Sei sulla pagina 1di 10

Co o rdo n atoru l C ole cţ i ei L OGOS : Prof.un i v . dr , Dumi t r u Ir imin

Co l e giul ştiinţific :

P r o f ; Lorcnz o R e n z i - Universi t â degli S t udi di P a d ova

Prof .a cad, A n ato l Cio b an" - U n iversi t a t ca de Stat d i n Moldo a , Ch i şinău Prof . Va l er i a G u ţ u-R ema to - Uni ersitatea d i n Bucure ş t i

Red act o r: Dana -Zăm o sfea I l u Te h no r e d act or i : L u min ita Răduca au, A nl ş o ara- Pina Dum i t r ov Coperta: M a n ue l a Obo r ocea nu

] S S 2 066 - 0 480 SB 978 ~ 973-703-386 - 4

,

""'Dore l Fi n aru ( e - mail: do r e lfin a ru @ yah o o.com)

o E d i t u r a

UniycţS1aătii . , A ~ e x and n . Io a n Cuza", 20 09

7 0051 1 - l a ş i , str. Pă c urari, nr . 9 t e l . z f ax: (0232) 3 1 49 4 7

hn p : /f www , ed i t ur a . ua ic , ro

e - m ai l: edirur-a@Uaic.To

Eugen i u Coşeriu

u

O MU L S I LIMBA UL SA U

.:>

S T ' O Il DE FI LOZOF I E A L lvr B AJ LUt

' "

TE O lE A L JMB I I Ş I L I GVlSTlCi CE

ERALA

Antolo~ie , argumen t J ' no t e

b

i bl i ograf i e ş i i n d i c i

de

Dorel Fînaru

Editura Univers it ă ţ ii n A J e x and ru Io a n C u za ' " Ia ş i

2009

OMUL ŞI LIM B A J UL SĂU

o. Des pre l i m b a j s - a s pu s, de fap t , aproape tot ce era de sp u s. Dar

prea mu l te - c a re f a pt se dato r ează

limbajulu i însuşi . într -a d e văr, chiar la o ex a mi n are fo a rte s umar ă, l imbaju l

se prezintă ca un fenomen atît d e po li faţetic ş i care impregneaz ă într - o mă s u r ă atî t d e co nsid era bil ă re stul mani fes t ă rilor omului - f iind chi ar

ex pr esia necesa r ă a uno r a dint r e e l e - încît apar, p oate, în acest dome n i u , c u o ma i mare

mai ales, se p oate fo art e u ş o r întîm pl a

c u ceea c e es te sec unda r, au xi liar ş i d e ri va t . P rin u rmare, est e n ecesa r s ă re cons iderăm problema din p ersp ec tiva t răs ături l o r ei e s en ţ i a l e şi să

î n ce r căm să s e p a răm , î n re z ol va re a e i , ceea c e este pe rtin e nt d e c eea ce nu este, i d e nti f i c înd , î n deosebi, p u ncte l e î n care, în in te r pre t area limbaju l ui, e xistă un peric ol mai mare d e a n e ab ate pe că i greşite.

1 . 0. Pri m a co n stata r e cu p r i v ir e l a limb a j - ş i c are, c a să s pu ne m a şa,

decît î n a l t e le . Şi , esenţial ş i pr i mar

s - a u mai s pu s şi c ont inuă să se s p ună m ul te lu cruri - ar fi fost ma i bine s ă nu se f i spus. În parte , ac est

c onf u z iil e ş i parţ i a l iz ăril e

u

ş u rin ţ ă

să se ia drept

O m ul şi limb aj ul să u

Ca susp e ndare intenţion a lă a v orbirii, tăc e r e a po a t e d eve ni chia r mijlo c

ex p res i v.

1 . 2 . 0 . Dar aceeaşi constatare nemijocită deschide şi calea interpre-

t ă rilor eronat e s au unil a terale.

apare p e rico lul d e a con s id e ra limb a jul doar ca

o modalitate

variatele act i vităţ i de expresi e e mpirico - su b iect i v e ; ceea ce ar constitui,

în mo d si g ur, o corelaţie gr eş ită. De fapt, t ă cerea , de ex e mplu , a r e s en s

- mai bine spus, e a poate,

contr i buie l a sensu l u nui disc urs - , dar nu este în nici un caz limbaj, din

moment ce n u a re sem nifi cat propriu. Acelaş i l u cr u se poate sp un e şi

d espr e

despre act i v it ăţi d er i vate din lim b a j ş i c o nc e pu te ca s ub s titute ale vor bi rii . Mai m ult decît atît , l imba ju l î n s u ş i se poate între b ui n ţa, în ip ostaza sa m ateri al ă, ca m i j loc d e ex p resie c u se n s subiec tiv, da r fă r ă sem ni fica t obi ec tiv (de ex emplu , p e ntru mani f esta r ea u nei ati t udini sa u a unei s t ă ri s ufleteşti a vorbitorului) . Însă , tocmai î n ac es t ca z, limbajul nu se rea li zea ză ca limb a j . D e ci, r es pin gîn d r e du cerea l imb a ju l ui la o sim pl ă a c t i vi t ate d e ex pr es i e s ub iect i vă, remarcă m de asemenea - ş i aceast a să r ă m î nă pent r u m ome nt o simplă observaţ i e - că semnificatu l obi e cti v e ste ese n ţ ial pentru mani fest area l imba j u lu i c a ata r e.

1 . 2.1 . Pe d e o p a rt e,

ex pr esi vă prin t r e a lte le, alături d e t ă c e r e: c a un a d i nt re

împ re u nă cu se mnif icatele ling v i s tice , să

ce l ela l te m i j l oace expresive, în m ăs ura în care nu es t e vor b a

n

i s e im pun e încă d e l a pr i ma ve d e re - este a ceea c ă limb a jul s e

1

. 2.2 . Pe d e altă p a rte , c onsid e ra rea limb a j ul ca v o rbir e po a te du ce

p

rezintă concre t ca o ac ti vi t a t e um ană s p ec i f i că şi uşo r d e rec un os cut , şi

l

a ec hi va lar ea fu n cţie i pr o prii şi, drept u rmare , a f in a l ităţ ii l i mb ajulu i cu

anume c a v or b ir e sau di s curs.

funcţ i a sau tipu r ile d e funcţie ale actelor de vor b ire. As t fe l , es t e p o sib i l

1 . 1 . Această primă cons t atare face posibilă, p e de o p a rte , o d e finiţie

a o mulu i : omul este "o f i inţă v orb it o are" , ba mai mul t, este "fiinţa

vor b it o are" , d efiniţie ce p o a t e fi ult er ior d ezv oltat ă ş i fund a m enta t ă prin

i n termedi ul d eten ni nării a ceea ce înseamnă l a mo dul p ropri u "a vo r bi" .

Pe de altă pa r te , aceea ş i con s t a tare de s chide posibilita t ea unei v aloriz ă ri

a " non - vor bi r i i " . Non - vo r birea înseamnă, la fiinţel e umane nonna l e ,

a dulte şi co n ş t ie nt e, a tăcea, a d ică ori a - f i -încetat-de-a- v o r bi ,

vor bi - încă; es t e , pr i n m m are, o d etermina r e n ega ti v ă a vor birii , ca deli m itare sa u s u spendare a acesteia. Este ceea ce într - u n fe l se remarcă chiar în concepţia ing e nuă şi origi n ară despre limbaj , care se manifestă în l imbaj ul însu ş i: în an u mite l imbi există cuvinte di ferite pe n tru

t ă c e r ea lu c rur ilor şi tăce r e a oame ni lo r ( d e exem plu , lat . s il ere / tacere).

ori a - n u -

să presupu n em în m o d unilateral că limbajul are menir ea d e " a exprima

i deile" (sa u v i ceve r sa, d e a l e asc u n d e), sa u s ă î nc er c ă m să d eterminăm

fi na lit a t ea e x pr esi v ă p re dom inant ă Î n a cte l e d e vor bire ş i s ă căutam să

d efinim l im b aj ul prin in t ermedi u l u nu i " serveş t e la" sau " serv eşte în

sa u aceea", în timp ce, în realitate , în astfel de

ca z ur i n u e vorba d e finalitate a l imb ajului , ci doar de sc opuril e actelor de v orb i r e. Şi nu este di fic il d e re m arcat fap tul că pe c a l ea u nor

ase m e n ea p a r ţia li ză ri nu se po a t e ajun ge l a d e t ermina r e a ese n ţei

li mba j ului , pentru că vor b irea se poate folosi în multiple şi va r iate scopuri , unele chia r contradictorii . 2.0. Cea de - a dou a constatare care ni se i m p u ne este că limbajul, ca

vo rb ire , est e o vorbir e c u a l tu l. Aceas t a d i f erenţiaz ă d eja limb a jul

d e

c ele lalt e a c ti vi t ăţ i ex pr esive, ca r e nu se îndrea pt ă î n m o d n e cesa r c ătre

spec i al pent ru aceasta

37

Eugeniu Coşeriu

p oa t e p nm i Ş I in ter pr eta

expresia şi îşi poate d e t e rmina conduita pe b aza acestei inte r pre t ări;

aşa-numita "comunicare" a animalelor aparţine în mare măsură acestui

tip: în realitate, nu se " comunică"

r e acţia la altă rea c ţie , int e rpretată).

a l tă fi in ţă ( c hiar d acă, desigur, "celăl a lt "

nimic, c i anima l ul îş i a d a pt e a ză

2 . 1 . Acea s tă a doua const a tare ne dezvăluie, în mod indi r ect, că

esenţa l im b aj ulu i se manifestă î n di a l og, î n "vo rb irea - unui a -cu- celălal t" , mai precis , că e s enţa l im b a j ul u i e s t e st r îns legată de c eea c e interlocutorii a u în comun .

