Sei sulla pagina 1di 1

Adrian Paunescu In numele iubirii La casele taranilor romani Pe care vesnicia nu-i mai iarta O institutie se cheama poarta

Prin care intra numai cei stapani. Diverse vietati mai pot intra Tirinduse, precum l-i caracterul Dar pe aceasta poarta suie cerul In Maramures ca in curtea sa. Si poarta-i cea mai mare bogatie Ea costa cat un sat din alte parti, Biblioteca pare marii carti Din care afli tot ce se mai stie Si poti s-o treci pe cosmicele harti, Miroase-a om , a lemn si-a vesnicie.