sau n

categoria legendelor anti-corporatiste ori despre produse alimentare periculoase. Ele atrag atenia consumatorilor asupra pericolelor care i pndesc cnd le consum i apar ca o reacie la alimentele de consum preparate i vndute de marile corporaii (MacDonalds, Kentucky Fried Chicken, Pizza Hut etc.), rspndite de acum n ntreaga lume, servind aceleai produse, cu acelai gust, n aceleai ambalaje, de ctre lucrtori mbrcai n aceleai uniforme etc. Uniformizarea i depersonalizarea serviciilor i, n ultim instan, a hranei, parte a culturii locale, sunt intele acestor legende urbane. O variant n culegerea lui C. Eretescu, sub titlul KFC : Femeia asta era grozav de flmnd, aa c se duse la un Kentucky Fried Chicken. Comand direct din main, primi pachetul pe fereastr i se apuc s nfulece chiar acolo, pe ntuneric, fr s se uite la mncare. I se pru c o bucat avea un gust neobinuit, dar nu se gndi prea mult la asta. Cnd o main aprinse farurile n spatele ei, se uit mai atent i-i ddu seama c mnca un obolan prjit. (Eun-Ha P.)[11]. Dar pentru consumatorii est-europeni, prezena restaurantelor fast-food i drive-in a fost un semn al westernizrii, al modernizrii, al intrrii n rndul lumii. Nu exist, deci, nici un motiv, deocamdat, de a blama asemenea instituii i forme de cultur i de via urban[12]. oarecele din pinea de la Timioara face obiectul unei tiri de pres, i este greu s apreciem ansa evenimentului real, documentat, susinut chiar cu o fotografie color, de a intra ntr-o structur narativ, de a deveni o friend of a friend tale. Sau, cine tie, poate c dac s-ar acorda fenomenului mai mult atenie, am putea culege, nu peste mult timp o astfel de povestire, auzit de la un prieten al prietenului, ncapsulat ntr-o form narativ care s-i confirme apartenena categorial i s-i confere statutul de variant de legend contemporan i nu de simpl tire de pres. Ar fi, poate, momentul s repetm experimentul plin de succes al colegilor americani i vest-europeni i s cerem studenilor notri, elevilor din clasele mai mari de liceu, prietenilor s ne trimit, la o adres de e-mail, astfel de poveti, auzite sau citite, comunicate n familie, la birou, n pauza de cafea, n mediul colar sau universitar. Din corpusul astfel rezultat s-ar putea trage i cteva concluzii cu privire la natura nsi a respectivelor naraiuni care au fost numite, din perspectiv temporal, legende contemporane, sau, din perspectiv spaial ori socio-cultural, legende urbane, dei s-a convenit c aceste legende nu sunt ntotdeauna urbane, adesea sunt transmise n zone suburbane i vorbesc despre viaa din suburbii, alteori referindu-se la ariile rurale sau la micile orae, dup cum nu sunt ntotdeauna nici contemporane, n sensul de a fi gsite numai n ultima parte a sec. al XX-lea. Texte transmise azi pot fi urmrite cu secole n urm (), dar cnd sunt spuse, ele se refer categoric la evenimente contemporane[13] Termenul legend trebuie luat n sensul larg de naraiune, de proiecie epic a unui episod, a unei ntmplri, petrecute, cu adevrat sau nu, cuiva, persoan dat ca real, dar neidentificabil, pe fundalul realitilor proprii societii contemporane, actuale, tehnologice, de consum, industriale sau post-industriale. Specie cameleonic, legenda contemporan se cere a fi definit situaional, nct ntrebarea care se pune nu se refer la ce este legenda contemporan, ci cnd (o naraiune) este legend contemporan (Bill Ellis[14]), adic n ce mprejurri o ntmplare real sau dat ca real devine poveste, respectiv legend contemporan. Aa nct atunci

cnd se afirm c legenda contemporan reprezint o ncercare de a folosi teme tradiionale ntr-un context post-industrial, c ea mprumut teme tradiionale, plasndule n contexte actuale[15] i, mai departe c legendele contemporane se bazeaz pe teme tradiionale, pe care le plaseaz n contexte materiale i morale noi[16] se aaz alturi doi termeni eseniali pentru nelegerea categoriei n discuie tradiia i prezentul -, dar, mai ales, se subliniaz dubla ei dependen de context. Gary Alan Fine a imaginat un diamant folcloric ale crui componente (structura social, imperativele personale, dinamica performrii) concur la realizarea coninutului narativ: Personal imperatives Social Structure Narrative Content Performance dynamics Rezult de aici c spaiul de generare, sursa genetic a naraiunilor populare de acest fel se afl n structura social, identificabil, n ultim instan, cu contextul cultural (context of culture, n termenii lui B. Malinowski) sau contextul genetic, definit de Pavel Ruxndoiu, pentru formulele paremiologice, drept contextul n care proverbul a fost enunat pentru prima oar. El este compus din reeaua ampl a relaiilor sociale (bogaisraci, personaliti-oameni comuni, pturi/clase suparapuse-pturi/clase supuse), demografice (brbai-femei, albi-negri, majoritari-minoritari, localnici-strini etc.), instituionale (coal, familie, biseric, birou, loc de munc) caracteristice epocii contemporane. Interpretul creator selecteaz, conform imperativelor personale (personalitate, date biografice, psihice, starea de moment) i transmite grupului (audienei), n dinamica performrii, acele elemente care fac obiectul legendei contemporane, concretizat n coninutul narativ. Am analizat, din perspectiva diamantului folcloric imaginat de Gary Alan Fine, povestirile, relatrile, informaiile de pres generate de fenomenul Caritas[17], acum aproape in ntregime uitat. Afirmam atunci, pornind de la titlurile articolelor referitoare la acest fenomen, unele cu conotaii medicale (Sindromul Caritas, Psihoza Caritas, Caritas-un cadavru, Stoica un profitor, Caritas n com profund, Gerald fr suflare etc.), altele puternic contextualizate, fie prin raportarea la repetatele accidente suferite de avioanele militare de origine sovietic MIG ]n vremea respectiv (Caritasul cade mai des dect MIG-urile), fie la amplasarea sediului noului Caritas n zona Vrancei, cunoscut pentru potenialul ei seismic (Cutremur n Vrancea cu epicentrul la Gerald, Cutremurul de la Gerald ia proporii), c in every note, information, or short comment there is a narrative nucleus thar can easily be transformed into a story. On the other hand, all these press reports were preceded by and fed back into oral gossips and rumors. i, mai departe, n finalul articolului: The narratives (press reports, rumors, personal experience stories, and contemporary legends) that accompanied the fast-money-making system speak very clearly of a new social structure different from that of the traditional, village-like society. It is a structure of new attitudes and mentalities, , of new aims and means which

