Colonitii romani din Dacia

Procesul de colonizare n perioada stpnirii romane (106 - 271), n provincia cucerit au loc evenimente i transformri importante:

construirea a numeroase orae, ceti, castre i monumente:

o o

Tropaeum Traiani n 108 - 110 se construiete noua capital a provinciei Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica (n sud-vestul Depresiunii Haegului) n jurul lui 210 este refcut n piatr castrul de la Porolissum n 107 - 109 romanii prelungesc drumul care lega Dunrea (la Dierna) cu interiorul Daciei pn la Apulum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (ClujNapoca) i Porolissum (Moigrad). Acesta este unul dintre cele mai vechi drumuri de piatr de pe teritoriul Romniei.

construirea unei bogate reele de drumuri pietruite:

o

exploatarea masiv a bogiilor subsolului (aur, argint, sare etc.) 1 Coloniile erau locuite de coloni, adic cetenii romani cu toate drepturile. Coloniile au

constituit o lovitur grea pentru viaa tradiional autohton, deoarece pe ele se sprijinea ntreaga via constituional iar dacii au trebuit n cei 170 de ani s se adapteze prezenei zecilor de mii de romani, sau atfel spus , venirii printre ei a attor vorbitori de limb latin. Colonizatorii erau de dou tipuri: civili i militari. Colonizarea cu civili n Dacia e aproape caz unic n vremea mprailor romani (conform lui Nicolae Iorga). Cei mai muli coloniti au venit, firesc, din mprejurimile Daciei, i foarte puini din inima imperiului, din Italia de astzi, deoarece populaia se rrise acolo, iar mpraii au interzis colonizrile cu cetenii

~1~

nscui n Peninsula Italic. Cei venii din apropierea Daciei erau de obicei traci, nrudii cu geii (dacii), vorbeau aceeai limb, fapt ce a dus la o apropiere ntre ei. Din Imperiu au mai venit cei mai prigonii, mai ales cretinii[5] i preoii lor. Limba geilor s-a pstrat precum i modul de via i ocupaiile autohtonilor.Dei a avut o perioad relativ scurt, colonizarea Daciei cu oameni provenii din toate provinciile imperiului a fost cea mai intens, iar limba latin s-a impus ca lingua franca. 2 Peste aceast populaie btina, romanii au adus coloniti. Eutropius, cu exagerarea lui retoric bine cunoscut, ne spune c acetia au fost mulimi nenumrate din tot imperiul i c motivul aducerii lor era pentru a cultiva ogoarele i a locui oraele, deoarece Dacia fusese golit de brbai n timpul rzboiului ndelungat al lui Decebal. Noi credem mai degrab pe Cassius Dio, care, sprijinit de izvoare contemporane evenimentelor, ne povestete despre numeroasele supuneri de triburi dacice fa de Traian. Dar, lsnd la o parte exagerarea privind numrul colonitilor i mai ales nimicirea brbailor btinai, un fapt este exact: se constat n Dacia coloniti din toate prile Imperiului roman. Cei mai muli, putem spune imensa majoritate, poart nume romane. Prenumele Aelius se ntlnete, n inscripii, de vreo 100 de ori, acela de Aurelius de 150 de ori, Julius de vreo 50 de ori etc. Evident, aceasta nu nseamn c purttorii lor erau cu toii neaprat de origine curat roman, din Italia sau din provinciile puternic romanizate. De mai multe ori, sub un nume specific roman se ascundea un grec, un sirian sau un dac, dup cum am vzut mai sus. Nu e mai puin adevrat c totui elementele romanizate, vorbind limba latin, au format marea majoritate a colonitilor venii n Dacia. Aceasta rezult n mod elocvent i din mprejurarea - hotrtoare dup prerea noastr - c au reuit s impun localnicilor limba lor, ceea ce nu s-ar fi ntmplat dac ei n-ar fi reprezentat i o superioritate numeric ntre coloniti. 3 Au venit i un numr de greci sau de coloniti de alt origine, dar de cultur i limb greac. S-au gsit o serie de inscripii scrise n aceast limb. i unii dintre cei care le pun au ________________________
1

