Rolul educativ al recompenselor si pedepselor in familie

Intr-o lume tot mai grabita si mai ocupata, gasim din ce in ce mai putin timp pentru copiii nostril. Ne simtim vinovati dar ridicam neputinciosi din umeri cand trbuie sa intreprindem ceva concret. Singurul lucru pe care-l putem face este sa folosim cat mai bine timpul care ne mai ramane pentru ei sis a le aratam cat de mult ii iubim. Dar cum le putem demonstra cat mai bine, astfel incat sa stie ca, de fapt, ei sunt cele mai importante finite pentru noi, centul lumii noastre. Spunandu-le pur si simplu? Uneori nu e de ajunsIata cateva idei care ne pot scoate din impas: acordati atentie copilului intro maniera pozitiva rasplatiti-i si laudati-i eforturile si rezultatele bune obtinute gasiti cele mai potrivite modalitati de a frana un anumit comportament nedorit al copilului, altele decat pedepsele si abuzul fizic (ex. dezaprobarea, mustrarea, pierderea unui anumit privilegiu, o pauza impusa, ignorarea unor comportamente)

I. A da atentie
Copii sunt energici si ocupati intreaga zi. Ei fac totul pentru a va atrage atentia cu lucruri frumoase sau mai putin frumoase. Copilului ii place sa atraga atentia,iar dumneavoastra va place cand o face intr-o maniera draguta . Dand atentie lucrurilor frumoase pe care copilul le realizeaza, subliniati ceea ce el face bine. Copilul va avea tot mai multa incredere in sine, repetand comportamentul pozitiv tot mai des. Copilului i se poate acorda atentie in diverse maniere: mangaindu-l pe cap, jucandu-va impreuna cu el,facandu-i cu ochiul, sarbatorind anumite realizari ale acestuia in familie. Cateodata copiii fac lucruri bune dar parintii nu le acorda atentia cuvenita fiind prea ocupati, obositi, plictisiti. Atunci nici copiii nu se mai bucura de ceea ce fac, ba mai mult, continua sa doreasca a atrage atentia parintilor facand lucruri rele. Exemplu: Ioana pune apa la flori.E bine tati?, intreaba fata. Aha!, spune tatal, citind mai departe ziarul. Putin mai tarziu, Ioana incepe sa-l stropeasca pe fratele ei. Cateodata copiilor li se da atentie doar atunci cand fac lucruri rele, astfel vor ajunge sa faca acele lucruri rele tot mai des.

II.

A lauda, a rasplati.

O maniera frumoasa de a acorda atentie este recompense, folosita pentru a incuraja, a aproba, a determina repetarea unui comportament adecvat.

Copiii fac in fiecare zi o multime de lucruri pe care le puteti recompense. Chiar daca aceste comportamente par obisnuite pentru dumneavoastra, ele merita recompensate. Daca vrei sa faci un compliment, fa-l direct, altfel copilul nu va mai sti pentru ce l-a primit. Iata cateva forme de rasplata: laudati-le eforturile; din cand in cand si in fata altor personae. faceti din fiecare realizare o sarbatoare (aranjati o cina speciale avand copilul drept invitat de onoare pentruun calificativ superior la test important, intrarea in echipa de fotbal a scolii, chiar si pierderea primului dinte, fara lacrimi). organizati unele activitati placute (in parc, la teatru, la cofetarie) create un cuvant secret, un semn sau un gest de afectiune pe care sa-l stiti numai dumneavoastra si copilul. micile cadouri realizate de el pentru dumneavoastra expuneti-le intr-un loc special, vizibil zambiti prietenos, imbratisati-i, descrieti-va sentimentele personale fata de conduita lor. Reguli: - nu se promite o rasplata ce nu poate fi acordata - nu rasplati maine ceea ce ai pedepsit azi - descopera si apeciaza atitudinile copilului la justa lor valoare, nu-i crea o falsa parere despre propria sa valoare. Educatia cere dragoste dar cere si judecata limpede. Calitatile copilului trebuie cunoscute si apreciate, dar la fel de limpede trebuie vazute si neimplinirile si greselile acestuia spre a sti cum poate fi ajutat. Se pune intrebarea : educatia exclude total idea pedepsei? Stim bine ca nu. In fapt, intreaga noastra viata sociala este supusa unui regim sanctional complex, variat si mobil, regim in care isi afla loc si pedepsele, dar si recompensele si chiar daca, prin absurd am dori sa scoatem copilul sau in general relatiile educative in afara acestui regim, s-ar dovedi imposibil. Pedeapsa este folosita pentru a intrerupe, a frana un comportament nepotrivit sau care contravene normelor sociale. Pedeapsa educativa urmareste intotdeauna o finalitate pozitiva, ea nu este o reactie automata, o explozie oarba de furie. O incruntare din sprancene, o atitudine de dezaprobare, un gest, tonul vocii sau o anumita tonalitate a climatului familial sunt pedepse mult mai eficiente decat pedeapsa care produce suferinta fizica ori morala rece, cruda, distructiva. Pedepsele cele mai eficiente si cele mai inofensive sunt acelea care apar ca acte de: excludere din intimitatea adultului, ca pierdere a increderii pe care adultul o are in copil. Izolarea sau pauza impusa-cand copilul nu va mai fi in centrul atentiei. Pierderea unui privilegiu cand I se refuza ceea ce ii place mai mult. Pentru a-si pastra caracterul educativ pedeapsa trebuie sa intruneasca trei conditii fundamentale: Educatorul trebuie sa aiba efectiv intentia de a pedepsi 2

Cel pedepsit sa inteleaga just raportul de cauzalitate dintre greseala si pedeapsa, constiinta greselii, acceptarea pedepsei ca fiind justa. Pedeapsa sa aiba valoare morala.

Relatia dintre pedeapsa si greseala trebuie asezata pe plan concret, legata direct de situatia aparuta, accesibila intelegerii copilului. Increderea acestuia in educator (aici parinte) se intemeiaza pe tonul pe care sunt pronuntate explicatiile, pe loialitate, sinceritate si corectitudine, pe care copilul o intuieste in spatele cuvintelor parintelui. Pedagogia familiala ar tebui sa renunte la varga, da palma, la urecheala, la ingenuncheatul pe graunte ca la niste procedee nu numai needucative dar si lipsite de respect fata de demnitatea finite umane. Autoritatea intemeiata pe idea bataia e rupta din rai, ci nu pe prestigiu si afectiune, nu este autoritate ci atitudine terorista. Ea nu educa, ci formeaza automatisme comportamentale de suprafata care se destrama la cel mai mic semn de slabiciune al educatorului. Bataia nu-l invata pe copil cum sa se comporte mai bine, sanctioneaza doar copilul, nu si comportamentul sau negative, anuleaza efectul scontat determinand copilulsa fie insensibil sau anxios. Oricum ar fi administrata o pedeapsa violenta , umilitoare (verbal sau fizic) ea are un sens de degradare morala a copilului. O alta semnificatie a bataii este legata de valoarea morala si demnitatea parintelui. Un parinte care se napusteste cu toata forta fizica asupra unui dezarmat cum este copilul, merge catre un act de degradare morala si afectiva in fata propriului copil. Mediul familial caracterizat prin coerenta, bunavointa, printr-o conceptie democratica asupra educatiei incurajeaza aparitia sentimentului de incredere, responsabilitate, a capacitatii de decizie a copiilor si tinerilor in fata unei infinitati de probleme ce apar in existenta adulta.

BIBLIOGRAFIE:
GHEORGHE ALEXANDRAU,Ghid metodic pentru invatatori si parinti, 1994 ANDRE BERGE, Profesiunea de parinte