2 . 2 . D a r, p e de altă parte, însăşi această co n s t atare poate du ce l a

p res u p u nerea că esenţ a li m b a ju l ui r ez idă do ar în c o mu nic a rea pr a cti că,

în " a cere ceva a ltui a" , în a -l determina p e a l t ul să facă ce v a pentr u no i sa u în l oc ul n ostr u. Ş i vom v edea m a i t î r zi u că nici acest fap t nu este

a c cep tabil .

3.0. A tre i a const a t a r e car e s e impu n e prin exa min a r e a n e mijlo c it ă a

limbajului este că acesta, ca v orbi r e , se r ea liz ează î n fiecare c a z d upă o

tehnică de t e rminat ă ş i c ondiţionată istori c , ad i c ă în a cord c u o limb ă . L i mbile sî nt , înt r - ad ev ăr , t e hnic i i s tor i ce a l e l imbajului şi , î n mă s ura în

care s e s t a b i li zea z ă ca tr a di ţ i i fe r me şi specif ic e, recun oscut e d e p ro p r ii i lor vor bi to r i şi de vor b ito ri i a l to r l im bi , se obi ş nui eşt e a f i de s em n a t e pri n a dj e cti ve " pr o prii " ce l e id e nti fi c ă din punct d e ve d e re i stor i c

( " limba română ", "lim b a germană" etc.); ace a sta se î n tî m p l ă şi î n c a zul

li m b ilor c a re, a ltm i nt e ri , nu fa c distinc ţ i a î nt r e " limb a j "

şi " limb ă" (d e

exemp lu , î n ger man ă : .deutsc h e

a vorbi o limbă ,

S pr a ch e", . rum ă nis c h e Sp r ac h e" e t c . ) .

3 . 1 . Prin urmare, vorbirea înseamnă î ntotdea un a

fapt prin care vo r bitorul se prezintă în fi e care caz ca membr u a l un ei comunită ţ i d e t erminate i s toric sau , c e l puţin, c a cin ev a car e î ş i a s u m ă temporar trad i ţia idi om a tică a u ne i c omun i tăţi oarecare. Faptu l că l i mb ajul se m a n ifestă î n to td ea una ca " l i mb ă" , ca vorb ir e conditionată is tor ic e s t e

atî t d e ev i den t ş i at î t de s i m p toma t ic p e n t r u m o du l d ~ a f i a l limb a jului

î n suşi, î nc î t c onş ti i n ţa in gen u ă id entifică adeseor i lim b aj ul cu o limb ă

d eterminată, şi a n ume cu propria sa limbă: cei care aparţin acele i aşi

co munit ăţ i idi o matic e se num es c a d eseori p e e i în şişi "vor bit o rii " (ş i

c hiar "oame n ii"), în t imp ce pe cei c are nu v o r b es c l im b a lor îi n um esc

"muţi " , "nevorbi to ri", "bar b ari"; sau îşi cons id eră doar propr i a li mb ă drep t coresp u nzăto are esenţei l ucru rilor d ese mn ate, ca "lim b ă na tur a l ă" ,

î n timp c e a lt e limb i s înt c on s id e r a te si mpl e nom e ncl a t u ri a rbitr are . D e

38

Omul ş i limb a jul să u

a l tminteri , o i d entificare într-o oarecare măsură asemănătoare apare , d e

asem e nea, î n mod implicit, pe t repte l e superioare ale analizei limbajului,

de exe mplu atunci cîn d s e încearcă să s e impun ă a ltor limbi

ca tegoriile

unei limbi determina te sau c în d o limbă i storică par tic ul ară e privită ca

r e ali zare a ideal ă a limbajului în g e nera l .

3.2 . 0 . O limbă, cons ider a tă i z olată de v orbir e a căreia îi corespunde ,

este un fapt istoric obiectiv , u n "obiect istoric" şi, prin urmare , un

asemenea ob i ect e s te u şor d e "ma t er i a l izat"

me d iul u nui concept su b stan ţ iali s t . Cu aceasta , es t e limpede că se trece

c u ve d erea , în rea l itate , fa p t u l că mod u l d e a fi al limbajul u i este, ca să - i

s pun e m a şa, u n m o d "verb al"

i s torice a l e vorbirii sînt, î n ace l aşi sens, "a d ver b i a l e" , f i i nd mod a l ităţi

ale unei activit ă ţi . Anticii ve d ea u încă limbil e în vorbirea co n cretă ca

a t are, a lt fe l s pu s c a m o d a lit ăţi ale vor b iri i . As tfe l , p e n t ru " a v orbi c utar e sau cutare l imbă" , grec i i f o l oseau v erbe speciale (d r rud( e lv, i M . 1Jvi( e lv,

ş i d e c o n cep ut pr i n inte r -

(fiin d vor b a d e o ac t ivit ate) ş i că t eh n i cil e

f3apf3api( e lv) ş i roman i i ex p resi i adverbia l e (latin e loqui , gra e ce loqui). În s ch i mb , c on fo rm c onc e p ţ i e i m o d ern e , se vorb e sc l im bi, s e şti u limbi, adic ă limbil e s înt co n ce put e "sub s tanti v a l ".

3 . 2.1 . Pe d e o p arte, aceasta c o n stitui e un cîşt i g i m portant (care, de

alt fel , îş i a r e r ă d ă ci ni l e încă î n A ntic hitat e, m a i a l es î n ceea ce p r i veş t e

in v e s tigar ea limbajului) , tocmai pen tru că este c eea ce face p os ibil

st ud iu l d irect ş i comp a r a t iv a l teh n ici l or istorice a l e v or bi rii: g r ama tica

ş i , într - un a nu mi t sen s , to a t ă l i ngv i s t ica se fundamentează

p e r spec ti vă. În a c e l aşi timp , s tudiul limb a julu i ca " limb ă " ne p er mit e

şi sco pu rile oca z ional e a l e a cte lor d e

vorbire ş i , pr in unn a r e, să ne apropie m de c ee a ce este uni ve r sa l î n limb a j ş i să con s i d eră m sc o p urile oca z io n a l e ale vo rb i r i i c a posibi l ită ţi,

să-I separ ă m d e co ndi ţio n ăril e

pe ace a s t ă

n u ca ese n ţ ă a li mb aj ului. Mai mult , co n s t a tarea d iver sităţii lim bilor ş i

f i rea s ca lor com p arare u l terioară n e permit să separăm lim b ajul de

lu cr u rile desem n a t e ş i să re m arc ă m , în aces t fel, că lim b aju l nu es t e o

n o m enc l at u ră pen tru lu cr ur i deja date c a ata r e, că n u se d atorează ni ci

< pu o u , nici e t o c t , unei experie nţ e extralingvistice , că nu e s te "în mo d

natur a l " ne c esa r ă n i c i o d e limitare idiomatică

şi că, drep t urmare, atît

c onţinuturil e, c ît ş i fapte l e mat eria l e ( " s u n e te") a l e lim b ilor sînt, c u m se

obi şnuie ş te să se spună, " arbit r a r e", adic ă

m od " natura l " ( sau în sens cauzal).

moti v ate doar istoric şi n u în

39

E u ge niu C oşe riu

3 . 2.2 . D ar, p e de alt ă parte, considerarea l i mbi l or c a separ a t e d e

vorbire ascunde o serie de riscuri care ne pot d u ce pe că i g r eşi te:

a) R is cul de a i g n ora r e l aţ i a li m b a jul u i c u extra l ingv i s ticul

ş i de a

pi e rde din ve d ere fa ptul im portan t că l imb aj ul , î n pofida au t on o m i ei sa l e, es t e t ocma i o formă d e c u noaştere a " r eal it ăţi i " e x tralin g vistice. b) Risc ul să fie respinsă cu u ş urinţă sau p ur şi s i mplu s ă n u s e ţină

con t .de co~ce~ţ i a "ingenuă" as u pra l imbaj ului , adică de conc e p ţ i a pr op n e vo r bitor ilor c a ata r e. Fără î nd oială, o asemenea concepţ i e n u se

~ oat e c o n s id e ra e xpli c aţie, dar tre bui e să se co n si d e r e drep t condiţi e

