Predica la Sf.

Dimitrie Izvoratorul de Mir 26 Octombrie

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Ma duc sa va gatesc voua loc. Si daca Ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sun Eu (Ioan 14:2-3)

Iubiti frati intr-u Domnul locasurile din Imparatia lui Dumnezeu de care aminteste Mantuirorul sunt locurile in care salasluiesc sfintii, care difera in functie de virtutea pe care au lucrat-o acestia in viata. Dupa cum si oamenii cu preocupari comune pe pamant se intalnesc mereu si cauta sa desfasoare activitatea care ii uneste si impreuna se simt bine, intr-un anume fel tot asa este si in imparatia cerurilor, in sensul ca oamenii care s-au straduit in viata sa faca milostenie vor fi intr-un loc, in alte locuri se vor gasi postitorii, iubitorii de straini, rugatorii, indelung rabdatorii, cei ce au vietuit in feciorie pe pamant, cei care au facut ascultare etc., pentru ca toti vor invia in Hristos, dar fiecare in ceata sa (I Cor. 15:22-23) Pe langa sfintii care au lucrat o anumita virtute in viata si se gasesc impreuna in imparatia lui Dumnezeu, exista in rai si alte cete de sfinti, alcatuite din cei care au fost uniti inca de pe pamant de slujirea comuna alui Dumnezeu. Din aceasta categorie fac parte Sfintii Apostoli, proorocii, ierarhii, preotii, calugarii etc. Astazi il praznuim pe Sfantul Dimitrie, care face parte din ceata mucenicilor din rai. Sfantul Dimitrie a trait in vremea imparatilor Diocletian si Maximian, fiind fiul guvernatorului cetatii Tesalonic. Din pricina prigoanei anticrestine din vremea acestor doi imparati, acesta a fost botezat in taina de catre parintii sai si a primit o aleasa educatie crestina pe ascuns. Dupa ce Dimitrie a crescut, parintii lui au murit intr-u nadejdea invierii deoarece erau crestini. Auzind de moartea guvernatorului Tesalonicului, imparatul Maximian la chemat pe tanarul Dimitrie la el si l-a numit pe acesta guvernator al Tesalonicului in locul tatalui sau. Aceasta numire a fost primita cu bucurie de tesaloniceni, iar Dimitrie sa dovedit a fi un bun carmuitor al cetatii. In ciuda

prigoaneii anti crestine, Dimitrie Il propovaduia cu multa ravna si indrazneala pe Hristos, aducand pe multi la dreapta credinta. Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale. Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, care se lupta cu cei viteji si-i ucidea, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Acesta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul Dimitrie, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!" Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantindu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindule sa-l strapunga cu sulitele pe Sfant, in temnita, deoarece el fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor. Iubitii mei dupa cum ati auzit la pericopa evanghelica de astazi, Mantuitorul nostru Iisus Hristos lea spus apostolilor aceasta va poruncesc: Sa va iubiti unul pe altul (Ioan 15:17). Aceasta porunca a fost indeplinita si de Sfantul Dimitrie care fiind in temnita la rugamintea lui Nestor sfantul s-a rugat pentru el din iubire desi nu faceau parte din aceasi patura sociala Dimitrie fiind guvernator, iar Nestor un simplu cetatean. Iata cum prin aceasta Dimitrie si-a aratat si smerenia deoarece avand o educatie crestina stia ca in fata Dreptului Judecator toti suntem egali si nu se va sti cine ce functie a avut in viata sa pamanteasca.

La Sfantul Apostol si Evanghelist Luca regasim aceasta porunca a iubirii sub o alta forma si mai completa in evanghelia sa la capitolu 10 versetul 27 Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti, aici amintindunise si despre iubirea de Dumnezeu. Cu toate ca porunca iubirii lui Dumnezeu este mai mare decat iubirea chipului lui Dumnezeu, care este omul, pe cat Dumnezeu este superior chipului sau, porunca iubirii aproapelui serveste drept temelie pentru porunca iubirii lui Dumnezeu. Daca nu s-a pus fundatie in zadar se lucreaza la construirea cladirii: fara ea, nu se va putea pune niciodata inceput. Prin iubirea de aproapele noi ajungem la iubirea de Dumnezeu. Pentru un crestin a-L iubi pe Dumnezeu este tot una cu a-L iubi pe Hristos, si a-l iubi pe aproapele inseamna a-L iubi pe Hristos in aproapele. Iubindu-ne aproapele, in Domnul, adica asa cum Hristos ne-a poruncit, dobandim dragostea de Hristos; ori a-L iubi pe Hristos inseamna a-L iubi pe Dumnezeu. Iubirea ti-l arata pe aproapele ca pe un alt sine al tau, te invata sa te bucuri pentru fericirea lui, ca si cum ar fi fericirea ta, si sa te intristezi la necazurile lui, ca si cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din multi un trup si din sufletele lor vase ale Sfantului Duh. Caci Duhul pacii nu odihneste acolo unde imparateste dezbinarea, ci acolo unde stapaneste iubirea sufletelor. In cele ce urmeaza doresc sa va vorbesc despre o altfel de iubire nu ca celelalte iubiri cum ar fi iubirea celor dragi. Aceasta iubire de care doresc sa va vorbesc este o iubire grea i greu de dus la indeplinire. Prin rugaciune si credinta in Dumnezeu, putem ajunge la intelegerea ei, putem intelege ca este mai important a iubi aici decat in alta parte. Aceasta iubire este ,,Iubirea de vrajmai,,. Nu vreau sa va ingreuiez, si sa vorbesc in cuvinte alese demne de un scriitor pentru ca nu sunt unul dintre acestia. Eu vreau sa va fac sa intelegeti cat de putin, atat cat stiu eu, nu mai mult, ce este aceea ,,iubirea vrajmasilor,,. Poate unii dintre voi va puneti intrebarea: ,,Cum pot sa iubesc eu pe cineva care ma uraste ?,,. Va spun sincer ca nici eu nu credeam ca este bine a iubi pe cei ce imi fac rau, dar am reusit cu ajutorul Lui Dumnezeu sa inteleg. Sa inteleg ca iubirea vrajmasilor imi aduce bucurie, putere, si mai multa credinta in Dumnezeu, caci cu al Lui ajutor am reusit. Vreau sa va impartasesc si voua ce sentiment puteti avea si cu ce calmitate ii puteti privi pe cei care va urasc. Iubirea este o simtire a sufletului, si nu-s cuvinte s-o arate precum este. Este important ca atunci

cand ne gandim la cei ce ne fac rau si la relele pe care ni le-au facut sa nu se trezeasca in noi nici cea mai mica amaraciune sau tristete, important mai este sa nu dorim raul lor si al nimanui, sa nu ii judecam pe ei, caci scris este: ,,Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. [...] Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si nu vezi barna din ochiul tau?'' (Matei 7:1,3). Si pentru ca sa nu credem ca ei nu au rasplata ne zice Domnul: ,,Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu, caci scris este: ,,A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul,, (Romani 12:19). Cum va spuneam mai devreme, prin rugaciune ajungem sa ii iubim pe ei, prin rugaciunea pentru ei, pentru ca Dumnezeu sa le ierte pacatele, si astfel ajungem sa vedem ca am implinit iarasi cuvantul Domnului care zice: ,,rugati-va pentru cei ce va vatma si va prigonesc,, (Luca 6:28). Cel milostiv aduce rugaciune cu lacrimi si pentru necuvantatoare, si pentru cei care urasc adevarul, si pentru cei ce il vatama pe el, ca sa fie primiti si iertati de Dumnezeu. Cei care nu iubesc pe vrajmasi se inalta asupra Lui Dumnezeu, se mandresc si acestia nu sunt credinciosi, sunt hulitori si se aseamana celor ce ii prigonesc pe ei, sunt la fel ca vrajmasii lor. Mare lucru este ,,Iubirea vrjmailor,,! Daca as putea, vas arata la fiecare din voi pentru doua secunde ce inseamna sa-i iubesti pe ei, sa ii vezi atunci ce ganduri ii vor cuprinde cand au simtit picatura dragostei voastre, si cum se vor intoarce la Dumnezeu, si ce rasplata veti avea voi de la Dansul, voi cei care ati crezut in dragoste, si ati aratat-o pe ea vrajmasilor vostri. Doresc doar atat sa va mai spun: sa iubim pentru a fi iubiti si sa iertam pentru a fi iertati, daca vrem sa traim ceva ce nu am mai trait, sa facem asta, sa ne iubim vrajmasii ca pe noi insine. Sa rugam si noi ca si Nestor pe Sfantul si Marele Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir sa mijloceasca prin rugaciunea sa la milostivul Dumnezeu ca prin iubire sa biruim ura, pizma si dusmania vrasmasilor vazuti si nevazuti. Amin! In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.