caiete

eritice
f\n=

SARAMf,ANDUceeace ne propunem in prezenta expunere: si urmdrim principalele momente ale unui proces istoric care, avdndLabazd unitatea De la unitate romanitdtii orientale, a condus la afirmarea ,,unitdfii de neam" a romdnilor din nordul gi din sudul Dunirii si la nastereaconstiintei de neam nafionale la aromAni. Este vorba de un procesistoric intern care,incepAnd cu secolulal la constiinta XIX-lea, a fost potenfat de contacteledirecte ale aromdnilor cu confrafii lor din Prinnationali cipate 9i din Transilvania gi de formare unei
Aromdnii istorie

nuat, aromdnil, UTJLJG(El]A(e in ceeace-i prive;te peau urmat. pentru perioadele istorice care Este

ln

gi actualitate
The author aims to demonstrate unity the between Romanians Macedo-Romanians. and Thecontacts thesetwo partiesof a single of nation werefrequentfrom the 4th century uaing to the emperor Constantine Great. the After that, Nicolae Saramandudiscusses aboutthe identity of the SouthernWachsin the Bynntine Empire. ln addition to this, based suiptural sor4rces, statesthat the on he historianof the EasternRomanEmpireasere aware theunity betuseen Romanian of the t'rom theNorth and theSouthof theDanube. the ln 18th century, the first- Macedo-Romanian deaeloped their actioity.In the 19th century Romaninns wereinterested their brothers. in considering therna part of a singlenations. Keywords:Macedo-Romanians, Romnnians, nation,nationalconsciousness, unitu. In Romanitatea romhnilor.lstoria unei idei (Bucurepti, 1,972),istoricul Adolf Armbruster a urmdrit - ca una din liniile directoare - ,,ideeaunitifii de neam a romAnilor din intregul teritoriu locuit de ei" (p. 5). Autorul i;i indrepta atenfia indeosebi asupra romdnilor din nordul Dunirii, fdrd a-i ignora pe cei din sudul Dundrii aromAnii -, indeosebi pentru perioada de inceput a atestdrilor in izvoarele bizantine. Cercetarea ,,unitdfii de neam" nu s-a conti48

dinspore aromfrnegti Austro-Ungaria. Din a in doua jumdtate a secolului aI XIX-lea RomAnia s-a implicat direct, prin scoali ;i bisericd, in susfinereaelementului romdnescdin fdrile balcanice, iar ulterio4, intre cele doud rdzboaie mondiale, a sprijinit stabilirea in lard a unor importante contingente de aromdni.

Unitatea romanitifii orientale

in perioada care a urmat retragerii aureliene, contacteledintre romanicii din nordul Dundrii si cei din sudul Dundrii, rdmagi in Imperiu, nu au incetat. Ele au fost favorizate de initiativele de recucerire a Daciei, datorate indeosebi impiralilor Constantin cel Mare (secolul al IV-lea) gi Justinian (secolul al Vl-lea). Prin Edictul de la Milano din anul 313 Constantin cel Mare recunogtea crestinismul, care s-a extins in Dacia ,,ca rezultat al misionarismului iniliat ;i susjinut de comunitdfile si episcopateledin sudul Dunirii. t...1 Sudul romano-bizantin a potenlat apoi rdspdndirea noii credinle pestetot in rdndurile autohtonilor vorbitori al limbii latine" (Ist. rom.2001/II:611). Izvoarele istorice din secolele IV-XV atestd prezenlacontinud a populaliei romanizate in nordul gi tn sudul Dundrii, tn teoriile sfupilnitede romani,unde s-a format un continuum romanicum. Despre populalia romarizat6, din nordul Dundrii gdsim informajii la autori latini din secolele IV-V ca Hieronymus (345-420) gi Salvianus (390-484), precum si la Priscus Panites,istoric;i diplomat bizantin, care, la anul 448, fdce parte

crt ;tce

caiete

din misiunea imperiald trimisd din Bizan! de impdratul Theodosieal Il-lea la curtea lui Attila pentru a incheia pace cu acesta. Trecdndprin teritorii din Moesia Superior si Panonia de sud, Priscus se intdlnegte cu locuitori ai acestor linuturi ;i relateazi desprelimbaausonilor,desprecare se gtie ci era denumirea datd de greci limbii vorbite in Italia. Limba ausonilor este in textul lui Priscus limba latind, vorbitd de locuitori din finuturile nord-dundrene ;i care era,la acea datd,limba oficiald a Imperiului Roman de Risirit (Imperiul Bizantin), folositi la curtea lui Attila in relafiile gi contactele diplomatice, in cazul de fafi cu bizantinii. O mirturie importantd privind folosirea limbii latine in Imperiu, adici in sudul Dundrii, chiar in zona de influenfd culturald greacd(la sud de,,linia JiredeK), dateazdde la mijlocul secolului al Vl-lea gi provine de la un inalt funcfionar bizantin, Ioannes Lydos. Afldm din opera acestuia, Despre magistraturilestatului romnn, cd in dioceza

