Sei sulla pagina 1di 12

Religia geto-dacilor

Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din antichitate, constituie unul dintre subiectele cele mai pasionante, atat prin fascinatia subiectului in sine, cat mai ales prin aura creata in jurul lui de catre o literatura de tot felul. Desi istoriografia noastra (dar nu numai) a reusit achizitii notabile, ea este totusi destul de departe de a avea si a ne oferi o imagine a religiei getodacice cat mai completa si general acceptata. Intre problemele de baza ale religiei geto-dacice se inscrie caracterul acesteia. Dupa o lunga disputa intre specialisti, ipoteza care sustine caracterul politeist al religiei geto-dacilor tinde sa se impuna. Il atentionam pe cititorul mai putin avizat ca superioritatea (mai degraba farmecul, profunzimea si bogatia) unei religii nu este data de caracterul sau, o religie monoteista nu este mai evoluata decat una politeista, si, ca atare, nu trebuie sa manifeste nici un fel de retineri subiective in a accepta caracterul politeist al religiei geto-dacilor1. Mult mai dificila este situatia atunci cand trebuie sa se arate natura zeitatilor adorate de geto-daci, atributele sau elementele legate de ierarhizarea intr-un ''panteon'', ori date despre perioada cand au fost la apogeul adorarii lor. Zeul cel mai frecvent mentionat la autorii vechi este Zalmoxis (specialistii nu au ajuns la un consens asupra formei numelui: Salmoxis - Zalmoxis - Zamolxis) 2. Cat priveste natura si atributele sale, unii sustin ca este o divinitate chtoniana, altii ca este uraniana. Mai vechea teorie potrivit careia Zalmoxis ar fi fost fiinta pamanteana s-a dovedit a fi fantezista. In vremea lui Burebista si al lui Decebal , se pare ca Zalmoxis nu mai era insa adorat ca zeitate suprema, fiind destul de probabila chiar prezenta sa in ''panteonul'' geto-dacic. 3 ________________________
1

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95 Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56

11

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95

O astfel de ipoteza se sprijina pe faptul ca la autorii greci de dupa Herodot, Zalmoxis este amintit ca o divinitate veche, iar unii autori latini (Vergilius, in Eneida, Ovidius, in Pontice si Tristele) si greci (Dion Chrysostomos) 4 arata adorarea lui Marte de catre geto-daci de o maniera neobisnuita in perioada Burebista-Decebal. Acestui zeu, ne spune Iordanes, ''i se jertfeau primele prazi, lui i se atarnau pe trunchiurile arborilor prazile de razboi cele dintai si exista un simtamant religios adanc in comparatie cu ceilalti zei, deoarece se parea ca invocatia spiritului sau era ca aceea adresata unui parinte''. 5 In ceea ce priveste alte zeitati adorate de geto-daci, documentele literar arheologice vorbesc despre divinitatile feminine Hestia si Bendis, prima considerata drept protectoare a focului din camin si a caminului, in general, a doua - zeita a padurii, a lunii, a farmecelor si protectoare a femeii. Desi nu sunt suficient de explicite, izvoarele vechi lasa totusi sa se inteleaga ca Zalmoxis, Gebeleizis, Marte, Hestia, Bendis, ca zeitati, erau adorate nu de un trib anume, ci de catre geto-daci in totalitatea lor. Asadar, se poate vorbi de prezenta unui ''panteon'' la geto-daci (in sprijinul acestei afirmatii situandu-se gruparea marilor sanctuare de la Sarmizegetusa si a altora asemanatoare in alte locuri ale Daciei), de unitatea lor spirituala si de existenta constiintei comunitatii etno-lingvistice. Un alt element al religiei geto-dacice il constituie asa-zisa credinta in nemurire. ''Nemurirea'' a fost considerata adeseori ca un element specific conceptiei religioase a geto-dacilor, care i-ar fi deosebit intre toate popoarele antichitatii. S-a considerat a fi o filosofie, o doctrina promovata de Zalmoxis a carei esenta ar fi credinta in nemurirea sufletului. 6 Impartasim ideea potrivit careia ''nemurirea'' getodacica este o credinta obisnuita, ca ''dincolo'' vor continua viata pamanteana in mare desfatare. Aceasta credinta nu are nimic fenomenal, exceptional, in sensul unei spiritualizari sublime, cum sa prezentat adeseori in tot felul de carti. ________________________
4 5 6

Viata religioasa a geto-dacilor se afla

sub controlul si conducerea sacerdotiului despre care am vorbit mai inainte.


Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95-96 Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56 Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 47

11

Este posibil ca in vremea lui Burebista, marele preot Deceneu sa fi savarsit o adevarata reforma religioasa, constient de autoritatea castei preotesti pe care o conducea si de rolul major al religiei ca element de unitate politica a geto-dacilor7. Aceasta reforma nu a fost violenta, si este foarte probabil ca geto-dacii adorau in acest Marte nu numai pe zeul razboiului, el avand si atributii care, poate, apartineau altor divinitati, cum ar fi cazul lui Zalmoxis, de pilda. Strans legata de viata lor religioasa, daca nu cumva chiar parte a acesteia, sunt miturile si riturile geto-dacilor. Mitul cel mai cunoscut este cel al lui Zalmoxis, daca nu este cumva si singurul despre care stim ceva. Faptul ca din tezaurul de mituri geto-dacice, pe care efervescenta culturala afirmata de acest popor ne da dreptul sa-l presupunem ca ar fi fost deosebit de bogat, s-a pastrat si a ajuns pana la noi in primul rand acest mit (mai degraba ''mitul'' mitului lui Zalmoxis) se datoreaza consemnarilor scrise ale unor autori straini.8Curiozitatea starnita de oamenii indepartatelor taramuri carpatodanubioano-pontice, ecoul actiunilor geto-dacilor si formatiunilor lor politice, dar si o recunoastere a calitatilor intrinseci ale mitologiei lor au determinat aceasta aplecare a scriitorilor antici asupra spiritualitatii geto-dacilor. Mitul lui Zalmoxis a reprezentat, probabil, cel mai important si cel mai reprezentativ mit al geto-dacilor. Acest mit si insusi personajul sau central s-au cristalizat devreme in lumea geto-dacica, ca rezultat al unor fenomene de sincretism desfasurate pe diferite planuri cultural-istorice9. In epoca clasica a statului geto-dacic, cultul Zalmoxian scade ca intensitate, pentru ca mai tarziu urmele sale sa dispara, din diverse motive, din spiritualitatea daco-romanilor si din folclorul romanesc. Despre riturile geto-dacilor, foarte bogate, ca la oricare popor antic, de altfel, putem avansa cateva idei doar in legatura cu cateva dintre acestea. Herodot, Valerius Maximus si Pomponius Mela ne vorbesc de intristarea ce-i cuprindea pe Traci (subliniem traci) la nasterea unui copil, stare manifestata prin plansul rudelor apropiate, care nu vedeau in viata pamanteasca decat prilej de suferinte si greutati8 10. ________________________
7 8 9 10

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.57 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.96-97 Idem, p.95-96 Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 47

11

Cat priveste ritul de inmormantare, in epoca clasica a civilizatiei lor geto-dacii practicau cu preponderenta incineratia; inhumatia se intalneste mai rar. Mormantul de incineratie plan reprezinta tipul cel mai des intalnit la geto-daci. De cele mai multe ori resturile funerare sunt pur si simplu asezate intr-o groapa, in putine cazuri fiind depuse in prealabil intr-o urna. Mormintele plane cu caseta din piatra sunt extrem de rare. Cu prilejul inmormantarii se faceau anumite jertfe, se asezau in groapa obiectele de care mortul ar putea avea nevoie in viata de apoi, precum si vase cu mancare si bautura. La moartea celor bogati se faceau si ospete funerare cu spargerea rituala deasupra mormantului a vaselor folosite. La geto-daci intalnim, in ansamblul riturilor de sacrificiu, atat jertfele umane (constatate, dealtfel, si la alte popoare), cat si sacrificarea de animale si ofrande, acestea doua din urma devenind, probabil, destul de timpuriu preponderente. 11

