ESTETICA URTULUI N OPERA LUI TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi ,poet al ntrebrilor,realizeaz cea mai adnc reform a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne,comparabil cu reforma facut n literatura francez de Victor Hugo ,altadat ntemeind republica vocabularului pe concpia c Primele cuvinte nu sunt nici rebeli ,nici plebei,poetul nostru selectaz alte sectoare ale lexicului,cuvinte drastice ,dure,uneori forme regionale,pe care nimeni nu le introduse n poezie,dnd astfel ,dreptul de cetate tuturor cuvintelor ,chiar *i celor compromise. Creatorul sincronismului,Lovinescu emisese despre Arghezi ,n Criticele sale opinii elogioase,sintetizate apoi magistral in Istoria literaturii romne contemporane:Se poate afirma c Tudor Arghezi ncepe o nou estetic :estetica poeziei scoas din detritusuri verbale .n ntregime adevrat ,o alt opinie lovinescian i pastreaz i astzi valabilitatea ,dup opinia autorului Muta+iei valorilor estetice,estetica arghezian este antisimbolist,deoarece spre deosebire de simbolitii mnai de teribilul ndemn de spiritualizare a materiei,Tudor Arghezi invers prin materializare . Precum Victor Hugo i mai apoi Baudelaire ,Rimbaud i ali poei francezi n secolul trecut ,care nceteniser n literatur toate cuvintele ,chiar si cele compromise,Tudor Arghezi obine sinteza poetic din rezervele cele mai vulgare ale limbii romne,mai cu seam n Flori de mucigai revolu+ionnd astfel limbajul liricii romneti. Marele scriitor fancez Charles Baudelaire spunea:E un miraculos privilegiu al artei c\ oribilul ,artistic exprimat,devine frumusee i c durerea ritmat i cadenat umple spiritul cu o bucurie linitit. Odat Baudelaire a elogiat pe Daumier tocmai pentru capaciatea acestuia de a reprezenta josnicul,trivialul ,abjectul,cu o claritate exact ,cci Baudelaire consider c poetul poate s fac s se nasc din urt un farmec nou.n acest climat artistic se mic si poetul nostru Tudor Arghezi,pentru care subiectele de literatur nu mai tolereaz pretutindeni conceptul mai vechi al frumuseii.Arghezi inaugureaz la noi estetica urtului ,avndu-l ca model pe scepticul de la Sena ,Charles Baudelaire .Poetul Florilor rului l-a impresionat prin razvrtirea mpotriva cerinelor esteticii clasice .Precursor al unei estetici a urtului ,sincer pn la brutalitate ,satanic i amar, el gsea n contemplarea rului ,a mizeriei ,impulsuri ctre puritatea pierdut. Tudor Arghezi a studiat ndelung scrierile lui Baudelaire si a intrebuinat pna la ultima poezie uneltele de lucru ale artistului. ncetoenirea esteticii urtului ,existent la Baudalaire,cu care Arghezi are numeroase contingene ,se realizeaz la poetul romn ntr-o cuprindere mult mai vast i n mod pregnant .La Baudelaire se observ o mbogaire a mijloacelor poetice cu imagini nengduite pn atunci n liric ,aa cum se ntmpl ntr-o oarecare msur i la Macedonski .Dar ,aceste imagini ale urtului au o arie limitat :apariia cadavrului,a locului de perdiie,a scenei orgiace.n considerrile sale,Vladimir Streinu d chiar o lista de termeni din Fleurs du mal de Charles Baudelaire ,precum:bourbeux,peur,helmithes,chancre,poison,crachat, cadavre,tette,ver,brute,venin,iar apoi o alta din creaia arghezian:venin,scar,mucegaiuri,bube,noroi,scrbit,putregai.La Arghezi ,asemenea imagini au o sfer larg i apar ntr-o factur cu totul inedit,ncepnd cu ciorchinele de negi din Testament

