Master Informatica anul I Disciplina: Tehnologii Web si e-learning Masterand: Dumitrescu Andreea Carmen

Fundamente stiintificie si applicative pentru teoria si metodologia instruirii

Obiectivele generale ale acestei discipline sunt : - c l a s i f i c a r e a p r o b l e m a t i c i i i a c o n c e p t e l o r f u n d a m e n t a l e specifice domeniului teoriei i metodologiei instruirii; -formarea unei viziuni istorico-pedagogice asupra devenirii i evoluiei teoriei i metodologiei instruirii, ca tiin aparinnd nucleului epistemologic tare al tiinelor educaiei; -formarea unui mod modern de a gndi pedagogic problemele instruirii i educaiei din perspectiva specific domeniului teoriei i metodologiei instruirii; -formarea unor abiliti aplicative din perspectiva metodologieiinstruirii; -formarea capacitii de nelegere, interpretare i implementare practic a cerinelor reformei curriculare, metodologice i de evaluare din ara noastr, din perspect iva domeniului teoriei i metodologiei instruirii ; - formarea unor modele de analiza, interpretare si evaluare a teoriilor instruirii ce definesc statutul epistemologic al ecestei stiinte ; - constientizarea semnificatiei si rolului formativ al acestei stiinte din perspectiva competentelor teoretice si practice necesare in profesiunea didactica.

Structura articolului : 1. Definirea teoriei instruirii. Concepte fundamentale. 2. Rolul teoriei si metodologiei instruirii in sistemul stiintelor pedagogice. 3. Aplicaii ale teoriei lui B.F. Skinner 4. Functiile teoriei si metodologiei instruirii. 5. Orientari promovate de teoria si metodologia instruirii.

1. Definirea si concepte fundamentale : Teoria i metodologia instruirii reprezint o tiin pedagogic fundamental care are ca obiect de studiu procesul de nvmnt ca proces de instruire, pentru a conferi o baz teoretic, tiinific practicii instruirii n vederea optimizrii ei. In cadrul dezvoltarii psihice si al formarii unei persoane adulte, invatarea ocupa locul cel mai important, datorita faptului ca prin invatare persoana dobandeste noi comportamente si experiente. Prin activitatea de invatare se dobandesc atat deprinderile si priceperile, cat si cunostiintele si operatiile intelectoale. Aleksei N. Leontiev definea invatarea ca fiind: procesul dobandirii experientei intelectuale de comportare , intelegandu-se astfel formarea gandirii si asimilarea de informatii, formarea sferei afective, a vointei, si in final a individului. Se poate spune deci ca invatarea are un rol deosebit de important, antrenand tot psihicul individului, are un rol generativ, formativ si constructiv fata de acesta. Conceptele pedagogice fundamentale cu care opereaz aceast tiin i la care ne v o m o p r i n s t u d i u l d e f a s u n t i n c l u s e n n s u i n u m e l e e i : t e o r i e ; m e t o d o l o g i e ; instruire. Teoria: semnific o construcie conceptual, ce uzeaz de deducii i de validar e logic, o sintez i generalizare a datelor cunoaterii, n vederea formulrii unor principii explicative ale dezvoltrii unei doctrine. n cazul nostru, teoria instruirii exprim statutul epistemologic al instruirii, faptul c ea este dus n tiin, construit, explicat i interpretat cu mijloacele i n dimensiunile tiinei.Dac teoria exprim nlarea cunoaterii, ridicarea ei la rang de tiin pentru a putea intelege si explica mai bineun fenment, un aspect al realitatii, i n s c h i m b , metodologia este un fel de cum s-ar aplica n practic teoria, un ansamblu de rincipii normative, de reguli, si de procedee in spiritul carora practica devine praxiologie, un ansamblu de procedee de utilizare pentru a obtine rezultate mai bune. RogerMucchielli definete metodologia drept totalitatea metodelor utilizate de o tiin i teoria general asupra acestei totaliti. Cum spunea S. Cristea, metodologia tiinei evideniaz importana construciei teoretice care orienteaz modalitile, procedeele i mijloacele de cercetare a realitii,aplicabile la nivelul activitii umane aflate n studiu, n cazul nostru la nivelul aciunii de instruire