Tracia ,,locuitorii, degi cei mai multi sunt eleni, vorbesc limba italienilor [= limba latind]" (Ioannis Lydi, De magistratibus,Ill: 68). Retinem si menfiunea pe care o face autorul in legdturd cu ,,cei care au imbdtrAnit sub arqg".t pe care bizantinii ii numesc aeterani (dl6hiUid'c), termen de origine latind preluat de la populatia romanizatd. Agadaq, paralel cu abandonarealimbii in materne de cdtre autohtonii traco-daci,proces incheiat in secolul al Vl-lea, continud atestdrile privind limba latini vorbitd in nordul gi in sudul Dundrii, pe un teritoriu vast, Iimbd asimilatd celei vorbite in Italia, numitd limbaausonilor(Piscus Panites,secolul al V-lea) sau limba italienilor (Ioannes Ly{os, secolul al Vl-lea). In acest context se inregistreazi,, pentru anuI587, in dioceza Tracio cuvintele torna, torna, rostite in ,,limba locului" (TheophyIactus Simocatta) de un soldat drn trupele auxilinre (grec. 6dyeAdh), recrutate la f.afa locului, in zona munfilor Haemus (Balcani), din rdndul populajiei autohtone romanizate, de citre generalul bizantin Comentiolus. in tratatul despre Arta militard all:uiMauricius (primul sfert al secolului alVII-lea) e mentionatd, printr-un termen de origine latind, rilcidjfdd'i(< lat. ret'ugus'fugar'),categoria juridicd a refugialilog elemente romanice din nordul Dundrii care se retriseseri in sudul Dundrii, in Imperiul Bizantin, unde, cdpdtdnd statutul juridic de cetileni ai imperiului/ serveau drept cdlduzetrupelor bizantine in expedifiile din nordul Dunirii. Atestarea neintreruptd, in sursele istorice, a romanitdtii orientale in nordul si in sudul Dundrii indreptdfegte afirmafia lui Sextil Puscariu:,,PdnEla proba contrari, trebuie si considerdm deci pe romdni ca urmagii romanilor pe locurile unde se giseau odinioard si unde ii gdsim gi astdzi, cu revdrsdri dincolo de limitele de pe vremea Imperiului Roman" (Pugcariu 1940: 324). Unitatearomanitdlii orientale datdde unie tatealimbii latine gi de caracterul unitar al limbii de substrat(traco-daca), fiind pdstratdprin contactele permanente dintre romaniciidin nordul Dundrii cu ceidin sudul Dundrii'. 49

eaiete

Viorel Coman

eritiee
Romanus si ztalachus, ,,Vlahiile" sud-dunirene
ca gi cei din nordul Dundrii, sunt urmagi dacilor lui Decebal, invingi de Traian. Descendenla lor romand e confirmati in secolul urmitox, al XII-lea, de Ion Kinnamos,carespunedesprevlahi cI,,sunt coloni de demult [adugi] din Italia" (FHDR III: 239). AdFrugim amplele relatdri ale unui alt scriitor bizantin, Nichita Honiates, despre rolul important de vlahilor nord- gi suddundreni in perioada Imperiului RomdnoBulgar al Asinegtilor (sfAr;itul secolului al XII-lea - inceputul secolului aI XIII-lea). RefinAnd constatarea ci ,,primele gtiri scrise despre romdni se referd la populafia romdneasci din sudul Dundrii" (Armeste important sd menfiobruster 1972:1,6), ndm semnalarea linuturilor sud-dunirene locuite de vlahi, numite pentru prima oari cu termenulVlnhia, in a doua jumdtate a secolului al XII-lea, de rabinul spaniol Beniamin de Tudela, care,vizitdnd Tesaliain anul 1'1,66, precizeazl: ,,Aici e inceputulVlahiei, ai cdrei locuitori ocupd munfu, iar ei ingigi poarti numele de alnhi" (apud Murnu 1913: 119).Vlahia aceastaeste ,,intAia |ard romdneascdcunoscutd in istorie" (Murnu 191.3: 72). Acelagifinut e numit ceva mai tdrziu,la inceputul secolului al Xl[-lea, in anul 1206, Vlahia Mare de Nichita Honiates: ,,Marea Vlahie _se numette cuprinsul muntos aI 131).In afari de Tesaliei" (cf. Murnu 1.913: Vlahia Mare (Tesalia),alte linuturi locuite de vlahi gi menlionate de autori bizantini din secolul al XIII-lea sunt: Vkhin Micd (Acarnania gi Etolia), Wahiade Sus(in Pind), Vlahia de los, Vlahia Albd (intre munfii Haemusgi Dundre).

