VIAłA UNUI SFÂNT

AVVA JUSTIN POPOVICI

Traducere din limba sârbă

Miljurko Vukadinovici şi Traian Manta

Carte tipărită cu binecuvântarea

Prea SfinŃitului Părinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura Bunavestire
Bunavestire

GalaŃi, 2003
©Editura Bunavestire pentru prezenta ediŃie

I.S.B.N 973-7952-05-7

Difuzare:
Editura Bunavestire
GalaŃi
Str.Poşta Veche 161
Tel/fax: 0236-326.730
0236-471.896
E-mail: bunavestire@geniusnet.ro
www.editurabunavestire.ro
 VIAłA PĂRINTELUI JUSTIN
Este porunca dumnezeiescului Apostol: AduceŃi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit
vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviŃi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaŃa şi urmaŃi-le credinŃa. Iisus
Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi (Evrei 13, 7-8).
Şi într-adevăr, Domnul nostru Iisus Hristos este Cuvântul Veşnic al lui Dumnezeu - Logosul
Dumnezeiesc şi Veşnica ÎnŃelepciune Dumnezeiască, şi ieri şi azi şi în veci acelaşi, acelaşi din veşnicie în
veşnicie şi Unicul Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeul nostru Mântuitor. Ca veşnică Iubire Dumnezeiască
şi Veşnic Iubitor de oameni, El la început a adus neamul omenesc de la nefiinŃă la fiinŃă şi, la plinirea
vremurilor, El S-a întrupat din Sfânta Fecioară din iubire pentru noi, pentru oameni, şi pentru mântuirea
noastră. El, cum spune înŃeleptul Solomon, şi pe cel mic şi pe cel mare El i-a făcut şi pronia Lui e la fel
pentru toŃi (ÎnŃ. lui Solomon 6, 7) şi de aceea El a dat Prooroci şi Judecători în Vechiul Testament ca să
înveŃe şi să conducă poporul lui Dumnezeu; El i-a ales şi pe SfinŃii Săi Apostoli şi i-a trimis în lume ca să
propovăduiască Cuvântul Evangheliei pentru mântuirea fiecărui trup şi a fiecărei făpturi; El şi astăzi dă şi
aşează ÎnvăŃători şi Dascăli şi PărinŃi şi Păstori în Sfânta Sa Biserică şi prin ei ne conduce şi ne învaŃă
Cuvintele dumnezeirii Sale, şi ei, generaŃie după generaŃie, depun mărturie prin Duhul Sfânt despre
Dumnezeul Cel Viu şi adevărat, despre Adevărul veşnic şi Dreptatea lui Dumnezeu, despre mântuirea
veşnică şi viaŃa veşnică prin El – despre unicul Dumnezeu şi Mântuitor al nostru, şi aici pe pământ şi în
veşnica ÎmpărăŃie Cerească.
Despre aceasta a proorocit şi a vorbit şi ÎnŃeleptul Solomon, când spunea că înŃelepciunea este
una, toate le poate, şi rămânând una cu sine însăşi, ea toate le înnoieşte, şi răspândindu-se, prin veacuri,
în sufletele sfinte, ea întocmeşte din ele prieteni ai lui Dumnezeu şi prooroci. Cu adevărat Dumnezeu
nimic nu iubeşte, fără numai pe cel ce petrece întru înŃelepciune (ÎnŃ. lui Solomon 7, 27-28). Domnul Hristos,
Puterea şi ÎnŃelepciunea Dumnezeiască, Iubirea Divină şi Iubirea de oameni ne dăruieşte prin Biserica Sa
Prooroci şi Apostoli, Dascăli şi ÎnvăŃători, PărinŃi şi Păstori, care prin Sfântul Duh mărturisesc şi
propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu, mărturisesc şi întăresc credinŃa Ortodoxă Dumnezeiască, trăind-o
ei înşişi mai întâi şi traducând-o în fapt în viaŃa şi în purtarea lor, în vieŃuirea lor bineplăcută lui
Dumnezeu şi în fapte de binefacere. De aceea testamentul şi porunca Sfântului Apostol Pavel despre
neîncetata aducere aminte şi pomenire a ÎnvăŃătorilor şi despre neîncetata cugetare la viaŃa lor şi urmarea
credinŃei lor - este pentru noi, ortodocşii, însuşi testamentul lui Hristos, pentru că Hristos a vorbit şi prin
Pavel, aşa cum ne-a vorbit şi ne vorbeşte prin Dascălii şi PărinŃii noştri, slujitori, ucenici şi prieteni
credincioşi ai Săi.
În timpurile de demult ale Bisericii Creştine, Hristos, ca şi cap al Sfintei Sale Biserici, după SfinŃii
Apostoli a dat neamului omenesc mari şi slăviŃi PărinŃi şi Dascăli în fiecare generaŃie, care au propovăduit
neamului omenesc Evanghelia şi l-au condus spre mântuire. Din dragoste statornică, El însuşi, conform
făgăduinŃei Sale sincere (cf. Matei 28, 20), face acelaşi lucru şi astăzi prin urmaşii SfinŃilor Apostoli şi
prin SfinŃii PărinŃi, prin SfinŃii Episcopi şi Păstori, PreoŃi şi Dascăli, Duhovnici şi Mărturisitori ai
Ortodoxiei, de la vechii SfinŃi PărinŃi până la SfinŃii Chiril şi Metodie, Sfântul Fotie, Sfântul Sava şi
Sfântul Grigorie Palama, şi prin Sfântul Marcu din Efes şi Sfântul Tihon de Zadonsk, până la Sfântul
Vasile de la Ostrog şi Sfântul Nectarie din Eghina şi până la cei mai noi SfinŃi Mucenici şi Mărturisitori ai
credinŃei vieŃii ortodoxe.
Un asemenea sfânt Dascăl şi ÎnvăŃător, Părinte apostolicesc şi Păstor, Duhovnic şi Mărturisitor al
lui Hristos, purtător de Duh, a fost în zilele noastre, în Sfânta Biserică Ortodoxă, slujitorul credincios şi
plăcut lui Dumnezeu – Părintele Justin. Căci dacă, după Apostoli, cineva a propovăduit în zilele noastre
Cuvântul lui Dumnezeu şi a trăit şi a murit vrednic de mântuirea Evangheliei propovăduite, atunci acela a
fost cu adevărat fericitul adormit Părinte Justin. De aceea ne-a şi rămas ca un model şi un exemplu demn
de urmat: în cuvintele Evangheliei şi în modul de viaŃă evanghelic, în eroismul credinŃei ortodoxe în
Hristos – Omul în care S-a întrupat Dumnezeu – ieri, azi şi în veac, şi în fiecare faptă creştineasca a
sfintei credinŃe şi a sfintei virtuŃi. Căci, după ÎnŃeleptul Solomon1, fiecare dintre cei care Ńin şi păstrează

1
cf. ÎnŃ. lui Solomon 6, 10
5
cele sfinte ale Domnului, el însuşi se sfinŃeşte şi devine luminat, astfel şi acest slujitor şi prieten
credincios al Domnului, păstrând şi păzind cu credinŃă şi sfinŃenie cele mai mari valori – credinŃa şi viaŃa
Evangheliei lui Hristos, el însuşi s-a sfinŃit şi s-a luminat, şi a rămas ca atare o pildă şi un model dat nouă
de Dumnezeu pentru a fi urmat şi imitat.
De aceea, împlinind porunca de mai sus a unuia dintre cei mai de frunte Apostoli, Sfântul Pavel,
înfăŃişăm aici o scurtă expunere a vieŃii şi lucrării sale evanghelice, unora cunoscută întrucâtva, dar
multora puŃin cunoscută sau total necunoscută. Căci nici noi care l-am cunoscut şi care, deşi nedemni,
însă după nemărginita milă a lui Dumnezeu şi marea bunăvoinŃă a acestui fericit Părinte, am fost ucenicii
şi fiii săi duhovniceşti, nici noi înşine, chiar până la fericita lui înfăŃişare la Domnul, n-am ştiut îndeajuns
cine şi ce fel de om al lui Dumnezeu a fost.
Dar cum să purcezi la descrierea vieŃii unui om, a unei făpturi omeneşti după chipul lui
Dumnezeu, mai ales a unui asemenea om plăcut lui Dumnezeu, neîndeplinind mai întâi ceea ce însuşi
Părintele Justin a făcut întreaga sa viaŃă şi a recomandat şi altora: de fiecare fiinŃă omenească şi de fiecare
creatură a lui Dumnezeu să te apropii înainte de toate cu o rugăciune; că ruga la Domnul mijloceşte
apropierea noastră de fiecare fiinŃă, de sfânta taină a oricărui suflet, a oricărei persoane după chipul lui
Dumnezeu, căci doar prin mijlocirea celui pomenit în rugăciunea către Domnul Hristos se poate întâlni şi
cunoaşte şi iubi în mod corect şi fără greşeală creaŃia dumnezeiască, orice fiinŃă omenească după chipul
lui Dumnezeu. Din acest motiv temeinic, şi apropierea noastră aici de viaŃa şi lucrarea fericitului adormit
Părinte Justin va fi, şi ne vom strădui să fie, o apropiere prin rugăciune. Căci astfel a fost şi apropierea lui
faŃă de noi în timpul vieŃii pământeşti şi suntem siguri, - credem aceasta, o ştim şi o simŃim – astfel este şi
acum legătura sa cu noi din ceruri, din ÎmpărăŃia Cerească a lui Hristos, unde rugăciunea este trăire
veşnică şi răsuflare veşnică în Duhul Sfânt şi cu Duhul Sfânt.
Părintele Justin s-a născut de Bunavestire (25 martie) 1894, în vechiul Vranje sârbesc2, din părinŃi de
credinŃă ortodoxă de origine sârbă – Spiridon şi Anastasia. Tatăl lui Spiridon, cunoscut ca Popa Alexa, a
fost preot, al şaptelea la rând cel puŃin (iar după unii chiar al 13-lea) din vechea familie Popovici, despre
care însuşi numele ne spune că este de origine preoŃească. Unul dintre vechii preoŃi ai acestei familii s-a
strămutat, se spune, din Ńinuturile sudice în apropiere de Vranje, aducând cu sine în panere de nuiele pe
căluŃ copilaşii şi lucrurile pe care le avea.3 Dintre preoŃi, înaintea Popii Alexa ne sunt cunoscute numele
înŃeleptului Popa-Naka şi al altor patru: ðorñe, Velićko, Marko şi Antonie, păstrate în cărŃuliile Părintelui
Justin, pentru că recunoscătorul nepot şi urmaş le pomenea zilnic la Sfintele Liturghii. (Despre aceşti
preoŃi se mai cunoaşte încă ceva: că, în timpul exarhatului bulgar, ca sârbi curaŃi, s-au Ńinut mai aproape
de fraŃii greci, şi turcii i-au numit “greco-romani”, pentru că era interzis a te numi sârb, mai ales în timpul
războaielor sârbo-turce, până la eliberarea oraşului Vranje şi a împrejurimilor, la 19 ianuarie 1878).
Popa Alexa a fost preot în acea vreme în satul Gornje Žapsko (mai la sud de Vranje, peste
Morava) şi a fost paroh la Toplačka sau Ćukovačka. În satul Gornje Žapsko se afla mănăstirea Sfântul
Ştefan (metoc al mănăstirii Sfântul Prohor Pčinjiski) în care era o şcoală mănăstirească, aşa numitul
Seminar Teologic de Muzică Psaltică4, unde fiul lui Alexa, Spiro, a învăŃat psaltichia, dar numai doi ani,
pentru că după aceştia tatăl l-a readus acasă. Astfel, pentru o generaŃie, în casa Popovici s-a întrerupt şirul
de preoŃi, pentru ca fiul lui Spiro şi nepotul lui Popa-Alexa, Blagoje - Justin, să îl reia şi astfel s-a
restabilit cu adevărat tradiŃia familiei. Ca vechi seminarist, Spiridon i-a sprijinit mai târziu pe preoŃi în
lucrările de organizare a hramurilor, astfel că el şi familia sa au rămas în atmosfera preoŃească,
bisericească şi religioasă, şi într-un asemenea mediu s-a născut şi crescut micul Blagoje.
La eliberarea oraşului Vranje, Popa-Alexa a reuşit să ridice aici două case, câte una pentru fiecare
fiu, Spiridon şi Dragutin, care se află în piaŃa orăşenească de jos, numită Tekija. Din acea vreme s-a mutat
la Vranje întreaga sa familie şi a locuit acolo. Spiridon, care de atunci s-a ocupat cu economia, era un
tânăr foarte cinstit şi evlavios; în curând s-a însurat cu o fată cinstită şi credincioasă, Anastasia, mai tânără
decât el, fiica lui Ştefan şi a Katei din Donje Trebišnije, lângă Vranje. În primii ani de căsnicie, tinerilor

2
Despre istoria oraşului Vranje, care este pomenit încă din vremea dinastiei Nemanić, a se vedea lucrările lui Ioan Hadži-
Vasilević: “Către istoria oraşului Vranje” (Aniversarea lui N. Čupić, XVI, Belgrad 1896) şi CondiŃiile culturale şi politice în
regiunile sârbeşti din Sud (Belgrad, 1928) şi, de asemenea, şi lucrările lui Stojan Novaković, “De la Morava la Vardar”
(Aniversarea lui N. Čupić, XIII, 1893) şi altele.
3
Acest lucru s-a putut petrece cel mai sigur în perioada revoluŃiei lui Karañorñević din Serbia sau poate chiar şi mai înainte.
4
Din această şcoală mănăstireasco-preoŃească “Sfântul Ştefan din Vranje” au ieşit peste 40 de preoŃi, despre care a se vedea
mai multe la Ioan Hadži-Vasilević (mai ales în Curierul Bisericii Ortodoxe în regatul Serbiei, 1900-1902).
6
soŃi le mureau copiii la vârste fragede. Li s-au născut opt copii, din care au rămas în viaŃă doar trei: mai
întâi fiica Stojna (numită astfel de acord cu naşul, Kosta Ioanović, preot din Vranje, chipurile pentru ca
fetiŃa să reziste şi să stea în picioare, adică să rămână în viaŃă), apoi cu doi ani mai mic, Stojadin (numit
de asemenea astfel pentru a rămâne în viaŃă) şi, în cele din urmă, Blagoje, cu doi ani mai mic decât el,
numit astfel după sărbătoarea Buneivestiri a Sfintei Fecioare, când s-a şi născut.
Fără îndoială că prin naşterea lui Blagoje de Bunavestire şi prin faptul că a rămas ca al treilea
copil în viaŃă (părinŃii au pierdut încă un copil după el), deşi nu este prestabilit, totuşi se arată un semn
important sub care se va derula viaŃa lui pe pământ: din ziua venirii sale în aceasta lume, binevestitul
Blagoje a trăit şi s-a ridicat sub semnul celei mai înalte bunevestiri date cândva neamului omenesc –
bunavestire a Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară, pentru noi oamenii şi pentru
mântuirea noastră, şi bunavestire referitoare la taina Sfintei Treimi dătătoare de viaŃă, la Dumnezeul
nostru, în al Cărui nume a fost botezat micul Blagoje, la biserica din Vranje care avea acest hram5. Pornit
în lume prin voia lui Dumnezeu “din nefiinŃă spre întreaga fiinŃă”, cum va scrie el însuşi mai târziu în
Dogmatica sa, din ziua Buneivestiri a anului 1894 şi până la Bunavestire din 1979, când a părăsit această
lume şi s-a mutat la viaŃa veşnică, a fost un mesager şi un binevestitor permanent şi un neîntrecut teolog
al tainei întrupării Fiului lui Dumnezeu – a lui Hristos Omul Dumnezeu, din Sfânta Fecioară şi al tainei
Sfintei Treimi, unicul şi Adevăratul nostru Dumnezeu.
În sânul familiei sale creştine şi preoŃeşti a crescut şi tânărul Blagoje, împreună cu sora sa mai
mare şi cu fratele său, educat în spiritul a tot ceea ce este cinstit şi evlavios şi plăcut Bunului Dumnezeu.
Multe lucruri bune a învăŃat mai cu seamă de la bunica sa Stana, preoteasa, care a trăit 105 ani şi pe care a
iubit-o mult şi, de asemenea, de la credincioasa sa mamă Taša-Anastasia, astfel că în aceasta privinŃă
copilăria sa a fost asemenea copilăriei Sfântului Vasile cel Mare, care mărturiseşte singur pentru sine (în
Scrisorile 204 şi 223) că în primul rând a primit şi învăŃat credinŃa ortodoxă de la mama sa Emilia şi de la
bunica sa Macrina, ucenică a Sfântului Grigorie făcătorul de minuni, episcop al Neocezareei, locul de
naştere al lui Vasile. Mama şi bunica lui Blagoje nu l-au avut pe Sfântul Grigorie ca învăŃător, dar în
schimb au avut în Ńinutul lor mănăstirea făcătorului de minuni al lui Hristos – Sfântul Prohor Pčinski6.
Ele, ca şi alŃi locuitori şi locuitoare din Vranje, mergeau des la mănăstire şi-şi duceau cu ele şi copiii şi
nepoŃii. Cât de mare era credinŃa cinstiŃilor locuitori din Vranje7 ca şi devotamentul faŃă de Sfântul Prohor
şi mănăstirea lui ne-o spune însăşi numele cu care ei îl denumesc şi azi pe Sfântul Prohor, adresându-i-se
cu numele comun de Sfântul Părinte şi arătând prin aceste cuvinte relaŃia dintre ei. Căci vechea mănăstire
a Nemanjićilor şi sfântul ei ocrotitor şi făcător de minuni – Sfântul Prohor Izvorâtorul de Mir, a fost casa
părintească spirituală comună şi leagănul duhovnicesc în care s-au născut, sau mai bine zis au renăscut,
multe suflete credincioase ale acestui Ńinut, printre care şi tânărul Blagoje Popovici.
Mergând acolo cu părinŃii săi, a fost adesea şi martorul vindecărilor care s-au petrecut la moaştele
acestui sfânt al Domnului. MulŃi ani mai târziu, el însuşi ne-a spus că a fost martor ocular al vindecării
binefăcătoare a mamei sale Anastasia (1929), care se îmbolnăvise de o grea boală la picior, nevindecabilă
nici de oameni, nici de doctori. După ce i s-a citit rugăciunea şi i-a fost uns piciorul cu mir vindecător de
la moaştele Sfântului Părinte Pčinjski, piciorul i s-a tămăduit în chip minunat şi ea s-a însănătoşit8. Şi mai
târziu, în timpul vieŃii sale, sincerul şi seninul cinstitor al Sfântului Părinte Pčinjski, Blagoje - Justin, ori
de câte ori a putut nu a scăpat prilejul de a merge din nou la Luminătorul Ńinutului său natal pentru

5
Biserica sobornicească Sfânta Treime din Vranje a fost ridicată în 1843 şi a fost distrusă de turci, apoi ridicată din nou în
1859, ea existând şi astăzi. Încă din timpul sfinŃilor Nemanjić, în Vranje a existat biserica Sfântul Nicolae, care a fost şi metoc
al mănăstirii Hilandar şi care a fost de mai multe ori dărâmată şi refăcută. (Despre ea se va vedea studiul lui ðorñe Radojčić în
Anticarul, 1938, pp. 58-70).
6
Despre Sfântul Prohor şi mănăstirea sa, a se vedea VieŃile sfinŃilor (19 octombrie) şi monografia preotului Petar Gagulić,
Mănăstirea Sfântului Prohor Pčinski, Niš, 1965.
7
În afară de Vranje al lui Bora, adică acel Vranje şi acei locuitori ai lui aşa cum i-a descris în operele sale scriitorul din Vranje
– Bora Stanković, exista şi atunci un alt Vranje, mai bun şi mai cinstit, despre care noi azi am putea spune pe bună dreptate că
a fost “Vranje al lui Justin ”, căci a dat un astfel de om al lui Dumnezeu şi un şir de alŃi oameni cinstiŃi. De altfel, însuşi Bora
Stanković în primele sale lucrări Din vechea Evanghelie şi Oamenii lui Dumnezeu vorbeşte despre acei locuitori deosebiŃi din
Vranje.
8
Că s-au întâmplat într-adevăr vindecări minunate la mănăstirea Sfântul Părinte Prohor din Pčinjski, recunoaşte şi Dr.
Dragoljub Mihajlović în studiul său “Supliment din cultura medicală a oraşului Vranje şi a împrejurimilor lui” (Curierul de
Vranje, ediŃie a Muzeului popular din Vranje, vol. I, 1965, p. 189 şi continuarea) şi în monografia Dezvoltarea serviciului
medical în Vranje din perioada regatului Nemanjić şi până la jumătatea secolului XX (Vranje 1969), dar din raŃionalism el
consideră că la mănăstirea Sfântul Prohor “vindecarea s-a făcut în cea mai mare parte prin autosugestie religioasă”.
7
închinare şi binecuvântare, mai ales că un timp, ca profesor la Universitate, a aparŃinut, ca monah, frăŃiei
mănăstirii Sfântul Prohor9 . De la credincioasa sa mamă, tânărul Blagoje a învăŃat şi practica de bază a
credinŃei evanghelice ortodoxe: rugăciunea şi postul. Adesea ne povestea cum mama sa, alături de alte
credincioase din Vranje, Ńinea cu străşnicie un post sever, fără nici un fel de mâncare sau apă, în timpul
primelor trei zile ale Postului Mare, lucru pe care el, mai târziu, în viaŃa sa riguroasă, nu numai că l-a
păstrat cu credinŃă, ci l-a şi amplificat, cum vom vedea mai departe.
Despre credinŃa şi cinstea tatălui său, Spiridon, ne aduc mărturie spusele multor oameni care îl
cunoşteau, căci el a fost într-adevăr omul lui Dumnezeu, după bunătatea inimii şi blândeŃea sufletului, dar
şi după curăŃia vieŃii sale dăruite Domnului şi după înŃelepciune.
Dar cum a fost mama lui Blagoje, Anastasia, ne-a lăsat mărturie chiar fiul ei, mărturie pe care
considerăm că este cel mai bine să o redăm aici în întregime. Această mărturie a fost notată câteva luni
mai târziu după binecuvântata ei moarte. Şi anume, pe marginea tălmăcirii Sfintei Evanghelii a lui Ioan
(de Paşte, în 1945), Părintele Justin a notat sub titlul “SimŃirea fizică a nemuririi” următoarele: “Am trăit
acel simŃământ alături de mama mea moartă. Ea, cea mai dragă, a adormit întru Domnul de Sfântul Gavril
Lesnovski (15/28 ianuarie 1945), duminică, la ora 22:30. A fost înmormântată a doua zi la orele 16:00. Pe
faŃă ei se revărsa un fel de nemărginită blândeŃe şi bunătate. DespărŃindu-se de trupul ei fără viaŃă, sufletul
i-a lăsat pe faŃă o blândeŃe şi o frumuseŃe nemuritoare. Într-adevăr, numai blândeŃea nemuritoare şi
frumuseŃea nemuritoare pot fi atât de plăcute. Şi una şi alta, transformate într-o bunătate nemuritoare. Şi
toate acestea m-au impulsionat spre o mai mare şi mai mare dorinŃă de a mă ruga. Pur şi simplu o
oarecare simŃire fizică a nemuririi s-a revărsat asupra fiinŃei mele. Şi eu, într-adevăr, alături de mama mea
moartă, am trăit cea mai mare dovadă a nemuririi ei: dovada fizică. Acest lucru este paradoxal, dar din
punct de vedere evanghelic autentic: Bobul de grâu, dacă nu moare, nu rodeşte; iar dacă moare, aduce
roadă bogată. Pe o faŃă moartă – o asemenea evidentă nemurire! Nemurirea sufletului, nemurirea întregii
fiinŃe a scumpei mele mame… Şi eu am plâns de tristeŃe şi duioşie, iar acele sentimente îmi stăpânesc şi
acum întreaga fiinŃă. FaŃa ei minunată era o trecere fizică naturală spre nemurirea ei. Iar eu? De atunci mă
gândesc la ea în rugăciune: fiecare simŃământ către ea şi fiecare gând la ea se prefac pe neobservate într-o
rugăciune duioasă… Toate gândurile mele picură lacrimi şi curg în rugăciune… Binecuvântarea înseamnă
a fi om cu sentimente, cu sentimentele fizice ale nemuririi… Acesta este ultimul dar pământesc de la
mama, de la nemuritoarea mea dăruitoare de haruri… Prin sufletul tulburat trece dulcele fior damaschinic
al adevărului veşnic: «Sunt icoană a slavei Tale de nespus…» Scântei ale puterilor învietoare roiesc
somptuos pe faŃa blândă şi dragă a adormitei mele mame, pentru a se contopi bucuroase într-un foc al
Învierii în ziua JudecăŃii de Apoi şi pentru a străluci într-o lumină veşnică, ea – sluga lui Dumnezeu:
Anastasia - Cea Înviată…”
Această notiŃă discretă a fiului despre mamă ne mărturiseşte desigur despre calităŃile şi credinŃa
unei asemenea mame care a educat un asemenea fiu, dar însăşi trăirea descrisă a nemuririi ne vorbeşte
mult mai mult despre credinŃa şi evlavia însăşi a fiului ei, Blagoje - Justin, omul care întreaga sa viaŃă a
mărturisit, împreună cu Sfântul Isaac Sirul, că nemurirea nu este nimic altceva decât simŃirea lui
Dumnezeu: “A simŃi pe Domnul Hristos în tine înseamnă să simŃi nemurirea, să te simŃi nemuritor”, a
notat el, confesându-se într-una din cărŃile sale (Abisuri filosofice). Cu toată smerita recunoaştere a
păcătuirii noastre şi a deplinei noastre nevrednicii, putem şi noi să mărturisim astăzi că un asemenea
simŃământ al nemuririi şi al veşniciei sau unul asemănător, însă asemenea nevredniciei noastre spirituale,
într-o mult mai mică măsură, ne-a dăruit el – fericitul nemuritor întru Hristos, Justin - nouă, păcătoşilor şi
9
Din aceasta perioadă provine şi următoarea întâmplare pe care la un moment dat însuşi Părintele Justin ne-a povestit-o despre
sine cu seninătate. În vara unui an, între cele două războaie, porneşte el din Vranje, fiind profesor la Universitate, spre
mănăstirea Sfântului Părinte. Cum drumul până la mănăstire era istovitor şi povârnit, el închiriază un car cu boi şi porneşte cu
el peste munte, spre mănăstire. Pe drum, ajung din urmă o bătrână care mergea pe jos la mănăstire. Oprind carul şi invitând-o
să meargă cu ei, căci şi ei, iată, merg la Sfântul Părinte, a primit de la aceasta următorul răspuns: “MulŃumesc, fiule, dar eu sunt
săracă!” Părintele Justin i-a spus că nu va plăti ea carul pentru că l-a închiriat el, la care bătrâna i-a răspuns: “Dar nu-i vorba de
asta, fiule, eu sunt chiar săracă şi nu am nimic altceva să-i duc Sfântului Părinte în afară de această osteneală (mersul pe jos)”.
Atunci eu, ne spune cu calm despre sine Avva, m-am lovit cu palma peste frunte – şi avea o frunte lată şi înaltă – şi mi-am spus
în sine: “Eh, Justin e, Justin e, ai devenit profesor de teologie, dar încă nu ai credinŃa acestei bătrâne”. Astfel era recunoaşterea
Avvei Justin faŃă de credinŃa simplă a poporului din Ńinutul său. Imediat după aceea a plătit Ńăranului pentru car şi l-a trimis
acasă şi el a pornit pe jos cu bătrâna spre mănăstirea Sfântului Părinte. Toată viaŃa sa a cultivat o mare iubire şi credincioşie
faŃă de Sfântul Părinte. În cele mai grele momente ale vieŃii sale se ruga cu precădere acestui sfânt, ca de exemplu în iunie
1923, când scrie aceste rânduri: “În ultimul timp sufletul mi se duce în rugăciune spre Sfântul Prohor Pčinjski: mi-e inima mai
caldă când mă rog lui”. (Jurnal de rugăciune)
8
nevrednicilor, la ceasul său – de Bunavestire a lui Hristos şi a Maicii Domnului – al fericitei mutări la
Domnul şi în timpul odihnei de după moarte în chilia trupului său purtător de duh, toate cele trei zile de
dinainte de înmormântare.
S-ar putea spune multe încă despre creşterea şi educarea tânărului Blagoje, dar este timpul să
trecem mai departe la relatarea vieŃii lui. În orice caz, aici trebuie imediat accentuat, ca foarte important
fapt pentru o asemenea apariŃie spirituală în această vreme a noastră atât de tulbure şi şovăitoare în
credinŃă, cum este apariŃia personalităŃii Părintelui Justin, că toată pioşenia şi cinstea copilărească au fost,
conform minunatelor şi nebănuitelor căi ale Cuvântului Dumnezeiesc, statornicite şi întărite începând cu
vârsta de 14 ani şi în tot restul vieŃii sale.
Despre aceasta ne mărturiseşte el însuşi când spune că de la 14 ani a început să citească
conştiincios şi să studieze Evanghelia lui Hristos şi când afirmă şi recunoaşte cu sinceritate ca şi Pavel:
“Dacă nu aş fi întâlnit atunci Chipul Domnului Hristos, nu ştiu ce s-ar fi ales de mine”. Un lucru este
neîndoielnic, chiar de la începutul şi până la sfârşitul vieŃii pământeşti a Părintelui Justin, şi acesta este
faptul că el de copil şi până la 85 de ani a fost adevărat şi drept, integru şi neprefăcut om cu chip de la
Dumnezeu, şi de aceea un om al credinŃei şi iubirii dumnezeieşti întru Domnul Iisus Hristos, al său şi al
nostru. Şi ni se pare acum, în timp ce prezentăm viaŃa şi întâmplările din copilăria sa până în ultima zi şi
întâmplări ale vieŃii sale pământeşti, că tot parcursul vieŃii este cel mai bine schiŃat şi exprimat de
cuvintele Sfântului Apostol cel mai drag lui, nu mai puŃin drag decât Pavel cel de neînlocuit – Sfântul
Ioan Evanghelistul şi Teologul: Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este, spune Sfântul Boanerges (Fiul
Tunetului, cum semna uneori însuşi Părintele Justin ), să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt
grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinŃa care a biruit
lumea: credinŃa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu? Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin
apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul (I Ioan 5, 3-6). În aceste
sfinte cuvinte şi în adevărurile care se află în ele şi în spatele lor este cuprinsă toată taina drumului vieŃii
Părintelui Justin Popovici, toată taina personalităŃii sale omeneşti şi de aceea şi a lui Hristos şi a lui
Dumnezeu. Prin iubirea de Dumnezeu şi prin Ńinerea poruncilor Lui, el a întreŃinut credinŃa în Hristos
până la capăt şi de aceea a biruit lumea şi de aceea este mărturisit de Duhul Adevărului.
Dar să ne întoarcem din nou la copilăria sa. ToŃi trei copiii lui Spiridon şi ai Anastasiei au terminat
şcoala elementară în Vranje şi toŃi trei cu calificativul excepŃional. Stojina a rămas după aceea acasă, iar
Stojadin a continuat gimnaziul la Vranje şi după terminarea acestuia a plecat să studieze Dreptul la
Belgrad, în timp ce cel mai tânăr, Blagoje, după cele patru clase elementare terminate în 1905 cu succes
deplin, a plecat la Seminarul Sfântul Sava din Belgrad (1905–1914)10. Şi pentru tânărul Blagoje şi pentru
părinŃi, plecarea sa la teologie a venit “aşa, de la sine”, cum ne mărturiseşte sora sa, ceea ce însemna că
dorinŃa sa a coincis cu cea a părinŃilor. În acea vreme, admiterea la Seminarul Teologic Sfântul Sava, în
Belgrad, nu era uşoara pentru că se înscriau câteva mii de candidaŃi, dar intrau doar până la o sută, din
această cauză trecându-se cu greu examenele de admitere. Blagoje a trecut examenele cu “excepŃional”,
cum excepŃional a fost şi mai departe în timpul studiilor. La Seminarul Sfântul Sava viaŃa se desfăşura în
internat, iar aceasta însemna o viaŃă frăŃească şi colectivă, aproape ca în familie. Profesorii – printre care
cel mai însemnat pentru tânărul Blagoje, dar şi pentru alŃi elevi era, desigur, ca dascăl şi pedagog, Nicolae
Velimirovici, pe atunci ieromonah şi doctor în filosofie şi teologie11 -, aveau preocupările lor şi cursuri cu
tinerii seminarişti, iar elevii însăşi aveau asociaŃiile lor şcolăreşti, frăŃiile lor literar-spirituale în care se
instruiau reciproc şi se ajutau între ei în înălŃarea spirituală şi în educarea în credinŃa şi religia ortodoxă12.
Însuşi Părintele Justin ne-a povestit mai târziu că aceste frăŃii ale elevilor, mai ales unele personalităŃi
dintre seminariştii mai vechi, au contribuit la trezirea şi dezvoltarea sa spirituală şi le-a rămas

10
În descrierea dezvoltării şcolarizării din Vranje, Radoš Trebjašanin (“Primele trei decenii ale gimnaziului din Vranje”,
Curierul de Vranje, cartea a VI-a, 1970, pp. 65-155) îl include şi pe Justin Popović, arhimandrit şi profesor al FacultăŃii de
Teologie din Belgrad, printre elevii gimnaziului din Vranje (între anii 1881 şi 1914), dar acest lucru nu va fi exact, doar dacă
scriitorul nu se gândeşte cumva la primii 4 ani făcuŃi în aceeaşi şcoală.
11
În afară de Nicolae, profesorii mai însemnaŃi de la Seminarul din Belgrad au mai fost: protopopul Steva Veselimović –
rector, singhelii Dometie şi Dositei (mai târziu episcopi), profesorii Atanasie Popović, Borislav Lorenc, Stevan Mokranjac şi
alŃii.
12
Date parŃiale despre aceasta se pot găsi în Rapoartele anuale ale Seminarului Sfântul Sava din Belgrad pentru acei ani
(1905–1914).
9
recunoscător pe viaŃă şi pe aceşti prieteni mai mari i-a pomenit până la capătul vieŃii, necontenit, în
rugăciunile sale personale şi mai ales la Sfintele Liturghii.
În aceste asociaŃii literare, tânărul Blagoje strălucea prin elocinŃă şi stilul său, prin inteligenŃă şi
prin cunoaşterea excepŃională, deja de pe atunci, a literaturii universale şi a problemelor ei. În general era
foarte îndrăgit de tovarăşii săi, dintre care mulŃi l-au numit “prieten la cataramă” şi acest lucru îl atestă şi
anumite fotografii păstrate şi ilustratele primite de la prieteni. Dar tânărul Blagoje nu era numai un
tovarăş vesel şi bun. Deja de atunci îi dădeau târcoale acestui suflet tânăr şi dornic de dumnezeire tristeŃi
şi nostalgii ale veşniciei, deloc pământene13. Chiar acestor ani tineri ai Seminarului îi aparŃine şi acea
perioadă – al 14-lea an de viaŃă – când a început să citească cu regularitate Sfânta Evanghelie. (Poate că
atunci a lăsat prin legământ, pentru sine şi pentru alŃii care doresc aceasta, regula ca zilnic să citească trei
capitole din Noul Testament; s-a Ńinut de această regulă până la capătul vieŃii).
Aceasta este perioada trezirii conştiente a tânărului în faŃa tainei vieŃii şi a sensului existenŃei,
când Blagoje, asemeni tânărului din Evanghelie, şi-a pus sieşi cea mai serioasă întrebare: cum să
dobândeşti viaŃă veşnică? La această fundamentală întrebare evanghelică (Matei 19, 16; Marcu 10, 17) el
a revenit adesea şi mai târziu, mai ales când avea întâlniri şi discuŃii cu tineri şi cu studenŃi, şi le spunea:
“Nimeni nu i-a pus Domnului Iisus o întrebare la fel de importantă şi hotărâtoare pentru om cum este cea
pusă de tânărul din Evanghelie”. De aceea a iubit întotdeauna fără rezerve tinereŃea şi sufletele tinere şi
le-a dedicat mult din timpul şi iubirea sa, atât ca profesor, cât şi ca duhovnic, mai târziu. Interesul
conştient al lui Blagoje pentru lume şi Cuvântul Viu al lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură nu a fost doar
acea învăŃare şcolărească obligatorie pentru examene, ci a fost căutarea pâinii celei de toate zilele pentru
viaŃă şi fapte, căutarea răspunsului şi a hranei duhovniceşti pentru sufletul lui flămând şi însetat de
Dumnezeu, însetat şi flămând de împlinirea şi sensul vieŃii şi aici pe pământ şi în întreaga veşnicie.
Despre ce şi cât a însemnat şi a reprezentat pentru el personal Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi
lucrător, mai ascuŃit decât orice sabie cu două tăişuri, care pătrunde până la despărŃitura sufletului şi
duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simŃirile şi cugetările inimii (Evrei 4,
12), ne mărturisesc două scrieri mai târzii ale sale şi întreaga sa viaŃă de teolog plină de fapte alese. Faptul
că, pentru doritorul de Dumnezeu şi iubitorul de Hristos Blagoje - Justin, Cuvântul Evangheliei e sfânt şi
însufleŃit prin Duhul lui Dumnezeu, că e Cuvântul adevărului şi izbăvirii veşnice, a fost într-adevăr foarte
însemnat şi în tinereŃe şi mai târziu, ni-l arată şi faptul că el, de felul lui dăruit excepŃional cu un har
aparte al înŃelegerii şi cugetării, cu rarul şi atât de multiplul şi sensibilul şi de aceea uneori amarul dar al
înŃelepciunii lui Solomon, - toate gândurile şi cugetările inimii şi minŃii sale le-a expus fără cruŃare
judecăŃii adevărului şi înŃelepciunii Sfântului Duh, Duhul vieŃii în Biserica Ortodoxă a lui Hristos şi al
experienŃei şi tradiŃiei ei, doar parŃial notată şi cristalizată în Sfânta Scriptură. Acest lucru ni-l mărturisesc
încă o dată toate lucrările sale, începând cu notiŃele şi caietele şcolăreşti şi studenŃeşti păstrate, până la
ultimele mari lucrări editate sau rămase în manuscris. Pur şi simplu Părintele Justin a crescut, a trăit şi a
respirat în atmosfera Evangheliei şi a Sfintei Scripturi. În aceasta constă poate una din tainele iubirii sale
deosebite faŃă de Sfântul Ioan Gură-de-Aur şi faŃă de Sfântul Apostol Pavel.
În anii de seminar îşi face apariŃia interesul său viu pentru problemele literaturii universale şi ale
filosofiei, mai ales pentru acele probleme la care a făcut referire scriitorul de origine slavă - Dostoievski
în operele sale atât de adânci. Trebuie să spunem din capul locului că în această privinŃă Părintele Justin a
fost asemenea PărinŃilor Bisericii Ortodoxe, mai ales asemenea Sfântului Justin Martirul şi Filosoful şi
SfinŃilor Vasile şi Grigorie. Prin literatura şi filosofia grecească pe care le-au cunoscut ca nimeni alŃii în
vremea lor, aceşti sfinŃi au cunoscut din înseşi aceste opere toată nimicnicia şi deşertăciunea înŃelepciunii
omeneşti lipsite de Hristos, au simŃit poziŃia chinuită şi fără ieşire a fiinŃei omeneşti în neputinŃa de a
ajunge până la ultimul adevăr şi sens al acestei vieŃi şi al acestei existenŃe şi de aceea s-au dedicat şi s-au
consacrat şi mai mult lui Hristos şi atunci au mărturisit şi au propovăduit, au tălmăcit lumii şi oamenilor,
au lămurit cu înŃelepciune dumnezeiască unicul şi de neînlocuitul Adevăr al Evangheliei lui Hristos, ca pe
o ştiinŃă şi o înŃelepciune izbăvitoare pentru om.