Mitul lui Zamolxis


A trit cu mai bine de o jumtate de secol naintea Erei Cretine. Zeu suprem al getodacilor, erou naional, nvtor i judector n slujba poporului su, Zamolxis a fost o divinitate total. Unul dim marii iniiai i civilizatori ai lumii.Zeu de dubl sorginte: Vasile Prvan l considera Zeu ceresc; Hadrian Daicoviciu l socotea ca Divinitatea htonic (terestr).Etimologia numelui de Zamolxis ne este explicat de ctre istoricul Porphiros: imediat dup natere, viitorul zeu a fost nfurat ntr-o piele de urs (zalmos = piele). Este aici locul s amintim despre celebra trecere prin piele, proba pe care o suporta neofitul, n procesul de iniiere, n Templul lui Osiris din Egiptul Antic, cnd sub ritualul ezoteric al sacerdoilor profanul murea i rentea omul spiritual, capabil s neleag mersul i rostul lumii. Ceea ce demonstreaz nc o dat dac mai era nevoie- despre racordarea culturii getodacice la marile valori universale.Izvoarele cu privire la existena i opera lui Zamolxis sunt ________________________
11

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.98

11

diferite, sunt foarte vechi i cercetate de savani de larg prestigiu: Strabon, Socrate, Herodot, Platon, Origenes sau Clement din Alexandria.Filozof prin vocaie, constructor din pasiune, legislator prin convingere, medic prin necesitate, Zamolxis a fcut din neamul su un popor de nemuritori. Este bine cunoscut, de ctre istorici, spiritul de sacrificiu al geto-dacilor. Credina lor n nemurire a fost dus mai departe de cretinism. Este exact de mii de ani i credina masonilor. Despre Zamolxis, istoricul Strabon vorbete cu mult limpezime: Un get, numit Zamolxis, a fost servul reputatului Pitagora. L-a nsoit pe ilustrul filozof n toate peregrinrile sale prin lumea Egiptului misterios, de unde a dobndit preioase i tainice informaii despre fenomenele cereti, despre spiritul uman, despre geometrie, filozofie i medicin. Revenit n patrie liber, iniiat i bogat Zamolxis a cptat rapid respectul crmuitorilor i al poporului. n cele din urm, a izbutit s-l conving chiar pe regele geto-dacilor s i-l fac asociat la putere, ca pe un om seuperior, dotat cu harul de a releva voina zeilor. La nceput, regele i-a ncredinat funcia de Mare Preot al zeilor, apoi l-a proclamat zeu pe nsui Zamolxis 12.Un alt strlucit istoric al antichitii, Herodot, vine cu alte amnunte: nainte de Zamolxis, geto-dacii triau ntr-o cumplit srcie, fiind lipsii de nvtur. ntruct trise o vreme n preajma lui Pitagora omul cel mai nelept al Helladei Zamolxis a adus poporului su moravuri mai nalte. La nceput, a cerut s i se construiasc, dup schiele sale, un templu cu o sal de ntrunire n mijlocul edificiului. Aici i primea, cu regularitate, oaspeii de vaz, iniiindu-i n noile cunotine i taine de care dispunea. La un moment dat, Zamolxis a simit nevoia reculegerii n deplin singurtate. i a dat porunc s i se zideasc tot dup planurile sale- un mic templu subteran. Aici a cobort singur, rmnnd izolat, n adncimea ncperilor subterane, vreme de trei ani de zile. Cnd a revenit la suprafa, n mijlocul poporului su, oamenii l-au aclamat ca pe un zeu.Magicianul n arta filozofiei, care a fost Socrate, vorbete despre Zamolxis ntr-unul din faimoasele Dialoguri platoniciene, n termeni mai mult dect admirativi: Zamolxis dovedete, ca zeu al geto-dacilor, c tot aa cum nu se cuvine s ncercm a vindeca ochii fr s fi vindecat capul, nici s tmduim capul fr s tratm trupul, cu att mai mult nu trebuie s ncercm a ________________________
12

Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980 pag. 83

11

vindeca trupul fr a cuta s tmduim sufletul.Foarte interesant este i ceea ce spun, despre Zamolxis, doi mari erudii ai vremii: Origenes i Clement din Alexandria. De la acetia aflm c n sala de mijloc a Templului lui Zamolxis nu se reuneau dect brbaii, dup un anumit ritual. Ei purtau un bru lat, din piele alb de miel, sub care se aflau, la vedere, semnele pstorului, agricultorului i constructorului: cuitul, spicul de gru i rigla cu 24 de gradaii. Salonul de mijloc era un adevrat sanctuar, unde se svreau acte iniiatice, ezoterice, de felul celor din categoria misterelor osiriace, eleusiene sau dionisiace. Asemnarea cu universul spiritual al Artei Regale moderne este mai mult dect evident.n ncheierea acestui succint portret al unuia dintre cei mai de seam iniiai ai lumii, socotim c trebuie s punem chiar cuvintele celui care s-a numit Zamolxis: Nu uita, lumina pentagramei magice este iubirea. Dar, ca s o faci strlucitoare, trebuie s ajungi la esena pentagramei iertarea." 13

Marele preot Deceneu

Se spune despre Deceneu c era un nelept al neamului dacilor care tria retras, ca un adevrat sihastru, ntr-un inut ascuns, unii cred c pe muntele sfnt al dacilor numit Kogaionon. Deceneu era slujitor al zeului Zalmoxis iar n momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista, Deceneu era Mare preot al dacilor. El l ajut pe Burebista, indemnndu-i pe daci la abstinen.Deceneu a devenit rege al geilor ncepand cu anul 44 .e.n dup moartea regelui Burebista. Era un rege venerat de ctre gei. A stabilit locuina preoilor lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon) dincolo de Dunre. A reformat pontificatul zamolxian. A mprit pe gei n ordinul Piloforilor sau Pileailor i ordinul Capeluttilor sau Comailor. A cultivat n rndul geilor astronomia i agricultura. A reconstruit altare noi i a construit edificii sacre. Se pare c a urmat canoanele arhitectonice din Egipt (unde trise) precum i din Orient. Sacerdot dac ,mare preot ,sfetnic si colaborator apropiat a lui Burebista. Cel mai important personaj dupa rege in statul dac. ________________________
13

Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 53

11

Deceneu l-a ajutat considerabil pe marele rege in opera sa de unificare si organizare a triburilor geto-dace. Dupa moartea lui Burebista si destramarea stapinirii acestuia (44 ien) Deceneu isi asuma si puterea regala in statul dac intracarpatic. O informatie din Iordanes (Getica:XI,67) indica venirea lui Deceneu la putere ca vicerege, Burebista acordindu-i o putere aproape regala. Strabon spune:"Burebistasi-a luat ca ajutor pe Deceneu ,un barbat vrajitor, care umblase multa vreme prin Egipt, invatind acolo unele semne profetice, datorita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca ,de la un timp era socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbit de Zamolxe. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau getii, este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa-si stirpeasca viile si sa traiasca fara vin" (Geografia:VII,3,11)"Observand inclinatia lor de a-l asculta in toate si inteligenta lor nativa,el i-a initiat in aproape toata filozofia, caci era maestru priceput in aceasta14. El i-a invatat etica, dezvatandu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit in fizica, facandu-i sa traiasca potrivit cu legile naturii, pe care gotii [getii] transcriindu-le le pastreaza pina azi [sec VI en] cu numele de belagines; i-a invatat logica, facandui-i superiori celorlalte popoare in ce priveste mintea; aratandu-le practica, i-a indemnat sa-si traiasca viata in fapte bune; demonstrandu-le teoria, i-a invatat sa contemple cele 12 semne ale zodiacului iar prin ele mersul planetelor si toata astronomia, lamurindu-i cum creste si scade discul lunii si cu cat globul de foc al soarelui intrece masura rotunjimii pamintului si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele 345 de stele trec de la rasarit la apus, ca sa se apropie sau sa se departeze de polul ceresc. Vezi ce placere (este) ca niste oameni prea viteji sa se indeletniceasca cu doctrinele filosofice, cand mai aveau putin ragaz de razboaie. Puteai sa-l vezi pe unul cercetand pozitia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea Lunii, pe celalalt observind eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, Soarele vrand sa atinga regiunea orientala, este adus inapoi in regiunea occidentala. Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Aceasta si multe altele, invatind Deceneu pe geti, prin stiinta sa, a stralucit in mijlocul lor ca o adevarata minune ." (Getica;XI;6970) 15
________________________
14 15

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.99 Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 54