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.156 Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.123 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.156

~2~

totui nume curat romane! Astfel e cazul lui Marcus Memmius Longus din Apulum (Alba-Iulia) sau acela al lui Quintus Axius Julianus, care-i adaug ns i cognomenul sau porecla revelatoare - de Ionios, adic ionianul, deci grecul, am zice noi. n tabulele cerate gsite la Alburnus Major, un centru nsemnat al regiunii miniere, deci loc de afaceri, proporia numelor greceti e cam de 10 la sut, aadar apreciabil.Socotii dup regiunile sau provinciile din care a venit, cei mai muli coloniti se arat a fi - i faptul e natural - din mprejurimile Daciei. Un numr nsemnat au venit din Illyricum, adic din partea de apus a Peninsulei Balcanice, din cele dou Moesii, provinciile de pe malul drept al Dunrii, i din Tracia. n regiunea Munilor Apuseni, lng Alburnus Major (azi Roia), era un sat ntreg de dalmai, din neamul pirustilor, pricepui n extragerea metalelor; satului i se spunea Vicus Pirustarum.
4

Inscripiile arat n aceast regiune aurifer nume caracteristice de dalmai, cum este de pild acel Dasius Verzonis, pirust din satul Kavieretium, care vinde unuia, Maximus Batonis, o feti de ase ani cu numele de Passima, pe 265 de dinari. Din numele de persoane menionate n tabulele cerate gsite la Roia, o sum sunt dalmate. La Alba-Iulia, s-a gsit o inscripie privitoare la templul ridicat de colegiul prosmonilor, adic al locuitorilor originari, se pare, din oraul Promona, din Dalmaia. O alt inscripie pomenete pe un Titus Aurelius Afer Delmata, chemat cel dinti din Splonum, o localitate, de asemenea, n Dalmaia. Trebuie s adugm c numrul colonitilor de origine trac i iliric era sporit i prin soldaii de aceeai origine, cu garnizoana n Dacia i care, dup terminarea serviciului militar se stabileau aici. Au fost astfel, n Dacia, coloniti care aparinuser corpurilor de traci sgettori, de traci ceteni romani, de bessi, de iliri, de dalmai.ntlnim ns i coloniti venii mai de departe. Unii sunt din Asia Mic, din diferitele orae i provincii ale ei. Tavianii, care-i fac i un colegiu n Dacia, sunt din oraul Tavia, n provincia Galatia. Alii vin din Bithinia, alii din Caria, alii din Paflagonia, unii tocmai din Coelesiria. Ei aduceau cu dnii i zeii respectivi, cum era de pild Glycon, zeul adorat n oraul Abonoteihos din Paflagonia, sau Jupiter, cruia-i ________________________
4

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.124 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.157

~3~

Heliopolitanus, adic cel adorat n Heliopolis, Jupiter Optimus Maximus Prusenus, adorat n Prusa, Jupiter Erisenus, deci din Erisa etc. Au venit coloniti i din Galia. O inscripie amintete pe un decurion sau, cum am zice astzi, un consilier municipal cu numele ibliomarus, care era de fel din oraul Augusta Treverorum, din provincia Belgica a Galiei. De aceeai origine celtic trebuie s fi fost i muli dintre soldaii aparinnd corpurilor de trup galice, spaniole sau britanice care, dup isprvirea serviciului militar, s-au aezat n Dacia. S-au gsit la noi o serie de diplome militare aparinnd unor asemenea soldai, ceea ce nseamn c li se dduse pmnt aici i c se stabiliser pe el, mpreun cu familiile lor. De la aceti coloniti - civili i militari - de origine celt provin inscripiile care pomenesc zei adorai n locurile de unde plecaser. Astfel sunt zeii Jupiter Bussumarus, Jupiter Bussurigius, Jupiter Sucellus i zeiele Epona, Campestres, Quadriviae, Nantosvelta.Pn i din Siria i din Africa a venit lume n Dacia. O inscripie amintete pe doi negutori, Aurelius Alexander i Flavius, sirieni, care fac o dedicaie lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus, aadar cel din Doliche, ora n provincia Commagene din Siria). O alt inscripie ne arat c exista n Dacia i cultul lui Sol Hierobulos, adic al soarelui sfnt, cel adorat n Palmyra. El va fi fost adus de soldaii corpului de trup din aceast localitate, care-i avea reedina tocmai la noi. Tot n Dacia fuseser trimise i alte trupe din acelai rsrit ndeprtat, cum erau cohortele de commageni, adic din provincia amintit mai sus a Siriei, sau cohortele de iturei, din vecintatea Palestinei.
7 6

Dar din Italia n-au venit colonitii? Se pare c prea puini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea - se vede - un excedent puternic de populaie pe care s-1 trimit peste hotare. De aceea, se pare c mpratul i fixase ca norm s nu se ntrebuineze n scopuri de colonizare populaia Italiei. n sensul acesta trebuie s interpretm pasajul din Historia Augusta, un izvor istoric roman, n care ni se spune c Antoninus Pius a purtat de grij Spaniei, coloniznd-o cu oameni din Italia, mpotriva preceptelor lui Traian (contra Traianis praecepta). ________________________
6

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.158

7 Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.125

~4~

Din Italia au venit, mai ales n primele timpuri, funcionari: administratori, perceptori, vamei i alii de felul acesta; cu vremea, mai ales dup edictul lui Caracalla din 212, care ddea dreptul de cetenie roman tuturor locuitorilor imperiului, i ei au fost recrutai, n mare parte, dintre localnici. De altfel, trebuie s adugm: faptul c nu erau din Italia colonitii nu mai prezenta, n vremea aceea, mare importan. Roma era acum n culmea splendorii i puterii sale: imperiul cuprindea tot bazinul Mediteranei, care putea fi considerat cu drept cuvnt ca o mare roman, mare nostrum, cum spuneau, cu legitim mndrie, cetenii. Romanizarea fcuse progrese uriae: provincii ntregi vorbeau latinete i - ceea ce e i mai important - provincialii se simeau romani. Era un ideal pentru fiecare din ei s poat ajunge a spune: civis romanus sum: sunt cetean roman!. S nu uitm c nsui conductorul imperiului n vremea aceea, Traian, nu era din Italia. Aadar, c n-au venit coloniti din nsi inima imperiului nu trebuie s i ntristeze pe aceia care ne-ar dori ct mai romani; procesul de romanizare credem c n-a suferit, dimpotriv, se poate ca el s fi ctigat, deoarece, pe de o parte prolificitatea italioilor sczuse, iar pe de alta, e cunoscut zelul pe care-1 desfoar cei de curnd primii ntr-o mare naiune sau o religie superioar. Nu exist propaganditi mai buni ca neofiii.Adugndu-se aceti coloniti civili la populaia btina, Dacia a ajuns s aib n scurt vreme un numr considerabil de locuitori. La aceast cretere au ajutat i condiiile prielnice de trai i, de asemenea, i mproprietririle succesive ale soldailor eliberai de armat sau, cum li se spunea atunci, ale veteranilor. Acest spor de populaie a necesitat i o organizare administrativ din ce n ce mai complex.
8

1.Organizarea noii provincii romane Dacia.

