Imaginatia si Gandirea Imaginatia ocupa o pozitie aparte in continuumul activitatii de cunoastere.

Pe de o parte ea vine in continuarea reprezentarii,bazandu-se direct pe memorie,pe de alta parte,ea deviaza traiectoria care merge spre gandire,facand o bucla. In psihologie,imaginatia se defineste ca un process cognitiv,complex de elaborare a imaginilor si proiectarii noi pe baza combinarii si transformarii experientei,iar gandirea se defineste ca fiind procesul cognitive superior,care reflecta trasaturile esentiale,necesare si legice cu ajutorul operatiilor abstract-formale,in vederea intelegerii,explicarii si predictiei unor relatii cauzale precum si elaborarii unor modele mintale ale realitatii. Omul este capabil de o performanta unica,aceea a realizarii unitatii dintre trecut,prezent si viitor,imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi. Daca omul nu ar avea imaginatie,ar reactiona,orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi ai gandirii care se incapsuleaza in reguli si norme riguroase,ceea ce impune congruenta cu realitatea obiectiva. Imaginatia este specifica numai omului,ea aparand pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice ,adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-I pregatesc desfasurarea: dezvoltarea reprezentarilor,achizitia limbajului,evolutia inteligentei,imbogatirea experientei de viata.De fapt,imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria,gandirea si limbajul. Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu,insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare. Gandirea la randul ei,ajuta omul sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce este essential,necesar,general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic,posibil,dar fundamental logic.Gandirea este un process finalist si ocupa un loc central in sistemul psihic uman,deoarece primeste informatii de la toate procesele pe care le controleaza si subordoneaza,conferindu-le rationalitate. Ambele procese fac parte din categoria proceselor cognitive senzoriale.Cu ajutorul gandirii,omul poate cunoaste si intelege ceea ce este essential si necesar,iar prin imaginatie poate explora cu precadere necunoscutul,posibilul,viitorul. Astfel,desi cele 2 procese se afla in interactiuni reciproce,ele se si deosebesc. Prin urmare,gandirea ofera idei si date asupra realului,iar imaginatia elaboreaza ipoteze si strategii de rezolvare a problemelor. Spre deosebire de gandire,care dispune de operatii,imaginatia pune in lucru procedee numeroase si variate,dintre care cele mai importante sunt: aglutinarea,amplificarea sau diminuarea,multiplicarea sau omusiunea,diviziunea si rearanjarea,substituirea,modificarea,schematizarea,analogia si empatia. Daca imaginatia se bazeaza pe originalitate si noutate,gandirea este un process psihic care se bazeaza pe un plan mintal,intern,subiectiv,uzand de judecati,rationamente si operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii.