Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
ARHETIPURILE
ŞI INCONŞTIENTUL
COLECTIV
2
C A R L G U S TAV J U N G ( 1 8 7 5 - 1 9 6 1 )
„În pieptul tău se află stelele destinului tău”, îi spune Illo lui Wallenstein
(Friedrich Schiller (1759-1825) – Cei doi Piccolomini, actul al II-lea, scena VI),
ceea ce ar putea satisface orice astrologie, daca s-ar şti câte ceva despre acest
secret al inimii. Însă până nu demult el nu fusese dezlegat şi n-aş îndrăzni să afirm
că astăzi situaţia este principial diferită.
Învăţătura tribală este sacru-periculoasă. Orice învăţătură ezoterică încearcă
sa surprindă fata invizibila a sufletului şi fiecare pretinde pentru sine autoritatea
suprema. Aceleaşi trăsături le regăsim amplificate la religiile mondiale dominante.
Iniţial ele conţin o cunoaştere provenita din revelaţia secreta şi exprima tainele
sufletului în imagini minunate. Templele şi scrierile lor sfinte transmit prin cuvânt
şi imagine străvechea învăţătură sfântă, accesibila oricărei credinţe, oricărei
priviri sensibile, oricărei minţi exigente. Cu cât imaginea transmisa este mai
frumoasa, mai măreaţa, mai cuprinzătoare, cu atât se îndepărtează mai mult de
experienţa individuala. Experienţa originara fiind pierduta, noi putem încerca doar
s-o aproximam prin intermediul imaginii pe care a produs-o. [...]
3
Reacţia necesara şi ceruta a inconştientului colectiv se exprima în
reprezentări arhetipale. Întâlnirea cu sine însuşi înseamnă mai întâi întâlnirea cu
propria umbra. Umbra este desigur o trecătoare îngusta, o poarta strâmta, a cărei
dureroasa îngustime nu poate fi evitata de cel care coboară în fântâna adânca.
Trebuie sa facem cunoştinţa cu noi înşine pentru a şti cine suntem, căci dincolo de
poarta se afla în mod surprinzător o întindere fără margini, de o nemaiauzita
nedeterminare, unde, după cât se pare, nu exista interior şi exterior, sus şi jos, aici
şi acolo, al meu şi al tău, bine şi rău. Este lumea apei în care pluteşte tot ceea ce
este viu, unde începe domeniul „simpaticului”, sufletul a ceea ce este viu, unde eu
nu sunt distinct de acesta şi acela, unde îl trăiesc pe celalalt în mine iar celalalt mă
trăieşte ca eu. [...] (31)
Pentru Nietzsche, Zarathustra este mai mult decât o figura poetica, este o
mărturisire involuntara. Viata sa a fost o rătăcire în întunecimile îndepărtării de
Dumnezeu, ale decreştinării şi de aceea i-a apărut revelatorul şi iluminatorul ca
izvor al sufletului sau. De aici provine limba hieratica din Aşa grăit-a Zarathustra,
căci acesta este stilul arhetipului spiritului.
Prin trăirea acestui arhetip modernul face experienţa modalităţii străvechi a
gândirii ca activitate autonoma al cărei obiect suntem. Hermes Trismegistos sau
4
Thoth din literatura ermetica, Orfeu, Poiandres şi înruditul cu acesta Poimen al lui
Hermas constituie alte formulări ale aceleiaşi experienţe. Daca numele de Lucifer
nu ar avea o încărcătură peiorativă, el ar fi foarte potrivit pentru acest arhetip. De
aceea m-am mulţumit sa-l denumesc arhetipul bătrânului înţelept sau arhetipul
sensului. Asemenea tuturor arhetipurilor, şi acesta are un aspect pozitiv şi unul
negativ. [...] (46)
DESPRE RENAŞTERE
5
aceasta întrebare încă din timpul vieţii maestrului, dar el nu a dat un răspuns clar
în privinţa continuităţii personalităţii.
7
psihologie nu, căci aceasta necuviinţa ar putea conduce la autocunoaştere ! Mai
bine războaie, de care este vinovat întotdeauna celalalt ; şi nimeni nu vede ca toata
lumea este posedata de dorinţa de a face ceea ce evita şi-i provoacă frica.