people , on a large scale, share in hopes of overcoming the problems of a society in transition poverty, unemployment, inadequate legislation, distrust and suspicion, and teh change in social structure and moral values[18]. Dup mai bine de zece ani de cnd au fost scrise, nsemnrile acestea i pstreaz, din nefericire, actualitatea! Prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureti lucrarea a fost prezentat n cadrul Conferintei Naionale de Antropologie Urban, ediia I, Municipiul Roman, 24-26 septembrie 2009 [1] www.amintiridinepocadeaur.ro [2] Janet L. Langlois, Urban Legend, n The Greenwood Encyclopedia of Folktales & Fairy Tales. Edited by Donald Haase, Greenwood Press, Westport, Connecticut London, 2008, vol. III, Q-Z, s.v, p. 1003-1005: Un subtip al legendei care trateaz situaii moderne i evenimente contemporane, legenda urban este n prezent una dintre cele mai rspndite forme ale naraiunii populare, indiferent dac este transmis pe cale oral, prin mass-media sau prin internet. [] Legenda urban este relaionat cu zvonul, cu, adic, rspndirea unei informaii neverificate sau nesigure sub forma unei declaraii/afirmaii. Unii savani vd zvonul ca o form incipient a legendei i legenda ca un zvon elaborat, interpretnd astfel aceste modele de comunicare contemporane ntr-un mod asemntor, indiferent dac informaia lor este verificat sau nu mai trziu i dac ele sunt crezute sau nu de cei care le transmit. Pentru internaui trimit la http://eu.wikipedia.org//wiki/urban_legend , cu o informaie exacta i bogata. [3] Jan Harold Brunvand, Some American and Romanian Urban Legends, n revista Ethnologica, 1982, p. 135-141 [4] Vezi Jan Harold Brunvand, The Vanishing Hitchhiker , 1981, The Choking Doberman, 1984 i The Mexican Pet , 1986, Curses! Broiled Again, 1989 i The Baby Train, 1993. Studiile lui Brunvand au fost precedate de cele ale lui Rodney Dale, The Tumor in the Whale. A Collection of Modern Myths, 1978, urmat de Its True, it Happened to a Friend: a Collection of Urban Legends, 1984. Modelul american a fost urmat, n Europa, de suedezul Bengt af Klintberg cu Rattan i pizzan. Folksnger i var tid, 1986 i Die Ratte in der Pizza und andere moderne Sagen und Grosstadt Mythen, 1990, de germanul Rolf Willhelm Brednich cu Die Spinne in der Yucca-Palme: Sagenhafte Geschichten von heute, 1990 i Die Maus im Jumbo-Jet: neue Sagenhafte Geschichten von heute, 1990, de francezii Vronique Campion-Vincent i Jean-Bruno Renard cu Legendes urbaines. Rumeurs daujourhui, 1992; alte titluri, mai recente, la Janet L. Langlois, art. cit., The Greenwood Enczclopedia , 2008, vol. III, Q-Z, p. 1005 [5] vezi, de ex., Nicolae Constantinescu, Legenda contemporan sau urban, R.E.F. tomul 40, nr. 5-6, 1995, p. 592-594; Idem, Perspectives on Contemporary Legend,

Anuarul Arhivei de Folclor XV-XVII (1994-1996), 1997, p. 567-569; Idem, O specie folcloric n plin expansiune: legenda contemporan, Datina. Periodic constnean de etnologie i fapt cultural, anul IX, nr. 24, august 2001, p. 6 etc. [6] n Revista de Etnografie i Folclor, tomul 44, nr. 2-3, 1999 [Editura Academiei Romne, 2001], p. 208-216 [7] C. Eretescu, Vrjitoarea familiei i alte legende ale oraelor lumii de azi, Editura Compania, 2003 [8]Vezi N. Constantinescu, Mostre din folclorul zilelor noastre, LAI. Litere, Arte, Idei. Supliment de cultur al ziarului Cotidianul, serie nou, , nr. 16 (319), anul IX, 3 mai 2004, p. 4-5, Cf. i Idem, n vol. Citite de mineFolclor, Etnologie, Antropologie. Repere ale cercetrii (1967-2007). Volum editat de Centrul Naional pentru Conservarea i Promovarea Culturii Tradiionale, Colecia Anotimpuri culturale, Bucureti, 2008, p. 262-268 [9] C. Eretescu, art. cit., loc. cit., p. 214 [10]vezi Libertatea nr. 3514, smbt, 16 februarie 2002 [11] C. Eretescu, Vjitoarele , 2003, p. 76 [12] Am citit de curnd c un drive-in- movie (cinematograf n aer liber n care poi urmri filmul din automobil) s-a deschis i n ara noastr [13] Gary Alan Fine, Manufacturing Tales. Sex and Money in Contemporary Legends, The University of Tennessee Press, Knoxville, 1992, p. 2 [14] Bill Ellis, When Is a Legend? An Essay in Legend Morphology, n The Questing Beast. Perspectives on Contemporary Legend, Volume IV. Edited by Gillian Bennet and Paul Smith, Sheffield Academic Press, 1989, p. 31-53 [15] G. A. Fine, op. cit., p. 2 [16] Idem, p. 3 [17] Nicolae Constantinescu, Big Money, Great Expectations, Huge Delusions, FOAFTale News 43, February 1998, p. 5-7 [18] Idem:, p. 7: [O prim concluzie care poate fi tras este] c n fiecare not, informaie sau comentariu exist un nucleu narativ care poate fi, cu uurin, transformat ntr-o povestire. Pe de alt parte, aceste rapoarte de pres au fost precedate de i s-au ntors sub form de zvonuri i brfe cu circulaie oral. []

Naraiunile (rapoarte de pres, zvonuri, povestiri despre experiene personale, legende contemporane) care au nsoit sistemul ctigurilor rapide de bani vorbesc foarte clar despre o nou structur social diferit de aceea a societii tradiionale, de tip stesc. Este o structur de noi atitudini i mentaliti, de noi eluri i mijloace pe care oamenii, pe scar larg, le mprtesc n sperana de a depi problemele unei societi n tranziie srcie, omaj, legislaie inadecvat, nencredere i suspiciune, schimbri n structura social i n valorile morale.

Sa vedem ce filme horror / thriller inspirate din mituri si legende urbane stiti... Voi enumera cateva dintre cele mai cunoscute: Candyman (1992) The Blair Witch Project (1999) Urban Legend (1998) The Amityville Horror (1979) The Entity (1982) Poltergeist (1982) The Mothman Prophecies (2002)

http://think.hotnews.ro/geneza-legendelor-urbane-ingerii-negri-care-rapesc-copii.html
de Ionut Dulamita Eram convins ca am vazut unul odata. Era un om in fata mea, in negru. A luat coltul blocului, l-am luat si eu si nu mai era, isi aminteste Alin (29 de ani), un prieten de-ai mei din Baia Mare, un episod trait la varsta de sapte ani. Eram sigur ca era Inger Negru. Le-am zis alora de la bloc si dupa juma de an s-au jurat ca ei au vazut ingerul disparand. Asta se intampla la sfarsitul anilor 90, cand in Baia Mare si-a facut aparitia o gasca oculta de ninjalai experti in arte martiale si invesmantati in negru, care traiau in canale si se ocupau cu rapirile de copii: Ingerii Negri. Unii spun ca si cu crima. Ingerii Negri nu se aratau niciodata in carne si oase si nu lasau urme la locul faptei. Nici Militia nu cauta urme clasice, pentru ca nimic din ce foloseau ingerii nu intra in vocabularul criminalistic. Se stia insa ca isi aveau obarsiile in Sighet Polul Intunericului, ca se trageau dintr-o sursa a raului si ca racolau copii pentru a si-i face adepti. Un pieptene, o coala A4 cretata sau un bilet de tren puteau fi letale in mana lor. O femeie din Aiud ar fi fost gasita ucisa cu un timbru. Asa descriu protagonistii documentarului Ingerii Negrii, lansat in 2007 si realizat de regizorul amator Sebastian Big (Baia Mare), gasca de ninjalai care ar fi activat de prin 1988 pana prin 1992 in Baia Mare si in judetele din jur. Chiar daca marturiile protagonistilor par fanteziste, ele traduc un fenomen manifestat pe bune in imaginarul copiilor baimareni de dinainte de 89, inarmati cu nunceaguri in drum spre scoala, si exemplifica modul in care se propaga o legenda urbana. O legenda urbana este o poveste moderna, fictiva, spusa cu titlu de adevar, care atinge o audienta larga, fiind transmisa din persoana in persoana, se arata pe site-ul How Stuff Works. Muzeograful Cosmin Manolache, de la Muzeul Taranului Roman, spune ca are ca punct de pornire decupaje din realitate pe care sunt altoite elemente atractive, cu grija de a pastra spatii neumplute pentru intretinerea unui mister. Mi le imaginez precum benzile desenate, unde cadrele si bulele par colate, cu multa grafica, dar si cu tuse de culoare. Sau cu romanele politiste. Asa ca au nevoie de un subiect cu priza la public: o vedeta, un loc cunoscut sau fenomene ce activeaza credintele sau superstitiile unei comunitati.