13
În acest sens e foarte caracteristică o fotografie a unui coleg şi prieten de şcoală, cu o poezie scrisă pe spate, dedicată lui
Blagoje. În această poezie, prietenul îl învita să “se lase de tristeŃe” şi să se “bucure de viaŃă”. Blagoje era un tânăr plin de viaŃă
şi cumpătat (“ViaŃa este un rai, în esenŃa sa, construită de Dumnezeu şi logos; lumea este binecuvântarea lui Dumnezeu” – va
scrie într-un studiu al său timpuriu despre Dostoievski), dar dorinŃele şi aspiraŃiile sufletului său dornic de Hristos au depăşit
graniŃele şi spaŃiile acestei lumi şi ale acestei vieŃi cu bucuriile sale trecătoare şi cel mai adesea amare.

10
 După exemplul acestor SfinŃi PărinŃi şi mergând pe calea lor până în timpurile noastre, şi Părintele
Justin a studiat cu atenŃie în tinereŃe înŃelepciunea universală şi filosofia... din predania omenească
(Coloseni 2, 8), atât filosofia clasică greacă, cât şi cea mai nouă şi contemporană, cea europeană şi cea
slavă, astfel că în această privinŃă a fost dăruit ca nimeni altul în vremurile noastre. Din toate problemele
filosofice profunde şi multiple, de natură foarte sensibilă şi răsunătoare, el a simŃit şi a cunoscut toate
tainele şi labirinturile spiritului şi fiinŃei umane în această lume şi viaŃă şi totuşi, pe toate căile şi în
răscrucile înfocate ale duhului şi gândului omenesc, cum singur spunea, el, asemenea SfinŃilor PărinŃi, s-a
menŃinut ca filosof sfânt şi înŃelept, adică un adevărat şi nesăŃios iubitor al adevăratei şi nepieritoarei
ÎnŃelepciuni. Căci, după necruŃătoarea de sine sinceritate şi iubirea de adevăr a sufletului său căutător şi
doritor de Dumnezeu şi după harul dăruit de Dumnezeire, el s-a aşezat chiar de la începutul vieŃii pe calea
unică, salvatoare şi dreaptă – calea Adevărului însuşi, care duce şi introduce în ViaŃa Veşnică şi acesta
este numai Domnul Hristos, Omul-Dumnezeu – Calea, Adevărul şi ViaŃa, unicul Iubitor de oameni şi
unicul Mântuitor al omului. De aici s-a aprins în tânărul Blagoje o iubire atât de puternică către Domnul
nostru Hristos, iubire care a ars în inima sa fără încetare, până la ultima suflare a vieŃii sale pământeşti.
Confesiuni şi mărturii minunate ale acestei iubiri nesfârşite pentru Mântuitorul Hristos găsim în toate
lucrările şi scrierile sale, dar incomparabil mai mult am văzut şi am trăit acea iubire a lui pentru Hristos în
el însuşi în cursul vieŃii şi în faptele sale.
Interesul tânărului Blagoje şi mai târziu al tânărului monah Justin pentru Dostoievski şi pentru alŃi
titani ai gândirii umane şi ai tragicei ei problematici a apărut la el, înainte de orice, din proprii iniŃiative
interioare. Într-un anume sens, Dostoievski a fost într-adevăr “învăŃătorul şi călăul” său, cum singur
spunea, dar aceasta tocmai pentru că amândoi s-au găsit şi s-au întâlnit în legătură cu aceleaşi probleme
veşnice şi pentru că amândoi doar în Hristos au găsit şi au descoperit şi au trăit rezolvarea chinuitoarelor
lor probleme, unica ieşire salvatoare din toate fundăturile şi din tragismul vieŃii omeneşti. Părintele Justin
a trăit drama umană a lui Dostoievski ca pe propria sa dramă, adică drama de neînlăturat şi de neocolit a
oricărei fiinŃe omeneşti şi pentru că Dostoievski a pornit pe urmele Domnului ca un prooroc şi apostol
ortodox contemporan, tânărul Blagoje a pornit pe urmele lui Dostoievski în acest sens, mai mult ca
tovarăş de drum al acestuia, pe calea spre veşnicul Emaus, pentru că pe acel drum sigur se întâlneşte şi se
alătură omului Blândul şi Înviatul Domn Hristos, ca mai demult lui Luca şi Cleopa, şi i Se descoperă în
ardoarea inimii prin credinŃă şi iubire, prin frângerea pâinii vieŃii şi prin gândul veşnic14.
Însă ar fi greşit să exagerăm influenŃa lui Dostoievski asupra tânărului Blagoje - Justin, ca şi
influenŃa oricărui alt scriitor, filosof sau teolog universal (ca de exemplu a lui N. Florenski). Pur şi simplu
pentru că ştim sigur şi cu certitudine despre o influenŃă cu mult mai mare şi mai hotărâtoare şi mai
durabilă asupra personalităŃii lui, şi aceasta din anii tineri de teologie şi până la capătul vieŃii, influenŃă pe
care nici nu trebuie să o numim astfel, ci paternitate duhovnicească şi naştere, renaştere şi întruchipare
spirituală, formare după chipul şi asemănarea lui Hristos, asemeni celei despre care le vorbeşte Apostolul
Pavel copiilor săi duhovniceşti: O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce
Hristos va lua chip în voi! (Galateni 4, 19).
Aceasta este influenŃa şi paternitatea SfinŃilor PărinŃi ai Bisericii Ortodoxe, mai ales a Sfântului
Ioan Gură-de-Aur, a Sfântului Macarie Egipteanul, a SfinŃilor Atanasie cel Mare şi Vasile cel Mare, a
Sfântului Isaac Sirul şi a Sfântului Simeon Noul Teolog. Ei, şi pe lângă ei desigur şi toŃi ceilalŃi sfinŃi şi
sfinŃiŃi de Dumnezeu, au fost pentru Blagoje - Justin conducători şi dascăli permanenŃi, cu nimic mai
prejos şi nici altfel decât SfinŃii Apostoli şi Evanghelişti, a căror descriere a vieŃii lui Hristos o citea el
zilnic în Sfânta Scriptură. Aceşti sfinŃi au fost întruchiparea vie a lui Hristos; viaŃa şi chipul lui Hristos,
practic, în fapte, ei le-au purtat şi le-au arătat în sufletul lor şi în întreaga experienŃă de viaŃă şi în faptele
lor. Prin aceasta au dezvăluit şi au arătat fiecărei fiinŃe omeneşti sincere în căutarea ei că unica şi singura
taină a personalităŃii umane este: Omul-Dumnezeu Iisus Hristos.

14
Acest lucru ni-l mărturiseşte şi prima şi a doua carte a Părintelui Justin despre Dostoievski, căci aceste cărŃi reprezintă într-
adevăr, cum deja s-a observat pe bună dreptate, nu numai introducerea în Dostoievski, ci mai mult, “introducerea în înŃelegerea
ortodoxă o lumii şi a vieŃii”, “propovăduirea înflăcărată a ortodoxiei şi chemarea către Biserică şi credinŃă”, chemarea la fapta
ortodoxă a izbăvirii adevărate şi veşnice întru Hristos Omul-Dumnezeu. (A se vedea recenzia primului studiu al Părintelui
Justin “Despre religia şi filosofia lui Dostoievski”, făcută de teologul rus Lev Zander în revista Calea, Paris, nr. 8, 1927, pp.
149-153).

11
De aceea tânărul Blagoje a pornit pe urmele lor cu toată inima sa dornică de dumnezeire şi cu tot sufletul,
cu tot trupul şi fiinŃa sa dornice de Hristos, pentru că în ei a găsit şi a descoperit preapreŃiosul şi veşnic
viul chip al lui Hristos. “În fiecare sfânt, va scrie el mai târziu (în prefaŃa la ViaŃa Sfântului Sava,
personalitate de asemenea de o importanŃă hotărâtoare pentru imaginea şi calea sa în viaŃă), Domnul
Hristos este tot şi toate şi în sufletul lor, şi în conştiinŃa lor, şi în inima lor, şi în viaŃa lor, şi în lucrul lor.
Aceasta şi este psihologia şi antologia sfinŃeniei în general, şi a fiecărui sfânt în parte.” “De aici, adaugă
el mai departe pentru sine, şi creştinul din ziua de azi poate fi un creştin adevărat numai dacă va fi condus
de sfinŃi zi de zi.”
Tânărul şi de Hristos iubitorul Blagoje, ca şi monahul Justin de mai târziu, s-a abandonat în
întregime spre conducerea zilnică de către sfinŃii lui Hristos, mai ales de către Sfântul Ioan Gură-de-Aur
pe care l-a iubit neobişnuit de mult şi căruia i s-a rugat permanent cu o sinceritate şi cu o duioşie
copilărească. Iată doar unele din sentimentele de dragoste şi evlavie faŃă de Sfântul Ioan Gură-de-Aur:
“Sentimentul unei milostive apropieri a Sfântului Ioan faŃă de mine păcătosul. Îmi zboară sufletul către el
prin rugăciune: milostiveşte-mă cu mila ta; învredniceşte-mă să făptuiesc faptele tale. Seninătatea cerului
îmi pătrunde sufletul şi mă cuprinde bucuria că-l am pe Sfântul Ioan Gură-de-Aur” (notă din Jurnalul
anului 1923). Sau aceasta: “Scumpe Părinte Gură-de-Aur, fiecare gând la tine e pentru mine sărbătoare şi
bucurie, şi rai, şi extaz, şi ajutor, şi însănătoşire, şi înviere… Sfântul Ioan este zorii veşnici ai sufletului
meu şi ai întregii Biserici Ortodoxe. El e personalitatea mijlocitoare cea mai dragă; el e cea mai expresivă
limbă dată de Dumnezeu, a pământului către cer, cu care pământul exprimă cerului oftatul său, bolile sale,
speranŃele sale, rugăciunile sale”.
Neîndoielnic există unele taine ascunse în viaŃa Părintelui Justin, în legătura sa cu Domnul
Hristos, mijlocită de Preasfânta Maică a Domnului şi de Sfântul Ioan Gură-de-Aur. (Şi Sfântul Sava al
sârbilor, încă de tânăr, după Preasfânta Maică a Domnului cel mai mult l-a iubit pe Sfântul Ioan Gură-de-
Aur şi lui i-a ridicat prima biserică, aşa cum şi Părintele Justin i-a ridicat hram Sfântului Ioan Gură-de-
Aur, sau mai bine zis lui Hristos care a trăit în acest Sfânt şi prin care a lucrat şi vorbit). O arătare a
Sfântului Ioan Gură-de-Aur, mult mai târzie, în visul Părintelui Justin, ne dovedeşte o parte a acelei
intime, spirituale şi sfinŃite taine; ne-a rămas un înscris despre aceasta (în Micul Molitfelnic portabil al
său) ca o mărturie personală a Părintelui Justin: “În ajunul prăznuirii Sfântului Prooroc Ieremia, 1/14 mai
1955, la miezul nopŃii, la Leskovac, l-am văzut în vis pe Sfântul Ioan Gură-de-Aur, într-o minunată
mantie de aur arhierească, cu o scumpă Evanghelie de aur în mâini, vine către mine, eu alerg în
întâmpinarea lui, cad la picioarele lui, îi sărut poala şi picioarele, el îmi pune Sfânta Evanghelie pe cap şi
citeşte. Când termină de citit, eu îl întreb cu bucurie ce-a citit. El îmi răspunde: “Din Evhologhion-ul
meu”. Încântare, o bucurie de neexprimat în suflet. M-am trezit în această stare bună. Şi am rămas mult
timp cu acest extaz al bucuriei şi cu această încântare de nespus15.
Astfel, acest doritor de dumnezeire şi iubitor de Hristos, înaintea altor conducători şi dascăli, a
fost condus şi călăuzit, luminat şi îndrumat şi, în final, adus şi dăruit lui Hristos-Dumnezeu de către sfinŃii
lui Dumnezeu faŃă de care a nutrit atâta iubire şi cinstire încât le-a închinat întreaga sa viaŃă, studiind şi
propovăduind credinŃa lor şi experienŃa şi bunavestire a lui Hristos şi scriind şi traducând vieŃile şi faptele
lor, ştiinŃa lor ortodoxă dată de Dumnezeu şi teologia. De aceea, le-a urmat exemplul înaintea tuturor
celorlalŃi şi a crescut şi s-a dezvoltat sub influenŃa şi îndrumarea lor duhovnicească. De aceea le-a devenit
apropiat şi asemenea, pentru că încă din tinereŃe a intrat în binefăcătoarea comuniune a rugăciunii cu ei şi
de atunci şi-a petrecut întreaga viaŃă împreună cu toŃi sfinŃii, cum învăŃa în toată vremea Apostolul Pavel
(Efeseni 3, 18) şi cum recomanda tuturor16. Această comuniune a sa cu sfinŃii lui Hristos şi, prin ei şi cu
ei, cu Mântuitorul Hristos, a realizat-o tânărul Blagoje, mult mai concret, ceva mai târziu, în ansamblul
anumitor evenimente care s-au petrecut când a terminat studiile la Seminar. Aceste evenimente au fost
poate decisive pentru calea lui în viaŃă, deşi este mai bine şi mai corect spus că ele doar au ajutat să se
15
Asemenea acestei întâmplări, dar fără o legătură directă, există o mărturie a unui fiu duhovnicesc al Părintelui Justin, care în
toamna lui 1966 a avut următoarea apariŃie în vis: îl vede pe Sfântul Ioan Gură-de-Aur în chilia Părintelui arhimandrit Justin ;
Părintele arhimandrit face mătănii, iar Sfântul Ioan îl binecuvântează şi spune: “Aceasta este pe placul meu”.
16
În această privinŃă, cel mai caracteristic este textul PrefeŃei şi PostfeŃei la VieŃile sfinŃilor (din 1954 şi 1962), neobişnuit de
consistent, cu multe elemente biografice. Mult înainte de acest text, încă de la finele anului 1922, a cerut introducerea VieŃii
sfinŃilor ca obiect regulat de studiu la teologie (vezi ViaŃa creştină nr. 3/1923). A fost, înainte de toate, omul Bisericii lui
Hristos, iar ea a însemnat pentru el trăirea sfântă şi sobornicească cu toŃi SfinŃii, între care Hristos este Întâiul Născut, “Întâiul
Născut între mulŃi fraŃi”.

12
realizeze lucrul pe care şi-l dorea cu ardoare şi ceea ce dorea în adâncul sufletului. Fiindcă, deşi
Dumnezeu vorbeşte oamenilor prin evenimente, totuşi în viaŃă şi în istoria fiecărui om este decisivă taina
intimă a fiecărei personalităŃi în parte, de care ştie doar atoateştiutorul Duh Dumnezeiesc şi întrucâtva
duhul omenesc.
Blagoje a fost un băiat cu o fire vioaie şi temperamentală. A fost şi a rămas ager şi sprinten nu
numai în copilărie, ci şi până la capătul vieŃii. În copilărie, spun colegii lui de şcoală, alerga iute ca un
iepure, era mai iute decât toŃi colegii lui. Ca tânăr seminarist, juca la horă, iar când a devenit monah făcea
mii de mătănii mari, fără întrerupere şi fără a obosi. Ca profesor la Seminar mergea pe coridoare parcă
neatingând pământul şi intra în clasă repede, ca înaripat17 . Până cu câŃiva ani mai înainte de moarte, era
la fel de vioi şi de viguros, iute în mişcare şi în facerea mătăniilor, chiar şi când Ńinuse post zile întregi şi
era slăbit din cauza nemâncării. Vioiciunea spiritului său şi o tinereŃe interioară trainică s-au reflectat şi în
trupul său şi în comportament de-a lungul întregii vieŃi. Atât de vioi şi temperamental în tinereŃe, Blagoje,
ca şi toŃi copiii din lume, a făcut şi unele năzbâtii copilăreşti, dar întotdeauna cu naivitate şi fără răutate.
Ştia să se şi supere, uneori se întâmpla să se şi certe, dar întotdeauna supărarea era de scurtă durată.
Întotdeauna a fost primul care s-a stăpânit imediat şi primul care a cerut scuze unui coleg sau prieten,
chiar dacă nu era el însuşi vinovat.
La înfăŃişare era frumos şi foarte distins, întotdeauna îngrijit şi curat; nobleŃea sufletului se reflecta
asupra-i şi pe dinafară. În tinereŃea lui de la Vranje multe fete îşi doreau ca el să le ceară mâna, iar una
dintre ele, foarte frumoasă şi bogată, chiar a insistat prin părinŃii ei şi ai lui să se mărite cu el. Aceasta s-a
întâmplat în ultimii ani de studii la Teologie, aşa că părinŃii lui începuseră să se gândească la căsătoria
fiului lor cum termină studiile. Ca tânăr, dar şi mai târziu ca om matur, monah şi duhovnic, a fost
întotdeauna deschis faŃă de toată lumea; se apropia cu sinceritate şi dragoste de fiecare fiinŃă şi creatură a
lui Dumnezeu, „de la floare şi furnică până la om şi heruvim”, cum îi plăcea lui însuşi să spună şi acest
comportament al său probabil că i-a insuflat fetei anumite speranŃe legate de dragoste şi căsătoria cu el. Şi
totuşi Domnul i-a încălzit inima tânărului Blagoje cu o altă iubire, iubirea pentru o viaŃă de fapte şi de
feciorie, asemeni atâtor SfinŃi Feciori şi el s-a supus dorinŃei de a duce o viaŃă monahală. La aceasta l-a
determinat în final şi moartea tragică a fratelui său Stojadin, care s-a petrecut în această perioadă18.
Moartea fratelui iubit a fost ceea ce în final l-a decis să Ńină seama de tainica sa dorinŃă, ascunsă până
atunci în inima tânărului Blagoje al lui Hristos: tânărul de 18 ani a spus atunci deschis tuturor că-şi va
dedica viaŃa lui Hristos ca monah, pentru a fi mai strâns unit cu El şi astfel să fie cât mai aproape de
fratele său. Niciodată mai târziu nu s-a clintit în ferma sa hotărâre. Văzând totuşi că fata pomenită mai
înainte încă mai spera să se mărite cu el, îi spune atunci deschis că nu are ce aştepta şi să se mărite,
fiindcă altfel pierde vremea, ceea ce fata a şi făcut.
Când au aflat părinŃii de hotărârea sa fermă de a se călugări, mai ales când Blagoje, terminând în iunie
1914 ultima clasă de teologie, s-a decis ca imediat să accepte tunderea în monahism, au făcut tot ce au
putut pentru a-l împiedica. S-au dus la episcopul de Niš, au scris o scrisoare lui Dimitrie – Mitropolitul
Belgradului, şi i-au rugat pe amândoi şi au implorat ca Blagoje să nu fie călugărit. Mitropolitul a promis
părinŃilor şi, pentru că în acea vreme, în august 1914, s-a măritat şi sora Stojna, nu s-a ajuns la călugărire.
Curând după aceea, la o săptămână după căsătoria surorii sale, a izbucnit războiul Austriei contra Serbiei,
adică Primul Război Mondial, şi toŃi tinerii au fost chemaŃi la oaste şi a fost mobilizată şi generaŃia lui

17
Unul dintre elevii săi de atunci ne relatează o astfel de întâmplare: În clasa lor de la seminarul din strada Karlovačka intră
într-o zi la oră Părintele Justin, parcă purtat de vânt. Deschide uşa în grabă şi, cu catalogul în mână, într-o clipită sare până la
catedră pur şi simplu. La aceasta, un seminarist din ultima bancă pe nume Šušović, din împrejurimile localităŃii Vlasotinac,
zice: “E-te-te, uşurel, consătene!”. Se spune că Părintele Justin, auzind acestea, şi-a îndreptat Ńinuta şi a zâmbit larg, spunând
blând: “Ei, tu, Šušović!”. De altfel, Părintele Justin nu-l iubea numai pe consăteanul său Šušović, ci şi pe fiecare elev al său,
chiar şi când uneori era aspru pentru binele lor. Despre dragostea lui pentru elevii săi mărturiseşte şi următoarea notă scurtă din
jurnalul său (la Ziua Crucii, anul 1925): “Doi elevi au părăsit şcoala noaptea, lăsându-mi o scrisoare mişcătoare; la utrenie,
Ńinând slujba, am plâns mult după ei. Ce greu e să conduci pe alŃii prin viaŃă, dar e şi mai greu să te conduci pe tine”.

18
Stojadin era atunci student la Drept în Belgrad. Întorcându-se cu prietenii din Belgrad la Vranje, pe 1 iunie 1912, în
apropiere de Vranje, în dreptul satului Kumarev, lângă Vranjske Banje, unde era moşia familiei, s-a aplecat în afară şi cumva
într-un mod ciudat a căzut din tren, lovindu-se cu capul de podul de fier şi murind pe loc. A fost înmormântat în cimitirul din
Vranje la biserica Šapranačka, unde a fost înmormântat mai târziu şi tatăl lor, Spiridon, (1 ianuarie 1939) şi mama Anastasia
(28 ianuarue 1945).

13
Blagoje Popovici. Ca seminarişti, împreună cu colegii săi de clasă a fost repartizat la detaşamentul sanitar
de pe lângă spitalul militar din Niš (“Turnul de cranii”).
De cum a intrat în armată a scris o scrisoare mişcătoare şi detaliată părinŃilor, din bivuacul de la
Niš, în care le comunică faptul că este ferm decis să trăiască doar pentru Hristos şi îi roagă să-l
binecuvânteze pentru a putea deveni monah. Temătorul de Dumnezeu Blagoje a făcut aceasta pentru că
îşi iubea mult părinŃii şi fiindcă nu dorea să-i întristeze din nou atât de repede după moartea fratelui. Ca
urmare, părinŃii au trimis rapid la el pe sora lui şi pe ginerele lor ca să-l viziteze şi să-l facă sub orice
formă să renunŃe la călugărie, ceea ce Blagoje le-a şi promis provizoriu. Promisiunea făcută nu însemna
nimic altceva decât o renunŃare de moment la primirea tunderii în monahism, o renunŃare exterioară, în
timp ce, în interiorul său, Blagoje era deja monah al lui Hristos.
Deja de atunci se vedea şi în exterior o schimbare bruscă, o oarecare retragere în sine şi o
predispoziŃie pentru rugăciunea tăcută, astfel că rudele şi cunoscuŃii s-au mirat de ceea ce se întâmplă cu
el. Există şi anumite semne care arată că în această perioadă a trăit o oarecare schimbare şi o renaştere a
sufletului, care a lăsat asupra lui o urmă de neşters, pentru că începând de atunci întreaga sa viaŃă a luat
asupra lui fapte mari, mai ales de post şi rugăciune, aşa cum se va vedea mai departe.
Îngrozitoarea tragedie a războiului care cuprinsese întregul popor sârb nu l-a ocolit nici pe
Blagoje. Ca sanitar în slujba răniŃilor şi bolnavilor a împărtăşit durerea şi suferinŃa poporului său, pentru
ca la finele anului 1914 să fie el însuşi cuprins de o cumplită boală, tifos exantematic, ce bântuia atunci
armata sârbă vlăguită şi poporul trecut prin chinuri şi suferinŃe19. Prin mila lui Dumnezeu, el a trecut peste
momentele critice ale acestei boli mortale20 şi a fost lăsat să plece acasă pentru câteva zile ca să se
întremeze puŃin. La 8 ianuarie 1915 se afla deja din nou la datorie ca sanitar la Niš şi aici rămâne până la
retragerea armatei sârbe spre Kosovo şi apoi prin Albania.
În acest timp, cât dura războiul, cu unele schimbări în bine, a existat intenŃia guvernului sârb şi
mai ales a Mitropolitului sârb Dimitrie, următorul prim Patriarh de după refacerea Patriarhiei Sârbe, ca
tinerii teologi să fie feriŃi de masacru şi să fie trimişi din Niš în Rusia, la Academia Duhovnicească la
studii, pentru ca la sfârşitul războiului să fie de mai mult folos poporului lor21. Între timp, această intenŃie
nu a fost atunci realizată, pentru că în curând s-a ajuns la retragerea generală a întregii armate sârbeşti
spre gloriosul şi tristul Kosovo şi apoi mai departe, peste Albania stâncoasă şi de nestrăbătut, până la
Skandar şi Karfu. Şi Blagoje Popovici a trecut atunci pe drumul spinos de la Peć până la Skandar, cu
grupa formată din colegii săi de şcoală şi din sanitari (direcŃia lor de marş era prin Rožaja şi o parte din
Muntenegru).
Cum au supravieŃuit acelui drum într-adevăr de Golgota, drum pe care, în carsturile muntelui
Prokletije şi în ceilalŃi munŃi greu de străbătut, în mijlocul iernii, drum al bolilor şi foametei, şi-au lăsat
oasele aproape 100 000 de ostaşi sârbi, ne-o arată cel mai bine această scurtă descriere a acelor albanezi
exilaŃi şi urgisiŃi, scrisă de un martor ocular – trimisul francez de atunci în Serbia, Auguste Bop, care el
însuşi s-a retras atunci prin Albania spre Skandar. “ToŃi erau - scrie acest martor ocular - istoviŃi până la
ultima limită: adevărate cadavre mişcătoare. Umblau greu, slăbiŃi şi palizi, cu ochii trişti. Marşul lor jalnic
se prelungea de zile întregi prin ploaie şi noroi. Nici o plângere nu ieşea din buzele acestor oameni care
suportaseră de toate; parcă goniŃi de soartă, ei mergeau în tăcere; totuşi, uneori se putea auzi cum spun –
pâine!; acesta era singurul cuvânt pe care mai aveau putere să-l rostească. Majoritatea nu gustaseră nimic
de câteva zile; iar în taberele unde s-au adunat, în apropierea oraşelor (la Skandar), în adăposturile de
ploaie, zăpadă şi ger – guvernul abia avea să le dea o sărmană porŃie de pâine”22.
După asemenea chinuri şi suferinŃe, pe Golgota întregii Serbii şi a Albaniei, Blagoje şi tovarăşii săi de
drum au ajuns în oraşul Skandar în ajunul Sfântului Nicolae (sărbătoarea familiei sale în cinstea
patronului lor duhovnicesc) în anul 1915. După odihnă şi după oarecare întremare, dornicul de Hristos
Blagoje s-a adresat acum Mitropolitului Sârb Dimitrie, care plecase de asemenea din Serbia cu guvernul
19
Grozăviile acestei boli sunt descrise cutremurător de scriitorul Dobrica Ćosić în a treia carte a romanului său istoric Vremea
morŃii. El descrie în general starea gravă a bolnavilor din spitalul din Valjevo. Însă Spitalul Central era la Niš.
20
“Te felicit pentru că ai scapăt cu bine de boală” – îi scrie într-o carte poştală (datată 24 februarie 1915) prietenul său din
Belgrad, sergentul major Vučković.
21
Se pare că au fost intenŃii ale unor comandanŃi ca şi această grupă de seminarişti să fie trimisă pe front, ca detaşament de
elevi, dar înŃeleptul preşedinte al guvernului sârb – Nikola Pašić, nu a dat voie ca “popişorii mei - cum spunea el - să piară aşa
repede, căci vor fi strict necesari poporului după război”.
22
Luate din cartea lui P. Opačić, Frontul de la Salonic, Belgrad, 1978, p. 47.