Instruirea: semnifica sistemul de comunicare si organizare a invatarii pentru achizitia de cunostinte esentiale si mai ales pentru formarea de capeacitati, abilitati, deprinderi, componente. Etimologia cuvantului vine din latina unde instructio inseamna aranjare, amenajare, construire si sugereaza dimensiunea operationala a conceptului ce defineste o activitate complexa. Dupa cum spunea si V. Okon, in a trimite pe cineva (copil sau tanar) la scoala pentru a-l invata si a-i asigura o cultura sub indrumarea cuiva (Sorin Cristea, 2000, p.196). Altfel spus, prin extensiune, instruirea desemneaz, cum s e e x p r i m a R . B . I u c u , o c o n s t r u c i e n s p i r i t ( 2 0 0 1 , p . 3 1 ) s a u , n f o r m u l a r e a l u i B.F.Skinner, construcia unor structuri cognitive, operaionale.Instruirea presupune un e d u c a t o r s i u n e d u c a t , p r i m u l a s i g u r n d u - i r e s p o s a b i l i t a t e a p r e g t i r i i i f o r m r i i celuilalt, n sens de asimilare de cunotine i formarea capacitilor teoretice i practice.

2. Rolul teoriei si metodologiei instruirii in sistemul stiintelor pedagogice Teoria si metodologia instruirii face parte din categoria disciplinelor pedagogice fundamentale, care, impreuna cu teoria si metodologia curriculumului si teoria si practica evaluarii, alcatuiesc nucleul sistemului stiintelor educatiei. In timp ce pedagogia traditiionala avea tendinta sa devina o stiinta unitara, cat mai bine delimitata de celelalte stiinte sociale, inclusiv de psihologie, pedagogia contemporana este tot mai mult inteleasa ca interdisciplinaritate, ca un sistem de stiinte pedagogice, denumit uneori si sistemul stiintelor educatiei, in care teoria si metodologia instruirii si evaluarii ocupa un loc important. Pedagogia moderna nu studiaza educatia intr-o maniera exhaustiva, incercand sa cuprinda toate perspectivele in care se manifesta aceasta. Teoria si metodologia instruirii si evaluarii isi delimiteaza zona intereselor in universul educativ. Apar astfel in primul plan activitatile de instruire, predare, invatare si evaluare. Instruirea se defineste astfel ca o componenta de baza a educatiei individului, care se refera mai mult la aspectele informationale, comunicative, de transmitere a cunostintelor, indepartandu-se astfel de aspectele formative, rezervate altor stiinte ale educatiei. Din perspectiva schitata mai sus, activitatea de instruire s-ar limita la urmatoarele activitati : selectarea unor cunostinte semnificative din stiinta tehnica sau cultura, adaptarea lor in conformitate cu anumite obiective curriculare, tinand seama de capacitatea, de perceperea si de asimilarea elevilor. Urmeaza apoi operatiile specifice cunoscute sub numele de activitate de predare, care, dupa Miron Ionescu si Ion Radu, inseamna a prezenta fapte, expemple sau a propune elevilor situatii de invatare care implica operatii logice si gnoseologice cu fapte si cunostiinte, extragerea