Impor ta ntă ş i e fectivă a limbajului , dat f iind c ă limb a jul nu f uncţion e a ză

p e nt r u ş i prin l ing v işt i , ci , d e fa pt , pentru ş i prin vo rbitori . În acest s ens,

c eea ce g înd eş t e un v orbitor in ge nuu d es pre limb a s a e s t e d e ci s i v pen t ru

Om u l şi l imbajul să u

de complicată ; ş i chiar se poate a f irma că, di n tre toate tehnicile

d ezvoltate d e om, l imbil e sînt cele mai com p lexe. Aşa se ş i explică de

c e ni c i o limb ă nu a f o s t p î n ă a cum d escrisă într - un mo d definitiv şi

ex h aust iv . D a r , î n ciud a a ce s tui fa pt , limbil e se vorb e sc, c u a l te c u v i nte "se rea li zează" s pont an ş i fă r ă n i ci o d ific u l tat e. Î n consec i nţă - p entr u

a expl ic a acest fa p t în aparenţă surprinzăto r - se tin d e a d eseori să se

con si d e re

v o rbito r i i nu sîn t conştienţ i de regu l ile limbii lor. În realitate , însă,

cap ac it a t ea d e a v o r bi - mai b i n e s pu s d e a v o r bi ş i î n ac e l aş i tim p d e a

Î

vor b ire a ca o ac tivitate inconş t ientă

ş i să se p resu pu n ă c ă

nţe l ege

vor bir e a - n u s e ba ze a z ă

c u s iguran ţă

p e o cu n o aş t e re

" t e or e tică " (pr e cum c e a

li m b a), ci eviden t p e o c unoa ş tere clară şi s i g u ră. Es t e vo rb a to c mai

a lingvi ş tilor ş i a g ramaticienilor care d e scriu

funcţ i ~narea a c es t eia . O piniil e vor bito r ulu i des p re l im b ă a p arţ in , şi e l e ,

d

espre c unoaşter ea pe care Le ibn iz a numit-o " c l ar-conf u ză" (a dică

în r e alit a te , o biec t ului " limb ă" ş i de ac eea n u p o t fi i g nor a t e.

si

g u ră,

d ar n ej u s t if i ca b ilă), ş i " d ist i nc t-inad e c va t ă " (a d i c ă

do a r p a r ţ i a l

c) Ri s cul de a co nf unda sau d e a e chi va l a gen e r a li ta t ea e mpir i c ă a

ju s t if i ca biI ă),

sau pu r ş i s implu d e o c u no aş t ere

t e h nică. În plu s,

c

ee a ce se o b servă în lim b i cu ceea

ce es te univer s al în limbaj. Pe d e o

principiile ac e st e i cunoaşteri s înt adesea f oarte simple : comple x itat e a e i

p

a rte , aceasta duce l a încercările de a defini categor i ile l i n g vistice prin

i ne mai curînd d e descrierea exp l ici tă a acestor principii , a dică de

ţ

raportare la un a sa u la alta dintr e lim bi l e detenninate ; Încerc ă ri destinate

în că de la în ceput e şe cului , d e o a rec e î n int e riorul limbilor p a rticular e

est e posibilă ob serv ar e a cate g or i ilor ş i a r e l aţ iil or Î ntre cat e gorii , c a ş i

d escr i e r e a ex pr es iei lor m a t e r ia l e,

cat e goriilor: pînă şi o categorie c o nst a t a tă î ntr-o singură limbă este , c a atare, univ e r s ală ş i defini b il ă do a r în mod univer s a l. Pe d e a ltă p a rt e, acee a ş i e chi va l a re impli c ă f apt ul de a co n cepe l imbajul num a i ca s um ă

d a r nu este posibil ă

d

efin i rea

trecerea de la ceea ce este dat în intuiţie la planul cunoaşterii " distinct- ade cva te" s au " t e or e tice ". Complexă e s t e, ca să s pun e m aş a , g rama tica gra ma ticienilor , nu gramatica v orbitoril o r .

j) Ri s cul d e a în ţe l eg e limbile - ca r e s e a b s t rag din obi ec ti vează c u s co p ul de a l e c e rceta - c a pr o du se s t a tic e

D e a i c i faptul că v orbir e a

s ă m a i c on s id e r ă m

est e con ce pu tă ade seori doar ca rea l izar e circumst a n ţ ial ă a limbilor - şi

v o r b ire şi se ş i d e a înce t a

limbaju l ca p r od ucere.

a

limbil o r partic ul a r e, f ă r ă a s e p une î ntre b are a de ce exis t ă limbil e,

nu

, î n a ce l aşi t im p , ca pr o duc ere (c r eaţie) ş i d ezvo l tar e a limb a jului -

p

rec u m şi d e a co n s id era t eor i a l i mb a jul ui ca r ez ult a t ş i pun ct f in a l a l

fa

pt pr in ca r e r e l aţia li m b ă - v o r b ire es t e r e dusă do ar l a o r e laţ i e d e tipul

in ves ti gaţ i e i e mpirice a limbilor, în timp c e, î n realit a t e, or ice i n vestigat ie a

un e i limbi d e t en n i n a te se b az e ază în mo d nec e sa r ş i Înc ă de l a î ncepu t

pe o anumită teorie a limbajului (ce l pu ţ in implicită) . d) Riscul de a supra es tim a di ve r s i t a t e a limbi l or , adică d e a consider a fiec are limb ă ca pe ce v a închi s în s ine îns u ş i ş i d e a nu m a i gă si n i ci o cale d e a cces de la o limb ă l a a l ta , î n t imp ce , În rea li ta t e, fiecare l im b ă

este, într - a d evă r , un s i ste m is toric eş te specif i c, d ar s p ecif i c în interior ul

a ceea ce es t e " u nive r sa l " în l i mb aj, aşa încît f i ecare

văzu t d e ja Hu m b o ldt , e st e o c h e i e pen tr u to a t e c e l e l a lt e.

limbă , după cum a

e) Ri s cul d e a nu î nţelege în mod co rec t c ar act e rul t e hnic al limbii .

D e fa pt , tehnica oricărei limb i s e pr e zi ntă în d e scri e re c a ap r o a pe infinit

40

cod- mesaj ( c od e - mess a ge) . O r vorbire a se r e a lizează, d es i g ur , î n cadr ul

ş i c on f orm

produc e r ea l or; sau , mai simplu s pu s: v orbir ea es t e limbajul ca producer e con c retă . Şi dacă limbil e s e co ns ideră c a pro du se s t atice, d e ja

nu s e m a i î nţe leg e di na mic i tat e a limb a jului , a şa - numit a "sch i m b a re

D e aici d ecu r ge fa p t ul că s chim ba r ea l i n gvist ică a fost

lin gvis t ică".

con si d e r ată c a un par ad o x a l limb i l o r (limb i l e n u a r t r e bui să se

sch imbe şi, tot u şi, se schimb ă) ş i că s - a Încercat i n ter pr e t area ei ca ceva

e x t e rio r li m b i l o r î n seş i ş i moti va t prin "ca u ze" ex t e m e .

4 . 0 . Această ultimă ero a re (dar nu n umai a ce a s t a) po a t e fi e v ita t ă ş i pretinsa apor ie a f a ptului sincr o nie ( " funcţionarea limbii " ) ş i a faptului

reg ulil o r li mbilor, dar este de aseme n ea , ş i î n a ce l aş i t imp ,

4

1

E u ge niu Coşe ri u

diacronic ( " sc h imbarea lingvisti c ă") poa t e fi rez ol v at ă ( ad ică a nul a t ă) dacă se înţel e ge li mbaju l ca e n e rg e ia , î n s e n s ul lui Humboldt .

4.1 . Î n trat a tul să u Uber die Ve r sc hi e d e nh ei t

d es me n schli c h e n

Spra c h baues, Humbold t scrie: " EI î n s u şi [ l im b a j u l ] n u este Un Werk [ope r ă, produs ] ( e r g on) , c i o Tătigk e it [a cti vi t ate] ( e nergeiaf? ", E i b ine,

această f r a z ă a lui H umb o ld t

modernă , da r , din păcate , doa r de foarte puţine ori est e in t erpr e tată c u exac tit ate. A pr oa p e m ere u s e spune că H umboldt v o i a s ă pun ă în r e li ef

ceea ce e " vi u " în l imba j , că a cons id era t l im b aj ul , î n a int e d e toate, c a

este r e pet a tă frec v en t în lingvi s tica

Om ul ş i li m b ajul să u

moda l ităţi particu l are ale limbajulu i ca d etermina t î n m o d istori c. D e

a c eea şi lim bi l e trebuie in t erpretate în sens dinamic . O şcoală lingvistică nord-am e ric ană ca r e, în p a r te, accep t ă î n mo d f orma l principiile humboldtiene a ajuns în u l tima vreme să interpreteze limbile ca siste m e

acestei şco li') nu l - a u

î nţ e l es c or e ct pe H u m b o l d t ,

ră m în l a separaţia dintre sinc r oni e şi

de prod u cere l ingvistică . Însă repre z entanţi i

diacro n ie şi chi a r îi r e pro şe ază l u i Humboldt că n u a făcut distincţia în tr e act i v i t a tea cre a toare care ap lică reguli ş i acti v itat e a creato a re car e

modifică reg u li (ale li mbilor). Con tra unui a stfel de r e proş tre buie să

"v

o rbire", ca act i v i ta t e d e vo rb ire , ş i chiar se a j unge l a su p rap u ne r ea

a

ve rtizăm că , d a că

limbajul este înţel es c a e n e rge ia , ace a s tă di s tincţ ie

di

s tinc ţ i e i humboldt ie ne î ntr e e r g on ş i e n erge ia c u distincţia lui S au ssu re

n

u -şi găseşte l oc ul ş i , m a i m ul t, este l ipsi tă p ur şi s i m plu de sens, dat