Din teritoriul cucerit, doar o parte a format provincia Dacia romana, sudul Moldovei, cmpia munteana si coltul sud-estic al Transilvaniei erau sub controlul provinciei romane Moesia Inferior.Primul guvernator al noii provincii romane a fost Decimus Terentius Scaurianus,iar capitala noii provincii a fost fixata la Ulpia Traiana ntemeiata prin anii 108 110 (nu pe locul capitalei lui Decebal).Partile nordice, zona Maramuresului, Crisanei, nordului Moldovei nu au fost ocupate de catre romani si au continuat sa fie locuite de catre dacii liberi ________________________
8

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.159

~5~

(carpi, costoboci). La moartea mparatului Traian (11 august 117), n Dacia a avut loc o mare rascoala, nfrnta de Hadrian; acesta a fost silit de mprejurari sa abandoneze sudul Moldovei si o mare parte din Muntenia de mai apoi (erau greu de aparat!). Din celelalte teritorii nord-dunarene (apartinnd Moesiei Inferioare), adica coltul sud-estic al Transilvaniei, mpreuna cu vestul Olteniei, va organiza o provincie aparte Dacia Inferioara (prima reorganizare administrativa n anul 118),iar provincia organizata de catre mparatul Traian a primit numele de Dacia Superioara.n anul 124, sub Hadrian, are loc a II-a reorganizare administrativa a Daciei. Marcus Aurelius, ntre anii 168 169 face cea de-a III-a si ultima reorganizare a Daciei: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis si Dacia Porolissensis). Organizarea militara a provinciei: n Dacia stationau 30.000 40.000 de soldati (cca. 10% din totalul armatei Romei).Armata consta din legiuni (unitati pedestre, de elita, formate doar din romani), trupe auxiliare (dintre provincialii necetateni), formate din cohortes (trupe de pedestrasi) si alae (trupe de calareti).Serviciul militar avea o durata de 25 de ani,la lasarea la vatra, se primea cetatenia romana, pamnt si alte avantaje de natura economico-sociala.Dacia era aparata de castre (tabere ntarite, permanente),cum au fost cele de la Apulum (Legiunea a XIII-a Gemina), Potaissa (Legiunea a V-a Macedonica) s.a.;pentru aparare,ele erau prevazute cu 1-2 santuri, un val de pamnt (sau zid din piatra).Dintre unitatile militare romane, 15 cohorte au fost formate doar din daci.Dupa anul 230, atacurile migratorilor si ale dacilor liberi asupra provinciei romane se intensifica.Aurelian hotaraste parasirea provinciei Dacia - ntre 271 272 este parasit nordul si centrul provinciei, iar n anul 275 si partea de sud a acesteia.n tot acest rastimp, de la retragerea aureliana din Dacia si pna la nceputul secolului al VII-lea, Dobrogea a facut parte din Imperiul Roman (de rasarit), apartenenta care a avut o certa nsemnatate pentru consolidarea romanitatii nord-dunarene;Pe tarmul drept al Dunarii, Aurelian nfiinteaza o noua Dacie (ntre cele doua Moesii). ________________________
9 Florin Constantiniu , O istorie sincera a poporului roman, Editura Enciclopedica, 2008, p. 32

