Camil Petrescu

Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor n filozofie, nuvelist i poet. El pune capt romanului tradiional i rmne n literatura noastr n special ca iniiator al romanului modern. S-a nscut la Bucureti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil i al Anei Cheler. A rmas orfan de ambii prini i a fost crescut la o doica din mahalaua Moilor. Dup gimnaziu, continu studiile la Colegiul "Sfntul Sava" i la Liceul "Gheorghe Lazr" din Bucureti. Rezultatele bune la nvtur l transform n bursier intern, iar din 1913 urmeaz cursurile Facultii de Filozofie i Litere de la Universitatea Bucureti. Debuteaz n revista Facla (1914), cu articolul Femeile i fetele de azi, sub pseudonimul Raul D. ntre 1916 - 1918 particip ca ofier la primul rzboi mondial, iar experiena trit acum se regsete n romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi" (1930). n 1916, e mobilizat i pleac pe front, unde e rnit. Dup un stagiu ntr-un spital militar, ajunge iari n prima linie, dar cade prizonier la unguri. n timpul unui bombardament german i pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea l va marca ntreaga via Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morii n 1923. n 1933 public cel mai valoros roman al su i unul dintre romanele importante ale Modernismului european, "Patul lui Procust". n 1939 este numit directorul Teatrului Naional din Bucureti, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Romne. Moare la 14 mai 1957, la Bucureti. Astfel, masivul roman social nchinat lui Nicolae Blcescu "Un om ntre oameni" rmne neterminat. Ion Negoiescu i va caracteriza sec romanul, drept "o ntreprindere jalnic". Motivul este simplu, Camil Petrescu a mbriat principiile realismului socialist i a devenit unul dintre cntreii noului regim comunist. A adus contribuii novatoare n poezie, n tehnica romanului i a teatrului romnesc. Camil Petrescu, personalitate multilateral, s-a manifestat creator n cele mai variate direcii ale culturii. Cu vdite i temeinice aplicaii spre filosofie, formaia spiritual a scriitorului i-a pus amprenta asupra creaiei sale literare.

Opera Romane

''Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi'' (1930) Patul lui Procust (1933) Un om ntre oameni (1953 - 1957, rmas neterminat)

Nuvele

Turnul de filde (1950) Moartea pescruului (1950) Mnuile (1950) Cei care pltesc cu viaa (1950)

Poezie

Versuri. Ideea. Ciclul morii (1923)

Un lumini pentru Kicsikem (1925) Transcedentalia (1931) Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie

Jocul ielelor 1918 Act veneian, 1918-1946 Suflete tari, 1921 Danton, 1924-1925 Mioara, 1926 Mitic Popescu,1925-1926 Dona Diana, comedie n gustul Renaterii n zece tablouri dup Moreto, 1938 Iat femeia pe care o iubesc, 1943 Prof. dr. Omu vindec de dragoste, 1946 Blcescu, 1948 Caragiale n vremea lui, 1955

Curentul Literar

Realismul este un curent literar si artistic care a aparut si s-a dezvoltat in Franta la mijlocul secolului al XIX-lea,raspandindu-se ulterior in intreaga Europa.Acest curent literar care are drept obiectiv :"prezentarea societatii umane in dimensiunile ei istorice ,sociale,psihologice". Caracterul realist al creaiei lui Camil Petrescu a) eroi tipici: Gelu Ruscanu, Praida, Andrei Pietraru, Piedro Grala, tefan Gheorghidiu, George Demetru Ladima intelectuali nonconformists inadaptabili; b)mprejurri tipice: rzboiul, lupta de clas, revoluia. c) tema, eroii, conflictele, subiectele sunt luate din realitatea social. d)caracterul critic vizeaz instituiile sociale ca: justiia, presa, parlamentul sau moravurile sociale: corupia, viciile. e) caracterul scientist l gsim prin documentarea pentru piesele sale ca Blcescu sau romanul Un om ntre oameni. f) procedee realiste: - colajul - Patul lui Procust. - analiza psihologic - Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi. voci ideologice Patul lui Procust. g) specii realiste: romanul, comedia, drama.