esentialului, argumentarea si exemplificare : - prezentarea faptelor, exeplelor, modelelor, exponatelor, si decupajelor din realitate ; - a propune elevilor o activitate asupra acestora, adica a-i conduce sa le analizeze, sa le compare ; - a extrage apoi esentialul, facand schematica definitiilor, principiilor, legilor ; - a organiza si indruma actul de invatare ; - a face operante cunostintele in exercitii si activitati aplicative. A preda inseamna : - a prezenta faptele, exemplele, exponatele, decupajele din realitate; - a propune elevilor o activitate asupra acestora, adica a-I conduce sa le analizeze, sa le compare; - a extrage apoi esentialul, care sa se condenseze in definitii, legi, principii, reguli; - a organiza si indruma actul de invatare; - a face operante cunostintele in exercitii, activitati applicative (Didactica moderna, Miron Ionescu si Ion Radu, 1995, pag.11) Pedagogia ca tiin specializat n studiul educaiei se coreleaz cu mai multe tiine ale educaiei, dintre care mai importante par a fi: teoria curriculumului, teoria educaiei, managementul colar, managementul clasei, teoria i metodologia evalurii. Din enumerarea acestor tiine ale educaiei observm c cele mai multe dintre ele i conserv caracterul de teorie, n timp ce altele se orienteaz ferm spre aspectele metodologice. n ciuda faptului c sistemul tiinelor educaiei se contureaz cu tot mai mult claritate, legtura pedagogic dintre aceste tiine mpiedic delimitarea lor. Capitole ntregi ale pedagogiei tradiionale nu-i gsesc nc locul n cadrul acestor noi tiine ale educaiei. Dup unii autori, autonomia vechii pedagogii este preluat de tiina despre curriculum, dei nu sunt clare limitele acestei discipline: dac curriculumul se refer numai la relaiile dintre activitile de nvmnt, pe de o parte, i lumea tiinelor i a profesiilor, pe de alt parte, sau, dac cuprinde problemele de organizare sau cele metodologice. Ne putem pune ntrebarea, n acest context, dac vechile capitole despre idealurile educaiei, obiectivele nvrii, metodele de invmnt sau cele de evaluare, de sintez n cadrul tiinei despre curriculum aparin unor tiine subordonate ei, cum ar fi teoria i metodologia instruirii i evalurii. Dac n primul caz teoria curriculumului s-ar extinde foarte mult, aria acoperind practice cvasitotalitatea pedagogiei tradiionale, n cel de-al doilea caz ar aprea o diferen suficient de clar ntre curriculum ca temelie pedagogic a tiinelor educaiei i noua teorie i metodologie a instruirii, o veritabil plac turnant a celor mai multe dintre tiinele educaiei. Poziia central a teoriei i metodologiei instruirii i evalurii n cadrul sistemului tiinelor educaiei provine n primul rnd din faptul c acoper o mare suprafa tematic din pedagogia tradiional. Teoria i metodologia instruirii i evalurii preia astfel nu numai vastul capitol aflat n expansiune permanent despre metodele de nvmnt i procedeele de evaluare, dar i domeniul deosebit de promitor al obiectivelor educaionale.