10

10

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56

~6~

2.Colonizarea Daciei
O norma fixata de catre mparatul Traian, interzicea folosirea populatiei din Italia la colonizari (exista pericolul depopularii, Italia neavnd atunci un surplus de populatie n raport cu pamntul arabil existent). Eutropius a scris ca n noua provincie romana au fost adusi colonisti ex toto orbe Romano (din ntregul Imperiu roman).Colonizarea a fost oficiala si masiva, cuprinznd deopotriva centrele urbane si zonele rurale. Originea colonistilor a fost diversa,ei provenind din cele doua Moesii, Dalmatia, Pannonia, Noricum, Tracia, Grecia, Asia Mica, Siria s.a.Colonizarea s-a realizat cu rapiditate din urmatoarele motive : imperiul voia sa mpnzeasca acest bastion naintat cu ct mai multe elemente romane (sau romanizate); pierderile umane suferite de daci n razboaiele cu romanii; romanii doreau sa exploateze ct mai rapid si eficient bogatele resurse economice ale subsolului si solului dacic.Un aspect foarte important, mai putin relevant pna n prezent se refera la faptul ca mparatul Traian a efectuat un recensamnt al pamnturilor (centuratio). Obiectivele acestuia priveau : ce pamnturi au primit veteranii, colonistii?; cui au apartinut ele nainte de 106? ( cu dacii deposedati de pamnturi, colonistilor romani le-ar fi fost aproape imposibil sa convietuiasca!...).Romanii au mpartit pamnturile libere n acel moment! (ale sustinatorilor lui Decebal, ale paturii locale bogate, retrase n teritoriile dacice neintrate n componenta noii provincii romane , ale celor ucisi n lupte). Altfel nu se explica de ce ar fi avut nevoie mparatul Traian de un recensamnt, ci ar fi mpartit pur si simplu pamnturile dupa pofta lui! Traian si administratia romana aveau interesul sa pacifice Dacia sa faca un adevarat model de provincie pacificata!... -, sa prezerve locuitorii Daciei, ca sursa de venituri pentru Imperiul roman, nu sa i alunge de pe propriile pamnturi, pe care sa le atribuie arbitrar noilor adusi n provincie! n strategia politica a Imperiului roman, colonizarea era un instrument de asimilare a provinciei, de integrare a acesteia n noul complex politico-statal. Colonizarea nu a luat sfrsit odata cu domnia lui Traian, noi mestesugari au fost adusi aici n secolul III, acestora adaugnduse noile unitati militare aduse n Dacia romana ntre anii 106-275. Limba vorbita de catre colonisti a fost limba latina,iar dovezile n acest sens nu lipsesc,dimpotriva : exista descoperite peste 3.000 de inscriptii n limba latina (fata de doar 40 n limba greaca); inscriptiile nchinate zeilor stramosesti tot n latina; marea majoritate a

~7~

colonistilor erau elemente latinofone (indiferent de originea etnica sau provincia din care au fost adusi); acest fapt a facut din Dacia, chiar de la nceput, o provincie de limba latina, comparabila, din acest punct de vedere, cu provinciile romane occidentale : Hispania, Gallia, Pannonia,

Dalmatia s.a. 11 3. Autohtoni si colonisti in provincia Dacia.

n ciuda pierderilor umane suferite de daci n timpul razboaielor cu romanii, continuitatea (dainuirea) acestora a fost o realitate ce nu poate fi contestata, faptul fiind demonstrat de numeroase si variate argumente: au existat pe vremea lui Traian si a mparatilor ulteriori, o serie de unitati

militare auxiliare (cohorte, alae) formate din daci; elementele de origine dacica sunt atestate epigrafic si n unele legiuni

romane precum si ntre equites singulares de la Roma; n inscriptiile latine din Dacia romana apar si nume traco-dacice (2%); informatiile furnizate de catre Ptolemeu despre Dacia (si care nu reflecta

exclusiv realitati de dinainte de 106 ci si realitati din perioada imediat urmatoare), atesta numele de localitati si popoare (adica semintii), triburi dacice care-si continua existenta dupa anul 106; cimitirele din sec. II-III (de la Obreja si Noslac, jud. Alba ; Moresti, jud.

Mures; Lacusteni, jud. Dolj s.a.), prin ritul de nmormntare si inventarul specific (ndeosebi ceramica) sunt cea mai buna dovada a dainuirii masive a dacilor; toponimia este un alt argument; majoritatea covrsitoare a oraselor Daciei

romane poarta numele vechilor asezari dacice, acest fapt explicndu-se prin preluarea lor de catre administratia romana (Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa, Tibiscum, Porolissum, Dierna,
________________________
11 Florin Constantiniu , O istorie sincera a poporului roman, Editura Enciclopedica, 2008, p. 32-33