Patul lui Procust

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul Iui Procust", apare in 1933, la numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul inovator, consolidand astfel romanul romanesc modern. Adept al autenticitatii, substantialitatii si al relativismului, Camil Petrescu realizeaza in romanul "Patul lui Procust" adevarate "dosare de existenta", toate fiind confesiuni de constiinta pe care fiecare personaj-narator le face - fireste, la persoana intai - pe baza reflectarii realitatii in propria constiinta. Despre acest roman, Nicolae Manolescu opina ca e "o forma de garantare a autenticitatii realitatii si impresiilor, inraurita de Stendhal si de Gide, creatorii ai dosarului de existente". Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", autorul se substituie personajului Stefan Gheorghidiu, ilustrand realitatea printr-o singura constiinta, in "Patul lui Procust", vocea auctoriala se face auzita prin fluxul constiintei naratorilor care se confeseaza (Fred Vasilescu, G.D.Ladima, Doamna T., Emilia RachitarU), a celorlalte personaje secundare (Penciulescu, Cibanoiu, procurorul etc.) si a autorului insusi (in ineditele note de subsoL), toate insa exprimand, intr-o unitate evidenta, viziunea artistica a lui Camil Petrescu. Ca modalitate estetica, se manifesta aici memoria afectiva, cea care aduce, in timpul obiectiv al relatarii, intamplarile petrecute in timpul subiectiv al amintirilor. Tema romanului ilustreaza problematica fundamentala a prozei camilpetresciene, drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil si intransigent, insetat de atingerea absolutului in iubire si in demnitate umana. Titlul este o metafora, "Patul lui Procust" face o trimitere directa la o poveste mitologica din antichitate, conform careia talharul Procust din Atica aducea oaspetii la han si ii silea sa incapa perfect in singurul pat existent, socotit de el ca spatiu ideal. Orice nepotrivire a calatorului in patul lui Procust, atragea dupa sine ciuntirea omului, daca acesta era prea lung, ori, dimpotriva, intinderea lui, daca acesta era prea scurt, pana cand se potrivea exact masurarii impuse. Titlul romanului imagineaza societatea ca pe un pat al lui Procust, ca spatiu limitat, in care valorile intelectuale si orice aspiratie catre un ideal respins de societate sunt ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenta si oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus deformarilor chinuitoare, carora nu le rezista. Dupa cum insusi autorul marturisea intr-un interviu, actiunea romanului are loc, "in sens strict () intrun pat", care constituie o ambianta pentru ilustrarea vietii literare, politice si financiare a societatii romanesti, intre anii 1926 - 1928. Romanul incepe cu cele trei scrisori ale doamnei T. si cu notele explicative - din subsolul paginilor - ale autorului, despre faptul ca el o indeamna sa-i destainuie experienta nefericita a sentimentului de iubire neimplinita, cu scopul de a crea pentru cititori "un dosar de existente". Camil Petrescu apeleaza la formula romanului epistolar pentru ca impresia de autenticitate, ce se desprinde din scrisori, sa se constituie intr-o confesiune cuprinzatoare a adevarului, ca experienta traita, ca valoare esentiala a vietii (substantialitateA), asa cum a fost perceputa de catre fiecare personaj in parte. Autorul realizeaza o creatie literara dupa

formula romanului in roman, evitand cu maiestrie eventuala monotonie a relatarii la persoana I, prin apelarea la modalitatile teatrale si anume acelea de a da posibilitatea fiecarui personaj sa se exprime direct. Jurnalul lui Fred Vasilescu este cea mai intinsa si complexa parte a romanului si poarta titlul "intr-o dupa-amiaza de august", cuprinzand confesiunea tanarului privind iubirea pentru doamna T., scrisorile de dragoste ale lui George Demetru Ladima catre Emilia, precizarile lamuritoare ale Emiliei Rachitaru si notele de subsol ale autorului. in acest capitol, Camil Petrescu ilustreaza si o imagine complexa a vietii economice, politice si financiare din Romania, intre anii 1926 -1928. Epilogul I" relateaza infrigurarea lui Fred Vasilescu de a cerceta indeaproape imprejurarile sinuciderii lui George Demetru Ladima. A doua zi dupa vizita pe care i-o facuse Emiliei, cand citise scrisorile lui Ladima, Fred cauta toate ziarele si revistele din saptamana in care murise gazetarul si constata ca necrologurile erau "surprinzator elogioase", Ladima fiind conturat ca "un stralucit talent", "o mare pierdere pentru literatura romaneasca". Epilogul II, subintitulat "Povestit de autor" relateaza cum, la rugamintile sale insistente, Fred Vasilescu s-a apucat sa astearna pe hartie intamplarile, faptele si propriile consideratii legate de destinul nefericitului George Demetru Ladima la 1 octombrie 1928. Autorul comenteaza starea de eliberare prin scris pe care o descopera, cu incantare si emotie Fred Vasilescu: "Scriu, ma plimb prin casa, gandesc, ma trantesc pe divan, fumez, iar scriu E o bucurie pe care nu ti-o pot povesti". Finalul romanului cuprinde discutia doamnei T cu autorul, din care reiese ca ea fusese tot timpul framantata de incertitudinea iubirii, "uneori si mie mi se parea ca ma iubesteErau gesturi care tradau parca () o iubire patimasa ascunsa" si confesiunea ei ca 1-a iubit pe Fred cu pasiune, cu voluptate si nu a inteles niciodata de ce el intrerupsese aceasta relatie. La vederea caietelor, doamna T. e cuprinsa de o nerabdare mistuitoare: "Te rog, fii bun lasa-ma cu caietele acestea. Si-i tremura mana pe ele. De trei ani n-am vorbit cu el". Autorul renunta definitiv la aflarea unor eventuale raspunsuri lamuritoare privind iubirea ciudata dintre cei doi, deoarece adevarurile nu pot fi limitate, ci se scurg unul in altul si nu exista un adevar singular care sa le cuprinda pe toate celelalte: "Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea universala, fara nici un moment de sprijin adevarat, asa cum singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea fluviului". Originalitatea romanului e data de subtilitatea si profunzimea analitica a constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca personajele sunt in acelasi timp si naratori. Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu in roman constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le imbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia,care scot in evidenta zbuciumul interior al personajelor, central de aspiratia spre absolut. Romanul "Patul lui Procust" este construit pe axa fundamentala a autenticitatii, Camil Petrescu ilustrand substanta vietii, fie prin valori existentiale ca iubirea si demnitatea, fie prin tabloul realitatilor sociale, culese din banalitatea cotidiana, conturand un tablou convingator al lumii politice,.economice si financiare din Romania anilor 19261928. Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" se manifesta fictiunea

ca modalitate de ilustrare a sentimentului de iubire, in "Patul lui Procust" Camil Petrescu respinge total fictiunea, preferand redarea reala a evenimentelor "ca intr-un proces-verbal", cu exactitatea faptelor si cu sinceritatea trairilor: l Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin, realizeaza o literature intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, "o experienta spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o revelatie existentiala" (Ov.S.Crohmlniceanu - "Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale").