Sistemul Windows 95

Fenomenul cunoscut sub numele de Windows 95 a intrat în scenă cu mai

multă publicitate decât orice alt produs soft de până acum. Datorită faptului că
acum atât de multe persoane au calculatoare, lansarea unui nou sistem de operare
este un eveniment de interes general; un alt factor este şi faptul că Windows 95
este ceva de-a dreptul nou pe piaţa tehnologiei informatice, cu adevărat un pas
înainte.
Ca sistem de operare, Windows 95 este descris ca fiind "explorabil".
Fiecare calculator are nevoie de un sistem de operare. În forma sa cea mai redusă
acesta conţine un grup de instrucţiuni pentru crearea unui ansamblu de fişiere şi
pentru lansarea programelor. DOS (Disk Operating System) a fost sistemul
dominant pentru PC încă de la apariţia primelor calculatoare personale în 1981. La
început DOS a fost perfect adecvat echipamentelor hard existente în acel moment;
el nu putea gestiona decât puţină memorie, dar acest lucru nu avea nici o
importanţă, deoarece calculatoarele nici nu aveau prea multă memorie.
În sistemul DOS nu se puteau executa mai multe programe sau procese
deodată. Cu trecerea timpului însă, programele au devenit din ce în ce mai mari, iar
calculatoarele din ce în ce mai rapide, dar ele continuau să utilizeze sistemul DOS.
Au fost născocite multe soluţii (cum ar fi versiunile Windows până la Windows
3.11 inclusiv, sau programele de gestiune de memorie QEMM, EMM, TOTEM)
pentru a păcăli sistemul DOS şi a-l face să-şi mărească viteza de lucru sau chiar să
accepte două acţiuni de-odată; toate se bazau pe scamatori şi nici una nu a mers
prea bine. Un mediu care lucrează cu sistemul DOS are mari probleme în a efectua
o muncă de înaltă performanţă - aceasta rămâne un fapt de neocolit.
Multitasking înseamnă rularea mai multor programe (tasks) în acelaşi timp.
Acest lucru presupune ca timpul procesorului să se împartă între diversele
programe. La un calculator tipic rulând programe tipice, sistemul de operare
acordă fiecărui proces o felie din timpul procesorului. Fărâmiţarea timpului este
astfel proiectată încât fiecare aplicaţie să creadă că este singura care se execută.
Sau cel puţin spre acest ideal se tinde.

Windows 3.1 încearcă să realizeze un multitasking cooperant, care cere din partea
fiecărei aplicaţii bunăvoinţa să împartă procesorul cu celelalte programe. Din
păcate aplicaţiile Windows standard nu se pricep la aşa ceva.
Prin urmare, adesea utilizatorii se trezesc uitându-se lung la inevitabila
clepsidră care nu mai dispare de pe ecran; soluţia: Ctrl-Alt-Del, cu speranţa că
pierderile n-or să fie prea mari.
În Windows 95, în sfârşit sistemul de operare are suficientă autoritate să
spună unei aplicaţii să se dea la o parte din calea alteia. Acest lucru este foarte
important pentru ca un proces să nu blocheze întregul calculator doar pentru sine
însuşi. Metoda se numeşte multitasking preemptiv şi nu se poate introduce şi în
Windows 3.1, care are încă la bază sistemul DOS.
Fără să aibă nevoie să recurgă la sistemul DOS pentru anumite operaţii cu fişiere,
Windows 95 permite simultan formatarea unei dischete, primirea e-mail, tipărirea
unui document şi introducerea datelor într-un tabel de calcul.
În afară de multitasking şi memorie virtuală, Windows 95 mai are multe alte
calităţi:

– Interfaţa simplă cu utilizatorul: Suprafaţa de lucru care apare când

porneşte Windows 95 nu este înghesuită şi arată foarte clar cu ce să porniţi (cu
butonul Start). Puteţi să o aranjaţi după bunul dumneavoastră plac;

– Un mouse mult mai isteţ: în Windows 95 mouse-ul nu mai este doar un

instrument de indicat şi apăsat. Nu numai că Windows 95 este mai "şoricos" decât
sistemele de operare de până acum, dar mouse-ul are mult mai multe funcţii;
 – Nume lungi de fişiere: Puteţi da fişierelor nume de până la 255 caractere,
deoarece Windows 95 şi programele care rulează în el le acceptă. Când se
denumeşte fişierul cu un nume lung, sistemul şi creează automat şi un nume scurt,
de opt caractere, care îl face să fie recunoscut şi de aplicaţiile mai vechi;

– Bara de aplicaţii (taskbar): O parte din aspectul curat şi îngrijit al

suprafeţei de lucru se datorează barei de operaţii, unde se află butonul Start. Ea
este căminul pictogramelor (icons) ce reprezintă toate programele deschise. Un clic
simplu pe una dintre ele va aduce programul corespunzător în prim plan pe ecran,
astfel încât, indiferent de câte alte aplicaţii se află în execuţie, cea de care aveţi
nevoie va fi oricând la îndemână.

– Configurabilitate fără limite: Organizarea suprafeţei de lucru şi a

meniurilor poate răspunde preferinţelor fiecărei persoane.
Se poate lansa orice program DOS: Din cadrul sistemului Windows 95 poate
fi lansat aproape orice program DOS. Chiar şi programul cel mai înfometat de
resurse poate să fie configurat pentru a rula fără să vă oblige să porniţi din nou
calculatorul;

– Plug-and-Play: Windows 95 face primul pas către limanul instalării

nedureroase a echipamentului hard. Dar chiar şi componentele care nu au fost
construite pentru a respecta noul standard Plug-and-Play pot fi mult mai lesne
instalate şi configurate.

– Sunet şi imagini: Windows 95 posedă capacităţi multimedia deosebit de

performante. Cu echipamentul adecvat se poate asculta muzică de pe CD, se pot
vedea clipuri video sau înregistra fişiere de sunet.
 – Servicii poştele şi fax: Dacă există un modem cu fax este foarte bine
deoarece programele necesare primirii şi expedierii de faxuri sunt incorporate în
Windows 95. Se pot adăuga cu uşurinţă conturi de e-mai la programul Microsoft
Exchange pentru Windows 95, astfel încât se poate să se centralizeze toată
corespondenţa.

- Ecranul cu care se deschide Windows 95 este o suprafaţă mai mult goală cu

o bară de acţiuni (taskbar) în partea de jos şi două sau mai multe pictograme
(icons) în colţul din stânga - sus. Din fericire există un indiciu evident pentru a îţi
de unde să începem: butonul Start, în colţul din stânga-jos.
Se execută un clic pe acest buton, pentru a deschide un menue din care să alegeţi.
Iniţial avem doar câteva opţiuni de bază. Iată de sus în jos ce avem:

- Programs: dacă trecem cursorul mousului deasupra acestui element va

apărea un al doilea menue care conţine toate aplicaţiile instalate plus accesul la
promptul DOS şi la programele Exchange (poşte electronică şi fax) şi Windows 95
Explorer. Putem adăuga programe meniului Start şi modifica meniul Programs cu
foarte mare uşurinţă.

– Documents: Windows 95 ţine minte fişierele la care s-a lucrat în ultimul

timp şi le înşiră în acest meniu. Nu există metode de a şterge anumite lucruri din
acest meniu. Doar totul sau nimic.

- Settings: Atârnate de această opţiune sunt panoul de control (Control

Panel), dosarul Printers şi o metodă de a ajunge la parametrii barei de acţiuni.
Panoul de control este similar celui din Windows 3.1
 – Find: Acesta este un foarte drăguţ progrămel care vă ajută să găsiţi fişiere
sau chiar un anumit pasaj de text. Se poate folosi Find pentru a căuta aproape
orice. Puteţi lua la cercetat tot calculatorul sau doar un singur disc. Dacă lucraţi în
reţea, puteţi porni în căutarea unui calculator cerându-i numele. Se pot face căutări
după nume şi poziţie (Name and Location) sau după data modificării (Date
Modified). Panoul Advanced are o opţiune care poate găsi un cuvânt sau o frază.
Meniurile vă dau posibilitatea să alegeţi ca aceste căutări să se facă ţinând cont de
diferenţa dintre literele mari şi literele mici sau ca rezultatele găsite să fie salvate.
Lucrul cel mai drăguţ al programului Find este că o dată ce aţi descoperit fişierul
pe care îl doreaţi, puteţi să efectuaţi dublu clic ca să îl deschideţi sau să îl mutaţi în
altă parte.

– Help: Fişierele Help (de asistenţă) sunt mult mai reuşite decât in trecut. În
primul rând este mult mai uşor să cauţi ceva în ele. Când cereţi Help prima oară
obţineţi o fereastră cu mai multe opţiuni.
Panourile Contents şi Index sunt foarte clare. Panoul Find oferă o posibilitate
foarte atractivă; utilizându-l, puteţi căuta în toate sau numai în anumite fişiere de
asistenţă cuvântul care vă interesează, lucru foarte bun când se cunoaşte termenul
dar nu se ştie ce funcţie are. Prima oară când utilizaţi acest instrument, Windows
95 creează o bază de date de fişiere de asistenţă pentru căutări ulterioare. Aveţi de
ales între trei opţiuni:

* Minimize database size (micşoraţi dimensiunea bazei de date): Această

opţiune nu vă va oferi fişierele disponibile, ci doar cele ce par să conţină informaţii
utile;

* Maximize search capabilities (măriţi posibilitatea de căutare): Aceasta

înseamnă că este inclus fiecare fişier de asistenţă. Este abordarea cea mai
conştiincioasă, dar căutările pot deveni cam lente, în funcţie de viteza procesorului
dumneavoastră şi de hard disc;

* Customize search capabilities (hotărâţi singur ce posibilităţi de căutare

doriţi): Dacă alegeţi această opţiune puteţi decide ce fişiere vor intra în baza de
date.

După ce se construieşte baza de date puteţi folosi panoul Find pentru a face căutări
foarte însemnate

– Run: Cei ce iubesc linia de comandă sunt foarte încântaţi de această

opţiune. Alegeţi Run şi veţi putea scrie numele programului pe care vreţi să îl
lansaţi. Va trebui să se indice şi calea. Se poate folosi butonul Browse (răsfoire)
pentru a vă uita prin jur după programul pe care îl vreţi. Şi dacă executaţi clic pe
săgeata în jos de lângă linia de comandă apare o listă a tuturor programelor pe care
le-aţi rulat în ultimul timp din acest program.

Taskbar
– Bara de operaţii Taskbar apare în partea de jos a ecranului; ea înlocuieşte
lista de acţiuni Task List din Windows 3.1, din păcate mult subapreciată. Pentru
fiecare program sau director deschis va fi un buton pe această bară. Lucrul este
foarte convenabil - înseamnă că nu trebuie să mai închideţi ferestre sau să le daţi la
o parte ca să găsiţi altele. Apăsaţi doar pe butonul care vă interesează şi elementul
corespunzător (deschis) va deveni activ.
Colţul din dreapta al barei de acţiune este şi el foarte interesant. Aici veţi
afla care sunt componentele hard active. Dacă aveţi o placă de sunet care lucrează
apare o mică imagine a unui difuzor. Dacă tipăriţi ceva la imprimantă sau
transmiteţi prin fax în aceeaşi zonă se iveşte o imprimantă în miniatură. Dacă
plasaţi cursorul mouse-ului peste afişarea datei, apare o casetă cu data zilei.
Dacă aveţi un modem intern, uneori este greu de dedus dacă el mai este sau
nu conectat la linia de telefon. Priviţi însă bara de operaţii şi, dacă îl vedeţi lângă
ceas însemnă că este încă în funcţiune.
Imaginea modemului apare doar dacă folosiţi Microsoft Network,
Hyperterminal (versiunea pentru Windows 95) sau alte programe pe 32 biţi.

My Computer

Pictograma (icon) a lui este pe fiecare ecran de Windows 95. Executaţi

dublu clic pe ea pentru a vedea imaginile tuturor unităţilor de disk plus câte un
dosar pentru panoul de control şi pentru imprimante. Nu aceasta este singura cale
de a ajunge la discuri, poate nici măcar cea mai simplă, dar lumea o preferă
programului Windows 95 Explorer.
My Computer (calculatorul meu) şi Explorer (exploratorul) sunt în esenţă
cam acelaşi lucru. Poate că acest lucru nu este evident la prima vedere, pentru că
My Computer se deschide ca un singur panou, cu modul de afişare Large Icons
(pictograme mari). Dar dacă executaţi clic drept pe iconul My Computer şi alegeţi
Explorer din meniul derulant, veţi observa că sunt practic la fel.
O diferenţă importantă este că My Computer nu poate fi şters sau înlăturat
de pe ecran; deci este întotdeauna la îndemână când vrem să schimbăm anumiţi
parametrii:
* Executaţi clic drept pe pictograma (icon) My Computer şi alegeţi
Properties, ca să aruncaţi o privire asupra echipamentului hard.
* Executaţi dublu clic pe pictograma (icon) My Computer şi alegeţi Options
din meniul View. Din panoul Folder puteţi să indicaţi dacă vreţi căutare cu o
singură fereastră sau cu ferestre separate. O singură fereastră înseamnă că dacă
treceţi dintr-un director într-un subdirector, apoi într-un subdirector, de fiecare dată
va fi deschisă doar o singură fereastră. Ferestre separate înseamnă că ferestrele din
care aţi pornit rămân deschise. Dacă nu găsiţi potrivit numele de My Computer cu
gusturile dumneavoastră, executaţi clic drept pe pictograma (iconul) şi alegeţi
Rename din meniu; scrieţi aici un nume mai puţin agasant; Căutarea cu o singură
fereastră este în general preferabilă, dacă nu aveţi un monitor foarte mare . Pe un
monitor obişnuit, dacă fiecare clic mai face să apară o fereastră care se adaugă
celor deja deschise, foarte curând învălmăşeala va fi teribilă.

Recycle Bin

Recycle Bin (coşul de gunoi) este locul în care se retrag să moară fişierele
bătrâne. În ciuda numelui său din limba engleză, fişierele şterse nu sunt reciclate,
decât dacă le scoateţi din coş înainte de a fi distruse definitiv. Cu toate acestea
Recycle Bin vă asigură o marjă bună de siguranţă care nu există în Windows 3.1.
Acum după ce se şterge un fişier, aveţi zile întregi sau chiar săptămâni (depinde
cum v-aţi hotărât) ca să vă răzgândiţi şi să îl recuperaţi.

* Pictograma (iconul) Recycle Bin nu poate fi redenumită sau ştearsă;

* Fişierele care sunt şterse cu programe ce rulează sub DOS sau chiar cu
DOS nu sunt trimise la coş, ci distruse de-a dreptul.
În funcţie de ce v-aţi instalat, pe suprafaţa dumneavoastră de lucru mai pot fi
şi alte pictograme, ca de exemplu: Inbox, Microsoft Network sau un glob cu
eticheta Internet.