14
sârb şi cu armata, cu rugămintea ca măcar acum să-l călugărească. Fiindcă, spunea el: “Acum mă puteŃi
călugări nestânjenit, acum nu sunt aici părinŃii mei. Cine ştie dacă ne vom mai vedea în viaŃă. Lor le va
face plăcere doar să audă că sunt viu, dar că sunt sau nu monah, ei nu-şi vor pune problema”. La astfel de
insistenŃe, Mitropolitul i-a dat binecuvântarea, şi arhimandritul Venijamin, următorul episcop de
Braničevo, l-a călugărit pe el şi pe colegul său Milan ðorñević (mai târziu episcopul Irineu Dalmatinul) în
ajun de Sfântul Vasile cel Mare 31 decembrie/1 ianuarie 1915/1916, în biserica ortodoxă din Skandar.
Prin călugărire, Blagoje a luat numele Sfântului Mucenic şi Filosof Justin, prin care şi-a manifestat dubla
dorinŃă ascunsă a sufletului său iubitor de înŃelepciune şi dornic de Hristos: să fie filosof al Sfântului Duh,
asemenea sfinŃilor înŃelepŃi ai lui Hristos, cum a fost şi Sfântul Justin Filosoful, şi în acelaşi timp să fie
martor-mucenic al lui Hristos în această lume şi-n această viaŃă (deoarece cuvântul grecesc µα’ρτνς –
mucenic - înseamnă înainte de toate: a fi martor loial, martor până la moarte, martor care e gata să-şi
confirme mărturia cu viaŃa sa). Că monahul Justin a devenit într-adevăr filosoful Justin, adică iubitor al
adevăratei înŃelepciuni dumnezeieşti – a Domnului Hristos, ştim aceasta şi de aceasta s-a putut convinge
oricine l-a cunoscut mai îndeaproape. Căci fiind din fire iubitor de înŃelepciune - filosof, el a şi fost
întreaga viaŃă filosof, rămânând întotdeauna sensibil şi deschis problemelor filosofice esenŃiale (lucru
confirmat şi prin lucrările sale Abisuri filosofice şi Filosofia ortodoxă a Adevărului). Numai că filosofia
sa, punând ca bază smerenia (ca şi Sfântul Ioan Gură-de-Aur, care spune: “Temelia filosofiei noastre –
creştine – este smerenia”, căci “fără aceasta adevărul e orb”), a depăşit filosofia... din predania
omenească, după înŃelesurile cele slabe ale lumii (Coloseni 2, 8) şi a devenit “filosofia după Hristos” –
filosofia, nu după om, ci după Dumnezeu-Omul, înălŃându-se din minte şi din suflet în rugăciune şi rostire
de slavă, înaintea lui Dumnezeu. De aceea spunea mereu: “Vai de orice gând al meu care nu se înalŃă, nu
se transformă în rugăciune”. Iar faptul că monahul Justin a devenit mucenic după dorinŃă şi intenŃie, e
adevărat că nu mucenic al sângelui, ci mucenic al conştiinŃei, cum numesc SfinŃii PărinŃi viaŃa monahală,
ca totală apropiere de Hristos pentru deplina unire cu El, şi ne-am încredinŃat şi de aceasta de asemenea,
şi aceasta ne mărturiseşte fapta sa eroică de autorenunŃare şi viaŃa smeririi în sine înaintea lui Hristos23.
Nu a fost uşor să-l aduci pe Blagoje, pe Justin spre urmarea smereniei lui Hristos-Dumnezeu, dar
el a făcut aceasta cu bucurie, ca patriarhul Avraam cu singurul lui copil, ca marele Pavel cu Saul al său.
La scurt timp după călugărire, Mitropolitul Dimitrie a obŃinut de la guvernul sârb, iar acesta de la
aliaŃi, aprobarea ca grupa celor mai tineri şi mai talentaŃi teologi să plece din Skandar în Rusia, la studii,
pentru că s-a chibzuit la viitorul Ńării şi al poporului. Şi într-adevăr, au pornit la drum din Skandar spre
Petrograd (ianuarie 1916): monahul Justin, Irineu ðorñević, Dušan (Ioan) Stojanović şi Pavle Jevtić. Au
fost transportaŃi până la Bari cu un vapor italienesc vechi, de aici, cu trenul prin Paris, au ajuns la Londra
unde îi aştepta ieromonahul Nicolae (Velimirovici), care le propune să şi rămână aici, simŃind deja
cunoscutele tulburări din Rusia. Ei totuşi Ńin cont de binecuvântarea Mitropolitului şi, trecând prin
Norvegia, Suedia şi Finlanda, ajung la Academia din Petrograd (unde în acea vreme se afla ca student
singhelul Damaschin, următorul mitropolit al Zagrebului24. La Petrograd intră la Academie - studii la zi.
După câteva luni, trei dintre colegii lui Justin părăsesc Rusia şi trec în Anglia, în timp ce el rămâne acolo
până în iunie 1916. În acest timp relativ scurt, el a cunoscut bine şi a îndrăgit şi mai mult Rusia
pravoslavnică, nu mai puŃin ca pe propria patrie Serbia sau Grecia ortodoxă vecină. Iubirea sa ortodoxă,
sobornicească şi universală pentru toŃi ortodocşii, mai ales pentru fraŃii ruşi şi greci, a fost şi a rămas pe
viaŃă una dintre caracteristicile sale principale. Întreaga sa viaŃă s-a rugat la fel pentru toŃi ortodocşii, cu
deosebire pentru fraŃii greci şi ruşi, dar prin aceasta nu a iubit mai puŃin poporul său sârb. Dumnezeu i-a
dat posibilitatea să cunoască la faŃă locului şi Rusia şi Grecia ortodoxă, cum vom vedea mai departe, şi de

23
Deşi toată viaŃa şi-a dorit tainic şi chiar s-a pregătit să sufere pentru Mântuitorul Hristos, Părintele Justin a cunoscut cu
sobrietate acea regulă înŃeleaptă şi smerită a muceniciei, pe care Sfântul Grigorie Teologul o formulează cu următoarele
cuvinte: “Regula muceniciei este: nici singuri după voia noastră să nu ne aruncăm în suferinŃă, uşurându-i astfel chiar pe călăi
şi pe cei mai slabi de credinŃă; însă nici când suntem chemaŃi la suferinŃă să nu fugim şi să o negăm. Căci, pe cât prima arată
aroganŃă, pe-atât cea de-a doua dovedeşte frică”. În viaŃa sa creştinească Părintele Justin nu a fost niciodată nici arogant, nici
fricos. Nu a provocat suferinŃa, dar când a dat peste ea s-a bucurat. Şi ştim că nu puŃin a suferit în cursul vieŃii sale creştineşti,
drepte şi corecte.
24
TradiŃia trimiterii de seminarişti sârbi la Academie în Rusia era veche deja de câteva veacuri. PuŃin mai înainte a studiat la
Petrograd colegul mai mare al Părintelui Justin de la teologie – singhelul Demosten (Ilić), cu care a şi corespondat şi despre
care a spus că a învăŃat multe lucruri bune de la el la Seminarul din Belgrad. Mai târziu s-a rugat pentru el în mod deosebit la
Sfintele Liturghii şi asta până la capătul vieŃii.
15
aici el s-a smerit cu iubire în faŃă ortodoxiei sfântului BizanŃ şi a sfintei Rusii, şi astfel a preŃuit şi a iubit
aşa cum trebuie şi sfânta sa Serbie ortodoxă.
În Rusia, Părintele Justin a avut ocazia să studieze nu numai teologia ortodoxă rusă, care până la
revoluŃie a fost într-adevăr la o înălŃime de invidiat, şi să citească în original nu numai pe Dostoievski şi
alŃi scriitori ruşi, ci înainte de toate şi mai mult de atât: să cunoască sufletul ortodox al poporului rus, să
cunoască raiul şi iadul lui, cum spunea el însuşi mai târziu25. Să cunoască, înainte de toate, lucrurile sale
sfinte şi pe sfinŃii ei. Desigur, din acele vremuri provine şi marea lui iubire pentru Sfântul Serghie de
Radonej, Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Ioan de Kronştadt şi pentru mărturisitorii de mai târziu:
patriarhul Tihon, mitropolitul Antonie şi alŃii. Pentru el era clar încă de pe atunci că a cunoaşte un popor
şi credinŃa şi sufletul său, înseamnă a-i cunoaşte sfinŃii, căci adevărata ortodoxie constă în iluminare, în
purtarea Duhului, în dobândirea Sfântului Duh şi în aceasta se află Ńelul vieŃii omeneşti pe pământ, aşa
cum a dovedit prin propria experienŃă Sfântul Serafim de Sarov, care i s-a şi arătat Părintelui Justin într-o
perioadă târzie a vieŃii26.
Dar, din cauza cunoscutelor evenimente furtunoase de atunci, Părintele Justin nu a putut să rămână mai
mult timp în Rusia şi, în iunie 1916, trece în Anglia, unde ieromonahul Nicolae îl primeşte şi-l cazează
într-unul din Colegiile Oxfordului (au locuit la St. Stephen’s House, în casa cedată studenŃilor sârbi, care
atunci erau în număr mare în Anglia). Aici, ca student din afara Colegiului, a urmat cursurile de Teologie
la zi (8 semestre, din noiembrie 1916 până în mai 1919), susŃinând regulat toate examenele şi, în afară de
aceasta, citind şi studiind mult (acest lucru îl dovedesc şi anumite caiete păstrate şi cărŃi transcrise ale
sale27). La finalul tuturor acestor studii, el nu a primit totuşi o diplomă, pentru că nu i-a fost acceptată
lucrarea de doctorat pe care o elaborase între timp din Dostoievski (“Filosofia şi religia lui F. M.
Dostoievski”). Şi iată de ce.
Părintele Justin a călătorit şi în alte zone ale Angliei, a ascultat profesori renumiŃi, a citit în cele
mai bune biblioteci şi, mai ales, a cunoscut la faŃa locului pe omul european din Apus, sufletul lui şi
filosofia lui de viaŃă. Pătrunzând în cultura europeană până în profunzimile ei, el – cu inima şi mintea
ortodoxului răsăritean, nu a putut să o accepte fără criticile radicale şi necruŃătoare la adresa
antropocentrismului său. Cine l-a cunoscut sincer, cât de puŃin, pe blândul Părinte Justin, nu numai prin
cărŃi, ci mai ales personal, a putut simŃi şi înŃelege de ce a subliniat el, atât şi astfel, existenŃa profundei
diferenŃe, chiar contradicŃii de neîmpăcat, între înŃelegerea ortodoxă a Evangheliei, a vieŃuirii ortodoxe
binecuvântate în învăŃătura lui Hristos Omul-Dumnezeu şi cultura apuseană umanistă şi hoministă, cum
spunea el însuşi. Adică antropocentrismul apusean în diversele lui manifestări: în ştiinŃă, în filosofie,
teologie, ecleziologie, civilizaŃie, cultură. El nu s-a împotrivit învăŃăturii şi ştiinŃei apusene ca atare, cât
raŃionalismului ei sec şi distructiv pentru om, pentru că îl închide în sine şi doar în lumea şi în viaŃa
această.
Nu mai puŃin de atât s-a împotrivit şi “misticii” Orientului Îndepărtat, pentru că şi ea este de
asemenea ucigătoare şi dezumanizantă pentru om. Fiindcă pentru Părintele Justin omul este întotdeauna
fiinŃa dumnezeiesc-umană, fiinŃă asemeni Domnului şi hristocentrică. Pentru că doar în Iisus Hristos
Omul Dumnezeu omul este om adevărat, creat şi arătat ca atare şi de aceea acest iubitor de oameni şi de

25
În afară de studiile despre Dostoievski, începute probabil în această perioadă, mai târziu va scrie şi un număr de articole
despre unii ruşi remarcabili, dintre care am evidenŃia aici pe acela din 1939: "Despre raiul sufletului rusesc”, dedicat Sfântului
Ioan din Kronştadt.
26
Această arătare a Sfântului Serafim s-a petrecut într-o noapte de septembrie a anului 1936, în următoarele împrejurări:
Sfântul Serafim îi apare în vis îmbrăcat în odăjdii preoŃeşti, iar Avva îi vine în întâmpinare şi-şi întinde braŃele în dorinŃa de a-l
atinge. La aceasta, Sfântul Serafim se îndepărtează liniştit. “Din cauza aceasta, sufletul mi-a fost şi bucuros şi trist: bucuros
pentru că l-am văzut, trist pentru că a dispărut aşa repede” - nota undeva Părintele Justin. Notând acestea, noi considerăm ca
această apariŃie a Sfântului Serafim în visul Părintelui Justin a fost doar o chemare spre noi fapte şi virtuŃi. De altfel, Părintele
Justin a scris mai târziu o minunată lucrare, ViaŃa Sfântului Serafim, unde a introdus şi cunoscutul discurs “Despre scopul vieŃii
creştineşti” (tradus mai înainte de Episcopul Nicolae şi publicat de Părintele Justin în ViaŃa creştină, nr 10 şi 12/1924).
27
Deşi niciodată nu a fost un om “de birou”, Părintele Justin a citit mult încă din copilărie. Din pomenitele caiete şi notiŃe se
vede că la Oxford a citit mult, în primul rând pe SfinŃii PărinŃi şi din răsărit şi din apus, atât pe monahii nevoitori, cât şi pe
marii PărinŃi teologi, pentru că experienŃa – şi a unora şi a altora - este absolut aceeaşi. Apoi a citit cele mai bune studii
teologice ale vremii şi opere din filosofie, istorie, literatură şi chiar şi poezie. De atunci deja stăpânea şase limbi străine, clasice
şi moderne. Pe de altă parte însă, tot ce a citit şi a notat, mai ales în legătură cu studiul despre Dostoievski, în treacăt a şi
comentat folosindu-se de Sfânta Scriptură, mai ales de scrierile Sfântului Apostol Pavel. Şi desigur, mai mult decât orice, s-a
rugat.

16
Hristos toată viaŃa sa s-a luptat pentru un astfel de om adevărat în toate dimensiunile sale nemărginite şi
veşnice, dumnezeieşti şi dumnezeiesc-omeneşti şi în toate şansele în aspiraŃiile sale împlinite în Hristos
Omul-Dumnezeu. De aici împotrivirea sa faŃă de orice umanism chiar şi în cea mai bună variantă a sa.
Părintele Justin făcea totul în numele teoumanismului, în numele îndumnezeirii omului. “În numele
omului adevărat, noi rămânem alături de Omul-Dumnezeu”, va scrie şi va mărturisi el. Fiindcă, “lupta
ortodoxă pentru omul lui Dumnezeu (îndumnezeit) este în realitate lupta pentru om”, pentru omul
dumnezeiesc şi îndumnezeit, nu înstrăinat de sine, ci adus în Hristos până la cea mai de sus slavă şi
cinstire, şi blândeŃe, şi desăvârşire.
Este evident că aici Părintele Justin a fost înainte de toate ucenicul Apostolului Pavel şi al
Apostolului Ioan şi ucenicul SfinŃilor PărinŃi Ortodocşi, a căror învăŃătură şi binefăcătoare experienŃă
referitoare la tragica fundătură a omului egocentric, supus greşelii şi nerenăscut duhovniceşte, a încercat-o
amar asupra-şi şi a trăit-o, tot aşa cum, la fel, în sine a încercat şi a trăit experienŃa binefăcătoare a
însănătoşirii şi izbăvirii omului din robia păcatului şi a morŃii prin binefăcătoarea renaştere, metamorfoză
şi îndumnezeire în Hristos Dumnezeu.
Taina izbăvirii omului în Hristos Dumnezeu el a trăit-o nu ca pe o cârpire şi o simplă îmbunătăŃire
a omului vechi, aşa cum învaŃă şi propovăduieşte creştinismul apusean, cel romano-catolic şi protestant,
ci ca o nouă viaŃă radicală a noului om întru Dumnezeu. În această privinŃă, el a găsit în Dostoievski
numai confirmarea sa personală a înŃelegerii trăirii omului, aşa cum o prezintă ortodoxia răsăriteană. De
aceea, în ultimul capitol al menŃionatei sale disertaŃii despre Dostoievski a făcut o critică aspră
umanismului apusean şi antropocentrismului, mai ales celui romano-catolic. Profesorii englezi au cerut
însă să schimbe acele teze ale sale, dar Justin nu ar fi fost Justin daca ar fi acceptat aceasta, de aceea a
părăsit Oxfordul fără diplomă28.
O întâmplare din timpul şederii Părintelui Justin în Anglia ne arată cel mai bine şi cel mai simplu
în ce constă diferenŃa esenŃiala dintre creştinismul umanist apusean şi creştinismul ortodox dumnezeiesc-
uman. Un tânăr monah englez, făcând cunoştinŃă cu tânărul monah Justin, ciudat pentru ei toŃi, l-a
îndrăgit şi s-a apropiat de el. Văzând de aproape viaŃa sa şi mai ales rugăciunile sale neîncetate şi
lacrimile abundente – fapte care vor caracteriza viaŃa Părintelui Justin până la capătul existenŃei sale
pământeşti - într-o zi a recunoscut sincer în faŃa acestui ortodox din mijlocul Apusului: “Eu am înŃeles
abia acum, zice el, că la noi căinŃa şi credinŃa sunt altceva decât ceea ce ştim şi ce-am învăŃat noi despre
aceasta în Apus. Acum văd că noi în Apus nu ştim ce e aceea căinŃa”. Monahul englez avea dreptate. În
monahul Justin el a văzut ceea ce se vede foarte rar în Apus sau nu s-a văzut din timpuri de demult:
credinŃa vie şi căinŃa ca temelie a vieŃii evanghelice, înainte de orice altceva. Pentru că numai prin acea
Evanghelie prescurtată, cum spun SfinŃii PărinŃi, se curăŃă şi renaşte omul şi se zămisleşte viaŃa nouă în
Duhul Sfânt.
Părintele Justin a luat în serios şi cu stăruinŃă chemarea Evangheliei mântuirii lui Hristos, ca pe o
obligaŃie a sa personală, ca pe o obligaŃie care porneşte în primul rând de la sine însuşi, căci altfel rămâne
teorie şi ştiinŃă pe hârtie. Regula sa de viaŃă a fost aceea pe care Sfântul Grigorie Teologul a exprimat-o
prin aceste cuvinte adânci (pe care Părintele Justin le avea scrise pe prima pagină a Evangheliei sale pe
care o citea zilnic): “Trebuie mai întâi să te cureŃi pe tine şi apoi să-i înveŃi pe alŃii curăŃia; trebuie mai
întâi să devii tu înŃelept şi apoi să-i înveŃi pe alŃii înŃelepciunea; trebuie mai întâi să devii tu însuŃi lumina
şi apoi să-i luminezi pe alŃii; trebuie întâi să te apropii tu însuŃi de Dumnezeu şi apoi să-i aduci pe alŃii la
El; trebuie mai întâi să devii tu însuŃi sfânt şi apoi să-i sfinŃeşti pe alŃii”.
Începând cu anul 1919, Părintele Justin se întoarce în patria sa împreună cu grupa de teologie de la
Oxford. De acum Iugoslavia era deja liberă. După un şir de ani de război şi suferinŃe, acum se vede pentru
prima oară cu părinŃii săi, dar nu ca Blagoje, ci ca monahul Justin. Încă tânăr, dar nespus de serios pentru
anii săi, melancolic, îngândurat şi trist în căinŃă, le părea acum cumva ciudat şi misterios. Ca părinŃi îi
cunoşteau inima bună şi duioasă, dar taina acelei inimi nu o puteau înŃelege acum. În această perioadă era
iubitorul de rugăciune îndelungată şi de lacrimi liniştite, aşa că, după cum ne mărturisesc sora şi nepoata
sa, adesea se retrăgea în camera sa şi petrecea acolo ore întregi într-o linişte de neînŃeles pentru ele. Aşa
se purta când se afla la mama sa la Vranje şi aşa făcea şi la sora sa la Vladičin Han şi mai târziu la
Leskovac. Mama şi sora sa se temeau să nu i se fi întâmplat ceva, iar el nu se exterioriza în faŃă lor şi nici
28
Încă înainte de respingerea tezei sale, Părintele Justin a refuzat pentru un timp să mai locuiască la Colegiu, cu bursa din
partea Angliei, şi a plecat la lucru la o fabrică din Birmingham, câştigându-şi singur banii necesari. Trei dintre colegii lui cu
care venise şi-au dat atunci doctoratul la Oxford.
17
nu vorbea despre viaŃa sa lăuntrică. Totuşi, faptele lui nu puteau rămâne neobservate şi nepoata lui de soră
spunea cu acest prilej: “El n-ar fi fost Justin dacă nu s-ar fi plictisit de sine”, având în vedere, desigur,
faptele sale de neînŃeles pentru ea şi pentru ei toŃi atunci.
Iar faptele tânărului monah Justin erau tot mai mari şi mai râvnitoare, mai ales rugăciunea şi
lacrimile. Tot sufletul şi tot trupul său, toate însuşirile sale duhovniceşti şi trupeşti, prin purificare şi
răstignire de sine le închina Preadulcelui Domn Hristos, cum Îl numea pe Mântuitorul cel mai des în acea
vreme, şi prin aceasta îşi exterioriza profunda foame şi sete de mântuire, de Viul şi Adevăratul
Dumnezeu, de Unicul Iubitor de oameni. “Ce să fac cu ochii deasupra prăpastiei acestei vieŃi păcătoase,
spunea el (şi a şi scris aceasta într-o scrisoare mai târzie), dacă nu varsă lacrimi? Sufletul, ce să fac cu
sufletul dacă nu e al lui Hristos? Fiindcă fără El, este un iad fără de moarte.” Sau îşi spunea sieşi: “Ochi ai
mei, nu sunteŃi ai mei, ci ai Domnului, de aceea – slujiŃi-L pe Domnul! Urechi ale mele, trup al meu,
conştiinŃă a mea, suflet al meu, gânduri ale mele, simŃuri ale mele, voi nu sunteŃi ale mele, ci ale
Domnului, de aceea – slujiŃi-L pe Domnul sau consolaŃi-vă cu moartea după care nu este înviere29. Fără să
se cruŃe pe sine, el însuşi s-a transformat într-un erou al vremurilor noastre şi de aceea în acele zile şi în
acestea ale noastre s-a dovedit în toate asemănător cu SfinŃii PărinŃi şi cu adevăraŃii teologi ai lui Hristos.
Totuşi, când el şi colegii de la Oxford s-au adresat Mitropolitului, atunci deja Patriarhul Serbiei,
PreasfinŃitul Dimitrie, le-a dat binecuvântarea de a porni imediat în aceeaşi toamnă spre Grecia – “ca să se
umple de ortodoxie”, cum spunea PreasfinŃitul, şi prin aceasta arată că nu avea încredere în creştinismul
apusean şi în învăŃăturile lui. Părintele Justin a plecat cu colegii spre Atena ca bursier al Sfântului Sinod
al Bisericii Sârbe, la sfârşitul lui septembrie 1919 şi a rămas acolo până la 31 mai 1921. În acest timp a
urmat la zi cursurile la Facultatea de Teologie a UniversităŃii din Atena şi şi-a dat toate examenele
necesare pentru a-şi da doctoratul în teologia ortodoxă30.
De data aceasta şi-a pregătit doctoratul din nou şi încă pe o temă şi mai specific ortodoxă:
învăŃătura Sfântului Macarie Egipteanul despre taina personalităŃii umane şi taina cunoaşterii ei. Adică:
cum este personalitatea umană în starea de cădere şi păcătuire şi cum este în starea de renaştere şi
binecuvântare, după Sfântul Macarie; cum este acolo robia şi dincoace libertatea; cum este acolo
cunoaşterea necurată şi greşită şi autocunoaşterea, şi cum este aici sfânta şi luminoasa şi izbăvitoarea
cunoaştere umană şi cunoaşterea dumnezeiască. Când lucrarea a fost terminată şi examenele necesare
trecute (examenele din Dogmatică şi Teologie comparată, care condiŃionau dreptul la examenul de
doctorat), Sfântul Sinod din Serbia i-a suprimat brusc bursa pe mai departe, iar aceasta era necesară
pentru tipărirea lucrării (aşa cum este necesar la Facultatea din Atena) şi ierodiaconul Justin 31 a trebuit să
se întoarcă imediat în patrie, din nou fără să ducă la capăt ceea ce începuse. Doctoratul îl va relua ceva
mai târziu (din ianuarie până în iunie 1926) cu aceeaşi lucrare, cu profesorul Diovuniotis, de asemenea la
Atena, dar trecând printr-un necaz şi o încercare mare: a trebuit să scrie din nou lucrarea, pentru că din
răutate omenească şi invidie (la Sremski Karlovac) lucrarea terminată i-a fost furată de pe birou, pentru ca
în acest fel să îi împiedice cariera teologică ulterioară, iar pe urmaşi să îi lipsească de cărŃile sale atât de
înŃelepte întru Dumnezeu şi folositoare sufletului.
Independent de lucrul la doctoratul în teologia ortodoxă, şederea Părintelui Justin în Grecia
ortodoxă a fost de o mare importanŃă şi folos pentru el însuşi şi pentru cauza Bisericii lui Dumnezeu în
Serbia şi în Grecia. La Atena a cunoscut mai îndeaproape poporul grec ortodox, religiozitatea lui
străveche şi viaŃa vie bisericească, şi prin aceasta s-au îmbogăŃit şi el şi poporul său. Mai târziu ne-a
povestit cu obişnuita sa smerenie că, locuind la o bătrână grecoaică credincioasă, a învăŃat de la ea mai
multă religie decât de la mulŃi alŃii din Universitate. Ea, zicea Părintele Justin, ştia aproape toate VieŃile
SfinŃilor pe de rost şi eu, ca monah, m-am ruşinat şi m-am minunat în faŃa evlaviei ei. (Atunci Părintele

29
Unele dintre cugetările sale privind rugăciunile şi lacrimile pe care numai unicul Dumnezeu le cunoaşte în întregime erau
notate parŃial de către Părintele Justin în Jurnalul de rugăciuni, despre care va fi vorba mai târziu, sau chiar pe bucăŃele de
hârtie. În acelaşi timp, dispoziŃia sa faptică şi starea sa le recunoaştem într-o măsură considerabilă din scrisorile şi lucrările care
în totalitate poartă pecetea unei experienŃe personale profunde.
30
Mai târziu a explicat că adevăratului teolog îi este necesar astăzi doctoratul nu din cauza orgoliului omenesc sau a aşa-zisei
“ştiinŃe curate”, nici că socoteşte că i-ar fi acesta o garanŃie pentru o corectă teologhisire, ci din cauza lumii în care trăim şi a
mentalităŃii oamenilor care adesea consideră că o autoritate formală, care se obŃine prin doctorat, dă o mai mare credibilitate
însăşi învăŃăturii pe care o reprezintă.
31
A fost hirotonit ierodiacon în mai 1920, probabil cu ocazia uneia din scurtele veniri din Grecia în Serbia. De altfel, îşi iubea
tare mult slujirea de ierodiacon şi mereu slujea.

18
Justin şi-a procurat din Atena unele ediŃii ale VieŃii SfinŃilor şi le-a adus în Serbia pentru a le folosi mai
târziu în lucrul său asupra traducerii VieŃii SfinŃilor în limba sârbă).
La Atena el a cunoscut minunatele slujbe bizantine în bisericile bizantine arhipline cu oameni
credincioşi. Într-una din aceste biserici bizantine vechi din centrul Atenei, în care Ńineau slujbe fraŃii ruşi
(în cea mai mare parte emigranŃi din Rusia, care veniseră la Atena prin Constantinopolul de atunci şi erau
primiŃi de fraŃii greci), el slujea adesea ca ierodiacon, şi acolo se ruga cel mai des.
Din ziua când a fost numit ierodiacon şi a început să slujească Sfânta Liturghie, Părintele Justin, putem s-
o spunem deschis, a început să reînnoiască în sine şi în jurul său vechiul ethos şi stil liturgic al vieŃii
creştine conform SfinŃilor PărinŃi, adică tradiŃia şi practica permanente ale vieŃii bisericeşti: ca aceasta să
fie în întregime şi întru totul centrată în jurul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Pentru că, după spusele
SfinŃilor PărinŃi, întregul moral creştin ortodox şi caracterul vieŃii duhovniceşti constă în “reculegerea în
rugăciune cu evlavie”, prin care această reculegere nu este doar o autoreculegere personală, ci şi
reculegerea tuturor credincioşilor la Sfânta Liturghie, în Biserică – Trupul lui Hristos, astfel ca Sfânta
Liturghie să fie într-adevăr inima şi plămânii prin care trăieşte şi respiră întreaga Biserică şi fiecare
credincios în parte. Părintele Justin s-a contopit şi s-a unit cu Liturghia ca şi cu inima omului îndumnezeit
şi atunci şi mai târziu în viaŃa sa, şi prin aceasta a trăit şi a respirat, atât în biserică, precum şi în viaŃa de
toate zilele în afara bisericii. De aceea, de atunci şi până la capătul vieŃii pământeşti, a slujit Liturghia cu
o trudă neobosită şi cu bucurie, ca un înviat pe cruce al lui Hristos şi respira prin ea şi mirosea ca ea32.
Despre această slujire a sa la biserica din Atena cu fraŃii săi de suferinŃă ruşi, ca şi despre
rugăciunile şi lacrimile sale de fiecare zi şi din fiecare noapte în chilia sa în tot timpul şederii la Atena, ne
mărturiseşte însuşi Părintele Justin mişcător şi impresionant într-un Jurnal de rugăciuni prescurtat.
Acestea au fost de fapt însemnările vieŃuirii sale zilnice de monah, trăite zi de zi şi noapte de noapte, unde
a notat numărul şi felul rugăciunilor sale şi anumite cugetări şi stări în rugăciune, apărute în cursul acelor
zile şi ani. Acest Jurnal ne dezvăluie toată măreŃia şi efortul faptelor râvnitoare de Dumnezeu ale
tânărului ierodiacon Justin, care trăia în rugăciune şi de lacrimi pentru sine şi pentru alŃii, încât pentru noi
astăzi nu mai este nici o ciudăŃenie de unde provine la el, mai târziu, acel belşug de haruri şi virtuŃi
spirituale.
După o mărturisire categorică, el se ruga atunci şi plângea zi şi noapte pentru toŃi şi toate: pentru
fraŃii săi aflaŃi în mari nevoi şi încercări, pentru toŃi urgisiŃii şi mucenicii, pentru toŃi desfrânaŃii şi
sinucigaşii, pentru cei pentru care nu are cine să se roage, pentru flori şi vegetaŃie, pentru păsări şi
animale, pentru toate creaturile de sub bolta cerească. Şi toate acestea le făcea cu o nemărginită
autosmerire înaintea Preadulcelui Domn Iisus şi toate cu liniştite şi abundente pârâuri de lacrimi calde.
Deşi el ascundea toate acestea cu bun simŃ, totuşi oamenii din jurul lui, mai ales cei din biserica rusă din
Atena, observaseră şi se minunau de lacrimile şi de rugăciunile lui şi i se adresau cu rugămintea să se
roage la Dumnezeu pentru ei şi pentru necazurile lor care nu erau mici în acea vreme. Acest iubitor de
Hristos şi de fraŃi se ruga atunci şi mai mult pentru ei toŃi şi pentru fiecare în parte şi, de asemenea, pe
unii îi ajuta şi în alt fel, cât şi cum putea. Doar câte ceva din toate acestea este notat în amintitul jurnal.
Despre acest Jurnal de rugăciuni Ńinut atunci, blândul nostru Bătrân nu a vorbit nimic niciodată şi
probabil că nici el însuşi nu şi-a mai amintit de el mai târziu (pentru că acel caiet a fost găsit după moartea
sa vârât undeva printre cărŃi). Faptul că el nota atunci zilnic rânduiala sa de rugăciune şi că fără să vrea
ne-a lăsat mărturia faptelor sale, nu trebuie să ne mire şi să ne surprindă. El nu era singurul care a făcut
aşa ceva. Ceva asemănător a făcut şi Sfântul Simeon Noul Teolog, care vorbea deschis despre faptele sale
binefăcătoare şi despre întâmplări minunate, ca nici un alt sfânt înaintea sa, dar întotdeauna cu
nemărginită smerenie şi osândire de sine. În timpurile mai noi, la fel au făcut unii dintre părinŃii din Pustia
Optina în Rusia, dar şi sfinŃii Ioan de Kronştadt şi Siluan Athonitul. Iubitorul de rugăciune Părinte Justin
a făcut aceasta numai la început şi doar pentru sine, ca un fel de spovedanie zilnică, ca o verificare a
gândurilor sale şi un autocontrol al conştiinŃei sale (mai târziu a întrerupt Ńinerea unui astfel de jurnal,
exceptând faptul că uneori nota unele gânduri şi sentimente ale sale pe bucăŃele mărunte de hârtie,
lăsându-le apoi în cărŃile sau în caietele sale ca semne sau ca material pentru vreo nouă lucrare pe care
intenŃiona să o scrie).

32
Încă de când era ierodiacon a tradus din limba greaca Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură-de-Aur şi a tipărit-o la
Sremski Karlovac în 1922. Într-un articol din 1922 scria: “Sfânta Liturghie a fost întotdeauna centrul şi esenŃa fiecarui suflet
ortodox adevărat. AruncaŃi o privire în sufletul sfinŃilor ortodocşi şi veŃi vedea că sunt Ńesute din trăiri liturgice”.
19
 În toate acestea trebuie să avem în vedere şi acea neobişnuită meditaŃie şi rarul simŃ filosofic pe
care îl avea Părintele Justin, prin care el ne aminteşte adesea de profunda înŃelepciune şi chibzuinŃă a lui
Iov şi Solomon, dar şi chinul sufletului, aşa că nu e de mirare că el, asemeni mult cugetătorului şi mult
pătimitorului Iov, şi-a dorit ca ceva din acele chinuri ale formării intelectuale şi spirituale ale sale, în care
se năştea omul nou şi apărea raŃiunea duhovnicească în el, să le noteze şi să le pună într-o carte spre
amintire (cf. Iov 19, 23-24).33 În Jurnalul de rugăciuni este notată multa tristeŃe şi jale a Părintelui Justin
din acele zile, dar aceasta este tristeŃea şi jalea după Dumnezeu, iar ea este de neînlăturat pe calea fiecărui
suflet dornic de Dumnezeu în această lume păcătoasă, ticsită de amărăciunea răului şi suferinŃelor şi de
capcanele şi încercările iadului. Această jale şi tristeŃe nu au fost uşor depăşite nici de marii PărinŃi ai
Bisericii. Ca fire tânără, nevinovată şi sensibilă la toate durerile şi suferinŃele omeneşti, creată şi cu
prisosinŃă dăruită pentru iubirea lui Dumnezeu, Părintele Justin a trecut cu curaj prin cunoscuta lege a
vieŃii duhovniceşti, după care în această lume şi într-o astfel de lume, tocmai aceste suflete se verifică şi
se pun la încercare, pentru ca prin lungi şi chinuitoare fapte eroice să ardă în ei tot ceea ce este străin
iubirii lui Hristos. Pe lângă toate acestea, este cunoscut din experienŃa străveche a ortodoxiei şi faptul că
actul de curaj al salvării omeneşti este actul de curaj al morŃii de bunăvoie şi al răstignirii omului, pentru a
se naşte şi a se ridica treptat, binefăcător, un om nou întru Hristos, format după chipul Aceluia Care l-a
creat (Coloseni 3, 9-10). Acel chinuitor şi îndelungat act de curaj spiritual se petrece prin Ńinerea cu
stăruinŃă a tuturor poruncilor evanghelice, dar cel mai roditor se petrece prin lacrimi de rugăciune şi
pocăinŃă, în care arde şi se topeşte vechea inimă şi vechea minte în om şi se concepe şi se formează o
nouă inimă şi o nouă minte, cum vorbeşte despre aceasta, într-un mod de neîntrecut, Sfântul Macarie
Egipteanul, pe care Părintele Justin l-a studiat cu deosebire în vremea şederii la Atena, aplicând asupra sa
învăŃătura duhovnicească şi experienŃa acestuia.
Ni se pare că, în această perioadă a actelor lui de curaj evanghelice şi monahale, tânărului Părinte
Justin se poate şi trebuie să i se aplice ceea ce a scris el un an mai târziu despre tânărul monah Rastko la
plecarea la Muntele Sfânt: “Rastko s-a revoltat împotriva răului în sine şi în lume, împotriva morŃii în sine
şi în lume. De aceea toată viaŃa lui monahală a fost o neîncetată luptă cu răul şi cu moartea şi stăpânirea
păcatului şi morŃii prin rugăciune, post, veghe, lacrimi, pomană, smerenie, îmblânzire, iubire de
Dumnezeu, iubire de frate, şi prin celelalte virtuŃi evanghelice”. “Nu există încercare şi nici păcat, va scrie
Avva în alt loc, care să nu ardă complet în focul rugăciunii sufletului nostru; nu există nici pasiune care să
nu plătească la fel; nu există nici diavol care să nu ardă în flacăra neîncetată a rugii noastre înlăcrimate”.
“Aproape niciodată nu am coborât în sine, notează el în Jurnalul său, fără a-mi plânge neputinŃele, fără a
mă revărsa în lacrimi şi plâns cu suspine… Prin grozăviile vieŃii păcătoase în lume, numai prin rugăciune
şi lacrimi poate omul să răzbată până la minunatul Chip al lui Hristos… Umple, Doamne, inima mea de
Tine, dar mai înainte goleşte-o de tot ce e lumesc şi de toate celelalte dorinŃe.”
Din toate cele spuse, un lucru este neîndoielnic: actul rugăciunii şi al pocăinŃei Părintelui Justin în
această perioadă a şederii la Atena a fost excepŃional consolidat şi a fost un semn cert al binefăcătoarei
cercetări a Domnului, cum a fost şi la toŃi cei plăcuŃi lui Dumnezeu, căci harul lui Dumnezeu şi mila Lui
sunt cu aleşii Săi şi... poartă grijă de sfinŃii Săi (ÎnŃ. lui Solomon 4, 15). Conform căilor necunoscute de
noi ale blândei ProvidenŃe Dumnezeieşti e sigur că aşa şi trebuia să se petreacă cu el pentru ca acest
neobişnuit ascet al lui Hristos să treacă prin toate luptele şi să fie neînvins şi astfel cununile nevoinŃei şi
răsplata să se înmulŃească. Domnul, care - după vorbele Proorocului - cercetează inimile şi rărunchii
(Ieremia 11, 20), a vegheat asupra slugii Sale credincioase în actele de curaj şi în luptele contra păcatului
chiar până la sânge, cum spune Sfântul Apostol (Evrei 12, 4)34, şi l-a arătat pe el ca pe un biruitor
luminos şi iscusit cunoscător al tuturor tainelor luptei duhovniceşti, pentru ca mai târziu, cu experienŃa sa
bogată, să le fie altora de folos şi mântuire.