Legendele urbane sunt adesea false, dar nu intotdeauna. Cateva dintre ele se dovedesc a fi adevarate in mare parte, iar multe sunt inspirate dintr-un eveniment real, dar transformate apoi in ceva diferit prin propagarea de la o persoana la alta. Asa pare sa se fi intamplat si cu Ingerii Negri. Cred ca chiar a fost rapit ceva copil. Dar disparitii de copii sunt intotdeauna. Chiar m-am uitat pe site-ul Ministerului de Interne inainte de film si am gasit o gramada de copii disparuti, spune Sebastian Big, realizatorul documentarului mai sus amintit. Apoi treaba a dat-o in Lambada complet cand unul a introdus in ecuatie elementul ninjalai si povestea s-a umflat, dupa care a venit revolutia si lumea a avut alte ocupatii. Dupa Ingerii Negri ne-am facut rockeri. Sebastian nu isi aminteste cum au aparut Ingerii Negri, dar i-au ramas in minte doua imagini: 1. povestea cu baietii in fata blocului, cand a venit unul si le-a spus ca au aparut in oras niste indivizi care rapeau copii; 2. un perete pe care era scris cu spray-ul Ingerii Negri. In general, cei care manipuleaza [legendele urbane] jura ca au vazut cu ochii lor cele relatate sau ca li s-au intamplat unui cunoscut, spune antropologul Bogdan Iancu. Legendele urbane se nasc la intersectia dintre imaginatia unor indivizi nascuti povestasi si intamplari care nasc mistere prin neelucidarea unora dintre conditiile care le-au generat.

Sebastian Big in deschiderea documentarului Ingerii Negri How Stuff Works explica procesul. Cum multe dintre legendele urbane trateaza crime atroce, mancaruri contaminate si alte evenimente care ar putea afecta un numar mare de oameni, oamenii se simt constransi sa-si avertizeze familia si prietenii. Daca un prieten, sa-i spunem Radu, iti spune o legenda urbana, sunt multe sanse sa precizeze ca i s-a intamplat prietenului unui cunoscut de-al lui. Ai incredere ca Radu iti spune adevarul si stii ca si el are incredere in persoana care i-a spus povestea. Doar ca Radu si cel care i-a spus povestea o abreviaza cand o transmit mai departe, ceea ce ti se poate intampla si tie. In acest caz, povestea i s-a intamplat amicului unui prieten de-al lui Radu, dar, ca sa simplifici lucrurile, vei spune ca i s-a intamplat unui prieten de-al lui Radu sau chiar lui Radu. Astfel, fiecare povestas lasa impresia ca e doar la doua persoane distanta de protagonistul povestii, cand, in realitate, poate fi la sute de oameni distanta. Plus ca oamenii adora sa spuna o poveste buna. [In Romania], pana de curand, nu exista categoria de legende urbane. Existau insa zvonuri din abundenta pana in 1989, alcatuind o forma de legatura sociala permisa si tolerata , explica antropologul Liviu Chelcea. De exemplu, cand eram mic, in anii 80, era un megazvon astazi i-am spune legenda urbana despre faptul ca sectantii rapesc copii sau ca cei care veneau cu carute sa vanda pamant de flori prin cartierele gen Drumul Taberei aveau ingropati copii pe fundul carutei.

In privinta legendelor urbane, lucrurile stau diferit in Romania si in sud-estul Europei in general fata de Occident, care se hranea din legende urbane gen Jack Spintecatorul inca de la 1800, completeaza Sebastian Big. El spune ca, in perioada interbelica, populatia urbana din Romania nu depasea 5%, intr-un moment in care Occidentul atinsese un climax al industrializarii. Aveam si noi legende, dar erau rurale. Cele mai cunoscute legende urbane autohtone vin din perioada comunista, spune antropologul Bogdan Iancu. El isi aminteste de una in care portarul Stelei, Helmuth Duckadam, ar fi fost impuscat in umar, la o partida de vanatoare, de chiar Nicu Ceausescu, care ar fi fost invidios pe portarul care aparase 4 penalty-uri in finala de la Sevilla. Legenda a aparut la putin timp dupa ce Duckadam si-a incheiat cariera din cauza unor probleme aparute la unul din umeri. Antropologul si-o aminteste si pe cea cu sectantii care rapeau copii avand nevoie de sangele lor pentru ritualuri, aparuta intr-o perioada in care sistemul comunist ducea o lupta sustinuta impotriva curentelor religioase neo-protestante. Inainte de 89, astfel de povesti erau incluse intr-o cultura alternativa presarata cu evenimente obscure, personaje imaginare, societati secrete si legende povestite la colt de bloc, care ii tineau in priza mai ales pe copii, in lipsa produselor media care sa le starneasca imaginatia. Asa a fost si cu Ingerii Negri. Sebastian Big, nascut in 1979, se autoincadreaza in prima generatie nascuta si crescuta in mare proportie la oras, care nu a ramas cu nimic fantezist de la parinti. A cam trebuit sa ne inventam [singuri] povestile. Aici intra si asta cu Ingerii Negri, spune el. Toma Alimos si gasca nu ne placeau, ca tineau de scoala, iar alte povesti nu prea auzeam. Asa ca ni le-am inventat. De obicei, legendele urbane combina umorul, groaza, morbiditatea, avertizarea, rusinea, apelul la moralitate sau la empatie, scrie How Stuff Works. Adesea, au o intorsura bizara, dar indeajuns de plauzibila pentru a fi luata drept adevarata. Asa a fost si cu Ingerii Negri, capabili sa omoare pe cineva un cu un pachet de tigari gol, motiv pentru care baimarenii au inventat un stil de lupta cu pachete goale. Legendele rurale, biblice, intelepte aveau o parte morala foarte puternica, un mesaj de urmat. Povestile noastre tineau mai degraba de bancuri, adica de hai sa ne radem, particularizeaza insa Sebastian Big. Existau si bucati de street wise in ele, evident, doar ca nu mai era vorba de a fi neaparat drept si credincios, ci mai degraba de a fi smecher. Spiritul de gluma si dorinta de a fi smecher au mers insa mana in mana cu credulitatea si s-au transformat intr-o joaca serioasa. Cum spune Sebastian Big: Lucrurile cele mai neserioase ajung sa para super serioase si viceversa. Asta e genul de inconsistenta care produce efectul de legenda.