,continund cu stihurile panfletare din Blesteme i Psalmi i ajungnd la un microcosmos baroc ,cum este viziunea germinaiei enorme a cartofilor leturzi din Har. Interesul lui Tudor Arghezi pentru urtul din via devine o atitudine estetic ,ntlnit i la Dostoievski n amintiri din Casa morilor ,la Tolstoi n nvierea ,la Gorlsi n Azilul de noapte. Volumul Cuvinte potrivite un debut editorial ,aprut n 1927 , se deschide cu poezia Testament ,care reprezint oars poetic ,definind crezul artistic al poetului n ceea ce privete estetica urtului ,ca dimensiune fundamental a creaiei lui Tudor Arghezi.n aceast poezie Arghezi a enunat una din laturile complexei sale personaliti poetice: Din bube ,mucegaiuri i noroi Iscat-am frumusei i preuri noi . Cu alte cuvinte ,poetul a indicat una din valorile poetice noi ,ncetenite de dnsul i anume ,poetizarea trivialului.Poezia e nscut dinbube ,mucegaiuri i noroi i ea trebuie s aminteasc ntotdeauna care-i sunt izvoarele.Chintesena esteticii argheziene ntemeierea unei estetici noi ,estetica urtului ,este inclus n aceste versuri.Cu o for extraordinar de sugestie ,Arghezi folosete aceste metafore ale ale treptei organice(bube) ,ale celei vegetale(mucegaiuri) ,ale celei minerale(noroi),ocnd prin aceast referire la tot ceea ce vizeaz grotescul i urtul ,motive preluate de la Victor Hugo i Baudelaire. Poemul apare ca o estetic plin de probleme i de puncte,arta arghezian e facut din veninuri ,njurturi ,veninul s-a preschimbat n miere ,lsndui-se puterea i poezia s-a sterilizat ,a devenit un cntec pur ,njurtura rmnnd ,inefectiv practic ,numai pentru colorarea ei.Mierea presupune veninul i poezia un coninut purificabil.Se ridic problema experienei individului i a tradiiei ,aceasta ducnd la trecerea generaiilor ,la vrsarea oaselor ,oasele la ngrozitoarea germinare universal ,deci la viziunea cosmic: Fcui din zdrene muguri i coroane, Veninul stns l-am preschimbat n miere , Lsnd ntreaga dulcea lui putere . Am luat ocara ,i torcnd uure Am pus-o cnd s-mbie ,cnd s-njure. Zdrenele sunt resturi ,reprezint elemente ale descompunerii ,o form de degradare a materiei ,poetul reuind s imprime caracterul de rod ,de inflorescen. Aceste versuri faimoase despre alchimia verbal proprie l-au fcut pe Eugen Lovinescu s remarce ,nc din vremea sa ,dup apariia Cuvintelor potrivite ,formidabila capacitate a poetului de a transfoma veninul n miere ,pstrndu-i totui dulcea lui putere ,de a transforma mucegaiurile,bubele i noroiul n frumusei inedite ,care constituie i nota diferenial a poetului i principiul unei estetii creatoare de noi valori literare:Valoarea lui nu st n determinante psihologice ,ci n ineditul expresiei,inedit ieit din fora negalat de a transforma la mari temperaturi mucegaiurile ,bubele i noroiul ,n substan poetic . Transfigurarea estetic este pentru Arghezi o continuare i n acelai timp o mplinire.Dar pe lng acest proces apare,se reveleaz un har ,prin transparena mizeriei umane,a reziduurilor suferinei acumulate,ca i a rului multiplicat.Astfel se remarc un proces esenial n aceast poetic :revelarea.Transfigurarea nu se petrece doar n ordinea suferinei,ci i a rului.Spre deosebire de cele mai multe doctrine asupra condiiei poetului i a poeziei,din ultimul secol,viziunea arghezian respinge o demonie a poeticului,gsete in Arghezi un poet nedeclarat, dar cu att mai tenace.A fi mai tare dect demonul ,a converti rul,a transfigura oroarea constituie un alt aspect esenial al acestei poetici,cu urmri pe planul viziunii ,al motivelor imaginarului i al tratrii cuvntului:Din bube

,mucigaiuri i noroi/Iscat-am frumusei i preuri noi.Exegeza acestor versuri ar putea invoca o tendin a esteticiidecadent-crepusculare spre estetizarea urtului ,spre valorificarea macabrului,a oribilului.A cuta rului o justificare ,chiar o exaltare estetic nu este obiectivul lui Arghezi.Transfiguarea poetic a micegaiurilor ,bubelor i noroiului nu idilizeaz rul ,urtul,nu transform infernul in paradis.Ea este altceva dect o alchimie a rului ,o distilare prin care datul verbal e distanat de rosturile sale pragmatice i purificat ,ca i durerea de vecii ntregi , toate aceste imagini ale entropiei cosmice i umane devin ,metaforic ,un sol prielnic rodului.Acesta apare n intimitatea de matrice a pamntului ,smn n carnea fructului,prunc n pntecul mamei, ci chiar n ceea ce par s-l nege ,n bube ,n mucigaiuri,n putregai,acolo unde viaa ,chiar ce mai mizer viaa dospete.Peste tot ,n pmntul greu, muncit de dumnie ,unde nici o smn n-are s se piard,printre pietre sterpe i uscate ,unde ...

