OMUL LUMINILOR.

Studiu de caz Cltoriile si pasiunea cunoaterii Text:Jonathan Swift Cltoriile lui Gulliver

Iluminismul este un curent ideologic i cultural, aprut n Frana sec. al XVIII-lea (numit si "Secolul luminilor") i rspandit ulterior n ntreaga Europ, avand drept principale trasaturi raionalismul, reformismul i scepticismul religios. Fiind un curent al burgheziei n ascensiune, Iluminismul are ca reprezentani marcani n domeniul filozofic pe enciclopeditii francezi care sunt adepii mercantilismului mecanicist. Toi iluminitii susin cultul raiunii, punand un accent deosebit pe cunoaterea tiinific. Intre 1751-1772, un grup de iluminiti francezi, n frunte cu Diderot i D`Alembert, public monumental Enciclopedie sau Dicionarul raional al tiinilor, artelor, meseriilor, lucrare cuprinzand, din perspectiva raionalist, toate domeniile cunoasterii. Iluminismul se afirm ca o puternic micare cu caracter laic i anticlerical. In lucrrile tiinifice i n operele literare ale reprezentanilor curentului, ndeosebi n cele apainand lui Voltaire, transpare gandirea, militandu-se pentru eliberarea spiritului de orice prejudeci. Concepiile iluministe n domeniul social i politic sunt deosebit de importante prin noutatea lor i prin faptul c au influenat pe plan ideologic micri sociale de amploarea Revoluiei franceze, care s-a revendicat n mare parte de la ideile lui Voltaire i J.J. Rousseau. Lucrarea acestuia din urm, intitulat Contractul social, afirm c societatea s-a constituit pe baza unei nelegeri prin care fiecare dintre membrii si a cedat, n profitul comunitii, o parte din libertatea absolut de care dispunea iniial, n aa fel incat intre oameni s domneasca egalitatea. De asemenea, relaiile dintre popor i monarhie se bazeaz tot pe un contract, pe care masele au dreptul sa-l denune, deci s se revolte, dac monarhul nu respect contractul,

ngrdind libertatea. Idealul politic al iluminitilor l constituia monarhul luminat care i guverneaz cu nelepciune supuii, garantndu-le drepturile i infaptuind reforme. Aceast concepie era in secolul al XVIII-lea un mare progres fa de monarhia absolut de tip feudal. Iluminismul preconizeaz emanciparea poporului prin cultur i acord un interes deosebit raspandirii ei prin coli i lucrri de popularizare. Pornind de la aceast aciune de promovare a raiunii i tiinei, de educare a poporului, acest curent a fost numit iluminism iar perioada epoca luminilor. Ideile pedagogice iluministe sunt concentrate n cartea Emile de J.J. Rouseau, care promoveaz concepia unei educaii naturale. In rile romane, Iluminismul a patruns mai intai n Ardeal, prin crturarii care fceau studii teologice sau filozofice la Viena i Roma. Micarea politic i cultural a romanilor din Transilvania s-a numit Scoala Ardelean i a cuprins preoi, istorici, lingviti i pedagogi. Burghezia romana, nemulumit de lipsa drepturilor sociale i politice, i va exprima doleanele intr-un memoriu numit Supplex Libellus Valachorun Transsilvaniae in care cerea drepturi egale cu ale celorlalte naiuni din Imperiul Habsburgic. Punctul de plecare al acestei discriminri s-a aflat n tratatul politic incheiat intre nobilii maghiari, sai i secuii, intitulat Unio Trium Natiorum prin care romanii ardeleni erau lipsii din drepturi politici, fiind considerai naiune tolerat. Argumentele carturarilor erau legate cu precdere de latinitatea limbii i a poporului roman i implicit, a vechimii i nobleii neamului. Dincolo de muni, unde condiiile social politice erau deosebite de cele din Transilvania, Iluminismul patrunde mai tarziu, spre sfaritul sec. al XVIII-lea si are doar un caracter cultural, manifestandu-se mai ales prin infiinarea de coli, organizarea primelor reprezentaii teatrale ,i ulterior, prin apariia primelor ziare n limba roman. Un motiv foarte important in literatura sec. XVII si al XVIII-lea este calatoria. In aceasta perioada, lumea devine dintr-o data un loc mult mai intins si mai exotic decat isi putura imagina locuitorii veacurilor anterioare. Sec. al XVIII-lea reprezinta de fapt o perioada in care zone pana atunci neexplorate sau explorate foarte sumar sunt

cartografiate si catalogate. In zonele nou descoperite, europenii au putut lua contact cu civilizaii extrem de complexe i n acelasi timp complet straine de standardele civilizaiei europene. Pentru unii exploratori, ca si in vremea Renaterii, noile teritorii descoperite par un adevarat paradis terestru unde violenta, capacitatea si duplicitatea raman necunoscute, n mijlocul unei luxuriante si benigne. Se dezvolta astfel mitul bunului salbatic, onest, direct, incapabil de minciun, practicand o religie naturala, traind in deplina armonie cu natura si popoarele vecine, exponent al tuturor calitatilor umane inascute, dar pierdute in Europa. Iluminismul examineaza fundamentele civilizaiei europene, folosindu-se de buni salbatici spre a reliefa relativismul structurilor politice sau sociale si presupusa superioritate a civilizatiei apusene, sau chiar pentru a critica noiuni aparent , precum monarhia absolut. Desigur, in realitate lucrurile erau nici pe departe atat de idilice precum le prezenta mitul bunului salbatic. Ca i in precedentul val de explorari din sec. XV-lea si al XVI-lea contactele dintre europeni si btinai au fost devastatoare pentru cei din urma, iar civilizaiile atat de admirate pe hrtie au disparut rapid in urma colonizrii si a convertirii la cretinism. In acelai timp, civilizaiile btinae erau departe de a fi atat de benigne pe ct le descria mitul: multe dintre ele erau angajate in razboaie feroce, iar altele practicau sacrificii umane. Cu toate acestea, literatura si filozofia inspirate din contactele dintre civilizaii atat de diferite sunt fascinante tocmai pentru ca aduc in discuii chestiuni eseniale, precum fundamentele naturii umane si poziia omului in planul creaiei divine. Atat Jacques fatalistul de Denis Diderot, cat si Calatoriile lui Guliver de Jonathan Swift pornesc de la pretextul unei calatorii - cea mai degraba simbolica a lui Jacques si a stapanului sau (drumul pe care merg cei doi putand fi privit si ca o metafor a vieii umane) si cea aventuroas, ntins pe mai multe continente ( dar nu mai putin simbolica) a lui Gulliver. Figura mare a literaturii engleze din sec. al XVIII-lea, impresionant prin temperamentul sau pasional si prin critica sa acerb, este scriitorul pe care o anumita tradiie ce-i minimalizeaz sensurile

operei, l prezint ca pe un autor pentru copii: Jonathan Swift. Acesta, nascut in Irlanda, va fi marcat de sentimentul de revolt si de dorina aprins de libertate a poporului irlandez i va deveni, din acest motiv, un critic de o vehemen unic n istoria literaturii universale. Dei a scris numeroase pamflete, capodopera lui Swift este Calatoriile lui Guliver in mai multe tari deprtate (1726) care sintetizeaz planurile de atac ale intregii sale activitaii, complexul de idei si procedee literare ale scriitorului. Sub forma unei descrieri de calatorie, dar in ari imaginare, Swift creaza o alegorie alimentat de cea mai realist substan si de cele mai ferme, clare, convingtoare idei, care fac din Swift reprezentantul literar principal al iluminismului englez. Ficiunea si elementele fantastice constituie un procedeu pe care autorul l utilizeaz pentru a putea da o mai mare plasticitate faptelor si situaiilor pe care le prezint i pentru ca prin aceasta exagerare contient a proporiilor s realizeze o mai pronunat reliefare a lucrurilor, a oamenilor, a ideilor, deci o mai desvarsita tipizare a diferitelor aspecte a societatii engleze. Iluzia unei opere nonficionale a fost intretinut cu abilitate in ediia princeps si in cateva dintre editiile ulterioare, la inceputul volumului gasindu-se chiar un portret al presupusului sau autor si inainte de fiecare dintre cele patru cltorii, cate o harta a tinuturilor vizitate. Cartea este mprit n patru pri, fiecare cuprinzand relatarea unei cltorii ntreprinse de Lemuel Gulliver, chirurg pe o corabie, devenit apoi el insui cpitan. Printr-o serie de incidente nefericite ( naufragiu, abandon, pirai, revolt) Gulliver ajunge s se gaseasca, singur, n cateva tinuturi bizare. In primul, Lilliput, locuitorii abia daca msoar douzeci de centimetri, iar Gulliver devine, aproape fara voia lui, o arm formidabil in conflictul cu regatul vecin Blefuscu ( episodul satirizeaza fregcventele conflicte si tensiuni dintre Anglia si Frana). In partea a doua, Gulliver este abandonat de echipaj in Brobdingnag, un regat populat de gigani, nali de 12 metri. Aici Gulliver devine un fel de curiozitate locala, aproape ca un animal exotic, cci ranul care-l gaseste il expune prin blciuri pentru bani. Gulliver