î ntr e l angue ş i pa ro l e,

a pro a p e înt o tde a una s e uită ce ea ce e st e c e l m a i import a nt , ş i an um e c ă

Humboldt era un gînditor aristot e lic şi că în acea s tă fra z ă făc e a aluzie

tocmai l a f u n dam e nt e le s al e a r is tot e lic e .

c a r e în r e a l i t at e a r e un s en s c u totul d iferi t . Ş i

4.2. D e fapt , Humboldt nu scri e pur ş i simplu W e rk, " produs " şi Tăti g k e it , "a ctivitate " , ci adaugă expr e siile teh n ice a l e lui Aristotel

că pr i n T ă t ig k e i t nu

înţeleg e o activitate oarecare , ci un tip speci a l şi det e rminat de activitate ,

mai exact ivf:PYE:la aristotelică: acti v itatea anterioar ă pot e n ţe i (6vVaţllC;), adi că acti v itatea cre a to a r e sa u " lib eră" (în s en s ul f i l oz o f ic a l cu vîntu lu i liber ) . Or, o activi t ate " lib e ră " es te o a ctivit ate a l căr e i obi ec t este în mod nec e sar infinit ( Sch el ling) . A î nţ e lege limbajul c a en e rgei a î n s e am n ă,

î n con sec in ţă, a - l consider a ca acti v itat e cre a to are î n toate forme l e sal e . En e r gei a es t e atît limbajul în general , cît şi l imbajul ca v orbir e. Oric e

a ct de vor b i r e es t e, în t r - o oar e c a re măsură , un ac t cr eator; de a ici

n e c esi t atea d e a a p e l a l a co n t ex tele ş i la situ a ţi a v orb i rii î n in t erp r eta r ea or i cărui a ct lingvi s tic (doar că - p e ntru a cunoa şt e , în ge n e r a l ,

c o n t ex t e l e ş i s i t u aţ i ile, care sîn t d e aseme n ea co n textele noastre şi

sit u aţi il e n oas t re - de fo art e m ul te or i t re ce m c u ve d e r ea f apt ul c ă

f i e c are act d e vor b i r e

determina sens ul ). D a r e nergeia sî n t ş i limbi l e, care n u r e p rezintă d e c ît

e rgon şi energeia, fa pt prin care arată în mod clar

se afl ă î n in f i ni te re l aţ ii care - i pot c ompl e t a ş i

.) CI Wilhelm

e i

.

nf l u e n ţ a

I

asupra

v on Humb o ldt ,

d e zvol t ă r ii

D es p re d i ve r s i t at e a

a

spir i t u a l e

umanită ţ i i ,

struc turală

a limbil or

şi

Vers iu ne r omâ n eas c ă ,

in troducere , notă a sup r a t r aduce rii , t a b e l crono l og i c, Munteanu , Hum a n i t as , Bucur eş ti, 2008 , p. 8 2 .

bibli o g r a fie

ş i ind i ci de E u ge n

42

f i ind că î n rea l itate f un cţi on area reg ulil o r ş i "sch i m b a r ea lingvistică" nu

sînt , î n l i mb a î n săş i , d ouă momen t e, ci u n u l sin gur. Acesta di n urmă

depinde de planurile

int era c ţ iun ea dintre ace s te planu r i , l a c a r e aici nu n e put e m re fe ri d ecît

foart e pe scurt ") . Planurile i n v oc a te s înt n o r ma ş i sis t emu l l i mbii ş i tipul lin g vi s tic . Iar interacţiune a d i ntre a c es te două pl a nuri, în cee a ce

pri veşte cr ea ţi a lin gv i s tic ă " i ntern ă",

norma limbii se pr ez int ă ca fa pt d iacr o n ic ("schi mb a r e" ) , din punctul de ved e re a l sistemu l ui este do a r o s i m pl ă a plicar e d e r e g uli de p ro ducere (fu ncţ i on are " sincron ică " ) şi î n acee a c ă ceva a n a l og apa r e În relaţia dintr e s i s t e mul limbii ş i tipul lingvistic . A s tfe l , o limb ă nu este un

d e a f a ce ",

un sistem d e p ro d ucere care, î n or i ce momen t , d oar p arţi a l se pr ezin tă ca d e ja reali z at î n mod i s toric în produ se lin gv i s tic e. 4.3. Implic aţi il e un e i a stfe l de conc e p ţ ii as upr a limb a jului ş i asupra limbilor s înt fo ar t e n um e ro as e ş i foart e imp orta nt e. A i ci n e vom l imi ta la a semnala c ît e va punc t e e s enţi a le:

a) Limb aj ul ca ac t ivit ate c r e ato a r e po a t e fi pu s, în aces t se n s, p e acel aşi plan c u ce l e l a lt e ac tiv ităţi lib ere a l e o mului , pr ec um ar ta, ştiin ţa şi filo z ofia.

con stă î n a ce e a că c eea ce în

d e

de structurare

a tehnicii

ling v i s t i c e

ş

i

" lucru fă cut ", u n p ro du s s t a t i c , ci un an s a m blu d e " moduri

.) E vo rb a de ş coala generati v i stă americană , întemeiată de N oam Cho m sk y .

" ) O refe r i r e amplă l a această p r oblemă în studiul l ui E . C oşe riu intit ul at Sin c r o n i a ,

d i a c ro n ia y t ipolo gi a, în vo l . El hombr e y s u l e n g uaj e, Gr e dos , Madr i d , 1 991, pp . 1 86 -

200 , prec um ş i î n vol . Sinc r onie, di a c roni e ş i i s tori e . P r ob l ema sc hi m b ă rii l ingv i s t ice,

Ve r siune în lim b a r o m â nă d e

. Sarama n du , Ed.

Enci c lop e dică , Bu cu r eşt i , 1 997.

43

Eugeniu Coşeriu

b ) Car a cte r ul cre a tor al limbajului nu trebuie nici el să fie trecut cu

vederea în i nve s ti g area tehnici i l ingvistice : t ehnica l i ngvistică est e î n mod e senţial un sistem pentru crearea de fapte noi , nu doa r pentru

r ep e t a r e a a c eea ce a fo s t făc ut d e ja î n limba r ealiz at ă i s toric. e) Faptu l lin g vi s tic propriu - zi s treb u i e să fie e x plicat în fiecare caz pr i n fu n cţi e, nu prin m ate r ia lit ate .

d) Pentru int erpretare a

şi explic a re a f apt e lo r l i n g vi s t i ce s ingura

abordare potrivită e s te cea fi n a lis tă , nu cea cauzală .

e

) Descrierea

unei limbi, dacă vrea să f i e într - ade v ăr

adec va t ă

o b ie c tului să u , treb u i e s ă pre z inte li m ba î n săş i ca sistem p e ntr u a cr e a ,

ca s istem de producere, n u doar ca prod u s . O lim b ă , de exe mplu rom â na ,

es t e s um a po si b ili t ăţi l o r d e " a v o r bi r o m â na " , p os ib i li tăţ i ca r e, în parte ,

a u fost d eja realizate i stor i c şi , în parte , rămîn încă de re a li z at . Ace s te

posi bil it ă ţi sî n t în ace l aşi t imp s i s t e m a ti ce ş i d in amice. Dr e p t urmare , o

l im b ă t r ebu i e să fie cons id e r ată mai d egr ab ă ca permanentă " sist e matizare" de cît ca sistem în c h is.

5.0. Prin d e termin area limb aj u lui ca e n erge ia am aju ns î nt r -u n p u nct decis i v. L imbaj ul este ac u m pen t r u noi o a c t i v it a t e lib eră . Ţine, d e c i , de

ceea c e e s p eci f ic uma n, căci d oar

dacă d e ja ş t im c e tip d e act i vita t e este l imba jul , nu ş t im încă despre ce

ac t i v i t at e este vor b a d e fa p t, că ci nu ştim ce anume î l d ife r en ti ază d e ce l ela l te acti v i tăţi liber e. N u a m det e rmin a t î n că ce e a ce est e 's p ec i fic limbajului ş i , în consecinţă , nu ştim nici de ce tocmai limbaju l trebuie să fie h o t ărî t or pentru d ef i nirea omului, nici de ce l im ba jul se pr ez i n t ă

o m ul es t e, în m o d lib e r , ac t iv . D a r ,

întotd eau n a ca limbă , de ce e xistă li mbi, la plu r al.