33
Unul dintre ucenicii lui, scriind mai târziu o introducere pentru cartea sa Abisuri filosofice, a tălmăcit în mod nepriceput
lupta mentală şi spirituală a Părintelui Justin cu gândurile şi tentaŃiile şi a caracterizat aceasta drept “imaginea tragediei omului
care gândeşte” sau chiar ca pe “vârtejul furibund al gândului răzvrătit care Ńintuieşte pe crucea incertitudinii”. Cel mai bun
răspuns la o asemenea percepere incorectă a luptei spirituale îl reprezintă însuşi articolul Părintelui Justin (în aceeaşi carte),
“Revolta căpuşelor”.
34
De câteva ori în cursul acestor ani, tânărului şi postitorului ierodiacon şi apoi ieromonahului Justin i-a curs sânge din gât în
urmă spargerii unor vase capilare. În iunie 1921 a petrecut, din cauza aceasta, 20 de zile la Vrnjačka Banja pentru refacere. De
altfel, sănătatea l-a ajutat bine în cursul vieŃii, fiind rod al permanentei sale vieŃi ascetice cumpătate.
20
 Într-unul dintre textele sale mai târzii ne-a expus şi ne-a descris singur, pe scurt, principalele
momente şi stadii ale luptei duhovniceşti, precum şi roadele ei binefăcătoare, în următoarele cuvinte
cutremurător de adevărate: “Pentru a nu mai mirosi a lut, câŃi ani trebuie să introducă omul pacea cerului
în aluatul fiinŃei sale, câŃi ani să se prelucreze pe sine prin virtuŃile evanghelice? Din peştera întunecată a
trupului meu Te privesc, Doamne, şi arăt, dar nu pot să zăresc deloc. Şi ştiu, presimt şi ştiu că tu eşti un
arhitect, Doamne, care poate construi casa veşnică a sufletului meu. Iar zidarii sunt: rugăciunea, lacrimile,
postul, iubirea, smerenia, blândeŃea, răbdarea, nădejdea, pocăinŃa… Atunci tot ce aparŃine omului este în
mişcare, în emoŃii, într-o plăcută vibraŃie, într-o frică gradată. Ca pe soare şi în soare: totul este ca într-un
haos şi ca într-o furtună agitată; erupŃii neîntrerupte, arteziene de foc, ninsori cu scântei de foc,
protuberanŃe kilometrice. Şi soarele astfel agitat revarsă asupra lumii noastre pământene o lumina calmă
şi liniştită şi dătătoare de viaŃă, care parcă nu ştie de nici o furtună şi de nici un viscol. La fel se întâmplă
şi cu oamenii lui Hristos, mai ales cu sfinŃii: ei se retopesc pe sine în extazul rugăciunii iubirii şi credinŃei
şi din trăirile lor furtunoase, prin care leagă pământul cu cerul, torc raze tăcute şi calme, a căror lumină
blândă şi gingaşă căldură linişteşte furtunoasele inimi omeneşti şi îmblânzeşte sălbaticele suflete
omeneşti… Omule, cerul este acoperişul pământului. Iată, ce mult Ńi-e dat să creşti în înălŃime! Dar la fel
şi să te scufunzi în adâncurile sinelui! Să nu fie înălŃimea vârfului disproporŃionată faŃă de adâncimile
rădăcinii.” (În josul cascadei timpului)
Tot acest act de curaj atenian al Părintelui Justin, care s-a continuat şi mai târziu şi a durat de fapt
până la sfârşitul vieŃii sale pământeşti, a fost o revărsare şi o trezire a viei sale credinŃe şi a nemăsuratei
iubiri pe care o avea faŃă de Preadulcele Domn Hristos. Pe El L-a iubit mai mult decât pe oricine altul şi
pentru El a trăit şi a murit prin toate actele sale de curaj şi mai ales prin rugăciune şi lacrimi. De aici şi la
el, ca şi la alŃi mulŃi sfinŃi ortodocşi, rugăciunea a fost nu numai căutarea iertării şi primirea mântuirii, ci
şi mult mai mult decât atât: expresia şi revărsarea iubirii şi a iubirii lui Dumnezeu, despre care
mărturisesc şi aceste cuvinte ale unui Luminat, cu adevărat pline de smerenie: “Doamne, eu sunt om doar
pentru a greşi, iar Tu eşti Dumnezeu doar pentru a mă ierta!”. Părintele Justin a fost într-adevăr un
neobişnuit şi un excepŃional iubitor de Hristos, cu adevărat iubitor al Unicului Iubitor de oameni, şi de
aceea toate actele lui de vitejie duhovnicească se pot explica doar prin iubirea faŃă de Hristos. De fapt,
doar iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi iubirea de Hristos a omului pot să explice până la final toată
taina ascunsă care se petrece între Hristos şi sfinŃii Săi şi în această lume şi în cealaltă.
MulŃi ani mai târziu, un coleg al lui de şcoală şi prieten apropiat, de fel din Atena, iar acum
profesor de teologie şi un renumit teolog ortodox, ne-a spus că în timpul şederii la Atena, tânărul Părintele
Justin a lăsat asupra lui cea mai puternică impresie prin faptul că înainte de toate era un om al credinŃei vii
şi un om al rugăciunii, un adevărat om evanghelic. Şi într-adevăr, credinŃa vie şi puterea rugăciunii Avei
Justin, ca şi autorăstignirea lui lăuntrică din dragoste de Hristos, autosmerirea lui în mijlocul amarei taine
a vieŃii şi a lumii cufundate în păcat, se răsfrângeau şi pe faŃa lui melancolică şi plină de duh şi atunci şi
mai târziu. De aceea l-a şi îndrăgit acel prieten al său.
Datorită faptelor şi virtuŃilor sale, Părintele Justin atrăgea la sine mulŃi oameni ca un magnet, în
timp ce altora acest lucru le provoca respingere. Acestora din urmă li se părea că prin faptele sale şi prin
aspiraŃiile sale duhovniceşti îi persecuta, pentru că ei, în indolenŃa lor, nu aveau voinŃă, nici ardoare ca să-
l urmeze în actele lui de curaj. Astfel că s-a repetat şi la el, mai ales cu vreun an mai târziu, acel îndeobşte
cunoscut adevăr care li s-a întâmplat tuturor oamenilor lui Dumnezeu, adică faptul că omul drept este
chinuit în această lume şi că viaŃa lui Dumnezeu este pentru oamenii acestei lumi obositoare şi
respingătoare. Dar psihologia oamenilor care nu acceptă, ba chiar îi alungă pe oamenii drepŃi, a fost de
mult întrevăzută şi descrisă de ÎnŃeleptul Vechiului Testament cu aceste cuvinte: Să vânăm pe cel drept,
fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne
învinovăŃeşte că nu umblăm cum am fost învăŃaŃi din copilărie; Căci viaŃa lui nu seamănă cu viaŃa
celorlalŃi şi cărările lui sunt schimbate (ÎnŃ. lui Solomon 2, 12;15). Soarta a mare parte dintre oamenii
sfinŃi şi râvnitori ai lui Dumnezeu este în această lume aşa cum s-a arătat şi în cazul Sfântului Ioan Gură-
de-Aur, şi anume că aceştia ori îi trezesc, ori îi irită, deci oricum nu-i lasă indiferenŃi. În acest sens, ei sunt
judecători ai acestei lumi încă din viaŃă (cf. 1 Corinteni 6, 2; Ioan 3, 19).
Părintele Justin s-a întors în Ńară de la Atena în anul 1921, în ajun de Pogorârea Sfântului Duh.
Întâi a trecut pe la părinŃii săi din Vranje şi apoi a luat legătura cu Patriarhul la Belgrad şi Sremski
Karlovac. Patriarhul Dimitrie l-a primit foarte frumos, pentru că întotdeauna l-a iubit părinteşte şi l-a
binecuvântat ca de atunci să lucreze la Seminarul Sfântul Sava (mutat de la Belgrad la Karlovac în acea
21
vreme). În vara aceea, înainte de a-şi lua în primire îndatorirea de dascăl, Părintele Justin a vizitat unele
mănăstiri ale noastre împreună cu colegii şi prietenii, aşa cum a făcut şi mai târziu în viaŃă, pentru că
mănăstirile i se lipiseră de inimă pentru totdeauna.
Intrând deci ca dascăl la Seminar (în octombrie 1921), a predat Sfânta Scriptură a Noului
Testament, iar după aceea şi Dogmatica şi Patrologia. Cum a predat şi cât de inspirat a tălmăcit
Evanghelia Mântuirii, ne-o dovedesc interpretările sale, notate cu pasiune pe atunci şi multiplicate de
elevii săi, iar acum deja publicate parŃial35. Înaintea fiecărei predări din Evanghelie sau din Apostoli, el se
ruga călduros, cu lacrimi, şi anume cu aceste cuvinte ale rugăciunii, scrise spre mărturisire: “Doamne, Cel
mai slăvit de Sfântul Evanghelist şi Apostol al Tău, binecuvântează-mă pe mine păcătosul şi învaŃă-mă ce
şi cum să vorbesc”. Prin asemenea rugăciuni scurte sau prin altele la fel se ruga de asemenea şi când
trebuia să propovăduiască în biserică sau să Ńină undeva vreo prelegere din Sfânta Scriptură sau în general
din învăŃătura teologică36.
Despre felul în care a predat Dogmatica şi Patrologia din nou ne mărturisesc cel mai bine textele
multiplicate sau tipărite ale Dogmaticii, în care se vede cunoaşterea de către el a SfinŃilor PărinŃi, a ştiinŃei
lor înŃelepte şi a teologiei. Ce au însemnat pentru el SfinŃii PărinŃi şi teologia lor dogmatică, ne-o vor arăta
cel mai bine următoarele cuvinte ale sale, pe care nu putem să nu le amintim: “Ortodoxia şi ortodoxia
iluminării. Iluminarea este viaŃa în Sfântul Duh şi prin Sfântul Duh. Nu există ortodoxie în afară
iluminării, în afară purtării de duh. În lumea realităŃilor umane iluminarea este măsura ortodoxiei. În
măsura iluminării e măsura ortodoxiei. Ortodox este numai ceea ce este de la sfinŃii purtători de duh, de la
SfinŃii PărinŃi ai Bisericii. Teologia ortodoxă este o teologie evanghelică pentru că este de la Duhul Sfânt,
pentru că este de la Apostolii şi SfinŃii PărinŃi purtători de duh: «Cu Sfântul Duh al teologiei»… Da, cu
adevărat, teologia evanghelică este numai prin Duhul Sfânt, se dobândeşte numai prin El şi se creează
numai cu El. De aici, pentru noi, ortodocşii, PărinŃii Bisericii sunt purtători de duh – singurii teologi
adevăraŃi, singurii cunoscători ai tainei ortodoxiei, singurii dascăli ai veşnicului adevăr despre Dumnezeul
în Trei străluciri. Ei sunt conducătorii noştri, ei – învăŃătorii de teologie, ei – trâmbiŃele Duhului Sfânt, ei
– păstrătorii tainei Sfintei Treimi, ei – ochii lui Hristos. Din cauza tuturor acestora, ei sunt măsura şi
îndreptarul a tot ceea ce este ortodox, a tot ceea ce este evanghelic. Ce nu este de la ei, ce nu este în duhul
lor, nu este ortodox. Numai ceea ce se poate adeveri prin duhul lor este ortodox, este evanghelic, este
veşnic. Studierea SfinŃilor PărinŃi este din această cauză o chestiune primară a teologiei ortodoxe. Această
idee se botează în apă vie şi toată se scurge în viaŃa veşnică. Sufletul întinereşte, simŃământul devine
veşnic, gândul prinde aripi şi zboară ca vulturul în înălŃimi curate. Şi creşte prin toate nemărginirile
dumnezeieşti, stimulat de logosul său purtător de dorinŃa de dumnezeire”.
Din prea marea sa iubire faŃă de sfinŃi şi faŃă de teologia ortodoxă a SfinŃilor PărinŃi, Părintele
Justin, imediat după venirea la Seminarul din Karlovac şi împreună cu ieromonahul Irineu ðorñević, a
cerut ca la Seminar să se introducă VieŃile SfinŃilor ca obiect constant în planul şi programa de
învăŃământ37. Pentru că el s-a luptat de la început împotriva modului scolastic lipsit de viaŃă şi protestant-
raŃionalist al instruirii tinerelor suflete şi de aceea a cerut ca predarea şi studierea ştiinŃei ortodoxe şi
bisericeşti să se facă prin metode ortodoxe şi ale SfinŃilor PărinŃi. Şi, în general, putem spune că pentru
Părintele Justin adevărata ştiinŃă şi cultură creştine au fost întotdeauna legate de sfinŃenie şi sfinŃire şi
aceasta înseamnă act de curaj şi nevoinŃă: “SfinŃenia este un act de curaj şi de aceea cultura este un act de
curaj”. De aici, el a avut adesea greutăŃi cu forurile bisericeşti şi s-a izbit de neînŃelegere tocmai din
partea lor, ceea ce l-a costat şi dese mutări dintr-o şcoală în alta şi diverse prigoniri şi marginalizări. Dar
el nu a şovăit, ci, atât prin viaŃa sa cât şi prin învăŃătură şi prin predare şi educare, L-a mărturisit pe
Domnul Hristos şi opera Sa de mântuire, învăŃare, culturalizare şi transformare a oamenilor. De aceea,
pentru mulŃi oameni şi mulŃi elevi ai săi, Părintele Justin până azi a fost şi a rămas modelul şi idealul
dascălilor şi profesorilor seminarişti şi de asemenea şi al FacultăŃii, când a predat mai târziu acolo.
35
Până acum este publicată complet numai Interpretarea Sfintei Evanghelii după Matei. În postfaŃa acelei ediŃii am încercat să
expunem întrucâtva abordarea Sfintei Scripturi şi felul interpretării sale, de aceea nu ne vom opri prea mult asupra acesteia.
36
Se ştie că în cursul acestor primi ani de la întoarcerea în Ńară el a Ńinut o serie de prelegeri despre Sfânta Scriptură la Uniunea
Femeilor Ceştine din Belgrad şi la AsociaŃia Creştină a Femeilor de la Facultatea de Teologie. În ce priveşte predicile, ştim că
propovăduia pretutindeni, oriunde slujea, şi slujea foarte des în diferite locuri din Ńara noastră. Discursurile sale erau ascultate
de oameni cu interes. Nušić a introdus celebrul său discurs din Vinerea Mare în antologia discursurilor universale.
37
Textul propunerii făcute este publicat în revista ViaŃa creştină, nr. 3/1923. În acestă revistă, cât timp a apărut şi cât timp a
redactat-o Părintele Justin, există un bogat şi însemnat material despre munca sa la Seminar şi în general în Biserica noastră.

22
 Părintele Justin a fost şi pedagog la Seminar. El a educat evanghelic ortodox numeroase generaŃii
de teologi, seminarişti şi clerici şi i-a îndrumat spre slujba bisericească şi în ştiinŃa teologică. El nu a fost
dascăl şi profesor “de catedră”, ci înainte de toate un viu şi adevărat martor al lui Hristos, şi de aceea
întreaga sa viaŃă de profesor şi pedagog şi munca sa au fost o “bună mărturisire” despre Hristos
Mântuitorul, pentru care el a ştiut să aprindă atât de minunat iubirea elevilor săi şi mai târziu a studenŃilor.
Sunt nenumărate mărturisirile acestor dragi elevi ai săi şi noi vom reproduce aici una: “Chipul omenesc al
pedagogului nostru, al Părintelui Justin, scrie unul dintre elevii săi, şi modul în care ne-a introdus în
tainele Evangheliei au fost ceea ce ne-a adus şi ne-a legat de el. Cel mai frumos şi mai de preŃ lucru pe
care l-am învăŃat de la el a fost să-L iubim pe Hristos. Iubirea faŃă de Hristos, pură şi plină de elan
tineresc, a fost ceea ce ne-a legat de dascălul nostru care în curând a devenit părintele nostru duhovnicesc.
Şi toŃi l-am numit Părintele Justin ”.
Munca sa educativă cu elevii Părintele Justin a perceput-o ca pe o lucrare asupra vieŃii lor veşnice
căci, aşa cum a spus ocazional într-un discurs, el însuşi a procedat astfel: “Cine nu-i învaŃă pe ceilalŃi să
se pregătească pentru viaŃa veşnică este un pedagog mincinos”. Metoda lui în munca de educare era doar
Evanghelia şi scopul tot evanghelic: de a deveni desăvârşit, aşa cum desăvârşit este Tatăl nostru ceresc
(cf. Matei 5, 48). Aceasta se obŃine cu ajutorul Bisericii ortodoxe şi al vieŃuirii duhovniceşti, iar el a fost
întruchiparea vie a uneia şi a alteia. El i-a învăŃat pe copii mai ales starea de rugăciune ortodoxă, adică
mersul la biserică şi exersarea voluntară, cu plăcere, a actelor de curaj şi a virtuŃilor ortodoxe.
Nu toŃi elevii săi erau la fel de receptivi la munca sa de educare şi la străduinŃa pentru ei şi
sufletele lor, dar toŃi erau siguri că-i iubeşte şi că se roagă la fel pentru toŃi. Unul din rapoartele sale de
pedagog38 ne spune cel mai bine ce însemna pentru el şi care anume era relaŃia sa cu elevii: “Instruirea de
către pedagog în practicarea Evangheliei – acesta este scopul educării în teologia ortodoxă. Acesta şi
nimic altceva. Cine impune un alt scop este contra lui Hristos. Minunatul Domn Iisus a venit în această
lume a groazei şi a morŃii: ca El să fie tot în toate. Cei ce trec pe lângă El, fără El, împotriva Lui – sunt
hoŃi şi tâlhari. ConştiinŃa despre El ca unicul şi de neînlocuitul Dumnezeu şi Domn domină în fiecare
suflet cu adevărat ortodox. Dacă ceva din educaŃie nu conduce către El, neîndoielnic duce la antihrist.
EducaŃia ortodoxă năzuieşte: ca Evanghelia Mântuitorului să cuprindă tot sufletul omului, toate
nemărginirile şi imensităŃile sale şi astfel metamorfozează omul într-o fiinŃa veşnică şi dumnezeiesc-
umană. De aceea educaŃia ortodoxă este un act multilateral personal. Ea nu se poate impune cu forŃa, nici
în mod mecanic. De la început şi până la sfârşit este voluntară, o lucrare personală a omului ca posesor şi
purtător al sufletului său. De aceea este necesar un efort duhovnicesc neîntrerupt, un act de curaj personal.
Educarea în spiritul Evangheliei nu este altceva decât colaborarea evanghelică a pedagogului şi a celor
care învaŃă în tot ceea ce este al lui Hristos. În aceasta constă bucuria şi suferinŃa; bucurie – fiindcă omul
lucrează pentru împlinirea chemării unicei bucurii adevărate: Evanghelia, suferinŃă – fiindcă este greu să
stăpâneşti sufletul şi de bună voie să-l supui legilor dumnezeieşti ale Evangheliei… Începutul
autoeducării evanghelice a omului este: să devii critic necruŃător faŃă de tine însuŃi. Şi încă critic
evanghelic, ceea ce iarăşi înseamnă: neîncetat şi necruŃător să critici prin Evanghelie fiecare gând al tău,
fiecare dorinŃă a ta, fiecare sentiment al tău, fiecare lucrare a ta. Şi toate acestea sunt exprimate cu
înŃelepciune dumnezeiască în acele cuvinte ale unui sfânt părinte: «Osândirea de sine este începutul
izbăvirii». “Soarta a tot ceea ce este evanghelic a exprimat-o Domnul Hristos prin minunata Sa pildă
despre Semănător şi sămânŃă. Şi această pildă s-a realizat în mică măsură şi în munca de educare în
seminarul nostru. Un teren bun a dat seminŃei evanghelice un rod de o sută de ori, de şaizeci de ori mai
mare; şi au fost şi spini care au sufocat destule seminŃe evanghelice şi pietre care s-au comportat
indiferent faŃă de sămânŃă. Dar acesta din urmă este un motiv special care întăreşte rugăciunile noastre şi
dorinŃele din rugăciune: ca minunatul Semănător Ceresc să înmulŃească pământul cel bun din sufletele
celor pe care îi educăm”.
Părintele Justin s-a rugat mult, în mod deosebit pentru elevii săi ca pentru copiii săi duhovniceşti,
şi s-a preocupat de problemele şi nevoile lor trupeşti şi duhovniceşti. I-a ajutat cât a putut, şi spiritual şi
material, iar la terminarea şcolii i-a condus cu binecuvântarea sa, cu rugăciuni şi lacrimi, la munca în via
Domnului39. Şi în general în această perioadă de muncă în Seminar se ruga foarte des şi mult, poate nu
38
Din Seminarul de la Bitola, pentru anul şcolar 1932/1933, tipărit în Raportul din acelaşi an.
39
Astfel, într-o zi (15 iunie1925) a notat în Jurnalul său: “Mă rugam în cameră pentru absolvenŃi – ca Domnul să-i conducă
prin întreaga viaŃă: plâns şi lacrimi multe atunci şi mâhnirea că mă despart de ei”. Cine a simŃit iubirea de părinte şi rugăciunile
Părintelui Justin, aceluia nu i-a fost greu ca în asprimea lui ocazională să recunoască grija părintească pentru binele lui.
23
mai puŃin decât mai înainte la Atena. În această perioadă a fost hirotonit ieromonah şi de atunci a slujit
încă şi mai des şi s-a rugat cu fervoare pentru alŃii, mai ales la Sfintele Liturghii. Şi hirotonisirea sa a fost
astfel.
În anul 1922, praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a căzut într-o luni. În ziua de
dinainte, Patriarhul Dimitrie îl hirotonise pe prietenul lui Justin, Irineu, ca ieromonah. În ajunul acelei
duminici, Patriarhul i-a propus şi lui să îl sfinŃească ieromonah la acelaşi praznic. Dorind, din smerenie,
să rămână ierodiacon, asta şi pentru că iubea mult acest rang şi slujba, el l-a rugat pe Patriarh să nu facă
aceasta şi să-l lase cum a fost până acum. În acea noapte s-a rugat foarte mult şi cu lacrimi Domnului Cel
Preadulce şi Fecioarei şi de asemenea Sfântului Ioan Gură-de-Aur să-l lumineze şi să-l înveŃe ce are de
făcut. A doua zi, duminică după-amiaza, la Seminarul de la Karlovac, episcopul Nicolae Ńinea ca de
obicei o interesantă prelegere, iar elevii şi Părintele Justin au întârziat la biserică la vecernie. Când a ajuns
Părintele Justin la biserică a văzut că însuşi bătrânul Patriarh şi-a pus patrafirul şi a început să slujească.
“Acest lucru, zice el, m-a lovit atunci atât de tare încât am simŃit în sinea mea o schimbare puternică şi am
spus: voi primi ascultarea şi numirea”. Astfel că a doua zi SfinŃia Sa Dimitrie l-a hirotonit preot. În timpul
hirotoniei întru preot a plâns în faŃa sfântului scaun ca un copil mic, din pricina măreŃiei tainei preoŃiei.
A simŃit că a trecut vremea slujbei lui dragi de ierodiacon şi că acum pe umerii lui apasă o slujbă
şi o responsabilitate mult mai grea: binefăcătoarea slujire pastorală care nu îi va mai oferi atâta timp liber
pentru rugăciune şi pentru grija faŃă de sufletul său.
Şi într-adevăr, de când a devenit ieromonah, a devenit nu numai preot slujitor, ci şi păstor al
multor suflete. Multora le va deveni în scurt timp părinte duhovnicesc, atât elevilor de la Seminarele unde
preda, cât şi multor altor suflete credincioase din Biserica sârbă, atât pentru cei mai tineri cât şi pentru
oamenii cu serioase probleme duhovniceşti. Adesea este invitat la bisericile parohiale şi la mănăstiri ca să
slujească şi să predice. De asemenea, este adesea invitat să ia parte la adunări duhovniceşti şi de
rugăciune sau la adunări de însemnătate creştinească, bisericească, teologică şi internaŃională mai largă. Îi
iubea în mod deosebit pe pioşii fraŃi cucernici şi îi ajuta sub toate aspectele şi îi susŃinea, dar îi şi avertiza
asupra posibilelor pericole40.
El a considerat mişcarea ortodoxă a Bogumililor drept o reacŃie populară a sufletelor simple,
flămânde de Dumnezeu, împotriva culturii străine europene care, în locul aplecării ortodoxe înaintea lui
Hristos, impune poporului nostru aplecarea înaintea omului şi a idolilor. “La sufletul poporului nostru nu
merge cultura raŃionalist-scolastică a Europei catolice şi protestante” a spus şi a scris el; de aceea a apărut
în popor mişcarea Bogumilă ca revoltă împotriva “culturii europene mecanice şi distrugătoare”.
“Profundă e foamea sufletului nostru - spune el mai departe - mai profundă decât bănuiesc mulŃi
inteligenŃi de-ai noştri”. Şi apoi adaugă: “Acea foame nu o poate potoli nimeni în afară de Domnul
Hristos şi de SfinŃii Lui”. De aceea fraŃii bogumili l-au iubit pe Părintele Justin şi atunci şi mai târziu şi l-
au considerat – după episcopul Nicolae, drept conducător al lor, părinte duhovnicesc şi învăŃător.
FaŃă de episcopul Nicolae, Părintele Justin avea atunci o relaŃie filială şi de ucenic, ca faŃă de
dascălul şi învăŃătorul său. RelaŃia lor de atunci era în multe privinŃe asemeni modelului de relaŃie şi
iubire dintre Sfântul Antonie cel Mare şi Sfântul Atanasie cel Mare. Este emoŃionant un eveniment care s-
a petrecut între ei în acei primi ani petrecuŃi la Karlovac. Când au ieşit Rugăciunile de pe lac ale
PreasfinŃitului Nicolae, Părintele Justin le-a prezentat cu o excepŃională însufleŃire şi mulŃumire către
Dumnezeu pentru că a dat poporului sârb un asemenea rugător şi duhovnic. Prezentarea a încheiat-o cu o
rugăciune: “Doamne, Iubitorule de oameni, învredniceşte-mă cu puterea prealuminatului rugător Părintele
Nicolae”41. Atunci PreasfinŃitul pustnic de la Ohrida, misionar apostolic al acelor vremuri, a compus şi a

Asprimea apărea cel mai adesea când era vorba de fumat la elevii încă tineri, ceea ce era interzis în Seminar. Atunci le spunea:
“Nu mi-l pot imagina pe Apostolul Pavel cu Ńigara în gură!”. Este mişcător exemplul grijii sale pentru tânărul Tihomir Kostić
din Pirot, care Ńinea regulat toate posturile (mai târziu episcopul Vasile din Žiča), atunci când unii profesori au vrut să-l dea
afară din Seminar.
40
ApariŃia mişcării Bogumililor la noi (diferită de mişcarea eretică a bogomililor), după al Doilea Război Mondial, a provocat
diferite luări de poziŃie şi interpretări ale acestei mişcări religioase. Unul dintre primii care au evaluat corect şi cumpătat toate
calitaŃile şi însemnătatea acestei mişcări, dar a şi atras atenŃia asupra unor posibile pericole de deviere, dacă nu este ajutată de
Biserica însăşi, a fost Părintele Justin (în articolul său profetic clarvăzător “Mişcarea religioasă contemporană în cadrul
poporului nostru”, ViaŃa creştină nr. 3/1922. De asemenea şi în articolul “Misiunea lăuntrică a Bisericii noastre”, încă de la
început, el a susŃinut din toată inima dorinŃa adevăraŃilor bogumili de a avea drept conducător duhovnicesc pe Episcopul de la
Ohrid, Nicolae.
41
În ViaŃa creştină, nr. 1-2/1923.
24
dedicat ieromonahului Justin un minunat Acatist al lui Iisus Biruitorul morŃii. A scris Acatistul cu mâna
sa şi s-a semnat pe el modest, cu numele de “monahul Nicolae”. Părintele Justin a notat acel eveniment şi
în Jurnalul său de rugăciune cu aceste cuvinte: “Scriind prezentarea la Rugăciunile de pe lac am plâns
scriind despre mine cât sunt de închis în simŃiri şi strâns ca un şurub: am simŃit bucuria că Domnul
Multpreamilostiv ni l-a dat pe PreasfinŃitul Nicolae, cel prea drag… Iar când am primit Acatistul am plâns
din cauza sentimentului păcătoşeniei mele şi al lipsei rugăciunii”. Este într-adevăr emoŃionantă până la
lacrimi această iubire reciprocă şi marea smerenie a unuia faŃă de celălalt, dascăl şi elev, care arată Marea
ÎnŃelepciune a lui Dumnezeu şi Iubirea de oameni Dumnezeiască pentru noi (cf. Matei 11, 25-26).
În această perioadă, Părintele Justin a mai avut relaŃii duhovniceşti deosebit de strânse şi cu un alt
mare şi sfânt om al lui Dumnezeu. Acesta a fost ierarhul şi teologul ortodox rus – Mitropolitul Antonie
HrapoviŃki, care se afla atunci la Sremski Karlovac. Părintele Justin se ducea la el foarte des, se spovedea
la el şi slujea împreună cu el, şi a dobândit de la el mult folos duhovnicesc şi s-a împărtăşit de experienŃa
sa ascetică. În multe rânduri a şi scris despre el, mai ales după binecuvântata răposare a lui Antonie42.
Ceea ce a învăŃat de la el şi cum l-a simŃit a descris în această scurtă frază: “ La noi Mitropolitul Antonie
a intrat deja în tradiŃie, şi încă în cea mai mare parte tradiŃie preoŃească. El a scris mai puŃin, dar a trăit
viaŃa din VieŃile SfinŃilor şi de aceea este preŃios tot ce a rămas scris de la el”.
În afară de Mitropolitul Antonie, Părintele Justin s-a apropiat duhovniceşte şi de PreasfinŃitul
arhiepiscop al Chişinăului – Anastasie, pe care l-a preŃuit în mod deosebit datorită rugăciunilor sale
îngereşti. De asemenea, a fost într-o strânsă prietenie spirituală cu părintele protoiereu Aleksei Neljubov
(al cărui nume, zice el, era în contradicŃie cu ceea ce era el în realitate: era tot numai iubire şi rugăciune
fierbinte). La el s-a şi spovedit o vreme. Şi de altfel Părintele Justin îi iubea foarte mult pe fraŃii ortodocşi
ruşi, aşa cum îi iubea şi pe fraŃii ortodocşi greci şi bulgari. În Bulgaria a mers mai târziu: când a devenit
profesor la Facultatea de Teologie şi-a dus studenŃii în vizită la locurile sfinte şi la mănăstirile din
Bulgaria. Iubirea duhovnicească şi prietenia l-au legat şi de încă o personalitate remarcabilă a vremii
noastre: când era profesor la Bitola, a fost confrate şi coleg cu plăcutul lui Dumnezeu - Sfântul Ioan
Maximovici, ultimul episcop de Shanghai, care, în duh de rugăciune şi de nevoinŃă, a trecut la Domnul în
San Francisco (America), fiind cunoscut încă din timpul vieŃii prin abundenŃa harismelor dumnezeieşti.
Dar pe cine n-a iubit Părintele Justin ? Durerea şi tristeŃea fiecăruia le simŃea ca şi cum ar fi fost
durerea şi tristeŃea sa, plângea cu fiecare şi se ruga insistent pentru acela, cel mai adesea în taină şi pe
ascuns. De aceea, parcă ar scrie despre sine şi se spovedeşte când spune: “În această lume tristă şi
amărâtă, darul lacrimilor este cel mai emoŃionant şi mai dumnezeiesc dar. A plânge deasupra tristei taine
a lumilor – le este dat doar aleşilor. Iar prin cei mai aleşi a plâns întreaga creaŃie, prin cei care se roagă au
plâns ochii trişti ai sfinŃilor întristaŃi ai neamului omenesc”. Într-adevăr, el a şi fost unul din aceşti rari
sfinŃi întristaŃi şi mijlocitori de rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru întregul neam omenesc mult
încercat şi pentru fiecare fiinŃă omenească cu chip dumnezeiesc şi al lui Hristos şi pentru fiecare creatură.
Uneori această întristare compătimitoare din rugăciune venea la Părintele Justin pe de o parte ca
urmare a smereniei sale şi a căinŃei, şi pe de alta în urma prea multor preocupări cotidiene şi împovărării
cu treburi şi griji legate de viaŃa şi munca în şcoală şi-n alte locuri, până la puternica dorinŃă de a părăsi
lumea şi a se retrage într-o mănăstire sau chiar la Sfântul Munte Athos. Presat de treburi şi griji, de
predări la şcoală şi în alte locuri, pe lângă aceasta şi de redactarea revistei pe care o edita în acei ani cu
colegii săi43, el, ca şi Sfântul Sava cândva, tânjea după timpul răpit rugăciunii şi după liniştea rugăciunii.
De aceea a fost firesc faptul că a apărut în el dorinŃa de a părăsi toate acestea şi de a se retrage undeva
într-o mănăstire în pustiu, pentru rugăciuni mai sârguincioase şi pentru fapte. Din Jurnalul de rugăciuni
se vede că atunci se dojenea adesea singur şi plângea, ca şi cum ar fi “neglijat” şi “ar fi abandonat de tot”
faptele sale monahale. Astfel, în Jurnalul din 1922, în ajunul Sfântul Ioan Gură-de-Aur – Sfântul pe care