La Constantin VII Porfirogenetul apare, pentru prima oard, in opera sa,' Despre administrareaimperiului roman (scrisi in greaci in anul 945),termenri. Romani(grec. 'Pt66* tdb) 9i distincfia intre Romani, urmagii colonistilor romani, gi Romei (grec. grecii bizantini. Pdnd la aceastd ?fi66I3d), datd, la autorii bizantini apirea numai termenul Romei,prin care erau desemnafi indistinct - atdt romanii (romanicii) cdt gi grecii bizantini. Acelagi autor afirmd cd ace;ti Romani sunt urma;ii coloni;tilor adugi de la Roma de impdratii romani (Diocletian)gi de aceea,,senumesc romanigi ..; acestnume l-au pistrat pAni astdzi" (apud .Armbruster 1.972:18). O noui realitate etnicd este desemnatd, agada4,in secolul al X-lea, prin termemi. Romani, pdstrat de populalia romanizatd,fiind vorba, in cazul romanicilor rdsiriteni, de romAni. ,,in cursul celei de a doua jumdtdfi a mileniului I s-a lncheiat procesul de etnogenezd atdt a romAnilor nord-dunireni, cAt gi a celor din sudul Dundrii" (Ist. rom. 2001./III:257). Noua realitate etnicd este desemnatd, pentru aceeagiperioadd, gi prin aalachus, termen preluat de bizantini de la slavi. Folosirealui e anticipatd,in secolulal IX-lea, in Geogrffi atribuitd scriitorului armean Moise de Choren,unde e menlionatd,,lara [...] cireia ii zic Balak[= Valahia]" (Ist. rom. 2001,/TII10), fiind vorba de linuturile din nordul Dunirii. In tratatul incheiat in anul 927 de impdratul Constantin VII Porfirogenetul (913-959)cu bulgarii apare o referire la ,,transportatori cu caravanelegi nomazi" (cf. Winnifrith1987: L00).Este,foarte probabil, vorba de vlahi, pe care,pentru anul976, ii va semnala istoricul bizantin Kedrenos (se.colulal Xl-lea) ca alahi cdldtori (grec. AU+dE 6dl&16)intr-o zond situatd intre Castoria ;i Prespa (Macedonia), unde ii giqim astdzipe aromdni. IncepAnd cu secolul al Xl-lea menfiunile despre romAni, numifi de obicei rslahi,s;,tnt frecvente la scriitorii bizantini, de exemplu la Kedrenos gi Kekaumenos. Pentru Kekaumenos vlahii din Imperiul Bizantiry 50

RomAnii in nordul gi in sudul Dunirii. Unitatea de neam

Rezultd din cele de mai sus cd incd de la aparilia lor in textele bizantine termenii romanus (folosit de populafia romanizatd) ;iaalachus(folosit de strdini pentru a-i numi pe romAni) ii cuprind atdt pe romdnii nord-dunireni cdt si pe cei sud-dunireni urmasi ai colonistilor romani 9i ai autohtonilor romanizafi -, evidenfind unitatea lor etnicd gi lingvisticd, unitatea de neam.