5.

1 . Tr e buie , de aceea, să ne întoa r cem l a li m baj u l ca f u ncţie. Fa p tul

că fun c ţia primord i ală a limba julu i es t e o func ţie semnifica ti vă est e în mod general acc e ptat ş i nimeni n u- l p u ne l a îndoială. D ar cînd trebuie

d e t er m inată mai În d ea p roa p e aceast ă f un cţ i e, adeseor i a p are r is cul d e a echivala f uncţ ia c u in str u ment alitat e a . D e aici ten d inţa de a reduce limbajul la a lte acti v it ă ţi , adică de a-l conside r a ca f e nom e n non - autonom . Aducîn d în prim p l an instrument a l itatea limba jul ui, p osibili -

t ă ţile s a l e de f o lo s ir e , se ajunge adeseori să se ia drept funcţie de bază ş i

defini t orie ace l fap t pe n tr u care li m b aj ul deja constit u it p o a t e f i uti li zat , acel fapt pe care limbajul î l f a ce po s ibil sa u îl facilitează ; adică s e de t er m i n ă esenţa l im b a j ului n u prin fina l itatea sa i nternă, ca r e constituie motivaţia s a prim a ră , ci prin înt re b u inţare a sa externă.

44

Omul ş i limb a jul să u

5 . 2 . 1 . Cea m a i ve che dintr e aceste reduceri " la altce va" es t e, r a ră

în d oială , reducerea limb a jului la in s tru ment (expre sie s a u " pr o du s") a l

gîndirii r a ţio n ale s a u l o gice. Cu s i g ur a n ţă, t e ndinţa de a i dentifica limbajul cu gînd i r ea raţio n a l ă n u es t e c o mp l e t l ipsi tă de f und a m ent. De

fapt , e s te ev i d e nt c ă ş i toate m a ni fest ă ril e vo in ţei ş i a le afe ctului tre b uie să f i e c o nv erti te î n fa pte conceptu a l e, a dică î n m a nife stă ri a l e "gînd i r ii",

p e n tr u a p utea f i e x primate l ingvi s tic, întrucît limb a j ul e xprim ă î n mod

pr opriu doar conc e ptualu l .

"raţiona l " sau " logic " ş i r e ducerea faptului lin gv i s t i c sau a c e lui con ce p t u a l la l ogos- u l raţional este o simp l i f icare arbitrară a lui " c ee a

ce se poat e spune" ( di e i b ile , A€ KT 6 v ), a logos ului în totalitate a sa. D e ja

se m a ntic " ( A 6 y o~

onu a vtu coc ţ , e ste anterior limbajului care afirmă sa u n eagă ceva în

l egăt u ră c u ceva, .Jogosul ui propoziţiona l " ( A 6 y o~ d n ot p avtuco c ş . Î n

limb a jul c a a t are , d u pă A ris t otel , n u se f a ce î nc ă di sti n cţia

e x i stenţă ş i inexi s tenţă , nici d istincţia între a d evărat

d o ar î n " p r opo zi ţi e "

co nver t eşte

" ob iecte l e" d esem n ate). Astfel, d eci, l imbaj ul pro p oziţio n a l , ace l A 6 y o~

dn otpavti x oc, est e, ra ră Î ndoi ală, " l i m b aj", A 6 y o~ a1 J f1avT lK6 ~,dar n u limb a j pur ş i sim plu , ci l i m b a j c u o d e ter min are ulterioară .

A ri stotel a ară t at că l i m bajul ca atare , "logosu l

Dar " conceptual "

nu înse amnă

încă

î n t r e

şi fals, care apa r

care

(sau . j u decată " ) ,

adică În a ce l l ogos

re l aţi i le l ingv i s t ice

în r e l aţii " obiecti v e "

( p r i v itoare l a

5.2 . 2. A l tă re du cere es t e c ea a înţe l eger ii l i m b ajul ui ca instrume n t a l

vieţii practice, a l manevrării practice c u p ersoanel e şi c u l u c rurile . O

a sem enea re duc e r e îşi găseşte justificarea

î n faptu l că , într - a dev ăr ,

limb aju l poate f i fo l osit în s copuri practice şi chia r facilitea z ă

m

într ebăm de ce, pentr u a s e m e nea scopuri , a fo s t nevoie să fie create

pentru m a n ev rare a

pr actică c u l u mea , conceptu alul nu es te, în r ea l itate, a b s olut necesar.

Mai mult , o " comu n ic a re " pr a ctică s e ob s er vă şi în t r e animale (cf

s u pra, 2 . 0) care nu di s pun de limbaj propriu - zis ( în se nsu l uman). De

ac ee a , n u este adm i sibil n i ci ca o limbă (formă isto r ică

f i e definită ca un si s tem de acti v ităţi " care serveş te î n princip a l pentru

s c o pu rile comunicării ş i coordonării activităţilor într e membrii unei

comunită ţi" ( cum o f a c e C a rn a p , cu re fe rire la engleză). Într u c ît " com u e

n i t atea " la care se face aici r e f e rinţă nu este i n dependentă d e limbă , şi nu există înaint e d e a c easta, ci apare ş i contin u ă să fie de l imitată, ca

în t r - o s ă ne

are m ă sură mul t e form e ale acti v ităţii prac t ice. Dar tre b uie

semni f icaţii conceptuale ,

că c i ,

s trict

v o rbin d ,

a l imbajului) să

4

5

Euge niu Coşe riu

ata r e , doar pr in limba însăşi (este vorba , de fapt, de o c omunitat e idi o m a ti că ţ , o asemenea "definiţie " este, evident, un cerc v i cios . 5.2.3. U nii dintre gînditorii care a pără autonomia limba julu i şi, în

consecinţă, resping r ed u cerea limb a jului l a a lt e categorii , consideră o

dintr e limb a j ş i po ez i e (ca , d e

exemplu , W . U . Urban) , ceea ce, totu ş i , nu poate fi acceptat . Utili z ar e a unei limbi în poezi e este, fără îndoia l ă, un f apt cu caracter practic ş i core spunde , ca atare , instrumenta l ităţii l im b a j ului . Însă identif i car e a dintr e limba j şi poezi e are în rea li ta t e un a l t sens pe care î l vom ve d e a mai departe (v. inf ra 6.1).

astfel de reducere şi identificar e a

5 . 3.0. Dar , - dacă se r es pi n ge r e d u cerea l imba j u l ui l a d e terminări l e sale ulterioare şi l a u tilizăr i le sale extrinsec i - unde tre bu ie căutată

autonom i a sa? Să ne întoarcem încă o dată l a fu n cţia semni ficativă .

5.3.1 . Fa ptul l ingv i stic este , în mo d evide n t, exp r esi e cu semnif ica t ,

sau expresie ş i se mn i fi ca t în a c e l aşi ti mp . Iar un iu n ea dintr e ex pr esi e şi semnificat s e num eş te în m o d c o mun se mn. În acor d c u a ceasta, a r

trebui să in t erp r e t ă m

semnu l ui şi a r t reb u i să co n s id eră m l i mb aj ul c a un dom e niu p a r ţ ial î n ampla lum e a se mn e l o r. To t u şi, cî nd e st e vo rb a d e limb a j , sem n est e,

fără în doia l ă , u n t er m e n fo a rt e como d şi ut i l , î n să d oa r dacă

interpretează co r ect , m ai bi n e zis doar dacă s înt î n ţe l ese ca intr ali n gvis ti ce

c e le d ouă feţe a l e semn u l u i: expresia ş i c on ţ i n u t ul , "se mni fica n t ul "

" s emnificatu l ". Se mn u l n u stă pentru (" u n al t lu cr u " ), pent ru ceva

ex tr a lingvistic ,

~xtr a l in gvisticu lu i. In schim b , folosirea te r menul ui sem n p r odu ce Impre s ia că, înainte de limbaj , ar e xista deja u n s ignand u m ; şi în a c est mod s e ajunge foarte u ş or la co n ceperea li mb aju l ui ca un simp lu sist em

d eja d ate ca a t are.

de desemnare ( " nomenclat u ră")

i

se

fap tul l i n gvis ti c pr in cee a ce îi este p r op r iu

ş

ci, p oate

f i

doar

or i e n tat

î n s p re

d esem n a r ea

pentr u .Jucr u r i "

Dacă se a doptă o a se me n ea co n cepţie , domeniului limbaj u l u i îi rămîne doar semnul m at eria l , în ti m p ce con t in u t ul se consi d eră a fi ceva

e xtraling v istic. Într - un caz extrem s - a pres u pus , chiar în ling v istică, că

se m nific a tul nu aparţine limbaju l ui suscepti b i l a fi studia t şi d escr i s din

punct de vedere l ingvistic

şi ar trebui să fie st ud iat d e ştiinte l e

.

ling v istice precu m "roşu ", " prieten" ,

lucrurilor mai mult sau mai puţin în măsura în care există

matematic ; ia r sem n ificate ca "adevăr ", " sănă t ate " , "l u ngi m e" , "măsură "

ac es t e i te z e trebu i e o b s ervat că semnif i ~ate

Jucrurilor" . Împotriva

" patrie "

etc . ex i stă î n lumea

cerc ul

46

Omul şi limb a jul să u

e x istă în lume chiar mai pu ţ in . Cît priv eşte semnul m a t e rial, a c es ta

serveşte, în p rim u l rînd , p e ntru a f ixa s e mnif icaţiil e ş i doar în plan secund , şi împr e ună cu s emnifica t ul , s e po a t e fo l o s i p en t r u d ese mn a r e a

e x traling v i s ti c u l ui.