11

Sacrificiile dacilor

Populatia de la nordul Dunarii se evidentiaza intre secolele 5 i.Chr. 1 d.Chr. nu atat prin organizarea administrativ-teritoriala si politica, ci mai ales printr-o religie unitara si unificatoare, a carei dezvoltare diferentiaza populatia geto-daca fata de vecinii sai. In cadrul dezvoltarii acestui sistem religios, sacrificiile practicate joaca un rol aparte, dinamica lor fiind interesanta din punctul de vedere al celui care doreste sa inteleaga geometria dupa care isi ritmau existenta strabunii nostri.Cel mai cunoscut sacrificiu dacic, al aruncarii unui razboinic in sulite, este descris de Herodot: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zalmoxes, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-i vant, il arunca in sus, peste varful sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati ca zeul le este binevoitor; daca nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut, ii spun solului, cat mai este in viata. Potrivit istoricului Dan Oltean, sacrificiul relatat de Herodot nu este facut lui Zalmoxes, ci a fost doar instaurat de acesta. 16 Sacrificiul este inchinat zeului razboiului, unul din zeii triadei divine dacice, in cadrul careia se regasesc, ca in toate religiile indoeuropene, corespondenti pentru Cronos, Tales, si Heracles (zeul cerului, zeul pamantului, zeul razboiului). Acelasi istoric mentioneaza ca sacrificiul mesagerului, efectuat conform izvoarelor antice o data la 5 ani, era necesar doar pe timp de pace cand comunicarea cu zeul razboiului nu se realiza prin moartea eroica pe campul de lupta. Acest autosacrificiu echivala cu o astfel de moarte. Pe de alta parte, conotatiile sacrificiului par a fi mai ample, inscriindu-se in ritmurile cosmice inscrise in sanctuarele de la Sarmizegetusa, si nu numai. 17 Ioan Rodean demonstreaza faptul ca sanctuarul mare rotund este o imagine a universului, numarul si asezarea stalpilor potcoavei, ai cercului interior, si ai cercului exterior, corespunzand
________________________
16 17

Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980 pag. 87
Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 54

11

respectiv situatiilor cosmice ale soarelui, lunii, si celor 5 planete cunoscute (Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur). In pentagonul planetelor se distinge, in sanctuarul mare rotund, o periodicitate de 5 ani (identica cu aceea a sacrificiilor), prin impartirea celor 180 de stalpi, pe de o parte, in 5 grupuri de cate 36 de stalpi (fiecare stalp reprezentand 10 zile), iar pe de alta parte prin aranjarea stalpilor in sistemul 6+1, evidentiiindu-se faptul ca soarele, in decurs de 5 ani, traverseaza prin zodiac 60 de pozitii. Trebuie mentionat faptul ca sacrificiile umane de tipul celor descrise de Herodot sunt specific unei perioade anterioare reformei religioase a lui Deceneu si construirii sanctuarelor de la Sarmizegetusa. In aceasta perioada a statului dac centralizat din secolele 1 i.Chr 1 d.Chr. , sacrificiile umane inceteaza, preotii fiind singurii mediatori intre muritori si divinitate. De aceea, coerenta temporala mentionata mai sus, cu atat mai stranie, vine ca un argument in plus pentru caracterul continuu si dezvoltarea permanenta a sistemului religios dacic pe parcursul a 6 secole. In plus, autosacrificiul ramane o parte integranta a sufletului si mentalitatii dacice, pana la cucerirea romana. In acest sens, edificatoare sunt imaginile de pe Columna lui Traian descriind sacrificiul colectiv al preotilor (Scena 120) si sinuciderea lui Decebal (scena 145). 18 Desi pentru aceasta perioada tarzie exista dovezi clare a incetarii sacrificiilor umane din randul dacilor, medierea cu divinul fiind un atribut al preotilor, idea sacrificiului personal, a autosacrificiului, ramane o constanta a spiritualitatii getodacice. Este probabil locul sa amintim ca, spre deosebire de vecinii lor, geto-dacii nu credeau in metempsihoza, ci in mutarea sufletului intr-o lume fericita, dupa modelul instaurat de Zalmoxes. Moartea se pare, era vazuta ca momentul despartirii sufletului de trup, aceasta fiind ajutata prin incinerarea trupului, care rezulta in eliberarea sufletului.Sacrificiile inchinate celorlalte doua divinitati ale triadei sunt deduse de Dan Oltean (opera citata), ca fiind sacrificarea berbecilor pentru zeul cerului, si oferirea de ofrande vegetale pentru divinitatea pamantului.
19

