I.

CLASIFICARE
Adezivii vinilici sunt de culoare alba si au un aspect de lapte vascos. Sunt destinati lipirii hartiei, cartonului, tesaturilor textile, dar mai ales asamblarii pieselor din lemn si derivatelor din lemn, fiind utili in lucrari de tamplarie interioara si reparatii de obiecte care nu sunt supuse umiditatii. Insa pentru lipirea obiectelor de lemn aflate in exterior care trebuie sa reziste la diverse intemperii (caldura, apa, frig) sunt de preferat adezivii poliuretani. Utilizarea adezivilor vinilici nu necesita nici o pregatire speciala, doar curatarea suprafetelor ce urmeaza a fi asamblate. Trebuie sa stiti ca un adeziv vinilic vechi poate fi inmuiat si dezlipit prin injectare cu otet. Adezivii epoxidici sunt de fapt rasini sintetice care au consistenta unei creme sau paste. Inainte de folosire, trebuie amestecate doua componente; adezivul ca atare si intaritorul. Proportiile va sunt specificate pe ambalaj. Acest tip de adeziv este utilizat la asamblarea materialelor rigide deoarece are o putere foarte mare de lipire echivalenta cu o adevarata sudura, care permite realizarea unor asamblari solide, rezistente la umiditate, intemperii si caldura (pana la 250C). Adezivii epoxidici sunt de doua feluri: opaci si translucizi, dar toti se pot vopsi. Trebuie sa aveti grija ca lipirea cu acesti adezivi sa nu se realizeze la o temperatura de sub 5C, pentru ca asamblarea nu va mai fi posibila.Sub forma de betigase rigide cu diametrul de 1 cm, adezivii termofuzibili sunt in esenta cleiuri calde. Trebuie sa fiti cu bagare de seama la culorile betigaselor care indica diferitele calitati ale cleiului. Acestea pot fi utilizate pentru reparatii mici sau fixari temporare. Folosite cu precadere in tamplaria industriala, cleiurile termoinfuzabile care se gasesc de vanzare nu au aceleasi calitati de aderenta. Pe de alta parte, fiind vorba despre cleiuri reactive la caldura, se recomanda indepartarea pieselor astfel lipite de orice surse de caldura (radiatoare, spoturi pentru iluminat). Adezivii metalicrati sunt destinati lipirii sticlei si repararii suprafetelor mici. Acestia au in compozitie doua elemente: rasina si activatorul, lichide perfect incolore care nu trebuie amestecate. Ele au o buna rezistenta la umiditate si caldura, ceea ce permite lipirea cu success a oglinzilor retrovizoare de parbriz, a accesoriilor pe usile cu vitraliu, a unor vaze sparte, etc.

II.SUPER-GLUE-UL
PRELIMINARII
Substanele adezive sunt folosite dintotdeauna de om. Desigur, pentru cea mai mare parte a istoriei, adezivii au fost produi naturali, ca rina copacilor, fiertura pieilor ori oaselor de animale, zahrul etc. Astzi substane cu nume de nereinut, ca acetat de polivinil, formaldehid fenolic, acetat de vinil etilenic ori cianoacrilat sunt folosite pentru a crea super-adezivi, cum sunt binecunoscutele Super-glue ori Pictura.

CUM FUNCIONEAZ ADEZIVUL SUPER-GLUE?

Adezivul Super-glue se bazeaz pe o rin numit cianoacrilat. Aceast substan folosete apa i aerul pentru a-i ndeplini misiunea de a lipi lucrurile. n afara umezelii, adezivul Super-glue va avea rezultate proaste. Dac v gndii c ai lipit obiecte care nu erau umede, atunci trebuie s tii c molecule de ap sunt pretutindeni, chiar i pe coada unei cni bine terse de dumneavoastr nainte de a o lipi. Prezena apei duce la ntrirea legturilor dintre moleculele cianoacrilatului, care se transform n scurt timp ntr-un fel de plastic dur. Faptul c adezivul are nevoie de aer pentru a funciona, explic de ce acesta nu se ntrete n propriul tub. Pe de alt parte, acest lucru este explicaie i pentru ce s-a ntmplat atunci cnd gsii tubul de Super-glue cu adezivul ntrit n interior: acesta a intrat cumva n contact cu aerul. Aadar, dup ce ai folosit o dat tubul de Super-glue, asigurai-v c l-ai nchis foarte bine; altfel nu va mai fi utilizabil atunci cnd o s avei nevoie de el. innd cont de faptul c adezivul Super-glue are nevoie de ap pentru a se ntri, e de reinut nu numai c nu este interzis umezirea uoar a suprafeelor pe care urmeaz s le lipii, ci este chiar recomandat.

CALITILE UNUI ADEZIV: ADERENA I COEZIUNEA

Un bun adeziv trebuie s aib dou caliti eseniale: aderen i coeziune. Aderen, adic s se lipeasc bine de suprafaa pe care este aplicat. Coeziune, adic s se in unit, s existe strnse legturi interne ntre moleculele din care este constituit. Smoala este un bun exemplu de material care are o aderen foarte bun, dar o proast coeziune. Apa are o bun aderen, dar o coeziune slab. De aceea o hrtie se va lipi uor de mobil, dar va i putea fi dezlipit la fel de uor. Fierul, dimpotriv, are o foarte bun coeziune, este foarte dificil s-l "desfacei", dar nu este "interesat" de aderen, nu se lipete de materiale.