5.3.2 . Ş i f u n cţ ia semni ficativă

t re b u i e î nţel easă di n pun c t ul de

veder e al li mbajulu i ca e n ergeia , a l tfe l s pu s , ca ac tiv i tate creatoare. De

fapt, l im b a j u l nu e st e , în prim ul rînd , Într e b uinţare,

semnificate, ş i , d e a c ee a , nu este nici o s implă produc er e d e se m ne

m a teriale pentru semnificaţii

expresie în acelaşi t imp. D a r crea ţ ia d e se m n i ficate e s t e cunoa ş ter e

un i rea l o r c u un s e mnificant

conţinut u r i d e " seI l l i1e ", e ste u n mod de a le fixa ş i a l e face obiective;

p r i n urmare, se poate spun e că limb a jul ca e nergeia este , într-un singur

ac t , c u no a ş t ere şi for m ă de fixare şi o b iec t ivare a cuno aş t er ii în seşi . O r,

a c u noaşt e în s eamnă

diferi t de toate c e le l a lt e ; şi tocmai în acea s ta con s t ă fu n c ţ i a prim a ră a

li m b aj ului. Da r ceea ce, în cunoaşterea lingvistică , es t e conceput ca

i d en ti c c u s in e î n s u ş i şi difer it de to ate c e l elal t e nu este decît u n

conţinu t a l co n şti in ţei. E c l a r că pot să fie şi " ob i ecte" ale ex p erienţei

f iz i ce , dar , mai prec i s , doar în măsura în ca r e - ca ceva experimenta t -

a p arţ i n de j a conţin u t ului conşti i nţei. Şi, pe de a l tă parte , n u e de l oc

necesar s ă fie vor b a de o bi ec t e a l e e x p e rie nţei

e x ist e nţa unui s e mnificat n u e în nici u n fel p r oba ex i s tenţ e i . Jucrului"

car e p oa te s ă -i core s p u ndă . " Centaur " , "rpo.yF;Ao.rpOC;" e tc. s înt semnifi -

eate lingvist i ce în aceeaşi măs ură în care sînt " cal" ş i " arbo r e "; şi, din punct de ved e re l i n gvistic , sînt semnificate perfect an a lo g e: limbajul ca

a t are n u dist i nge între o bi ecte interioare şi exterioare (obiecte . me n tale "

ş i o b iec t e "reale " ) . Mai mult: limbajul nu d e pinde absolu t d e loc de

ex i stenţa " lu crurilor " - căci e s te anterior distincţiei înseşi în t re existenţă şi

inex i s t e n ţă

confir m area existenţei l ucr u rilor (sau a " inexistenţei" lor). De fapt, existenţa lucruri l or se poate proba doar plecînd de l a lim b aj, într e bîndu - ne da c ă anumite ent i tăti core s pun z ătoare s e mnificatelor deja date în limbaj se gă s esc sau n u în ' l u mea experienţ e i fiz ice . În acest f e l , ad ev erim că în

l ume există " ar b ori" , "rîu ri", " animale" ; dar ca " arbori ", " r î u r i " sau "animale" aceste " existe n ţe" sînt cunoscute şi d e limitate întîi î n limbaj.

ci creaţi e de

ŞI

deja date , ci este cre a ţie de conţ i nut

s au a l tul, adică tran s formar ea

ş

i

lor în

a concepe ceva ca identic cu s in e î nsuş i şi c a

fiz ice. De aceea ,

(cf. 5 . 2 . 1) -

ci, in v ers, es te condiţie nec es ară

pentru

I ar d e li mitarea

ar p utea fi şi alta, complet d i f e rită, cum obs e r v ăm

47

Eugeniu C o ş eriu

compar î nd limbi diferit e. De fapt, d e l i mit ă rile ling v i s tice nu urm ează criteri i obiec tive, date î n g e ne r al prin lucrurile înse ş i , ci , dimpotri vă , se im pun lumii ex p e rien ţe i . În sfî r ş it , un cu vî nt ca arb o r e nu sem nifică

n i ci un arb ore rea l (" un a rbo r e " s au " aces t a rbore de aici "), ci d oa r

" faptul de a f i arbore", "ar bo rei t a t e a ".

5.3 . 3. S e mni f ic a tul , aşa d ar, impl i c ă d oa r p os ibilit a t ea

"e ntit ăţ ii " -

un "a-fi- aşa- ş i - aşa " - şi nu e ntitatea în săş i. Doa r în s ecundar limb a j u l

p oat e ajun g e la d e semn a r e a entităţii pri n i nterme diu l l u i " a - f i-a ş a- ş i -

aş a ". " F a p t ul de a fi arbo re" ("a rbor ei t a t ea") es te prim a r , i a r aplicar e a la arbori , la e nti tăţ i le car e cor es pund unui ata re m o d d e a f i, e ste un f a pt

s ecund a r . D a r s impla p osi bilit a t e este c ev a u n i versa l ; p r i n urmar e, doar

p r in int e r me diul unei op eraţ iuni s ecu n d a re de indi v idu a li z are , pornind de la uni v ers al , limbajul poate ajunge la desemnarea exemp l elor

partic ul are ale l ui "a - fi - a şa - ş i-aşa". Şi de s e mn ări l e in d ivi du ale istoric fixate - " numele proprii " - sînt , în aceas t ă p rivinţă , un fe no men sec un dar care pres u p u ne înţelegerea universa lu l ui (există num e p rop rii numai p entr u en tit ă ţi de j a n u mi t e prin ape l a ti v e , ş i nu inve rs).

5.3 . 4. D es em n are a es t e, de ci , o p osi b i lit a t e a l im b a jului ca r e se

întemeia z ă pe lim b aj ul ca semnif i caţie . Iar d esemn area est e ceea ce ne

conduce în lumea l u crur i lor care, în consecinţă, ca lume " s t r u ctur a tă " (diferenţiată în anu m ite "c lase de l u cruri " ) , poate fi perc e pută doar prin intermed i ul limbajului . Limbaj ul face po s ibil , prin urm a re , acc esul l a

e x trali n g v istic, la lucrur i l e î n s eşi . De aceea , poate f i ş i i nstrum e nt a l vieţii p ractice, ceea ce în sea mnă tocm a i mane v rarea lucrurilor în lum e a

extra l ingvistic ă . Dar înc ă

lucruri l e acc e si b ile inv es tigaţie i o b ie ctive , fap t p e ntru ca r e po a te fi considerat d rept pr i ncipiu ş i ba z ă p rimă a ş t iinţei . Alt fe l s pu s , l umea

l ucrurilor (sau " obiectelor" ) îi e ste d a t ă om ului, însă doar prin interme -

diul lu m ii se mni f icaţiilor : prin interm e diul confi g ur aţ iei l i ng v istice. Şi

t o cmai limb aj ul este c e l c a re împarte " obiecte " ş ti i n ţe lor: ştiinţ e l o r

ge neralulu i , ob i e cte ca " arb o re" , "pe ş te "; istori ei, obiecte ca " Pet r u ",

" Roma "; fil oz ofiei, obi e ct e ca " ade v ăr ", "v irtute " etc. D e ase men e a ,

în trebăril e proprii in v esti ga ţi e i obiecti v e sî nt mediate de limbaj ; a s t fe l ,

î ntr e bările

la existenţa unei " clase " (de e x emplu , " c e es te un arbore ? " , " ce este un

c u vî n t?"), între b area istorică, ad i că între b are a privin d existen ţa u n u i

mai impo r t a n t ş i ese nţi a l est e că l imb a j u l face

ş tiinţelor natur a l e ş i ale culturii , adic ă într e bările pri v itoa r e

"individ" (de exem plu , "cine este Petr u ?" ) ş i î nt re b area fi l ozof i că , a di că

48

Omul ş i limb a j u l să u

c ea cu pr ivire la sen s ul f i inţă r ii ( d e exe mplu , " c e es t e dacă v rem să f ol os im acelaş i cu vînt î n c ele t r e i c az ur i:

( p rob l emă a ş t i in ţel or genera lului ) , " c e n avă es t e aceas t a?" (pro bl e m ă

is t orică), " ce est e a fi n avă?", "ce es t e n avitatea?" ( pr o b lemă filozofi c ă) O).