are frecvent infruntari periculoase cu animale marunte n lumea lui, aici insa adevarati montrii: obolani, viespi, pisici, maimue. Ajuns in cele din urm la curtea regelui din Brobdingnag, Gulliver incearca sa-l convinga de meritele statelor europene, fara a impresiona pe nimeni. i n aceast parte a romanului satira continu, fiind direct, rezultand de obicei din intrebarile si aprecierile facute de regele acestei ri a uriasilor la adresa rii piticilor, deci a Angliei timpului. In aceasta ar de uriai ( ceea ce vrea sa sugereze mori la suflet, virtuosi ), apare figura duioas i pur ( ) prin care Swift evoca o veche iubire a sa din tineree. Si, mai ales, apare figura monarhului ideal, visat de scriitorii Veacului luminilor, regele care iubeste raiunea, tolerana i se ngrijete de prosperitatea poporului su. Partea a treia este singura care face referin la un inut real. Gulliver ajunge, intre altele, n Japonia ( ar care, datorit unei politici izolaioniste, era pe atunci aproape neunoscuta pentru europeni). Inainte de Japonia, eroul, abandonat de pirati, este salvat de locuitorii insulei zburatoare, Laputa, unde toata lumea studiaza cu asiduitate muzica si matematica, insa fara a fi in stare sa le foloseasca in vreun scop practic. Laputa este un regat periculos, care isi distruge adversarii, fi aruncand in ei cu bolovani, fie strivind orasele rebele cu insula zburatoare. Din Laputa, Gulliver ajunge in Balinbarbi, unde intalneste o academie (satira la adresa Societatii Regale engleze) ai carei savanti sunt angajati in tot felul de experimente inutile si irationale, cateva insa bazate pe proiecte reale propuse de cercetatorii din vremea lui Swift (unul dintre ei incearca, de ex., sa construiasca o casa pornind de la acoperis, altul vrea sa invete orbii sa distinga culorile dupa miros, iar altul spera sa poata extrage raze de soare din castraveti).In regatul vecin, Luggnugg, Gulliver intalneste o rasa de oameni numiti struldbruggi care desi imbatranesc constant, nu pot muri. Descrierea sensibilitatii si a diverselor infirmitati de care sunt afectati este un excelent exemplu pentru felul in care Swift exploateaza aspectele grotesti ale fizicului uman. Preocuparea pentru latura fizica , animala a omului atinge punctul culminant in ultima si cea mai nelinistitoare dintre calatorii. Aici,