Foto: Flickr/Seth W. Cand astia mai mari de la bloc vorbeau, eram subjugati toti plozii, spune amicul meu Alin. Puteau sa ne zica orice si, dupa, [fenomenul] crestea. Asa au ajuns copiii din Baia Mare, pre-adolescentii mai precis, sa se inarmeze cu nunceaguri si shurikene (stelute ninja cu apete ascutite), folosite si in batai de strada, si sa urmeze cursuri de arte martiale pentru a atrage atentia Ingerilor Negri. Unii dintre ei asteptau ca acestia sa vina sa-i rapeasca, chiar daca le era frica, ca sa faca parte din gasca lor cool. Altii chiar au pornit sa-i caute prin canale. Credeam ca au venit dupa minesi am ramas stana de piatra. Era bucurie, dar foarte interiorizata. Nu putam sa urlu de bucurie, era in mine totul. Nu stiu cat am stat, dar eram complet absenta din realitate, relateaza pe un ton grav unul dintre protagonistii documentarului Ingerii Negri, frizand comicul, momentul in care a crezut ca va fi racolat. A fost asa, un mic extaz. Atat de intensa a fost senzatia, incat efectiv am trecut intr-o alta realitate. Nu mai eram pe Pamant. Ei emanau o energie deosebita. Dupa Revolutie, aparusera niste chestii spray-ate pe pereti, ceva de genul: Craciunul a fost al vostru, Pastele e al nostru, spune Alin. Brusc, Ingerii Negri devenisera o chestie nasoala, de speriat. Ca poate erau teroristi. Se amestecau conceptele si nu mai erau asa cool. Erau ceva de temut. Site-ul How Stuff Works sustine ca oricine poate fi pacalit sa creada o legenda urbana pentru ca sunt foarte putini oameni care nu cred orice sau pe oricine. Multi dintre noi nu investigheaza fiecare informatie auzita, mai ales ca unele sunt greu de verificat, de dragul eficientei, asa ca pe multe dintre ele le luam ca fiind adevarate. La nivel psihologic, avem nevoie sa ne incredem in oameni, doar pentru confortul nostru. Si daca ai incredere intr-o persoana, vei crede aproape tot ce iti spune acea persoana. Multi dintre noi poate suntem tentati, cu masuri diferite, sa aplecam urechea, macar din curiozitate. Dar chiar si curiozitatea, nu mai vorbesc de credulitate, si mai apoi comentariile absolut banale pot raspandi o poveste, o legenda, pentru ca fiecare dintre noi are orgoliul de a-si impune o explicatie sau alta, dezvolta muzeograful Cosmin Manolache. Multe culturi, comunitati asa si-au conservat valorile, prin poveste. Dupa Revolutie, legendele urbane au evoluat de la scenarii precum cele mai sus amintite la unele in care actori principali au devenit bolile, de la SIDA si antrax la boala vacii nebune, gripa aviara sau gripa porcina, spune antropologul Bogdan Iancu. Legendele urbane recente au o viata mai scurta, continua el, iar presa se comporta in acest caz ca un canibal, ea le genereaza, ea le descompune prin supraexpunere si prin

mediatizarea altora noi. Iar multi oameni cred ca o legenda urbana este adevarata cand este relatata de presa sau de o alta sursa autoritara. Acum se poate vorbi si de globalizarea legendelor urbane, mai spune Iancu, in masura in care sunt modelate de evenimente si actori globali: atentatele de la 11 septembrie sau consumul de alimente modificate genetic, de exemplu. Totodata, au evoluat si metodele de propagare. In ultimii 10 ani, Internetul a ajuns sa vuiasca de legende urbane, cea mai frecventa metoda de transmitere a lor fiind e-mailul, se arata pe How Stuff Works. Acest canal este unic pentru ca povestea nu este reinterpretata de fiecare persoana care o transmite mai departe. O persoana da pur si simplu click pe optiunea Forward din casuta ei de mail si introduce apoi adresele prietenilor. In acest fel, faptul ca povestea originala nu este alterata confera legitimitate legendei. Oamenii nu-i cunosc pe autorii lor originali, dar acestia le vorbesc in mod direct. Puteti urmari integral documentarul Ingerii Negri aici.

http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/114/26/4//legendeleurbane.doc LEGENDELE URBANE-PARTE A FOLCLORULUI ROMANESC In folclorul romanesc traditional s-a dezvoltat o bogata traditie literara cu caracter narativ. Epicul cunoaste doua forme esentiale de manifestare: epica in proza si epica versificata si cantata; de epica in proza ne vom ocupa in studiul care urmeaza. Epica in proza reprezinta categorii de sine statatoare cu determinari istorice aparte, caractere proprii de continut, functie si structura, moduri de realizare proprii si specii proprii. Termenul de proza populara, utilizat relativ constant in tratatele si studiile de specialitate din ultimele decenii, ne permite sa abordam intr-o conceptie unitara specii folclorice diferentiate ca functie si structura. Elementele de unitate in aceasta varietate, sunt determinate de caracteristicile discursului narativ in proza si de consecintele pe care acestea le au, in conditiile oralitatii, asupra modului concret de realizare, deci asupra proceselor de creatie si interpretare, de circulatie si conservare a acestor specii in memoria colectiva. Existenta prozei orale populare traditionale si moderne este legata, la toate popoarele, de obiceiul de a povesti. Povestitul a fost raspandit in toate timpurile si in toate mediile sociale si a constituit una din formele principale de distractie si manifestare spirituala in general. In folclorul nostru, povestitul este si astazi un fenomen viu, desi nu mai are amploarea de altadata. Prilejurile de povestit sunt inca multe si variate; povestitul se desfasoara si la orase, impletindu-se cu activitatea curenta a oamenilor.

Ca modalitate de actualizare a unor valori folclorice, povestitul consta in retransmirea unor mesaje constituite ca structura si cod, orientate insa, prin adaptare, spre exigentele si receptivitatea unui grup de ascultatori. Aceasta presupune, din partea povestitorului, in primul rand o buna memorie, iar in al doilea rand talent interpretativ si putere creatoare. In general, colectivitatile traditionale dar si unele colectivitati mai noi (suburbiile oraselor), isi cunosc povestitorii si ii asculta ori de cate ori se iveste prilejul. Personalitatea povestitorului si masura in care ea influenteaza structura discursului narativ actualizata inplica grade diferite de originalitate, dar si trasaturi partial comune, cu distributie mai larga sau mai restranse. Exista povestitori de mare talent interpretativ si inzestrati cu spirit creator dar si povestitori pasivi care mai mult reproduc decat povestesc. Publicul contribuie activ la actualizarea discursului narativ, atat in sensul respectarii tiparelor traditionale, cat si in determinarea elementelor de inovatie. Aceasta functie active a ascultatorilor se manifesta prin interventii directe in timpul transmiterii naratiunii. La inceput povestitul avea o functie magica,1 cu timpul implicatiile magice au fost substituite de functiile psihologice (prin puterea exemplului povestirile au capacitatea de a influenta in mod hotarator atitudinile oamenilor) pentru ca astazi povestitul are si rosturi mai practice, legat de caracterul ocaziilor in care se desfasoara (cei mai multi spun ca se povesteste pentru ca timpul sa treaca mai usor sau, in anumite ocazii pentru ca sa usureze munca oamenilor, ajutandu-i sa invinga oboseala). Dupa Arnold van Gennep2, legenda este o narativitate a mitului sau a unor evenimente raportate la mit. In foclorul romanesc legenda desemneaza un repertoriu de naratiuni orale cu functie cognitiva. In esenta,ea explica un fapt real sau considerat a fi real, printr-un simbol narativ care include, de regula, motive fabuloase si supranaturale. Statutul estetic al legendei, ca specie folclorica, nu este mai putin determinat decat al altor categorii de proza orala. Sensul cognitive al legendelor trebuie cautat nu atat in caracterul lor etiologic, cat in observarea realista a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare sau a consemnarea unor aspecte specifice, carora li se acorda o anumita semnificatie.