A sem enea î ntr e b ăr i a p a r deja î n fo l osirea curentă a l i mbajului în v i aţa

pr ac t i c ă; doa r că în vi a ţa p r ac tică nu pr i m esc W1 r ăsp u ns comple t ş i

m e tod i c : ne mul ţ u mim c u c ee a c e es t e ne c es ar p e ntru aces t sa u ace l

scop pra c tic . Î n schimb , in ve sti gaţi a

pro bl eme c u co n sec ve n ţă

ş i î n a cord c u o m e t o d ă ş i aspiră să l e

astfe l de

adevă rul?"). S a u , "ce este o n avă?"

ş tii nţifică urmă r eş t e

r ăspund ă într -un m od c î t mai exac t ş i co m p l et. Şi ş t iinţ e l e

formal e, a di că ş tiin ţele m atema tice (ca r e con s t i tu ie W1 tip specia l de ştiinţe ale gen e r a lului) , se î nt e m e i a z ă, fireş te, pe in t ui ţ i a n u mere lo r ş i a

forme l or pure , dej a dat e c a a tare în limbaj.

rela ţiilor pur

5 . 3 .5 . Relaţia dintr e ş tiinţă şi limbaj este, aşadar, r e laţia unui fapt

sec un da r ş i con di ţionat cu u n fapt pr i mar şi co nd iţionant. Dar această

re l aţie tre b uie să f i e in t erp r etată în sensul e i p ro pr iu . " L u c r urile ",

c

l imb a jului ; î n să o cu noaş t e r e tehn i că în ceea ce priveşte l u c ru ril e este

po si b i l ă ş i fără

ca

eva c uno s cut

ş i d e l i mit a t ,

sînt acces ib i l e

d oar prin i nt erme d i ul

limbaj: anima l e l e dispun, şi e l e , pîn ă la un anumit p u nct,

* ) Î n t r - un a d i n c on f er i nţ e l e sa l e , E u g eniu Coşe riu det a lia ză aces t exe mplu pr e lu a t d e

la filo zofu l a mer i c an J oh n D ewey. A c e s ta " d ă un exe mplu c u pri v ir e l a aces t e în tr e b ăr i ,

a pli c a te la un si n gur ob i ec t , d ar d e f i eca r e d ată l a un a lt ni ve l . El z ic e : cu pr i v i r e l a o

n avă n e p u te m î nt reba: " Ce n av ă este a c easta ?"

f a c e m isto ri a ace s t u i o b iec t ( num e l e, l a ce fo l oseş t e, c um s e con s trui eş t e

vrem s ă ră s p u nd e m

r es p ective. P u t e m în s ă î ntreb a ş i a l tfel: " C e es t e n ava? " At un c i s pun e m c ă f ace m şt iinţa

c

m odu l g e n e r a l d e a fi a l n ave l or , ne dă c eea c e numim " n av it a t ea"

P u t e m î ntr e b a a p o i , l a un a l tr e il ea nivel : " Ce e s t e n av itat e a ? " Ce es te ace s t mod de a fi ,

cum poa te fi e l d ef init î n se n s ul or i gi n a r al c u vînt ului , de " d e limit a r e ",

înseamn ă a pu ne un h ota r , un finis , un h or i smos. În aces t s e n s , f il ozo fi a î nt rea b ă cu

pri v ir e la ese n ţa esenţe i , c u privi r e l a to t ceea ce ex pli că ş i poate cons tit u i j u stif i ca r ea

ace s tei ese n ţe , con d uci ndu- ne

A t unc i cînd s tudi e m nav e l e şi a j u n gem la n avitat e , n e g ăsi m în ca d rul ace l eiaşi clase. N u

tre ce m m a i dep a rte. De aceea , c înd ne î ntr e b ă m c e este n avi ta tea , avem î n ve d e r e alte ti puri de o bi e ct e . Na v i tatea ţine d e e s e n ţa i n s trum e n ta lit ăţi i , a ma ş i nii crea t e d e o m.

Ca să r ă s pund e m , tr e b u i e m a i întî i să

etc.) . D acă a n ave i

i s torie , înt reaga desc ri ere

c ompl e t l a a c eas t ă î ntr e bar e n e dă

(s tarea d e n av ă) .

c ăc i a d ef i ni

c o m p l e t , vom f a c e î n trea g a

. v apo r o l og i a ' ' .

Ră s p u n s u l

a r e a r f i " n a v ologi a",

l a p r i me l e p r i n c ipi i a l e f i e c ă r u i m o d d e a fi.

D ec i , î n ace l aş i sens , f i l ozof ia p u ne î ntr e b ă ri şi c u pri v i r e l a un o bi e ct în p a rt i c ul a r ,

a c es t e i ese n ţe ? A jun g em as t fe l l a

pr i me l e pr i n c ip i i a l e fiecă rui mod de a fi " (E u ge n [ iu ] Co ş eri u , F il ozo f i a l i m ba j u l u i , în

vo l , Pr e l eg e ri ş i confe rin ţe , Ia ş i , 1 9 94 , pp . 8 - 9) .

ref e ri tor la ese n ţa e s e nţ e i . Ce r e pr ez intă j ustifi carea

49

E u geni u Coşeriu

d e o cun o aş te re d e aces t tip . Cee a ce nu es t e posibil fă ră l i mbaj e s te ştiinţa, smcrTIJllll; şi aceasta nu d oar p e ntru că este mai practic ă şi m a i

comodă fo l osirea un ui c u vî nt î n l oc ul luc r ulu i, d e e x emplu , c u vî n t ul tigru î n locul unui ti gr u , ni c i p e nt r u c ă ştiinţ e le l ucrurilor ar tr e bui să investigheze d oar fa pt e li ngvist i ce . D i mpo t r ivă, ş ti i n ţele p r et i n d - pe

b u n ă d r e pt a te - ş i tr e buie să s e o c upe de l ucru ri l e

n seş i

î

ş

i

s ă

r ecUl:?ască lu cru ri l e î n seş i , d i n co lo d e li m b a j . L i mb aj ul este p resup u s

d e ş tnnţ e în se n s u l că doar prin i nte rm e diul lui s e poa t e d ec l a r a ce -ul

unu i obi e ct o a r ecare ş i p e nt r u că d oa r cu p riv i r e la c eea c e est e dat

Î n

enu n ţu! T igr u l este u n a ni ma l să lb a ti c, pe c a re î l folosim de ex e mplu î n

z o olo g i e s au în tr - un si l o gi s m , nu a m put ea nicid e cum s ă n e folo s im de

un tig r u în loc d e c u v î nt ul t i g ru , d e oar e c e aici ti gr ulnu de s emnează un ti g ru , ci un ens rationis c e r e pr ezin t ă t o ţi ti grii: pe c e i exist en ţi , p e cei care au ex i stat ş i pe cei car e încă n u e xi s tă . Ş i n i ci î n caz ul f ilozofi e i n u

vor b a de " l u cruri l e " în s e ş i de

care . s e oc u pă filo z o f ia , chiar d a c ă , î n primă instanţă , de " lucr u ri"

es t e v orb a de o a n a li z ă a limbajului; e s te

lingv i s ti c

e st e po s ibil ă într e b area

p r i v i t o are

l a ce -ul lucrurilo r .

Omu l şi l imbaju l s ă u

a b sol ut (a di că, d oar în re l aţie cu ceea ce creează) - se poate echiva l a cu

poezi a, sau cu arta în general, care este tocma i prima treaptă în

î nţ elegerea fi i n ţe i . (Acest a este, de a l tminter i , sensu l propri u a l identifi - cării î n t re lim baj ş i poezie). Ca şi poezia, l imb ajul este o bi ectivare d e con ţ inu t u r i int u itive ale co n ştiinţe i ; şi, l a fe l ca poezia, este anterio r

dis t in cţie i Între adevăr ş i fa l s itate ş i între existenţă Limb aju l a b so l ut este, aşadar, poez i e * ) .

şi inexistenţă.