Gulliver este abandonat de echipajul care se razvrateste, pe tarmul tarii houyhnhnmilor, un neam de cai inzestrati cu ratiune. Raportul omanimal este acum total inversat: houyhnhnmii folosesc drept vite de povara pe yahooi, creaturi grotesti, violente si inapoiate, in care Gulliver recunoaste cu eroare fiinte umane. Houyhnhnmii sunt in schimb fiinte profund rationale, obiceiurile lor sunt echilibrate si elegante. Daca in limba lor nu exista cuvantul "a minti", ei sunt in schimb la fel de incapabili de emotii, pe cat sunt yahoii de inteligenti. In acest tinut, Gulliver pare a-si pierde identitatea, se simte atras de ratiunea stoica a cailor si revoltat de obiceiurile barbare a yahooilor. Pentru houyhnhnmi insa, el nu este decat un yahoo putin mai evoluat, inzestrat cu oarecare ratiune, dar fundamental inferior, motiv pentru care va fi alungat printr-o hotarare a Adunarii Generale. Salvat de o corabie portugheza si adus inapoi in Anglia, Gulliver ramane profund marcat de experientele traite intre houyhnhnmi: tot ce este omenesc ( si mai ales contactul fizic) il repugna, nu poate suporta nici macar sa se afle in aceeasi incapere cu sotia si copii sai si sfarseste prin a prefera compania cailor. " Calatoriile lui Gulliver" trebuie citite ca un periplu parodic si satiric in universul naturii umane. Fiecare dintre ele evidentiaza progresiv laturi tot mai grotesti ale omului, de la ridicolele ambitii politice ale liliputanilor, la prostia infumurata a savantilor din Balinbarbi, la sensibilitatea struldbruggilor si la depravarea desavarsita a yahooilor. Insistenta asupra aspectului fizic este permanent prezenta, dar niciodata intr-o lumina flatanta (Gulliver este, de exemplu, scarbit de pielea doamnelor de la curtea reginei din Brobdingnag, ale carei imperfectiuni sunt marite datorita dimensiunii uriase). Swift satirizeaza adesea si idealurile Iluminismului, precum primatul ratiunii, echilibrul pasiunilor si superioritatea inerenta a omului in planul creatiei universale. In mod semnificativ, acestea sunt realizate in houyhnhnmi, fiinte nu doar lipsite de emotii si pasiune dar si fundamental straine de specia umana. Nici Gulliver, prezentat la inceputul cartii cu multa ironie ca un prototip al omului, nu este un model mai vrednic de urmat, insusi numele sau, foarte asemanator cu adjectivul englez gullible (usor de pacalit, fraier) ii reflecta natura

credula si nu de putine ori, lipsita de discernamant critic. De-a lungul intregii carti, Gulliver se manifesta adesea ca un narator plin de o vanitate rau ascunsa. Este de altfel profund ironic ca volumul se termina cu laudele pe care le aduce homyhnhnmilor mai cu seama pentru faptul ca ei nu cunosc notiunea de mandrie, in timp ce el insusi se considera cu inganfare a fi superior semenilor sai ("Starui mult asupra acestor lucruri, din dorinta de a-i face pe yahooii englezi sa nu-mi mai para atat de nesuferiti cand ma gasesc in tovarasia lor"). In fond, Gulliver declar c ar putea ncerca s suporte n preajma sa doar un yahoo (adica un om) lipsit de vanitate, fara a realiza ins c el insui este un vanitos. Scriitorul francez Denis Diderot, coautor al Enciclopediei, urmareste in unul dintre cele mai importante romane ale sale, in romanul de aventur Jacques fatalistul i stapanul sau, aberaiile ideii de destin duse la absurd. Dinamic roman satiric in stil pitoresc, proband o tez filozofic, acesta conine povestea pripeiilor lui Jacques si ale stapanului sau, niciodata numit. Aflai intr-o calatorie catre o destinaie neprecizat, din care textul acoper cam opt zile, Jacques incearc in repetate randuri sa-i povesteasc stapanului istoria amorurilor sale, fara a reui vreodat sa o duc la capt, cci permanent povestirea lui este intrerupt de diverse naraiuni secundare. Cea mai importanta secven se petrece la hanul "Cerbul Mare". Aici, hangia, o abil povestitoare, le spune istoria rzbunrii doamnei de La Pommeraye impotriva marchizului de Arcis. Aceasta angajeaz o femeie i pe fiica ei (amandoua forate de imprejurari sa se prostitueze) si face in aa fel incat marchizul sa le intalneasc. El este manipulat de mam s se casatoreasc cu fiica ei, creznd ca aceasta se trage dintr-o familie respectabil. Ins atunci cand doamna de La Pommeraye i dezvluie adevrul, marchizul realizeaz ca este de fapt fericit cu noua lui soie. Romanul se termin la fel de brusc pe cat incepe. Ultimele 2 zile sunt marcate de un ritm din ce in ce mai special al evenimentelor. Jacques reuete s acopere o parte a istoriei amorurilor sale povestind despre Denise, ea care-l ingrijise dup ce fusese ranit in razboi si de care se indragosteste. Stapanul i spune si el povestea unei