42
Acestea sunt articole scurte: “Slăvit înaintea lui Dumnezeu” şi “El printre noi” (ambele publicate în Gândul creştin nr.
8/1935 şi nr. 7-8/1936) şi prelegerea mai lărgită “Taina personalităŃii Mitropolitului Antonie” (publicată în Teologia, caietul nr.
1/1939).
43
E vorba de ViaŃa creştină, una dintre revistele noastre cele mai bune de dinainte de război. Pe lângă toată iubirea şi truda pe
care Părintele Justin le depunea în redactarea acestei reviste, este emoŃionantă şi caracteristică spovedania sa cu această ocazie
în Jurnalul de rugăciune: “Din cauza îngrozitoarei acaparări de către ViaŃa creştină, rugăciunile îmi sunt reduse la jumătate.
Sentimentul autojudecării mă roade: aceasta nu e o treabă pentru sufletul meu. DorinŃă de singurătate şi rugăciune”. În afară de
ViaŃa creştină, Părintele Justin a mai colaborat înainte de război şi la următoarele reviste şi publicaŃii: Gândul creştinesc,
Fapta creştinească, Răspântia, Teologia, Ortodoxia, Glasul păstorului, Vestitorul, Patria, Idei şi altele.
25
îl iubea cel mai mult şi căruia s-a rugat neîncetat întreaga viaŃă – în plânsul rugăciunii şi, învinovăŃindu-
se, îşi spune sieşi: “Oare sunt eu monah? Toate faptele mele sunt pierdute… Trebuie să las toate acestea şi
să merg în pustiu, la Athos, şi să mă dedic rugăciunii şi postului… Când am să pornesc eu odată cu totul
după Preadulcele Domn spre viaŃa de nevoinŃă din mănăstire?”.
La sfârşitul aceluiaşi an, cântărind anul care se termina, el socoteşte despre sine cu smerenie că
viaŃa sa de post şi rugăciune a murit şi de aceea se roagă cu lacrimi Sfântului Vasile cel Mare: “Sfinte
Părinte Vasile cel Mare, învie-l pe mortul din mine în Noul An”. Totodată, în aceeaşi noapte, la scurgerea
anului 1922 şi la începutul noului an, el face în jur de două mii de mătănii şi rugăciuni şi termină cu
smerenie însumarea rezultatelor spirituale cu această expresie evanghelică care ne dezvăluie demnitatea
lui, nu mai puŃin cu rugăciunile şi lacrimile: “Ca de obicei – pătimesc”. Cât este totuşi de necesară şi
binefăcătoare sfânta virtute a pătimirii pe calea dumnezeiesc-umană a vieŃii spirituale şi a izbăvirii omului
drept credincios o ştiu numai cei care au trăit personal acel adevărat cuvânt al Izbăvirii în Sfânta
Evanghelie: Prin răbdarea voastră veŃi dobândi sufletele voastre (Luca 21, 19). Ca şi bunavestire a
Apostolului: ca Domnul şi Dumnezeul nostru se numeşte şi este nu numai Dumnezeul iubirii ci şi
Dumnezeul răbdării şi al mângâierii (Romani 15, 5). Într-adevăr, în actul răbdării evanghelice, răbdarea
pentru Dumnezeu şi pentru Biserica lui Hristos, ale cărei necesităŃi pastorale au şi pretins rămânerea lui în
lume, Părintele Justin a perseverat biruitor şi de aceea a dobândit pentru sine noi cununi de la Dumnezeu.
El într-adevăr şi-a salvat sufletul prin răbdare.
Rămânând în lume şi făcând o lucrare apostolească, el s-a trudit ca munca sa şi preocupările sale
zilnice să le împlinească şi să le sfinŃească prin rugăciunea din minte şi inimă către Iisus. Evident, a dorit
ca unei asemenea rugăciuni să i se dedice şi mai mult, de aceea îl atrăgea înfocată dorinŃa spre mănăstire
şi pacea pustiei. Că acea rugăciune i s-a lipit de suflet încă de atunci, se vede din Jurnalul său de
rugăciune. În mai multe locuri din acestea, de exemplu în anul 1922, notează că zile la rând a făcut câte
cinci sute, o mie şi două mii de rugăciuni ale lui Iisus. Acest lucru se vede şi din faptul că citea cu
sârguinŃă scrieri ale sfinŃilor asceŃi pustnici, ca şi scrieri ale lui Ignatie Briancianinov despre importanŃa
acestei rugăciuni sfinte: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”
cu care s-au hrănit de când lumea nenumărate suflete doritoare de dumnezeire.
Munca Părintelui Justin la Seminarul din Karlovac a continuat până în anul 1927. De fapt, în acel
an, în martie, el a dat şi a luat examenul de profesor, iar lucrarea de diplomă a fost un studiu profund
ortodox, ascetic şi teologic: “Teoria cunoaşterii la Sfântul Isaac Sirul”. Aceasta este o lucrare care
prezintă concis toate tainele şi profunzimile nevoinŃelor ortodoxe, pe calea renaşterii şi mântuirii
duhovniceşti, de la omul vechi păcătos până la omul nou renăscut şi îndumnezeit în Hristos. Tot în
această vreme, el împreună cu prietenii săi, în cea mai mare parte colegi de studii la Oxford, a editat şi a
redactat ViaŃa creştină (revistă pentru cultură creştină şi pentru viaŃa bisericească). Nevoitor şi râvnitor în
orice act plăcut lui Dumnezeu, Părintele Justin a fost plin de râvnă şi în munca sa asupra insuflării
conştiinŃei bisericeşti în poporul nostru şi în aflarea criteriilor ortodoxe după care trebuie să se
călăuzească Biserica. Cum din copilărie era iubitor de dreptate, şi mai ales acum ca monah-ascet şi teolog
iluminat al SfinŃilor PărinŃi, în acea iubire de adevăr şi iubire de dreptate, el – asemenea preferatului său
iluminat Sfântul Ioan Gură-de-Aur sau sfinŃilor monahi studiŃi, a expus în public părerile sale şi uneori şi
criticile privitoare la viaŃa bisericească, la faptele şi comportarea unor slujitori ai Bisericii sau organizaŃii
religioase44. Prezentând şi examinând atent problemele vieŃii şi muncii bisericeşti, ieromonahul Justin, ca
redactor al revistei, nu a “criticat” doar, cum au spus unii şi atunci şi mai târziu, cu rea intenŃie. Au fost şi
critici, desigur, dar cele mai multe au fost evaluările şi examinările pozitiv-ortodoxe ale evenimentelor şi
timpurilor în care s-a trăit şi s-a lucrat, au fost atenŃionări frăŃeşti şi filiale şi rugăminŃi, susŃineri şi laude
unde trebuia, dar şi entuziaste clarviziuni profetice. Toate scrierile sale de atunci, şi mai ales articolele, nu
au pierdut nici astăzi nimic din prospeŃimea şi actualitatea lor, căci toate sunt îmbibate de spiritul şi
dragostea SfinŃilor PărinŃi, de duhul binefăcător pentru Biserica lui Hristos şi pentru mântuirea oamenilor.
Tot ce este cu adevărat omenesc, cu adevărat bisericesc şi ortodox, chiar dacă ar părea greu şi amar, şi-a
găsit ecoul şi sprijinul în revista Părintelui Justin şi a colaboratorilor săi: “Este uşor să fii romano-catolic,

44
În revista ViaŃa creştină, al cărei redactor a fost în cea mai mare parte Părintele Justin, a existat o rubrică - “De pe biroul
redactorului” unde erau expuse şi comentate, lăudate sau criticate, evenimentele actuale şi fenomenele vieŃii noastre bisericeşti
şi publice. De asemenea, sunt evaluate şi examinate cu atenŃie în general fenomenele religioase, sociale, culturale, ideatice, de
la noi şi din lume. Este urmărită cu o deosebită atenŃie viaŃa şi calvarul Bisericii în Rusia sovietică (mai ales în ultimii ani, cu
deosebire în anul 1927).
26
scria el atunci, şi mai uşor să fii protestant, dar e greu – prea greu este să fii ortodox. Căci a fi ortodox
înseamnă: a face permanent act de curaj de la om la Dumnezeul-om, a fi în permanentă zidire a ta însăŃi
prin fapte dumnezeiesc-omeneşti.”
Însă unora dintre slujitorii Bisericii, şi mai ales celor de pe poziŃii mai înalte, această muncă şi o
astfel de lucrare nu le-au fost pe plac. Trebuia să ai vitejie duhovnicească şi abnegaŃie şi autocritici
ascetice ca să poŃi suporta acea reamintire şi arătare a adevărului, dar şi critica pentru neadevăr şi
nedreptate, iar acest lucru nu a fost niciodată uşor pentru oameni şi deci nici de această dată. Unii s-au
ridicat împotriva revistei ViaŃa creştină şi împotriva oamenilor care lucrează la ea, adică în principal
împotriva Părintelui Justin. Însuşi Părintele Justin a aflat şi a simŃit ce se petrece în jurul său, dar din
iubirea sa de adevăr şi din iubirea de dreptate în slujba Bisericii lui Hristos, nu a dat înapoi, nici atunci şi
niciodată în viaŃă. Iată ce scrie el însuşi, după câŃiva ani de la apariŃia revistei, despre ViaŃa creştină45:
“ViaŃa creştină iese încărcată de binecuvântările multor cititori, dar şi de insultele unora. Dacă nu ar fi
acestea din urmă, ViaŃa creştină nu ar fi creştinească, căci tot ce este de la Hristos «este piatra încercării»,
«piatra indignării». ViaŃa creştină ştie ce vrea şi vrea ceea ce vrea Biserica cea Una, Sfântă,
Sobornicească şi Apostolească, de aceea i-a revoltat pe aceia care parŃial nu vor aceasta. Biserica
ortodoxă este ceva atât de sfânt, atât de preacurat, atât de supraomenesc şi de binefăcător, încât de tot ceea
ce este bisericesc trebuie să te apropii cu frică de Domnul Iisus cel Viu. ViaŃa creştină recomandă
neîncetat o asemenea preoŃească, ortodoxă metodă de lucru în Biserică… Ea mărturiseşte neîncetat că
Domnul Hristos cu Duhul Sfânt conduce Biserica prin SfinŃii PărinŃi. Nu ne propovăduim pe noi, ci pe
Domnul Iisus prin SfinŃii PărinŃi, de aceea ViaŃa creştină nu este iubită de cei care se propovăduiesc pe
sine, care se impun pe sine în locul SfinŃilor PărinŃi, care normează după timp… Noi nu încetăm să
accentuăm că în Biserică cel mai bine gândesc cu Duhul Sfânt… Sunt unii care cer reformism în cadrul
Bisericii, dar nu simt că reformismul modern este pentru Biserica ortodoxă la fel ca deformismul! ViaŃa
creştină este contra acestuia; ea are un punct de vedere ortodox când afirmă că prin sfinŃi ni s-a arătat
calea ortodoxă pentru transformarea personalităŃii şi a societăŃii: reformează-te întâi pe tine însuŃi prin
generozitatea Sfântului Duh, iar Domnul însuşi îi va reforma pe alŃii prin tine. Din cauză că am dat înapoi
din faŃa SfinŃilor PărinŃi şi a AsceŃilor noştri ortodocşi de neînlocuit, ne-am molipsit de reformismul
apusean. Am uitat porunca: Să nu vă potriviŃi cu acest veac, ci să vă schimbaŃi prin înnoirea minŃii, ca să
deosebiŃi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit (Romani 12, 2).”
Din cauza unei astfel de poziŃii verticale şi juste, Părintele Justin a avut necazuri şi înainte de
acestea, când s-a preocupat de binele material şi spiritual şi de progresul elevilor săi de la Seminar. Din
pricina unui asemenea caz, anumiŃi arhierei care s-au simŃit atinşi prin scrierile sale au vrut să-l trimită pe
ieromonahul Justin în faŃă judecăŃii Sfântului Sinod46. L-a scăpat de judecată SfinŃitul Patriarh Dimitrie,
arhiereul său superior, răspunzându-le arhiereilor respectivi că ceea ce a scris Părintele Justin este purul
adevăr. De altfel, Patriarhul Dimitrie l-a iubit şi preŃuit pe ieromonahul Justin, şi cu această ocazie,
chemându-l la el, i-a spus cu blândeŃe părintească: “Ştii, fiule, tu eşti un bun monah şi totul este bine,
numai că trebuie să scrii mai puŃin, căci ai pana ascuŃită şi pe unii oameni îi doare.”
Între timp, nici Prea Fericitul Patriarh nu a putut să împiedice să se împlinească şi asupra slugii
credincioase a lui Hristos – Părintele Justin – adevărul Sfintei Scripturi şi al SfinŃilor PărinŃi că “dreptatea
pe lumea această merge pe picioarele pătimirii”. ToŃi oamenii lui Dumnezeu, mai ales cei mai înfocaŃi şi
mai zeloşi lucrători în Via Domnului, din vremurile apostoliceşti şi până în zilele noastre, au trecut prin
nevoi, încercări şi suferinŃe. Purtând şi mărturisind Adevărul Dumnezeiesc, ei au întâmpinat întotdeauna
în jurul lor rezistenŃă şi împotrivire. Căci virtutea e lucru greu şi aspru pentru oamenii care nu sunt gata ca
de dragul ei să suporte truda şi jertfirea de sine. De aceea, soarta tuturor oamenilor virtuoşi şi sârguincioşi
în lucrarea dumnezeiască este de a întâmpina rezistenŃă şi împotrivire în jurul lor şi până la urmă să fie şi
prigoniŃi. Aşa a fost şi cu Părintele Justin. În vara anului 1927, deşi formal “mutat”, a fost de fapt expulzat
la Prizren47.
45
În rubrica “De pe masa redactorului”, nr. 1/1925.
46
Ocazia nemijlocită a fost “Scrisoarea deschisă către Sfântul Sinod”, publicată în ViaŃa creştină nr. 10/1924.
47
Pretextul nemijlocit pentru mutarea la Seminarul din Prizren a fost că, după ce Părintele Justin a semnalat că munca
rectorului de atunci de la Karlovac, M.P., se desfăşoară în defavoarea seminarului pe mai multe planuri, s-a constatat din partea
comisiilor trimise că Părintele Justin avea dreptate şi rectorul respectiv a fost pensionat. Calomniile pe care rectorul, pentru a
se apăra, le-a aruncat atunci asupra Părintelui Justin s-au dovedit a fi total false şi el a fost pe deplin disculpat, dar “din
necesităŃi de serviciu” a fost totuşi mutat la Prizren.
27
 În spatele acestei “mutări” stătea intenŃia clară a celor care l-au izgonit ca în felul acesta să facă să
piară şi revista ViaŃa creştină, ceea ce s-a şi obŃinut (pentru că la Prizren nu erau condiŃii de editare şi
tipărire). În articolul scris cu acea ocazie48, Părintele Justin nu se lamentează, nici nu se plânge din cauza
prigoanei şi a suferinŃelor personale (“Omul îl goneşte pe om – molia o goneşte pe molie, scria el. Ce e
grozav în aceasta? Nimic”) şi nici din cauza revistei ViaŃa creştină. Dar el simte nevoia să-şi apere calea
şi poziŃia ortodoxă, fiindcă prin aceasta apără Adevărul. Cu această ocazie, scrie: “Eu trebuie să apăr
calea pe care merg, nu pentru că e a mea, ci – a Lui, a lui Hristos, pe care El a descoperit-o, El a deschis-
o, El a statornicit-o. Această calea dintâi şi unica, din prăpastia urât mirositoare a pământului până în
înaltul înmiresmat al cerului. Prima şi unica şi – altă cale nu există. Toate celelalte căi se rotesc într-un
inel al grozăviilor fără de ieşire.
Calea Sa e Personalitatea Dumnezeiesc umană, nesfârşită şi nemărginită. Dacă omul păşeşte pe ea,
păşeşte în Adevărul veşnic şi în viaŃa veşnică, deoarece Calea, Adevărul şi ViaŃa sunt una în Domnul
Iisus… Jalnic e sufletul omului până la moarte şi după moarte dacă Domnul – făcător de minuni – nu-l
conduce pe calea Sa dumnezeiască. Acea cale a lui Hristos se păstrează în Biserica Ortodoxă prin Duhul
Sfânt, prin SfinŃii PărinŃi… Dacă eu sunt Iona pe corabia Bisericii Sârbe, aruncaŃi-mă în mare, doar s-o
linişti furtuna, să se salveze corabia. Şi poate că vreun chit mă va primi în pântecele său şi, când va fi
nevoie, mă va arunca pe mal… E binevenită orice suferinŃă de dragul Domnului Celui de neînlocuit. Cu
cât mai multe suferinŃe se prăvălesc peste credinŃa mea, aceasta se înfige şi mai profund în inima mea.
Pentru un creştin, suferinŃele sunt purgatoriu; şi încă ceva – primăvară pentru sufletul lui, şi prospeŃime, şi
întinerire… În lupta pentru ortodoxie, eu am mers pe calea SfinŃilor PărinŃi direct spre Adevărul ortodox
al lui Hristos şi niciodată nu am făcut pe placul oamenilor, căci dacă aş fi făcut pe placul lor, atunci nu aş
fi fost nici ultima slugă a lui Hristos. Eu sunt convins încă în continuare că numai prin însuşirea filosofiei
SfinŃilor PărinŃi şi a înŃelegerii ortodoxiei prin acte de curaj poate reînvia sentimentul nostru bisericesc,
letargic şi paralizat… Şi în timp ce lumile se dezlănŃuie deasupra noastră şi păcatele noastre în noi,
sufletul ortodox dornic de Dumnezeu tânjeşte după viaŃa sfântă întru Domnul Hristos, după Sfânta lucrare
în biserica noastră mult încercată, tânjeşte şi se roagă cu suspine: «Preasfântă, preacurată, binecuvântata,
slăvita noastră Născătoare de Dumnezeu şi Preapropiată Marie cu toŃi sfinŃii pomenind-o, pe noi înşine şi
unul pe altul şi toată viaŃa noastră, lui Hristos să o dăm. łie, Doamne!»”.
Şi într-adevăr a fost păcat că ViaŃa creştină s-a stins aşa de repede şi în felul acesta. Pentru că
mulŃi, mai ales păstorii tineri predispuşi spre nevoinŃă şi misionarism, găseau în ea un bogat material
ortodox şi sprijin şi însufleŃire pentru munca lor. MulŃi şi-au îndreptat atenŃia asupra poziŃiei redactorului
acestei reviste strict bisericeşti şi ortodoxe şi nu numai că au luat la cunoştinŃă, ci au fost călăuziŃi spre o
ortodoxie sobornicească şi au fost îndemnaŃi la o iubire creştinească pentru fraŃii lor din întreaga lume,
mai ales pentru cei în suferinŃă şi pentru mărturisitorii din Rusia de sub noul DiocleŃian. În afară de
aceasta, revista urmărea regulat toate mişcările bisericeşti şi teologice în ortodoxie şi în general coincidea
cu părerea Sfântului Sinod al Arhiereilor sârbi care era reticent faŃă de toate activităŃile noi, reformatoare,
care veneau de la Patriarhii de atunci ai Constantinopolului şi de la Congresele tuturor ortodocşilor şi de
la Sinodul Ecumenic care se pregătea (la care Părintele Justin şi atunci şi până nu de mult a făcut referiri
critice), sau de la ruşii din „Biserica vie”49. De asemenea şi atunci, ca şi mai târziu, în această publicaŃie el
atrăgea atenŃia asupra pericolului propagandei uniate romane şi asupra papismului şi protestantismului
neacceptate de omul ortodox50.

48
Articolul se numea “Apologia căii mele”, în ViaŃa creştină nr. 8-9/1927.
49
De asemenea, Părintele Justin regreta schimbarea calendarului în unele dintre Bisericile ortodoxe, din cauza grabei şi a
modului în care s-a efectuat acea schimbare. El a numit aceasta “răscoala rugăciunii” şi “violarea comuniunii în rugăciune”.
50
Făcând aluzie la o chemare de atunci a romano-catolicilor către ortodocşi să se apropie şi să se subordoneze Bisericii de la
Roma şi papei, Părintele Justin scrie: “Şi proorocii noştri ortodocşi ştiu ceva şi proorocesc ceva. Ei ştiu taina voastră şi fac
proorociri bizare. Oare aŃi auzit proorocirile lor? Dacă nu, ascultaŃi-le. Omul e mic, mult prea mic, fie el chiar papa, pentru ca
să ne facă pe noi să părăsim pe Dumnezeul-Om şi să ne apropiem de om. Noi am aprofundat prea mult şi am dat în vileag a
treia încercare diavolească, pentru ca mai să poată să ne scandalizeze cu ea. Închinarea în faŃa papei – în faŃa omului –
provoacă un zâmbet mâhnit în sufletul întristat ortodox şi el se roagă zi şi noapte Domnului ca să-i aducă pe închinătorii la om
pe calea Adevărului Dumnezeiesc, în viaŃa Omului-Dumnezeu… Mai uşor îi este cămilei să treacă prin urechile acului, decât
romano-catolicului să intre în împărăŃia tainică a Bisericii Ortodoxe. În spatele tuturor definiŃiilor retorice şi scolastice despre
om, pentru ei acesta este, la urma urmelor, omul – mecanism care se poate pune în funcŃiune şi la lucru numai dacă îl întoarce
mecanicul principal de la Roma” (ViaŃa creştină, nr. 5-9/1927).
28
 La finalul publicaŃiei erau excelente articole teologice, atât ştiinŃifice cât şi de popularizare, din
toate domeniile, şi de asemenea şi traduceri din toate domeniile şi traduceri ale lucrărilor SfinŃilor PărinŃi,
pe care în general le tradusese însuşi Părintele Justin (Discursurile Sfântului Ioan Gură-de-Aur, ale
Sfântului Macarie Egipteanul, ale Sfântului Efrem şi ale Sfântului Isaac Sirul, şi, ceva mai târziu, şi
Lavsaiconul lui Paladie). Părintele Justin, ca şi poporul nostru ortodox, a fost dintotdeauna interesat
de citirea cărŃilor duhovniceşti, de aceea a susŃinut şi lăudat tot ceea ce a apărut la noi din acest domeniu
şi atunci şi mai târziu. Deşi el însuşi nu a reuşit niciodată să meargă la Sfântul Munte Athos51, recomanda
întotdeauna şi credincioşilor şi preoŃimii, mai ales monahilor, să viziteze ca pelerini Muntele Sfânt şi să
înveŃe cucernicia celor de acolo şi sârguinŃa în nevoinŃă.
Părintele Justin a rămas la Seminarul de al Prizren doar un an (din august 1927 până în iunie
1928), apoi a fost readus la Sremski Karlovac. Deşi a petrecut acolo doar un an, el s-a bucurat de
dragostea elevilor şi a învăŃătorilor, pentru că prin viaŃa şi munca sa a dovedit ca teologia “nu este
dialectică, nici jonglerie abilă cu textele Sfintei Scripturi, ci o vie şi binefăcătoare creştere în marea taină
a lui Hristos şi a Bisericii lui Hristos”, cum scrie despre el unul din elevii lui de atunci din Prizren. Aşa a
fost şi câŃiva ani mai târziu, când era profesor la Seminarul din Bitola (din 1932 până în 1934), despre
care ne mărturisesc şi scrisorile elevilor săi şi mărturisirile lor prin viu grai.
După moartea rectorului Dobrosav Kovačevič (9 octombrie 1929), la Karlovac au apărut noi
necazuri pentru Părintele Justin. Atunci Sfântul Sinod l-a numit pe Părintele Justin pentru a îndeplini
funcŃia de rector. Mai târziu ne-a spus că atunci dorea cu adevărat să devină rectorul Seminarului, nu din
vanitate, ci numai pentru a putea să organizeze mai bine viaŃa şi munca tinerilor seminarişti, spre mai
marele folos al Bisericii sârbe. În martie 1930, a fost numit rector nu un profesor de teologie, ci un
profesor de la gimnaziul de fete din Belgrad, N.ð., un om cu alte principii decât cele ale Părintelui Justin
şi ale majorităŃii profesorilor. Repede au izbucnit conflicte între cei cu spirit de sacrificiu şi domnul bon-
vivant. Acest lucru s-a reflectat şi asupra unei divizări a elevilor, iar noul rector a început prigonirea
elevilor care-l iubeau pe Părintele Justin şi care îi rămăseseră loiali. Cei care aveau puterea erau de partea
rectorului şi Părintele Justin a fost din nou îndepărtat de la Seminarul de la Karlovac. De data aceasta a
fost trimis la o muncă grea în afară Ńării, dar care până la urmă s-a arătat a contribui la sporirea sa şi la o
mai mare slavă a lui Dumnezeu şi folos Bisericii Ortodoxe.
Conform hotărârii Sfântului Sinod al Arhiereilor Bisericii Sârbe, la jumătatea lunii decembrie a
anului 1930, Părintele Justin a fost trimis ca însoŃitor şi ajutor al episcopului de Bitola, Iosif (Cvijović),
delegat al Sfântului Sinod în Rusia Subcarpatică şi Cehoslovacia. Sarcina lor era să ajute la o mai bună
înŃelegere a ortodoxiei şi o mai bună organizare bisericească a ortodocşilor din Cehoslovacia, mai ales în
Ńinuturile subcarpatice, unde în ultimii zeci de ani, creştinii de acolo începuseră să se întoarcă la ortodoxia
de care se îndepărtaseră din cauza impunerii forŃate a unirii cu Roma în vremurile de dinainte. Acest
ajutor din partea Bisericii sârbe fusese cerut de înşişi creştinii din Cehia şi de aceea acolo deja se afla şi
lucra episcopul de Niš – Dositej. Acum trebuia, tot cu discreŃie, să fie ajutaŃi concret aceşti fraŃi ortodocşi,
cu atât mai mult cu cât situaŃia bisericii din Cehoslovacia era complicată din cauza sciziunii a înşişi
ortodocşilor. Biserica Sârbă a răspuns acestei chemări cu apostolească iubire, trimiŃându-l pe episcopul
Iosif şi pe Părintele Justin.
La Praga i-a aşteptat şi i-a primit frăŃeşte episcopul ortodox Gorazd, iar apoi i-au primit şi
reprezentanŃii puterii cehe, căci trebuia ca totul să fie legal şi fără vreo impunere. Începând cu 17
decembrie 1930, ei au pornit în lucrarea lor misionar-apostolică prin regiunile subcarpatice, vizitând întâi
oraşele: Ujgorod, Hust, Iza (unde ortodoxia fusese propovăduită din 1904), Brno, Mukačevo,
Vladimirovo, Preševo şi Cracovia, iar apoi şi numeroase sate, atât în Ńinuturile de şes, cât şi în CarpaŃii
deluroşi52. S-au oprit şi la unele mănăstiri ortodoxe abia deschise: la mănăstirea de călugări Sfântul
Nicolae (aproape de oraşul Iza) şi la mănăstirea de maici Lipši, unde se întâlneau peste 70 de surori care
erau, cum notase Părintele Justin, “bogate în sărăcie şi simplitate”.
51
Deşi nu a avut ocazia să meargă la Sfântul Munte, Părintele Justin Ńinea legături spirituale cu acest centru duhovnicesc şi
ascetic al ortodoxiei, ceea ce era de înŃeles pentru el care era în acelaşi duh. Ne-a spus el însuşi că a avut ocazia să facă
cunoştinŃă cu unele persoane de la Sfântul Munte, în trecere prin Ńara noastră, cum ar fi arhimandritul Părinte Chiric, ale cărui
învăŃături spirituale şi sfaturi ascetice au fost foarte preŃuite de Avva şi pe care le-a pomenit toată viaŃa. Adesea ne-a repetat şi
ne-a recomandat un astfel de sfat scurt, folositor sufletului. Constă în aceea că aproape cu orice ocazie omul trebuie să se roage
cu această scurtă rugăciune sfântă: “Doamne, iartă şi ajută!”.
52
În acesta şedere de un an în misiunea şi munca sa, Părintele Justin a lăsat după sine însemnări, notate atunci probabil cu
scopul de a prezenta un referat Sfântului Sinod.
29
 Aceşti doi misionari apostolici au călătorit peste tot, prin toate localităŃile ortodoxe, pe ploaie şi
zăpadă, au slujit Sfintele Liturghii şi au propovăduit Evanghelia lui Hristos şi învăŃătura ortodoxă, ca mai
demult egalii lor întru apostolat – FraŃii Chiril şi Metodie. Ei şi-au dus la îndeplinire sarcina de misionari
cu abnegaŃie, mai ales Părintele Justin (fiindcă Mitropolitul Iosif s-a întors la Belgrad după câteva luni,
din cauza unor treburi bisericeşti), întărindu-i cu orice chip pe aceşti tineri şi prea puŃin consolidaŃi
enoriaşi. După impresia generală a Părintelui Justin, poporul era simplu şi religios, suferise mult din
cauza uniaŃilor, în timp ce printre preoŃi, pe lângă cei cinstiŃi şi zeloşi, erau şi neglijenŃi şi modernişti.
Activitatea misionară a Părintelui Justin consta în slujire şi propovăduire, în instruirea în ceea ce
priveşte conducerea duhovnicească, în organizarea bisericesc-parohială şi a vieŃii monahale, a slujirii
liturghiei obişnuite şi a altor orânduieli canonice ortodoxe. Prin toate acestea trebuia să fie întărit şi
înrădăcinat poporul lui Dumnezeu în adâncurile binefăcătoare ale Sfintei Ortodoxii, să fie răsădit ca
măslinul şi viŃa de vie din raiul duhovnicesc al Celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică
a lui Hristos. Cu alte cuvinte, trebuia întărită Biserica ortodoxă din Cehoslovacia.
În această grea lucrare dar plăcută lui Dumnezeu, ieromonahul – iar după aceea protosinghelul
Justin (pentru că Mitropolitul Iosif i-a înmânat o medalie şi i-a transmis aprecieri din partea Sfântului
Sinod) l-a ascultat filial şi din toată inima pe Mitropolitul Iosif, astfel că mai târziu acesta l-a lăudat
Sfântului Sinod şi Patriarhului spunând că nimeni niciodată în viaŃa lui nu l-a ascultat astfel şi nu l-a slujit
ca Părintele Justin. Pentru lucrarea apostolică plină de abnegaŃie din Cehia, Mitropolitul Iosif a propus
Sfântului Sobor Arhieresc al Bisericii Sârbe să-l aleagă pe Părintele Justin ca episcop al nou înfiinŃatei
eparhii la Mukačevo în zona Subcarpatică. În legătură cu aceasta, între Părintele Justin şi episcopul Iosif
s-a dus o lungă corespondenŃă şi muncă de convingere, dar la sfârşit Părintele Justin nu a acceptat totuşi
să primească rangul şi poziŃia.
Despre acestea s-a păstrat o scrisoare a sa către PresfinŃitul Iosif53 (remisă prin corespondenŃă şi
Patriarhului Varnava şi Episcopului Nicolae), în care Părintele Justin motivează refuzul său astfel: “Rog
pe PreasfinŃia Voastră să mă ierte că fac aceasta. Scriu acestea aşa cum îmi dictează imperios conştiinŃa
mea. Este vorba de calea pe care îmi conduc sufletul prin lumea aceasta, către lumea cealaltă…
PreasfinŃia Voastră mi-a adus la cunoştinŃă în câteva rânduri şi mai ales în aceste zile înainte de plecarea
la Sfântul Sobor Arhieresc că trebuie să rămân episcop în Rusia Subcarpatică. Eu am refuzat aceasta şi
refuz şi acum. Şi acest refuz al meu nu este rezultatul unor stări sufleteşti de moment, ci este rodul unor
cugetări îndelungate şi ceea ce este mai important: rodul sentimentului meu permanent şi neschimbat că
eu nu sunt potrivit pentru rangul de episcop… Eu m-am privit îndelung şi serios în Evanghelie, m-am
privit în Evanghelie, m-am judecat prin Evanghelie, şi am ajuns la o concluzie şi o hotărâre de
nezdruncinat: în nici un caz nu pot şi nu-mi permit să primesc rangul de episcop, pentru că nu am nici
cele mai elementare însuşiri evanghelice pentru aceasta. Dacă aş primi acest rang aşa cum sunt, eu –
conştient, şi de aceea fără a mă ierta – aş fi condamnat de judecata din pilda Mântuitorului despre omul
care, fără a chibzui, a început să-şi zidească un turn şi nu a putut să-l termine, căci mai întâi nu a stat să
socotească ce-l va costa şi dacă are putere şi mijloace ca să-l termine. Eu mă cunosc foarte bine pe mine
însumi: îmi este foarte greu să-mi Ńin propriul suflet în limitele binelui lui Hristos, darămite sute de mii de
suflete străine. Şi să răspund pentru ele în faŃa lui Dumnezeu! Măsurându-mă cu măsurile evanghelice,
judecându-mă cu judecata grozavă a Evangheliei, găsesc pretutindeni în mine dezolante lipsuri şi defecte
păguboase, de aceea am luat cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată fiinŃa, hotărârea de neînlocuit: ca sub
nici o formă să nu accept visul de a fi episcop… Pe lângă acestea: eparhia Mukačevo este de o asemenea
factură încât în ea, cu cel mai mare chin, abia se poate descurca ca episcop un om cu o imensă experienŃă
şi înŃelepciune. Cum însă aş putea-o face eu – neexperimentat, de-a dreptul stângaci? Aici totul este într-o
haotică agitaŃie; nu s-a vărsat încă nimic în formele (canonice) legal definite, nici în obiceiurile religios-
bisericeşti şi în tradiŃii… De aceea, aici este necesar un episcop în vârstă, încercat, care dispune de o mare
şi binefăcătoare experienŃă şi de o rutină în muncă bine călită. Fără acestea, se poate duce totul de râpă”.54
Deşi Mitropolitul Iosif a încercat să-l convingă sub orice formă şi să-l înduplece pe Părintele
Justin să primească episcopia (“Nu pierdeŃi din vedere nici faptul, îi scria el, că felinarul nu se pune sub
bancul de nisip… de aceea împăcaŃi-vă cu ceea ce vine”), smeritul Avva a fost de neclintit în decizia sa.
La toate argumentele Mitropolitului, el răspundea de obicei cu argumente din Sfânta Scriptură, iar
53
Scrisoarea e scrisă la dată de 2/15 septembrie 1931 în Mukačevo.
54
De Sfântul Ilie, în 1931, a fost pus pe tronul episcopal din Mukačevo, în cadru solemn, episcopul Iosif, iar mai târziu a fost
ales pentru această eparhie şi înscăunat PreasfinŃitul Damaschin (mai târziu Mitropolit de Zagreb).
30
Mitropolitul Iosif, care de altfel îl iubea, mai în glumă mai în serios, i-a spus: „Tot ce este necesar constă
în faptul că tu cunoşti Sfânta Scriptură în acest fel!”. Legăturile Părintelui Justin cu credincioşii din zona
CarpaŃilor au rămas totuşi strânse şi după înapoierea din Cehia (la începutul anului 1932), pentru că nu
numai că mulŃi îi scriau de aici, numindu-l părintele lor duhovnicesc, şi nu doar pentru că el i-a ajutat pe
unii şi din Serbia, ci avea şi un număr considerabil de elevi ai săi şi mai târziu studenŃi din Ńinuturile
Subcarpatice, care considerau Biserica Sârbă – Biserică-mamă.
La înapoierea din călătoria misionară din Cehia, Părintele Justin nu a primit imediat post în
Seminar, ceea ce a fost poate rezultatul nemulŃumirii din cauza refuzării rangului de episcop (pe care mai
târziu nu i l-au mai oferit niciodată). Între timp, în această perioadă scrie în grabă primul său volum din
Dogmatica pe care o şi publică chiar în acel an (octombrie 1932). Abia în luna august a anului 1932 va fi
numit profesor la Seminarul din Bitola, unde lucrează cu abnegaŃie doi ani întregi. Ca şi în altă parte, şi în
Bitola a depus multă trudă şi dragoste în instruirea teologică şi în educarea evanghelică a tinerilor
seminarişti, predând şi aici Sfânta Scriptură şi Dogmatica. Ca întotdeauna, a fost foarte iubit şi preŃuit de
către elevii săi şi, de asemenea, şi de profesori şi dascăli, astfel încât doi ani mai târziu când a fost condus
de la Bitola la Belgrad, unde a fost ales lector la Facultatea de Teologie, a fost condus de întreaga şcoală
şi de un număr mare de locuitori evlavioşi din Bitola.
Deşi cunoscut deja de mult în lume ca un teolog ortodox al SfinŃilor PărinŃi, alegerea Părintelui
Justin ca profesor la Facultatea de Teologie din Belgrad nu s-a petrecut fără dificultăŃi, dar dificultăŃi care
depun mărturie despre autoritatea sa şi despre micimea sufletească şi răutatea altora. Majoritatea
profesorilor de la Facultatea de Teologie, şi anume cei mai buni şi mai demni şi ca oameni şi ca teologi,
era de mult pentru aceasta şi acŃiona în acest sens. Căci se ştia deja că încă din cursul anului 1928
Mitropolitul ortodox al Bisericii poloneze şi Universitatea din Varşovia l-au invitat în câteva rânduri pe
doctorul Justin Popovici să ocupe catedra de teologie dogmatică la secŃia acestei UniversităŃi pentru
studierea teologiei ortodoxe55. De asemenea era preocupat de acestea şi cunoscutul teolog rus Nicolae
Glubokovski care atunci preda la Universitatea de la Sofia, care a şi scris (încă din 1932) Patriarhului sârb
Varnava, ca fostului său elev, că trebuie să i se dea posibilitatea Părintelui Justin să lucreze în mod special
la Seminarul ortodox, observând cunoştinŃele sale, energia şi experienŃa duhovnicească56. Patriarhul nu a
răspuns la această scrisoare şi nu este treaba noastră să cercetăm dacă a contribuit cu ceva la venirea
Părintelui Justin la Facultatea de Teologie. Asupra unora dintre profesori şi ale altor personalităŃi din
afară (printre care se număra şi amintitul rector), care s-au străduit chiar să întârzie fie diplome, fie lucrări
teologice ale Părintelui Justin, noi nu dorim să ne oprim aici, căci la ce-ar folosi să ne ocupăm de
deşertăciunea şi de ranchiuna omenească?57
Slavă Domnului că a învins chibzuinŃa şi, prin aceasta, renumele FacultăŃii de Teologie din
Belgrad a fost păstrat şi încă mai sus ridicat, iar cel care îl va înălŃa cel mai sus şi îl va proslăvi va fi chiar
lectorul ei şi după aceea profesor, arhimandritul Justin Popovici, ca dogmatician ortodox. Pentru că încă
din cursul anului 1935 el publică şi al doilea imens volum al Dogmaticii sale în care – într-un unic şi de
nerepetat mod, de la SfinŃii PărinŃi până astăzi – expune universalul adevăr al Ortodoxiei: despre
Dumnezeul-om şi opera sa (Hristologia şi Soteriologia). După aceea Dogmatica sa a început să se predea
în şcolile şi facultăŃile teologice din Grecia, Bulgaria şi America58 şi putem spune deschis că Teologia
ortodoxă sârbă nu este aşa de renumită în toată lumea ortodoxă, pentru altceva în afară de Filosofia
Ortodoxă a Adevărului a lui Justin Popovici (cum a intitulat el însuşi Dogmatica sa).
După referatul pozitiv a doi profesori de la Facultatea de Teologie (1 februarie 1934), Părintele
Justin este ales lector la catedra de Teologie comparată şi a intrat în post la 21 decembrie în acelaşi an.
(Mai târziu este ales profesor de dogmatică). La 16 ianuarie 1935 a Ńinut la Facultatea de Teologie
prelegerea sa de prezentare pe tema “Despre esenŃa axiologiei şi criteriologiei ortodoxe”, care reprezenta
o mărturisire ortodoxă a credinŃei în Dumnezeul-om Hristos şi în Sfânta sa Biserică Ortodoxă, cum nu s-a
55
În legătură cu aceasta există corespondenŃă păstrată. Nu s-a ajuns la plecarea Părintelui Justin la Universitatea din Varşovia
pentru că, după propunerea catedrei de Dogmatică şi acceptul său de principiu, au schimbat propunerea şi i-au oferit catedra de
Teologie morală.
56
Aceasta o mărturiseşte însuşi Glubokovski în scrisoarea sa către Părintele Justin (mai 1932); de altfel, el a corespondat cu
Părintele Justin şi a colaborat la ViaŃa creştină.
57
Despre unele atacuri josnice, dar şi despre strălucite apărări ale Părintelui Justin, se poate citi în ziarul din Valjevo Glasul
oraşului Valjevo din 13. 02. 1934 şi 13. 01. 1935.
58
Pentru faptul că din Dogmatica Părintelui Justin s-a predat la unele universităŃi din America, există mărturii scrise ale
profesorului Georges Florovski şi ale episcopului Nicolae Velimirovici, ambii din America.
31
mai auzit din vremea Sfântului Sava şi a Sfântului Grigorie Palama, şi care nu mai fusese auzită prin
universităŃi. “Domnul Hristos, ca personalitate dumnezeiesc-umană este cea mai mare valoare şi măsura
infailibilă; fiind o asemenea personalitate, El este în acelaşi timp şi cel mai înalt criteriu al tuturor
valorilor adevărate… Căci nu există Dumnezeu alături de Dumnezeul-om, nici om alături de Dumnezeul-
om… Întreaga sa învăŃătură şi lucrare Domnul Hristos o reduce la personalitatea Dumnezeiesc-umană şi
o explică prin ea. De aceea şi Biserica Apostolească, Ortodoxă a lui Hristos, în creştinism se reduce la
personalitatea dătătoare de viaŃă a Dumnezeului-om: şi învăŃătura, şi adevărul, şi dreptatea, şi binele, şi
viaŃa. Chipul lui Hristos este cea mai înaltă valoare a ei şi cea mai preŃioasă. Pentru că, creştinismul este
creştinism prin Dumnezeul-om; în aceasta constă însemnătatea sa excepŃională, şi valoarea, şi puterea.
Domnul Hristos s-a lăsat pe Sine, personalitatea Sa Dumnezeiesc-omenească Bisericii; de aceea Biserica
este numai Biserica Dumnezeului-om şi în El Dumnezeul-om este esenŃa, este scopul şi ideea şi toată
valoarea Bisericii; El este sufletul ei, şi inima ei, şi viaŃa ei; El este însăşi Biserica în pliroma
dumnezeiesc umană, căci Biserica nu este altceva decât Dumnezeul-om Hristos, continuat în toate
veacurile.”
După asemenea mărturisire a lui Dumnezeu-omul, ca a Sfântului Pavel şi a SfinŃilor PărinŃi,
lectorul a vorbit despre Biserică - Trupul lui Hristos şi despre credincioşi ca despre celule vii şi mădulare
ale acestui trup dumnezeiesc-uman. După aceea a aruncat o privire critică asupra creştinismului apusean
umanist, asupra romano-catolicismului şi protestantismului în care “temelia Creştinismului a trecut de la
veşnicul Dumnezeu-om la omul trecător”, prin care s-a produs “o dureroasă şi tristă deformare a
Dumnezeului-om, a lucrării Sale şi a învăŃăturii Sale”. Numai Biserica Apostolească Ortodoxă a păstrat
adevăratul Chip şi personalitate a Dumnezeului-om Hristos. De aceea, nu poate cineva să fie creştin fără
credinŃa în Dumnezeul-om Hristos şi în trupul Său dumnezeiesc uman – Biserica, în care El a lăsat toată
Personalitatea Sa minunată.”
În tot acest timp în care Îl mărturisea astfel pe Dumnezeul-om, Domnul Hristos, de la catedra
universitară, Părintele Justin Îl mărturisea, nu mai puŃin şi nu mai uşor şi în faŃă judecăŃilor şi în faŃa
principiilor acestei lumi. Şi anume, în timpul acesta, un om lipsit de Dumnezeu, Dragoljub Damjanović, a
editat la Belgrad cartea ViaŃa lui Iisus Nazarineanul, pe care Părintele Justin a recenzat-o în revista ViaŃa
creştină (nr. 1/1935) şi a prezentat-o ca pe o “carte gangsterească” despre Domnul Iisus, arătând
caracterul ei neştiinŃific, pamfletar şi anti-Hristos. Din această cauză, numitul Damjanović l-a acŃionat în
justiŃie pe Părintele Justin, iar acesta a răspuns în faŃa judecătorilor făcând apologia Iubitului său
Dumnezeu şi Domn. A început cuvântarea sa de apărare cu aceste cuvinte mărturisitoare ca ale SfinŃilor
PărinŃi: “Domnilor, deşi domnul Damjanović Îl neagă pe Domnul Hristos şi Sfânta Sa Evanghelie, astăzi
în faŃa noastră a tuturor se întâmplă totuşi o profeŃie a lui Hristos: FeriŃi-vă de oameni, căci vă vor da pe
mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul (Matei 10, 17). Astfel, iată, Evanghelia lui
Hristos se adevereşte neîncetat şi arată veridicitatea ei… În ce mă priveşte, în această lume nu mă tem de
nici o condamnare, în afară de cea a lui Hristos. Dacă trebuie să pătimesc de dragul Domnului Hristos,
sunt pregătit s-o fac cu bucurie”. Această judecată s-a terminat, spre slava lui Hristos, cu victoria slugii şi
mărturisitorului Său credincios şi cu ruşinea celui fără Dumnezeu. Din nefericire, aceşti oameni fără
Dumnezeu începuseră să fie la noi tot mai mulŃi59.
Părintele Justin L-a mărturisit public şi neîncetat pe Domnul Hristos şi la alte tribune publice şi adunări,
ca de exemplu la prelegerile de la Universitatea populară din Belgrad-Kolarac (unde a Ńinut o strălucită
prelegere despre Învierea lui Hristos, în 1939), sau în compania intelectualilor sârbi printre care se mişca
şi cu care se împrietenise. Având o inteligenŃă excepŃională, de o instruire excepŃională şi de o cultură
vastă, el se bucura de reputaŃie printre adevăraŃii intelectuali a poporului nostru, dar ceea ce simŃeau ei în
el ca principal şi cel mai important lucru, era spiritualitatea lui, pentru că la el spiritualul împingea înapoi
omenescul şi binefacerea depăşea intelectul. Astfel că el a fost unul dintre întemeietorii SocietăŃii
Filosofice Sârbe (înfiinŃată la 22 octombrie 1938 la iniŃiativa filosofului Brane Petronijević). A participat
şi la alte diverse reuniuni culturale, literare şi filosofice (a fost prieten mai ales cu Branislav Nušić), dar
întotdeauna şi pretutindeni L-a propovăduit pe Hristos şi nu pe sine, despre El şi nu despre sine sau