MECANISMUL LIPIRII. CE SE NTMPL LA NIVELUL SUPRAFEELOR LIPITE?

Dei cercettorii pot produce adezivi din ce n ce mai diveri i mai performani, nu exist o teorie general acceptat asupra modului n care funcioneaz adezivii. Ceea ce este acceptat este faptul c alipirea suprafeelor are loc la nivel molecular, procesele implicate fiind explicate de forele van der Waals, legturile ionice, legturile covalente i legturile metalice. Pentru c ultimele trei nu au prea mult de a face cu "lipirea", vom detalia n continuare doar forele van der Waals.

CE SUNT FORELE VAN DER WAALS?

Fora van der Waals, denumit astfel dup cercettorul olandez Johannes Diderik van der Waals, reprezint fora de atracie ori de repulsie dintre molecule (ori pri ale aceleiai molecule), alta dect forele determinate de legturile covalente ori de interaciune electrostatic a ionilor (Wikipedia). Forele Van der Walls, n cazul adezivilor, intr n aciune atunci cnd moleculele de ap sunt polarizate, adic au terminaii cu sarcini electrice pozitive i negative. Pentru c sarcinile de semne opuse se atrag, terminaia cu sarcin pozitiv a unei molecule va fi atras de ctre cea negativ a altei molecule, stabilindu-se n felul acesta o conexiune (cuplare) la nivel molecular. Cum v putei imagina, pentru ca forele van der Waals s se manifeste, distanele dintre suprafeele ce se lipesc trebuie s fie foarte mici, de ordinul angstromilor. Pe de alt parte, pentru a asigura un contact ct mai bun ntre lucruri, adezivul trebuie s aib capacitatea de a se ntinde foarte bine pe suprafee ce vor fi lipite. Unii cercettori nu sunt de acord c forele van der Waals sunt suficiente pentru o teorie complet a capacitii adezivilor de a lipi obiecte. Trebuie, spun acetia, s aib loc i o cuplare mecanic a suprafeelor. Ce nseamn acest lucru? Orice suprafa, orict de plat i lucioas, la scar foarte mic va avea pori care permit adezivului s se strecoare i s se ntreasc, crend astfel o legtur fizic, mecanic, ntre suprafee, care nu ine nici de legturi chimice, nici de forele van der Waals.

III.ARACETUL
1. Definitie Aracetul este un adeziv polivinilic care se prezinta sub forma de solutie vascoasa, de culoare alb-laptoasa;aceasta realizeaza pelicula de incleiere printr-un process fizico-chimic: evaporarea apei din el si reactia chimicaintre camponentii sai chimici 2. Proprietati specifice aracetului Principalele proprietati ale aracetului sunt urmatoarele: Aracetul realizeaza incleieri elastice; asamblari relizate cu aracet sunt rezistente la mici variatii dimensionale ale reperelor incleiate; Aracetul este un adeziv solubil in apa; datorita acestei proprietati, are o rezistenta redusa la umiditate, fiind utilizat doar in incleieri de interior (protejat de umiditate), iar asamblarile realizate trebuie ferrite de variatii de umiditate; Aracetul este un adeziv bgat in apa; datorita continutului ridicat de apa, nu este un adeziv inflamabil, dar trebuie ferit de inghet trebuie depozitat la o temperature mai mare de + 4*C; Aracetul nu este un adfeziv toxic; prin reactia de intarire nu pune in libertate substante care sa dauneze sanatatii muncitorilor sau sa creeze conditii grele de munca 3. Tehnologia generala de incleiere cu aracet Incleierea pieselor cu aracet se face in doaua etape, si anume: In prima etapa se aplica stratul de adeziv pe suprafata de incleiere, cu o grosime uniforma, dupa care se respecta perioada de timp a fazei deschise a adezivului, de 10-15 minute, timp in care piesele de incleiat nu sunt puse in contact. In acest interval de timp incepe evaporarea apei din adeziv si absortia acestuia in lemn, in zona de contact In a doua etapa sunt puse in contact suprafetele cu adeziv (prin suprapunere) si sunt supuse unei presiuni(apasari), timp in care se realizeaza intarirea adezivului pe cale chimica.dupa intarirea adezivului, piesele piesele incleieate se stivuiesc si raman repaus timp de 12 pana la 24 ore, pentru definitivarea intaririi adezivului (perioada de aclimatizare). 4. Masuri de protective a muncii - Desi aracetul nu este un adeziv toxic, se va acorda atentie la manipularea si depozitarea lui. - In contact mai indelungat cu pielea mainilor poate provoca iritari ale acesteia, mai ales la personae cu piele mai sensibila. De aceea inainte de inceperea lucrului, muncitorii isi vor proteja mainile prin ungere cu alifie protectoare.