1 2

Pop MIhai si Ruxandoiu Pavel , Folclor literar romanesc , E.D.P. , Bucuresti 1990 A. van Gennep, La formation des legends, Paris 1910

Etiologiile sunt imaginar fantastice si in sitemul traditional de gandire ele erau crezute, aveau, valoare de adevar3. In afara functie de explicare aceste etiologii au avut si functie de semnificare inregistrand aprecieri sau atitudini ale sensibilitatii umane generate de fenomenele observate si de aspectele lor ciudate. Ca repertoriu tematic si fond imagistic, legenda este eterogena, aceasta particularitate fiind determinate de indelungata existenta dar si de marea diversitate a faptelor reale pe care le explica, adaptand contextului ei functional motive, imagini , credinte, traditii, personaje de provenienta diferita. Tipologic, folcloristii disting in cultura traditionala romaneasca patru categorii de legende: etiologice, mitologice, hagiografice si istorice4. Legendele mitologice sunt narativizari ale repertoriului de stravechi credinte populare in legatura cu fiintele supranaturale. Legendele etiologice realizeaza o investigare exhaustiva a universului fizic. Legendele istorice exprima atitudini admirative ale maselor fata de personaje si venimente istorice sau fata de eroi populari in speciali haiduci. Legendele hagiografice cuprind povestiri despre vietile sfintilor si personajele biblice. Cei care au prezis iminenta disparitie a foclorului traiesc o supriza: folclorul nu numai ca nu a murit ci continua sa existe si in mediul urban. Societatile contemporane asemenea celor traditionale, sunt creatoare si purtatoare de folclor. In Romania, in pofida izolarii din anii comunismului, datorita lipsei contactului cu Occidentul si restrictiilor de calatorie, legendele urbane au circulat inca din deceniul sapte asadar legendele au supravietuit. Spre expemplificare reproduc urmatoarele doua legende urbane ale Bucurestiului: Ciupercile comestibile de pe peretii din sufragerie "Cunoasteti precis si istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut intrunul din D-uri, in care intreaga sufragerie, pereti, pardoseala si tavan, s-a umplut de
3 4

Cf. E. M. Meletinskij, Mif is skazka in Folklor I entnografija, Leningrad 1970 Cf. Ovidiul Barlea, Mica enciclopedie a povestilor romanesti, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Encicloopedica, 1975

ciuperci din cauza caloriferelor reci si a aburilor de la aragaz, pana cand proprietareasa, o literata am impresia, culmea!, dupa ce a tot gatit ciulama, tocanita, snitele, drob, placinte, doar dulceata de ciuperci n-a facut, a inteles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar literar, si s-a imbogatit in Piata Moghioros, vanzand la taraba pana sa intervina militia."5

Linia lui 368 Tricodava a fost o ntreprindere comunist, un fel de lagr unde femeilor li se ddea ansa de a se emancipa de la 7 la 3 printre rzboaie (!!) de esut, ntr-o atmosfer mbibat de substane chimice de la firele sintetice, n hale cu geamuri ermetice, luminate artificial cu becuri chioare de 60W. tiu pentru c am fost in vizit cu clasa. Clasa A de la coala 204 din Drumul Taberei. Legenda urban a copilriei mele era c pe trotuarul cu Tricodava ncepe sectorul 5, deci noi copiii din blocurile de vis-a-vis nu trebuia s trecem dincolo s ne jucm, cltoria fiind periclitat de linia tramvaielor 3, 8 i 41 balauri zgomotoi i amenintori care ne despreau de trmul vrjit. Primii care au trecut au fost bieii Tricodava avea anexat un fel de teren viran pe care se putea juca fotbal; apoi, cu nvoire de la prini, au trecut i fetele ca s joace badminton (trotuarul fiind mai puin frecventat dect la blocuri). La prima de la Tricodava era Parcul Parcul Moghioro: un trm i mai rvnit al copilriei, cine s mai tie c purta numele unui nfiortor lider comunist...Iar ntre aceste dou repere spaiale s-a aflat staia de lansare a tuturor rachetelor albe (nu rdei, nu v mai amintii serialul?) din cartier: staia lui trei-ai-opt (368) care ne ducea...n Centru. Primele cltorii n centru s-au desfurat pe relaia: autobuz cinema Scala (cu variaie Patria) cofetria Scala (fr variaie) autobuz i au avut loc cu precdere duminica. Nimic excepional despre acest Centru, plat fa de cotloanele pe care le tiam noi n Drumul Taberei, pustiu fa de ci oameni cunoscui aveam noi pe metrul ptrat cele doua legende urbane se gasesc in romanul Baiuteii al lui Filip Florian si Matei Florian la paginile 27-28 apud. http://metropotam.ro/D-ale-Bucurestilor/2008/12/art21080850325

Legende-urbane-ale-Bucurestiului-fetita-care-s-a-nascut-din-volanul-unui-Oltcit-si-ciupercile-comest/

13.01.2009

n cartier, unde ne simeam stingheri, ca nite musafiri venii din obligaie i primii cu indiferen. Ne ntorceam n cartier pentru o nou sptmn n curtea colii, n faa blocului, la leagne, pe Bucl, uitnd complet de locul obligatorii noastre promenade duminicale. Centrul a cptat noi sensuri pentru noi pe msur ce tot mai muli din bloc mergeau la liceu acolo. Veneau cu poveti noi, cu prieteni noi, din alte cartiere, ncepusem s frecventm Centrul i dincolo de cei 300 de metri ptrai din jurul Scalei. Centrul cpta chip, via, pe msur ce ne legam propria via de el. Paaportul meu pentru Centru, sub forma abonamentului lunar la 368, a sosit n toamna anului 1991. Trebuia s merg pn la capt, una sau dou staii mai departe de Scala, n piaa Lahovary, iar de acolo mai aveam 7 minute pe jos pn la Grdina Icoanei. n total, 45 de minute de la Tricodava la Grdina Icoanei. 45 de minute care mi-au schimbat viaa zi de zi, timp de 4 ani. 45 de minute de emoii, bucurii, tristei, rsete, lacrimi i iar emoii i iar bucurii. Eram ca ntr-un autobuz de navetiti, ne ddeam ntlnire cu colegi pe traseu, cunoteam oferii de la 368, tiam staiile unde nu se nchideau uile, iar apoi aveam cele 7 minute n care salutam cinele de la Ambasad, vedeam ce mai e nou la Hippie-Hippie-Shake, admiram o cas prsit spernd c avea s fie a mea ntr-o zi, treceam prin parc sau pe lng teatru s vedem ce se mai joac...Linia lui 368 cordonul ombilical dintre copilria i adolescena mea, aproximativ 50000 de minute n fiecare zi n care am devenit din copil, om mare...Am schimbat alte adrese n Bucureti i aiurea, am vizitat alte zone, frecventez prieteni n diferite alte cartiere i am descoperit mult mai tiinific (cu hri i ghiduri) multe alte orae...Dar nicieri nu sunt mai acas ca n Drumul Taberei i nicieri mai eu nsmi ca la Grdina Icoanei, chiar dac Tricodava este acum un teren plin de moloz n ateptarea unui cartier rezidenial, iar n Grdina Icoanei s-a construit o toalet public transformat n cafenea. i nicio croazier din lumea aceasta nu mi aduce ce mi-a adus trei-ai-optul.6 Studiu de caz

