Part TEORIA DEFORMARII SI RUPERT MATERIALELOR Capitolul 1 COMPORTAREA ELASTICA SI PLASTICA A MATERIALELOR Sub actiunea unor forte exterio: i i k * are corpurile solide sufe i 4 (deformatie care dispare la incetarea eeu Ges ae Fes ye Sn i 5 ‘ f ic (deformatie remanenta). In functie de marimea deformatiei remanente, materialele se pot clasifica in materiale plastice sau materiale fragile (casante). * panicle la care deformafiile Plastice au valori mari in comparatie cu cele ae a se produce o slabire vizibili a legaturilor dintre particule, sunt materiale Materialele care inainte de Tupere suferi deformatii plastice mici fatd de cel elastice sunt materiale fragile. a os z in practic’, delimitarea dintre materialele fragile gi cele plastice nu este riguroasa, atat plasticitatea, ct si fragilitatea, ca si caracteristici ale materialului, putindu-se exprima prin diferite grade de intensitate. Mai mult chiar, ambele stari se pot manifesta la acelasi material in conditii diferite de temperatura si presiune. Astfel, este cunoscut faptul c& ofelurile au 0 comportare plastica la temperaturi tidicate (mai cu seam in domeniul austenitic) si o comportare fragilA la temperaturi joase (Sub temperatura de tranzitie ductil — fragil). De asemenea, un cilindru de marmura se comport ca un material fragil la intindere sau incovoiere, iar in cazul unei compresiuni dupa toate directiile (la aplicarea unei presiuni hidrostatice), acelasi material are o buna Plasticitate. “Lt Comportarea materalelor Ia ncercarea ave tractine Principalele caracteristici mecanice ale materialelor se pot determina prin incerciri statice de tractiune. Se folosesc epruyete de forme prevazute in norme, care se intind cu vitezi constanta pe magina de incercare. Prin inregistrarea continua sau la anumi corespunde unei anumite forte de incarcare F;, ie samme sunt dependente de dimensiunile epruvetei fe de fnelireare necesari pentru obfinerea unei anumite alungiri este proportional a a Secfiunii transversale, iar alungirea obfinuti la 0 valoare data a forfei este proporti Tungimea epruvetei). ite intervale de timp a alungirii 4), care se traseazi curba de incercare staticd laZa 1.1 ~ Comportarea materialelor la incercarea staticé la tractiune 15 Deoarece $ este variabil pe t e e lungimea epruvetei si pe di ICercarii 2 determina valorile tensiunii si deformatier ee wie, ee oni nets formatiei, se inlocuiese: F E o=— cu R=— s 0 (3) si (1A) unde: So —sectiunea inifialé a epruvetei; 2 —lungimea initiala intre repere; Z,—ultima lungime intre repere; @- tensiunea efectiva; é- deformatia relativa, Analiza curbei din figura 1.2 permite o serie de aprecieri privind comportarea elastica si plastic& a materialului: - Panda la o anumita valoare a lui o, notati cu @; (limita de elasticitate), materialul se deformeaz exclusiv elastic, iar relafia se reprezint& printr-o dreapta. - Pani la valoarea tensiunii g; relatia dintre tensiune si deformatie se poate exprima conform legii lui Hooke: o = Ee E = tga, E= - (E este modulul de clasticitate longitudinal). - Peste aceasti valoare, materialul trece in stare plastica, iar relatia o = f(é) este reprezentat4 printr-o curb, Trecerea de la deformarea clastici la cea plastic& poate fi marcatA printr-un varf ascutit (figura 1.2) sau poate fi continua (figura 1.3). Figura 1.3 Curba caracteristic’ a cuprului recopt