59
În aceeaşi perioadă, Părintele Justin a scris şi împotriva unui oarecare “X,Y,Z”, care a insultat personalitatea Mântuitorului
Hristos în numărul de Crăciun al publicaŃiei Politika. NecruŃatoarea critică a Părintelui Justin asupra murdăririi ateiste a Celui
mai Sfânt sub soare a fost publicată în Idei, nr. 12 din 17. I. 1935. Şi mai înainte, în ViaŃa creştină nr. 10/1923, Părintele Justin
a scris împotriva unui oarecare Nicolaeević care l-a atacat pe Sfântul Apostol Pavel în revista Gândul, într-un material pe care
Părintele Justin l-a numit “poveste” obişnuită şi “falsificare” a personalităŃii şi a învăŃăturii Apostolului Pavel.
32
altcineva a mărturisit. Cu prilejul unei anumite conduite a unei părŃi a intelectualităŃii noastre, încă din
1926 a publicat un strălucit articol cu titlul “Intelectualitatea noastră şi Biserica”, în care atrage atenŃia
acelei intelectualităŃi care scapă din vedere dimensiunea dumnezeiesc-umană a omului şi prin această
limitează, diminuează şi degradează omul, în timp ce pe de altă parte lăuda acea intelectualitate care îşi
îndreaptă atenŃia către om mai detaliat, mai profund, mai înalt, către omul mai puŃin muritor şi mai mult
nemuritor întru Hristos Dumnezeul-om60.
Astfel, Părintele Justin a fost întotdeauna deschis şi plin de iubire pentru fiecare fiinŃă umană, mai
cu seamă pentru intelectualitatea căutătoare şi setoasă de adevăr şi cu deosebire pentru tineretul
studenŃesc. Prelegerile lui erau foarte frecventate de studenŃi şi audiate cu bucurie, iar cărŃile şi articolele
lui erau citite, şi se citesc şi astăzi, ca delicatesă literară şi spirituală şi mai mult decât atât: ca pâinea cea
de toate zilele şi ca indicator de drum duhovnicesc. StudenŃii şi intelectualii se interesau în mod deosebit
de cartea sa despre Dostoievski (pe care în acele zile dinainte de război a refăcut-o şi reeditat-o, dedicând-
o noilor Mărturisitori ai Ortodoxiei: Sfântului Patriarh Varnava al sârbilor şi Sfântului Tihon al Rusiei),
ceea ce arată apropierea lui permanentă şi sinceritatea cotidiană pentru problemele general umane.
Întotdeauna, în tulburea şi funesta luptă, Părintele Justin a fost apărător clar şi indubitabil al
Sfintei Biserici Ortodoxe, apărător al libertăŃii sufletului şi al duhului poporului nostru ortodox, mai ales
al tinerilor ucenici ai lui Hristos şi al lucrătorilor în Via Domnului. Din această cauză l-au luat în nume de
rău unele persoane bisericeşti şi de stat cu poziŃii înalte, dar nu s-a speriat de acest lucru, căci niciodată nu
a făcut nimic pe placul oamenilor, ci numai al Domnului Hristos şi al Bisericii Sale, iar toate acestea de
dragul mântuirii omului şi a neamului său. Cât a simŃit şi a trăit tragismul acelei vremi şi condiŃiile în care
se trăia în preajma războiului, se constată într-o vedenie pe care a avut-o în acele zile (despre care ne-a
lăsat el însuşi o mărturisire scrisă): A văzut un monah necunoscut, cu părul şi barba crescute, cu un baston
în mână şi într-o mantie scurtă, iar când această persoană a dispărut, s-a arătat capul Mântuitorului cu
coroana de spini, care a dispărut, şi iar a apărut, şi iar a dispărut.
Aceeaşi stare sufletească a trăirilor sale din acele zile şi ani o trădează şi un fragment din
scrisoarea către un prieten din şcoală şi din viaŃă, scrisă în 2/15 aprilie 1938: “În ce mă priveşte, mă simt
aici (la Belgrad) ca Iona în pântecele chitului. Nu există nici un dram de aer al veşniciei: plămânii
sufletului sunt gata să se usuce. Mâinile cuiva adună tot mai mult jăratec peste tinerele răsaduri ale lui
Hristos din Via Domnului părăsită şi abandonată. Sfântul Sava are multe motive să cutremure cerurile cu
plânsul său. Iar noi pe pământ – încă mai mult şi mai tare. N-a fost niciodată mai de trebuinŃă înarmarea
cu întregul arsenal al lui Dumnezeu ca astăzi. Iar Ńelul este înarmarea cu rugăciune. Pe care să ne-o
dăruiască Dulcele Domn cât mai multă şi cât mai bogată!… Am nevoie ca cei apropiaŃi mie să facă de
pază în jurul sufletului meu cu rugăciunile şi cu faptele lor.”

***

Părintele Justin a venit la mănăstirea SfinŃii Arhangheli – Ćelie de la Valjevo la 14/27 mai 1948 şi
a rămas aici ca preot slujitor şi duhovnic. Despre această perioadă a vieŃii sale, ce altceva să spunem decât
aceasta: “Când viaŃa dăruită întru Hristos trece în viaŃa preoŃească, atunci nu se poate cuprinde în
cuvinte.”
În Ćelie şi-a sfârşit Părintele Justin viaŃa pământeană, având binecuvântatul sfârşit al omului drept
şi plăcut lui Dumnezeu, cu faŃa spre Bunavestire din 1979.
Fără să propovăduiască altceva în afară de credinŃa sa întru Domnul şi sfinŃii Săi, mărturisind prin
rugăciune, cu rugăciune începând, cu rugăciune sfârşim: Preacuvioase Părinte Justin e, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi!

60
Articolul este publicat în ViaŃa creştină nr. 10-12/1926.

33
 ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN
ŞI POMENIREA LA 40 DE ZILE
După ieşirea binecuvântatului suflet al Părintelui Justin din trupul său zidit de Domnul şi închinat
Lui, a fost îmbrăcat în veşmintele alese de către elevii săi, preoŃi monahi, şi anume în odăjdii preoŃeşti
albastru deschis, acelea în care de atâtea ori slujise până atunci Sfânta şi Dumnezeiască Liturghie, iar şi
acum în aceleaşi odăjdii de Liturghie a plecat la soborul preoŃilor slujitori cereşti unde – în Biserica
Cerească – se împărtăşeşte veşnic cu Hristos, mai apropiat şi mai direct. După terminarea îmbrăcării,
trupul său cald, binecuvântat, a fost coborât într-un sicriu nou şi apoi aici, în camera unde a şi răposat, s-a
slujit scurta pomenire după adormire. Într-o procesiune solemnă a tuturor surorilor de la Ćelie şi a
numeroşilor credincioşi, pentru că mulŃi după sărbătoarea Buneivestiri nu plecaseră, iar alŃii abia
începuseră să vină – pentru că vestea despre prăpădirea Părintelui Justin se dusese repede şi în aceeaşi
seară a ajuns deja până la Sfântul Munte şi Atena61 – trupul Avvei a fost mutat la biserica mănăstirii
SfinŃii Arhangheli şi depus în pridvorul bisericii.
Citirea Sfintelor Evanghelii, întâi Evanghelia după Ioan, începută încă din timpul ieşirii sufletului
fericitului Bătrân şi neîntreruptă în timpul îmbrăcării, a continuat la biserică şi s-a prelungit astfel în
cursul a trei zile şi trei nopŃi, până la ceasul slujbei de parastas. Citirea celor patru Evanghelii s-a întrerupt
doar pentru sfintele slujbe de pomeniri, făcute în acele zile şi s-a înlocuit periodic cu citirea Psaltirii de
către surorile călugăriŃe şi de către credincioşii creştini care au petrecut toate aceste zile şi nopŃi în
biserica mănăstirii în schimburi, până la ceasul parastasului şi depunerea binecuvântatului trup în pământ.
Credincioşi din toate părŃile, din împrejurimile oraşului Valjevo şi al Belgradului, din toată Ńara noastră şi
din străinătate au început să sosească chiar din acea seară, pentru ca împreună, tineri şi vârstnici, mai ales
tineretul seminarist şi studenŃesc, împreună cu maicile şi surorile, să privegheze lângă sicriul fericitului
Avva şi să ia parte la ascultarea şi citirea sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu al Cărui netăcut binevestitor şi
neîntrecut tâlcuitor a fost acest nou Gură-de-Aur sârbesc.
Iar preafericitul Bătrân îşi odihnea trupul în faŃa noastră, cu binecuvântata pace dumnezeiască pe
chipul său, care strălucea asupra noastră, binecuvântându-ne şi mângâindu-ne cu duhul său. Fericita sa
binecuvântare se arăta cel mai mult în lacrimile rugăciunii, tăcute şi abundente, vărsate din inimile şi
ochii noştri, cu valurile tristeŃii şi bucuriei, inexplicabil schimbate şi prelinse în sufletele noastre.
Într-adevăr, în acele trei zile şi trei nopŃi, dar şi după aceea chiar până la patruzeci de zile, am trăit
în experienŃa reală acel adevăr al SfinŃilor PărinŃi şi asceŃi ortodocşi: că există un binefăcător plâns
dătător de bucurie – numit în greceşte harmolipi, - care este în acelaşi timp şi plâns adevărat şi bucurie
adevărată. Lângă sicriul Părintelui Justin am trăit aceasta cu adevărat în toate acele zile: lacrimile nu se
puteau opri; dar acelea erau lacrimi trist-bucuroase şi de înviere, care se produc doar în ceasurile de
adevărată şi binefăcătoare pocăinŃă.
Aici totul era liniştit şi blând, nu erau Ńipete şi plânsete cu suspine, văicăreli şi bocete; doar ploaia tristeŃii
şi mângâierii, Ńesută cu binefăcătoarea şi paradisiaca melancolie – cu sentimente atât de proprii sfântului
Avva şi probabil de aceea acum şi nouă, dăruite de el. Parcă am fi sărbătorit Paştele şi asta înainte de
Paşte, ceea ce a şi spus un muntenegrean: „Înmormântarea Părintelui Justin a fost sărbătoarea de Paşte”.
Aceasta s-a simŃit în acele trei zile şi nopŃi şi în atmosfera din jurul sicriului Părintelui Justin: fericitul
adormit plăcut lui Dumnezeu, odihnindu-se după truda faptelor sale în pacea Domnului său, parcă respira
liniştit în sicriu – ceea ce după spusele părintelui Profirie din Grecia era de asemenea semnul
dumnezeieştii desfătări şi al binefăcătoarei umbriri – şi răsuflarea sa liniştită şi dătătoare de pace, mai

61
În aceeaşi seară, unele mănăstiri de la Sfântul Munte au slujit şi pomeniri pentru odihna sufletului Părintelui Justin. Vestea
despre răposarea Părintelui Justin a ajuns repede până în America. La Academia Ortodoxă Sfântul Vladimir lângă New York,
al cărei doctor de onoare fusese Părintele Justin, rectorul Academiei, Părintele A. Schmeman, împreună cu profesorii şi
studenŃii au slujit chiar în ziua înmormântării parastasul, în acelaşi ceas când se Ńinea slujba de parastas la mănăstirea Ćelie. În
cursul acelor zile s-au Ńinut slujbe de parastas şi în multe mănăstiri şi biserici din Grecia.

34
bine zis suflarea Duhului Sfânt, s-a transferat şi asupra noastră. N-am simŃit deloc durerea şi oboseala,
doar ne-am bucurat cu melancolie de speranŃa dulce a învierii, cu sentimentul viu al nemuririi Avvei. Nu
putem spune că în aceeaşi măsură, dar oricum într-o oarecare măsură, şi noi am simŃit lângă sicriul său
ceea ce a simŃit el însuşi lângă răposata sa mamă, amintită în biografia sa mai înainte: un adevărat şi real
simŃământ al nemuririi. Hristos Înviatul în învierea universală era o realitate, intervenită acum şi aici, nu
numai pentru dispărutul Avva, ci şi pentru noi cei prezenŃi lângă sfântul său trup plăcut mirositor. Şi
pentru acest dar să fie slăvit Domnului Atotmilostiv şi să fie lăudat cel plăcut Lui, care şi prin moarte a
mărturisit ceea ce a propovăduit şi mărturisit întreaga viaŃă: că învierea lui Hristos şi a noastră întru El,
Alfa şi Omega creştinătăŃii, şi că “bucuria paradisiacă a existenŃei se trăieşte prin înviere”.
Şi pe lângă toate acestea, minunat a fost faptul că şi mulŃi alŃii ne-au mărturisit la fel: cum în acele
ceasuri şi zile, rugăciunile noastre pentru Părintele Justin s-au prefăcut şi s-au schimbat, lent şi pe
neobservate, în rugăciuni către el şi Domnul lui şi al nostru, pentru noi păcătoşii şi nevrednicii.
În acea prima seară, sâmbătă, s-a slujit toată noaptea priveghiul de înviere, de la ora 10 seara până
la 3 după miezul nopŃii, iar duminică dimineaŃa Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. După citirea
Sfintelor Evanghelii şi a ecteniilor de odihnă deasupra sicriului Părintelui Justin, a vorbit ieromonahul
Atanasie despre propovăduirea în toată viaŃa a Buneivestiri - a Evangheliei acestui binevestitor al lui
Hristos. Blagoje - Justin, singurele binevestiri faŃă de multe vestiri amare în această lume şi viaŃă. După
Sfânta Liturghie, la care toate surorile s-au împărtăşit, s-a pus masa la mănăstire pentru toŃi cei prezenŃi
întru pomenirea adormitului Părinte iubitor de străini. Şi în următoarele două nopŃi, până la parastas, iar s-
au slujit slujbe toată noaptea, iar în următoarele două zile s-a slujit şi Sfânta Liturghie.
MarŃi 10 aprilie (28 martie pe stil vechi), dimineaŃa devreme a sosit PreasfinŃia Sa Episcopul de
Šabac şi Valjevo, Ioan, cu PreasfinŃitul Episcop de Zvornik şi Tuzla, Vasile şi cu numeroşi alŃi preoŃi. Cu
lacrimi în ochi s-a întâlnit PreasfinŃitul Episcop Ioan cu egumenii şi surorile mănăstirii şi cu toŃi copiii
duhovniceşti ai Părintelui Justin, spunând în acelaşi timp că nu ştie cine şi cui trebuie să prezinte
condoleanŃe mai degrabă, pentru că durerea pentru pierderea Părintelui Justin este aceeaşi la toŃi şi
generală. Plecându-se în faŃa trupului Avvei Justin şi slujind mica pomenire, a dat apoi binecuvântarea ca
Sfânta Liturghie să fie slujită de Episcopul Vasile împreună cu numeroşi preoŃi şi diaconi. Liturghia a
început la ora 9 şi după ea s-a făcut parastasul.
Încă din zorii dimineŃii începuse să sosească lume credincioasă din toate părŃile, din apropiere şi
de departe, din Ńară şi din străinătate. ToŃi se grăbeau să se aplece şi să sărute sfântul trup al Sfântului
Avva, pentru că în trecut mulŃi se spovediseră la el şi se formaseră, s-au încurajat duhovniceşte şi au
renăscut. Acest slujitor al lui Dumnezeu şi ascet întru Hristos într-adevăr a arătat în ziua înmormântării
sale cât a fost de preŃuit, iubit şi respectat. Căci la înmormântarea sa s-au văzut şi chipuri necunoscute
până atunci, dar atrase de adormirea unui asemenea om al lui Dumnezeu şi sârb, adevărat creştin şi
purtător de Hristos.
În jurul amiezii, în biserica SfinŃilor Arhangheli a început marea slujbă de parastas, în odăjdii
preoŃeşti strălucitoare, deasupra trupului binecuvântat al Părintelui Arhimandrit. În frunte cu Episcopul de
Bačka, Nicanor, a slujit Mitropolitul Irineu al Bisericii ortodoxe greceşti din Creta (Patriarhia
Constantinopolului) şi Episcopul de Vranje, Dometie, care a venit din Vranje ca Episcop al locului natal
al Părintelui Justin. Au fost prezenŃi, alături de episcopul gazdă de Šabac şi Valjevo şi părinŃii arhierei din
eparhiile vecine, elevii şi prietenii Părintelui Justin: PreasfinŃiŃii Hrisostom din Braničevo, Ştefan din
Žička, Irineu din Niš şi deja amintitul Vasile de Zvornik şi Tuzla. La slujba de parastas au luat parte şi
numeroşi arhimandriŃi, egumeni şi ieromonahi din mănăstirile noastre, nu numai din eparhia Šabac şi
Valjevo, ci şi din alte eparhii mai apropiate sau mai îndepărtate şi de asemenea, dacă nu chiar mai
numeroşi, au fost prezenŃi preoŃi şi diaconi, elevii de altădată, prieteni loiali şi cei care îl cinsteau pe
Părintele Justin. Numeroşi monahi şi numeroase monahii din mănăstirile noastre de pe tot cuprinsul Ńării
n-au putut să nu fie prezenŃi la conducerea pe ultimul drum a Părintelui Justin – modelul lor de monah,
dascăl şi călăuză spre ÎmpărăŃia Cerurilor. Nepoata de soră a Părintelui Justin, cu familia ei din Belgrad şi
anumite rude mai îndepărtate ale sale din Vranje şi Niš au fost de asemenea la înmormântare, în timp ce
sora sa Stojna nu a putut călători din cauza bătrâneŃii şi neputinŃei.
Nu numai clericii şi monahii sârbi l-au condus pe Binecuvântatul Avva, ci a fost considerabilă şi
participarea, la slujba de parastas a acestui Părinte ortodox, a numeroşi clerici şi laici din alte Biserici
ortodoxe, în primul rând din Grecia şi din Biserica ortodoxă Rusă şi de asemenea din diaspora ortodoxă.
PărinŃii arhimandriŃi: Gavril din Atena şi Marko din Wiesbaden, protopopul Vasile al Bisericii Ruse din
35
Belgrad, preoŃii ortodocşi Nicolae şi Vasile din Atena, ierodiaconul Gavriil din Hilandar de la Sfântul
Munte, monahul Ghervasie de la Patras din Pelopones, egumena Justin a de la mănăstirea Sfânta Treime
de lângă Atena, toŃi cei legaŃi spiritual de Părintele Justin de asemenea au fost prezenŃi, mărturisind că
iluminarea lui spirituală a devenit de mult a tuturor ortodocşilor şi universală. Cine ar mai fi putut să
numere uriaşa mulŃime a credincioşilor prezenŃi: din satul Lelić şi de pe întinsul Ńinutului Valjevo, din
Belgrad şi de pe cuprinsul Serbiei, din Prizren şi Kosovo, Bosnia şi Macedonia, Muntenegru şi
Voivodina? S-au făcut auzite nenumărate valuri populare de tristeŃe prin telegrame şi scrisori, care s-ar fi
putut aduna în următoarele cuvinte ale cunoscutului poet popular din Muntenegru, bătrânul Hadži
Radovan Bećirović: “Nu am putut veni, dar am fost cu voi în acea zi, duhul meu m-a condus: parcă am
privit din acele grandioase chilii de deasupra podului nou cum îl purtaŃi şi cum redaŃi maicii Ńărâne
osemintele de mucenic ale unui mare ales al lui Dumnezeu…”
Adunării trist-fericite i s-a alăturat un grup de cucernici creştini şi creştine, simpatizanŃi şi elevi ai
Părintelui Justin, din Atena şi din cuprinsul Greciei şi chiar şi din Europa (din Germania şi FranŃa) care nu
s-au plâns de trudă, nici de drum pentru a ajunge să se închine trupului Părintelui Justin şi să capete
ultima lui binecuvântare şi să se alăture, în comuniunea credinŃei ortodoxe a iubirii şi rugii, conducerii pe
ultimul drum a sufletului acestuia spre ceruri şi a trupului binecuvântat în pământ, până la învierea din
morŃi şi a doua slăvită Venire a lui Hristos. Unitatea Ortodoxiei, pe care Părintele Justin a şi simŃit-o pe
viu şi a accentuat-o puternic în timpul vieŃii şi pe care a mărturisit-o prin credinŃă, iubire, rugăciune şi
slujire a Domnului, departe peste graniŃele poporului său şi ale Bisericii sale, s-a manifestat aici spontan
la înmormântarea sa: în unitatea sobornicească a credinŃei şi iubirii, a rugăciunilor şi cântărilor. Cântările
de înmormântare, ecteniile de odihnă, glasurile şi rugăciunile şi, înainte de toate, Cuvântul Evangheliei, s-
au auzit la înmormântarea lui în mai multe limbi ortodoxe. Surorile de la Ćelie au cântat sârbeşte,
preoŃimea sârbă şi rusească în slavonă iar fraŃii din Grecia în greacă.
Aproape în tot timpul întregii slujbe de parastas, iar ea a durat în jur de patru ore, s-au salutat şi şi-
au luat rămas bun de la Părintele Justin mulŃi credincioşi şi multe credincioase, majoritatea în linişte şi
rugăciune, iar câteva zeci cu voce tare. Mai întâi şi-a luat rămas bun de la Părintele Arhimandrit şi
duhovnic la Ćelie, episcopul său – PreasfinŃitul Ioan, ca arhipăstor şi gazdă (discursul lui îl prezentăm mai
departe în întregime). După aceea, a vorbit în greacă Mitropolitul Irineu din Creta (şi discursul său îl
prezentăm mai departe), iar după el Episcopul din Vranje Dometie, salutându-l pe Justin din Vranje în
numele concetăŃenilor săi.
Părintele ieromonah Amfilohie Radović, lector al FacultăŃii de Teologie, a prezentat apoi calea
vieŃii şi munca acestui mare duhovnic şi teolog ortodox, salutându-l pe marele Avva în numele numeroşilor
săi fii duhovniceşti şi de asemenea din partea FacultăŃii de Teologie a Bisericii Sârbe, unde a fost profesor
Părintele Justin. În numele diasporei ortodoxe şi-a luat un cald rămas bun arhimandritul Marko Arndt,
neamŃ ortodox din Wiesbaden (al cărui scurt discurs îl prezentăm în întregime) iar în numele FacultăŃii de
Teologie din Salonic şi al Centrului Patriarhal de studii de Patrologie din Salonic – lector Atanasie
Anghelopulos. De la Seminarul din Karlovac, pepiniera duhovnicească a Părintelui Justin, a vorbit
rectorul şi protopopul Mladomir Todorović, iar după el – din nou în greacă – a vorbit despre Avva
teologul Emanuil Harkjolakis din Atena, în numele său, în numele profesorului de teologie Muratidis din
Atena şi în numele altor credincioşi care-l respectă pe Părintele Justin pentru poziŃia sa de mărturisitor.
Cu această ocazie s-au transmis şi condoleanŃele a doi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Greceşti: ale
Mitropolitului din Eghina, Hierotei, şi ale lui Policarp din Corfu, care nu au putut ajunge la
înmormântarea Părintelui Justin.
În numele numeroşilor studenŃi teologi prezenŃi din Facultatea noastră de Teologie şi-a luat rămas
bun de la Părintele Justin – ca ideal al lor în teologia ortodoxă - Veljko Milutin, teolog diplomat. Aproape
toate salutările de conducere şi de rămas bun au fost însoŃite de lacrimile întregului popor. Adunarea
poporului lui Dumnezeu în această sfântă zi în jurul bisericii SfinŃii Arhangheli şi a trupului preoŃesc al
Bătrânului Justin era pătrunsă de o plăcută pace a veşniciei.
La terminarea cântărilor din biserică s-a trecut la ocolirea de trei ori a bisericii mănăstirii cu sicriul
purtat pe umeri, iar după aceea, trupul a fost redat Ńărânii pământeşti – a fost coborât în pământ la sud de
altarul bisericii Ćelie. Înainte de coborârea în mormânt, cuvântul de mulŃumire şi rămas bun a fost adresat
Părintelui Justin de ieromonahul Artemie, şi aceasta mai ales în semn de mulŃumire a tuturor monahilor
sârbi către acest mare Monah şi iubitor al monahilor.

36
 După ultimele cântări de înmormântare şi rugăciuni, în timp ce smeriŃii gropari – în general Ńărani
din împrejurimi, acei minunaŃi şi simpli oameni ai noştri care îl iubiseră atât pe Părintele Justin, precum şi
el i-a iubit părinteşte şi frăŃeşte - au început să acopere scumpul mormânt, din multe piepturi ale preoŃilor
şi monahilor prezenŃi a început să răsune de trei ori cucernic şi cu bucurie, în slavonă, greacă şi sârbă:
Hristos a înviat din morŃi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaŃă dăruind! Şi
în timp ce sfântul pământ al mănăstirii Ćelie acoperea această nou descoperită Comoară a ÎnŃelepciunii, s-
a auzit neaşteptat şi neanunŃat vocea poetului:
“A mers condus de dreptate,
de iubirea Ta
apărat, Hristoase!
Veşnică pomenire łie
noule evanghelist creştin!…”

Cum atunci era Postul Mare, nu s-au putut sluji Liturghiile zilnice de odihnă (cele 40 de Sfinte
Liturghii sunt slujite neîntrerupt abia de la Paşte), dar de aceea mormântul Părintelui Justin a devenit parte
componentă a sfintei biserici a mănăstirii Ćelie, căci de atunci la el se fac cădelniŃările şi rugăciunile
curente, pomenirile şi parastasele, şi se cântă cântările şi troparele, chiar ca în vechea Biserică a lui
Hristos de la mormintele SfinŃilor Mucenici şi Mărturisitori. Căci fiecare credincios al lui Hristos, adormit
în comunitatea bisericească şi mai ales un asemenea om plăcut lui Hristos, nu iese niciodată şi nu pleacă,
ci rămâne pe vecie şi-şi are locul în Biserică, precum veşnic viul, ceresc-pământescul trup al lui Hristos.
Pomenirea de 40 de zile a Preafericitului Avva a căzut înainte de prăznuirea Paştelui (miercuri
16/3 mai). Atunci s-au adunat iar numeroşi oameni la Sfânta Liturghie la Ćelie şi la parastasul de la
mormântul Avvei. Dintre Arhierei, alături de PreasfinŃitul Ioan ca gazdă, au fost şi membri ai Sfântului
Sobor Arhieresc care se Ńinea în acele zile la Belgrad: Episcopii Pavle de la Raška-Prizren, Grigorie al
Americii de Vest şi Nicolae al DalmaŃiei. O deosebită iubire şi respect în rugăciune faŃă de fericitul
adormit Părinte Justin a arătat atunci egumenul mănăstirii Grigoriu de la Sfântul Munte, părintele
arhimandrit Gheorghe (anterior lector la Facultatea de Teologie din Atena) pentru că la acest parastas a
venit cu doi monahi şi cu un prieten doctor din Salonic, pentru a se ruga la mormântul Avvei şi i-a adresat
minunate cuvinte de iubire. (Cuvântul lui la mormântul Avvei îl redăm în întregime mai departe). Au fost
iarăşi destui fraŃi ortodocşi greci, printre care şi arhimandritul Nicodim, de la o mănăstire de pe Insula
grecească Evia, şi de asemenea într-un număr mare au venit din nou studenŃii teologi de la Facultatea
noastră din Belgrad.
La fel ca la înmormântarea fericitului Avva, şi la parastas tuturor celor prezenŃi li s-a oferit o masă
bogată a iubirii din partea surorilor mănăstirii, căci aşa este tradiŃia ortodoxă monahicească a sârbilor.
Sigur s-a bucurat în cer de toate acestea duhul Sfântului Avva, duhul acestei noi “Comori Spirituale” care
odihneşte
“Pe malul râului Bistrica,
Lângă temelia bisericii Ćelie
Alături de osemintele lui Birčani Ilije” (P. Bećirović).