http://www.deceiubimbucurestiul.ro/Linia-lui-368/31.html , 13.01.2009

Legendele au supravietuit doar ca povestile si-au schimbat aspectul: au disparut personajele fabuloase si conflictele (moral/ imoral, drept/ nedrept, monstruos/uman, bun/ rau) care motivau actiunile eroilor , naratiunile nu mai au complexitatea si nici amplitudinea vechilor legende. Mai mult, legende urbane apar mereu atat in societatile cu tehnologie avansata , cat si in tarile mai putin dezvoltate. Cele mai multe pornesc de la intamplari reale sau doar imaginate, intotdeauna plauzibile, reflectand mentalitatea si anxietatile omului modern in fata unor primejdii cu care adesea nici nu stie cum sa se confrunte. Povestirile dau deopotriva glas prejudecatilor unora despre alte culturi, despre alte grupuri etnice sau sociale. Actiunea legendelor urbane este plasata intr-un timp istoric de regula, apropiat de cel al relatarii iar evenimentele descrise se desfasoara intr-un loc determinat, i se intampla unei persoane apropiate sau identificabile. Eroul este un om de rand ajuns in imprejurari de care nu este raspunzator, intr-o situatie iesita din comun. Textul legendei este scurt, avand cel mai adesea un singur episod. Legenda urbana are toate caracteristicile literaturii populare. Asemenea folclorului traditional, legendele urbane circula pe cale orala . Acestui tip de transmitere i s-au adaugat modalitati noi , inexiestente in societatile traditionale . Legendele urbane in general , si cele supuse analizei in special sunt astazi publicate in ziare , in carti si chiar postate pe internet . Circulatia exclusiv orala permitea o inventie verbala mai mare, lucru care nu se mai produce cu aceeasi usurinta in zilele noastre. Respectul pentru cuvantul scris caci legendele pot fi intalnite si in carti ii da textului o relativa stabilitate. In plus in culturile traditionale povestitul era domeniul oamenilor varstnici . Or , in cazul legendelor urbane colportorii cei mai fideli sunt tinerii . Formulele seamana si ele cu cele din cultura traditionala . In nenumarate cazuri povestitorul se straduieste sa puna in evidenta relatia lui cu protagonistul intamplarii pe care o nareaza : stiu dintr-o sursa sigura , prietena unei prietene mi-a spus , etc. Uneori in lipsa unei conexiuni directe, povestitorul insista asupra bunei lui credinte : povestea asta este adevarata , isi asigura el ascultatorii , sau povestea asta chiar ca este adevarata , ceea ce arunca o umbra de indoiala asupra altora .

Caracterul anonim al legendelor urbane este o ultima trasatura comuna cu literaratura traditionala. In ultimele decenii nenumarati gazetari au incercat sa mearga pe urmele povestitorilor pentru a da fie de autorul naratiunii , fie de eroul intamplarii . Investigatiile au fost de fiecare data sortite esecului : lantul naratorilor cunoscuti se rupea invariabil , povestea intra in teritoriul folclorului , iar ceea ce paruse initial a fi un fapt cert se estompa , devenea zvon sau fictiune . Prima legenda , legenda cu ciupercile (relatarea unui fapt paranormal) care nu puteau fi decat de igrasie gatite si comercializate este legata de un mai trist context, al trecutului comunist, in care, in case nu se dadea caldura, iar oamenii se incalzeau de la aragaz, si nici mancarea nu era prea variata, asa ca hrana zilnica era si o proba de inventivitate.Este adevarat ca umezeala favorizeaza aparitia ciupercilor, dar umezeala data de aburii de la aragaz nu ar avea cum sa fie suficienta pentru aparitia ciupercilor; infiltrarea continua a peretilor cu apa poate, insa, sa duca la formarea igrasiei, un tip de mucigai sub forma de strat.Legenda de aici e construita prin amplificarea unui fenomen real, sub presiunea unor date ale contextului, pe care, in aceasta proza, il imortalizeaza sub forma unui mediu cam ostil, dar imblanzit, pana la urma, de inventivitatea umana. Cea de-a doua legenda, cea a liniei lui 368 este o relatare autobiografica , naratiunea este subiectiva, naratoarea este si personaj , povestirea se face la persoana intai. Multimea determinarilor spatiale,de directie si de loc prezentate in legenda , fac din acest text narativ un mic, dar interesant ghid al traseului 368,dar reprezinta si o emotionata calatorie in timp,pentru ca 368 a facut trecerea de la copilaria la adolescenta naratoarei si reprezenta legatura centrului cu periferia. Legendele urbane sunt , desigur , mostenitoarele folclorului traditional si , ca atare, se cer culese si studiate intocmai ca genurile literaturii orale clasice .Cunoscandu-le vom putea explica mai bine preferintele , dar si starea de spirit , comportamentele deviante ale semenilor nostrii , temerile lor si domeniul in care sunt vulnerabili . Imaginarul popular este sau poate deveni sursa de inspiratie pentru creatorii de arta .

Miturile si legendele urbane sunt sarea si piperul unei comunitati si parafrazandu-l pe Blaga cu a lui vesnicia s-a nascut la sat putem spune ca si folclorul s-a nascut la sat dar traieste la oras7 .

Bibliografie

A.van Gennep, La formation des legends, Paris 1910 Barlea, Ovidiul Mica enciclopedie a povestilor romanesti, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Encicloopedica, 1975 Calen Ioana , Cotidianul , ed din 16 martie 2007 Meletinskij E. M., Mif is skazka in Folklor I entnografija, Leningrad 1970 Pop Mihai si Ruxandoiu Pavel , Folclor literar romanesc , E.D.P. , Bucuresti 1990

http://metropotam.ro/D-ale-Bucurestilor/2008/12/art2108085032http://metropotam.ro/D-ale-Bucurestilor/2008/12/art2108085032-Legende-urbane-aleBucurestiului-fetita-care-s-a-nascut-din-volanul-unui-Oltcit-si-ciupercile-comest/ http://www.deceiubimbucurestiul.ro/Linia-lui-368/31.html
7

Calen Ioana , Cotidianul , ed din 16 martie 2007

prof. CIRJAN NICOLETA SCOALA CU CLASELE I-VIII HABUD http://www.elle.ro/Lifestyle/Elle-Man/Editoriale/Mitul-legendelor-urbane-1086976

Mitul legendelor urbane

Da o nota articolului: Elvis traieste, americanii s-au bombardat singuri la 11 septembrie, aligatorii supravietuiesc in tevile de toaleta, pasagerii din spate dispar misterios pentru ca sint nitel morti, tiganii sareaza in mod natural semintele, monedele deraiaza trenurile, Coca-Cola continea cocaina si in Romnia exista un aeroport subteran. Mai pe larg, in acest articol al carui continut se bazeaza pe povestea prietenului unui prieten.

Amintiri din copilarie Singurul loc din Romania unde se practica jocul de coci e Constanta. E nevoie de bile de otel provenite din rulmenti sau limonine* si monede pe care cei mai saraci le inlocuiau mai demult cu capace de sticle de bere sau de Pepsi. Acestora din urma le crestea valoarea daca erau puse pe sinele de cale ferata. Dupa trecerea trenului, discul rezultat se numea dolar. Cum gara se afla in apropiere, faceam dese incursiuni in zona, incercind sa ne crestem depozitele de dolari, in ciuda avertismentelor unor prieteni care ne spuneau ca trenul ar putea deraia de la capacele si monedele pe care le ridicam fierbinti de pe sine.

Adolescenta, cu tulburarile ei erotice, se apropia. Ii ascultam infiorat pe alti prieteni mai mari care se jurau ca alti prieteni de-ai lor vazusera filmul porno romanesc Viata la tara, avindu-i drept protagonisti pe Angela Similea si Florin Piersic, cit si pe cel mai indragit actor local, Jean Constantin. Imi cumparam seminte de la tarabele tiganilor, desi mi se spunea ca, pentru a face economie la sare, tigancile fac pipi pe ele. Cit despre susan, sa nu mai vorbim... Gaseam adesea in banca de la scoala o foaie de hirtie pe care se afla scris un text cu binefacerile care mi se vor intimpla daca voi copia continutul in zece exemplare pe care le voi imparti la rindul meu. Daca n-as fi facut asta, eram amenintat, tot in text, ca mi se vor intimpla lucruri teribile. Spaima exemplelor negative ma facea sa pierd ore bune multiplicind manual timpenia aia despre care am auzit ca purta numele de Scrisoarea Sf. Anton. Credeam multe in copilarie, ca in anii 2000 vor fi benzi rulante in loc de trotuare, ca Marele Zid Chinezesc este singura constructie umana care se vede de pe Luna, ca daca inghit guma de mestecat o sa ramina sapte ani in stomac si eram convins ca, la Revolutie, din largul marii vor debarca o multime de teroristi arabi. Prietenul unui prieten In romana, cel mai bine suna legende urbane**, dar am intilnit si varianta mituri urbane, ambele provenite din limba engleza. Francezii le zic rumeurs dOrlans, mexicanii mito urbano, americanii office cooler conversation, la olandezi circula sub forma de broodjeaapverhalen, adica burger de maimuta, englezii se impaca cel mai bine cu sintagma legende contemporane, in timp ce antropologii le studiaza sub forma de folclor contemporan. Un alt termen, mai colocvial, este acronimul FOAF, care inseamna Friend Of A Friend, expresie care are legatura cu originea lor niciodata nu sint povestite de cel care a participat la intimplare, ci de catre o ruda sau un prieten apropiat. Imi amintesc ca, dupa ce il ascultam pe Vicentiu, vecinul meu de la etajul 8, povestind scene din Viata la tara il puneam sa jure pe rosu ca l-a vazut. N-a jurat niciodata. Legendele urbane sint povesti ale timpului lor, reflectind temerile si problemele unor generatii. Intr-o societate sterilizata cum era cea comunista, legendele urbane au inflorit, unele dintre ele, ca si bancurile, fiind puse in circulatie chiar de regim. Ca si miturile, LU explica maselor fenomene mai putin accesibile. Un bun exemplu sint cele legate de explozia de la Cernobil. Lipsa de informatie din acei ani privitoare la amploarea si gravitatea scurgerilor face ca, in 2008, sa mai circule inca pe net anunturi panicarde legate de efectele nefericitului eveniment. Aparitia Internetului a dus la resuscitarea LU, netlor-urile (Internet + folclor) devenind unele dintre cele mai populare mituri urbane. Din nefericire, placerea de a asculta un prieten aberind despre faptul ca o cunostinta a gasit un soarece intr-o sticla de bere a fost inlocuita de frigiditatea anunturilor de messenger care, oricite lucruri senzationale ar contine, ramin doar niste texte seci. The Mess Were In Nu m-am dumirit inca, dupa atitia ani, care era motivatia celor care initiau acele lanturi de scrisori care trebuiau multiplicate. Fenomenul a continuat, in epoca Internetului, cu mail-uri si, in ultima vreme, mass-uri de mess. Pe mituriurbane.ro am regasit anunturi care circula de cind a aparut Yahoo! messenger-ul: Aici este presedintele Jay Rusell: imi pare rau sa va anunt ca Yahoo! a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sint folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramine gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fi delatat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!!. Sau cele patetice, cu continut umanitar: CITESTE TOT PLS! 074******* Buna, numele meu este Ionut, sint insurat cu o fata numita Alina si avem un copil nou nascut, numit Rares. El inseamna tot ptr. noi, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotia mea nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr. fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajuta-ne! Da-l mai departe te rugam HAIDEtI SA AJUTAM, ITI IA MAI PUTIN DE 60 SECUNDE. Merita fiecare cite o sansa! E doar un copil. Ajutati-l!.