6. 2. Dar trebuie să ne întrebăm dacă limbaju l ca a tar e este "abso l ut ",

adi că, dacă î nţeleg î n du -I

consi d eră m î n m o d propri u ca l imba j . D e fa pt , obi e ctivar ea intu iţiei,

re l a ţi a într e c r ea t or ul d e l imb a j ş i c r eaţia sa , es t e do a r o dimensiune a

l i m bajului . Limb a jul a r e î n să ş i o a ltă dime n siun e, c a r e este da t ă d e

"a l teritate a" s ubi e ctului ,

îl

ca activ i tate

a un ui subiec t

a b so l u t ,

d e faptul că su bi e c t ul

c r ea tor d e l imb a j

pr esup une a l ţ i s ubi ec ţi , a dică de deschid e r ea c on ş tii n ţ e i cr ea to a r e d e

l imbaj s pr e a lt e con ş tiin ţ e . Joh n Dew ey r e m a rc ă Î n a c eastă priv i nţă c ă

Înspr e alte

persoan e cu car e se s tabil eş te comunicarea , În a ş a fel încît c eva d evin e

limbaj u l a r e , Îna i nt e de to a te, o r e f e rin ţ ă i n tersubi e ctivă,

o

f ente ~a atare de l imb a j. N u cu vî n t ul fiinţ ă, ci fi inţa însă ş i , fiinţarea ,

com u n ş i că tocmai p r in

a c e a s tă refe rin ţ ă inte rsub i ecti v ă Î ş i dobî n d eş t e

e

s te obiectul filo zo fi ei, d eş i po s ibil ităţ il e

f o l os iri i cu v întului fi in ţă se

genera l i tatea ş i "o bi e c t i v itatea " refe rin ţa obi e cti vă . Şi Heid egge r a r a t ă,

p

ot dove di r evelatoare pentru int e rpreta re a

fiinţ e i în seş i . Ş i c hiar se

într - un mod po a te ch i a r m a i a d e c va t , că ex i s t ă c o munic ar e p e n tru c ă

po a te admite c ă ontolo g i a a d eve n i t p os ib i l ă d o a r gra ti e cu v întului

int e rlocut o ri i a u d e j a c e va î n comun c a re s e man i f es t ă Î n fa p t u l d e a

fi i nţ ă ,

~ s e a~ă

adică g r a ţ i e i nt u iţ i e i f i inţ e i d a t ă în l i m b aj ; d a r aceasta nu

s e oc upă cu u n obi ec t pur

î

ling v i s t i c .

î n ~ici u~ ca z că ontologi a

Once

ş tiinţă

trece di n colo

de limbaj în d o u ă sen s uri

es e n ţia le : p e d e o p a rte , se Î nd re apt ă s pre r ea lit a tea lucru r ilo r î n seş i ş i

de as em e n e a

de . sc o p e ră pe cont propr i u sau l e d e limitea z ă

cri te r ii ); p e de altă pa rt e, î n t re p rind e o d e t e rm i nare specială a l i mbajului

c u ajutorul propriil o r

c a r e nu s înt d a t e î n l i mb a j ( p e c ar e l e

a lu c rurilor

c

a limba j t ehni c, at î t pentru c e ea c e es t e d a t deja în l i m b aj , c ît ş i pe nt r u

c

eea c e d esc op eră sa u delimi t ea ză ea însăş i . Doar c ă , at î t în t r - u n sens

cît. ş i . în c~l ă lalt , ş t~in ţ a î ş i gă seş te î n li m b a j baza ş i punctu l d e p l eca r e :

(ŞI l imba je l e teh n ice Îşi au m o d e lul l or î n c ee a

ce , d e ja î n t ra di tii l e

lingv i s tic e

ter: mn ol o gie, c eea c e î n s e a mn ă, d e f apt, manif es tare a unei "ş tiin ţe",

c hi ar d a c ă a unei ş ti inţe popul are).

6 . 1 . Ca unit a t e de intuiţi e ş i ex pr e sie , ca pură cre a ţ i e d e semn i fic ate

[ " lim bi" ] ,

es t e l i mb aj

t e hnic ,

adic ă nom e n c l at u ră

' sau

Ş li mb a jul - d acă v om c o n si d e ra s ubi e c t ul creator ca

I d e "se mn e" ,

5 0

v orbi unul c u c elăl a lt . Dar es t e c l a r c ă tre bui e să di stin g e m comuni -

carea a ceva cui va, c ar e a p a rţin e a s p e ctului practi c al l imbajului ş i care

poate lipsi une o ri , d e comu n ica r ea cu c e l ă l a lt, pre s upu să d re p t co ndiţi e originar ă p en tru o r ice ac t l i n gvistic . Tocmai î n aces t a l d o ile a se n s comuni c area est e ese n ţia l ă pen t r u limbajul c a a t are, î n timp ce n u e ste

astfel p e nt r u po ezie

în d r e pt at că t re al t ul , chi ar ş i în ca l i t ate d e creaţi e lin gv i s tică p r imară.

S e mnifi caţi i le şi sem n e l e nu se creeaz ă do a r "ca să fie" (ca în artă), c i

s e creea ză p entr u a f i şi pentr u

alţ ii; încă m a i mult: c a fiind deja şi a l e

altor a ( s e cr eează, de fa p t, Întot d e auna în tr- o l imb ă d eterminată).

În ace astă p r i vi n ţă s - a sp u s şi c o nt i nu ă să se sp u nă că l imb a j u l es!e un f a p t s ocial ş i c ă limb a p ur şi s i mp lu "se impune" vorbito r ilo r . In

realitat e,

mani fes ta re p rimară a s ocia lului , a ac e lui "a - f i - c u - a l t u l" a l om u l u i, i a r

(

lim b a j abso lu t). L imbajul es t e întotd ea un a

limb a jul est e m a i c ur î nd f und a m e nt

ş i în acelaşi

timp

*) V. şi studiul lui E. Coşeriu, Teze despre tema "Limbaj şi poezie ", irf r a, pp. 161-166.

51

Eugeniu Co ş eriu

limba nU este " oblig a torie" ca impunere exter i oară , ci ca o bl igaţ i e l i b er

a sumată ( a c e st a e s te , de a ltmint e ri , sensul genuin ş i originar al lat .

obligat ie ] . Limbajul , prin urmar e , este ş i e x pre s i e a intersubiectivităţii ,

şi t ocma i în d u b lul sens a l s o lida r ităţii

solidarităţii " contemporane" cu o comunit a te v orbitoare , care e s te şi

istoric ă . I a r lib e rt a t e a omu l ui ca fiinţă isto r ică .

idee î n m a niera următo a re : , , - E a l lora invece di tavolin o potr e i dir

a

c u o trad i ţie i s t orică şi al

limbajului

e s t e lib e rt a te

istorică , libert a te

G i ovanni Genti l e * ) a form u la t od ată această

p e nn a ! - In a s t r a tto , c e rt a mente, m a in concreto n o , p e rche io c h e p a rlo

ho una s toria di e tro a m e , o m e glio dentro di m e, e s ono questa st or ia ; e

p e ro s on t a le che dico e devo dir e t av olino

(S om m a rio d i p ed a gog i a, 1 5 , F lor e n ţ a, 1 954 , p . 6 5) ** ).

enon

altrimenti. "

6.3 . Ac e ast fapt n e l ămur eş te de c e limbajul se prezint ă întotd ea u na

ca " limb ă", a l t f e l s pu s c a limb a j care s-a d ez volt a t în i s t o ri e ş i care e st e istoric det e rmi n a t . Li mb a jul este înţelegere a fii n ţei, d ar n u din partea

unui s ub i e c t absolut,

istoric care, tocmai d e acee a , es te în acela ş i timp o entitat e s o ci ală.

ni ci a individu l ui e mp iri c , c i d i n p artea om ulu i

7. Î n a c es t s e ns , a ş adar , l imb a ju l es te f und a ment a l p e ntru d ef i nirea

omului . P e d e o palte es te l o go s , înţe l ege re a f iin ţei; p e d e alta este

l ogos inte rs ubi e ctiv,

tră i eşte într - o l ume lingvist i că pe care o cr eează e l îns u ş i ca fii n ţă isto r ică . Acestea sînt ce l e do u ă dimensi un i esenţiale ale limbaj u lui:

d imens iun ea s ub iec t- o bi ect ş i dim ens i unea s ubi ec t- s ub ie c t . Ca limba j î n

genera l , l im b aj ul co r esp und e

re l aţ i e i om ulu i cu

fiinţa. Ca lim b ă , corespun d e în acelaşi t i mp relaţiei c u ce il alţi oameni

căro r a, tocmai prin intenne d i ul lim b aj ulu i

t atea" : capaci t atea d e a se î nt re b a as u pra f iin ţe i şi d e a o in terpre t a .

De s pre alte chestiuni , pe ca r e nu le putem trata aici şi ac u m, aj u nge să

apar ca două doar în

interpretarea ex plic ită a li m b a julu i, d ar e l e s înt , în fon d , una si n g u ră.

spun e m că, la rîn d ul l or , aceste două dimensiuni

formă şi expresie a i s torici t ăţ ii

omului . Omul

prim e i dim e n siu ni ,

îns u ş i , li se at r i bu ie " uma n i -

* ) Giovan ni Gent i le (1875 - 1944) ,

f il o z of , i s to r ic a l f il ozofiei şi pe d agog , cel m a i

import an t repre z ent a nt al ne oid ea li s mului it a li a n .

* * ) ,, - Ş i a tunci î n l o c d e bir o u aş p u t ea s p u n e pa nă (d e s c ris )! - Î n m o d a bstr ac t , cu s i g ur a n ţă , d a ,

d a r î n m o d concret , nu , întru cît eu care vo rb e sc a m o i s to ri e î nd ă rătul meu sa u , m a i ex a ct, î nl ă untrul

meu , ş i e u sînt acea s tă i storie. D e ac e ea , e u s pun şi tr e b u i e să sp u n birou ş i nu a lt fe l . "

( B r eviar de p e d ago g i e , r 5 , F l or e nţa , 1954 , p . 6 5 ) .

52