Este posibil ca, dupa modelul poparelor celtice, in cinstea

divinitatii agrare, sa se fi practicat sacrificiul prin incinerarea victimelor inchise intr-o papusa de paie colosala. ________________________
18

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56 Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 56

19

11

Pe de alta parte, se observa in decursul timpului, inlocuirea persoanelor sacrificate din randul razboinicilor daci, cu sacrificarea prizonierilor de razboi. Expunerea craniilor unor fruntasi romani invinsi in victoria impotriva generalului Fuscus, este graitoare in acest sens. De asemenea, se practica ritualul de factura scitica al agatarii prizonierilor ucisi de trunchiuri de copaci, unde urmau sa fie devorati de zeul razboiului si de lupi, reprezentantii acestuia. In timp ce capetele puteau fi pastrate ca trofee, ramasitele se inhumau ulterior, mormintele sacrificatilor fiind astfel diferite de cele ale sacrificantilor, care la disparitie erau generalmente incinerati. In incheiere, trebuie mentionata sacrificarea de animale la banchetele funerare, asemanatoare pomenilor ortodoxe contemporane. Decedatul era tinut trei zile, iar inainte de a fi incinerat, pe rugul funerar se sacrificau atat animale psihopompe (calul, cainele), cat si animale care puteau fi consumate in cadrul unui banchet (pasari, porcine, bovine, etc). Asezarea pe rug a decedatului pare sa corespunda simbolic aruncarii solului in sulite. Focul rugului, intermediar intre pamant si cer, la fel ca si pozitia solului sacrificat, avea asa cum am spus rolul de a separa sufletul de trup (spre deosebire de crestinism, pacatul in conceptia geto-dacilor avea un caracter pur ontologic, nascandu-se din amestecul eterogen al sufletului cu trupul). Acest foc intermediar intre lumi, personificat asemeni soarelui si considerat de sorginte divina, va fi prezent si in sanctuarul mare rotund de la Sarmizegetusa, pe vatra din potcoava, in jurul lui cladindu-se atat reprezentatii ale sistemului planetar, cat si concepte perene referitoare la rolul razboinicului in univers. Ca expresie a acestor concepte, sacrificiile dacice par sa cunoasca o evolutie continua, dar unitara, devenind nu numai modalitati de comunicare cu divinul, ci si parti integrante ale sufletului getodac. 20

Credinta in nemurire.
Conform lui Herodot, printele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era dect o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpmntean al vegetaiei i al fertilitii. De aceea, moartea unui dac nsemna pentru ei un prilej de bucurie, o srbtoare. Dacii practicau incineraia pentru morii lor. Peste mormintele nobililor tarabostes i ale cpeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci i un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tnr geto-dac, dup cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul

11

oamenilor ctre Zamolxes, lui ncredinndu-i-se naintea ritualului de sacrificiu cererile, rugminile, problemele celorlali. 21

Zeit i

Gebeleizis zeul fulgerului, tunetului, ploii. Era reprezentat ca un brbat chipe, uneori cu barb. Fulgerele i tunetele erau manifestrile sale.

Zamolxis (Zamolxe) zeul suprem al geto-dacilor, zeul trmului de dincolo, al morilor i al viilor, reprezentnd lumea subteran i viaa de dup moarte.

Bendis zei a Lunii, a pdurilor i a farmecelor, zeia dragostei i a maternitii. Derzis (Derzelas) zeul sntaii. Kotys (Cottyo) zeia-mam n mitologia traco-dac.

Mari preo i

Deceneu, rege si mare preot al geilor ncepand cu anul 44 .Cr. dup moartea regelui Burebista.(atestat de Strabo si Jordanes

Comosicus rege si mare preot al geilor urmaul lui Deceneu (44 .Cr - 28/29 AD d.Cr [3] Coryllus rege si mare preot al geilor urmaul lui Deceneu (44 .Cr - 28/29 AD d.Cr [3] posibil Vezina atestat ca al doilea in rang in statul lui Decebal (atestat de Dio Cassius)
22

________________________
20

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.61 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.101 Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 113-114

21 22

11

Bibliografie

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007;

Florin Constantiniu , O istorie sincera a poporului roman, Editura Enciclopedica, 2008 ;

Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006; Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980;

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968.

11