Activitatea literara a lui Tudor Arghezi (al doilea mare poet al nostru, dupa Mihai Eminescu), s-a desfasurat pe mai bine de sapte decenii, timp in care poetul strabate mai multe varsteUiterare. Sufletul "faustian" al lui Arghezi (cum il caracteriza E. Lovinescu) s-a oglindit intr-o lirica de mare complexitate, in care se intalnesc mari nelinisti existentiale: oscilarea intre credinta si tagada, teama de moarte, sacralizarea fapturii, iubirea ca reeditare a mitului adamic, existenta in lume a uratului, relatia dintre Cosmos si universul miniatural. Innoitor al limbajului (care a dat tuturor cuvintelor dreptul de a se transforma in poezie), Arghezi si-a castigat un loc distinct in literatura romana si in cea universala. Poezia intitulata Testament este un manifest poetic. incadrarea ei in aceasta specie literara poate fi justificata prin ideea care o strabate: rolul si menirea poetului si a creatiei sale. Chiar optiunea autorului pentru plasarea Testament-lui in fruntea celui dintai volum al sau, denota caracterul ei programatic, evident in fiecare secventa a textului. Astfel, in primele doua versuri, cuvintele din rima, "moarte"/"carte", constituie o opozitie: in vreme ce fiinta umana a poetului se va intoarce in lut, imaterializata intr-un "nume", opera va dainui mereu. De unde isi trage cuvantul poetic esenta sa eterna? O prima explicatie ar putea fi gasita chiar in strofa I: adresandu-i-se fiului, poetul se intoarce la Geneza, adica la prima Creatie divina. Opera sa se incadreaza astfel intr-o eterna repetare a actului creator sacru, la care iau parte toti Zamislitorii de frumos. Rezulta ca poezia este o ipostaza a Logosului. La rindul lui, omul devine nemuritor, prin prelungiri in viitorul fara nume (posteritatea, fiul) si in strafunduri de morminte (strabunii, bunii, osemintele). Tot in prima strofa, cateva reprezentari-simboluri fixeaza trudnicul efort al generatiilor: strabunii, batranii urca "pe branci", prin vagaunile vietii (amintind de primii oameni care se ridica din tina in Cantare omului). Integrat acestei continue sfortari, poetul isi are partea lui de munca si de slava, numele "adunat" tn opera fiind suma vietii sale. Incepand cu strofa a IlI-a, ideea legaturii dintre generatii castiga un plus de semnificatii: "batranii" autorului sunt taranii (care au asigurat prin rodire, dainuirea planetei, incadrand-o in ritmurile

cosmice); "sudoarea muncii sutelor de ani"" cumuleaza sirul de dpintiri existentiale, avand drept consecinta aparitia unor generatii de intelectuali. Poetul face parte din chiar prima serie de oameni ai spiritului, iar rostul sau in lume li se datoreaza strabunilor; de aici, ridicarea amintirii lor (metafora "cenusa mortilor din vatra") la rang divin: "Si am facut-o Dumnezeu de piatra". Selectandu-si cuvintele din graiul aspru, alcatuit din "indemnuri pentru vite" al taranilor-strabuni, poetul se intoarce la puritatea paradisului biblic (a carui imagine insumand oameni si animale o intalnim, mai tarziu, in ciclul Logodna). Aceasta curatie se va rasfrange asupra lumii, poezia avand rol purificator si izbavitor. Aceasta ar fi cea de a treia motivatie a eternizarii cuvantului poetic, autorul adaugandu-i si o tenta sociala: "Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte Si izbaveste-ncet, pedepsitor Odrasla vie a crimei tuturor". Prin gestul pe care-1 savaseste stihuitorui, poezia transforma uratul in frumos, in materie artistica : "Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi". Sub influenta benefica a poeziei "domnita se lasa strabatuta de fioruri" (Calinescu), iar durerea se converteste in cantec pur: "Durerea noastra surda si amara O gramadii pe-o singura vioara". Sintagma "cuvinte potrivite" (care si da titlul primului volum de versuri arghezian), il caracterizeaza pe poet ca pe un artizan care-si faureste creatia, cu truda si cu migala, in "mii de saptamani". Aceasta demiurgie indelungata si grea ar putea constitui ultima explicatie a invesnicirii poetului prin opera. In final, creatia viitoare a lui Arghezi este definita prin ingemanarea dintre "slova de foc" si "slova faurita" (cuvantul inspirat, fierbinte, pedepsitor, purificator si cuvantul creat cu truda si migala).