5. Domeniul de utilizare Aracetul, datorita calitatii incleierii pe care o relizeaza si datorita tehnologiei simple de preparare si aplicare, este unul dintre adezivii cei mai utilizati la fabricarea produselor din lemn Utilizarea adezivului aracet se face cu prioritate la asamblarea pieselor de mobilier si la asamblarea panourilor din lemn masiv utilizate la confectionarea pieselor de mobilier. In acest sens trebuie remarcata tendinta actuala de renuntare la mobilieruyl confectionat din placi de aschii de lemn (furniruite cu furnire indigene sau exotice) in favoarea mobile confectionate din lemn masiv (cherestea) de diferite specii.

IV.Compuii epoxidici
Compusii epoxidici, cunoscuti si sub numele de poliepoxide, sunt polimeri termontrii formati din reacia unui epoxid "rasina" cu poliamina "ntritor". Epoxi dispune de o gam larg de aplicaii, inclusiv materiale din plastic armat cu fibre i de adezivi de uz general. Epoxi este un copolimer format din dou substane chimice diferite. Acestea sunt denumite n continuare "rasina" sau "compus" i "ntritor" sau "activator".Rina const n monomeri sau polimeri cu lan scurt, cu un grup de compusi epoxidici la fiecare capt. Cele mai comune rini epoxidice sunt produse dintr-o reacie ntre epiclorhidrin i bisfenol-A, dei acesta din urm pot fi nlocuite cu produse chimice similare.ntritor compune din monomeri poliamine, de exemplu, triethylenetetramine (TETA). Atunci cnd aceti compui sunt amestecate, gruparile amina reactioneaza cu gruparile epoxidice pentru a forma o legtur covalent. Procesul de polimerizare este numit "tratare" i pot fi controlat prin temperatur, alegerea compuilor rin i ntritor iar durata variaza de la minute la ore. Unele formule au nevoie de nclzire n timpul perioadei de tratare, n timp ce altele de timp i temperaturi ambiante. Adezivi epoxidici sunt o parte important din clasa de adezivi numite "adezivi structurale" sau "adezivi de inginerie" (care include poliuretanice, acrilice, ciancrilat si alti compusi.) Acesti adezivi de nalt performan sunt utilizati n construcia de aeronave, automobile, biciclete, brci, cluburi de golf, schiuri, snowboard i alte aplicaii n cazul n care obligaiunile de nalt rezisten sunt necesare. Adezivii epoxi pot fi dezvoltati pentru a se potrivi aproape oricarei aplicatii. Ei pot fi folositi ca adezivi pentru lemn, metal, sticl, piatr i unele materiale plastice. Se clasifica in: a) flexibile sau rigide b) transparente sau opace / colorate c) setarea rapida sau lenta Adezivii epoxi au o rezistenta chimica mai mare le caldura dect ali adezivi comuni. n general, adezivi epoxidici tratati cu cldur vor fi mai rezistenti chimic dect cele tratati la temperatura camerei. Unele epoxidice sunt tratate prin expunerea la lumina ultravioleta. Astfel de epoxidice sunt de obicei utilizate in optica, fibra optica, optoelectronice i stomatologie.

V.Curioziti
1. Limba cameleonului Extraordinarul cameleon verde este capabil sa-si desfasoare limba lunga, care poate masura de doua ori mai mult decat lungimea corpului sau, in mai putin de 0,07 secunde. Acesta reprezinta o arma precisa si letala pentru insecte. Fiind extrem de extensibila, limba e folosita pentru a imobiliza si pentru a prinde insecte sau hrana la care cameleonii nu pot ajunge. O substanta lipicioasa se sedimenteaza la capatul limbii cameleonului, astfel ca, atunci cand este propulsata cu viteza asupra prazii, aceasta este imobilizata pe loc, devenind captiva in saliva lipicioasa a limbii flexibile, care este retrasa cu forta inapoi in gura reptilei, odata cu prada. 2. Panza de paianjen Panza de paianjen, a carei rezistenta rivalizeaza cu aceea a otelului, a constituit obiectul a numeroase studii si aplicatii industriale. Arahnidele au insa inca un secret: lipiciul! Adezivul ce acopera panzele si face din acestea capcane mortale este considerat drept unul dintre cei mai puternici adezivi biologici. Analiza chimica a solutiei respective a pus in evidenta o concentratie relativ ridicata de compusi organici hidrosolubili (cu o structura asemanatoare celei a unor neurotransmitatori), de aminoacizi liberi, mici peptide, saruri si unele glicoproteine. In prima faza s-a crezut ca puterea adeziva a panzei de paianjen s-ar datora fortelor higroscopice generate de solutie; studii ulterioare au demonstrat insa ca aceasta depindea de prezenta pe filamentele panzei a unor mici "noduli" de glicoproteine, a caror structura moleculara a continuat insa sa fie ignorata.

3. Lipiciul de cas
Avem nevoie de : o cana de lapte 1/3 cana oet alb

Se amesteca intr-un bol apoi se asteapta pana se formeaza 2 straturi. Stratul de jos este lipiciul pe care il putem folosi in special pentru hartie.