dragoste nemprtit, iubita lui preferase s se casatoreasca cu rivalul sau. Apoi stapanul, care voise sa-l viziteze pe fiul fostei iubite, este provocat la duel. Ii omoar adversarul, dar este nevoit s fug, iar Jacques ajunge la inchisoare, ca martor. Aici, nainte de a adormi, se gndete daca se va putea vreodat casatori cu Denise si daca aceasta i va rmne fidel. Romanul se termin abrupt, naratorul marturisand c nu mai tie ce s-a ntmplat cu cei doi eroi, iar apoi imaginand trei finaluri diferite, dintre care unul copiat din cartea scriitorului englez Laurena Sterne, Viaa si opiniunile lui Tristam Shandy, gentleman", sursa de inspiratie declarat a romanului lui Diderot. Acest roman pune in discuie cateva dintre cele mai importante probleme filozofice ale iluminismului. Jacques este un fatalist, deoarece este convins ca tot ce ni se intampla, fie bine, fie ru, st scris in ceruri. Increderea lui Jaques in inevitabilitatea destinului este ins in permanen contrazis de imprevizibilul evenimentelor cu care el si stapanul su sunt confruntai, ca si de finalul profund ironic al romanului ce refuz tocmai sa-l scrie pe Jaques afara din inchisoare i in braele mult iubite sale Denise. Astfel, probleme precum existena liberului arbitru sau a predeterminrii, consecinele pcatului sau a virtuii si impredictibilitatea fundamental a actiunilor umane, se reflect n permenen n aciunea ntortocheat a crii lui Diderot care este i o carte profund comic i pe alocuri chiar indecenta. Motivul calatoriei este ntlnit si in Scrisorile persane ale lui Charles Louis de Secondat, baron de Montesquien. O civilizatie radical diferita si adesea antagonica se afla in chiar imediata proximitate a Europei. Imperiul Otoman, a carui expansiune rapida in sec. al XV-lea si al XVI-lea a provocat mare ingrijorare, reprezinta si un fascinant obiect de studiu. Evident, contactele Europei cu Islamul erau mai vechi, influenta civilizatiei si filozofiei arabe facandu-se simtita inca din Evul Mediu,cand numeroase realizari in matematica si medicina ca si cartile filozofice sunt importate in Europa din lumea araba. Civilizatia islamica are adesea o dubla conotatie pentru Europa aceea a unui dusman implacabil, atat din punct de veche militar, cat si religios, dar si al unui alt tip de civilizatie, radical, dar si demn de

studiat. "Scrisorile persane" ale lui Montesquien aduc in prim-plan un scenariu familiar (calatoria intr-un tinut strain si exotic), dar dintr-un unghi diferit. In locul unor calatori europeni desciind obiceiuri pitoresti dintr-o tara nefamiliara, romanul epistolar al lui Montesquien are ca protagonisti doi calatori straini intr-o tara familiara: Franta. Cartea povesteste, printr-o lunga serie de scrisori, peripetiile calatorilor persani, Rica si Usbek, in Franta. Astfel, aspecte familiare pana la banalitate pentru cititori (moda, arta, stiinta, etc.) sunt dintr-o data nefamiliarizate, fiind filtrate prin perspectiva celuilalt, a exponentilor unei civilizatii avansate si rafinate, dar fundamental straine. "Calatoriile lui Gulliver", "Scrisorile persane" sunt o satira adesea muscatoare a moravurilor si civilizatiei europene si a presupusei lor superioritati.