FdnusNeagusau de' -e magia-naestirii

ertctee

Saiete

dul gi din sudul Dundrii locuite de romAni, numiti Vulgari, care vorbesc ,,Iingua Vulgarica romana" ;i spun despre ei cd sunt urmasii romanilo4,pdstrdnd limba acestora, latina: ,,Ipsi habent linguam propriam et quasi latinam et, ut fertuq, ipsi edverunt de Romanis. Ipsi vocantur Vulgari e lingna Vulgarica romana. Ipsi ideo jactant de esse Romanos et patet in linguam quia ipsi Iocuntur quasi Romani; et in spiritualibus sequerentur Latinos et (non) Grecos" (cf. Armbruster 1972: 43). ,,Pasajul despre Volaquiadovedepte cd Ioan de Sultanyeh tinde sd cuprindd sub aceastd denumire [...] toati comunitatea etnicd-lingvistici romAneascddin sud-estul european [.. .l: Vulgari nu sunt numai aromAnii, ci ei cuprind toati romanitatea orientali" (Armbruster 1972:44). Cea mai pregnantd mdrturie o datorim unuia dintre ultimii scriitori bizantini, Laonic Chalcocondil (secolul al XV-lea), care evidentiazd unitatea de neam a romdnilor din nordul ;i din sudul Dundrii. Vorbind despre ,,neamul care locuiegte din Dacia pdni in Pind, Laonic precizeazd.: ,,vlahi se numesc gi unii gi ceila$i". RelatAnd despre romAnii din nordul Dundrii, pe care ii numegte;i daci, cdrturarul bizantin relevd Aceastd unitate devine o constantd in relatirile istorice. in Anonymi Descriptio originea lor romand: ,,Daaivorbesc o limbd Europae Orientalis(operd scrisdin limba lat- apropiatd de a italienilor [...]; ar aceastd ini la anul 1308)autorul anonim, un cilugdr hmbe gi obiceiuri de-aleromanilor [...]; ei se dominican francez (care cdlitorise, se pare, aseamini cu italienii si in celelalte privinfe in linuturile descrise) semnaleazdoriginea gi in felul de viald obisnuit" (FHDR IV: 455). In aceeasi perioadd, Demetrie Chalcocomuni a romAnilor nord- si sud-dundreni: ,,in Macedonia, Ahaia si Thessalonicse afld condil, frate sau vdr cu Laonic, stabilit in un popor foarte mare gi rispAndit, cu Italia in preajma cdderii Constantinopo'1.463 numele de blazi [vlahi], care odinioard au lului, este numit in anul prof.esor de fost pistori ai romanilor 9i, datoritd terenu- greacd la Universitatea din Padova. lui roditor gi plin de verdeatd, triiau in Trecdnd, anterioq, prin Jara RomAneasci, Ungaria, unde se aflau pd;unile romanilor. profesorul rclateazd elevilor sdi italieni Dar mai apoi, fiind izgonifi de aici, au ajuns despre latinitatea limbii romdne. Se reahza, in acele pA+I" (RomAnii 1997:123). astfel, o legdturi directi cu Italia, asigurdnAceeasiunitate ni se relevd, la incepuful du-se continuitatea informatiei istorice, de secolului al XV-lea,intr-o altd scrierecu car- la sursele bizantine la cele occidentale. acter geografic, din antil'1404, Notitia Orbis, ,,Existenta comunit5lilor latinofone (sau datoratd unui alt cdlugir dominican, cdl[tor romanofone)in Balcani esteo ,.descoperire> in ldrile romdne, arhiepiscopului Ioan de bizantind, careurcd in sec.X-XI [...], dar care Sultanyeh. Sub denumirea de Volaquia a fost comunicatd bizantinilor de citre memautorul descrietinuturile din nor- brii acestor comunitdfi, de ei ingigi [...] [Valahia], 51

caiete

eritice

Aceste date bizantine au trecut in ltalia" (Niculescu 1999:37-38). Ajungem, astfel"cu atestirile la umanistii italieni din secolul al XV-lea: Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini Antonio Bonfini gi allii. Este o etapd superioard in afirmarea latinitdfii gi a unitifii limbii romdne din nordul gi din sudul Dundrii, continuatd apoi, in plan intern, prin cronicele romdne;ti gi cdrturarii romdni din secoleleal XV[-lea si al XVmlea: Mron Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir. Mirturiile acestora se inscriu in ideea unitdlii de neam.Amintim relatirile stolnicului Constantin Cantacutino, intemeiate pe un contact direct ca aromAnii, despre a cdror limbd ,srtm6.'.....neasci" spune ci ,,lesne" o poji intelege: ' ,,Sunt dard acesti cutovlahi [= aromdni], cum ne spun vecinii lor ;i incd gi cu dAryii am vorbit, oameni nu mai osebilr, nici in chip, nici in obicine, nici fir tdria gi fdptura trupului, decdt rumAnii" (Cantacuzino, Istoria:45-46).

Sentimentul alteritifii in mediul balcanic

Din mirturiile amintite se desprinde, in afard de ideea unitdfii de neam a aromAnilor cu dacoromdnii, un puternic sentiment al alteritdfii, in cazul aromdniloq, fali de celelalte popoare din Balcani. Acest sentiment se afirmi cu pregnanfd chiar de la primele atestdri scrise ale aromAnei, din secolul al XVIII-1ea. Cel mai vechi text aromAnescdateazdde Ia 1731, este o inscripfie pe o icoand de si Iemn - descoperitdla mAndstireaArdenila din Albania (ldngi oragul Fier, arom. Fearicd)-, care o reprezintd pe fecioara Maria cu pruncul Iisus. Inscripfia in aromdni, pe una din cele patru laturi ale icoanei, este: Viryird, muma-l Dumne'd, ord trd noi pecdtogl'i (Fecioard, muma lui Dumnezeu, roagd-te pentru noi, pdcdto;ii) se datorcazd ieromonahului Nectarie Tdtpu, care a redat-o, de asemenea,in latind, greacd ;i albaneze (pe celelalte trei laturi ale icoanei). Semnificalia acestui text 52 scrisin aromAni de Nectarie Tdrpu esteprofundi: ieromonahul are congtiinlaalteritdlii in raport cu grecii gi albanezii, de care se delimiteazd, identificdndu-se prin limba sa materni (dialectul aromAn). Relinem gi textul in latind, care nu e lipsit de semnificafie, evidenliind nivelul de instrugtie al ieromonahului ;i sugerdnd filiafia geneticd a idiomului matern. Din secolul al XVIII-1ea dateazd. gi primele texte religioase aromdne;ti: un Liturghier, pdstrat in manuscris gi editat in 1962, gi o ampli culegere de texte de cult, rdmase,de asemenea, manuscris gi publiin catela sfdrgitul secolului aI XIX-lea sub titlul CodexDimonie. Era evidenti manifestarea aceluiasi sentiment al alteritdlii gi a identitifii prin limbi in planul viefii religioase, prin delimitarea de limba greacd,limba de cult in biserica ortodoxi. Acelagi sentiment se degajd gi din primele scrieri literare.

critiee
in a doua jumdtate a secolului al XVIIIlea i;i desfdgoari activitatea pri-ii scriitori aromdni - Theodor A. Cavallioti, Daniil Moscopoleanul si Constantin Ucuta -, care igi publici lucrdrile la Venefia gi Viena. Ei erau produsul puternicei activitdfi desfdsurate la Moscopole, metropola renagterii culturale a aromdnilor, ecou intdrziat al epocii luminilor. Este vorba, la cei trei autori, de cdr.ti cu caracter didactic, dintre care cea a lui Constantin Ucuta, Noua pedagogze (Viena,1797) era destinatd ,,a-i invdfa pe tineri carte romano-vlahd in uzul curent al romano-vlahilor" (cf. Papaha911909:59). Este un act de congtiinfd exceptional, prin -romanitatea care Ucuta, recunoscAnd aromdnilot considerd cd ei trebuie si se instruiascdin graiul matern. Este,de asemenea, o noui afirmare a constiinlei alteritelii (fafn de greci, bulgari, albanezi) gi de autoidentificare prin limbi:,,Primeste lumina aceasta pufini spre folosul copiilor nogtri" cdci cred ci de mult iji doreai si vezi acestinceput pentru neamul nostru, pentru ca lesne sd priceapd copiii nostri ceea cu multd pierdere de vreme ;i cu multd trudd pricep in alti limbd" (cf. Papahag:,1909:65). Aceeasi corytiinld a alteritdfii apare gi la ceilalti doi scriitori. Th. A. Cavallioti tipdregtela Venelia in 1770o carte de citire scrisi in greceste (Protopeiria),care are, la sfArsit, un vocabular, unde cuvintele grecegti sunt traduse in aromAnd gi albanezd. carte de lecturd in grecegte O publicd la Venefia in 1794 ;i Daniil Moscopoleanuf care o insotegte,la sfArsit, de un manual de conversafiein greac6,albanezd,, aromdni gi bulgard.

caiete

De la unitatea de neam la congtiinfa nafionali

Nu gtim in ce misuri cdr,tile amintite, indeosebi abecedarul lui Ucuta, au fost folosite de aromAni pentru a se instrui in graiul matern. Un cadru organizat de invdfdmAnt apare, totu;i, dar nu in finuturile de bastin6, ci departe de locurile lor natale, in diaspora aromdneascdformatd, dupd distrugereaMoscopolei (a doua jum6tate a secolului al XVIII-1ea), in fostul

Imperiu Habsburgic, indeosebi in Viena, Buda gi Pesta.Coloniile din acesteora;e, gi din altele, formate din pdtura avutd;i cultivatd a aromdnilor refugiafi din Imperiul Otomary au avut un rol important in cultivarea sentimentului nafional: ,,acegti aromdni [...], venind in atingere cu frajii lor din Ardeal, s-au simtit imediat romdni, luAnd parte activd la toate frdmAntdrile lor nationale gi ddnd Ardealului o seamd de bdrbafi care,prin genialitatea si ddrnicia loq, ;i-au creat un Ioc de frunte in istoria renasterii poporului romAn din Transilvaria" (Capidan 1,932: 40). Este suficient sd amintim faptul cd $coalaNormald a Naliei Romknesti Pestaera frecventatdin primii din ei ani de efstentd, la inceputul secolului al XIX-Iea, aproape exclusiv de elevi provenind din familiile aromdnilor stabilifi in acest oras (cf. Saramandu 2003: 101-102). ,,Incdde la sfArsitulsecoluluial XV[I-lea,la Pesta e atestatd o vie activitate culturald rom6.neasc6, intdi sub form[ religioasd, mai apoi treptat cu un ton mai pronuntat de caracter national. Baza materiald pentru susfinerea culturii romdnegti in capitala Ungariei, timp indelungat o constituie colonia macedoneanide aici" (Berenyi2000:4;vezi, in aceeagi carte, capitolul Colonia macedoromLnd din Pesta - focar de culturd romfrneascd, p.5-a7). Cele doud momente - Moscopole gi diaspora aromAneascdformatd din AustroUngaria dupd distrugerea Moscopolei evidentiazdfaptul ci existd o continuitate in procesul de formare a con;tiinlei nafionale la aromdni. ,,AromAnii au ajuns, printr-o evolutie relativ continui, de la congtiinta individualitdlii timbii lor la congtiinfa originii lor latine gi, in cele din urmd, la o formi modernd de con;tiinfd nafionald, care cuprindea si ideea apropiatei inrudiri" dacd nu chiar a identitdfii 1o4,cu dacoromAnii" (Peytuss1974:30). Aceasti congtiinld s-a manifestat cu pregnanld Ia cei doi reprezentanfi de seamd ai diasporei aromAnegti,GheorgheConstantin Roja 9i Mihail C. Boiagi, cares-au afirmat prin opere lingvistice si istorice influentate de ideologia $colii Ardelene: ,,ei scriu sub directa inrAurire a invdtatilor rorirdni din 53

eaiete O

ertEtce

Ardeal" (Capidan 1932: 67). Activitatea lui Momentul de redegteptare nationald a GheorgheConstantin Roja (1786-L847)este aromAnilo4, sub influenfa fcolii Ardelene legatd de inceputurile invdldmAntului in din Transilvania, are ecou in Principate. in limba romdnd in fostul Imperiu Habsburgic 1837Mihail Kogilniceanu scrie ci aromdnii gi de trezirea constiintei nationale a aromA- sunt ,,romani prin nume, sAngesi cutaj", cd nilor. Ndscut la Bitolia (Macedonia), stabilit //se numesc ei ingigi intotdeauna romini gi la Timisoara la vdrsta de 8 ani, Roja prove- iau drept insulti celelaltenume ce li se dau" nea dintr-o familie de aromdni mosco- si ci,,limba romdni [...] semai vorbesteinci poleni. in L808,la vdrsta de 22 de ani, Roja gi [...] in Macedonia, Tracia" (cf. Capidan publici la Pesta, in limbile germand gi 1932: 90). In primele doud numere din gteac6., amplu studiu istoric referitor la ,,Curier de ambe sexe" (din 1837 gi 1838), un romAnii din sudul Dunirii, intitulat Ion Eliade Rddulescumenfioneazd,pe lAngi Untersuchungen riber die Romanierodersoge- dialectul ,,romAnilor din Dacia", pe cel ,,aI nannten Wlachen,welchejenseits der Donau romdnilor din Macedonia". La el reapare wohnen [Cercetiri asupra romdnilor sau a ideealui Roja gi Petru Maior de a se crea,,o aga-numifilor vlahi, carelocuiesc dincolo de limbi de obgte" comuni tuturor romAnilot, Dundre], in careprezintd originea comund a pebaza celor doud dialecte. romdnilor nord gi sud-dunireni, aromAnii 1,.\,'fiind Preocuparea pentru aromdni, ramura urmagii populafiei autohtone romanisudicd a poporului romAry e vie la patopzatein sudul Peninsulei Balcanice.Roja pretigti. Redegteptarea nafionald era considlor cizeazd ci aromAnii igi spun Romani gi erati o necesitatede cdtre Nicolae Bilcescu, vorbesc aceeasilimbd cu dacoromAnii, pe care,intr-o scrisoareadresatdlui Ion Ghica care ii consideri frafi. Aceasti idee o dezdin exil in octombrie L848, ii mdrturisea voltd Roja intr-o altd lucrare, Mdestria acestuiaintenfia de a se angaja personal in ghiortdsirii [= citirii] romhnepti cu litere acest scop: ,,Eu aveam hotdrArea, viind la Iatinegti, caresint hterele RomAnilor ceale aechi (tipnritA la Viena in 1809), careigi exprimd Constantinopol, d-a md a;eza intre vlahii in conceplia teoreticd, aplicati in practicd, din Balcani, cdci socot de neapdrat a develprivind creareaunei limbi literare comune opa nafionalitatea intr-acest avantpost al romAnismului". Aflat, de asemenea, exil in tuturor romAnilor. (de unde revine in 1,857), Chr. Tell l-a intdlin 1813 se tipdrea la Viena Romanische oderMace donowlachische achlehr fGr ama- nit la muntele Athos pe arhimandritul Spr e ticd romAni sau macedoromdndl, prima Averchie, aromAn,care se va angajaulterior gramatici a aromAnei, scrisd cu caractere in acliunea de infiinfare a gcolilor romAnegti latine, de Mihail G. Boiagi. Autorul se refe- din Macedonia. in 1854Ion Ghica, in spiritul intenfiei exri, in pref.afa lucririi, la ,,limba noastrd il romAneasci, vorbitd de patru milioane de primate de N. Bdlcescu, trimite intr-o cdl[torie la Athos gi in Macedonia pe Dimitrie suflete", de unde rezultd ci fr are in vedere atdt pe aromAni cAt;i pe dacoromdni. Textul BolintineanlJ, care,prin tatdl sdu, avea origrgramaticii este scris cu caractere latine, ne aromdneasci. Bolintineanu a intervenit explicafiile fiind redactate,fir afari de ger- la Poartd in favoarea aromAnilo4,printr-un mani, 9i in greacd (la fel fdcea Roja in memorandum cuprinzAnd dezideratele Untersuchungen), pentru a fi inleles gi de pentru a ciror tealtzare guvernul romdn conationalii sud-dundreni care cunogteau avea sd se angajezeulterior. In 1860 Costache Negn, reprezentantul Iimba greacd. In operele reprezentantilor pcolii Arde- Principatelor Unite la Constantinopol, lene - Samuil Micu Klein, Petru Maior, inainteazd autoritdlilor otomane prima Gheorghe $incai - gisim numeroase infor- adresd oficiald privind situafia aromAnilor majii despre aromAni, pe carei-au cunoscut supugi Porlii, considerAndu-secd ,,acest direct, ideea dominanti fiind de relevare a popor de un miliory aruncat in Macedonia, identitilii de limbd gi de neam. catd si aibd congtiinfa nafionaliidlii sale" 54

eritiee
(Peyfuss1974:36).in acelagi an,1860,a luat fiinli la Bucuresti primul Comitet MacedoRomAn, condus de aromAnul Dimitrie Cozacovici,din care fdceau parte mai mulli frunta;i aromAni. Comitetul a publicat un pimApel cdtre aromdnii din Turcia in 1850 gi un altul in 1863 (printre semnatarii acestuia din urmd numdrAndu-se Chr. Tell, D. Bolintineanu, C. A. Rosetti, Cezar Bolliac), din carecitdm: ,,Frafilor romAni, pdrlile unei naliuni nu pot avea cuno;tinfi de ele ingile decdt numai studiind bine istoria naliunei mume gi cdutdnd a se aprupia cdt se poate mai mult de originea lor . [...] Comitetul Macedo-RomAndin Bucuresti a luat insdrcinarea a dirija introducerea limbei nationale in toate ora;ele ;i tArgurile romAnesti, astfel cum sd vedem intr-o zi pe toate 1.4 inilioanele de romdni avdnd o singuri limbd cultd, care nu poate fi alta decdt cea din Dacia Traian6" (cf. Peyfuss 1974:37). Aflat la Constantinopof unde era croitot, aromAnul Dimitrie Atanasescu dd de un exemplar din acestApel, vine in fard, unde urmeazd trei clasela liceul,,Matei Basarab" din Bucure;ti, gi se adreseazi domnitorului Al. I. Cuza pentru a-l sprijini in deschiderea primei ;coli romdnesti in Macedonia, pe care o infiinfeazi in 1864 in localitatea sa natald, TArnova (ldngd Bitolia), unde a fost invdldtor timp de 35 de ani. Invifdmdntul in limba romAnd in Macedonia se dezvolti in a doua jumdtate a secolului al XIX-lea ;i la inceputul secolului al XX-lea.El se conjugd cu introducerea limbii romdne ca limbi de slujbd in biserici din satelocuite de aromAni. Eforturile Romdniei au condus la recunoagterea aromdnilor din Imperiul Otoman ca naliune romdnd (turc. rum millet) prin Iradeaua din 22 mai 1905 a sultanului Abdul Hamid al IIJea. Era confirmarea oficiali, din partea autorith|ilor turcegti, a apartenenfei aromdnilor la poporul romAn 9i, totodatd, incununarea luptei pentru afirmarea constiintei nationale a aromdnilor. in finuturil. to.,ritu de aromAni din statele balcanice,o parte din gcolile romdnesti au funcfionat pdni in pe4oada interbelicd (in Grecia, pAnd in 1948).Intre 1925-1938 a avut loc colonizarea in Cadrilater (Dobro-

caiete

gea) a numeroase familii (colectivitdli) de aromdni provenind din Grecia, Albania, Bulgari4 Serbia de sud (actuala R. Macedonia). In 1940,in urma cedirii Cadrilaterului, acegti aromAni s-au stabilit, in marea lor majoritate, in judefele Tulcea gi Constanfa,unde ii gdsim gi in prezent. Armbruster 1,972 Adolf Armbruster, Romanitatea romLnilor. lstoria unei idei, Btcuregh.,1972. Ber6nyi 2000 Maria Berdnyi, Culturd romhneascdBudapesta secolul XIX-lea, Ia tn aI ]ula,2000. Cantacuzino, Istoria - Stolnicul Constantin Cantacuzino,lstoria ldrii Rumhnepti, in Cronicari munteni,vol. I, Bucuregti,1961. Capidan 1.932- Th. Capidan, Aromhnii. Dialectul omkn,Brucwegtt,'1,932. ar - Fontes FHDR [,/ Daco-Romanae, N, historine Bucure;ti, L982. Ist. rom. 2001/ILIJI - Academia RomAni, lstoriaromfrnilor, II-trI, Bucureg0 200L. - GeorgeMurnrt lstoriaromfrnilor Murnu L913 din Pind. Vlahia Mare (980-L259).Studiu istoricdupdizaoare bizantine, Bucure;ti, L9L3 (citat dupi: George Murnu, Sudii istorice priztitoarela trecutul romhnilor de peste Dundre, Bucure;ti, 1984. Niculescu 1,999 Alexandru Niculescu, Indiaidualitatea limbii romdnetntre limbile romanice. Noi contribulii, Cluj-Napoca, 3. 1999. Papahagi 1.909- Per. Papahagi, Scriitori aromfrnitn secolulal XVill-lea, Bucuresti, L909. Peyfuss1974- Max DemeterPeyfuss, aroDie munische Frage, Wien-Koln-Graz,'197 4. - SextilPugcair, Limbaromknd, PugcariuL940 I Bucuregti,1940. Romdnii 1997- Romhniide la sud de Dundre. Documene, Btucrx t e;tt, 1997 . Saramandu 2003- Nicolae Saramandu, Studii aromkne meglenoromkne, pi Constanla, 2003. Saramandu 2004 Nicolae Saramandu, Romanitatea orientald,Editura Academiei Romdne,Bucurqti, 2004. Winnifrith 1987- T. J. \,Vinnifrith, TheWach* TheHistoryof a Balknn People, Londra,1987.
DC