Domnul Cel Iubitor de oameni să-l aibă în veşnica Sa pomenire cu toŃi ceilalŃi sfinŃi ai Săi şi pe
noi să ne miluiască şi să ne izbăvească cu rugăciunile Sale sfinte.

Ieromonah Atanasie

37
38
 CUVÂNTUL EPISCOPULUI IOAN LA ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI
JUSTIN
FraŃi arhierei, voi preoŃi şi voi toŃi care aŃi venit astăzi să ne luăm rămas bun de la Arhimandritul
Părinte Justin Popovici.
De astăzi, noi toŃi cei din eparhia Šabac-Valjevo suntem orfani. Pentru că noi toŃi: şi preoŃi, şi
ieromonahi şi călugăriŃe, mai ales surorile acestei familii de la Ćelie împreună cu mine, prin moartea
Părintelui Justin am pierdut pe părintele nostru grijuliu, care s-a rugat zi şi noapte la Dumnezeu pentru
noi, a vărsat lacrimi pentru păcatele noastre în fiecare zi şi s-a îngrijit de noi părinteşte. În apropierea lui
ne-am simŃit cumva siguri, apăraŃi sub aripa sa. Într-adevăr, este un mare dar de la Dumnezeu să ai în
apropiere un asemenea cuvios în rugăciune.
Am citit undeva că stăpânitorii bizantini socoteau că cea mai mare bogăŃie a împărăŃiei lor era
dacă aveau un asemenea mare om de rugăciune şi ascet. De ce? Pentru că în zilele grele şi de mare
încercare ei puteau să ceară de la Dumnezeu milostivire şi să salveze de la nenorocire şi dezastru fie
poporul întreg, fie vreun oraş sau vreo sfântă familie. Noi, în eparhia Šabac-Valjevo, în această sfântă
familie, am avut această comoară nepreŃuită, pe marele duhovnic şi om de rugăciune, pe Arhimandritul
Justin.
Iar astăzi, când ne despărŃim de el, adică îl conducem spre familia cerească, noi rămânem, cum am
spus la început - orfani. Dar ne consolăm ştiind că de astăzi vom avea în Părintele Justin un şi mai mare
om de rugăciune şi ocrotitor din cealaltă lume, pentru că suntem siguri că sufletul lui va fi în apropierea
lui Dumnezeu.
Părintele Arhimandrit Justin, mai mult de şase decenii pline, prin viaŃa şi lucrarea sa, scrie cele
mai frumoase pagini ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. Astăzi nu se poate imagina lucrarea Bisericii sârbe
între cele două războaie mondiale fără Justin Popovici şi profesionalismul său în Sremski Karlovac,
Prizren şi Bitola şi mai ales fără munca sa la Facultatea noastră de Teologie din Belgrad. Părintele Justin
Popovici a educat, în munca sa de-a lungul multor ani în seminare şi la facultate, multe şi multe generaŃii,
care iată, de mai bine de 40 de ani, au ajuns să conducă toate treburile Bisericii Ortodoxe Sârbe. Dar
acestea nu sunt toate meritele Părintelui Justin. Părintele Justin nu a fost numai conferenŃiar,
pedagog, ci a fost şi unul dintre cei mai mari şi mai profunzi teologi gânditori şi cel mai productiv scriitor
teolog, cel mai merituos lucrător în aria teologiei. Fără această muncă a Părintelui Justin, noi am fi
şchiopătat cu ambele picioare şi am fi fost aproape necunoscuŃi în restul ortodoxiei, şi mai ales în lumea
romano-catolică. Într-un cuvânt, Părintele Justin, prin viaŃa şi munca sa, s-a întreŃesut pe sine în viaŃa
Bisericii Sârbe, aşa că moartea sa deschide în organismul bisericesc nu numai o mare groapă, ci deschide
o prăpastie imensă, care nu se va putea umple multă, multă vreme.
Despre Părintele Justin ca profesor, pedagog, şi mai ales despre Părintele Justin ca scriitor,
gânditor şi teolog, eu presupun că vor vorbi aici cei care sunt competenŃi să vorbească despre aceasta şi să
facă o evaluare profesională a muncii Părintelui Justin.
Eu acum, la despărŃirea de Părintele Justin, vreau să exprim cea mai profundă durere a preoŃilor de
mir şi din mănăstire din eparhia Šabac-Valjevo, a tuturor credincioşilor şi a tuturor membrilor comunităŃii
creştine a acestei eparhii, care l-au respectat şi l-au iubit în mod deosebit pe Părintele Justin, aşa cum şi el
i-a iubit pe ei. Şi mai ales doresc să exprim durerea surorilor acestei sfinte familii de la Ćelie, cu care
Părintele Justin a vieŃuit peste 30 de ani şi a împărŃit cu ele şi binele şi răul care ne-a lovit după acest
război, când s-a format ordinul surorilor de la Ćelie. Pentru aceste surori Părintele Justin a fost totul, dar
absolut totul: şi duhovnic, şi ocârmuitor, şi aspru părinte, dar şi cel mai iubitor frate şi tată. Surorile l-au
numit pe Părintele Justin – Avva, iar acest cuvânt, în gura surorilor, nu însemna ceea ce înseamnă în
Orient, ci prin acesta ele îşi exprimau faŃă de Părintele Justin un deosebit respect. Pentru ele aceasta
însemna ceva dumnezeiesc, ceva ce nu aparŃinea nimănui, ci doar Părintelui Justin. Într-adevăr, ele pierd
prin moartea Părintelui Justin cel mai mult şi este foarte greu să le poŃi consola astăzi.

39
 În acest moment îmi amintesc cum i-a consolat un duhovnic pe copiii cărora le murise tatăl.
Duhovnicul a spus: „Pe tatăl vostru l-a chemat la Sine la slujbă cel mai mare şi cel mai puternic Împărat.
O să vă întristaŃi, oare, din cauza aceasta? Nu sunteŃi mândri şi nu vă făliŃi că însuşi tatăl vostru nu numai
că a devenit mai mult decât a fost, ci din acel loc poate să vă ajute mult mai mult.” Fie ca această alinare
să fie şi a surorilor de la Ćelie. De astăzi Părintele Justin este în slujba împărătească în ceruri. Şi într-
adevăr, din noua sa slujbă el va putea să facă mult mai mult pentru această sfântă familie decât a făcut
pentru ea până acum.
În istoria sa, această mănăstire nu a avut un mai mare monah şi un mai mare stâlp în rugăciune.
Mănăstirea Ćelie dă o impresie sărăcăcioasă în toate, şi biserica, şi clădirile, şi proprietăŃile, şi din câte
ştiu şi frăŃia mănăstirii Ćelie a fost modestă de-a lungul veacurilor. Însă, există totuşi în trecutul mănăstirii
Ćelie ceva măreŃ, ceva plăcut Domnului, dacă mila lui Dumnezeu l-a adus pe el, cel mai mare teolog al
Bisericii Sârbe, ca prin el să proclame opera sa principală şi prin aceasta să ridice mănăstirea Ćelie la
rangul de mare lavră. Cine nu ştie astăzi de mănăstirea Ćelie? Despre Ćelie se vorbeşte în întreaga Grecie,
la Muntele Athos, în Ńările Europei şi în America şi probabil şi în alte părŃi.
Pentru toate acestea, fie-i nemărginită mulŃumire Arhimandritului Justin. Această sfântă casă va
păstra rămăşiŃele sale pământeşti ca pe cel mai mare sfânt lucru şi va înălŃa rugăciuni lui Dumnezeu
pentru sufletul lui.
Cinste Părintelui Justin !

40
 CUVÂNTAREA MITROPOLITULUI
IRINEU LA
ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN
Simt o foarte adâncă tulburare că azi mă aflu în această binecuvântată Ńară, în acest Ńinut spiritual
şi minunat, în spaŃiul sfinŃit al acestei sfinte mănăstiri, în această sfântă biserică. Tulburarea mea creşte şi
devine din ce în ce mai mare când mă gândesc la motivul pentru care astăzi, atât de brusc şi neaşteptat,
mă aflu aici.
Când păşesc pe pământul unei Ńări, al unui oraş, al unei mănăstiri, al unui Ńinut unde se proslăveşte
Unicul Dumnezeu în Treime, unde azi se vitejesc numeroase suflete şi unde ele deja au făcut acte de
vitejie duhovnicească mulŃi ani – în acel moment mă simt la fel cum s-a simŃit în Vechiul Testament
Sfântul Prooroc Moise când s-a aflat pe Pământul Sfânt lângă Rugul care nu se mistuia. Când el a simŃit
nevoia să exprime teama sa, frica şi tremurul în faŃa sfinŃeniei dumnezeirii pe care a simŃit-o lângă Rugul
aprins, atunci şi eu, aflându-mă în acest moment aici, în faŃa sfântului sicriu al unui mare şi sfânt om, al
unui părinte al Bisericii Ortodoxe, simt că nu pot găsi destule cuvinte pe buzele mele, nici destule gânduri
în mintea mea. Fiindcă în faŃa luminoasei coroane, în faŃa luminosului nimb, în faŃa măreŃiei, în faŃa
strălucirii, în faŃa binecuvântării unui asemenea om cum este Părintele Justin – cel mai înŃelept şi mai bun
lucru pe care poate să-l facă omul este să tacă şi să se roage.
PermiteŃi-mi, cu toate acestea, să silabisesc câteva cuvinte în faŃa acestei triste adunări. În faŃă
sfinŃitei adunări a preasfinŃiŃilor arhierei, a cinstiŃilor clerici şi a poporului credincios iubitor de Hristos.
Voi spune câteva cuvinte despre acest mare slujitor al lui Dumnezeu, care e mort, dar e viu, despre
Părintele Justin.
Nu am avut acea binecuvântare, acea fericire să-l cunosc pe Părintele Justin în viaŃă, aşa cum au
avut fericirea să-l cunoască şi să se bucure de cunoştinŃa cu el mulŃi dintre cei care se afla în Ńara în care
trăiesc şi eu. În ciuda acestor lucruri, şi eu, ca şi mulŃi alŃi oameni de pe insula Creta şi din întreaga
Grecie, am avut oarecare cunoştinŃă în ce priveşte cinstita sa faŃă. Nu numai eu, ci şi toŃi episcopii,
preoŃimea şi întregul popor de la noi l-au cunoscut pe Părintele Justin şi au urmărit măcar de la depărtare
munca sa.
L-am cunoscut şi-l cunoaştem pe Părintele Justin ca pe un distins şi mare om al ortodoxiei, a cărui
distincŃie, a cărui binefacere şi sfinŃenie au fost vizibile şi în locul unde trăim noi. Aceasta este minunea
ortodoxiei şi minunea sfinŃilor oameni ai lui Dumnezeu, care, atunci când se ridică la asemenea înălŃimi
spirituale precum Părintele Justin, devin cunoscuŃi şi văzuŃi şi ştiuŃi în întreaga ortodoxie, în întregul
univers. Astfel, Părintele Justin, care zace în faŃa noastră, este cunoscut nouă tuturor în Grecia. Eu sunt,
de asemenea, recunoscător lui Dumnezeu şi fericit, ca şi ceilalŃi arhierei, ca preoŃii şi ca şi poporul de pe
insula Creta, că l-am cunoscut pe acest minunat răposat şi în alt fel. Rădăcina Părintelui Justin se află în
această mănăstire, în această Ńară, dar ramificaŃiile ei se întind departe, se întind până la insula Creta a
noastră. Astfel l-am cunoscut pe Părintele Justin şi pe chipurile elevilor lui, ale fiilor lui duhovniceşti, ale
clericilor pe care i-am întâlnit; pe chipurile foarte dragilor şi respectaŃilor noştri prieteni – pe chipul
părintelui Atanasie, al părintelui Amfilohie, al părintelui Artemie, al părintelui Irineu, al părintelui
Pahomie. Am văzut, nu numai eu, ci şi atâŃia alŃii care, în Ńinutul meu, în Ńara mea pasc turma lui
Dumnezeu, am văzut în ei şi am cunoscut în ei pe Părintele Justin, pe marele teolog, pe teologul ortodox,
pe părintele adevărat, pe ascet, pe bărbatul sobornicesc, pe dascălul sobornicesc. Aceasta este cunoaşterea
pe care o avem şi eu şi Ńinutul în care trăiesc şi biserica pe care o păstoresc, despre cel răposat.
Şi în acest ceas mare, de credinŃă, nu numai biserica locală de aici, ci şi întreaga Biserică
Sobornicească Ortodoxă îl conduce pe ultimul drum pe marele său fiu, pe Părintele Justin. În acest
moment, transmit iubirea şi respectul şi binecuvântarea în faŃa lui Dumnezeu a Bisericii din Creta, a
arhiepiscopului nostru, a preoŃimii şi a poporului nostru. SimŃim şi noi că împreună cu Sfânta Biserica
Sârbă îl conducem pe ultimul drum şi-l înmormântăm pe respectatul şi iubitul Părinte Justin.

41
 Ştiu că a fost un fel de lipsă de respect faŃă de marele răposat faptul că am vorbit atât de mult,
când ar fi trebuit să tac, dar am vrut să transmit sentimentele de iubire şi loialitate ale Bisericii Cretane
faŃă de acest om sfânt. De aceea îl rog pe preasfinŃitul Prim-Ierarh al acestei regiuni şi pe ceilalŃi
preasfinŃiŃi arhierei, pe cinstiŃii monahi şi întreaga tristă adunare care este strânsă aici, să-mi ierte lungul
cuvânt.
Am să termin cu mulŃumiri aduse din tot sufletul lui Dumnezeu, Care dă toate cele bune lumii
Sale şi Bisericii Sale şi Care l-a dăruit pe Părintele Justin Bisericii Sale Ortodoxe. Cu rugăciune, doresc să
nu lipsească Dumnezeu de un asemenea dar binecuvântat nu numai Biserica Sârbă locală, ci nici întreaga
Biserică Ortodoxă Sobornicească şi Universală, de asemenea personalităŃi cum este Părintele Justin.
Să odihnească Domnul cu drepŃii sufletul lui şi să fie veşnică pomenirea sa.

42
 DISCURSUL PĂRINTELUI GHEORGHE GRIGORIATUL LA
PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI JUSTIN
PreasfinŃiŃi arhierei, cinstiŃi părinŃi şi fraŃi,
Cu ajutorul rugăciunilor voastre sfinte, aş spune câteva cuvinte, care vor fi mult prea nevrednice
faŃă de ceea ce simŃim azi noi toŃi.
Binecuvântatul pământ al sfintei Serbii este un pământ fericit care primeşte la sânul lui pe
preafericitul Părinte Justin, bărbatul care are în sine sămânŃa învierii. Preaslăvit fie Domnul cel înviat care
ne-a dăruit în aceste vremuri grele ale noastre pe omul trimis de Dumnezeu, al cărui nume este Justin.
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul nostru, care nu lasă nemângâiat poporul său, ci în orice vreme ridică
prooroci care mângâie inima Ierusalimului.
Părintele Justin a alinat inima Ierusalimului pământesc şi ceresc. ToŃi ortodocşii din lumea
întreagă simŃim că Părintele Justin nu a vorbit ca o persoană aparte, ci a vorbit cum vorbeşte gura
Bisericii – a exprimat conştiinŃa Bisericii, credinŃa ei, a trăit durerea şi suferinŃa ei, a purtat pe umerii săi
crucea Sfintei Biserici. De aceea a devenit bucuria şi speranŃa Bisericii. De aceea şi simŃim acum că aici
la mormântul lui se adună şi se reazămă toată Serbia ortodoxă, toată Grecia ortodoxă, Sfântul Munte şi
întreaga Ortodoxie.
Am venit cu smerenie de la Muntele Sfânt, din grădina Preasfintei Fecioare Născătoare de
Dumnezeu, din Sfântul Munte al Sfântului Sava şi al Sfântului Simeon din Hilandar şi a multor alŃi sfinŃi
din diferite familii şi neamuri, pentru a îngenunchea la mormântul Părintelui Justin şi pentru a-i mulŃumi
că în vremurile noastre grele a reînnoit propovăduirea Apostolilor şi a PărinŃilor Bisericii. Şi ne-a
amintit nouă tuturor că:
- numai Domnul Hristos este singura noastră mântuire; nu este altă speranŃă pentru om în afara
Dumnezeiescului Om Hristos.
- că Mântuirea se află numai în trupul lui Hristos, în Biserica Sa; şi că acest trup este Sfânta
Biserică Ortodoxă.
- că alŃi creştini, de alte confesiuni, care nu urmează adevărata credinŃă a lui Hristos, numai când
se întorc prin pocăinŃă la adevăratul Hristos pot ajunge la unitatea Bisericilor.
Suntem recunoscători Părintelui Justin pentru că a învins duhul lumii acesteia şi pe cel al
vremurilor. El reprezintă prin sine un mare dar al lui Dumnezeu, o puternică fortificaŃie împotriva duhului
laicismului care ameninŃă să cuprindă teologia şi viaŃa noastră. În conştiinŃa noastră şi-n simŃămintele
noastre Părintele Justin este părinte al Bisericii Ortodoxe Universale.
Am venit aici să primim rugăciuni, să cerem binecuvântarea şi rugăciunile sale pentru Sfântul
Munte, pentru părinŃii mănăstirii de unde am venit, mănăstirea GrigoriaŃilor şi pentru toŃi ortodocşii,
pentru ca prin binefacerea lui Dumnezeu să putem rămâne credincioşi până la moarte Dumnezeului
nostru, credinŃei în Hristos şi Sfintei Biserici Soborniceşti Ortodoxe. Cu cât va mai trece vremea, cu atât
mai bine vom putea să înŃelegem că propovăduirea Părintele Justin este continuarea adevărată şi firească a
predicii SfinŃilor PărinŃi şi a ultimului dintre ei – Sfântul Părinte Grigorie Palama, Arhiepiscop de Salonic.
Cu rugăciunile sale ne va ajuta să simŃim tot mai adânc şi să înŃelegem unitatea Bisericii
Soborniceşti Ortodoxe şi adevărul: căci numai Ortodoxia a păstrat neatinsă şi neschimbată credinŃa
Evangheliei lui Hristos.
Cer binecuvântare şi rugăciuni la Dumnezeu Prea sfinŃiŃilor arhierei prezenŃi aici, ca să nu fim
nebinecuvântaŃi întru moştenirea duhovnicească pe care ne-o lasă tuturor Părintele Justin.
Preafericitului Bătrân Justin să-i fie veşnică pomenirea!

43
44
 CUVÂNTUL PĂRINTELUI ARHIMANDRIT MARKO LA ÎNMORMÂNTAREA
PĂRINTELUI JUSTIN
Când am venit la Belgrad în urmă cu câŃiva ani inima mea s-a bucurat pentru că veneam pentru
prima oară într-o Ńară ortodoxă. Iar acesta este un mare eveniment pentru un om care trăieşte în diaspora,
unde ortodocşii sunt în minoritate. Cu toate acestea, când am venit pentru prima oară la Părintele Justin la
Ćelie, inima mea a tresărit de bucurie pentru că am ştiut că am venit la izvorul vieŃii ortodoxe a SfinŃilor
PărinŃi în veacul nostru. Dar când am venit mai des, ulterior, m-am întrebat de câteva ori: oare oamenii de
aici, din această sfântă mănăstire, din împrejurimi, din această Ńară, ştiu şi preŃuiesc această mare bogăŃie
pe care o au în acest loc? În orice caz, nu în asemenea măsură cât l-am preŃuit noi în străinătate pe
Părintele Justin, care a fost pentru noi şi a rămas sinonim cu ortodoxismul. El a fost stâlpul Ortodoxiei!
Dar în acest moment nu mă voi mai întoarce înapoi, ci voi privi puŃin înainte. Şi mă întreb: Ce
testament ne-a lăsat Avva al nostru? În mijlocul nostru îi vedem pe elevii săi care – dacă dă Dumnezeu şi
cu ajutorul rugăciunilor Avvei, vor continua munca sa. Aceasta este şi o ocazie şi obligaŃie pentru noi toŃi:
să se continue ideea sa. Şi de noi depinde cât vom preŃui această ocazie.
Când arunc o privire asupra mea însumi şi asupra voastră, a tuturor creştinilor ortodocşi adunaŃi
aici, mă întreb din nou: ce testament ne-a lăsat Părintele nostru Justin ? Cred că nu voi greşi dacă spun că
testamentul lui pentru noi este: să apărăm şi să păzim ortodoxia de toate atacurile diavoleşti care se
năpustesc asupra sfintei noastre Biserici, din toate părŃile, în timpurile noastre. Uneori se pare că aceste
încercări, aceste năpăstuiri, sunt mai numeroase în interiorul Sfintei noastre Biserici, decât din afară. De
noi depinde în ce măsură vom păzi curăŃia inimii noastre şi curăŃia Sfintei Ortodoxii. În această lucrare ne
va fi mijlocitor şi ajutor Părintele Justin prin rugăciunile sale.
Veşnica lui pomenire. Amin.

45
Nota Editorului:
„Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generaŃiile creştine,
până la sfârşitul vremurilor. Ca atare, fiecare generaŃie a adaptat înŃelesul acestei cărŃi la epoca sa, fiindcă
în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credinŃei câte un balaur. Înarmat cu toate puterile pământeşti, cu
toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a şuierat, a scuipat otravă,
dar în cele din urmă a plesnit şi s-a destrămat în cenuşă. Şi Atotputernicul Hristos a rămas întotdeauna
biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut. Aşa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, şi aşa
va fi şi în veacul cel de pe urmă, dinaintea JudecăŃii lui Dumnezeu”62- Sfântul Nicolae Velimirovici.
Plângând desfrâul şi apostazia vremurilor noastre, acest ierarh dădea glas frământărilor unui mare
număr de creştini: „V-aŃi putea întreba: va fi oare cu putinŃă ca această generaŃie atât de ticăloasă din
istoria umanităŃii să revină la cinste şi adevăr? E oare posibil? Fie ca Hristos, pe Care ei Îl dispreŃuiesc, să
îngăduie aceasta cât mai curând cu putinŃă. Dar când se va întâmpla oare acest lucru?
Acest lucru se va întâmpla doar când fraŃii noştri din Occident vor începe să scrie cărŃi în care să-l
slăvească pe Hristos Dumnezeul nostru şi când miile lor de ziare vor tipări laude aduse virtuŃilor creştine,
precum şi adevăratelor fapte creştineşti, în loc de a scrie despre crime şi blasfemii împotriva dumnezeirii,
precum şi despre comerŃul cu instinctele cele mai josnice. Atunci când va avea loc această transformare,
umanitatea eretică occidentală va fi curăŃită şi va avea mireasma tămâiei celei cereşti. Atunci noi, creştinii
ortodocşi, ne vom bucura fiindcă îi vom primi pe fraŃii noştri rătăcitori. Şi păgânii Îl vor iubi pe Hristos şi
vor cere să devină copiii Săi, fiindcă „creştinii” nu-i vor mai împiedica să devină copiii lui Hristos.”63
Nu este greu să observăm că lucrurile nu au mers în direcŃia în care şi-ar fi dorit Vlădica Nicolae.
FraŃii noştri din Occident, în loc să scrie despre Dumnezeul Bisericii şi să laude virtuŃile creştine, sunt din
ce în ce mai flămânzi după patimi. „ComerŃul cu instinctele cele mai josnice” nu s-a împuŃinat, ci
dimpotrivă: a găsit noi pieŃe de desfacere în Ńările ortodoxe. În loc să se apropie de Dumnezeu, Europa a
alergat să se închine idolilor acestui veac.
Dar, cu toate acestea, Dumnezeu a nimicit balaurul care a prigonit Biserica în secolul trecut:
balaurul comunist. Şi asta pentru că, în vremuri de mare încercare, Biserica a născut sfinŃi. SfinŃi ca
Vlădica Nicolae, sfinŃi ca părintele Justin Popovici. Recunoaştem în aceşti sfinŃi vitejii care s-au luptat
până la jertfă pentru ca adevărul lui Hristos, mărturisit de Biserică, să nu fie sufocat.
ViaŃa părintelui Justin este o viaŃă de poveste. Bunicii povestesc copiilor basme cu FeŃi Frumoşi
care omoară balaurii şi zmeii. Această carte ne-a spus şi nouă o poveste, dar una adevărată: viaŃa unui
erou al lui Hristos.
Mass-media, „evanghelia păgână a zilelor noastre”, ne învaŃă să căutăm şi să iubim modele care nu
au nimic în comun cu virtutea, cu curăŃia, cu sfinŃenia. Dar, chiar dacă vocea Bisericii se aude din ce în ce
mai slab, ea ne povăŃuieşte să căutăm adevăratele modele, să căutăm eroii care ne pot ajuta să ne
schimbăm vieŃile.
Părintele Justin nu este deocamdată canonizat. Abia a fost canonizat, anul acesta, Vlădica Nicolae.64
Dar ucenicul a mers pe urmele dascălului său. Şi, de aceea, poporul aşteaptă acum canonizarea părintelui
Justin, acestui mare propovăduitor al credinŃei ortodoxe.
SfinŃii nu sunt sfinŃi abia de la canonizare. SfinŃenia vieŃii a primit pecetea finală încă din clipa
adormirii lor. Canonizarea Sfântului Ioan din Kronstadt a fost iniŃiată de către Sfântul Nicolae
Velimirovici. Fiind copleşit de sfinŃenia părintelui Ioan, el s-a ocupat de strângerea de materiale pentru

62
din Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia-Press, Bucureşti, 2002, p. 246.
63
din volumul părintelui Justin Popovici CredinŃa ortodoxă şi viaŃa în Hristos, Editura Bunavestire, GalaŃi, 2003, pp. 202
64
Am inclus în acest volum cuvintele sale Despre desfrâul Europei şi ca un semn de cinstire a acestui sfânt, a cărui canonizare
a adus multă bucurie nu numai pentru credincioşii din Serbia, ci şi pentru toŃi iubitorii de Hristos din toate părŃile lumii. Textul
este strâns legat de viaŃa părintelui Justin: înŃelegând mai bine mediul în care a trăit, vom înŃelege mai bine şi măreŃia lucrării
sale duhovniceşti. E ca şi cum într-o lucrare istorică un autor, pentru a arăta iscusinŃa în lupte a unui erou, a prezentat într-un
capitol separat şi cât de puternici erau duşmanii săi.
46
canonizare. De altfel, chiar dacă oficial canonizarea aceasta a avut loc abia în 1964, în urma iniŃiativei
Vlădicii Nicolae încă din anul 1930 s-au scris pentru folosul credincioşilor o slujbă şi un acatist al
luminătorului din Kronstadt.65
Putem spune că aşa cum Sfântul Nicolae Velimirovici a luptat pentru canonizarea părintelui Ioan,
tot aşa părintele Justin Popovici a luptat pentru canonizarea Vlădicii Nicolae, pe care îl numea
„mărturisitor întocmai cu Apostolii”. La întrebarea: „cine luptă acum pentru canonizarea părintelui
Justin?”, există voci care spun: „foştii săi ucenici, care acum sunt episcopi şi preoŃi”.
Poate că un răspuns mai potrivit la această întrebare ar fi următorul:
„Pentru canonizarea părintelui Justin luptă sutele şi miile de oameni care au fost mişcaŃi de viaŃa şi
de scrierile sale. MulŃimile de oameni ale căror vieŃi au cunoscut o cotitură după ce l-au întâlnit pe Avva
Justin sau după ce au citit ceea ce a scris.”
Nădăjduim că citirea vieŃii părintelui Justin va fi un dar preŃios. Scrierea de faŃă a prezentat datele
biografice ale cuviosului, fără a insista asupra semnelor minunate de după moartea sa. Tipărirea ei are
rolul de a arăta oamenilor că înŃelepciunea acestui veac poate fi înfrântă de înŃelepciunea cea adevărată.
NeînŃeles de către unii contemporani ai săi, şi mergând pe drumul prigonirii (pe care a mers şi Sfântul
Nectarie din Eghina), părintele Justin – mutat la Mănăstirea Celie pentru a nu mai stingheri pe nimeni cu
vocea sa profetică, a ajuns până la urmă acolo unde şi-a dorit: în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, alături de
îngerii şi sfinŃii pe care i-a iubit, i-a cinstit şi i-a urmat...

65
Observăm că acatistele pot preceda canonizarea. Tot aşa s-a întâmplat cu Sfântul Ioan Maximovici, al cărui acatist a fost
întocmit de către părintele Serafim Rose, care nu a mai trăit până la canonizarea sfântului, dar care a prăznuit-o în ceruri.

47
 Despre desfrâul Europei66
Vlădica Nicolae Velimirovici

... Slăvitul prooroc Isaia a proorocit următoarele: “Atunci când Domnul se va ridica spre a lovi
pământul grozav... semeŃia oamenilor va fi doborâtă şi singur Domnul va fi lăudat în ziua aceea” (Is. 2,
10–11). Iar Domnul s-a ridicat adesea spre a lovi pământul fiindcă oamenii se închinau altor oameni, în
loc să I se închine Lui, singurului Dumnezeu; din pricina unor oameni semeŃi care se socoteau pe sine
dumnezei dinaintea semenilor lor. El S-a ridicat în zilele noastre şi cu adevărat a distrus întregul pământ
în dreapta Sa mânie, pentru a termina o dată cu semeŃia omenească şi pentru a smeri mândria minŃii
omeneşti. Modul de reacŃie al lui Dumnezeu împotriva omului este adesea asemănător răzvrătirii omului
împotriva lui Dumnezeu.
Ereticii timpului nostru I-au oferit Domnului nostru Iisus Hristos cel din urmă loc la masa acestei
lumi, ca şi cum El ar fi cel mai de pe urmă cerşetor, în timp ce ei şi-au aşezat propriii lor oameni mari pe
locurile cele dintâi: politicieni, scriitori, oameni de ştiinŃă, oameni de afaceri, chiar turişti şi jucători de
fotbal. Ochii acestui popor erau fixaŃi asupra acestor mari oameni, a acestor dumnezei moderni, în vreme
ce doar câŃiva ochi erau îndreptaŃi către Hristos, biruitorul morŃii. Această neruşinată răzvrătire a acestor
oameni botezaŃi, a ereticilor împotriva Dumnezeului Celui Preaînalt, trebuia să aducă, desigur, o reacŃie a
Dumnezeului Celui dispreŃuit împotriva acestor naŃiuni şi a acestor oameni nelegiuiŃi.
Iar Dumnezeu S-a ridicat cu adevărat spre a distruge pământul. Iar oamenii pământului au pătimit
nenumărate necazuri dinaintea ochilor noştri. Nu numai că aceşti mari oameni zeificaŃi s-au dovedit a fi
flăcări ce s-au stins, de la care ceilalŃi nu mai puteau afla căldură, ci s-au dovedit a fi demni de cuvintele
proorocului Isaia, după care oamenii se vor ascunde „în peşteri şi în crăpăturile stâncilor şi în găurile
pământului de teama Domnului şi din pricina slavei puterii Sale” (Is. 2, 19).
Şi nu s-a întâmplat acest lucru în ultimul război? N-au intrat oare oamenii de pe diferite continente
în crăpăturile stâncilor şi în găurile pământului pentru a se salva de semănătorii europeni ai morŃii, aşa
cum s-a întâmplat în Ńara noastră (Serbia) şi în alte părŃi? Iar aceşti semănători ai morŃii nu sunt decât
acele mărimi din lumea noastră, acei idoli ai poporului care stăteau în locurile de frunte de la masa acestei
lumi, dispreŃuindu-L pe Hristos ca pe cerşetorul aflat la celălalt capăt al mesei (...).

FraŃii noştri botezaŃi, înşelaŃi de ereziile luterane şi catolice, s-au considerat a fi mai înŃelepŃi decât
Hristos. Ei ne considerau pe noi, ortodocşii, drept oameni ignoranŃi şi necivilizaŃi. Dar într-adevăr,
cuvintele lui Pavel s-au dovedit a fi adevărate şi în cazul lor: „Zicând că sunt înŃelepŃi, au ajuns nebuni.”
(Rom. 1, 22). Iar acest lucru era aşa fiindcă ei au respins înŃelepciunea duhovnicească a lui Hristos, Cel
smerit şi plin de dragoste şi au adoptat, după exemplul filosofilor păgâni, înŃelepciunea trupească şi
lumească, plină de mândrie şi viclenie. „Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu
asemănarea chipului omului celui stricăcios... şi s-au închinat şi au slujit făpturii în locul Făcătorului.”
(Rom. 1, 23/25).
Cu alte cuvinte, ei au luat toată slava lui Hristos şi au pus-o pe umerii muritorilor, pe care mai apoi
i-au adus la rangul de noi Mesia. Astfel ei percepeau slava după înŃelepciunea lor lumească. Iar sensul
culturii şi al civilizaŃiei era pentru ei respect faŃă de creatură, adică faŃă de natura vizibilă şi închinare la
aceasta şi nu închinare la Creator; dumnezei muritori şi natură zeificată!
Aceasta este acum ultimul stadiu al umanităŃii occidentale în coborâşul său veşnic şi de necontrolat
de pe culmile lui Hristos spre prăpăstiile satanei. Acesta este momentul de vârf al egalizării oamenilor,
începând cu vechea idolatrie a Romei şi până la Asia zilelor noastre. Mii de cărŃi sunt scrise anual, cărŃi

66
idem, pp. 199; textul a fost scris în timpul celui de-al doilea război mondial, într-o celulă din lagărul de la Dachau, din
Germania.
48
care slăvesc oameni celebri, lăudând civilizaŃiile lor, iar mii de ziare slujesc acestei glorii efemere şi false
zilnic, aflându-se în slujba lucrărilor omeneşti pe care le slăvesc sub numele exagerat de „civilizaŃie”.
Din această pricină, Dumnezeu i-a lăsat în seama plăcerilor şi a patimilor lor ruşinoase, pentru a-şi
afla satisfacŃia doar în cele pământeşti şi nu în cele cereşti, şi doar în ceea ce îi oferă diavolului satisfacŃie
şi râs, în vreme ce îngerii lui Hristos se vaită. Ei îşi află mulŃumirea în plăcerile trupeşti, în jefuirea altora,
în exploatarea celor mici şi slabi, în înmulŃirea bunurilor pământeşti şi creşterea puterii şi autorităŃii prin
acapararea de noi zone de influenŃă, în distracŃii şi petreceri, în respingerea oricărei religii, pe care o
numesc superstiŃie, în negarea lui Dumnezeu, într-o viaŃă cu totul trupească, în neruşinata afirmaŃie a
descendenŃei omului din maimuŃă, în coborârea demnităŃii umane la nivelul zoologicului.
Dar v-aŃi putea întreba: va fi oare cu putinŃă ca această generaŃie atât de ticăloasă din istoria
umanităŃii să revină la cinste şi adevăr? E oare posibil? Fie ca Hristos, pe Care ei Îl dispreŃuiesc, să
îngăduie aceasta cât mai curând cu putinŃă. Dar când se va întâmpla oare acest lucru?
Acest lucru se va întâmpla doar când fraŃii noştri din Occident vor începe să scrie cărŃi în care să-l
slăvească pe Hristos Dumnezeul nostru şi când miile lor de ziare vor tipări laude aduse virtuŃilor creştine,
precum şi adevăratelor fapte creştineşti, în loc de a scrie despre crime şi blasfemii împotriva dumnezeirii,
precum şi despre comerŃul cu instinctele cele mai josnice. Atunci când va avea loc această transformare,
umanitatea eretică occidentală va fi curăŃită şi va avea mireasma tămâiei celei cereşti. Atunci noi, creştinii
ortodocşi, ne vom bucura fiindcă îi vom primi pe fraŃii noştri rătăcitori. Şi păgânii Îl vor iubi pe Hristos şi
vor cere să devină copiii Săi, fiindcă „creştinii” nu-i vor mai împiedica să devină copiii lui Hristos. Iar
răutatea şi vicleşugul nu vor mai exista printre oameni şi nici războaie între naŃiuni, ci va domni pacea lui
Hristos care este dincolo de puterea de înŃelegere a minŃii, precum şi slava Sa, care nu are egal nici în
veacul acesta şi nici în veşnicie (...).