~8~

Ampelum, Buridava, Piroborodava, Sucidava, Malva, Durostorum, Dinogetia, Capidava s.a.); dacice sunt si numele rurilor: Maris (Mures), Samus (Somes), Alutus (Olt), Tibiscum (Timis), Sargetia (Strei) s.a.;sunt atestate astfel sigur 25 de toponime dacice si 33 de hidronime; semnificativ este cazul numelui capitalei Daciei; ntemeiata n 108-110

acest oras s-a numit la nceput Colonia Dacia; dezvoltata apoi de Hadrian, i s-a adaugat si apelativul indigen Sarmizegetusa (vechea denumire, de pe timpul lui Decebal); n cca 100 de puncte de pe teritoriul Daciei romane s-au descoperit urme decultura materiala dacica (Angustia Bretcu, Cumidava Rsnov, Micia Vetel, Porolissum Moigrad, Gilau, Bologa, Buciumi, Orheiu Bistritei, Drajna de Sus, Barbosi, Cincis, Sntamaria Orlea, Stolniceni pe Olt s.a.).Datorita sapaturilor arheologice din ultimele decenii, astazi se cunosc o serie de asezari rurale apartinnd populatiei dacice din provincie: Lechinta de Mures, Casolt, sura Mica, Slimnic, Obreja, Noslac, Lacusteni, Dinogetia, Capidava s.a.Materiale arheologice dacice au fost descoperite (si) n trguri si orase (Barbosi, Romula, Tibiscum, Micia, Apulum s.a.) demonstrnd ca dacii n-au fost legati exclusiv de sat si ca au jucat un rol chiar si n viata urbana a provinciei.Convietuirea colonistilor cu autohtonii a sters treptat granitele dintre ei, n locul deosebirilor etnice impunndu-se ncetul cu ncetul cele economice si sociale.Constitutia antoniana (212) a acordat cetatenia romana tuturor locuitorilor provinciei. 12

4. Valorile civilizatiei romane

nflorirea civilizatiei dacice a sec. I .Hr. I d.Hr. apartine prin nsasi esenta sa, lumii clasice.Roma a introdus o civilizatie tehnica superioara : brazdarul de plug de tip roman; uneltele mestesugaresti s-au perfectionat; mestesugurile s-au diversificat, productivitatea a crescut; apar mestesuguri noi (cioplitori de statui si inscriptii n piatra, scluptori de geme s.a.); s-a dezvoltat comertul; s-a edificat o vasta si buna retea de drumuri; viata urbana a nflorit; se raspndeste stiinta de carte si utilizarea scrierii. ________________________
12

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.159-160

~9~

Asezarea romana n Dacia a nsemnat o reala si puternica dezvoltare economica si culturala a provinciei; aceasta dezvoltare a provinciei a fost platita greu prin : numeroase jertfe umane n razboaiele cu romanii; pierderea independentei Daciei; curmarea brutala a evolutiei firesti a civilizatiei autohtone; exploatarea populatiei autohtone si a resurselor provinciei. 13

5. Romanizarea
A fost nlesnita de contactele dintre civilizatia autohtona si cea romana nca din sec. II .Hr.,dacii utiliznd de timpuriu alfabetul latin. Principalii factori ai romanizarii au fost: limba latina - limba oficiala a provinciei, armatei, administratiei si a

justitiei (care contribuiau la difuzarea ei); armata - era latina din punct de vedere lingvistic (comenzile n latina;

ceremoniile n latina; mijloc de comunicare; dupa 25 de ani de serviciu orice soldat veteran era latinofon); urbanizarea - a fost un factor important (nu cel mai important);romanizarea

a nceput cu orasele; majoritatea populatiei locuia la tara; unele asezari dispar, aparnd n schimb altele noi; scoala (latina era principalul obiect de nvatamnt); religia romana - a adoptat divinitati autohtone, mbracndu-le haina

romana; a difuzat obiceiul ridicarii de statui, inscriptii; a introdus cultul imperial n rndul autohtonilor s.a.;