3. Aplicaii ale teoriei lui B.F. Skinner Instruirea programat: ca model alternativ de instruire, care presupune respectarea urmtoarelor principii fundamentale: principiul pailor mici (divizarea coninuturilor n uniti de mic ntindere), principiul procesului gradat (creterea progresiv a sarcinilor din punctul de vedere al complexitii), principiul participrii active (elevul se strduiete s ofere un rspuns corect, numai n felul acesta reuind s avanseze n program), principiul ntririi imediate a rspunsului pentru fiecare secven, principiul individualizrii ritmului de instruire (fiecare elev parcurge programul n ritmul propriu),

principiul autoreglrii activitii (n funcie de feedback- ul primit, elevul revine asupra unor sarcini sau avanseaz n program). Pe lng avantajele evidente, acest model de instruire are i unele limite: neglijarea laturii afective a elevului, inhibarea creativitii, lipsa unei imagini de ansamblu prin fragmentarea materiei.

Modelarea comportamental prin sistemul de recompense i pedepse : Administrarea de recompense i pedepse poate fi utilizat ca instrument ce stimuleaz nvarea, dar numai dac se face ntr-un mod judicios. n ceea ce privete recompensa, aceasta poate stimula motivaia pentru nvare, dar dac este oferit prea des poate produce efectul contrar: elevul va nva numai pentru obinerea recompensei. De cealalt parte, comportamentul punitiv prezint o serie de dezavantaje: efectele sale nu sunt predictibile n aceeai msur cu cele ale recompensei, individul poate avea un rspuns chiar mai puin dezirabil dect cel pentru care a fost pedepsit, pot aprea fenomene negative (antipatie fa de persoana care aplic pedeapsa sau fa de situaia n care a fost administrat pedeapsa- coal, de exemplu), un caracter extrem de dureros al pedepsei poate avea ca rezultat accentuarea comportamentului agresiv. Noiunea de feedback i importana sa n reglarea procesului instructiv-educativ. Cu ct feedback-ul este mai complex, cu att calitatea demersului didactic sporete, permind elevului s aib o imagine real a performanei sale, iar profesorului s-i regleze, ajusteze permanent strategiile la ateptrile i nevoile elevilor. 4. Functiile teoriei si metodologiei instruirii. Acestea sunt de doua categorii: Generale si Specifice. Functiile generale: - Functia cognitiva: vizeaza organizarea si dirijarea cunoasterii, implicit a nvatarii; - Functia instrumentala (operationala) cea de intermediar ntre elev si materia de studiat; obiective si rezultate; - Functia normativa cea de a arata cum sa se predea, cum sa se nvete astfel nct sa se atinga performantele stabilite; - Functia motivationala cea de stimulare a creativitatii, de strnire a curiozitatii si interesului pentru cunoastere (ntarirea psihologica a nvatarii); - Functia formativa care consta n exersarea si dezvoltarea proceselor psihice si motorii, concomitent cu nsusirea cunostintelor si formarea deprinderilor. Totodata aceasta functie mai consta si n modelarea atitudinilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale ale elevilor. Functiile particulare (specifice) sunt proprii fiecarei metode n parte, determinnd deosebirea de celelalte metode didactice.

5. Orientari promovate de teoria si metodologia instruirii. Orientrile valorice promovate la nivelul teoriei instruirii asigur fundamentele tiinifice ale procesului de nvmnt. Angajarea lor la nivel de dezvoltare curricular presupune parcurgerea unui traseu metodologic situat ntre: teoria instruirii didactica normativ didactica prospectiv didactica general didactica aplicat. Instruirea este de fapt un dialog, o form de comunicare ce vizeaz anumite inte,o formare pus n slujba unor valori tiinifice. Ea trebuie s slujeasc Adevrul n relaie optim cu Binele. Exigenele educaiei permanente impun tot mai mult convertirea instruirii n autoinstruire, nvrii n autonvare, care i ele trebuie desfurate ntr-o fundamentare tiinific, la anumite standarde de calitate, valoare i eficien. Stnd la baza educaiei i, ntr-un fel, condiionnd calitatea educaiei, instruirea nu trebuie s se rezume la asimilarea tiinei i formarea capacitilor de operare cu datele acesteia, ci i la formarea capacitilor de a judeca tiina i la atitudinile fa de tiin i produsele acesteia.

Concluzie: Invatarea este deci activitatea psihica prin care se dobandesc si se sedimenteaza noi cunostiinte si comportamente, prin care se formeaza si se dezvolta sistemul de personalitate al individului uman. In cadrul acestui proces de invatare, sunt integrate celelalte functii si procese psihice (perceptia, atentia, memoria, gandirea, motivatia, afectivitatea), care interactioneaza pentru o configurare optima a cadrului pentru invatare, pentru o mai mare eficienta.

Bibliografie: 1 Managementul clasei de elevi, R.B.Iucu, 2005 2) Didactica moderna, Miron Ionescu si Ion Radu, 1995 3) Dictionar de termini pedagogici, Sorin Carstea, 2000 4) http://ro.scribd.com/doc/30802245/Teoria-Si-Metodologia-Instruirii 5) http://www.e-referate.ro/referate/Invatarea_ca_premisa_a_formarii_si_dezvoltarii_personalitatii2005-03-18.html 6) https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:DAgKC2CVjsJ:www.uoradea.ro/attachment/791672704232e82e41d0a31a6bc16159/5c7b000f2f7bda232da877e361585adf/Teoria%2520si%2520 metodologia%2520Instruirii%2520si%2520evaluarii%2520in%2520Stiintele%2520Educatie.doc+&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiokuqMfm kNQUo3ZizpWo4lDiDvjpY9oqJMQEtYtq8TsY9SD0-QiP1YVuJ5yktjqZ0SXc3TOx-GsKKkgMhO2eJOqgfIE-X-vKXDwcFMWp-weVJ2hRMTsFlcIfaI55PPNyf2AmY&sig=AHIEtbTHTBUrtiRpBduu1n5HUmZiJhltXA