Mi se pare - o mărturisesc deschis – ca epocile trecute n-au exagerat, ca
spiritul nu s-a lepădat de demonia sa şi ca oamenii sunt mai expuşi, datorita
ştiinţei şi tehnicii, pericolului de a cădea prada posedării. [...]
De ce nenorocire mai avem nevoie, pentru ca cel puţin conducătorii
responsabili ai umanitarii sa deschidă larg ochii şi sa se elibereze de eroare ? (257)
8
individuala. Nici conştiinţei noastre nu i se poate nega o istorie care cuprinde 5
000 de ani. Numai conştiinţa eului are mereu un nou început şi un sfârşit prematur.
Dar psihicul inconştient nu este numai nesfârşit de bătrân, ci are şi posibilitatea sa
crească într-un viitor la fel de nesfârşit. El formează species humana şi este o
parte componenta a ei, la fel ca şi corpul, care e trecător d.p.d.v. individual, dar
d.p.d.v. colectiv are o vârsta imposibil de măsurat.
Anima şi anim us trăiesc într-o lume foarte diferita de cea exterioara, într-o
lume în care pulsul timpului bate foarte încet, în care naşterea şi viata indivizilor
contează foarte puţin. Nu e de mirare ca existenţa lor e stranie, atât de stranie
încât intruziunea ei în conştiinţa înseamnă deseori psihoza. Anim a şi animus
aparţin fără îndoiala acelui material care se manifesta în schizofrenie. [...]
9
contemporan al peştelui se apropie de sfârşitul critic si reprezintă în acelaşi timp a
douăsprezecea casa a zodiacului. [...]
Matrix este la el (la Böhme) conditio sine qua non a tuturor diferenţierilor,
adică realizărilor, fără de care spiritul rămâne plutind, suspendat, si nu intra
niciodată în realitate. Ciocnirea principiului patern (spirit) cu cel matern (natura)
acţionează ca un soc. [...]
(Matei 6, 22) : „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.” [...]
10
Aici numeroasele animale sunt înlocuite deci prin stări afective, la discreţia
cărora se afla omul. Procesul individuaţiei, care este astfel clar indicat,
subordonează multiplul în Unul. Dar Unul este Dumnezeu, a cărui corespondenta
în noi este im ago Dei, imaginea lui Dumnezeu. Dar imaginea lui Dumnezeu se
exprima, aşa cum am văzut deja la Böhme, în mandala.
Fără a intra în detaliile terapiei, vreau doar sa spun că este vorba de o noua
ordonare a personalităţii, într-o anumita măsura de o noua centrare. Din acest
motiv, mandalele apar mai ales în legătura cu dezorientări, panica sau stări psihice
haotice. Ele au scopul de a aduce o ordine în rătăcire, fără că aceasta intenţie sa le
fie vreodată conştienta pacienţilor. În orice caz, ele exprima ordine, echilibru şi
totalitate. De aceea, deseori este subliniat de către pacienţi efectul binefăcător sau
liniştitor al unei asemenea imagini. Prin mandale se exprima mai ales reprezentări
şi idei religioase, adică luminoase, sau – în locul lor - idei filosofice. [...]
MANDALE
11
separate. Apariţia ei spontana la indivizi moderni permite cercetării psihologice
explorarea sensului sau funcţional. De regula, mandala apare în stări de disociaţie
sau dezorientare psihica, de ex. la copii între 8 şi 11 ani, ai căror părinţi se afla în
divorţ, sau la adulţi care sunt confruntaţi, ca o consecinţa a nevrozei şi
tratamentului ei, cu problematica contrariilor naturii umane, şi astfel sunt
dezorientaţi, sau la schizofreni, a căror imagine despre lume a ajuns haotica din
cauza intruziunii conţinuturilor inconştiente neînţelese. În astfel de cazuri se vede
clar cum ordinea severa a unui asemenea cerc compensează dezordinea şi rătăcirea
stării psihice, şi anume prin faptul ca se construieşte un punct central, spre care se
ordonează totul, sau o ordonare concentrica a multiplului neordonat, a opusului şi
a ceea ce e de neunit. Este vorba aici evident de o încercare de autovindecare a
naturii, care provine nu dintr-o consideraţie conştienta, ci dintr-un impuls
instinctiv. [...]
12