.________________________
13

M. Macrea, Viaa n Dacia roman, Bucureti, 1969 p 76-77

~ 10 ~

Nu trebuie neglijat faptul ca romanitatea prezenta o atractie incontestabila : cunoasterea latinei era o conditie indispensabila pentru orice ascensiune sociala; dobndirea cetateniei romane conferea locuitorilor provinciei avantaje certe Actiunea conjugata a tuturor factorilor romanizatori a avut drept rezultat asimilarea lingvistica pe scara larga a populatiei autohtone. Cercetarea lexicului mostenit de limba romna din antichitate atesta prezenta a cca. 200 de cuvinte de origine dacica: nume de plante si arbori: mazare, gorun, brad, brnduse; nume de animale: mnz, crlan, mistret; termeni legati de ocupatii: tarc, brnza, grapa; termeni referitori la anumite parti ale corpului omenesc: buza; termeni privind viata de familie: zestre, baiat, prunc, mire; termeni ce privesc forme de teren, casa: vatra, catun, bordei etc. 14

ntre structurile gramaticale se numara prezenta, numai n limba romna, a articolului enclitic, exprimarea genitivului si dativului ntr-o singura forma, nlocuirea infinitivului prin conjunctiv, constructia viitorului cu a vrea nu cu a avea. Prezenta acestora reprezinta rezultatul simbiozei colonistilor latinofoni cu masa populatiei autohtone dace. Adoptarea pe scara mereu mai larga a limbii latine de catre autohtoni implica formarea unei mentalitati romane, caci mutatia lingvistica nseamna nlocuirea treptata a unei spiritualitati cu alta. Faptele dovedesc ca nca din primii ani de dupa cucerire a Daciei, aceasta oferea tabloul unei provincii puternic romanizate. Romanitatea implantata n Dacia dupa 106 a crescut si s-a dezvoltat rapid datorita romanizarii autohtonilor; n preajma retragerii aureliene Dacia prezenta imaginea unei provincii puternic si ireversibil romanizate. 15

~ 11 ~

6.Dacii Liberi
Dacia romana n-a cuprins ntreaga Dacie; regiuni relativ ntinse (Muntenia aproape toata, Moldova cu exceptia enclavei de la Barbosi sendreni, Crisana si Maramuresul) au ramas n afara provinciei si au continuat sa fie locuite de cei pe care istoriografia i numeste ndeobste daci liberi.Dintre ei se remarca: costobocii (n N. Moldovei si n Ucraina subcarpatica), carpii (Podisul central moldovenesc), asa numitii daci mari (n nordul provinciei Dacia romana; unora nu le cunoastem numele, prezenta lor fiind atestata de descoperirile arheologice (Mediesu Aurit, Lazuri, Calinesti etc.). Vecinatatea provinciilor romane Dacia, Moesia Inferioara, Pannonia au facut ca pe planul culturii materiale dacii liberi sa fie destul de puternic influentati de civilizatia romana (n acest sens continundu-se un proces mai vechi care se facuse simtit n ntreaga Dacie nainte de cucerire).n absenta unei colonizari romane, a unei convietuiri directe ntre colonistii latinofoni si dacii liberi, n sec. II-III, procesul romanizarii ultimilor s-a desfasurat mai lent dar rezultatul final a fost cuprinderea lor n procesul de formare a poporului romn. 16

________________________
14

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.160

15

M. Macrea, Viaa n Dacia roman, Bucureti, 1969 p 110-111

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.142

16

~ 12 ~

Bibliografie

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007;

Florin Constantiniu , O istorie sincera a poporului roman, Editura Enciclopedica, 2008 ;

Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006;

Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980;

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968; M. Macrea, Viaa n Dacia roman, Bucureti, 1969.

~ 13 ~