Asa cum mediul este mesajul, mailul este chiar virusul pe care fraierii si-l tot trimit unul altuia. De cele mai mult ori e inofensiv (in sensul ca nu formateaza calculatorul), dar memoreaza adresa de mail care ajunge intr-o baza de date si e vinduta companiilor. Nici acum nu inteleg insa cine avea de cistigat din scrisorile pe care le primeam pe vremuri in cutia postala. Cind gaseam una, parca vedeam o pasare moarta. Ma luptam din greu cu mine ca sa nu scriu la rindul meu alte zece, dupa cum mi se indica in scrisoare. si nu cistigam intotdeauna. De la cal la Cadillac Intrucit multe dintre LU sint naratiuni cu personaje si actiune (chiar in trei timpi), au fost transformate de scenaristi/regizori abili (sau poate doar lenesi) in filme. Cum cele mai multe dintre legendele urbane exprima, de fapt, diferite forme pe care le ia frica de necunoscut, pasionatii de filme horror vor recunoaste multe dintre istoriile auzite de la prietenul unui prieten. Seria Twilight Zone este practic ilustrarea tuturor LU misterioase care au bintuit imaginarul colectiv. Cea mai cunoscuta LU din aceasta categorie este cea a autostopistului care dispare ***, care si-a pastrat structura timp de sute ani, doar mijlocul de transport evoluind de la cal la Cadillac. Filmul Terminalul a fost inspirat din LU despre un om care a trait multa vreme intr-un aeroport. Cu multa timp in urma am ascultat povestea (reala 100%, desigur) a unui tip care si-a anuntat nevasta ca pleaca in delegatie si s-a dus la amanta care locuia in acelasi bloc. Dupa citeva zile, individul a iesit sa duca gunoiul si la intoarcere, din obisnuinta, a sunat la usa nevestei, imbracat in pijama si cu galeata in mina. Povestea a fost ecranizata excelent de Constantin Dumitrescu in scurtmetrajul Apartamentul. O alta LU autohtona, aparuta dupa 90, pare o schita de lucru gasita in caietul lui Mircea Eliade: Noapte tirzie. Un taximetrist obosit casca uitindu-se pe ceas. In curind avea sa i se termine programul. Un ciocanit usor intr-unul din geamurile masinii il face sa se dezmeticeasca. Doua batrinici imbracate decent urca in taxi si-i spun soferului adresa. Acesta demareaza. In timp ce conducea, uneia dintre batrinici i se face rau. Ameteste si incepe sa-i curga singe din nas. Soferul opreste taxiul la adresa ceruta si le ajuta pe batrine sa urce scarile casei. Acestea, recunoscatoare, il invita pe sofer in casa la o cafeluta. Soferul, obosit, accepta cu bucurie oferta. In timp ce i se pregatea cafeaua, intra in baie. Isi spala fata cu apa rece ca sa se mai dezmeticeasca si isi scoate ceasul de la mina pentru a se putea sapuni bine pe miini si pe antebrate. Iese din baie, bea cafeaua, le multumeste batrinicilor si iese. Porneste masina, mai ia citiva clienti, dupa care, in zori, pleaca spre casa sa se odihneasca. Ajuns acasa, remarca lipsa ceasului. Isi aminteste ca il uitase pe policioara din baia batrinelor, atunci cind se spalase pe miini. Se urca in masina si merge la adresa respectiva. Bate la usa. Nici un raspuns. Suna lung de citeva ori. Nimic. La un moment dat, un vecin, un pensionar curios, il intreaba pe sofer pe cine cauta. Acesta raspunde ca le cauta pe cele doua batrine pentru a-si lua ceasul. Pensionarul il priveste ciudat: Care batrine? In casa asta nu locuieste nimeni de ani de zile!. Ce vorbesti? raspunde taximetristul. In noaptea asta am condus aici doua batrine. Am intrat si am baut o cafea cu ele! Batrinul il priveste din ce in ce mai uluit. Incep sa se stringa vecini si gura-casca in jurul lor. Casa asta e nelocuita de ani de zile, spun toti. La un moment dat, apare o vecina cu cheile casei. Le avea in pastrare de ani buni, pentru a le da mostenitorilor plecati undeva in strainatate. Descuie usa casei. Intra cu totii: batrinul, soferul, vecinii curiosi... Casa, plina de pinze groase de paianjeni, cu mobilele acoperite de cearsafuri pline de praf... Ti-am spus noi?, rinjeste edificator vecina pastratoare a cheilor. E nelocuita! N-a mai intrat picior de om in casa asta de ani de zile! soferul apleca privirea jenat. Pe o masuta mica si prafuita zareste o ceasca de cafea cu zatul proaspat. Intra in baie si, sub stratul gros de praf si pinze de paienjen, isi gaseste ceasul. Tulburat, iese din casa facindu-si cruce si se urca la volan. Pe bancheta din spate a masinii stralucea o fisie de pinza alba: o batista cu citeva picaturi de singe... Folclorul contemporan circula in jurul lumii, capatind versiuni locale. Am regasit LU a autostopistului care dispare intr-un mit urban din Giurgiu! Iata-l: Intr-o zi un taximetrist era intr-o zi normala de munca. La un moment dat se urca in masina o tipa imbracata in mireasa care ii spune taximetristului sa o duca pe str. Nicolae Titulescu in fata unei case mai vechi. Ajunsi acolo, tipa ii da taximetristului verigheta pentru ca nu avea nici un ban la ea. Iesit din tura, taximetristul ii arata verigheta unui prieten, care, auzind numele tipei, ii spune ca aceasta este moarta de citeva zeci de ani, s-a sinucis atunci cind, odata iesiti din biserica, pe sotul

ei l-a calcat o masina. Astept momentul cind efectele incalzirii globale vor putea face posibila in Romania aparitia unei LU celebre, cea cu crocodilii care traiesc in canalizari si ajung in toaletele apartamentelor. Republica Dobrogea Titlul primei mele incercari literare sub forma de volum, Baltazar si Hazardul (1997), ar fi trebuit sa fie Republica Dobrogea. Povestirea omonima continea chiar istoria dezlipirii Dobrogei de Romania. Inainte de aparitia cartii, am fost sfatuit discret sa renunt la acest titlu. Se zvonea ca, in acei ani, chiar ar fi existat o tendinta separatista in zona. Altfel, aceasta interdictie sugerata de catre un binefacator al familiei, ar fi fost lipsita de sens. M-am simtit un mic Nostradamus si n-am comentat. Republica Dobrogea a devenit Delfinul incoronat. Legendele urbane (pentru ca este sfirsit de articol, revin la expresie) pot porni de la un simbure de adevar****. In ciuda tehnologizarii si avansarii pe scara civilizatiei, viziunea mitologica asupra lumii, care explica fenomene naturale prin intimplari cu fiinte supranaturale, s-a pastrat. Doar ca fenomenele naturale au fost inlocuite cu cele sociale. Intr-o lume dezvrajita de marketing, legendele urbane suplinesc nevoia perpetua de mister. O spune un individ care crede ca statuile din Insula Pastelui sint facute de extraterestri. ***** Jean-Lorin Sterian Foto: Hepta
* Tot niste bile, dar de sticla colorata. Se gaseau intr-un joc chinezesc de carton, asemanator cu jocul de dame. ** Sa le numim, mai simplu, LU. *** Un doctor se intoarce acasa si vede pe marginea drumului o tinara draguta care-i face cu mina. Opreste si, intrucit scaunul din fata e ocupat cu sacul de golf, ii spune sa stea in spate. Cind o intreaba ce cauta afara la ora asta, fata raspunde : E o poveste lunga, ma puteti duce va rog acasa? Desi nu e in drum, doctorul conduce pina la adresa. Cind ajunge in fata casei, se uita in spate si vede ca fata a disparut. Coboara, bate la usa si din casa iese un barbat caruia se apuca sa-i povesteasca intimplarea. Acesta il opreste si-i spune: Era fata mea. A fost ucisa intr-un accident de masina acum citiva ani. In fiecare an aud ceea ce mi-ai spus de la alt barbat. **** Nu toate LU sint fantasmagorii. De exemplu, circula zvonul ca, pina in 1920, in formula originala de Coca-Cola se afla cocaina, binecunoscutul drog de clasa A. Ei bine, nu e adevarat. ***** Cine cumpara 10 exemplare din revista ELLE ca sa le imparta mai departe va pierde trei autobuze la rind.

http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Legendele_Clujului_Incursiune_in_basm_si_fictiune_-SERIAL_0_397160508.html

LEGENDELE CLUJULUI Vezi povestirile care au ocat capitala Ardealului (SERIAL)

26 decembrie 2010, 19:40 | Autor: Radu Neag | 3431 afiri Cuvinte cheie: legendele clujului, basm, povesti, cluj, istorici, serial,

Comenteaz10 text Tipareste

Clujul la nceputul secolului. Foto: I love Cluj

Adevrul de Sear v prezint, n sptmna dintre srbtori, n cinci episoade, cele mai siropoase legende urbane ale Clujului. Istorici de seam povestesc i explic, pe ndelete, ntmplrile vremurilor, notate n manuscrise, dar i povetile inventate de clujeni.

Avram Iancu a fost implicat ntr-un scandal n centrul oraului, la un chef, iar regele Matia a fost biciuit alturi de ali localnici, atunci cnd a intrat incognito n Cluj pentru a vedea cum triesc oamenii. Recent, un cercettor britanic a studiat lacul Tarnia, pentru a cuta descendenii monstrului din Lochness: se spune c aici triesc lostrie de peste trei metri lungime. Acestea sunt doar cteva din legendele urbane, povestite i azi copiilor. Adevrul de Sear invit cititorii la o incursiune n basm i ficiune, bazat pe povetile oamenilor sau pe scrieri reale, prezentate n dou cri realizate de istoricii

Tudor Slgean, Vasile Lechinan, Irina Petra i Ovidiu Pecican. Rmne de vzut ce este real, o poveste, sau va rmne n continuare un mister... Urmrii mai jos povetile, fcnd click pe titluri: Regele Matia Corvin, biciuit n centrul oraului Avram Iancu, studentul btu Decebal s-a sinucis la Cluj Montrii din lacul Tarnia Clujeanul Caragiale