Suprema fericire a omului este întruparea lui Dumnezeu; iar cea mai mare catastrofă pentru om este,
de asemenea, îndepărtarea sa de la acest Dumnezeu şi reîntoarcerea sa în slujba satanei. La popoarele
occidentale neortodoxe, această nenorocire îşi are izvorul mai ales din pricina a două motive. Cel dintâi e
ura împotriva unui cler eretic, cel de-al doilea este ura împotriva evreilor. Ambele uri au încolŃit în inimile
occidentalilor din aceeaşi sămânŃă.
Iar această sămânŃă este efortul atâtor clerici creştini, precum şi al evreilor, de a domina cu totul
viaŃa oamenilor şi a statului în orice domenii. Ura unui astfel de cler s-a transformat în ura faŃă de
Biserică, ura faŃă de iudei, care cuprinde şi ura faŃă de Domnul nostru Iisus Hristos Care a fost iudeu. Cu
adevărat Hristos a fost evreu datorită Maicii Sale şi a poporului în mijlocul căruia S-a născut. Tocmai
acest popor a fost cel dintâi care L-a respins şi L-a ucis printr-o moarte cumplită. Şi atunci? Dacă cineva
este împotriva evreilor, cum poate fi oare şi împotriva lui Hristos? Împotriva Celui cu care evreii au luptat
timp de două mii de ani?
Dar nu există nici o logică în toate acestea. Conduşi de ura faŃă de evrei şi de cler, occidentalii L-au
respins treptat şi pe Hristos, până când, în cele din urmă, L-au exclus din toate domeniile vieŃii şi din
instituŃiile statului şi L-au limitat doar la cadrul bisericesc. De la Cel Care a spus după slăvita Sa înviere
din mormânt: „Datu-Mi-S-a toată puterea, în cer şi pe pământ” (Mt. 28, 18), tocmai de la El au luat aceşti
orbi întreaga autoritate. Dar n-au făcut numai atât, ci au îndepărtat de pe pământ orice influenŃă a Sa: în
şcoli, în societate, în politică, în artă, în relaŃiile dintre oameni şi naŃiuni, în ştiinŃă, în literatură şi în toate
celelalte. Dumnezeu, totuşi, nu poate fi batjocorit de toate acestea. Ori de câte ori oamenii, ca oaspeŃi,
devin prea independenŃi la masa lui Dumnezeu, trebuie să vină un eveniment din partea Stăpânului casei.
Două avertismente grozave le-au fost oferite generaŃiilor de azi, două războaie mondiale pe
parcursul a 20 de ani. Fie ca creştinii să îngenuncheze dinaintea lui Hristos pe Care ei L-au batjocorit şi
să-I înapoieze acea autoritate, cinste, slavă şi respect ce i se cuvin doar Lui.
Şi voi, de asemenea, fraŃii mei ortodocşi, trebuie să faceŃi acelaşi lucru dacă vreŃi să scăpaŃi de cel
de-al treilea război mondial, care va fi mult mai grozav decât primele două (...).

Ce este Europa? Ea este pofta şi dorinŃa după putere, plăcere şi cunoaştere. Toate acestea sunt
omeneşti: mai întâi dorinŃa şi darul omenesc şi în al doilea rând, cunoaşterea umană. Şi cele două sunt
personificate de către papă şi Luther. Ce este atunci Europa? Europa este papa şi Luther, dorinŃa umană
dusă la extrem şi cunoaşterea umană dusă la extrem. Europeanul papă este dorinŃa umană de autoritate.
Europeanul Luther este hotărârea plină de încăpăŃânare a omului ca totul să fie explicat de către minte,
49
raŃiune; papa este conducătorul lumii iar omul de ştiinŃă este suveranul lumii. Aceasta este Europa în
rezumat, din punct de vedere ontologic şi istoric.
Una înseamnă capitularea omenirii în foc, iar cealaltă înseamnă capitularea omenirii în apă. Iar
amândouă înseamnă despărŃirea omului de Dumnezeu, fiindcă una înseamnă respingerea credinŃei, iar
cealaltă respingerea Bisericii lui Hristos. Căci duhul răului lucrează în acest mod asupra trupului Europei
de câteva secole. Şi cine poate alunga acest duh rău din Europa? Nimeni, în afara Celui al Cărui nume a
fost însemnat cu roşu în istoria neamului omenesc ca fiind Singurul Care alungă demonii din oameni. ŞtiŃi
deja despre Cine vorbesc. E vorba despre Domnul Iisus Hristos, Mesia, Mântuitorul lumii, Cel Care S-a
născut din Fecioară, Cel Ce a fost omorât de evrei, Cel Ce a înviat din morŃi ca un Dumnezeu, Cel
adeverit de-a lungul secolelor, Cel îndreptăŃit în ceruri, Cel slăvit de către îngeri, Cel mărturisit de către
sfinŃi şi primit de către strămoşii noştri.
Atâta vreme cât Europa L-a urmat pe Hristos, ca pe „soarele dreptăŃii”, şi pe sfinŃii Săi apostoli,
mucenici, sfinŃi şi nenumăraŃi drepŃi, precum şi alŃi oameni care au bineplăcut Lui, Europa a fost ca o
piaŃă luminată de sute şi mii de lumânări, mari şi mici, arzând strălucitor. Totuşi, atunci când dorinŃa
umană şi înŃelepciunea omenească au bătut ca două vânturi puternice, lumânările au fost stinse şi
întunericul a pogorât pe pământ, precum întunericul din muşuroaiele din pământ în care trăiesc cârtiŃele.
După dorinŃa omenească, orice naŃiune şi orice persoană caută puterea, plăcerea şi slava, imitându-l pe
papa de la Roma.
După înŃelepciunea omenească, orice naŃiune şi orice persoană crede că este mai înŃeleaptă decât
oricine altcineva şi că merită toate lucrurile pământeşti. Atunci cum oare să nu există războaie între
oameni şi naŃiuni? Cum să nu existe nebunie şi sălbăticie în rândul oamenilor?
Cum să nu existe îmbolnăviri, epidemii şi boli cumplite, secetă şi inundaŃii, revoluŃii şi războaie?
Fiindcă la fel precum puroiul trebuie să se scurgă dintr-o rană infectată şi duhoarea trebuie să iasă dintr-
un loc plin de gunoi. Aceasta trebuie să se întâmple. Papalitatea face uz de politică fiindcă aceasta este
singura cale de a dobândi puterea. Luteranismul face uz de filosofie şi ştiinŃă fiindcă consideră că aceasta
este singura cale de a dobândi înŃelepciunea. Şi astfel dorinŃa i-a declarat război cunoaşterii, iar aceasta s-
a declarat împotriva dorinŃei. Acesta este noul Turn al lui Babel, aceasta este Europa.
Dar în vremea noastră a apărut o nouă generaŃie de europeni care a unit dorinŃa cu cunoaşterea prin
ateism şi i-a respins atât pe papă, cât şi pe Luther. Acum nici dorinŃa nu este ascunsă şi nici înŃelepciunea
lăudată. DorinŃa şi înŃelepciunea omenească sunt unite în vremurile noastre şi astfel s-a născut o uniune
care nu este nici Romano-catolică şi nici luterană, ci în mod evident şi declarat satanică.
Europa de azi nu este nici catolică şi nici luterană. Ea se află deasupra şi în afara amândurora. Ea
este cu totul pământească, fără a avea măcar dorinŃa de a urca la cer, fie cu paşaportul infailibilităŃii papei,
fie pe scara înŃelepciunii protestante. Ea neagă cu totul călătoria din această lume. Ea vrea să rămână aici.
Ea vrea ca mormântul să-i fie leagăn. Ea nu are cunoştinŃe despre cealaltă lume. Ea nu simte mireasma
cerească. Ea nu-i vede pe îngeri sau pe sfinŃi în visurile sale. Nu vrea să audă de Prea Sfânta Născătoare
de Dumnezeu. Destrăbălarea o face să urască fecioria.
Întreaga Europă este acum cufundată în întuneric. Toate lumânările sunt stinse. Oh, ce întuneric
cumplit! Fratele îşi împlântă sabia în pieptul fratelui său, crezând că acesta îi este duşman. ToŃi îşi
reneagă fiii şi viceversa. Iar lupul este de departe un prieten mai credincios decât este omul.
Oh, fraŃii mei! Oare nu vedeŃi voi toate acestea? Nu aŃi simŃit întunericul şi necredinŃa unei Europe
necreştine asupra voastră? PreferaŃi Europa în locul lui Hristos, moartea în locul vieŃii? Moise a pus
înaintea poporului său aceste două alternative. Iar noi vă punem dinainte aceleaşi două alternative.
Trebuie să ştiŃi că Europa este moarte iar Hristos este viaŃa. AlegeŃi viaŃa şi veŃi trăi în veci (...).

Oh, fraŃii mei! Secolul al XVIII-lea este tatăl celui de-al XIX-lea, iar secolul al XIX-lea este tatăl
celui de-al XX-lea. Tatăl a rămas grozav de datornic. Iar fiul a plătit datoriile tatălui în întregime, dar el a
ajuns şi mai îndatorat, iar datoria sa a trecut mai departe la nepot.
Tatăl era bolnav de o boală foarte gravă, fiul nu s-a vindecat de această boală ruşinoasă a tatălui, ci a
îngăduit să se transmită chiar mai departe şi în felul acesta ea a ajuns la nepot de trei ori mai puternică.
Nepotul este secolul al XX-lea, adică tocmai secolul în care trăim. Secolul al XVIII-lea semnifică
răzvrătirea pontifului roman împotriva Bisericii şi a clerului. Secolul al XIX-lea semnifică răzvrătirea
împotriva lui Dumnezeu. Secolul al XX-lea reprezintă alianŃa cu diavolul. Datoriile s-au mărit şi boala s-a
înrăutăŃit. Domnul a spus că el va pedepsi păcatele părinŃilor până la a treia şi a patra generaŃie.
50
 Nu vedeŃi oare că Domnul îi pedepseşte pe nepoŃi pentru păcatele strămoşilor lor europeni? Nu
vedeŃi biciul pe spatele nepoŃilor din pricina datoriilor neplătite ale bunicilor? Regele antihrist este
începutul secolului al XIX-lea. Papa-antihrist, este mijlocul aceluiaşi secol. Filosofii Europei, antihriştii
(de la ospiciul de nebuni) sunt sfârşitul acestui secol: Napoleon Bonaparte, Pius, Nietzsche, cele trei nume
fatale ale celor mai bolnavi oameni, suferinzi de boli ereditare. Sunt aceştia victorioşii secolului al XIX-lea?
Nu, ei sunt purtătorii bolii cumplite moştenite din secolul al XVIII-lea. Oamenii cei mai bolnavi, Cezar,
papa şi filosoful... ei da, nu în Roma idolatră, ci în inima Europei botezate! Aceştia nu sunt biruitorii, ci
învinşii. Atunci când Bonaparte a râs dinaintea sfintelor biserici ale Kremlinului, când papa Pius a fost
declarat infailibil şi când Nietzsche a anunŃat public că se închină antihristului, atunci soarele şi-a ascuns
faŃa sa pe cer, întunecându-se.
Şi dacă ar fi fost o mie de sori, aceştia s-ar fi întunecat cu toŃii de ruşine şi necaz din pricina acestui
lucru uimitor pe care lumea nu l-a mai văzut vreodată mai înainte: un rege ateu, un papă ateu şi un filosof
ateu. Pe vremea lui Nero, măcar filosoful nu era un ateu. Secolul al XVIII-lea a fost secolul lui Pilat: el L-
a comandat pe Hristos la moarte. Secolul al XIX-lea a fost al lui Caiafa: el L-a răstignit pe Hristos.
Secolul al XX-lea este secolul Sinedriului format din Iude botezate şi nebotezate. Acest Sinedriu a afirmat
că Hristos era mort pentru totdeauna şi că nu era înviat. Şi atunci, dacă puteŃi crede, fraŃilor, au venit
neauzite flageluri asupra umanităŃii europene, biciuiri până la măduva oaselor ei, prin revoluŃii şi
războaie. Cine este victoriosul atunci, dacă nu este regele, papa şi filosoful Europei care au respins şi
negat creştinismul? Biruitorul este Ńăranul din Balcani şi cel rus după cuvântul lui Hristos: „Căci cel ce
este mai mic între voi toŃi, acesta este mare” (Luca 9, 48).
Cine a fost cel mai necunoscut, cel mai neînsemnat şi cel mai mic dintre toŃi oamenii secolului al
XIX-lea, secolul marelui Napoleon, al infailibilului papă Pius şi a nemaiîntâlnitului Nietzsche? Cine altul,
în afara Ńăranului pelerin rus „la locurile sfinte” şi luptătorul Ńăran din Balcani împotriva semilunii,
eliberatorul Balcanilor? Un câmp de luptă satanic, un cler satanic şi o înŃelepciune satanică, iată ce au fost
împăratul, papa şi filosoful secolului al XIX-lea.
łăranul ortodox din Balcani reprezintă antiteza totală a acestora: mai întâi, eroismul purtătorului
crucii, în al doilea rând, mărturia clerului şi în al treilea rând, înŃelepciunea apostolică a pescarului.
Cuvintele rugăciunii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se referă la ei: „Te slăvesc pe Tine,
Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înŃelepŃi şi le-ai descoperit
pruncilor” (Mt. 11, 25). Şi ce le-a descoperit Dumnezeu acestor simpli Ńărani? El le-a descoperit curajul,
lumina cerească şi înŃelepciunea divină. Cu alte cuvinte, El le-a descoperit tot ceea ce era opus
împăratului, papei şi filosofului occidental; a fost precum ziua faŃă de noapte (...).

Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos şi nu cu civilizaŃia ei. Iar marile, dar
nebotezatele naŃiuni ale Asiei şi Africii, care au înclinaŃie către spiritualitate, ar fi încântate să înŃeleagă
creştinismul şi să-l cinstească aşa cum se cuvine. Şi este aşa fiindcă aceste naŃiuni se fălesc cu credinŃele
lor, cu zeităŃile lor, cu cărŃile lor religioase: una cu Coranul, alta cu Vedele şi aşa mai departe. Cu alte
cuvinte, ei nu se fălesc cu lucrul mâinilor lor sau cu civilizaŃiile lor, ci cu ceva mai important pe care ei îl
consideră mai măreŃ decât aceste lucruri, cu ceva ce este de maximă importanŃă pentru poporul lor.
Europenii, însă, nu se fălesc cu Hristos şi cu Sfintele Scripturi, ci cu maşinile lor periculoase şi cu
produsele ieftine ale mâinilor lor, cu alte cuvinte, ei se fălesc cu cultura şi civilizaŃia lor. Iar consecinŃa
acestei preamăriri a faimoasei lor „culturi” este ura tuturor naŃiunilor necreştine faŃă de Hristos şi
creştinism. Urându-i pe cei mici, ele îi urăsc şi pe cei mari. Urându-i pe europeni şi produsele lor, aceste
naŃiuni Îl urăsc şi pe Dumnezeul european. Dar să-i fie ruşine Europei fiindcă acest lucru n-o supără şi
nici nu o îngrijorează. Din pricina altui lucru, ea a fost cea dintâi care şi-a urât şi respins propriul ei
Dumnezeu. Din cauza influenŃei unei Biserici rătăcitoare, Europa a ajuns în această situaŃie nedorită la
jumătatea secolului al XIX-lea.
Dar ca să fim drepŃi, europenii nu sunt răspunzători de acest lucru; responsabilitatea se află în mâna
conducătorilor săi spirituali. Nu turma este răspunzătoare pentru această stare de lucruri, ci păstorii ei. Cel
mai bun lucru pentru Europa ar fi să se fălească cu creştinismul ei, cu marea sa valoare şi nepreŃuita sa
moştenire. Aceasta s-ar fi întâmplat aşa cum s-a întâmplat în primele secole creştine dacă Europa s-ar fi
identificat cu creştinismul.

51
 Preamărirea lui Hristos şi predicarea cuvântului Său era misiunea dăruită Europei de către
Dumnezeu. În afara lui Hristos, Europa nu are cu ce se făli. Fără de Hristos, Europa este cea mai săracă
dintre cerşetori şi cel mai neruşinat exploatator al acestei lumi (...).

Şcolile europene s-au îndepărtat de credinŃa în Dumnezeu. Şi tocmai aici se află moartea umanităŃii
europene. În cazul civilizaŃiilor păgâne, ştiinŃa n-a fost niciodată despărŃită de religie, chiar dacă religiile
lor erau primitive şi false. Acest lucru s-a întâmplat numai în Europa, în acea Europă care a primit cea
mai desăvârşită credinŃă. Din pricina conflictului cu mai marii bisericii, Europa s-a mâniat şi a respins
credinŃa cea desăvârşită, dar a păstrat ştiinŃa desăvârşită. O, fraŃilor, ea a respins cunoaşterea divină şi a
acceptat ignoranŃa omenească! Ce nebunie şi cât întuneric! (...).

Occidentul a devenit ateu. Acesta a fost motivul căderii sale în dizgraŃie şi în rătăcire. În vremurile
creştine, pe când Occidentul era ortodox, acesta era preocupat de cele duhovniceşti. Dar de îndată ce s-a
îndepărtat de adevărul şi virtuŃile creştine, vederea sa duhovnicească s-a micşorat din ce în ce mai mult,
aşa încât aceasta s-a întunecat cu totul în secolul al XX-lea. Tot ceea ce i-a mai rămas acum sunt ochii
fizici cu care vede doar frumuseŃea exterioară a lucrurilor. Şi-a înzestrat ochii aceştia exteriori cu
numeroase aparaturi perfecŃionate aşa încât să poată vedea lumea perceptibilă mai bine şi mai precis,
frumuseŃea şi culoarea lucrurilor şi a creaturilor, numărul, măsura şi mărimea lor. Ea priveşte minusculii
viermi şi microbi cu microscopul. Se uită prin telescop şi vede stelele de parcă acestea s-ar afla chiar
deasupra acoperişului casei, aşa cum nimeni n-a mai făcut-o înainte. Dar vederea ei se opreşte aici şi nu
poate merge mai departe.
Preocupându-se doar de aspectele cunoaşterii intelectuale a lucrurilor şi a universului ce ne
înconjoară, o, fraŃii mei, civilizaŃia occidentală este astăzi mai oarbă decât Arabia musulmană, India
brahmană, Tibetul budist şi China taoistă. De fapt, Hristos nu S-a ruşinat mai mult în ultimele două
milenii de nimic altceva decât de Europa, acolo unde oamenii botezaŃi sunt mai orbi decât cei nebotezaŃi!
Din această pricină, marele Pavel i-ar spune aceleaşi lucruri Occidentului ateu de azi, precum odinioară
galatenilor botezaŃi din vremea sa. Iată ce le scria acestora atunci: „O, galateni fără de minte, cine v-a
ademenit pe voi să nu vă încredeŃi adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos
răstignit...? Atât de fără de minte sunteŃi? După ce aŃi început în Duh, sfârşiŃi acum în trup?” (Gal. 3, 1-3).
Europa a pornit şi ea cândva în duh, dar acum sfârşeşte în trup, cu alte cuvinte, cu vederi trupeşti, cu
raŃiuni şi dorinŃe trupeşti, de parcă cineva ar fi vrăjit-o! Întreaga sa viaŃă se mişcă doar în plan
bidimensional în zilele noastre: în lungime şi în lăŃime. Nu cunoaşte nimic despre adâncime şi înălŃime. Şi
din această pricină se luptă pentru pământ, teritorii, pentru spaŃiu, cât mai mult spaŃiu. VedeŃi cum se
ajunge de la un război la altul, de la o teroare la alta, fiindcă Dumnezeu nu a creat omul doar ca pe un
simplu animal în spaŃiu, ci pentru a pătrunde în adâncurile tainelor cu mintea sa şi pentru ca să urce cu
inima spre dumnezeieştile culmi.
Războiul pentru pământ este împotriva adevărului. Războiul împotriva adevărului este război
împotriva firii dumnezeieşti şi a celei omeneşti. O, amărăciune mai amară decât fierea! Cât de mult suferă
oamenii, cât de mult se chinuiesc şi cât de mult jertfesc ei pentru această trecătoare şi înşelătoare
împărăŃie pământească! Dacă ar fi suferit măcar a suta parte din aceste chinuri şi jertfe pentru împărăŃia
cerurilor, războiul ar fi devenit atât de ridicol încât i-ar fi făcut să râdă până la lacrimi. Doar cu mare
greutate Îi oferă doi bănuŃi lui Hristos, dar bisericii lui Moloh – satanei – ei îşi dăruiesc întreaga lor avere
şi pe toŃi copiii lor!
Europa ar trebui să se închine şi să-L urmeze pe Hristos. Ea ar trebui să-şi amintească de Prea
Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi de cei doisprezece mari apostoli şi solzii i-ar cădea de îndată de pe
ochi. Şi ea va fi din nou la fel de frumoasă ca Europa Ortodoxă a lui Hristos din timpul primului mileniu
al creştinismului. Atunci ea va fi fericită şi noi vom fi fericiŃi împreună cu ea. Atunci toate popoarele
suferinde ale Europei se vor bucura şi vor cânta împreună cu noi veşnica doxologie: „Sfânt, sfânt, sfânt,
Domnul Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea Ta”. Amin.

(...) Europenii cei mândri şi ambiŃioşi nu-şi recunosc propriile lor greşeli. Ei au pierdut conştiinŃa
păcatului şi a căinŃei.
Pentru ei, altcineva trebuie învinuit pentru orice rău din lumea aceasta şi niciodată nu dau vina pe ei
înşişi. Atunci cum ar fi oare cu putinŃă ca ei să comită vreun păcat, fiindcă ei s-au aşezat pe tronul lui
52
Dumnezeu şi s-au proclamat infailibili?! Conducătorul lor religios, papa, a fost cel dintâi care s-a declarat
infailibil. Liderii şi regii occidentului i-au urmat mai apoi exemplul. Fiecare s-a declarat pe sine infailibil,
şi cel care purta crucea şi cel ce purta sabia.

Iubitorul de Hristos episcop spune următoarele despre judecata dintre Hristos şi Europa:
“Dacă istoriei ultimelor trei secole – al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea – ar fi să i se dea un nume
corect, atunci nu ar exista vreo denumire mai potrivită decât înregistrarea judecăŃii dintre Europa şi
Hristos. Şi aceasta întrucât nimic nu a avut loc în Europa ultimilor trei sute de ani care să nu fi avut
legătură cu Hristos Domnul. În această judecată dintre Hristos şi Europa se întâmplă următoarele: Hristos
îi spune Europei că ea a fost botezată în numele Său şi că aceasta ar trebui să-I rămână credincioasă Lui şi
evangheliei Sale. La acestea, Europa, cea care se apără, răspunde: toate religiile sunt la fel. Ni s-a spus
acest lucru de către enciclopediştii francezi. Şi nimeni nu ne poate obliga să credem în ceva. Europa
tolerează toate religiile ca fiind superstiŃii, din pricina intereselor sale imperialiste. Ea însăşi nu are nici o
religie.
Când, totuşi, îşi împlineşte toate scopurile sale politice, atunci îşi aranjează conturile foarte rapid cu
toate superstiŃiile oamenilor. Hristos întreabă atunci cu tristeŃe: „Cum puteŃi trăi, voi, oamenii, doar cu
interesele voastre materiale, imperialiste, cu alte cuvinte, doar cu dorinŃele animalice pentru satisfacerea
poftelor voastre trupeşti? Am vrut să vă fac dumnezei, fiice şi fii ai lui Dumnezeu, dar voi vă îndepărtaŃi
de Mine şi încercaŃi să deveniŃi ca animalele de sub jug”. La aceasta Europa răspunde: „Eşti demodat. În
locul Evangheliei Tale noi am descoperit biologia şi zoologia. Şi acum ştim că noi nu suntem urmaşii Tăi
şi ai cerescului Tău Părinte, ci ai orangutanilor şi gorilelor, adică ai maimuŃelor. Noi suntem în stare să
devenim dumnezei fiindcă noi nu recunoaştem nici un alt dumnezeu în afară de noi înşine”.
La aceasta Hristos spune: „Voi sunteŃi mai încăpăŃânaŃi decât iudeii de odinioară. V-am înălŃat din
întunericul barbariei la cereasca lumină, dar voi v-aŃi întors în întuneric aşa precum hipopotamul se duce
în noroi. Mi-am vărsat sângele de dragul vostru. V-am arătat dragostea Mea atunci când toŃi îngerii s-au
îndepărtat fiindcă nu puteau suferi mirosul de iad ce venea de la voi. Când eraŃi în întregime întuneric şi
duhoare, Eu am fost singurul Care am rămas să vă curăŃesc şi să vă luminez. Acum încetaŃi cu necredinŃa,
fiindcă vă veŃi reîntoarce doar la acel întuneric şi la acea duhoare de nesuportat”.
La acestea Europa strigă batjocoritor: „Pleacă de la noi. Nu Te recunoaştem. Noi mergem pe urmele
civilizaŃiei şi culturii europene şi a filosofilor greci. Vrem să fim liberi. Noi avem universităŃi. ŞtiinŃa este
steaua care ne călăuzeşte. Lozinca noastră este: libertate, fraternitate, egalitate. Iar mintea noastră este
dumnezeul tuturor dumnezeilor. Noi Te respingem. Tu eşti doar un mit străvechi în care credeau bunicii
şi bunicele noastre”.
Cu lacrimi în ochi, Hristos spune: „Iată, Eu plec, dar voi veŃi vedea. AŃi părăsit calea lui Dumnezeu
şi mergeŃi pe cea a satanei. Binecuvântările şi fericirea v-au fost luate. ViaŃa voastră este în mâinile Mele,
fiindcă Eu am fost răstignit pentru voi. Şi, totuşi, în ciuda tuturor acestor lucruri, Eu nu vă voi pedepsi, ci
păcatele şi apostazia voastră faŃă de Mine, Mântuitorul vostru, vă vor pedepsi. Eu am descoperit dragostea
Tatălui Meu tuturor, şi prin dragoste am dorit să vă mântuiesc pe voi, pe toŃi”.
Europa spune atunci: „Dragostea? În programul nostru se află doar o ură cumplită şi rea faŃă de toŃi
cei ce nu sunt de acord cu noi. Dragostea Ta e doar o poveste. Iar în locul acestei poveşti noi am înălŃat
steagul naŃionalismului, internaŃionalismului, al progresului, al evoluŃiei şi al cultului personalităŃii. Noi
ne-am aflat mântuirea în toate acestea, aşa încât pleacă de la noi”.
FraŃii mei, discuŃia s-a încheiat în vremurile noastre. Hristos S-a îndepărtat de Europa, aşa cum a
făcut-o odinioară cu Ńinutul gadarenilor, atunci când gadarenii i-au cerut acest lucru. De îndată ce El a
plecat, au izbucnit războaiele şi violenŃa, teroarea şi ororile, catastrofele şi prăbuşirea tuturor valorilor
adevărate. Barbaria precreştină a revenit în Europa, cea a avarilor, hunilor, lombarzilor, africanilor, numai
că a fost de o sută de ori mai rău. Hristos Şi-a luat Crucea şi binecuvântările şi a plecat. Iar ceea ce a
rămas în urma Sa au fost întunericul şi duhoarea. Iar acum voi trebuie să decideŃi cu cine veŃi merge: cu
întunericul şi duhoarea Europei sau cu Hristos? (...)

Ce credeŃi voi despre Europa? Africanii şi asiaticii îi numesc pe europeni „diavolii albi”. Şi astfel, ei
ar putea denumi Europa „demonizarea albă”, „albă” datorită culorii pielii ei.
„Demonizare”, din pricina întunecimii sufletului ei, fiindcă Europa L-a respins pe singurul
Dumnezeu adevărat şi a ocupat tronul Cezarilor romani. Şi aceasta este întocmai ca în cazul Cezarilor
53
romani. Este întocmai ca în cazul cezarilor de dinainte de distrugerea Romei care au proclamat tuturor
popoarelor lumii faptul că oricine se putea închina la zeii lor după cum le era voia, fiindcă Europa avea să
tolereze acest lucru.
De altfel, este de datoria lor să venereze, de asemenea, Europa ca pe cea mai măreaŃă dintre toate
zeităŃile, fie în numele Europei înseşi, fie în numele civilizaŃiei. Şi iată cum, fraŃii mei, acest vampir,
Roma cea satanică, a fost reînviată în vremurile noastre, acea Romă care, înaintea lui Constantin cel
Mare, i-a persecutat pe creştini, trecându-i prin foc şi prin sabie, şi a încercat să împiedice venirea lui
Hristos în Europa. Dar acum, „demonizarea albă” a devenit o boală mai grea decât în Roma antică
fiindcă, dacă Roma păgână era chinuită doar de un demon, „demonizarea albă” e chinuită de şapte duhuri
necurate, fiecare dintre ele fiind mult mai puternic decât demonul Romei. Şi iată că astfel avem o nouă
Romă idolatră şi o nouă mucenicie a creştinismului.
FiŃi, deci, pregătiŃi pentru persecuŃia ce va să vină din mâinile „demonizării albe”. Noua Europă
păgână nu se făleşte cu vreo zeitate mai mare decât ea însăşi. Ea se făleşte cu înŃelepciunea ei, cu
bogăŃiile ei, cu puterea ei. Fiind ca un balon umflat care este gata să explodeze, ea îi face pe africani şi pe
asiatici să râdă de lăudăroşenia ei, care este precum un buboi copt, gata să se spargă şi să umple universul
cu duhoarea lui. Aceasta este Europa anticreştină de azi, „demonizarea albă”.
Europa trăieşte în ciclul ticălos al invenŃiilor. Ori de câte ori cineva apare cu o invenŃie nouă, toŃi îl
declară geniu. Şi iarăşi, oricine descrie invenŃiile altora, a acestor genii, unul ca acesta este proclamat
doctor în ştiinŃe. InvenŃiile Europei sunt numeroase, aproape nenumărate. Şi totuşi, nici una dintre aceste
invenŃii nu-l face pe om mai bun, mai cinstit sau mai luminat. Şi nici măcar o singură invenŃie morală sau
spirituală nu a apărut în Europa ultimilor o mie de ani, ci doar invenŃii materiale. Şi toate aceste invenŃii
ale ei au adus Europa pe marginea prăpăstiei, a întunericului spiritual şi a unei pustiiri teribile fără
precedent în istoria creştinătăŃii.
Nu ştim sigur dacă Europa, cu toate invenŃiile sale, şi-a întors faŃa de la Hristos cu voia sa proprie
sau influenŃată fiind de reaua voinŃă a altora. Atunci când a fost inventat telescopul aşa încât puteau fi
văzute stele îndepărtate, savanŃii europeni le studiau în locul Evangheliilor lui Hristos. Atunci când a fost
inventat microscopul, ei au râs din nou de Hristos. Atunci când au fost inventate trenul, motorul (maşina)
cu aburi, telegraful şi telefonul, aerul vibra de lauda de sine a europenilor pentru a străbate mările, pentru
a zbura prin aer, pentru a comunica de la mari distanŃe; Hristos a fost considerat de Europa drept
nefolositor şi învechit, demodat ca o mumie egipteană.
Din păcate, Europa şi-a folosit toate invenŃiile sale în mod sinucigaş în ultimii două sute de ani,
pentru războaie mondiale, crime, ură, distrugere, înşelăciune, exploatare nemiloasă, pentru desacralizarea
a tot ceea ce este sfânt şi sacru oamenilor, pentru minciuni, nesinceritate, destrăbălări şi ateism în întreaga
lume. Şi, astfel, Europa nu înşeală pe nimeni cu toate acestea, ci pe sine însăşi. NaŃiunile necreştine au
înŃeles ce este ea, ce oferă ea şi ce vrea ea; de aceea ei o numesc „demonizarea albă” (demonii cei albi, cu
alte cuvinte).
AscultaŃi ceea ce spune împăratul şi proorocul David: „Unii se laudă cu căruŃele lor, alŃii cu caii lor,
iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru” (Ps. 19, 7). Aceşti fanfaroni vor umfla
pernele slavei lor deşarte, iar noi ne vom înălŃa. În vreme ce Pavel apostolul strigă şi mai tare: „O, omule,
ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Cor. 4,
7). Să ştiŃi că toate invenŃiile au fost descoperite pe pământul care aparŃine lui Dumnezeu, dinaintea
ochilor lui Dumnezeu, iar în felul acesta vom învăŃa atât smerenia, cât şi cinstirea!67

67
Traducere: prof. Paul Bălan.
54
 Cuprins

VIAłA PĂRINTELUI JUSTIN...........................................................5

ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN ŞI POMENIREA LA PATRUZECI DE ZILE 34
CUVÂNTUL EPISCOPULUI IOAN LA ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN 39
CUVÂNTAREA MITROPOLITULUI IRINEU LA ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN 41
DISCURSUL PĂRINTELUI GHEORGHE GRIGORIATUL LA PARASTASUL DE 40 DE ZILE AL PĂRINTELUI JUSTIN
............................................................................................................43
CUVÂNTUL PĂRINTELUI ARHIMANDRIT MARKO LA ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI JUSTIN 45
NOTA EDITORULUI........................................................................46
DESPRE DESFRÂUL EUROPEI......................................................48

55